Studiul 10 / Trim 3 / 26 August – 01 Septembrie 2023

Studiul 10
Soţi si soţii, împreună la cruce
1. Sabat după-amiază, 26 August
De memorat : ,, Bărbaţilor, iubiţi-vă nevestele cum a iubit şi Hristos Biserica şi S-a dat pe Sine pentru ea, ca s-o
sfinţească, după ce a curăţat-o prin botezul cu apă prin Cuvânt, ca să înfăţişeze înaintea Lui această Biserică, slăvită,
fără pată, fără zbârcitură sau altceva de felul acesta, ci sfântă şi fără prihană." (Efeseni 5 :25-27)

În Efeseni 5:21-33, Pavel porneşte de la ideea supunerii credincioşilor unii faţă de alţii
(5:21), apoi oferă sfaturi soţiilor (5:22-24) şi soţilor creştini (5:25-32) şi încheie cu un
rezumat al învăţăturilor pentru ambele categorii (5:33).
În acest sfat, cei care studiază Biblia în zilele noastre Îl pot auzi pe Hristos cel înviat
vorbind despre relaţii. Suntem în această situaţie dacă vom considera că Efeseni 5:21 - 6:9 este modul lui
Pavel de actualizare a marii teme a epistolei, unitatea, dar de data aceasta în casa creştinului . Deşi critică puternic
structurile sociale viciate ale vechii omeniri (4:22), apreciază totodată crearea unei noi omeniri (2:15), încorporată
în omenirea mai largă, cu structurile ei sociale viciate . Din interiorul acestor structuri, credincioşii demonstrează
că o nouă putere, Duhul Sfânt (2:22; 3:16; 5:18-21; 6:17,18) şi o nouă etică modelată după Hristos (4:13,15,20-
24,32; 5:2,10,17,21-33) au fost descătuşate, indicând împlinirea finală a planului lui Dumnezeu pentru poporul Său
şi pentru lume.

2. Duminică, 27 August Sfaturi pentru soţiile creştine

Pavel începe cu un mesaj de legătură, Efeseni 5:21, care face tranziţia de la Efeseni 5:1-20 la Efeseni 5:22-33, în
care pledează ca membrii bisericii să se supună unii altora (compară cu Marcu 10:42-45; Romani 12:10; Filipeni
2:3,4). Credincioşii ar trebui să facă lucrul acesta „în teama de Dumnezeu" (Efeseni 5:21, BTF) - prima dintre cele
câteva ocazii în care Pavel va identifica relaţia cu Hristos drept cea mai impor tantă şi definitorie pentru
credincioşi.

1. Ce vrea Pavel să spună când îi îndeamnă pe membri să se supună unii alto ra? Cum ar
trebui să înţelegem această idee? Efeseni 5 :21

Efeseni 5 : 21. Supuneţi-vă unii altora în frica lui Hristos.

Pavel le invită, de asemenea, pe femeile creştine să fie supuse „bărbaţilor [lor] ca Domnului" (5:22), clarificând
că discută despre supunerea soţiilor faţă de soţii lor (vezi 1 Petru 3:1,5). Când spune că soţiile trebuie să
se supună „ca Domnului", oare Pavel spune că o soţie trebuie să se supună soţului ei ca
şi când acesta ar fi Hristos? Sau, dimpotrivă, că Hristos este adevărata şi suprema
prioritate a supunerii ei? Ţinând cont că, în Efeseni 6:7, robilor li se cere să slujească „ca Domnului, iar nu
oamenilor" şi că, în Coloseni 3:18, soţiilor li se cere să se supună soţilor lor „cum se cuvine în Domnul", este de
preferat a doua perspectivă. Soţiile sunt ele însele oameni credincioşi care trebuie, în mod fundamental, să Îl
cinstească pe Hristos mai presus de soţii lor.
Atât în Coloseni, cât şi în Efeseni, Hristos - şi numai Hristos - este identificat drept
Capul bisericii, care este trupul Lui (Efeseni 1:22; 5:23; Coloseni 1:18): „Hristos este
capul Bisericii, El, Mântuitorul trupului" (Efeseni 5:23). Prin analogie, soţul este „capul nevestei"
(5:23), devotamentul bisericii faţă de Hristos slujind ca model pentru loialitatea soţiei faţă de soţul ei. Pasajul
presupune o căsnicie marcată de iubire şi de afecţiune, nu o căsnicie disfuncţională. Acest verset nu ar trebui inter-
pretat ca permisiune pentru nicio formă de abuz domestic.

În lumina a ceea ce tocmai am citit, de ce este următorul sfat atât de im portant de

reţinut: Dacă „este grosolan, dur, irascibil, egoist, aspru şi tiran, atunci soţul nu ar trebui

1
să rostească niciodată cuvintele că soţul este capul nevestei şi că ea trebuie să i se
supună în toate lucrurile; pentru că el nu este Domnul, el nu îi este soţ în adevăratul sens
al cuvântului" (Ellen G. White, Căminul adventist, p. 117).

3. Luni, 28 August Biserica, mireasa lui Hristos (I)

2. Compară Efeseni 5 :25-27,29 cu Ezechiel 16 :1-14. Ce elemente preia Pavel în schiţa

sa?

Efeseni 5 : 25. Bărbaţilor, iubiţi-vă nevestele cum a iubit şi Hristos Biserica şi S-a dat pe Sine pentru ea,
26. ca s-o sfinţească, după ce a curăţat-o prin botezul cu apă prin Cuvânt,
27. ca să înfăţişeze înaintea Lui această Biserică, slăvită, fără pată, fără zbârcitură sau altceva de felul acesta, ci
sfântă şi fără prihană.
29. Căci nimeni nu şi-a urât vreodată trupul lui, ci îl hrăneşte, îl îngrijeşte cu drag, ca şi Hristos Biserica;
Ezechiel 16 : 1. Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel:
2. "Fiul omului, arată Ierusalimului urâciunile lui!
3. Şi spune-i: "Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu către cetatea Ierusalimului: "Prin obârşia şi naşterea ta eşti din ţara
canaaniţilor; tatăl tău era amorit, şi mama ta, hetită.
4. La naştere, în ziua când te-ai născut, buricul nu ţi s-a tăiat, n-ai fost scăldată în apă ca să fii curăţată, nici n-ai fost
frecată cu sare şi nici n-ai fost înfăşată în scutece.
5. Ochiul nimănui nu s-a îndurat de tine ca să-ţi facă măcar unul din aceste lucruri, din milă pentru tine, ci ai fost
aruncată pe câmp, aşa de scârbă le era de tine, în ziua naşterii tale.
6. Atunci Eu am trecut pe lângă tine, te-am văzut tăvălită în sângele tău şi am zis: "Trăieşte chiar şi în sângele tău!"
Da, ţi-am zis: "Trăieşte chiar şi în sângele tău!"
7. Te-am înmulţit cu zecile de mii, ca iarba de pe câmp. Şi ai crescut, te-ai făcut mare, ai ajuns de o frumuseţe
desăvârşită; ţi s-au rotunjit ţâţele, ţi-a crescut părul. Dar erai tot goală, goală de tot.
8. Când am trecut Eu pe lângă tine, M-am uitat la tine şi iată că îţi venise vremea, vremea dragostelor. Atunci am
întins peste tine poala hainei Mele, ţi-am acoperit goliciunea, ţi-am jurat credinţă, am făcut legământ cu tine, zice
Domnul Dumnezeu, şi ai fost a Mea!
9. Te-am scăldat în apă, te-am spălat de sângele de pe tine şi te-am uns cu untdelemn.
10. Ţi-am dat haine cusute cu fir şi o încălţăminte de piele de viţel de mare, te-am încins cu in subţire şi te-am
îmbrăcat în mătase.
11. Te-am împodobit cu scule scumpe, ţi-am pus brăţări la mână şi o salbă la gât;
12. ţi-am pus o verigă în nas, cercei în urechi şi o cunună minunată pe cap.
13. Astfel, ai fost împodobită cu aur şi cu argint şi ai fost îmbrăcată cu in subţire, cu mătase şi cusături cu fir. Ai
mâncat floarea făinii, miere şi untdelemn. Erai de o frumuseţe desăvârşită, ba ajunseseşi chiar împărăteasă.
14. Ţi s-a dus vestea printre neamuri pentru frumuseţea ta; căci era desăvârşită de tot, datorită strălucirii cu care te
împodobisem, zice Domnul Dumnezeu.

