Specificul interesului pentru muzică la elevii de vârstă şcolară

mica

Intrarea în şcoală a copilulului îi acordă un alt statut social, acela de elev şi întreaga
structură a intereselor lui este subordonată principalului tip de activitate - învăţarea. Acest
specific al vârstei constituie un punct de plecare în procesul de orientare a intereselor,
atitudinilor şi înclinaţiilor elevilor. Aptitudinile copilului de vârstă şcolară mică se dezvoltă în
legătură cu activitatea de învăţare. Astfel se dezvoltă atât aptitudinile generale (inteligenţa)
cât şi cele speciale (muzicale, plastice, matematice), care sunt solicitate în procesul instructiv
şi care sunt actualizate în cadrul învăţării în cadrul diverselor discipline de studiu. Activitatea
de joc are o deosebită importanţă pentru elevul de vârstă şcolară mică, din aceasta reiese
faptul că, în scopul trezirii interesului pentru activităţile muzical-artistice la orele de educaţie
muzicală, este necesară introducerea în structura acestora unele elemente ale jocurilor
muzicale de diferite tipuri.1

Elevul de vârstă şcolară mică este foarte receptiv atât la nevoile educaţionale cât şi
la toate influenţele externe mai ales cele care provin din partea educatorului. În acest context
profesorul devine responsabil pentru adaptarea cu succes a copilului la condițiile școlii,
pentru obținerea unor performanțe la învățătură, dar și pentru a stimula interesul elevului de
a învăța2.

În decursul acestei perioade, au loc schimbări esențiale în regimul de viață al

copilului, ceea ce contribuie la dobândirea unor calități de personalitate, cum ar fi: „sârguința,
perseverența, punctualitatea, hărnicia”3, însușiri trebuincioase pentru asimilarea de către elev
a conținutului procesului educațional.

1
Referire la citat deTatiana Bularga, Psihologia interesului pentru muzică, Chișinău, 2008, pag. 25
2
Referire la citat deTatiana Bularga, Psihologia interesului pentru muzică, Chișinău, 2008, pag. 26
3
Tatiana Bularga, Psihologia interesului pentru muzică, Chișinău, 2008, pag. 25
 Interesul pentru muzică la elevii de vârstă preadolescentă
Referat

Pe parcursul perioadei preadolescenței, considerată a fi etapă de tranziție de la

copilărie la maturitate, are loc restructurarea activă a sferei psihice, activității, relațiilor
interpersonale, atitudinii față de sine și lumea înconjurătoare, fapt care cere o atenție specială
din partea educatorului în organizarea procesului educațional4.

În cartea intitulată „Psihopedagogia interesului pentru muzică”, autoarea Tatiana

Bularga scoate în evidență unele aspecte privind interesul pe care îl manifestă preadolescenții
pentru muzică. Astfel, pentru elevii vârstei şcolare mijlocii, activităţile artistice reprezintă un
domeniu preferat, în timp ce interesul pentru disciplinele şcolare respective este scăzut.
Adolescenţii sunt foarte atraşi de specificul imaginilor muzical-artistice, care trezesc la viaţă
trăirile emotive, activează gândirea asociativă, imaginaţia, dorinţa de a participa în mod
independent la crearea elementară a muzicii5. Însă există un dezacord între cerinţele de
automanifestare prin intermediul activităţilor muzicale şi rezultatele supuse autoaprecierii şi
aprecierii celor din jur, fapt care contribuie la scăderea interesului preadolescenţilor pentru
activităţile muzicale.

Perceperea neorganizată a copilului din perioada de tranziţie este înlocuită

treptat de perceperea organizată, orientată către un anumit scop, ce are loc odată cu
schimbarea raportului dintre momentele concrete şi abstracte, ilustrative şi raţionale ale
gândirii6. Toate aceste particularităţi crează condiţii favorabile pentru cunoaşterea adevărată a
muzicii, pătrunderea în momentele esenţiale ale operelor şi fenomenelor artei muzicale.

La preadolescenţi se poate observa activizarea gândirii analitice care se manifestă

prin tendinţa de a compara diferite fenomene, de a face generalizări, de a reacţiona emotiv şi
profund la imagini muzical-artistice. Imaginea muzicală este forma materială a unei lucrări
muzicale, la nivel de text unde se văd intențiile compozitorului iar imaginea artistică este cea
care se formează în urma studierii lucrării numită și imaginea interpretului. „Astfel, imaginea
4
Referire la citat de Tatiana Bularga, Psihologia interesului pentru muzică, Chișinău, 2008, pag. 26
5
Referire la citat de Tatiana Bularga, Psihopedagogia interesului pentru muzică, Chișinău, 2008, pag.26
6
Referire la citat de Tatiana Bularga, Psihopedagogia interesului pentru muzică, Chișinău, 2008, pag.27
artistică este posterioară imaginii muzicale, ea este rezultatul trăirii, prelucrării în conștiință a
imaginii muzicale”7. Educația muzical-artistică a elevilor tinde spre crearea imaginii artistice
- rezultat al studierii lucrării de către elevi, deoarece formarea culturii muzicale ar fi
imposibilă fără o trăire artistică a mesajului muzical. În acest mod, are loc contopirea
perceperii cu gândirea, „moment care contribuie, la extinderea posibilităţilor de verbalizare al
elevilor, de caracterizare a muzicii audiate de enunţare a reprezentărilor fanteziilor proprii
legate de muzica cu care intră în contact”8.

