Referat

„Aplicaţiile
laserului în
oftalmologie”
 Realizat de Nicolaeva Galina

Cuprins :
1. Introducere
1.1.Proveniența cuvântului „Laser”
1.2.Definiția laserului
1.3.Scurt istoric
2. Utilizarea laserului în oftalmologie. Generalități
3. Caracteristicile laserului utilizat în oftalmologie
3.1.Laserul cu Argon
3.2.Laserul de tip YAG
3.3.Laserul de tip Dioda
4. Utilizarea laserului în diagnosticul afecțiunilor
oftalmologice
4.1.Imagistica segmentului anterior al ochiului
4.2.Tomografia cu coerență optică în glaucom
4.3.Autofluorescența în glaucom
5. Îmbunătățirea vederii prin terapie cu laser
6. Concluzie

2
1. Introducere

Cuvântul „Laser” provine din limba engleză fiind acronimul LASER, ce se descifrează ca „Light
Amplification by Stimulated Emission of Radiation”, în traducere „amplificarea luminii prin stimularea
emisiei de radiație”.

Conform DEX-ului, laserul reprezintă „un dispozitiv pentru amplificarea sau generarea undelor
electromagnetice din domeniul optic pe baza efectului de emisie forțată a sistemelor atomice, care permite
o concentrare de energie corespunzătoare unei temperaturi de zeci de mii de grade”. În alte cuvinte, laserul
este dispozitivul optic care generează un fascicul coerent de lumină.

Albert Einstein este considerat „părintele” laserului, findcă a fost cel care în 1916 a enunțat
principiile de funcționare ale laserului, printr-o evaluare a consecințelor legii radiației a lui Max Planck și
introducerea conceptelor de emisie spontană și emisie stimulată. Totuși, aceste rezultate teoretice nu au
primit o atenție deosebită până după cel De-al Doilea Război Mondial.

Abea în 1953 fizicianul american Charles Townes şi, independent, Nikolai Basov şi Aleksander
Prohorov din Uniunea Sovietică au reuşit să producă primul maser, un dispozitiv asemănător cu laserul, dar
care emite microunde în loc de radiaţie laser, rezultat pentru care cei trei au obținut Premiul Nobel pentru
Fizică în 1964.

Theodore Maiman de la Hughes Research Laboratory din Malibu, California, în data de 16 mai
1960 a fost primul care a amplificat cu succes radiațiile electromagnetice din spectrul vizibil: „O sursă de
lumină sub forma unui tub de descărcare iradiază un cristal sintetic de rubin având două fețe paralele
acoperite cu argint şi care absoarbe energia într-o gamă largă de frecvențe. Această energie optică excită
atomii către o stare energetică mai mare de la care energia este re-emisă într-o gamă foarte îngustă de
frecvențe. Atomii excitaţi sunt cuplaţi la un rezonator optic și stimulaţi să emită radiații împreună…”.

Primul laser cu gaz a fost construit de fizicianul iranian Ali Javan în 1960 folosind un amestec de
heliu şi neon, care producea un fascicul cu lungimea de undă de 1,15 μm, spre deosebire de laserii actuali
cu He-Ne care emit în general în domeniul vizibil, la 633 nm.

Fizicianul român Ion I. Agârbiceanu a fost cel care în anul 1956 a înfiinţat Institutului de Fizică din
Bucureşti şi laboratorul de metode optice și fizică nucleară. În 1963, a fost construit în acest laborator, sub
îndrumarea lui Ion I. Agârbiceanu, primul laser românesc cu gaz, după o concepţie originală, brevetată.
3
Pentru meritele sale ştiinţifice a fost ales membru corespondent al Academiei Române în 1963, a lucrat în
Grupul European de Spectroscopie Atomică, a fost reprezentantul României la Uniunea Internaţionala de
Fizică Pură şi Aplicată.

2. Utilizarea laserului în oftalmologie. Generalități

Una dintre preocupările majore în oftalmologie este păstrarea vederii, deoarece chiar și o

pierdere minoră a acuității vizuale poate afecta grav calitatea vieții. De la inventarea primului oftalmoscop
în 1851 de către Hermann von Helmholtz, imagistica fundului de ochi a devenit o parte esențială a
examinării retinei în scopuri de diagnostic și monitorizare. În ultimul timp, au apărut multe tehnici avansate
de imagistică a retinei pentru a oferi noi perspective asupra patogenezei bolilor retinei. 