În metafora nuntă-căsătorie pe care o foloseşte cu referire la biseri că şi relaţia ei cu

Hristos (Efeseni 5:25-27,29), Pavel apelează în mod creativ la obiceiurile şi rolurile
aferente unei nunţi antice. În relaţie cu biserica, ce Îi este mireasă, Hristos este Mirele
divin care:
(1) Iubeşte biserica în calitatea ei de mireasă (5:25). Să nu uităm că Isus face această lucrare din
inimă. El ne iubeşte.
(2) Se dă pe Sine ca preţ pentru mireasă. În contextul pregătirilor de nuntă din vechime, mirele
„cumpăra" mireasa cu „preţul miresei", care era de obicei o sumă mare de bani şi obiecte de valoare, atât de mare
încât economiile satelor din Antichitate depindeau de acest obicei. Hristos achită preţul suprem pentru biserică în
calitate de mireasă a Lui, pentru că „S-a dat pe Sine pentru ea" (5:25). În întrupare şi la cruce, El Se dă pe Sine ca
preţ pentru mireasă.
(3) Îmbăiază mireasa. Pregătirea miresei era o parte importantă a festivităţilor antice de nuntă. La fel ca în
zilele noastre, domnişoarele de onoare şi rudele de sex feminin ale miresei erau cele care o pregăteau pentru
ceremonie. Pavel însă Îl prezintă pe Mirele divin pregătind mireasa pentru nuntă. El este cel care o sfinţeşte şi o
curăţă „prin botezul cu apă" (5:26).
(4) Rosteşte cuvântul de binecuvântare . Această curăţare este realizată „prin Cuvânt" (5:26),
indicând promisiunea pe care Mirele divin o face miresei Sale, poate în contextul ceremoniei logodnei (compară cu
Efeseni 1:3-14; 2:1-10, observând promisiunile lui Dumnezeu făcute credincioşilor la momentul convertirii).
Versiunea antică a logodnei includea o serie de negocieri serioase, din care făcea parte un acord scris despre preţul

2
miresei (achitat de soţ) şi despre zestre (bunurile pe care mireasa avea să le aducă în căsnicie de la familia ei).
(5) Pregăteşte şi împodobeşte mireasa. Când este în cele din urmă prezentată Mirelui ei, mireasa
este incredibil de frumoasă, apărând într-o splendoare impecabilă (5:27). Hristos nu doar îmbăiază mireasa, ci o şi
pregăteşte şi o împodobeşte.

Cum ne ajută aceste versete să înţelegem ce simte Hristos pentru noi? De ce ar trebui
să considerăm lucrul acesta atât de alinător?

4. Marţi, 29 August Biserica, mireasa lui Hristos (II)

3. Cum foloseşte Pavel elemente din nunta antică în apelul lui către creştinii din Corint?
Când are loc „înfăţişarea"? 2 Corinteni 11 :1-4

2 Corinteni 11 : 1. O, de aţi putea suferi puţintică nebunie din partea mea! Ei, haide, suferiţi-mă!
2. Căci sunt gelos de voi cu o gelozie după voia lui Dumnezeu, pentru că v-am logodit cu un bărbat, ca să vă înfăţişez
înaintea lui Hristos ca pe o fecioară curată.
3. Dar mă tem ca, după cum şarpele a amăgit pe Eva cu şiretlicul lui, tot aşa şi gândurile voastre să nu se strice de la
curăţia şi credincioşia care este faţă de Hristos.
4. În adevăr, dacă vine cineva să vă propovăduiască un alt Isus pe care noi nu l-am propovăduit sau dacă este vorba să
primiţi un alt duh pe care nu l-aţi primit sau o altă Evanghelie pe care n-aţi primit-o, of, cum îl îngăduiţi de bine!

Folosind un ultim element din nunta antică, Pavel Îl descrie pe Hristos (în Efeseni 5:25-
27) ca Acela care:
(6) Prezintă mireasa (Sieşi!). În Antichitate, mireasa era prezentată de către cavalerul sau cavalerii de onoare
sau de către tatăl ei. Niciodată de către mire. Însă aici Pavel Îl închipuie pe Isus prezentând biserica drept mireasă
pentru Sine.
Pavel foloseşte obiceiurile şi rolurile maritale pentru a evidenţia relaţia lui Hristos cu biserica, într-un model
cronologic: 1. Logodna -Hristos S-a dat pe Sine pentru biserică (ca „preţ pentru mireasă") şi aşa S-a logodit cu ea
(Efeseni 5:25). 2. Pregătirea pentru ceremonia nunţii -Atenţiile Mirelui continuă prin eforturile Lui prezente de
sfinţire şi curăţare a miresei (5:26). 3. Ceremonia nunţii în sine - Atenţiile prezente ale lui Isus au în vedere
„înfăţişarea" miresei la nuntă (5:27). Acest ultim element anticipează marea sărbătoare a nunţii la întoarce rea Sa,
când Hristos, Mirele, va veni să-Şi revendice biserica în calitate de mireasă a Sa şi să o prezinte înaintea Sa
(Efeseni 5:27; compară cu 2 Corinteni 11:1,2; Coloseni 1:21-23,28).
Nunţile antice începeau adesea cu o procesiune în timpul nopţii (vezi Matei 25:1-13). Mirele şi alaiul lui se
adunau la casa mirelui - noua casă a cuplului - şi cu mare fast formau un convoi. Cu torţe, muzică veselă şi mare
bucurie, mulţimea se îmbulzea spre casa tatălui miresei. Luând mireasa de acolo sau întâlnind pe drum alaiul
miresei, convoiul urma să conducă cuplul la noua lui casă, unde musafirii se aşezau la un ospăţ care dura o
săptămână şi care culmina cu ceremonia nunţii, când mireasa avea să-i fie prezentată mirelui.
Când Îl descrie pe Hristos prezentându-Şi biserica, Pavel face aluzie la această amplă
procesiune şi la momentul înfăţişării. Astfel, el face o descriere emoţionantă a revenirii
lui Hristos ca o ceremonie a nunţii vi itoare, când lunga logodnă dintre Hristos şi biserica
Sa se încheie şi are lor sărbătoarea nunţii.

Ce mesaj ar trebui să extragem din această imagistică pozitivă, fericită şi plină de

speranţă?

5. Miercuri, 30 August Iubeste-ţi soţia ca pe tine însuţi!

4. Ce argument nou foloseşte Pavel pentru a-i încuraja pe soţi să dea dovadă de iubire
tandră faţă de soţii? Efeseni 5 :28-30

Efeseni 5 : 28. Tot aşa trebuie să-şi iubească şi bărbaţii nevestele, ca pe trupurile lor. Cine îşi iubeşte nevasta se
iubeşte pe sine însuşi.
29. Căci nimeni nu şi-a urât vreodată trupul lui, ci îl hrăneşte, îl îngrijeşte cu drag, ca şi Hristos Biserica;
30. pentru că noi suntem mădulare ale trupului Lui, carne din carnea Lui şi os din oasele Lui.

3
 Regulile lui Pavel pentru familia creştină (Efeseni 5:21 - 6:9) scot la lumină un context social dificil. În Efeseni
5:28-30, Pavel se adresează soţilor, care, urmând modelul atât de frecvent al vremii, ar putea alege să îşi urască
propriile trupuri (vezi 5:28,29), abuzându-şi şi bătându-şi nevestele. În lumea greco-romană din zilele lui Pavel,
puterea legală a „tatălui familiei" (lat., pater familias) era foarte extinsă. Acesta putea să îşi pedepsească aspru sau
chiar să îşi ucidă soţia, copiii şi sclavii, având acest drept legal (deşi exercitarea acestei puteri în moduri extreme
era din ce în ce mai îngrădită de opinia publică).
În Efeseni 5:25-27, Pavel detaliază exemplul suprem de iubire : iubirea lui Hristos
pentru biserică, şi conturează un model de soţ complet diferit de cel obişnuit. Acum, înainte
de prezentarea unui nou argument, el face din nou trimitere la acel Exemplu măreţ, cerându-le soţilor creştini să
răspundă „tot aşa" (5:28) ca Isus, care „S-a dat pe Sine" pentru mireasa Sa, biserica, şi Se îngrijeşte de fiecare
nevoie a ei (5:25-27). Pavel îi provoacă pe soţii creştini să renunţe la practicile obişnuite din vremea lor şi să caute să
egaleze iubirea tandră a lui Hristos.
În Efeseni 5:28-30, Pavel adaugă un nou motiv pentru iubirea soţilor creştini faţă de
soţiile lor: dragostea de sine. Pavel recurge la un truism: „nimeni nu şi-a urât vreodată trupul lui" (cel
puţin nimeni care este lucid). Soţii nu se automutilează şi nu îşi vatămă propriile trupuri. În schimb, le hrănesc şi
le îngrijesc (5:29). Într-o încercare de a elimina asprimea şi violenţa la adresa soţiilor creştine, Pavel îl invită pe
soţul creştin să se identifice cu soţia sa. Eşti atât de unit cu soţia ta - afirmă Pavel - încât a-i face rău ei nu ar fi
altceva decât a-ţi face rău ţie însuţi, iar majoritatea oamenilor normali la cap nu ar face aşa ceva.
Întorcându-ne la exemplul lui Isus, Pavel argumentează că Hristos practică El Însuşi
grija cu drag faţă de Sine prin îngrijirea credincioşilor care sunt „trupul Lui" (5:29,30).
Modelează-ţi comportamentul faţă de soţia ta - spune Pavel - după felul în care te tratezi pe tine însuţi şi, în cele
din urmă, după felul în care Hristos te tratează pe tine!

