LUCRARE DE SEMINAR LA STUDIUL NOULUI TESTAMENT

CĂSĂTORIA ȘI FAMILIA ÎN EPISTOLELE PAULINE

Elev: Chiriac Stefan-Ionut

1.Introducere
Epistolele Pauline constituie un calup de scrieri ale
Sfântului Apostol Pavel, fiecare având destinatari diferiți.
Aceste scrieri, defapt, sunt scrisori ocazionale trimise de
Pavel credincioșilor din diferite orașe sau chiar persoane,
care dau și numele acestor opere. El trimitea aceste
scrisori atunci când era mare nevoie de îndreptare
morală sau când era nevoie de a clarifica unele
nedumeriri cu privire la conduita bisericească sau
individuală. Tocmai de aceasta le putem numi scrisori
ocazionale. Epistolele Pauline cuprinse în canonul Sfintei
Scripturi sunt în număr de 14, doar că una dintre ele și
anume Epistola către Evrei îi este atribuită indirect
Sfântului Apostol Pavel.
Epistolele Sfântului Pavel pot fi clasificate după mai
multe criterii, cum ar fi: grupe de scrieri, destinatari,
caracteristici doctrinare și în cele din urmă cea pe care o
vom detalia este clasificarea după ordinea cronologică a
apariției.
Epistolele din a doua călătorie misionară: I-II
Tesaloniceni, scrise în Corint între anii 50-53 d.Hr..
Epistolele din a treia călătorie misionară: Galateni, I-II
Corinteni , Romani .
Epistolele din prima captivitate romană: Coloseni,
Filimon, Efeseni, Filipeni.
Epistolele scrise după prima captivitate romană: Evrei, I
Timotei și Tit.
Epistolele din a doua captivitate romană: II Timotei.
Epistolele Sfântului Apostol Pavel au fost scrise în cadre
diferite, așa cum vedem și mai sus în clasificarea făcută.
Ne putem da seama locul scrierii, chiar din interiorul
epistolelor, de exemplu: la Epistola către Filimon 1,9
Sfântul Apostol Pavel spune: ,, Pentru dragoste îți fac mai
bine o rugăminte. Așa cum sunt eu, Pavel, ca un bătrân,
iar acum și pus în lanțuri pentru Iisus Hristos,,. Deci de
aici ne dăm seama că atunci când Pavel a redactat
această scrisoare era clar în captivitate. Autoritatea
acestor cărți se concretizează atât din interior cât și din
exterior. Din interior prin formulele de început folosite
de Pavel: ,, Pavel, Apostol al lui Hristos Iisus, prin voința
lui Dumnezeu...,, ( II Cor. 1,1). Iar din exterior putem da
exemple din Sfinții Parinți, care au scris despre epistolele
Pauline. Sfântul Ioan Gură de Aur, în comentariul făcut la
Epistola către Galateni spune următoarele: ,, ...pe când
Pavel predicând Evanghelia, ginților, nu avea necesitate
de astfel de concesiuni.,,