În Oftalmologie, laserul este utilizat într-un spectru larg de boli, implicând ambele segmente
anterioare (cornee,cristalin, iris) și segmentele posterioare (retina, coroidea, sclera) ale ochiului (figura 1) .

Fig 1

În cele mai importante boli oculare precum retinopatia diabetică, degenerescenta maculară legată
de vârstă, glaucomul și cataracta, laserele au devenit un instrument important pentru diagnostic și terapie.

Una dintre caracteristicile remarcabile ale laserelor pentru aplicarea în oftalmologie este
posibilitatea de a modifica parametri precum lungimea de undă, intensitatea, durata pulsului, dimensiunea
spotului etc. În acest fel, interacțiunea laser-țesut poate fi optimizată, poate fi schimbată de la diagnosticare
la terapie în același țesut. De exemplu, parametrii laserului pot fi selectați astfel încât corneea să acționeze
ca un mediu transparent cu absorbție și împrăștiere foarte scăzute permițând retinei să furnizeze creierului
4
cea mai clară imagine. Pe de altă parte, modificarea parametrilor laserului duce la o absorbție mare a
luminii în cornee, care poate fi utilizată pentru ablația țesutului corneei. Un alt avantaj important în
oftalmologie este că lumina laserului poate fi aplicată fără contact direct și prin urmare, utilizarea este
neinvazivă.

3. Caracteristicile laserului utilizat în oftalmologie

Componentele principale ale unui sistem laser sunt consola laser, pedala și sistemul de livrare a
laserului. Diferite sisteme de livrare, conectate la consolă printr-un cablu de fibră optică, pot fi utilizate
pentru a transmite energia laserului către ochiul pacientului (fapt remarcabil în figura 2) : o endosondă (o
sondă mică de fibră optică care este introdusă în ochi), o lampă cu fantă, un microscop operator sau un
oftalmoscop indirect.

Fig
2

Diferite tipuri de lasere emit lungimi de undă specifice de lumină și sunt folosite pentru a trata
probleme specifice oculare. Laserele sunt denumite în mod obișnuit în funcție de materialul activ
utilizat. De exemplu, un laser cu argon conține gaz argon ca material activ, în timp ce laserul YAG conține
un material solid format din ytriu, aluminiu și granat.
Efectele pe care laserele le au asupra țesuturilor oculare sunt atât o funcție a compoziției
moleculare a țesutului, cât și a lungimii de undă și a puterii luminii laserului. Laserele distrug în esență
țesutul pentru a avea un efect benefic asupra ochiului.

5
 Laserul cu argon ( figura 3 ) emite lungimi de undă albastru-verde, care sunt absorbite de
celulele sub retina si de hemoglobina roșii din sânge. Aceste lungimi de undă albastru-verde pot trece prin
fluidul din interiorul ochiului fără a provoca daune. Din acest motiv, laserul cu argon este utilizat pe scară
largă în tratamentul retinopatiei diabetice. Laserul cu argon poate arde și sigila vasele de sânge care se
scurg, cunoscut și sub denumirea de fotocoagulare.
Dezlipirea de retină este o altă problemă gravă a ochilor care poate fi tratată cu ajutorul unui laser
cu argon. Laserul este utilizat pentru a suda retina detașată de stratul coroid subiacent al ochiului. Unele
forme de glaucom pot fi tratate și cu lasere cu argon. De exemplu, glaucomul cu unghi închis poate fi tratat
folosind un laser cu argon pentru a crea o gaură mică în iris (o capsulotomie), care permite scurgerea
excesului de lichid din interiorul ochiului pentru a reduce presiunea.
Degenerescenta maculara este uneori tratata cu un laser cu argon sau cripton . În acest tratament,
laserul este folosit pentru a distruge vasele de sânge anormale, astfel încât hemoragia sau cicatrizarea să nu
afecteze vederea centrală.

Fig 3
YAG (figura 4) 1064 nm în infraroșu cu laser generează scurt în impulsuri, fascicule de lumină de
înaltă energie de tăiat, perforat sau țesut fragmentat. Pentru pacienții care dezvoltă opacifiere capsulară
posterioară după operația de cataractă, laserul YAG este utilizat în mod obișnuit pentru a vaporiza o parte a
capsulei, permițând luminii să ajungă complet în retină. Un laser verde YAG cu frecvență dublată (lungime
de undă 532 nm) poate fi, de asemenea, utilizat pentru a crea o capsulotomie pentru a trata glaucomul cu
unghi închis, producând rezultate similare cu cele ale unui laser cu argon.

