TL Swan SR Masters PDF

Machine Translated by Google
Domnule Master
TL LEBADĂ
Drepturi de autor 2018 de T. L. Swan
Toate drepturile rezervate.
Această carte este o operă de ficțiune. Orice referire la evenimente reale, oameni reali și locuri reale este folosită într-o manieră fictivă.
Alte nume, personaje, locuri și incidente sunt produse ale imaginației Autorului și orice asemănare cu persoane reale, vii sau morți, evenimente,
organizații sau locații este în întregime coincidență.
Toate drepturile rezervate. Această carte este destinată NUMAI cumpărătorului acestei cărți electronice.
Nicio parte a acestei cărți nu poate fi reprodusă sau transmisă sub nicio formă sau prin orice mijloace, grafice, electronice sau fizice, inclusiv fotocopiere,
înregistrare, casetă sau prin orice sistem de stocare a informațiilor, fără permisiunea scrisă expresă a Autorului. Toate melodiile, titlurile și versurile
conținute în această carte sunt proprietatea compozitorilor și a deținătorilor de drepturi de autor.
Cuprins
Mulțumiri
Recunoștință
nota autorului
Prolog 1 2
34567
8 9 10 11
12 13 14
15 16 17
18 19 20
21 22 23
24 25 26
27 28
Epilog
In curand
Mulțumiri
Nu există cuvinte suficient de semnificative pentru a mulțumi
minunata mea echipa.
Nu îmi scriu cărțile singur, am o armată.
Cea mai bună armată din lume.
Kellie, cel mai minunat asistent personal de pe Pământ.
Esti extraordinar si iti multumesc pentru tot ce faci pentru mine.
Minunaților mei cititori beta, mama, Vicki, Am, Rachel, Nicole Lisa K, Lisa D,
Nadia și Charlotte.
Mulțumesc, au suportat multe și nu se plâng niciodată chiar și atunci când
îi fac să aștepte pentru totdeauna următorul capitol.
Nu voi ști niciodată cum am fost atât de norocos că au intrat în viața mea și
le pot numi prieteni.
Vic, mă faci o persoană mai bună și prețuiesc foarte mult prietenia ta.
Mofosi mei motivați, te iubesc în bucăți, știi cine ești. Echipa mea de relații publice
de la Forward, vă mulțumesc pentru tot ce faceți.
Fetelor mele din Swan Squad, simt că pot face orice.
treaba cu tine în colțul meu. Mulțumesc că mă faci să râd în fiecare zi.
Iar frumosului meu soț și celor 3 copii ai mei, ești motivul meu xxx Pentru
cititorii mei Fără sprijinul tău, nu mi-aș putea trăi visul.
Niciodată nu-ți voi mulțumi suficient pentru sprijinul tău neclintit.

Dar voi încerca oricum, mulțumesc foarte mult din partea de jos a
Inima mea, chiar vorbesc.
Sper că îl iubești pe domnul Masters la fel de mult ca mine.
Acest om ocupă un loc special în inima mea și mă simt
onorat să vă pot spune povestea ei.
tee xox
Recunoștință
CALITATEA de a fi recunoscător; GATA DE ARATAT

Apreciere și să-i întorc bunătate.
Aș dori să dedic această carte alfabetului.
Pentru că acele douăzeci și șase de scrisori mi-au schimbat viața.
În acele douăzeci și șase de scrisori,

m-am regăsit și îmi trăiesc visul.
Data viitoare când spui că alfabetul amintește-ți puterea lui.
O fac în fiecare zi.

nota autorului
Acum trebuie să dau câteva explicații.

Pentru oricine îmi cunoaște cărțile și felul în care scriu, vei ști că nu las piatra
neîntorsă.
Pentru aceia dintre voi care ați citit Find Me Alastar (scriptul meu)
Trebuie să vă avertizez că Emerson și Alastar au fost atinși doar în această
carte.
De ce?
Pentru că era absolut imposibil să-i dezvolt povestea și să nu dea spoilere
pentru viitorii cititori.
În lumina asta, o să vă spun un secret.
Pot să confirm că va exista o a doua carte în seria Alastar.
Salvați-mă, Alastar,
nu știu când, dar știu cum voi scrie această carte.
Povestea lui este prea frumoasă pentru a se termina aici.
Rămâneți aproape.
cuvânt înainte
Julian
ALINA MASTERS 1984

– 2013 Soție și
mamă iubită.
Odihnește-te în pacea Domnului.
Durerea este ca moartea vie. Fură bucuria, speranța și dorința de a lupta.
Unele zile sunt suportabile, altele abia le respir, în timp ce

Mă plonjez într-o lume a regretului în care nimic nu are sens.
Nu știu niciodată când vor veni acele zile, tocmai când mă trezesc, pieptul
mi se contractă și trebuie să fug. Trebuie să fiu oriunde, decât aici, să mă ocup de
această viață.
Viața mea.
Viața noastră. Până ai plecat.
Sunetul îndepărtat al unei mașini de tuns iarba mă readuce în prezent și mă
uit la îngrijitorul cimitirului. Se concentrează în timp ce se mișcă între pietre funerare,
având grijă să nu taie sau să strice una în timp ce trece.
Se întunecă și se formează ceața.
Vin aici des să mă gândesc, să gust și să simt.
Nu pot vorbi cu nimeni. Nu pot să-mi exprim adevăratele sentimente. Vreau
să știu de ce.
De ce ne-ai făcut asta?
Îmi strâng maxilarul în timp ce mă uit la piatra funerară a regretatei mele soții.
Am fi putut avea totul... dar a scăpat de sub control.
Mă aplec, scot praful de praful care s-a acumulat pe piatră și rearanjez crinii
roz pe care tocmai i-am pus în vază. Îi ating fața în mica fotografie ovală și se uită
înapoi la mine, lipsit de emoții.
Făcând un pas înapoi, îmi arunc mâinile în buzunarele hainei mele negre.
Aș putea să stau aici și să mă uit la această piatră funerară toată ziua, uneori eu
Da, dar mă întorc și merg la mașină fără să mă uit înapoi.
Porsche-ul meu.
Sigur, am bani și doi copii care mă iubesc. Sunt la apogeul carierei mele,
lucrând ca judecător. Am toate instrumentele pentru a fi fericit, dar nu sunt.
abia supraviețuiesc; ținându-mă de un fir Jucând un rol pentru lume.
Murind înăuntru.
O jumătate de oră mai târziu, ajung la casa lui Madison, terapeutul meu.
Mereu plec de aici relaxat.
Nu trebuie să vorbesc, nu trebuie să gândesc, nu trebuie să simt.
Trec prin ușile din față cu pilot automat.
— Bună ziua, domnule Smith. Hayley, recepționera, zâmbește.
Camera dumneavoastră vă așteaptă, domnule.
-Mulțumiri. Mă încruntă, simțind că am nevoie de altceva astăzi.
Ceva care să înlăture această nervozitate.
O distragere a atenției.
— Voi avea pe cineva în plus astăzi, Hayley.