La această vârstă, se înregistrează modificări ce ţin de dezvoltarea gândirii

artistice, care la fel creează condiţii favorabile pentru participarea activă a elevilor la diverse
activităţi muzicale, de formare la elevi a tendinţei de automanifestare, autoafirmare prin
intermediul acestora9.

Favorizarea procesului de dezvoltare a interesului pentru muzică şi atribuirea unei

nuanţe de stabilitate cere a ţine cont atât de latura emotivă, cât şi de cea raţională a gândirii
preadolescentului, asigurănd astfel o unitate eficientă în cadrul activităţilor muzicale.

O particularitate prin care preadolescentul se deosebeşte de copil o constituie

voinţa. Elevul care anterior improviza fară a medita asupra procesului de creaţie, acum este
la vârsta la care poate face diverse comparaţii, căutând teme originale şi mijloace adecvate
pentru subiectul creaţiei sale. Voinţa şi tăria de caracter, fiind susţinute de interes, fac ca
preadolescentul să treacă treptat de la gândirea reproductivă, imitativă la imaginaţia
creativă10. Calitaţile volitive fac posibilă înfruntarea dificultăţilor care apar în timpul
procesului instructiv, având ca rezultat întărirea curajului şi încrederea în forţele proprii.

Atenţia elevilor preadolescenţi este caracterizată de o tendinţă de a acorda

activităţii un aspect organizat. Dar în legatură cu dezvoltarea interesului, atenţia poate avea o
influenţă pozitivă sau negativă, deoarece la preadolescenţi, ea denotă o stare de criză: „pe de
o parte, la preadolescenţi are loc formarea atenţiei stabile, voluntare, iar pe de altă parte-
abundenţa impresiilor, trăirilor, activitatea agitată şi impulsivitatea preadolescentului, deseori,
duc la instabilitatea atenţiei, la distragerea ei rapidă”11. Implicarea educativă, în ceea ce

7
Lilia Granețchi, Analiza interpretativă a imaginii muzicale-Strategie didactică în formarea profesorului de
muzică, http://dspace.usarb.md:8080/jspui/bitstream/123456789/1743/1/Granetcaia.PDF (accesat pe 25. 06.
2021)
8
Tatiana Bularga, Psihopedagogia interesului pentru muziă, Chișinău, 2008, pag. 27
9
Referire la citat de Tatiana Bularga, Psihopedagogia interesului pentru muziă, Chișinău, 2008, pag. 28
10
Referire la citat deTatiana Bularga, Psihopedagogia interesului pentru muziă, Chișinău, 2008, pag. 31
11
Tatiana Bularga, Psihopedagogia interesului pentru muzică, Chișinău, 2008, pag. 31
priveşte menţinerea în stare activă de atenţie a preadolescentului, constă în orientarea spre
elementele esenţiale ale activităţii. La educaţie muzicală, elementul de esenţă pare a fi
imaginea muzicală.

Gradul interesului pentru muzică a preadolescentului depinde de nivelul de

dezvoltare a aptitudinilor muzicale individuale (auzul muzical, simţul ritmului muzical), care
în această perioadă, diferă de la o persoană la alta: la unii predomină auzul melodic, la alţii
auzul timbral sau armonic , de asemenea unii se deosebesc prin simţ ritmic pronunţat, alţii
prin simţul modal, etc12. Printre cercetările efectuate în domeniul aptitudinilor muzicale, se
numără lucrarea lui B. Teplov „Psihologia aptitudinilor muzicale” în care autorul afirmă că
aptitudinile dezvoltate în unele cazuri neuniform, se completează reciproc. El scoate în
evidență trei aptitudini fundamentale: „simțul modal, capacitatea reprezentării auditive și
simțul muzical ritmic. Simțirea modală se manifestă în percepția melodiei, în recunoașterea
ei, în sensibilitatea exactă a intonației”13. Simțul ritmic împreună cu simțul modal alcătuiesc
baza emoțională a înțelegerii muzicii. Cele trei capacități necesare pentru activitatea muzicală
formează „nucleul de bază a muzicalității”14. Din cele expuse reiese necesitatea de diagnostic
a aptitudinilor muzicale şi de antrenare a elevilor în dependenţă de acestea în diverse
activităţi muzicale .

Dezvoltarea dragostei, a interesului şi a gustului copiilor pentru muzică sunt

elemente care izvorăsc atât din firea acestora, cât şi din natura muzicii. Există o îmbinare
perfectă între sensibilitatea copilului şi forţa emoţională a muzicii, completându-se reciproc.

În timpul activităţilor artistice, pe lăngă dezvoltarea gustului şi a receptivităţii

muzicale, elevii îşi formează deprinderi frumoase de comportare, de mişcare ordonată şi de
vorbire frumoasă, apropiindu-se astfel de idealul estetic, realizând pe această cale îmbinarea
sarcinilor estetice cu cele etice.

12
Referire la citat de Tatiana Bularga, Psihopedagogia interesului pentru muzică, Chișinău, 2008, pag. 31
13
Sergiu Draguța, Repere psihopedagogice ale dezvoltării aptitudinilor muzicale ale elevilor,
https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/182-188_2.pdf, (accesat pe 1.07.2021)
14
Sergiu Draguța, Repere psihopedagogice https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/182-188_2.pdf,
(accesat pe 1.07.2021)