Tiroida

Cunostiinte Generale Esențiale:

-este o glanda endocrina alcătuită din doi lobi, situați de o parte si de cealaltă a traheei, care
se unesc pe fata anterioară a gâtului, având forma unui fluture, de aproximativ 5 cm lungime
maxim (2 inch) si 25-30 de grame.

-este doar una din glandele care alcătuiesc sistemul endocrin: hipotalamusul, hipofiza sau
glanda pituitară, epifiza sau glanda pineala, tiroida, glandele paratiroide (4), timus, glandele
adrenale (deasupra rinichilor), pancreasul, ovarele, testiculele.

-tesutul tiroidian este alcătuit din doua tipuri de celule: foliculare si parafoliculare;

-celulele foliculare sunt responsabile de secreția celor doua tipuri de hormoni tiroidieni: T3
(triiodotironina) si T4 (tiroxina);

-hormonul T3 este forma activa si se formează din T4; hormonii tiroidieni afectează
metabolismul, dezvoltarea creierului, respirația, inima si funcțiile sistemului nervos.

-celulele parafoliculare, numite si celulele C, secreta un hormon numit Calcitonina,

responsabil de reglarea nivelului de Calciu din sânge.

-la fel ca si celelalte glande endocrine din corp , activitatea glandei tiroide este reglata printr-
un sistem de “feed-back” de hipotalamus (numit si creierul endocrin) si glanda hipofiza
(pituitară)-situate la baza creierului, iar împreună alcătuiesc axul hipotalamo-hipofizar-
tiroidian.

-hormonul tireo-stimulant (prescurtat TSH), care este secretat de glanda hipofiza din
creier, reglează producția de hormoni de la nivelul tiroidei: atunci când nivelurile de
hormoni tiroidieni din sânge sunt scăzute, glanda hipofiza secreta mai mult TSH, pentru a
stimula productia de hormoni din tiroida; concomitent, atunci când nivelurile de hormoni
tiroidieni din sânge sunt prea mari, glanda hipofiza secreta mai putin TSH.

Afectiunile glandei tiroide sunt determinate de nivelurile de hormoni tiroidieni din sânge.

Hipertiroidismul apare atunci când exista o supraproducție de hormoni tiroidieni, iar

hipotiroidismul se manifesta atunci când exista o secretie insuficienta de hormoni tiroidieni.

Hiper- si hipotiroidismul sunt clasificate in continuare in funcție de cauza care a determinat

aceste anomalii hormonale, iar cauzele pot fi primare, secundare sau terțiare.

Cele clasificate ca si primare, se datorează modificărilor produse la nivelul structurii glandei

tiroide, in timp ce cele secundare sau terțiare se datorează modificărilor de la nivelul glandei
hipofizare sau a hipotalamusului.

Tiroidita autoimuna Hashimoto:

Sinonime: tiroidita limfocitara cronica sau tiroidita autoimună

-de. 7x mai frecventa la femei decât la bărbați (au un istoric familial de afecțiuni tiroidiene
sau alte boli autoimune)
O afecțiune autoimună este o tulburare in care sistemul imunitar al organismului nostru ataca
propriile celule si organe. In mod normal, sistemul imunitar are rolul de a ne proteja de
infectii (identifica si distruge bacteriile, virusurile, precum si substanțele straine);

In tiroidita Hashimoto, sistemul imunitar ataca glanda tiroida, cauzând inflamație si

perturbând funcția glandei. Un număr mare de celule albe (limfociteT-leucocite) se
acumulează la nivelul glandei tiroide si interferează cu producția de hormoni tiroidieni.

Declansand un răspuns inflamator cronic ca urmare a invaziei de limfocite si alte celule

mononucleare a țesutului tiroidian.

Pentru majoritatea indivizilor , hipotiroidismul se dezvolta de-a lungul mai multor luni-ani.

In prima etapa, celule tiroidiene foliculare sunt înlocuite; dacă suficiente celule foliculare se
pierd, nivelurile de T4 scad, si in consecință-nivelurile de TSH cresc, in încercarea de a
menține funcția celulelor foliculare rămase la capacitate maxima. Odata ce 80% din tesutul
tiroidian este pierdut, TSH rămâne in mod permanent la niveluri înalte. (Hipotiroidism
subclinic) - pacientul nu prezintă semne sau simptome pentru ca hipofiza compenseaza

De cele mai multe ori, tiroidita Hashimoto evoluează cu o funcție tiroidiană scăzută sau
hipotiroidism.

Hipotiroidismul sau hipotiroidia apare atunci când glanda tiroida nu produce suficienți
hormoni tiroidieni pentru necesarul organismului.