-Desigur, dl. Cine ar dori?
Mă încrunți și îmi iau o clipă ca să o înțeleg bine.
— Hmm. Hannah. — Mă gândesc pentru o clipă.
Hannah și Belinda?
-Da.
- Nicio problemă, domnule. Fă-te confortabil și vor fi gata în câteva minute.
Iau liftul spre penthouse-ul exclusivist, odată ajuns acolo, mă pregătesc

Am un whisky și mă uit pe geamul din sticlă afumată care dă spre Londra.
Aud ușa clic în spatele meu și mă întorc spre sunet.
Hannah și Belinda stau în fața mea zâmbind.
Belinda are părul lung și blond, în timp ce Hannah este brunetă.
Nu se poate nega că sunt tineri și frumoși.
„Bună ziua, domnule Smith”, spun ei la unison.

Iau o înghițitură din whisky-ul meu în timp ce ochii mei îi privesc.
— Unde a i dori să stăm, domnule?
Îmi desfac centura de siguranță pentru a spune: „În genunchi.
unu
Brielle
Coada de imigrare este ridicol de lentă, iar un bărbat din față a fost
introdus în birou. Totul pare foarte suspect de unde stau eu.
— Ce crezi că a făcut? șoptesc în timp ce-mi întins gâtul pentru a

arunca o privire la zarva din față.
„Nu știu, ceva stupid, probabil”, răspunde Emerson.
Mergem la tejghea în timp ce linia se mișcă puțin mai repede.
Tocmai am sosit la Londra pentru a ne începe anul sabial.

O să lucrez pentru un judecător ca babysitter, în timp ce Emerson, cel mai
bun prieten al meu, va lucra pentru un licitator de artă. Sunt îngrozită, dar
entuziasmată.
„Mi-aș dori să venim cu o săptămână mai devreme, ca să putem petrece
ceva timp împreună”, spune Emerson.
— Da, știu, dar șeful meu are nevoie să încep săptămâna asta, pentru că
va pleca într-o excursie săptămâna viitoare. Așa că trebuie să mă familiarizez cu
rutina copiilor.
„Cine își lasă copiii singuri trei zile cu plin
ciudat? Em se încruntă dezgustat.
dau din umeri.
„Se pare că noul meu șef.
„Ei bine, măcar pot să vin să stau cu tine săptămâna viitoare. Acesta
este un avantaj.
Poziția mea este permanentă, așa că cazarea mea este sigură. Cu
toate acestea, bietul Emerson va locui cu doi străini și asta o înnebunește.
„Da, dar va trebui să te strec înăuntru”, îi spun. Nu vreau să pară că

petrecem sau altceva.
Mă uit prin aeroport. E ocupat, zgomotos și eu deja
Mă simt atât de viu. Emerson și cu mine suntem mai mult decât tineri călători.
Emerson încearcă să-și găsească scopul și eu fug de un trecut distructiv, unul

care presupune să fiu îndrăgostit de un ticălos care m-a înșelat.
L-am iubit. Pur și simplu nu a răspândit. Nu suficient, aparent.
Dacă ar fi făcut-o, și-ar fi îndesat-o pe pantaloni și nu m-aș fi aflat pe aeroportul

Heathrow, simțindu-mă de parcă eram pe cale să vomit.
Mă uit la mine și netezesc ridurile de pe rochie.

— Ei vin să mă ia. Arăt bine?
Emerson mă privește în sus și în jos, zâmbind larg.
„Arăți exact cum ar trebui să arate o dădacă de douăzeci și cinci de ani din
Australia.
Îmi mușc buza de jos ca să nu zâmbesc prostesc. Asta a fost
un raspuns bun.
— Deci, cum îl cheamă șeful tău? -Cere.
Îmi caut telefonul în geantă și verific e-mailurile
până ajungi la agenția de babysitting.
— Doamnă Julian Masters.
Emerson dă din cap.
— Și care este povestea ta? Știu că mi-ai mai spus, dar am uitat.
—E judecător la Curtea Supremă, a rămas văduvă în urmă cu cinci ani.

— Ce s-a întâmplat cu so ul?
„Nu știu, dar se pare că e destul de bogată. -Ridic din umeri-. Doi copii, bine
purtati.
-Sună bine.
— Sper că da, sper să le placă.
— Așa va fi. Ne-am mutat pe linie. „Cu siguranță ieșim în weekend, nu?
-Da. -Dau din cap-. Ce ai de gând să faci până atunci?

Emerson ridică din umeri.
— Plimbați-vă, cunoașteți orașul. Luni incep munca si azi este joi. Se încruntă
în timp ce mă privește. Ești sigur că poți ieși în weekend?
„Da”, răspund eu, exasperată. Ți-am spus de o mie de ori, vom merge mai departe
Sambata seara.
Emerson dă din cap nervos. Cred că poate fi mai nervoasă decât mine, dar cel
puțin mă port curajos.
— Ți-ai reparat telefonul? -Întreb.
-Nu, nu încă. Am să găsesc un magazin mâine ca să te sun.
-Este bine.
Ne cheamă în prima linie și, în cele din urmă, o jumătate de oră mai târziu,
Am intrat în sala de sosiri de la Aeroportul Internațional Heathrow.
— Vezi vreun semn cu numele noastre pe ele? — șoptește Emerson
în timp ce amândoi ne uităm în jurul nostru.
-Nu.
„La naiba, nimeni nu e aici să ne ia. Tipic. Ea începe să intre în panică. Relaxează-
te, vor fi aici.
„Ce facem dacă nu apare nimeni?”
Ridic din sprâncene când iau în considerare posibilitatea.
— Ei bine, nu știu despre tine, dar o să înnebunesc.
Emerson se uită peste umărul meu.
„Oh, uite, aici este numele tău.
„Trebuie să fi trimis un șofer.
Mă întorc să văd un bărbat înalt și lat, într-un costum bleumarin, ținând o pancartă
cu numele Brielle Johnston. Îmi forțesc un zâmbet și fac semn cu blândețe în timp ce simt
că anxietatea îmi crește ca un val în stomac.
Se apropie și îmi zâmbește.

— Brielle? Vocea lui este profundă și autoritară.
„Da, ăsta sunt eu”, oft.
Își întinde mâna ca să o strângă pe a mea.
— Julian Masters. Ce?
Am ochii mari.
Un barbat?
Ridica-ti sprancenele.
„Hm, deci, eu sunt... Brielle”, mă bâlbesc în timp ce îmi întind mâna. Și acesta este
prietenul meu, Emerson, cu care călătoresc.
Îmi ia mâna în a lui și inima îmi bate repede.
O urmă de zâmbet îi traversează fața înainte de a o acoperi.
-Încântat de cunoștință. Se întoarce către Emerson și îi strânge mâna. Ce mai faci?
Ochii mei se îndreaptă către Emerson, căruia îi place clar rahatul ăsta.
Zâmbește fericit.
-Buna ziua.
„Am crezut că este o femeie”, îi șoptesc.

Se încruntă.
„Ultima dată când am verificat, era destul de un bărbat. Privirea lui o ține pe
a mea.
De ce am spus asta cu voce tare? Doamne, nu mai vorbi.
Acest lucru este atât de ciudat.
Vreau să mă duc acasă. Aceasta este o idee proastă.

