1.

Executarea salutului (onorului) militar de pe loc şi din

mers fără armă.
2. Ieşirea militarului din formaţie şi apropierea de
comandant.

1. Salutul militar este semnul exterior de respect şi politeţe acordat reciproc

şi normă de conduită a militarilor. Se exprimă în ritualul executării, în modul
stabilit, a onorului militar la întâlnire (despărţire).
Onorul militar se execută cu sau fără armă, de pe loc sau din mers.
Salutul (onorul) militar se execută cu promptitudine şi vioiciune, respectând
exact regulile poziţiei „drepţi” şi ale deplasării.

Pentru a executa salutul (onorul) militar de pe loc în afara formaţiei, cu

capul descoperit, la unu-doi paşi de comandant (superior), militarul se întoarce cu
faţa către acesta, ia poziţia „drepţi” şi îl priveşte în faţă, întorcând capul după el.
Dacă militarul este cu capul acoperit, atunci, în plus, duce cu vioiciune, pe
calea cea mai scurtă, mâna dreaptă la coifură, astfel ca degetele să fie alăturate,
palma întinsă, degetul mijlociu să atingă partea de jos a acesteia (lângă cozoroc),
iar cotul să fie pe linia şi la înălţimea umărului. La întoarcerea capului către
comandant (superior), poziţia mâinii la coifură rămâne neschimbată.
Când comandantul (superiorul) a trecut, militarul, care execută salutul,
întoarce scurt capul înainte şi lasă mâna dreaptă cu repeziciune în jos.

Pentru a executa salutul militar din mers în afara formaţiei, cu capul

descoperit, la un pas de comandant (superior), militarul, o dată cu punerea
piciorului stâng pe pământ, opreşte mişcarea mâinii, întoarce scurt capul spre cel
salutat şi, continuând deplasarea, îl priveşte în faţă. După ce trece de comandant
(superior), militarul care salută întoarce capul înainte şi continuă mişcarea mâinii.
Dacă militarul este cu capul acoperit, atunci, odată cu punerea piciorului
stâng pe pământ, întoarce capul spre cel salutat şi duce mâna dreaptă la coifură, iar
mâna stângă o ţine nemişcată lângă coapsă; după ce a trecut de comandant
(superior), odată cu punerea piciorului stâng pe pământ, întoarce capul înainte, iar
mâna dreaptă o lasă în jos.
La depăşirea comandantului (superiorului), salutul militar se execută
începând cu primul pas al depăşirii, începând cu pasul al doilea, capul se întoarce
înainte şi mâna dreaptă se lasă în jos.
Dacă mâinile militarului sunt ocupate cu poveri, atunci salutul militar se
execută prin întoarcerea capului către comandant (superior).
 Executarea Executarea
salutului salutului
militar de pe loc militar din mers

2. Ieşirea militarului din formaţie şi apropierea de comandant

(şef). Prezentarea în faţa comandantului. Întoarcerea în formaţie.

Pentru ieşirea militarului din formaţie se dă comanda:

De exemplu: „Soldat PÎNTEA. În faţa formaţiei la „x” paşi – MARŞ” sau
„Soldat PÎNTEA. La mine (pas alergător) – MARŞ”.
Auzindu-şi numele, militarul răspunde: „Ordonaţi”, iar la comanda de ieşire
(chemare) din formaţie răspunde „Am înţeles”. La prima comandă, militarul, cu
pas de defilare, iese din formaţie, executând numărul de paşi indicaţi, numărând de
la rândul întâi, se opreşte şi se întoarce cu faţa spre frontul formaţiei. La comanda a
doua, militarul face unu-doi paşi de la rândul întâi înainte, se întoarce din mers
spre comandant, pe drumul cel mai scurt, cu pas de defilare (în fugă) se apropie de
el şi, oprindu-se la doi-trei paşi, raportează despre prezentare:
De exemplu:„Domnule locotenent. Soldatul PÎNTEA s-a prezentat la ordinul
Dumneavoastră” sau „Domnule colonel. Căpitanul PETRESCU s-a prezentat la
ordinul Dumneavoastră”.
La ieşirea din rândul al doilea, militarul atinge uşor umărul stâng al
militarului din faţa lui, care face un pas înainte şi, fără a alătura piciorul drept, face
un pas spre dreapta, lasă să treacă militarul, care iese din formaţie, apoi îşi reocupă
locul.
La ieşirea militarului din rândul întâi, locul lui este ocupat de militarul
care stă în spatele lui din rândul al doilea.