2. Căsătoria și familia în Epistolele Pauline

Știm foarte bine că familia a reprezentat dintotdeuna
elementul de bază al unei societăți. Căsătoria ca instituție
socială și naturală, devine Taină, odată cu
binecuvântarea divină, dată celor doi miri respectiv
bărbat și femeie, prin mâna preotului, în Sfânta Biserică.
Sfântul Apostol Pavel, în epistolele sale, vorbește foarte
des despre căsătorie și familie, astfel putem spune că
pune foarte mult accent pe acest subiect, considerându-l
extrem de important. Astfel că la Epistola către Efeseni
5,32 ni se spune: ,, Taina aceasta mare este;,,. Deja când
auzim cuvântul Taină, inimile ne tresar, la gândul că prin
lucrarea Duhului Sfânt două suflete sunt unite pe veci.
Spun pe veci deoarece la Evanghelia Sfântului Apostol și
Evanghelist Marcu 10,9 ni se spune clar: ,, Deci ceea ce a
împreunat Dumnezeu omul să nu despartă,,. În Epistolele
Sfântului Apostol Pavel putem observa că referirile lui la
căsătorie și familie sunt privite în ansamblu. Astfel el nu
vorbește doar despre căsătorie, ci și despre urmările
acesteia, și anume: nașterea de prunci, creșterea și
educația acestora și rolul bunicilor în viața pruncilor. ,, Și
voi, părinților, nu întărâtați la mânie pe copii voștri, ci
creșteți-i într-u învățătura și certarea Domnului.,,
( Efeseni 6,4). Pornind de la acest verset putem spune că
părinții sunt răspunzători de faptele pruncului de azi și
ale adultului de mâine. Sfinții Părinți îndeamnă la
veghere neîncetată asupra vieții și educației copilului încă
de la naștere. Îndeamnă la creșterea într-u adevărata
credință și în frica de Dumnezeu. Sfântul Paisie Aghioritul
spune: "Numele pe care îl scrijeleşti pe scoarţa unui
copac se va mări, va creşte odată cu el. La fel şi inima
copilului tău. Ceea ce scrijeleşti în anii lui de gingăşie vei
citi în cei care vor urma." Astfel vedem cat de importantă
este familia pentru un prunc încă de la naștere.
În întreg capitolul 5 din Epistola către Efeseni, de altfel
aceste versete fiind rostite în cadrul apostolului de la
Sfânta Taină a Cununiei, se expun îndatoririle soților unul
față de celălalt. Dacă luăm versetele 1 și 2 din acest
capitol și anume ,,Fiți dar următori ai lui Dumnezeu, ca
niște fii iubiți,,/,, Și umblați întru iubire, precum și Hristos
ne-a iubit pe noi și S-a dat pe Sine pentru noi prinos și
jertfă lui Dumnezeu întru miros de bună mireasmă.,,
deducem faptul că atât soțul cât și soția, odată uniți prin
Taina Cununiei, trebuie să aibă în vedere jertfirea unul
față de celălalt și să fie dispuși să se lase oricând pe sine,
pentru cel de lângă el, așa cum Hristos s-a jertfit pe
cruce, pentru mântuirea tuturor și pentru Sfânta Sa
Biserică. Însă dacă vorbim despre jertfirea unul față de
celălalt, trebuie să precizăm neaparat faptul că bărbatul
trebuie să fie primul care se va da pe sine pentru soția sa.
Și doar atunci vom putea lua aminte la cuvintele ,,
Femeile să se supună bărbaților lor ca Domnului,,. Doar
citind, aceste cuvinte pot fi interpretate în mod eronat,
de aceea trebuie analizate în context și nu doar cu
mintea ci și cu sufletul. Spunem că femeia trebuie să se
supună bărbatului, doar atunci când acesta va face
pentru soția sa, ceea ce a făcut și a daruit Hristos
Bisericii Sale: jertfă și iubire fără de hotar. Dar prin
supunere să nu se înțeleagă sclavie sau anularea oricărei
calități sau individualități. Însă nu este exclus ca și
bărbatul să se supună femeii deoarece în versetul
anterior celui precizat mai sus spune Pavel: ,, Supuneți-vă
unul altuia întru frica lui Hristos,,. Nu există superioritate
sau inferioritate în cazul celor doi soți, deoarece odată
uniți în fața lui Dumnezeu, cei doi devin un trup ,,...și vor
deveni amândoi un trup.,,.Dacă vorbim despre