-Voi aștepta aici. Face semn spre colț înainte de a se îndrepta în acea direcție.
Ochii mei îngroziți îi întâlnesc pe cei ai lui Emerson, iar ea râde, așa că am lovit-o
puternic în braț.
„Oh, la naiba, e un nenorocit de om”, șoptesc eu furios.
-Pot observa asta. Ea zâmbește, cu ochii ațintiți asupra lui.
— Mă scuza i, domnule Masters? "Îl sun." Se
întoarce înainte de a răspunde: „Da.
Ne-am ofilit amândoi sub privirea lui.
„Vom... vom folosi baia”, bâlbesc eu nervoasă.
Cu o scurtă semnătură din cap, face semn spre dreapta. Ne uităm în sus și
vedem semnul. O iau pe Emerson de braț și o trag în baie.
— N-am de gând să lucrez cu un bătrân prost! țip în timp ce

Trecem pe ușă.
-Aceasta va fi ok. Cum sa întâmplat asta?
Îmi scot telefonul și verific rapid e-mailurile. Aceasta
Stiam.
spune femeia. Știam că ai spus că șeful meu va fi o femeie. „Nu e
chiar atât de bătrân”, strigă el din cabina lui. As prefera
lucrează pentru un bărbat decât pentru o femeie, să fiu sincer.
„Știi ce, Emerson? Aceasta este o idee de rahat. Cum dracu te-am lăsat să mă
convingi în asta?
Zâmbește când părăsește cabina și se spală pe mâini.
-Nu conteaza. Oricum nu-l vezi aproape niciodată și nu lucrezi în weekend
când e acasă. În mod clar încearcă să mă calmeze. Nu mai face atâta dramă.
Nu mai faci atâta dramă?

Parcă iese fum din urechile mele.

-Te voi ucide. Am de gând să te omor.
Emerson își mușcă buza pentru a-și înăbuși zâmbetul.
„Ascultă, stai cu el până găsim altceva, mâine îmi repar telefonul și putem
începe să căutăm alt loc de muncă în altă parte”, mă liniștește ea. Măcar cineva a venit
după tine. Nimănui nu-i pasă deloc de mine.
Îmi pun capul în mâini în timp ce încerc să-mi calmez respirația.
„Este o mizerie, Em”, șoptesc eu. Deodată, toate temerile pe care le aveam în
legătură cu călătoriile devin realitate. Mă simt complet în afara zonei mele de confort.
— Va fi o săptămână... cel mult.

Ochii mei surprinși se ridică pentru a-i întâlni pe ai lui și eu dau din cap.
-Este bine? A zâmbit în timp ce m-a îmbrățișat.
-Este bine. Mă uit înapoi în oglindă, îmi aranjez părul, îmi netezesc rochia.
Sunt complet uluit.
Ne-am întors și ne-am luat locul lângă domnul Masters. Are cel puțin treizeci
de ani, îmbrăcat impecabil și destul de atractiv. Părul lui este închis la culoare cu
câteva gri.
"Ai avut un zbor plăcut?" mă întreabă în timp ce mă privește.
„Da, mulțumesc”, răspund eu. Oh, asta suna atât de forțat. Multumesc pentru
vino după noi El dă
din cap lin.
Emerson zâmbește la pământ în timp ce încearcă să-și ascundă zâmbetul.
Cățea aia iubește rahatul ăsta.
— Emerson? sună o voce masculină. Cu toții ne întoarcem să vedem un bărbat
blond, iar fața lui Emerson cade. Oh! Acum e rândul meu să râd.
Bună, sunt Mark. O sărută pe obraz, apoi se întoarce spre mine. Trebuie să fii
Brielle?
-Da. Zâmbesc și apoi mă întorc către domnul Masters. -Și asta
este…
Fac o pauză pentru că nu știu cum să ți-o prezint.

„Julian Masters”, termină el pentru mine, adăugând o strângere fermă de
mână.
Emerson și cu mine ne-am prefăcut că ne zâmbim unul altuia. Doamne, ajută-

mă.
Emerson se ridică și vorbește cu Mark și domnului Masters, în timp ce eu
rămân stânjenit de tăcut.
„Mașina e aici. Face un gest spre dreapta.
dau din cap nervos. Doamne, nu mă lăsa cu el. Acest lucru este terifiant.
— Mă bucur să vă cunosc, Emerson și Mark. „Le strânge mâinile.

-In aceeasi masura. Te rog, ai grijă de prietenul meu,” șoptește Emerson.
în timp ce ochii ei îi întâlnesc pe ai mei.
Domnul Masters dă din cap, zâmbește și apoi îmi trage bagajele în spate în
timp ce se îndreaptă spre cărucior. Emerson mă îmbrățișează.
„Aceasta este o prostie”, îi șoptesc în păr.
-Aceasta va fi ok. Probabil că sunt oameni foarte buni. „Nu arată
ca un tip drăguț”, șoptesc eu.
-Da sunt de acord. Arată ca un prost”, adaugă Mark în timp ce îl privește
dispărând în mulțime.
Emerson îi aruncă noului său prieten o privire murdară și zâmbește. Eu cred
că prietenul lui este mai enervant decât al meu, dar oricum...
— Mark, ai grijă de prietenul meu, te rog?
Își bate pieptul ca o gorilă.
„Oh, intenționez.
Ochii lui Emerson îi întâlnesc pe ai mei. Ea scutură subtil din cap și îmi mușc
buza de jos pentru a-mi ascunde zâmbetul. Tipul ăsta este un idiot. Amândoi ridicăm
privirea pentru a-l vedea pe domnul Masters privind înapoi nerăbdător.
„Mai bine plec”, șoptesc eu.

— Ai detaliile apartamentului meu dacă ai nevoie de mine?
— Probabil că voi apărea peste o oră. Spune-le colegilor tăi
camera în care mă duc în caz că am nevoie de o cheie.
Ea râde și îmi face semn cu mâna, iar eu merg cu domnul Masters.
Mă vede venind și apoi începe din nou să meargă.
Doamne, nici măcar nu mă poate aștepta? Atât de nepoliticos.
Ieșiți din clădire în secțiunea de parcare VIP. Îl urmăresc în tăcere deplină.
Orice idee că aveam să mă împrietenesc cu noul meu șef a fost aruncată pe

fereastră. Cred că deja mă urăște.
Așteaptă doar până aflu că mi-am mințit în CV și habar n-am ce fac. Nervii îmi trec
în stomac la acest gând.
Ne apropiem de un SUV mare, elegant, negru, iar el ni-l deschide.

pune-mi valiza în portbagaj. El deschide ușa din spate ca să intru.
-Mulțumiri. Zâmbesc stânjenit în timp ce alunec pe scaun. Vrea să stau în spate
când este scaunul din față
gol.
Omul acesta este ciudat.
Alunecă pe scaunul din față și în cele din urmă trage în trafic.
Tot ce pot face este să-mi iau geanta în poală.
Ar trebui să spun ceva? Încerci să inițiezi o conversație? Asta pot
spune?
— Locuie ti departe de aici? -Întreb.
„Douăzeci de minute”, răspunde el, cu tonul trosnind.
Asta e? Ei bine, mai bine taci, omul nu vrea să vorbească.
Timp de zece minute lungi am stat în tăcere.
„Puteți conduce această mașină când aveți copii, sau avem un minivan mic”.
Alegerea este a ta.
-E in regula. Mă opresc o clipă. Acesta este al lui
mașină?
-Nu.
Virați pe o stradă și intrați pe o alee mărginită cu porți masive de gresie.
„Conduc un Porsche”, răspunde el degajat.