6
 Fig 4

Dioda cu laser are aplicatii similare atat argon si laser YAG. Avantajul laserelor cu diodă este că
sunt mult mai mici și portabile, produc mai puțină căldură și necesită mult mai puțină întreținere decât alte
tipuri de lasere.
4. Utilizarea laserului în diagnosticul afecțiunilor oftalmologice.
Oftalmoscopia cu scanare laser este o metodă de examinare a ochiului, care utilizează tehnica
microscopiei confocale cu scanare laser pentru imagistica de diagnosticare a retinei sau corneei ochiului
uman. Această metodă oferă imagini ale retinei clare, cu contrast ridicat, utilizând lumină laser de diferite
lungimi de undă, fără dilatarea pupilei, iar OCT (Tomografia in coerență optică) permite vizualizarea în
secțiune transversală a structurilor oculare, în special a retinei, cu o rezoluție mare de adâncime folosind
surse de lumină cu coerență scăzută. Următoarele secțiuni prezintă câteva aplicații clinice selectate ale
oftalmoscopiei cu laser de scanare și tomografiei în coerență optică.
Corneea este un țesut transparent, deshidratat, cu o grosime centrală de aproximativ 550 μm și o
putere de refracție de aproximativ 43 dioptrii (echivalează cu o rază de curbură de aproximativ 7,7 mm). O
secțiune transversală a corneei și anatomia sa complexă pot fi măsurate în vivo cu OCT (figura 5), iar
structurile corneene pot fi vizualizate cu scanare confocală tehnică laser până la structurile celulare (figura
6).

7
 Fig 5. Secțiunea transversală a corneei umane (1), a rețelei trabeculare (2), a canalului Schlemm (3) și
a venelor apoase (4) în unghiul camerei.

Fig 6. Vizualizarea de sus a corneei care arată celulele epiteliale corneene în vivo. Imaginea a fost
realizată folosind un tomograf Heidelberg Retina (HRT III) cu scanare laser confocală cu modulul
corneei Rostock (Heidelberg Engineering).

Glaucomul este considerat, la nivel mondial, cea de-a doua cauză de orbire, după cataractă. Cauza
principală este creşterea presiunii intraoculare, cu afectarea nervului optic şi orbire.
Conform Academiei Americane de Oftalmologie, glaucomul este o afecţiune care apare, de obicei,
ca urmare a acumulării de umoare apoasă în camera anterioară a ochiului, lucru care duce la creşterea
presiunii intraoculare (PIO), cu afectarea nervului optic. (figura 7). În general, glaucomul afectează ambii
ochi, dar simptomele nu sunt întotdeauna simetrice.

Fig 7. Imagine cu reflexie în infraroșu (stânga) și imagine OCT-B-scan (dreapta) a unui subiect normal.
Cercul verde din partea stângă arată poziția B-scan-ului. Stratul de fibre nervoase retiniene este cel mai

8
 luminos strat superior din secțiunea transversală (săgeata roșie). Imaginile au fost realizate folosind un
oftalmoscop laser cu scanare confocală cu laser dublu (Spectralis HRA&OCT, Heidelberg Engineering,
Germania). Acest instrument este echipat cu o diodă laser de 820 nm pentru imagistica confocală și o
diodă super luminiscentă de 870 nm pentru scanări OCT.

De cele mai multe ori, pacienţii nu prezintă simptome, primul semn, pierderea vederii periferice
sau laterale, apărând în stadiile avansate ale bolii. Deoarece glaucomul este o boală tratabilă, detectarea
glaucomului debutant poate preveni orbirea. La nivel mondial se estimeaza un numar de bolnavi de
glaucom intre 65 si 105 milioane, dintre care 10% sunt deja in stadiul de orbire bilaterala.

Glaucomul poate fi clasificat ca primar, când nu este asociat cu altă afecţiune, sau secundar, atunci
când apare din cauza altei afecţiuni (oculare sau sistemice) sau din cauza utilizării unor medicamente. De
asemenea, poate fi clasificat, în funcţie de starea unghiului iridocornean, în:  glaucom cu unghi
deschis şi glaucomul cu unghi închis (forma acută şi forma cronică).