superioritate din altă perspectivă, putem spune că
femeia este net superioară bărbatului, deoarece aceasta
poate da naștere de prunci și atunci aici putem vorbi mai
ales de Fecioara Maria care a dat naștere Mântuitorului
Hristos. Deci doar aici putem vorbi de o inferioritate a
bărbatului față de femeie. În cazul acesta eu cred că
femeia se jertfește, atât în timp ce poartă pruncul în
pântece cât și după nastere. Nu este o jertfire doar
pentru copil ci pentru întreaga familie.
Cu privire la cele menționate mai sus Sfântul Ioan Gură
de Aur ne spune foarte frumos: "Femeia stă pe lângă
stăpânul casei. Are şi ea putere asemănătoare cu cea a
bărbatului. Bărbatul, însă, are ceva mai mult, un lucru
izbăvitor pentru familie. A primit rangul de a fi cap al
trupului, aşa cum este Hristos cap al Bisericii, nu numai
de a o iubi şi îngriji pe femeie, dar şi s-o călăuzească spre
bine, „ca s-o înfăţişeze…”, zice, „sfântă şi fără de prihană”
(Efeseni 5, 27). Şi dacă el se va îngriji ca femeia să
dobândească sfinţenie şi neprihănire, toate celelalte vor
veni de la sine. Dacă le cere pe cele dumnezeieşti, cele
omeneşti vor urma foarte uşor, şi în casă vor domni
ordinea, pacea, evlavia."
Sfântul Pavel ne arată în Epistola I către Corinteni, că
unirea prin căsătorie stă împotriva desfrânării: ,, Dar din
cauza desfrânării fiecare să-și aibă femeia sa și fiecare
femeie să-și aibă bărbatul său,,. Tot în cadrul acestei
Epistole putem observa faptul că Pavel îndeamnă la
căsatorie inclusiv pe văduvele și fecioarele care nu voiau
să se mai înfrâneze. Astfel vedem că în concepția
Sfantului Apostol Pavel, căsătoria era principala armă
împotriva desfrânării. De aceea chiar el dă voie la a doua
căsătorie dar conditionat, după cum vedem: ,, Femeia
este legată prin lege, atâta vreme cât trăiește bărbatul ei.
Iar dacă bărbatul va muri, este liberă să se mărite cu cine
vrea.,, ( I Cor. 7,39). Spune tot apostolul, că ar fi bine ca
în momentul căsătoriei cei doi tineri să aibă fecioria
neatinsă, pentru că neprihănirea aduce frumusetea și
armonia.
Într-un mod aparte concepția paulină despre familie și
căsătorie se revarsă și peste familiile preoțești. Și desigur
așa cum este și normal și cum ne spune și Sfântul Apostol
Pavel, familiile de preoti trebuie să fie un exemplu demn
de urmat pentru comunitate:I Timotei 3, 10-11 ,, Dar și
aceștia să fie mai întâi puși la încercare, apoi, dacă se
dovedesc fără prihană, să fie diaconiți.,,/ ,, Femeile lor de
asemenea să fie cuviincioase, neclevititoare, cumpătate,
credincioase întru toate.,,.
În viziunea paulină mama ocupă poate cel mai important
loc în sânul familiei și această relație de familie bărbat-
femeie, se rezumă simplu la relatia sfântă pe care
Hristos o are cu Biserica Sa. Am revenit în final la această
parte a familiei și anume mama în raport cu soțul și
copilul sau copii, pentru a reliefa din nou importanța
comuniunii soț/tată-soție/mamă-copil, din perspectiva
epistolelor pauline și nu numai. Și din nou o sa îl citez pe
Sfântul Ioan Gură de Aur care în câteva cuvinte reuseste
să scoată la lumină adevarata valoare a unei mame:
"Dati-mi o generatie de mame bune crestine si voi
schimba fata lumii."

3. Concluzia
Din cele prezentate mai sus reiese faptul că Sfântul
Apostol Pavel, în creațiile sale, a reușit să prezinte
noțiunea de familie la o scara mai largă, de la căsătorie și
nastere de prunci, până la urmările unei căsătorii trăite în
necurăție si fără a îngriji fiecare soț de sufletul celuilalt.
Mai exact familia în concepția paulină este cel mai
important element din societate și din comunitatea
Bisericii, tocmai de aceea el îndeamnă ca familia să fie cu
credință, cu frică de Dumnezeu și așezată, pentru ca
Biserica lui Hristos și societatea să aibă în sânul lor
oameni adevărați.