-Oh.
Aleea merge mai departe și mai departe. Mă uit în jurul meu la terenurile perfect
îngrijite și la dealurile verzi. Cu fiecare metru pe care îl trecem, simt că inima îmi bate puțin
mai repede.
De parcă nu ar fi destul de rău că nu poate preface toată chestia cu babysitting...
Chiar nu-mi vine să cred cât de bogat este. Habar n-am ce să fac cu o companie atât de
rafinată. Nici măcar nu știu ce furculiță să folosesc la cină. M-am băgat într-o mizerie de
mărimea unei catedrale.
Casa iese la vedere și sângele îmi curge în picioare. Nu este o casă, nici măcar
aproape. Este un conac, alb și gresie, cu o senzație de castel, cu șase garaje în stânga.
Oprește spre aleea circulară mare și se oprește sub copertă.

„Casa ta este frumoasă”, îi șoptesc. El dă

din cap, în timp ce ochii îi rămân ațintiți în față.
„Suntem binecuvântați cu o casă bună.
Coboară din mașină și îmi deschide ușa. Ies în timp ce îmi strâng geanta strâns,
făcându-mi degetele albe. Ochii mei se ridică spre clădirea luxoasă din fața mea.
Este o sumă uriașă de bani.

Îmi ia valiza și o duce pe partea laterală a clădirii.
„Intrarea ta este pe o parte”, spune el. Îl urmez pe o potecă până ajungem la o
poartă, pe care o deschide și mă lasă să trec. Există un hol și o cameră de zi în fața mea.
„Bucătăria este așa. El arată spre bucătărie. Iar camera ta este în colțul din stânga
din spate.” Dau din cap și trec pe lângă el, spre apartament.
Se oprește la ușă, dar nu intră.

„Baia este în dreapta”, continuă el.
De ce nu vii aici?
„Bine, mulțumesc”, răspund.
„Comandă alimentele pe care le dorești pe comanda de cumpărături de familie
și...” Ea face o pauză, ca și cum și-ar fi adunat gândurile. Dacă mai ai nevoie de ceva, te rog
să mă vorbești mai întâi.
Ridic sprâncenele.
-Primul? Își
strânge umerii.
—Nu vreau să mi se spună despre o problemă pentru prima dată când citesc o
scrisoare de demisie.
"Oh." S-a mai întâmplat asta? Desigur.
„Dacă ai vrea să vii să-i cunoști pe copii...” El arată pe hol.
-Da, te rog. „O, Doamne, iată-ne. Îl urmăresc pe un hol cu pereți de sticlă care
duce la casa principală, care este la vreo cincisprezece metri distanță. Între cele două
clădiri se află o grădină, creând un atrium, iar eu zâmbesc în timp ce ridic privirea mirată.
Există o fereastră mare în casa principală care duce în bucătărie. Văd dincolo de asta în
sufragerie de pe hol, unde o fată și un băiețel se uită la televizor împreună. Continuăm
până la capătul holului de sticlă unde există o scară în șase trepte care duce la casa
principală.
Expiră și îl urmăresc pe domnul Masters în sus pe scări.

„Copii, veniți să vă cunoașteți noua dădacă.

Băiatul sare în sus și aleargă spre mine, vădit entuziasmat, în timp ce fata își ridică
privirea și își dă ochii peste cap. Zâmbesc în sinea mea, amintindu-mi cum este să fii un
adolescent tipic.
Bună, sunt Samuel. — Băiatul zâmbește în timp ce își înfășoară brațele
în jurul picioarelor mele. Are părul închis la culoare, poartă ochelari și este foarte drăguț.
-Buna Samuel. -Zambesc.
„Ea este Willow”, o prezintă el.
îi zâmbesc adolescentului.
-Buna ziua. Își încrucișează brațele peste piept sfidătoare.
— Bună, mormăi ea.
Domnul Masters își ține privirea o clipă, spunând la fel
cu o singură privire.
În sfârșit, Willow își întinde mâna pentru ca eu să o strâng.
„Eu sunt Willow.
Zâmbesc în timp ce ochii mei se fixează pe domnul Masters. O poți ține sub control
doar cu o simplă privire.
Samuel fuge înapoi în sufragerie, apucă ceva și apoi se îndreaptă direct înapoi.
Văd un fulger. Faceți clic pe clic. Ce naiba?

Are o cameră mică Polaroid instant. El îmi urmărește chipul apărând pe hârtie în
fața lui înainte de a se uita înapoi la mine.
-Esti draguta. -Zâmbet-. Am de gând să pun asta la frigider.
Îl fixează cu grijă la frigider cu un magnet.
Domnul Masters pare să fie nervos din anumite motive.
„Este ora de culcare pentru voi doi”, le instruiește și amândoi gemu.
Îmi întoarce atenția. Bucătăria ta este plină de produse alimentare și sunt sigur că ești
obosit.
Mimez un zâmbet. Oh, mă concediază.
-Da, desigur. Mă duc înapoi la apartamentul meu și apoi mă voi întoarce spre el. la
ce ora incep maine?
Privirea lui o ține pe a mea.
— Când auzi că Samuel se trezește.
-Da, desigur. Ochii mei îi caută pe ai lui în timp ce aștept ca el să spună altceva, dar
nu o face. Ei bine, noapte buna.
Zâmbesc stânjenit.
-Noapte bună.
„La revedere, Brielle. Samuel zâmbește și Willow mă ignoră, pleacă și

mergi sus.
Mă întorc în apartamentul meu și închid ușa în urma mea.
Apoi mă las pe pat și mă uit în sus la tavan.
Ce am facut?
E miezul nopții și mi-e sete, dar am căutat peste tot și încă nu găsesc un pahar. Nicio
alegere; Va trebui să mă strec în casa principală pentru a găsi una. Port cămașa mea de
noapte albă, mătăsoasă, dar sunt sigur că sunt toți în pat.
Ieșind pe furiș pe holul întunecat, văd interiorul casei luminat.
Deodată îl văd pe domnul Masters stând în fotoliu citind o carte. Are un pahar
de vin roșu în mână. Stau în întuneric, incapabil să-mi smulg ochii. Există ceva la el care
mă fascinează, dar nu prea știu ce este.
Se ridică brusc și mă împing de perete. Poți să mă vezi aici în întuneric?
La dracu.
Ochii mei îl urmăresc în timp ce intră în bucătărie. Singurul lucru pe care îl poartă
sunt boxerii lui bleumarin. Părul ei întunecat are valuri largi, dezordonate deasupra.
Pieptul lui este larg, corpul lui
este…
Inima începe să-mi bată mai repede. Ce fac? Nu ar trebui să stau aici, în întuneric,
uitându-mă la el ca pe un pervers, dar din anumite motive nu pot să-mi întorc privirea.
Se duce să stea lângă blatul din bucătărie cu spatele la mine în timp ce își mai
toarnă un pahar de vin roșu. Îl aduce încet la buze și ochii mei călătoresc peste corpul lui.
Mă împing mai tare de perete. Se apropie de

frigider și îmi scoate fotografia. Ce?
Își sprijină fundul de blat în timp ce o privește. Ce faci?
Simt că nu pot să respir.