Hormonii tiroidieni au un rol important in reglarea metabolismului (modul prin care

organismul produce energie) si afectează aproape orice organ. Fără suficienți hormoni
tiroidieni, multe din funcțiile organismului încetinesc.

Care sunt simptomele tiroiditei Hashimoto?

Multe persoane nu prezintă niciun simptom la debutul afectiunii. Pe măsură ce afecțiunea

progresează, tiroida isi poate mari dimensiunile, căpătând un aspect specific, denumit in
practica clinica “gușă”, ce poate determina apariția unei senzații de “plinătate” la nivelul
gâtului, iar de obicei, nu este dureroasa. Dupa multi ani, chiar si decenii, afectarea structurii
țesutului tiroidian va determina micsorarea in dimensiuni, si dispariția gușii.

Nu toți cei afectați de tiroidita Hashimoto vor dezvolta si hipotiroidism. Pentru cei cu
hipotiroidism, simptomele pot fi subclinice: moderate sau aproape inexistente, mai ales in
stadiile incipiente.

Odata cu progresia hipotiroidismului, persoanele afectate pot avea unul sau mai multe dintre
simptomele următoare:

-oboseala

-crestere in greutate

-intoleranta la temperaturi scăzute

-dureri articulare si de mușchi

-constipatie sau mai putin de trei scaune pe săptămână

-par uscat si friabil

-cicluri menstruale neregulate si dificultăți de a rămâne gravida

-depresie

-tulburari de memorie

-ritm cardiac încetinit

Acestea sunt simptome comune care nu sunt specifice disfuncției tiroidiene. Orice persoana
poate avea aceste simptome. Multe persoane care manifesta creștere rapida in greutate sau
care nu pot scădea in greutate ușor, iau in calcul o tiroida care funcționează suboptimal. Cu
toate acestea, creșterea excesivă in greutate se corelează rar cu hipotiroidismul.

Pentru ca simptomele sunt atât de generale, sunt necesare analize de laborator, de măsurare a
valorilor TSH si t4, pentru diagnosticul de hipotiroidism.

Semnele si simptomele devin specifice odată cu progresia afectiunii (hipotiroidism sever sau
de lunga durata)

Hormonii tiroidieni sunt capabili sa influențeze fiecare celula din organism. Funcția
principala a tiroidei este aceea de a creste rata metabolismului bazal al organismului.
Simptomele specifice tiroiditei Hashimoto se datorează producției scăzute de hormon
tiroidian, care se manifesta ca urmare a destrucției țesutului tiroidian, determinat un
metabolism scăzut.

Pe măsură ce afecțiunea evoluează si gradul de hipotiroidism creste, simptomele încep sa

devină evidente.

Productia scăzută de hormoni tiroidei afectează mai multe sisteme si organe. Disfuncția
aparatului cardiovascular se manifesta prin bradicardie, in timp ce disfuncția sistemului
nervos se manifesta prin discurs întârziat si reflexe încetinite. Simptomele din spectrul
gastrointestinal includ: constipatie, reflux biliar crescut si ascită.

Cand rata metabolica scade la un nivel critic, o urgență clinica numita coma mixedematoasa
apare.

In contrasti cu pacienții cu hipotiroidism, pacienții eutirotici nu prezintă simptome sau semne

care sa indice prezenta afectiunii, si in majoritatea cazurilor diagnosticul este accidental.

Mai mult, unii dintre indivizi nu prezintă nicio caracteristica clinica in afara de o glanda
tiroida vizibil mărită in volum iar diagnosticul se pune in baza investigatiei pentru gușă.

Prezenta gusei tiroidiene determina o diformitate estetica in stadiile incipiente, iar pe măsură
ce creste in volum, poate cauza simptome date de presiunea locală, precum durerea cervicala
(a gâtului), disfagia si chiar dispnee, in unele cazuri.
Mai mult, o creștere accelerata a gusei tiroidiene ar trebui sa ridice suspiciunea unui
diagnostic de tumora, in contextul tiroiditei Hashimoto, si se poate manifesta ca un nodul
solitar, sau mai multi noduli, descoperiți întâmplător in timpul unei examinări de rutina.

Tiroidita Hashimoto este rară la copii, dar dacă este prezenta, poate avea efecte nefavorabile
asupra creșterii si maturarii fizice. Statura mică si retardul mental sunt caracteristici care sunt
in mod frecvent observate la copii care suferă de tiroidita Hashimoto.

Simptome de alte boli autoimune asociate cu tiroidita Hashimoto: durere musculară (25.5%),
manifestări reumatice (x10 ori mai frecvente la tiroidite autoimune vs. tiroidite non-
autoimune).