Pavel citează atât pentru soţii, cât şi pentru soţi exemplul lui Isus. Ce poţi învăţa de la
Isus despre iubirea celor din cercul familiei tale?

6. Joi, 31 August Căsnicia de tipul „un singur trup"

5. Studiază Geneza 2 :15-25. Ce se întâmplă înainte de declaraţia că soţul şi soţia sunt
„un singur trup" (Geneza 2 :24)?

Geneza 2 : 15. Domnul Dumnezeu a luat pe om şi l-a aşezat în grădina Edenului, ca s-o lucreze şi s-o păzească.
16. Domnul Dumnezeu a dat omului porunca aceasta: "Poţi să mănânci după plăcere din orice pom din grădină;
17. dar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci în ziua în care vei mânca din el vei muri negreşit."
18. Domnul Dumnezeu a zis: "Nu este bine ca omul să fie singur; am să-i fac un ajutor potrivit pentru el."
19. Domnul Dumnezeu a făcut din pământ toate fiarele câmpului şi toate păsările cerului; şi le-a adus la om, ca să
vadă cum are să le numească; şi orice nume pe care-l dădea omul fiecărei vieţuitoare, acela-i era numele.
20. Şi omul a pus nume tuturor vitelor, păsărilor cerului şi tuturor fiarelor câmpului; dar pentru om nu s-a găsit
niciun ajutor care să i se potrivească.
21. Atunci Domnul Dumnezeu a trimis un somn adânc peste om, şi omul a adormit; Domnul Dumnezeu a luat una din
coastele lui şi a închis carnea la locul ei.
22. Din coasta pe care o luase din om, Domnul Dumnezeu a făcut o femeie şi a adus-o la om.
23. Şi omul a zis: "Iată în sfârşit aceea care este os din oasele mele şi carne din carnea mea! Ea se va numi "femeie",
pentru că a fost luată din om."
24. De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa, şi se va lipi de nevasta sa şi se vor face un singur trup.
25. Omul şi nevasta lui erau amândoi goi şi nu le era ruşine.

Un punct-cheie în aplicarea sfatului lui Pavel din Efeseni 5:31 pentru soţii şi soţi este să analizăm textul citat de
el, Geneza 2:24, ca apogeu al acestui sfat. Făcând trimitere la pasajul despre creaţie din Geneza, Pavel are în
vedere nevoile bisericilor creştine şi sănătatea relaţiilor de familie din interiorul acestora. El vede în Geneza 2:24
un mesaj valabil de-a lungul timpului. Concepută de Dumnezeu, căsătoria este menită să fie o
relaţie de tipul „un singur trup", unitatea sexuală fiind reflectată în unitatea emoţională
şi spirituală, iar unitatea emoţională şi spirituală oferind relevanţă relaţiei sexuale.
De notat că, prin citarea din Geneza 2:24, Pavel selectează o declaraţie despre
căsătorie făcută înainte de cădere şi o aplică relaţiei dintre soţii creştini şi soţiile lor. În
lumea noastră de după cădere, exploatarea exce sivă a relaţiei sexuale dintre bărbat şi femeie exprimă cât de adânc
înrădăcinată în culturile moderne este ideea că uniunea sexuală reprezintă subjugarea femeii. Pavel susţine că
relaţia sexuală, aşa cum se reflectă în Geneza, nu este una de subjugare, ci de unire .

4
Aceasta nu simbolizează sau nu actualizează dominaţia bărbatului, ci unirea atât de puternică dintre soţ şi soţie încât
devin „un singur trup". Pentru o importantă teologie contraculturală şi corectivă privind căsătoria şi sexualitatea,
să ne uităm atât la Efeseni 5:21-33, cât şi la Geneza 2:24!
În acelaşi context, Pavel vorbeşte în versetul următor despre o tai nă mare (vezi 5:32).
Aceasta vizează ambele părţi ale metaforei duble întrebuinţate de Pavel: căsătoria
creştină înţeleasă în lumina relaţiei lui Hristos cu biserica sa (5:32) şi relaţia lui Hristos
cu biserica Sa înţeleasă în lumina căsătoriei creştine (5:32).
Căsătoria creştină este înnobilată de compararea ei cu relaţia dintre Hristos şi
biserică. În plus, gândindu-se la relaţia bisericii cu Hristos din perspectiva unei căsnicii
creştine pline de iubire, creştinii înţeleg cu mai multă claritate relaţia lor cu Hristos.

În ce măsură Efeseni 5 :33 este un rezumat al sfaturilor lui Pavel din Efeseni 5 :21-32?
Dacă eşti căsătorit, cum poţi aplica mai mult aceste principii în căsnicia ta?

Efeseni 5 : 21. Supuneţi-vă unii altora în frica lui Hristos.

22. Nevestelor, fiţi supuse bărbaţilor voştri ca Domnului;
23. căci bărbatul este capul nevestei, după cum şi Hristos este Capul Bisericii, El, Mântuitorul trupului.
24. Şi după cum Biserica este supusă lui Hristos, tot aşa şi nevestele să fie supuse bărbaţilor lor în toate lucrurile.
25. Bărbaţilor, iubiţi-vă nevestele cum a iubit şi Hristos Biserica şi S-a dat pe Sine pentru ea,
26. ca s-o sfinţească, după ce a curăţat-o prin botezul cu apă prin Cuvânt,
27. ca să înfăţişeze înaintea Lui această Biserică, slăvită, fără pată, fără zbârcitură sau altceva de felul acesta, ci
sfântă şi fără prihană.
28. Tot aşa trebuie să-şi iubească şi bărbaţii nevestele, ca pe trupurile lor. Cine îşi iubeşte nevasta se iubeşte pe sine
însuşi.
29. Căci nimeni nu şi-a urât vreodată trupul lui, ci îl hrăneşte, îl îngrijeşte cu drag, ca şi Hristos Biserica;
30. pentru că noi suntem mădulare ale trupului Lui, carne din carnea Lui şi os din oasele Lui.
31. "De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de nevasta sa, şi cei doi vor fi un singur trup."
32. Taina aceasta este mare - (vorbesc despre Hristos şi despre Biserică). -
33. Încolo, fiecare din voi să-şi iubească nevasta ca pe sine; şi nevasta să se teamă de bărbat.

7. Vineri, 01 Septembrie

Studiu suplimentar : Ellen G. White, Mărturii pentru biserică, volumul 7, secţ. 1, „Obligaţii
ale vieţii de căsătorie"; Căminul adventist, capitolul 17 („Obligaţii reciproce").

Ellen G. White îi îndeamnă constant pe ambii soţi să renunţe la efor turile de a se controla unul pe celălalt : „Nu
încercaţi să-l siliţi pe celălalt să cedeze dorinţelor voastre. Nu puteţi proceda aşa şi să vă bucuraţi încă de dragostea
lui. Fiţi buni, răbdători, îngăduitori, atenţi şi curtenitori" (Căminul adventist, p. 118). Ea comentează interpretarea
textului din Coloseni 3:18 (şi Efeseni 5:22-24): „Se pune adesea întrebarea: «Oare trebuie ca soţia să nu aibă
voinţă proprie?» Biblia afirmă clar că bărbatul este capul familiei. [...] Dacă această poruncă s-ar opri aici, am
putea spune că poziţia femeii nu este de invidiat. [...] Mulţi soţi citesc doar cu vintele: «Soţiilor, fiţi supuse» şi se
opresc aici, însă vom citi mai departe concluzia aceleiaşi porunci: «cum se cuvine în Domnul» [Col. 3:18].
Dumnezeu cere ca soţia să aibă mereu în vedere teama de Dumnezeu şi slava Lui . O
supunere totală trebuie oferită numai Domnului Isus, care a răscumpărat-o ca pe propriul
Său copil, cu preţul infinit al vieţii Sale. [ . ] Există Cineva care este mai presus decât
soţul pentru soţie; este Răscumpărătorul ei, iar supunerea ei faţă de soţ trebuie să fie
aşa cum a spus Dumnezeu: «cum se cuvine în Domnul»" (Căminul adventist, p. 115, 116).