Își pune încet mâna în fața boxerului și apoi pare să se mângâie de câteva
ori.
Am ochii mari. ce naiba
Își pune paharul de vin pe blat și stinge lumina principală, lăsând doar o
lampă să lumineze locul.
Cu fotografia mea în mână, el dispare pe hol. Ce naiba a fost aia?
Cred că domnul Masters tocmai s-a dus în camera lui să se smuci la poza
mea.
Oh.
Dumnezeu.
propriu.
Cioc cioc.
Am ochii închiși, dar mă încrunți și încerc să-l ignor
zgomot. O aud din nou. Cioc cioc.
Ce e aia? Mă întorc spre u ă i văd că începe încet să se deschidă.
Am ochii mari și mă ridic repede.

Domnul Masters apare la vedere.
„Îmi pare atât de rău că vă deranjez, domnișoară Brielle”, șoptește el.
Miroase ca și cum tocmai a făcut duș și poartă un costum imaculat. Îl caut pe Samuel.
Privirea lui se îndreaptă spre sânii mei atârnați în cămașa mea de noapte,
apoi înapoi la fața mea, ca și cum ar fi îngrozit de ceea ce tocmai a făcut.
-Unde este? Ridic sprâncenele. El lipsește?

„Iată,” șoptește el în timp ce face semn spre șezlong.
Mă uit și îl văd pe Samuel îmbrățișându-se cu ursulețul său de pluș în lumina slabă
a camerei. Îmi rămâne gura deschisă.
— O, nu, ce se întâmplă? - oaptă. A avut nevoie de mine și am dormit pe tot
parcursul procesului?
„Nimic”, murmură domnul Masters în timp ce îl ridică pe Samuel și își sprijină

capul fiului său pe umărul lui puternic. Este un somnambul. Scuze că te deranjez, mă
voi ocupa de asta.
Ea părăsește camera cu fiul ei adormit în brațe. Usa se inchide usor in urma
lor.
Mă întind pe spate și mă uit la tavan în tăcere. Sărmanul băiat. A venit aici
să mă vadă și nici nu m-am trezit. Probabil sforăia, pentru numele lui Dumnezeu.
Dacă s-ar fi speriat? Acum mă simt ca un rahat.

Expiră adânc, mă ridic să mă așez pe marginea
pat și mi-am pus capul în mâini.
Trebuie să-mi îmbunătățesc jocul. Dacă eu sunt responsabil să am grijă de acest
copil, nu-l pot lăsa să rătăcească noaptea singur.
Este atât de singur încât a căutat compania mea, a unui complet străin?
O tristețe inexplicabilă mă stăpânește și deodată simt că greutatea lumii

este pe umerii mei. Mă uit în jurul camerei mele pentru o clipă în timp ce mă gândesc.
În cele din urmă, mă ridic și merg la baie, apoi merg la fereastră pentru a
deschide draperiile grele. Tocmai se luminează și o ceață albă atârnă peste pajiști.
Ceva îmi atrage privirea și mă uit în jos și îl văd pe domnul Masters mergând
spre garaj.
Purtând un costum închis la culoare și purtând o servietă, el dispare, iar
câteva clipe mai târziu îl văd Porsche-ul ieșind și dispărând pe alee.
Mă uit cum ușa garajului se închide încet în urma lui.
S-a dus la muncă pentru ziua respectivă. Ce naiba?
Tocmai și-a găsit fiul adormit pe șezlongul meu și îl lasă înapoi în propriul lui
pat și pleacă pentru o zi. Ce face asta? Ei bine, la naiba cu asta, mă duc să-l verific pe
Samuel. Probabil că e sus plângând, foarte speriat. Bărbați proști. De ce nu au un pic
de empatie pentru nimeni, în afară de ei înșiși?
Are opt ani, pentru numele lui Dumnezeu!

Urc la casa principală. Lampa este încă aprinsă în sufragerie și simt mirosul
de ouă pe care domnul Masters le-a făcut la micul dejun. Mă uit în jur și apoi urc pe
scara mare.
Sincer, în ce dracu m-am băgat? Sunt în casa unui prost bogat, îngrijorat de
fiul lui, și clar că nu-i pasă.
Alerg pe scări, luându-le câte doi. Ajung sus și schimbarea decorului mă face
brusc nervos. E luxos aici sus. Holul este larg, iar covorul crem se simte luxuriant sub
picioarele mele. O oglindă uriașă atârnă pe peretele din hol. Mă văd și mă înfior.
Doamne, nu e de mirare că se uita la sânii mei. Atârnă peste tot și părul meu
este sălbatic. Îmi aranjez cămașa de noapte peste sâni și continui pe hol. Trec pe
lângă un living care pare a fi pentru copii, cu șezlonguri mari confortabile în interior.
Trec pe lângă un dormitor și apoi ajung la o ușă care este încuiată. O deschid cu grijă
și îmi permit să privesc înăuntru. Willow doarme profund, deși încă se încruntă.
Zâmbesc și închid ușa încet pentru a continua pe hol. În sfârșit, ajung la o ușă
întredeschisă. Mă uit în jur și îl văd pe Samuel adormit adânc, ghemuit și înfășurat.
Intru in camera lui si ma asez langa pat. Poartă pijamale de dinozauri albastre și
verzi, iar ochelarii lui sunt pe noptieră, lângă lampă. Mă trezesc zâmbind în timp ce
mă uit la el.
Neputând să mă abțin, îmi întind mâna și îi dau părul întunecat de pe frunte.

Dormitorul ei este curat și ordonat, plin de mobilier scump.
Se pare că îți imaginezi camera unui copil într-un film al unei familii perfecte. Totul
în această casă este cel mai bun dintre cei mai buni.
Câți bani are domnul Masters?
Există o bibliotecă, un birou, un fotoliu în colț și o cutie de jucării. Fereastra
are o bancă sub ea și sunt niște cărți stivuite pe pernă, de parcă Samuel ar citi mult
acolo. Mă uit la canapeaua din colț și îi văd hainele de școală pregătite pentru el.
Totul este acolo, bine împăturit, până la pantofii și șosetele strălucitoare și lustruite.
Rucsacul lui este și el împachetat.
Mă ridic și mă apropii să mă uit la lucrurile lui. Domnul Masters trebuie

fă asta înainte de a merge la culcare. Cum trebuie să fie să crești singur copiii?
Mintea mea se duce la soția lui și la cât de mult îi lipsește. Samuel este atât
de mic. Cu o ultimă privire către Samuel, ies pe furiș din cameră și mă îndrept pe hol,
până când ceva îmi atrage atenția.
Există o lumină aprinsă în baia dormitorului principal. asta trebuie

fii dormitorul domnului Masters.
Mă uit în stânga și apoi în dreapta; nimeni nu este treaz. Mă întreb cum va fi
camera ei și nu pot să nu mă duc în vârful picioarelor să o inspectez.
Wow.
Patul este clar king -size , iar camera este grandioasă, decorată în diferite
nuanțe de cafea, completată de mobilier întunecat, de epocă. Un covor uriaș, scump,
brodat de aur și magenta, stă pe podea sub pat. Lumina dulapului este aprinsă.
Mă uit înăuntru și văd cămăși rochie aliniate, ordonat la rând.