Glaucomul cu unghi deschis (GUD) este o formă tipică de glaucom, caracterizată printr-o creştere
a presiunii intraoculare mai mare de 21 mmHg, la unul sau la ambii ochi, şi un unghi irido-cornean deschis,
cu aspect normal. La nivelul reţelei trabeculare apar modificări de permeabilitate. În cazul creşterii
presiunii intraoculare din acest tip de glaucom, pacientul nu prezintă durere sau congestie oculară. Câmpul
vizual central este cruţat până în momentul în care se atinge stadiul final al bolii. Din aceste motive, se pot
produce leziuni severe şi ireversibile înainte ca diagnosticul să fie pus.

În  glaucomul cu unghi închis – forma acută (GUIA) simptomele se instalează brusc, cu

manifestări brutale, purtând şi numele de atac acut de glaucom. În cursul acestui atac, PIO creşte excesiv,
câmpul vizual este redus şi apare o durere puternică oculară şi perioculară. O componentă importantă este
edemul care cuprinde toate structurile oculare şi care produce modificări structurale, cu închiderea
unghiului iridocornean. Iniţial, închiderea este reversibilă, însă contactul prelungit duce la apariţia fibrozei
şi are loc închiderea definitivă a unghiului, canalul Schlemm fiind comprimat sau obliterat complet.
Glaucomul cu unghi închis – forma cronică (GUIC) este o formă de hipertensiune oculară determinată de o
creştere a presiunii oculare datorată închiderii unghiului iridocornean, dar care este asimptomatică.

Presiunea intraoculară este considerată normală atunci cand valoarea ei este între 10 si 21 mm Hg.
La pacienții cu presiune intraoculara crescută (peste 21 mm Hg), ochiul continuă să producă umor apos, dar
este incapabil să o elimine cu un debit normal. În timp, această presiune intraoculară crescută poate
deteriora nervul optic, ceea ce duce la pierderea treptată a vederii. Dacă presiunea intraoculara nu scade, se
poate ajunge chiar la orbire.

9
 Măsurătorile precise și fiabile ale grosimii stratului de fibre nervoase retiniene (RNFL) și
cunoașterea limitelor normale ale RNFL sunt de importanță clinică în diagnosticul precoce al glaucomului.

S-a ajuns la concluzia că anumite persoane au șanse mari de a face glaucom. Este vorba despre
persoane care :

 au peste 45 ani

 au rude de sânge cu glaucom

 se știu cu presiune intraoculara crescută (hipertensiune intraoculară)

 suferă de diabet zaharat, hipotensiune arterială, dureri de cap de tip migrena, sindrom

Raynaud, au miopie severă sau hipermetropie mare

 rasă neagră

Diagnosticul de glaucom este relativ simplu și nu implică investigații neplăcute pentru pacient.
Din pacate însă, glaucomul nu are simptome specifice decat atunci cand vederea este mult afectata. Astfel,
marea majoritate a pacientilor sunt diagnosticati in faze avansate ale bolii cand, in ciuda tratamentului
corect efectuat, evolutia catre orbire este greu de oprit.

Atrofia peripapilară este asociată cu deteriorarea progresivă a discului optic și pierderea câmpului
vizual în glaucom. Rezultatele histologice și spectroscopice au evidențiat o acumulare de lipofuscină ca
fluorofor dominant al fundului de ochi localizat în lizozomii epiteliului pigmentar retinian din zona atrofică
peripapilară. Lipofuscina din epiteliul pigmentar retinian derivă în principal din degradarea incompletă a
segmentelor fotoreceptorilor externi și constă din diverse componente, precum lipide, proteine și retinoizi -
unele dintre ele par să aibă efecte toxice. Oftalmoscopia cu scanare cu laser permite detectarea nivelului de
autofluorescență a fundului de ochi și distribuția in vivo cu rezoluție și reproductibilitate ridicate.

Angiograful Heidelberg Retina HRA (Heidelberg Engineering) folosește un laser cu argon ce emite
culoarea albastru-verde (488nm) pentru excitare și un filtru de barieră pentru detectarea luminii emise peste
500 nm. Se obține o secvență de imagini cu autofluorescență, se aliniază automat și se face media pentru a
îmbunătăți raportul semnal-zgomot prin software-ul de analiză a imaginii. Pentru a cuantifica modificările
de autofluorescență a fost dezvoltată o abordare semiautomată

Studiile experimentale sugerează că forțele de forfecare rezultate din fluctuația presiunii

intraoculare pot fi un factor de risc pentru dezvoltarea atrofiei peripapilare mărite (figura 8). Aceste
constatări sunt în acord cu constatările efectuate de oamenii de știință, care demonstrează proprietăți
crescute de autofluorescență în regiunea peripapilară la pacienții cu hipertensiune oculară și mai clar în
glaucomul cu unghi deschis primar și secundar.