MATERIAL PENTRU INSTRUCTORI

Privire generală

Unitatea străbate Epistola lui Pavel către efeseni ca un fir auriu. Unitatea nu se aplică numai
relaţiei dintre evrei şi neevrei în biserică (Efeseni 2), ci, de-a lungul epistolei, Pavel discută cum unitatea se realizează
prin Dumnezeul trinitar, prin mântuire, prin botez, prin credinţă, prin daruri spirituale, prin prezenţa Duhului Sfânt

5
în noi, prin transformarea vieţii noastre după modelul lui Hristos, prin înţelepciunea creştină. În cele din urmă,
pentru Pavel, unitatea în toate aspectele ei este posibilă numai prin Hristos.
Pavel ajunge cu discuţia despre unitatea bisericii ca noua omenire în punctul unde
aceasta se observă cel mai bine: familia. Dacă ar fi să existe un exemplu sau un model de unitate,
acesta ar fi familia. Familia poate fi cu adevărat unită numai în Hristos, aşa cum neevreii şi
evreii sunt uniţi în Hristos şi toţi membrii bisericii sunt uniţi într-un trup, trupul lui
Hristos. În familie, soţiile se vor supune soţilor în Hristos, iar soţul îşi va iubi soţia „în
Domnul". Aspectul divin al relaţiei maritale înseamnă că trebuie să vedem familia aşa cum o vede Dumnezeu. Acest
aspect divin înseamnă şi că familia trebuie să îndeplinească funcţia şi scopul pe care Dumnezeu i le-a dat la
creaţie: „un singur trup", o unitate indivizibilă. Cei doi sunt una, dar nu numai datorită beneficiilor reciproce, ci
pentru că Dumnezeu i-a creat aşa, pentru că Dumnezeu le-a poruncit să fie aşa. Unitatea familiei vizează elemente
dincolo de ea, aşa cum unitatea bisericii exprimă unitatea Dumnezeului trinitar şi relaţia Lui cu omenirea .

Temele studiului
1. Tema unităţii este continuată de Pavel în dreptul familiei creştine, aşa cum se manifestă în relaţia dintre soţ şi
soţie.
2. Singura cale prin care familia creştină îşi păstrează unitatea este să trăiască „în Domnul", însemnând că
membrii ei se supun unul altuia aşa cum s-a stabilit de Domnul la creaţie şi aşa cum a fost confirmat de iubirea
plină de sacrificiu a lui Isus pentru omenire, în planul Lui de salvare.
3. O familie cu adevărat „în Domnul" nu va avea parte de relaţii abuzive, precum adulterul sau violenţa, pentru
că atât soţul, cât şi soţia vor învăţa cum să se respecte şi să se iubească reciproc în Domnul.

Comentariu
Teologia lui Pavel despre familie

Efeseni 5:21-33 se constituie într-o profundă analiză hristologică şi ecleziologică. La fel ca în alte locuri din
epistolele sale, Pavel inserează, între consideraţiile lui practice, o analiză teologică solidă (doctrina despre Hristos
şi doctrina despre biserică). În opinia lui, teologia biblică nu există numai cu scopul conceperii unui sistem raţional
coerent şi frumos; mesajul practic al apostolului este întotdeauna construit pe baza solidă a teologiei biblice.
De aceea, apostolul nu abordează subiectul familiei de parcă ar fi un subiect marginal care ar putea fi abordat
prin câteva soluţii luate din înţelepciunea omenească generală, din psihologie sau sociologie. În schimb, el îşi
plasează discuţia despre familie în contextul doctrinelor creştine fundamentale :
Dumnezeu, creaţie, Hristos, mântuire şi biserică. De fapt, Pavel nu foloseşte familia aici pentru a
ilustra aceste doctrine, ci, mai degrabă, foloseşte aceste doctrine pentru a ilustra familia creştină.
La fel ca în cazul bisericii, Pavel nu acceptă că abordarea familiei creştine poate fi determinată de realităţile
naturii şi societăţii noastre umane căzute. În schimb, el foloseşte principiul interpretativ al lui Isus, de genul „ de la
început" („dar de la început n-a fost aşa", Matei 19:8), care ajută biserica creştină şi teologia acesteia să se
orienteze spre restaurarea idealurilor lui Dumnezeu pentru noi, în opoziţie cu legitimarea realităţilor lumii
păcătoase. Faptul că Pavel abordează familia în contex tul acestor doctrine creştine
fundamentale arată că familia creştină nu poate fi supusă compromisului.
Supunere şi iubire

Cuvintele alese de Pavel, „fiţi supuse bărbaţilor" şi „iubiţi-vă nevestele", cu referire la relaţia dintre un bărbat
şi o femeie au dat naştere multor dezbateri, atrăgându-i din partea creştinătăţii chiar şi câteva ca talogări ca
misogin. Aceste reacţii se bazează însă pe o înţelegere greşită a mesajului lui Pavel. Câteva idei ne pot ajuta să
dobândim o mai bună înţelegere a acestui pasaj:
1. Atât atitudinea soţului, cât şi cea a soţiei provin din contextul supunerii reciproce (Efeseni 5:21), ca
rezultat al faptului că sunt plini de Duhul Sfânt (5:18).
2. Soţia se supune soţului nu ca unui şef, ci ca lui Hristos, Salvatorul şi Protectorul ei. Semnificaţia supunerii
este să îşi cinstească soţul prin faptul de a-l respecta, a-l recunoaşte şi a-l aprecia ca protector şi ajutor al ei. Biblia
nu oferă nicio bază pentru faptul de a considera că soţia este inferioară soţului ei şi prin urmare supusă lui ca unui
superior. În schimb, Pavel susţine aici atitudinea adecvată de smerenie şi respect pe care soţia ar trebui să o aibă
faţă de soţul ei. Faptul că lumea creştină proclamă demnitatea egală între bărbaţi şi femei în Hristos nu ar trebui
să le facă pe femei să adopte o atitudine de aroganţă şi de superioritate faţă de soţii lor, ci atitudinea soţiei ar
trebui să fie una de credincioşie plină de iubire şi susţinere.
3. Soţii, la rândul lor, trebuie să îşi aducă aminte că femeile percep iu birea în termeni de grijă şi protecţie .
Iubirea soţului pentru soţie este ca iubirea jertfitoare a Domnului pentru biserică. Pavel îi învaţă pe bărbaţi să
6
aibă atitudinea adecvată de smerenie, apreciere şi dragoste pentru soţia lor.
4. Într-adevăr, Pavel a comparat supunerea soţiei cu supunerea bisericii şi dragostea soţului cu dragostea lui
Hristos. Dar Pavel nu face această comparaţie neglijent, amestecând concepte teologice, oferind astfel motiv
pentru existenţa unor relaţii ierarhice între bărbaţi şi femei sau pentru o perspectivă sacramentală asupra
căsătoriei. Dimpotrivă, apostolul îşi nuanţează imediat comparaţia şi explică foarte atent exact ce a vrut să spună
şi ce urmăreşte. Comparaţia face referire la atitudinile şi formele de supunere reciprocă şi de exprimare a iubirii.
Ioan Hrisostomul (347-407), faimosul predicator şi patriarh al bisericii din Constantinopol, şi-a folosit cele mai
bune calităţi omiletice pentru a descrie dragostea soţului pentru soţia lui:
Ai vrea să ai o soţie care să îţi fie supusă cum Îi este biserica lui Hristos? Atunci ai
aceeaşi grijă atentă faţă de ea pe care o are Hristos faţă de biserică. Da, chiar dacă ar fi
nevoie să îţi dai viaţa pentru ea şi să fii tăiat în bucăţi de zece mii de ori şi să înduri şi să
treci prin orice suferinţe - nu refuza. Chiar dacă ar trebui să treci prin toate acestea tot
nu ai face, nu, nici măcar atunci, nimic în comparaţie cu Hristos. Căci tu, într-adevăr, o
faci pentru cea de care eşti deja legat, dar El a făcut-o pentru cea care I-a întors spatele
şi L-a urât. În acelaşi mod în care El a aşezat-o la picioarele Sale pe cea care I-a întors spatele, care L-a urât, L-
a dispreţuit şi L-a batjocorit, nu prin ameninţări, nici prin violenţă sau prin teamă ori prin orice altceva de felul
acesta, ci prin iubirea Lui neobosită; tot la fel să te porţi şi tu cu soţia ta. Da, şi dacă ai observa că se uită cu
superioritate şi dispreţ la tine şi că te batjocoreşte, prin marea ta grijă faţă de ea, prin iubire, prin bunătate, vei
putea să o aşezi la picioarele tale. Pentru că nimic mai puternic nu se poate înrâuri, mai ales în dreptul unui soţ şi
al unei soţii. Un slujitor, într-adevăr, poate fi poate legat prin frică; nu, nici măcar el, căci va pleca repede şi dus
va fi. Dar partenerul de viaţă al cuiva, mama copiilor cuiva, motivul fiecărei bucurii din viaţa cuiva nu ar trebui să
fie niciodată legat prin teamă şi ameninţări, ci prin iubire şi un comportament frumos. Căci ce fel de uniune este
aceea în care soţia tremură de frica soţului? Şi ce fel de plăcere va avea soţul dacă locuieşte împreună cu soţia sa
ca şi cu un sclav, şi nu ca şi cu o femeie liberă. Da, deşi nu ar trebui să suferi nimic din pricina ei, nu o do jeni, căci
nici Hristos nu a făcut lucrul acesta. (Homilies of St. John Chrysostom..., în Philip Schaff (ed.), Saint Chrysostom:
Homilies on Galatians..., 1983, vol. 13, p. 144)