Arată foarte bine, să fiu sincer.
Va trebui să mă asigur că îmi țin camera ordonată sau el va crede că sunt un
porc.
Zâmbesc pentru că sunt unul după nivelul lor de viață.
Mă întorc să văd că patul ei este deja făcut, iar ochii mei zăbovesc pe
cuvertura de catifea și pe pernele luxuriante de acolo. Chiar s-a atins acolo aseară în
timp ce se gândea la mine, sau sunt complet delirante? Mă uit în jur după fotografia
mea, dar nu o văd. Probabil că a dus-o jos.
O emoție neașteptată mă străbate. Îmi pot întoarce favoarea în seara asta

în propriul meu pat.
Intru in baie. Totul este negru, gri și foarte modern. Încă o dată, observ că
totul este foarte îngrijit. Există o oglindă mare și văd că în spatele ei este un dulap
subțire. Împing oglinda și ușa se deschide.
Ochii mei rătăcesc peste rafturi. Puteți spune multe despre oameni prin dulapul de
baie.
Deodorant. Cutite. Pudra de talc. Prezervative
Mă întreb cu cât timp în urmă a murit soția ta. Ai o noua iubita?
Nu aș fi surprins. E cam fierbinte, de modă veche. Văd o sticlă de loțiune

pentru după ras și o ridic, îndepărtând capacul înainte de a o ridica până la nas.
Raiul într-o sticlă.

Respir adânc și fac chipul domnului Masters
apare brusc în oglinda din spatele meu.
— Ce naiba crezi că faci? mârâie el.
Două
Brielle
Mă învârt, plin de groază.
"Eu... eu..." Îmi pare atât de rău, mormăi eu. Mă uitam dacă
Samuel este bine, iar eu...

Mă opresc în timp ce încerc să mă gândesc la un motiv justificat pentru care
sunt aici, făcând asta. Își mijește ochii, mânia curgând în el în timp ce așteaptă.
„Am trecut pe lângă camera ei și am simțit un miros plăcut.

Am vrut să-i cumpăr tatălui meu o nouă colonie și...” Vorbesc prea repede ca să par ca
și cum aș spune adevărul.
Își încrucișează brațele peste piept, clar că nu cumpără povestea asta prostii
pentru o clipă.
„Și am vrut să știu ce colonie este ca să o pot cumpăra de la tatăl meu”. El
ridică o sprânceană în discuție.
— Crezi că miros ca tatăl tău?

Eu dau din cap.
— Nu, miroși mult mai bine decât el. „Ochii mi se fac mari. Poate
am spus asta cu voce tare?
Amuzamentul îi traversează fața înainte ca ochii să aterizeze pe cămașa mea
de noapte.
„M-am întors acasă să-mi iau telefonul, pe care l-am lăsat accidental la
încărcare.
Fă un semn către măsuța lui laterală și îi văd nenorocitul de telefon.
conectat la încărcător.
„Și te găsesc” – își întinde ambele mâini spre corpul meu – „pe jumătate goală,
stând în camera mea, mirosind mirosul de colonie.
Îmi încreț nasul și fața.
„Sună puțin ciudat când spui asta.
Se uită la mine în gol.
-Pentru ca este.
Îmi prefac un zâmbet și îi dau sticla de colonie.

— Poate că ar trebui să iau asta ca pe un compliment. Nu mulți bărbați miros
suficient de bine încât să fiu atât de curios. De fapt, este una dintre cele mai mari greșeli pe
care le poate face un bărbat.
-Suficient! El mă întrerupe. Aceasta este o invazie a intimității mele.
Dau din cap.
„Îmi dau seama de ce crezi asta. Înghit nodul de nisip din gât. La naiba, pământul
mă înghite. Acest lucru este mortificator. Îmi ajustez cămașa de noapte pentru a încerca să-
mi acopăr sânii. Nu am vrut să fiu
ciudat.
Bărbia sus sfidător.

— Vom vorbi despre asta în seara asta când voi avea mai mult timp. —
Îmi atrag aer în obraji și dau din cap.
— Acum, dacă nu te superi, ai putea să te duci să-ți îmbraci niște haine? se repezi
el.
— Da, domnule, șoptesc eu. Îmi pare rău.
Mă uit la pământ.
- Trebuie să merg la muncă. Făcu un semn spre u ă cu mâna. Expiră greu și încep
să merg.
— Domnișoară Brielle?
Mă întorc către el.
— Copiii se culcă la opt și jumătate noaptea. ora. Atunci aș vrea să am o întâlnire
cu tine.
-Desigur. Ezit, iar apoi, neputând să mă abțin, îmi izbucnesc gândurile: „Vreți să mă
concediați, domnule Masters?” Sprâncenele lui se ridică și se oprește o clipă.
— Să ne luăm ziua pentru a reevalua situația?

Privirea mea o ține pe a lui pentru o clipă.
— Da, desigur, să ai o zi bună. mormăi când ies din cameră. Simt căldura privirii lui
pe spatele meu când mă îndepărtez.
Cobor scările cât de repede pot, înapoi în siguranța camerei mele, închizând ușa
în urma mea, sprijinindu-mă de ea și închizând ochii. Am făcut o mulțime de lucruri stupide
în viața mea, dar cred că asta chiar ia tort.
Mă las pe pat și îmi pun capul în mâini în timp ce inima îmi bate în piept. Ce
fel de prost rămâne blocat în dormitorul noului ei șef, în pijama ei, frecând după
barbierit în prima ei zi de muncă? Bineînțeles că și-ar uita telefonul prost chiar în
ziua aceea, nu-i așa?
Acum, dacă nu te superi, te rog să mergi înainte și să îmbraci niște haine.

Cuvintele lui îmi trec prin minte și mă înfior. Gândurile îmi sunt întrerupte
când aud o ușă de mașină trântind afară.
Mă apropii de fereastră și mă uit prin perdeaua transparentă, privindu-l pe domnul
Masters urcând în mașina lui neagră sclipitoare, înainte ca aceasta să dispară încet
pe alee.
Prima zi a început excelent. Ce naiba fac?
Sunt în cealaltă parte a lumii mă prefac că sunt o super bonă. Pe cine

pacalesc? Nu știu nimic despre să mă îngrijesc și să mă ocup de treburile mele. Știu
că nu vreau să am o întâlnire cu el în seara asta.
Ce ai de gând să-mi spui?