10
Fig. 8. Imaginea color (stânga) și imagine cu autofluorescență (dreapta) de la un pacient cu hipertensiune
oculară care demonstrează autofluorescență ridicată în principal în regiunea peripapilară temporală,
care apare ca pigment portocaliu la marginea zonei atrofice peripapilare alfa (săgeți roșii). Imaginile au
fost realizate cu o cameră de fund cu iluminare de inundații cu iluminare bliț xenon cu lumină albă
(stânga) și un oftalmoscop laser cu scanare confocală (HRA, Heidelberg Engineering) în modul de
autofluorescență cu iluminare laser de 488 nm.

5. Îmbunătățirea vederii prin terapie cu laser

În lume există doar două tipuri de operații oftalmologice cu laser, cea pentru tratamentele la
nivel superficial – prin chirurgia cu PRK (Keratectomia fotorefractivă) – și tratamentul prin chirurgia
refractivă – cunoscut sub denumirea FemtoLasik – în funcție de aparatul laser folosit.
Tratamentul chirurgical cu laserul excimer – adică modificarea dioptriei, puterii de refracție a
corneei – se întâmplă identic în cazul fiecărei tip de tratament. Cea mai nouă, cea mai modernă
tehnologie, este tratamentul numit FemtoLasik, care ocupă 70% din tratamentele chirurgicale cu laser
realizate la nivel mondial.
Tratamentul FemtoLasik este un tratament cornean, avantajul căruia este vindecarea rapidă și
nedureroasă, chiar din a doua zi postoperatorie se poate obține nivelul dorit al clarității de vedere. .
Realizarea flapului (lamboului) cornean se face cu ajutorul laserului femtosecundumos (figura 9), care,
dovedit clinic, este mult mai precis și mai sigur decât celelalte tehnici de tratament.

11
 Fig 9

Tratamentul PRK este cea mai sigură și cea mai veche metodă folosită în lume, bazată pe
milioane de intervenții efectuate.Intervenția este rapidă și nedureroasă, aparatul laser de ultimă
generație la câte două secunde corectează câte o dioptrie. Datorită duratei reduse al intervenției și
suprafeței pregătite în mod foarte precis și nivelat, se reduce durata de vindecare, astfel se obțin
rezultate mult mai bune și precise. Ca urmare chiar fără alte intervenții putem obține o vedere mult mai
bună, decât înaine cu ochelari sau lentile de contact.

Intervenții cu laser Tratamentul Femto-LASIK cu două

Tratament PRK cu un singur
pentru imbunătățirea lasere (tratament IntraLASIK sau Ochi
laser
vederii: de vultur)

Are loc tratarea cu laser al stratului intern

al corneei, care se află la o adâncime de
100 – 130 microni. Realizarea lamboului
cornean se face cu ajutorul laserului Intervenția cu laser se face pe
Esența tehnicii
femtosecundumos, după care dioptriile stratul superficial al corneei.
sunt tratate cu un alt laser, numit laser
excimer, în urma căreia lamboul se
reîntinde la loc.

12
 Este cea mai veche metodă
Deoarece lamboul se reașează rapid
folosită, bazată pe milioane de
și perfect la locul lui, intervenția
intervenții efectuate. Este
este absolut nedureroasă și se obțin
Avantaje varianta perfectă pentru cei
rezultate imediate. Datorită realizării
care datorită corneei prea
flapului cornean cu ajutorul laserului, nu
subțiri, nu se potrivesc pentru
apar complicații în timpul intervenției.
operația FEMTO.