Doctrina adventistă cu privire la căsătorie şi familie

Teologia cu privire la familie este atât de importantă încât unele biserici creştine au inclus familia în doctrinele
lor (vezi, de exemplu, Mărturisirea de credinţă de la Westminster, articolul XXIV). Din nefericire, unele biserici,
precum cea Romano-Catolică, Ortodoxă Răsăriteană şi Anglicană, au mers la extrem, considerând căsătoria şi
familia un sacrament.
Perspectiva adventistă de ziua a şaptea asupra familiei, care se con centrează în mod
special asupra relaţiei dintre soţi, este exprimată în punctul fundamental de doctrină
numărul 23: „Căsătoria a fost instituită de Dumnezeu în Eden şi declarată de Isus unirea pentru toată viaţa dintre
un bărbat şi o femeie, într-o tovărăşie plină de dragoste. Pentru creştin, căsătoria este un legământ atât faţă de
Dumnezeu, cât şi faţă de tovarăşul de viaţă şi trebuie să fie încheiată numai între un bărbat şi o femeie care
împărtăşesc aceeaşi credinţă. Dragostea reciprocă, cinstea, respectul şi responsabilitatea sunt firele din care se ţese
această relaţie, care trebuie să reflecte dragostea, sfinţenia, apropierea şi permanenţa relaţiei dintre Hristos şi biserica
Sa. [...] Deşi unele relaţii de familie nu corespund idealului, soţul şi soţia care se dăruiesc unul altuia pe deplin în
Hristos prin căsătorie pot realiza o unitate plină de dragoste prin călăuzirea Duhului şi pot contribui la dezvoltarea
bisericii. Dumnezeu binecuvântează familia şi doreşte ca membrii ei să se ajute unul pe altul pentru a ajunge la
maturitate. Legătura familială tot mai strânsă este unul dintre semnele distinctive ale mesajului final al Evangheliei"
(vezi „Căsătoria şi familia"; adventist.ro).
Biserica Adventistă se exprimă şi în alte moduri în privinţa familiei, de exemplu prin intermediul declaraţiilor
oficiale. Declaraţia din 1996, intitulată „Căsătoria" (vezi mai jos), este clar asociată cu Efeseni 5, chiar dacă în
formulare în sine nu se face uz de referinţe biblice. Însă câteva puncte din această declaraţie evidenţiază
importanţa teologică a căsătoriei şi familiei:
1. Declaraţia leagă căsătoria de natura Dumnezeului biblic sfânt şi trini-tar: „Având la bază diferenţele
dintre cele două persoane de sex diferit, unitatea căsătoriei ilustrează într-un mod unic unitatea în diversitate a
Dumnezeirii."
2. Familia simbolizează relaţia dintre Dumnezeu şi omenire: „În Scriptură, unirea heterosexuală prin
căsătorie este apreciată ca simbol al legăturii dintre Divinitate şi umanitate. Este o mărturie omenească în
favoarea iubirii jertfitoare de sine a lui Dumnezeu, în favoarea legământului cu poporul Său. Unirea armonioasă a
unui bărbat cu o femeie prin căsătorie constituie un microcosmos al unităţii sociale pe care timpul l-a dovedit un
element esenţial pentru societăţile stabile."

7
 3. Declaraţia accentuează că familiile omeneşti se află într-o stare de păcat şi au nevoie de restaurare prin
Isus Hristos şi prin Duhul Sfânt: „Deoarece căsătoria a fost degradată de păcat, puritatea şi frumuseţea ei aşa cum
au fost concepute de Dumnezeu trebuie readuse la starea iniţială. Prin preţuirea lucrării de răscumpărare a lui
Hristos şi a lucrării Duhului Sfânt în inima oamenilor poate fi împlinit din nou scopul iniţial al căsătoriei, iar
experienţa încântătoare şi împlinitoare a căsătoriei poate fi trăită de bărbatul şi de femeia care şi-au unit viaţa
prin legământul căsătoriei" (Comitetul Administrativ al Conferinţei Generale a Bisericii Adventiste de Ziua a
Şaptea).
Biserica Adventistă a emis declaraţii suplimentare prin care condam nă abuzul şi
violenţa domestică (Comitetul Administrativ al Conferinţei Generale a Bisericii Adventiste de Ziua a Şaptea,
„Declaraţie cu privire la abuz şi violenţa domestică", emisă de Biroul Preşedintelui, Robert S. Folkenberg, la
Sesiunea Conferinţei Generale din Utrecht, Ţările de Jos, 29 iunie - 8 iulie 1995), precum şi afirmarea şi susţinerea
femeilor în diferite contexte dificile (Comitetul Administrativ al Conferinţei Generale a Bisericii Adventiste de
Ziua a Şaptea, „Declaraţie cu privire la problemele femeilor", emisă de Biroul Preşedintelui, Robert S.
Folkenberg, la Sesiunea Conferinţei Generale din Utrecht, Ţările de Jos, 29 iunie - 8 iu lie 1995). Toate aceste
declaraţii oficiale şi altele pot fi accesate, în limba engleză, la www.adventist.org/official-statements. În limba
română, pot fi accesate la adventist.ro/convingeri/declaratii-oficiale.

Aplicaţie

1. Gândeşte-te împreună cu membrii grupei la moduri în care familia sau biserica ar putea deveni un centru
de reconciliere, unde soţii şi soţi din comunitatea mai largă ar putea găsi împăcare.
2. Să presupunem că aţi fost invitaţi să pregătiţi trei prezentări ca parte a unui proiect de promovare a
relaţiilor creştine dintre soţi şi soţii în comunitate. Ce subiecte aţi alege şi, în consecinţă, ce elemente aţi aborda în
cadrul fiecărui subiect?
3. Cere-le membrilor grupei să găsească şi să explice 1-2 diferenţe majore între cultura noastră locală şi
modul în care Biblia vede relaţia dintre un bărbat şi o femeie în familie. Cum am putea corecta relaţiile pentru a
adopta modelul marital biblic?
4. Cunoaşteţi în apropiere de casa voastră o familie creştină în impas? Rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru
inspiraţie şi folosiţi o parte din timpul acestei săptămâni ca să-i ajutaţi pe cei doi soţi sau pe copii.

BIBLIA ŞI CARTEA EVANGHELIZARE - STUDIU LA RÂND

Studiu zilnic : Psalmii 106 - 112;

1. Ce a fost socotit stare de neprihănire din neam în neam?
Psalmii 106 : 30. Dar Fineas s-a sculat si a facut judecata, si astfel urgia s-a oprit.
31. Lucrul acesta i-a fost socotit ca o stare de neprihanire, din neam in neam, pe vecie.
32. Ei au maniat pe Domnul la apele Meriba; si Moise a fost pedepsit din pricina lor.
2. Ce s-a rugat David cu privire la vrăjmaşul lui?
Psalmii 109 : 6. Pe vrajmasul meu pune-l sub stapanirea unui om rau, si un paras sa stea la
dreapta lui!
7. Cand va fi judecat, sa fie gasit vinovat, si rugaciunea lui sa treaca drept un pacat!
8. Putine sa-i fie zilele la numar, si slujba sa i-o ia altul!
9. Sa-i ramana copiii orfani, si nevasta sa, vaduva!
10. Copiii lui sa umble fara niciun capatai si sa cerseasca, sa-si caute painea departe de locuinta lor daramata!
11. Cel ce l-a imprumutat sa-i puna mana pe tot ce are, si strainii sa-i jefuiasca rodul muncii lui!
12. Nimeni sa nu mai tina la el si nimeni sa n-aiba mila de orfanii lui!
13. Urmasii lui sa fie nimiciti si sa li se stinga numele in neamul urmator!
14. Nelegiuirea parintilor sai sa ramana ca aducere aminte inaintea Domnului si sa nu se stearga pacatul mamei lui!
15. Domnul sa-i aiba totdeauna inaintea ochilor, ca sa le stearga pomenirea de pe pamant,
16. pentru ca nu si-a adus aminte sa faca indurare, pentru ca a prigonit pe cel nenorocit si pe cel lipsit, pana acolo
incat sa omoare pe omul cu inima zdrobita!
17. Ii placea blestemul: sa cada asupra lui! Nu-i placea binecuvantarea: sa se departeze de el!
18. Se imbraca cu blestemul cum se imbraca cu haina lui, ii patrunde ca apa inauntrul lui, ca untdelemnul, in oase!
19. De aceea, sa-i slujeasca de vesmant, ca sa se acopere, de cingatoare, cu care sa fie totdeauna incins!
20. Aceasta sa fie, din partea Domnului, plata vrajmasilor mei si a celor ce vorbesc cu
rautate de mine!