Îmi amintesc de scuza slabă pe care i-am dat-o pentru tatăl meu și mă
înfioră de rușine. Oh, nu pot face față, este prea mortificator.
Mă gândesc la Emerson, nu suport să o dezamăgesc. Dacă nu am un loc de

muncă, atunci nu îmi pot permite să rămân în Anglia și suntem amândoi foarte
încântați de această aventură.
Mă uit la covor o clipă în timp ce încerc să mă gândesc la o soluție.
Dacă încerc să muncesc cât pot de mult ca să nu fiu concediat, voi fi bine.
De îndată ce voi găsi o altă slujbă, o voi face, apoi voi da anunțul și voi pleca.
Emerson este atașată postului ei de aici timp de douăsprezece luni. Chiar trebuie să
fac asta să funcționeze pentru ea.
Stai bine, prințesă.
Ei bine, am venit în Anglia în căutarea unei aventuri și cred că purtarea unei
cămașă de noapte de mătase și să fiu prins mergând prin camera șefului meu s-ar
califica ca atare.
Ar putea fi mai rău; ar fi putut să mă surprindă masturbându-mă la poza lui.
Un zâmbet prost îmi trece pe față. Dar a făcut ceea ce credeam că a făcut?
Chiar mi-a făcut fotografia pentru a o duce în camera lui și a se masturba
aseară, în timp ce îmi imaginam, sau am doar un fel de fantezie cu șeful?
dau din umeri. Nu contează deloc și nu-mi pasă dacă miroase prost de sexy.
El este prea bătrân pentru mine. Trebuie doar să am grijă de copii și să-mi fac treaba.
Da, pot face asta.
Simt că hotărârea îmi revine.
Bine, deci care este planul meu de atac pentru azi?
Îmbracă-te, întoarce-te la casa principală și fii cea mai bună dădacă pe care o pot
fi până îmi găsesc un alt loc de muncă. Da voi face asta.
Mă duc la baie și mă uit la reflexia mea în oglindă. În ciuda hotărârii mele,
fața mea este abătută și tristă. Se simte puțin ciudat să trăiesc cu oameni care nu
sunt familia mea și îmi imaginez că îmi va lua ceva timp să mă adaptez. Îmi înghit
nodul din gât.
Totul va fi bine. Doar încercați din greu și totul va fi bine.
O oră mai târziu, stau la masa din bucătărie și mă mișc

degetele. Am terminat două căni de cafea și deja sunt entuziasmată.
Ar trebui să-i trezesc pe acești copii? Mă uit la ceas și văd
este șapte și cinci dimineața.
La ce oră trebuie să fie la școală?
Mă ridic și încep să merg înainte și înapoi. Nu știu ce naiba caut aici. Domnul
Masters nu a lăsat nicio instrucțiune sau altceva.
Telefonul de pe peretele bucătăriei începe să sune și mă uit la mine.

în jur, confuz. Ar trebui să-i răspund?
Ring Ring. Ring Ring.
Îmi mușc degetul mare și văd cum vibrează pe perete. Mă uit în sufragerie
și apoi urc scările.
Ring Ring.
Dacă nu răspund, cine va răspunde? Sunt singurul adult din casă, deci
ce... ridic telefonul ezitant.
-Buna ziua. Ridic sprâncenele.
Bună ziua, domnișoară Brielle. Vocea este severă și autoritară și simt că îmi
zvâcnește stomacul.
Este el.
— Da, bună, domnule Masters.
-Totul e bine? -el intreaba-. Ți-am trimis e-mailuri, dar nu ai răspuns.
Îmi trimiți e-mailuri?

Ridic din umeri, pentru că chiar nu știu ce ar trebui să fac.
„Desigur, totul este bine.

— Copiii sunt îmbrăca i? Ai luat micul dejun? mă încruntă mai tare.
-Acest…
—Dacă aveți o problemă, aveți toate informațiile din listă care
este în frigider.
La dracu, există o listă. Îmi amintesc acum. Mă duc și iau
hârtie pentru frigider.
6:30 am Treziți copiii și pregătiți-le micul dejun.
Am ochii mari și mă uit la ceas. Acum este 7:25. La naiba.

„Copiii sunt sus. — Ceea ce din punct de vedere tehnic nu este o minciună
pentru că sunt sus.
„Trebuie să plece în zece minute, altfel vor întârzia”, spune el.
-Târziu?
— Da, târziu. Willow începe școala la 8:00 și este
jumătate de oră cu mașina de la casa noastră.
Sprâncenele mele se ridică. Oh, la naiba.
— Desigur, domnule Masters. Totuși, trebuie să plec acum, ca să putem
pleca la timp.
„Janine va fi acolo la nouă”, spune el degajat, de parcă aș știu deja totul
despre asta.
— Janine? „Ochii mi se fac mari. Cine dracu este Janine?
Sincer, am auzit ceva din acea gura perfectă de la ea aseară?
„Ea este femeia de curățenie și bucătăreasa noastră. Astăzi face curățenie

în casă și vine de obicei în jur de patru în fiecare zi
pregăti masa de seară.

„Da, bine”, răspund, pentru că trebuie neapărat să închid telefonul și să-i
trezesc de urgență pe acești copii. Îl voi vedea în seara asta?
Se oprește la celălalt capăt al firului.

— Suni grăbit să iei la telefon, vorbește cu mine o clipă. Se pare că ai totul
sub control.
Doamne, nu am timp de rahatul asta.
„Cu siguranță în control deplin, dar nu prea sunt un conversator la telefon”,
adaug.
-Înțeleg. Face o pauză și aproape îl aud zâmbind celuilalt.
partea laterală a telefonului. De asemenea, nu uitați de întâlnirea noastră din seara asta.
„Julian, chiar trebuie să plec.
— La revedere, domni oară Brielle. Fereste-te de probleme.
Mi-am pus ochiul alb.
-Da am să o fac. Pa. Închid și fug spre scări, luându-le câte două. La naiba,
Willow îmi va da un ochi negru când o voi trezi atât de târziu.
Lista. De ce nu mi-am amintit lista? Se pare că mi-a spus o viață în urmă. S-

au întâmplat atâtea de atunci. Cu toată masturbarea și adulmecarea pe care am
continuat să le facem.
Ajung în vârful scărilor și fug în camera lui Samuel.

Deschid ușa să văd că încă doarme profund.
„Sam”, șoptesc eu. Sam, trezește-te, iubito. Îi frec capul și se încruntă cu ochii
încă închiși. Sammy, trezește-te. Vom întârzia puțin.
Se întoarce pe o parte să se uite la mine. Părul lui este dezordonat și fața îi

este atât de somnorosă. El este personajul drăguțului și nu mă pot abține
zâmbește-i
„Îmi plac pijamalele tale. Aș vrea să am așa ceva.
Își freacă ochii.
—Numai bunica știe de unde să le ia, acestea sunt pijamale de ziua mea.
-Aha, înțeleg. Zambesc. Du-te la baie și spală-te pe față. Necesar

te ajuta sa te imbraci?
Ea își ridică brațele mici să mă îmbrățișeze și simt că mă topesc. Îl țin o

secundă.
-Nu. "Da-te jos din pat." O pot face singur. Sunt mare, știi?
-Este bine. Mă duc să o trezesc pe Willow în timp ce te speli pe față.