Principalele simptome care apar la cei afectați de tiroidita Hashimoto si care sunt
diagnosticați tardiv: iritabilitate, depresie, confuzie, oboseala; in multe din aceste cazuri ,
pacienții sunt diagnostice greșit, cu tulburări psihiatrice, înainte de a fi diagnosticați corect ca
urmare a deficienței de hormoni tiroidieni.

Aproximativ 20% din pacienți prezintă semne si simptome de hipotiroidism moderat la

prezentarea inițială.

Pe măsură ce hipotiroidismul devine mai evident, creste si riscul de manifestare a comei

mixedematoase, ca urmare a atrofiei complete a glandei.

Celulele C producatoare de hormonul Calcitonina, implicat in homeostazia Calciului, sunt si

ele distruse prin mecanismele de distrugere ale tiroiditei. Din cauza aceasta, pacienții cu
tiroidita Hashimoto prezintă un risc crescut pentru hipocalcemie.

Care sunt persoanele predispuse in a dezvolta tiroidita autoimună?

Este o afecțiune care apare mai frecvent in rândul femeilor cu varsta cuprinsă între 30-50 de
ani. De multe ori, poate apărea si la adolescenți sau femei mai tinere.

Exista o predispoziția genetica, la nivel familial, insa poate fi cauzată si de factori externi,
precum un consum excesiv de iod, care ar putea inhiba producția de hormoni tiroidieni.
Substanțele chimice, precum pesticidele, anumite medicamente sau infectii virale pot
contribui, de asemenea, la apariția tiroiditei Hashimoto.

Persoanele cu alte boli autoimune sunt mai predispuse in a dezvolta tiroidita Hashimoto,
principiu care se aplica si invers: cei cu tiroidita Hashimoto sunt mai susceptibili pentru alte
boli autoimune. Aceste boli sunt:

• Vitiligo: afecțiune a pielii caracterizata de pierderea pigmentului

• Artrita reumatoida: afecțiune caracterizata prin durere, inflamatie, rigiditate si pierderea

sensibilității la nivelul articulațiilor.

• Boala Addison: structura glandelor adrenale este deteriorata si acestea nu mai pot produce
suficienți hormoni
• Diabet tip I: pancreasul nu produce suficienta insulina, resultant intr-o creștere anormala a
valorilor glicemice

• Anemia pernicioasa: un tip de anemie caracterizata de o concentratie insuficienta a

vitaminei B-12, cu mai putine globule roșii decât in mod normal, rezultând intr-o oxigenare
mai precară a celulelor si oboseala cronica.

• Boala celiacă: o afectiune gastro-intestinala caracterizata de intoleranta la gluten, cu o

absorbție precară a nutrientilor

• Hepatita autoimună: o afecțiune inflamatorie care nu este cauzată de o infecție virală.

• Scleroza multipla

• Lupus eritematos sistemic

Asocierea dintre tiroidita Hashimoto si lupus eritematos sistemic a fost documentata prima
oară in 1957, si mai multe studii au confirmat ulterior aceasta legătură.

O incidenta crescută a tiroiditei Hashimoto a fost raportata la persoanele cu vitiligo; riscul a

fost calculat cu de pana la 2.5 ori mai mare comparativ cu o populație din aceeași grupa de
varsta fără tiroidita Hashimoto.

Boala celiacă este mult mai frecvent întâlnită la persoanele care suferă de boli tiroidiene
autoimune, comparativ cu cei neafectați.

Dislipidemia a fost, de asemenea, corelata ca si complicație a tiroiditei Hashimoto, cu

nivelurile de TSH si T4 invers proprotionale cu severitatea anomaliilor lipidice.

TSH este cel mai sensibil marker al hipotiroidismului , si valorile acestuia sunt monitorizate
frecvent pentru evaluarea răspunsului la tratament si progresia bolii.

Prezenta anticorpilor antitiroidieni, ATPO (anticorp peroxidaza) si TGAP (antitireoglobulina)

sunt in mod pozitiv corelați cu tiroidita Hashimoto. Chiar si in absenta simptomelor de
hipotiroidism, prezenta anticorpilor antitiroidieni indica o inflitratie limfocitara a glandei,
reprezentativa pentru boala autoimună.

Factori genetici si de mediu care declanseaza tiroidita autoimună

-modificari genetice, istoric familial

-prezenta altor boli autoimune

-aportul de Iod

-deficit de Selenium si vitamina D-3

Evolutia clinica:

-crestere graduala in volum a tiroidei si manifestarea graduala a hipotiroidismului : frecvent,

pacientul este cel care face descoperirea, din cauza disconfortului resimțit la nivelul gâtului