8
3. Cine sunt cei care au o minte sănătoasă?
Psalmii 111 : 10. Frica Domnului este inceputul intelepciunii; toti cei ce o pazesc au o minte sanatoasa, si slava Lui
tine in veci.
4. Cine nu se teme de veşti rele?
Psalmii 112 : 1. Laudati pe Domnul! Ferice de omul care se teme de Domnul si care are o mare placere pentru
poruncile Lui!
2. Samanta lui va fi puternica pe pamant; neamul oamenilor fara prihana va fi binecuvantat.
3. El are in casa bogatie si belsug, si neprihanirea lui dainuie in veci.
4. Celui fara prihana ii rasare o lumina in intuneric, El este milostiv, indurator si drept.
5. Ce bine-i merge omului care face mila si imprumuta pe altul si care isi randuieste faptele dupa dreptate!
6. Caci el nu se clatina niciodata; pomenirea celui neprihanit tine in veci.
7. El nu se teme de vesti rele, ci inima lui este tare, increzatoare in Domnul.

Ellen G. White, Rugăciunea, capitolul 30 (de la „Şi nu ne duce în ispită..." până la final), Pag. 285 – 288
5. De ce anume se ocupă în mod personal Maiestatea cerului?
,, Dărâmarea Ierusalimului este un simbol al distrugerii finale a pământului. Profeţiile care s-au împlinit parţial
cu ocazia căderii Ierusalimului se vor împlini pe deplin în ultimele zile ale istoriei. Ne aflăm în pragul unor
evenimente mari şi solemne. În faţa noastră se află o criză cum nu s-a mai văzut niciodată în lume. Dar, aşa cum a
fost şi pentru primii ucenici, cât de plăcută este pentru noi asigurarea că Împărăţia lui Dumnezeu domneşte mai
presus de toate. Planul evenimentelor viitoare se află în mâinile Creatorului. Maiestatea Cerului Se ocupă,
în mod personal, atât de soarta popoarelor, cât şi de interesele bisericii Sale . Învăţătorul
divin îi spune fiecărei persoane implicate în împlinirea planurilor Sale, aşa cum i-a spus lui Cir : „Eu te-am încins
înainte ca tu să Mă cunoşti” (Isaia 45,5). ’’.Pag. 288

COMENTARII BIBLICE
Studiul 10
Soţi si soţii, împreună la cruce
26 August – 01 Septembrie 2023

1. Sabat după-amiază, 26 August

Dumnezeu a făcut din bărbat o femeie, care să-i fie tovarăş şi ajutor, care să fie una cu
el, să-l înveselească, să-l încurajeze, să-i fie o binecuvânta re, iar el, la rândul lui, să-i fie
un ajutor puternic. Toţi cei care păşesc în relaţia de căsătorie cu un scop sfânt - soţul de a scoate la iveală
sentimentele curate din inima unei femei, soţia de a înmuia şi îmbunătăţi caracterul soţului ei şi de a-l desăvârşi -
îndeplinesc scopul lui Dumnezeu pentru ei.
Domnul Hristos nu a venit să distrugă această instituţie, ci s-o rea ducă la sfinţenia şi
nobleţea sa originală. El a venit să restaureze chipul moral al lui Dumnezeu în om, şi a
început această lucrare punându-Şi aprobarea asupra căsătoriei. - Căminul adventist, p.
99
Cel care i-a dat-o pe Eva ca ajutor lui Adam a făcut prima Sa minune la o nuntă . În
locul unde se sărbătorea şi unde prietenii şi rudele se ve seleau împreună, Hristos Şi-a
început lucrarea publică. În felul acesta, El a aprobat căsătoria, recunoscând-o ca
instituţie pe care El Însuşi o stabilise. El a hotărât ca bărbaţii şi femeile să fie uniţi prin căsătorie sfân-
tă, pentru a forma familii ai căror membri, încununaţi cu cinste, să fie recunoscuţi ca membri ai familiei de sus.
Hristos a onorat relaţia de căsătorie, făcând-o şi un simbol al unirii dintre El şi cei
răscumpăraţi ai Săi. El Însuşi este Mirele; mireasa este bi serica, despre care, ca aleasă a Sa, El spune : „Eşti
frumoasă de tot, iubito, şi n-ai niciun cusur" (Cântarea cântărilor 4:7). ...

9
 Legătura familială este cea mai strânsă, mai gingaşă şi mai sfântă din tre câte există
pe pământ. A fost destinată să fie o binecuvântare pentru omenire. Şi este o
binecuvântare ori de câte ori legământul căsătoriei este încheiat cu înţelepciune, în frică
de Dumnezeu şi cu responsabilitate. -Divina vindecare, p. 356
Căsătoria, o unire pe viaţă, este un simbol al unirii dintre Hristos şi biserica Sa. Spiritul
pe care îl manifestă Domnul Hristos faţă de biserica Sa este spiritul pe care trebuie să-l manifeste soţul şi soţia unul
faţă de celălalt. Dacă ei Îl iubesc pe Dumnezeu în cel mai înalt sens, se vor iubi unul pe altul în Domnul, tratându-se
întotdeauna cu amabilitate, fiind atraşi unul de celălalt prin legături neschimbătoare . Prin tăgăduirea de sine şi
sacrificiul de sine, manifestate reciproc, ei vor fi o binecuvântare unul pentru celălalt. ...
Bărbaţii şi femeile pot atinge un standard înalt doar dacă Îl recunosc pe Domnul
Hristos ca Mântuitor al lor personal. Vegheaţi şi rugaţi-vă, supunând totul lui Dumnezeu! Cunoaşterea
pentru care vă luptaţi pentru dobândirea vieţii veşnice vă va întări şi mângâia pe amândoi. În gând, cuvânt şi faptă,
voi trebuie să fiţi lumini în lume. ... Domnul Hristos să fie modelul vostru. El să fie pentru voi Acela care vă poate da
putere să biruiţi. Distrugeţi cu totul rădăcinile egoismului! Daţi-I slavă lui Dumnezeu, căci sunteţi copiii Lui. -
Căminul adventist, p. 95-96

2. Duminică, 27 August Sfaturi pentru soţiile creştine

Cât necaz şi ce revărsare de nenorociri şi nefericire ar fi evitate dacă bărbaţii şi

femeile ar continua să cultive deopotrivă respectul, atenţia, cu vintele amabile de
apreciere şi micile gesturi de curtenie pentru a păstra iubirea, aşa cum au simţit că sunt
necesare atunci când şi-au cucerit par tenerul de viaţă! Dacă soţul şi soţia vor continua să cultive
aceste atenţii care menţin dragostea, vor fi fericiţi unul în compania celuilalt şi vor avea o influenţă sfinţitoare asupra
familiilor lor. Ei vor avea în ei înşişi o mică lume de fericire. - Astăzi cu Dumnezeu, p. 335 (22 nov.)
Domnul a hotărât ca bărbatul să fie capul femeii, să fie protectorul ei; el e cel care
ţine familia împreună, pe membrii ei strânşi laolaltă, aşa cum Domnul Hristos este capul
bisericii şi Salvatorul ei, ca trup al Său. Fiecare soţ care susţine că Îl iubeşte pe Dumnezeu să studieze cu
atenţie cerinţele lui Dumnezeu cu privire la poziţia sa. Autoritatea lui Hristos este exercitată cu înţelepciune, cu toată
blândeţea şi delicateţea; tot aşa să-şi exercite şi soţul puterea, imitând pe Acela care este Capul bisericii. ...
Nici soţul, nici soţia nu trebuie să tindă să aibă un control arbitrar asupra celuilalt. Nu
încercaţi să-l faceţi pe celălalt să se supună dorinţelor voastre. Nu puteţi să faceţi aceasta şi să păstraţi totuşi iubirea
celuilalt. Fiţi blânzi, răbdători, iertători, atenţi şi curtenitori. Prin harul lui Dumnezeu puteţi reuşi să vă faceţi fericiţi
unul pe celălalt, aşa cum aţi promis că veţi face când aţi rostit jurământul căsătoriei. - The Faith I Live By, p. 259
Evreii nu erau dispuşi să se supună restricţiilor şi îndrumărilor date de Domnul. Ei voiau să-şi urmeze propria
cale, să asculte de îndemnurile minţii lor şi să nu fie conduşi decât de judecata lor. Dacă ar fi fost lăsaţi să facă
astfel, lui Moise nu i-ar mai fi fost adresată nicio plângere; dar, atunci când li se puneau restricţii, nu-şi găseau
liniştea.
Dumnezeu doreşte ca aceia care sunt poporul Lui să fie disciplinaţi şi să acţioneze în
armonie, să vadă cu aceiaşi ochi şi să aibă acelaşi gând, aceeaşi judecată. Pentru a ajunge
la această stare de lucruri, sunt multe de făcut. Inima firească trebuie să fie supusă şi transformată. ... Domnul nu
doreşte ca noi să renunţăm la individualitatea noastră. Dar care om poate să aprecieze corect cât de departe trebuie
dusă această chestiune a independenţei personale? ...
... Pavel îşi îndeamnă fraţii: „Dragostea să fie fără prefăcătorie. Fie-vă groază de rău şi lipiţi-vă tare de bine.
Iubiţi-vă unii pe alţii cu o dragoste frăţească. În cinste, fiecare să dea întâietate altuia". Scriindu-le efesenilor, el
spune: „Supuneţi-vă unii altora în frica lui Hristos". - Mărturii, vol. 3, p. 360