Durata intervenției 30 minute 20 minute

fotofobie, în primele zile pot să

Dureri postoperatorii Nu sunt
apară senzații de usturime

Apariția clarității
După 1 zi Între 1-4 săptămâni
vederii

picături pentru ochi cu steroizi doar pe o picături pentru ochi cu steroizi

Tratamente
durată de câteva săptămâni, ochelari cu timp de 3-6 luni, ochelari de
postoperatorii soare cu filtru UV timp de 6
filtru UV timp de 3 luni
luni

6. Concluzie
Din punct de vedere istoric, oftalmologia a fost primul domeniu medical în care laserele și-au găsit o
aplicație. De-a lungul a peste cinci decenii, utilizarea laserelor în oftalmologie a demonstrat cu succes
rezultate eficiente și sigure în tratarea diferitelor afecțiuni ale ochiului.
Datorită posibilității de a modifica parametrii laserului, precum lungimea de undă, intensitatea,
dimensiunea spotului etc, interacțiunea laser-țesut poate fi optimizată, poate fi schimbată de la diagnosticare
la terapie în același țesut. De exemplu, parametrii laserului pot fi selectați astfel încât corneea să acționeze ca
un mediu transparent cu absorbție și împrăștiere foarte scăzute permițând retinei să furnizeze creierului cea
mai clară imagine. Pe de altă parte, modificarea parametrilor laserului duce la o absorbție mare a luminii în
cornee, care poate fi utilizată pentru ablația țesutului corneei. Un alt avantaj important în oftalmologie este
că lumina laserului poate fi aplicată fără contact direct și prin urmare, utilizarea este non-invazivă.

13
 Corectarea viciilor de refracție, precum miopia, hipermetropia și astigmatismul, este una dintre
utilizările laserului în oftalmologie, în cazul pacienților care nu mai doresc să poarte ochelari. În astfel de
situații, putem vorbi de utilizarea laserului din considerente estetice. 
În cazul pacienților cu glaucom cu unghi îngust sau în cazuri de atac acut de glaucom, tratamentul cu
laser se aplică pentru efectuarea iridotomiei periferice – o perforație în iris, pentru a asigura o cale alternativă
de circulație umorului apos. Această intervenție este minim invazivă, nedureroasă și previne repetarea
atacului. Se recomandă efectuarea procedurii laser și pe celălalt ochi, în scop preventiv. În cazurile de
glaucom cu unghi deschis, laserul se folosește când tratamentul medicamentos nu mai scade suficient
presiunea intraoculară, ca adjuvant la terapia cu picături.
Utilizarea laserului în oftalmologie face posibilă și tratarea cataractei secundare. Această procedură
constă într-un tratament care se aplică o singură dată și creează o breșă centrală în capsula opacifiată ce
susține cristalinul artificial. Intervenția se desfășoară rapid, în 2-3 minute, este nedureroasă, iar în urma
acesteia pacienții nu au restricții.
Alte utilizări ale laserului în oftalmologie se realizează în stadii avansate ale retinopatiei diabetice, în
cazurile de ocluzii vasculare retiniene, degenerescență maculară umedă, corioretinită seroasă centrală,
blocarea unei rupturi retiniene.
Deci, laserul în oftalmologie reprezintă o modalitate non-invazivă, nedureroasă, rapidă, sigură și cu
efecte terapeutice incontestabile. 

Bibliografie:
https://ro.wikipedia.org/wiki/Laser

http://stiintasiinginerie.ro/wp-content/uploads/2013/12/29-APLICA%C5%A2II-ALE-
LASERULUI-%C3%8EN-%C5%9ETIIN%C5%A2%C4%82-%C5%9EI-TEHNIC
%C4%82.pdf

https://www.stiintaonline.ro/laserul-cine-l-a-inventat-si-cum-functioneaza/

file:///C:/Users/User/Downloads/Lasers_in_Ophthalmology.pdf

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK554040/

14
https://www.medichub.ro/reviste/farmacist-ro/glaucomul-tipuri-simptome-si-
tratament-id-1760-cmsid-62

https://www.medsystem.ro/imbunatatirea-vederii-prin-terapie-cu-laser/

https://www.ipgphotonics.com/en/applications/medical/ophthalmology

https://oftalmomed.ro/laserul-in-oftalmologie/

Adresă imagini :
https://i.pinimg.com/474x/c8/18/be/c818beb9ddea7bccb3c4524add72b596.jpg

https://upload.wikimedia.org/wikipedia/ro/thumb/e/ec/Ochiul_uman.jpg/300px-
Ochiul_uman.jpg

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC4944102/bin/jceh_28_92_076_f02.jpg

https://www.fortecmedical.com/wp-content/uploads/2018/12/opthalmic-nd-yag.jpg

https://www.estewithcare.com/wp-content/uploads/2020/10/femto-lasik-01.jpg

15