3. Luni, 28 August Biserica, mireasa lui Hristos (I)

Noi trăim scenele finale ale acestor timpuri pline de pericole. Domnul a prevăzut necredinţa care domină acum
cu privire la venirea Sa şi, în repetate rânduri, a dat avertizări în Cuvântul Său că acest eveniment va avea loc pe
neaşteptate. Ziua cea mare va veni „ca un laţ peste toţi cei ce locuiesc pe toată faţa pământului" (Luca 21:35). Dar
există două categorii de oameni. ... Unii vor fi gata când Mirele va veni şi vor merge împreună cu El la nuntă. Cât
de preţios este gândul acesta pentru cei care aşteaptă şi veghează în vederea arătării Sale! Hristos „ a iubit ...
biserica şi S-a dat pe Sine pentru ea, ca s-o sfinţească, după ce a curăţit-o prin botezul cu apă, prin Cuvânt, ca să
înfăţişeze înaintea Lui această biserică, slăvită, fără pată, fără zbârcitură sau altceva de felul acesta, ci sfântă şi
fără prihană" (Efeseni 5:25-27). Cei pe care îi iubeşte Dumnezeu se bucură de această favoare, deoarece au un
caracter frumos. - Mărturii, voi. 6, p. 129
10
 În rugăciunea Sa de mijlocire pentru ucenicii Lui, Domnul a declarat: „Eu le-am dat slava pe care Mi-ai dat-o
Tu [caracterul], pentru ca ei să fie una cum şi Noi suntem una - Eu în ei şi Tu în Mine - pentru ca ei să fie în chip
desăvârşit una, ca să cunoască lumea că Tu M-ai trimis şi că i-ai iubit cum M-ai iubit pe Mine" (Ioan 17:22,23).
Şi astăzi, scopul Lui este să-Şi sfinţească şi să-Şi curăţească biserica „ca să înfăţişeze înaintea Lui această
biserică slăvită, fără pată, fără zbârcitură sau altceva de felul acesta..." (Efeseni 5:26,27). Hristos nu putea să Îi
ceară Tatălui să reverse asupra celor care cred în El un dar mai mare decât acela al caracterului pe care El Însuşi
l-a descoperit. Ce bogăţie este cuprinsă în cererea Sa! Ce plinătate a harului are privilegiul să primească fiecare
urmaş al lui Hristos! Oh, dacă am putea aprecia mai mult cinstea pe care ne-o face Hristos! Purtând jugul Lui şi
învăţând de la El, noi devenim asemenea Lui în aspiraţii, în blândeţe şi smerenie, în farmecul caracterului. - Harul
uimitor al lui Dumnezeu, p. 322 (10 nov.)
Legătura dintre Hristos şi biserica Sa este foarte strânsă şi sfântă - El fiind Mirele, iar
biserica, mireasa; El, Capul, iar biserica, trupul. Legătura cu Hristos, prin urmare,
presupune legătura cu biserica Sa.
Biserica este organizată pentru slujire, iar într-o viaţă în care Îi slu jim lui Hristos,
legătura cu biserica este unul dintre primii paşi. Loialitatea faţă de Hristos pretinde împlinirea cu
credincioşie a îndatoririlor din biserică. Aceasta este o parte importantă din pregătirea noastră, iar într-o biserică
inspirată de viaţa Stăpânului, ea va determina în mod direct efortul pentru lumea din afară. - Educaţie, p. 268

4. Marţi, 29 August Biserica, mireasa lui Hristos (II)

Atât în Vechiul, cât şi în Noul Testament, legătura căsătoriei este folosită pentru a reprezenta unirea sfântă şi
iubitoare dintre Hristos şi poporul Său. Pentru Isus, bucuria sărbătorii de nuntă vorbea despre desfătarea ce va
domni în ziua când El Îşi va aduce mireasa în casa Tatălui şi când cei răscumpăraţi şi Răscumpărătorul vor sta la
masa de la nunta Mielului. . Când i s-a dat o viziune despre lucrurile cereşti, apostolul Ioan a scris: „Am auzit ca
un glas de gloată multă, ca vuietul unor ape multe, ca bubuitul unor tunete puternice, care zicea: «Aleluia!
Domnul, Dumnezeul nostru Cel Atotputernic, a început să împărăţească. Să ne bucurăm! Să ne veselim şi să-I dăm
slavă! Căci a venit nunta Mielului, soţia Lui s-a pregătit»". „Ferice de cei chemaţi la ospăţul nunţii Mielului"
(Apocalipsa 19:6,7,9).
Pavel a stăruit cu multă căldură de aceia care cunoscuseră cândva pu terea lui Dumnezeu în viaţa lor, să se
întoarcă la iubirea lor dintâi faţă de adevărul Evangheliei. Cu dovezi de nezdruncinat, el le-a prezentat privilegiul
pe care-l aveau de a deveni bărbaţi şi femei liberi în Hristos, prin al cărui har ispăşitor toţi aceia care se predau pe
deplin sunt îmbrăcaţi cu mantia neprihănirii Sale. El a susţinut adevărul că orice suflet care va fi mântuit trebuie
să aibă o experienţă sinceră şi personală în lucrurile lui Dumnezeu.
Cuvintele apostolului, pline de un călduros apel, nu au rămas fără rod. Duhul Sfânt a
lucrat cu mare putere şi mulţi ale căror picioare rătăciseră pe căi străine au revenit la
credinţa lor de la început în Evanghelie. De aici încolo, ei au rămas statornici în libertatea prin care
Hristos îi făcuse liberi. În viaţa lor se dădeau pe faţă roadele Duhului - „dragostea, bucuria, pacea, îndelunga
răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blândeţea, înfrânarea poftelor". Numele lui Dumnezeu era
proslăvit şi mulţi din toată regiunea aceea au fost adăugaţi la numărul credincioşilor. - Faptele apostolilor, p. 388
Pentru urmaşii Săi credincioşi, Hristos a fost un tovarăş de zi cu zi, un prieten
apropiat. Ei au trăit într-o strânsă şi constantă comuniune cu Dumnezeu. Asupra lor a răsărit slava Domnului.
Ei reflectau lumina cunoaşterii slavei lui Dumnezeu de pe faţa lui Isus. Acum ei se bucură sub razele puternice ale
strălucirii şi slavei Împăratului în toată maiestatea Sa. Ei sunt pregătiţi pentru comuniunea cu cerul, pentru că ei
au cerul în inimă.
Cu capetele ridicate, cu razele strălucitoare ale Soarelui Neprihănirii asupra lor, cu bucuria că mântuirea lor
este gata să se arate, ei ies să-L întâmpine pe Mire.
Încă puţin şi Îl vom vedea pe Împărat în toată frumuseţea Lui. Încă puţin şi El va şterge orice lacrimă din ochii
noştri. Apoi, nenumărate glasuri vor intona cântarea: „Iată cortul lui Dumnezeu cu oamenii! El va locui cu ei, şi ei
vor fi poporul Lui, şi Dumnezeu Însuşi va fi cu ei. El va fi Dumnezeul lor" (Apocalipsa 21:3). - Harul uimitor al lui
Dumnezeu, p. 358 (16 dec.)

5. Miercuri, 30 August Iubeste-ţi soţia ca pe tine însuţi!

Dumnezeu personal i-a dat lui Adam un tovarăş. El i-a făcut ajutorul „potrivit pentru el", un ajutor care să-i
corespundă, unul care era potrivit să fie tovarăşul său şi care putea fi una cu el în iubire şi simpatie. Eva a fost
creată dintr-o coastă luată de la Adam, aceasta însemnând că ea nu trebuia să-l controleze, să-l stăpânească pe el,
care era capul, dar nici să fie călcată în picioare, ca fiind inferioară, ci să stea lângă el, ca fiind egali, să fie iubită şi
ocrotită de el. O parte din om, os din oasele lui şi carne din carnea lui, ea era cel de-al doilea eu al său, înfăţişând

11
unitatea şi ataşamentul plin de afecţiune care trebuie să existe în această legătură. „Căci nimeni nu şi-a urât
vreodată trupul lui, ci îl hrăneşte şi îl îngrijeşte" (Efeseni 5:29). ...
Dumnezeu a fost Acela care a oficiat prima căsătorie. Astfel, această instituţie Îl are
ca întemeietor pe Creatorul universului. „Căsătoria să fie ţinută în toată cinstea" (Evrei 13:4); ea a fost
unul dintre primele daruri pe care i le-a dat Dumnezeu omului şi este una dintre cele două instituţii pe care, după
căderea în păcat, Adam le-a luat dincolo de poarta Paradisului. Când principiile divine sunt recunoscute şi urmate
în această legătură, căsătoria este o binecuvântare, ea ocroteşte curăţia şi feri cirea neamului omenesc, satisface
nevoile sociale ale omului şi îi înalţă natura fizică, intelectuală şi morală. - Patriarhi şi profeţi, p. 46
Când desconsideră sănătatea şi fericirea soţiei, sporind poverile şi gri jile ei prin naşterea unui număr mare de
copii, soţul calcă legământul căsătoriei şi datoriile care îi sunt lămurite prin poruncile din Cuvântul lui Dumnezeu.
„Bărbaţilor, iubiţi-vă nevestele cum a iubit şi Hristos biserica şi S-a dat pe Sine pentru ea. Tot aşa trebuie să-şi
iubească şi bărbaţii nevestele, ca pe trupurile lor. Cine îşi iubeşte nevasta se iubeşte pe sine însuşi. Căci nimeni nu
şi-a urât vreodată trupul lui, ci îl hrăneşte, îl îngrijeşte cu drag, ca şi Hristos biserica" (Efeseni 5:25-29).
Vedem că acest îndemn sfânt este foarte mult desconsiderat chiar de către aşa-zişii creştini. - Solii alese, cartea
2, p. 425
Din fiecare cămin creştin ar trebui să strălucească o lumină sfântă. Iubirea ar trebui
să se vadă în fiecare faptă. Ar trebui să se reverse în toate relaţiile dintre cei ai casei, să se vadă în
preocuparea de a fi amabil, să se manifeste prin gesturi de curtenie şi delicateţe, fără nicio urmă de egoism. Există
familii în care aceste principii sunt trăite, case în care oamenii I se închină lui Dumnezeu şi în care domneşte cea mai
adevărată iubire. Din aceste cămine se ridică în fiecare dimineaţă şi seară rugăciuni către Dumnezeu ca o tămâie
plăcut mirositoare, iar bunătatea şi binecuvântările lui Dumnezeu cad ca roua dimineţii asupra celor care se roagă. -
My Life Today, p. 33

6. Joi, 31 August Căsnicia de tipul „un singur trup"

Dacă în familiile noastre inimile ar fi păstrate pline de delicateţe, dacă ar mai fi un

respect nobil şi o înţelegere plină de generozitate faţă de gustu rile şi părerile celuilalt,
dacă soţia ar căuta ocazii de a-şi exprima iubirea prin gesturi de curtenie faţă de soţul
ei, iar soţul ar manifesta aceeaşi consideraţie şi un respect amabil faţă de soţie, copiii s-
ar împărtăşi de acelaşi spirit. Influenţa aceasta ar umple căminul şi câte valuri de ne -
norocire ar fi evitate! Bărbaţii nu ar pleca de acasă în căutarea fericirii şi femeile nu ar tânji după iubire, nu şi-
ar pierde curajul şi respectul de sine, devenind nefericite pe viaţă. Ne este dăruită o singură viaţă care, cu grijă, cu
efort şi stăpânire de sine, poate fi făcută suportabilă, plăcută şi chiar fericită. - Astăzi cu Dumnezeu, p. 335 (22 nov.)
Adevărata iubire nu este o pasiune puternică şi năvalnică. Din contră, este liniştită şi
profundă prin natura ei. Ea vede dincolo de exterior şi este atrasă numai de calităţi. Este
înţeleaptă şi are discernământ, iar devotamentul ei este real şi durabil.
Inimile care sunt pline de iubirea lui Hristos nu vor stărui în ideile lor fixe. Religia este
iubire şi căminul creştin este locul unde domneşte iubi rea care se exprimă prin cuvinte
şi fapte de grijă atentă, de amabilitate delicată şi curtoazie. .
Domnul Isus vrea să vadă căsătorii fericite, case fericite.
Oamenii, bărbaţi şi femei, pot să atingă idealul lui Dumnezeu pentru ei dacă Îl iau pe
Domnul Hristos ca ajutor. Pentru aceia care I se predau Lui cu o încredere plină de iubire, harul Său va
împlini ce nu poate înţelepciunea omenească. Providenţa Sa poate să lege inimile cu legături de origine cerească.
Iubirea nu va fi numai un schimb de cuvinte dulci şi linguşitoare. În ghergheful cerului, se face o urzeală mult mai
fină şi mai trainică decât pot realiza meşterii pământului. Rezultatul nu este o bucată de pânză, ci o împletitură care va
rezista la teste şi încercări. Inimă va fi legată de inimă cu legăturile de aur ale iubirii care rezistă. - The Faith ILive
By, p. 255
Cei doi, care îşi unesc interesele pentru o viaţă întreagă, au trăsături caracteristice
distincte şi responsabilităţi individuale. . Soţia trebuie să împodobească cercul familiei, în
calitate de soţie şi companie pentru un soţ înţelept. La fiecare pas, ea trebuie să se întrebe: „Este acesta
standardul pe care trebuie să-l ating ca femeie? Cum Îl pot reprezenta pe Hristos în
căminul meu?" Soţul trebuie să-i facă cunoscut soţiei că el apreciază lucrul ei.
Soţia trebuie să-şi respecte soţul. Soţul trebuie să-şi iubească soţia, să aibă grijă de
ea; după cum prin legământul căsătoriei au devenit una, la fel prin credinţa în Hristos vor

12
fi una în El. Ce ar putea fi mai plăcut pentru Dumnezeu decât să vadă că aceia care păşesc în relaţia de căsă torie
caută să-L cunoască pe Domnul Hristos şi să fie umpluţi tot mai mult cu Duhul Său? - Căminul adventist, p. 114

7. Vineri, 01 Septembrie
Studiu suplimentar : Cugetări de pe Muntele Fericirilor, „Oare îi este îngăduit unui bărbat
să-şi lase nevasta pentru orice pricină?", p. 63-65.

VESTILE MISIONARE, 02 Septembrie - 2023

Sabatul 10 / trim 3. Serviciu de închinare la închisoare

de Gabriel Diaz
Pasiunea mea este să lucrez cu deţinuţii. M-am implicat în proiectele desfăşurate în închisori peste tot pe unde
am slujit ca pastor, mai întâi în ţara mea natală, Columbia, iar acum, în Spania.
În ultimele două decenii, am vizitat patru închisori din Spania, inclusiv o închisoare de maximă securitate
pentru femei din Madrid. A fost nevoie de trei ani de discuţii cu administraţia pen tru a primi acces la închisoarea
în care se aflau patru sute de femei. În 2019, autorităţile mi-au permis să intru în închisoare pentru prima dată şi
să conduc un serviciu de închinare în fiecare joi, de la 17:30 la 19:00. La primul serviciu de închinare nu a
participat decât o singură femeie. Era foarte doritoare şi dispusă să mă asculte.
— Mă bucur să te cunosc, i-am spus femeii. Sunt foarte fericit să mă aflu aici, dar trebuie să ne rugăm să vină
mai multe persoane la întâlnire.
Ne-am rugat ca Dumnezeu să aducă mai mulţi oameni la întâlnirile noastre de joi. La a patra întâlnire, zece
femei mă aşteptau. Astăzi, şaizeci de femei participă la întâlniri în fiecare săptămână. Programul nostru de
închinare este împărţit în trei secţiuni: cântece şi rugăciune, un timp în care femeile îşi împărtăşesc experienţele
personale, numit „Povesteşte-ţi minunea!", şi un timp de studiu biblic.
Când le vorbesc, le amintesc întotdeauna că Dumnezeu este Tatăl lor din ceruri.
— Dumnezeu vă consideră fiicele Lui, obişnuiesc să le spun.
În toţi anii mei de slujire pastorală nu am văzut niciodată o închinare şi o laudă precum cele din închisoare.
Acolo, închinarea şi lauda sunt foarte intense. Femeile sunt atât de sincere şi one ste în rugăciunile lor... Uneori,
aştept întâlnirile de joi mai mult decât întâlnirile din Sabat, de la biserică.
Timpul nostru împreună este scurt, aşa că fiecare femeie poate să îşi scrie mărturia personală pe o bucată de
hârtie, să o aducă la întâlnire şi să mi-o dea la sfârşit. Scrisorile conţin cuvinte de laudă la adresa Dumnezeului
care schimbă vieţi. Am un teanc uriaş de scrisori acasă!
Un grup de membri ai bisericii le vizitează pe aceste femei şi le oferă studii biblice la sfârşit de săptămână. Ei
nu pot să le viziteze pe femei decât separaţi de un geam de sticlă. Nu li se permite să intre aşa cum mi se permite
mie, dar împreună vedem roade. Câteva femei şi-au predat viaţa lui Isus şi am reuşit să intru în legătură cu rudele
lor.

13