L-am lăsat să meargă la baie și mă îndrept spre camera lui Willow, unde deschid ușa
cu tentativă. Ea stă întinsă pe pat cu spatele la mine. Willow, trebuie să te trezești.
Am intarziat.
Ea mă ignoră. Grozav, va trebui să intru înăuntru.
"Salcie?" Repet.
Se întoarce și mă privește fără emoție.
-Ce?
Mă forțesc să prefac un zâmbet.
„Nu știam că trebuie să te trezesc mai devreme.
Își pune telefonul înapoi la ureche.
-Da. În cele din urmă a decis să apară. „Ascultă o clipă și apoi
îmi întinde telefonul. Vrea să vorbească cu tine.
Mă încruntă în timp ce mă uit la telefonul din mâna lui întinsă.
-Pe cine? -Întreb.
Ea zâmbește sarcastic și se dă jos din pat înainte de a dispărea în baie,
trântind ușa în urma ei.
— Domnișoară Brielle? se repezi domnul Masters, smulgându-mă din gânduri.
Mi se fac ochii mari de groază și țin telefonul la ureche, ce

Îl ai pe al naibii de apelare rapidă?
-Da? răspund blând.
— Credeam că copiii s-au trezit și s-au îmbrăcat deja?
-Și eu. - Mă înfior-. Ciudat, nu?
— Îi trezești acum?
mă scarpin în cap. Nu pot să cred că am fost prins la a doua minciună azi
dimineață.
Toată această zi este deja un mare rahat monumental. Este o conspirație.
„Vor întârzia la școală”, mârâie el. De ce nu i-ai trezit mai devreme?
— De ce nu mi-ai spus că trebuie să o fac? Asta e nou pentru mine, știi. Nu

se poate aștepta să-și amintească toată rahatul asta, șoptesc eu.
enervat-. Am uitat de listă, bine? Și ar fi trebuit să mă suni sau să-mi trimiți un e-mail
sau orice ar fi trebuit să faci mai devreme.
El tace la celălalt capăt al telefonului și îmi încurc fața.
Doamne, taci, Brielle.
Stric acest job.
Mai tăce o clipă înainte de a vorbi.
„Resumez asta la schimbarea orei, domnișoară Brielle.
Du-i pe copii la școală și întoarce-te în pat înainte de a mai face...” face o pauză –
„judecăți greșite.
Îmi dau ochii peste cap și simt că obrajii mi se încălzesc de jenă.
-Da domnule.
Rămâne pe linie și între ele se lasă o tăcere incomodă
ne.
„O să-l văd în seara asta”, oft.
Linia face clic când închideți fără să spuneți un alt cuvânt.
Willow iese din baie și se uită la mine.
-Ieși din camera mea. Mulțumesc mult, o să întârzii. Ea batjocorește.
Mă uit la ea și deodată mă simt atât de copleșită încât nu cred că pot suporta.

Ochii mi se umplu de lacrimi. Nu așa mi-am imaginat să fie noul meu job interesant.
Îmi las capul în jos și ies repede din camera ei, ca să nu-mi vadă lacrimile.
La naiba cu asta.
Vreau să mă duc acasă.
Julian
Închei apelul și îmi ciupesc puntea nasului.

Iar începem. O altă catastrofă de dădacă, iar aceasta părea atât de
promițătoare pe baza CV-ului ei.
„Bună dimineața, onoare. Marcy zâmbește în timp ce intră și îmi oferă
cafeaua de dimineață.
„Mulțumesc”, spun eu în timp ce o iau. Am luat jackpot-ul acum șapte ani,

când am angajat-o ca asistent personal. Cei mai buni din acest tribunal.
— Ce mai face noua dădacă? întreabă în timp ce se alunecă pe scaunul său

de la birou și ia o înghițitură de cafea.
-Nu intreba. Este un coșmar. Oft în timp ce ridic telefonul. O să sun acum la
agenție pentru a le cere să trimită pe altcineva.
Astept cat se face apelul.

Am o viziune a lui Brielle în cămașa ei de noapte albă de mătase în camera
mea azi dimineață. Nu era slab și totuși putea vedea fiecare curbă, felul în care atârna
peste sfarcurile ei tari. Pielea lui de caramel cu bronzul lui australian. Ochii ei mari și
căprui și buzele roșii care păreau să-mi aparțină...
Închid ochii și inspir adânc.

Dă-mi naiba, dacă nu e visul umed al oricărui bărbat, nu știu cine este. Îmi
trag mâna peste față. Trebuie să ies mai mult. Să beau vin roșu și să mă masturb la
o fotografie cu dădaca copiilor mei este un comportament inacceptabil într-o seară
de joi.
Îmi strâng maxilarul în timp ce mă simt înțepenit la gândul la
ea, iar neliniștea mă apucă. Ea este dădaca.
Destul deja.
Cu cât o scot mai repede din casa mea, cu atât mai bine.
„Bună, Anderson Agency”, spune recepționera.
Bună, sunt Julian Masters.
„Oh, bună ziua, domnule Masters. Cum te pot ajuta, domnule?
„Noua mea babysitter a sosit ieri.
-Da. O aud răsfoind niște hârtii. Brielle Johnston
Îmi strâng buzele.
„Nu cred că va funcționa. Poți stabili niște interviuri, ca să poată găsi pe

altcineva, te rog?
Ea ezită o clipă.
-Dar…
-Fără plângere. Eu nu sunt fericit. Aș prefera pe altcineva.
Maeștri, Brielle este aici cu o viză de muncă. Dar
are o altă slujbă la care să meargă, va trebui să se întoarcă imediat în Australia.
Ridic sprâncenele.
-Ce?
„Când i-ai semnat contractul, ai fost de acord să o sponsorizezi pentru vizita ei la
Regatul Unit pentru o perioadă de douăsprezece luni.
„Nu am făcut așa ceva. Am semnat un contract de muncă pentru o bona.
„Da, a făcut-o, domnule. Contractul de muncă este contractul de viză de
muncă pentru un au pair, care este diferit de o bonă. Este în secțiunea șase. Am
actele.
Mă opresc o clipă, iar Marcy se încruntă în timp ce ascultă. Ochii ni se
întâlnesc și scutur din cap cu dezgust.
Cum naiba mi-a fost dor de asta?
„Viza ta nu este problema mea. Vreau o nouă dădacă cât de curând.
„Este cu adevărat dezamăgitor, domnule. Chiar simțim că Brielle va

funcționa dacă îi dai o șansă.
— Nu, organizează alte interviuri.
„Leonie, managerul meu, nu este aici acum. Pot să-l pun să te sune când
sosește? expir puternic. -Este bine. Voi fi disponibil după cinci.
„Mulțumesc, domnule Masters”, spune el înainte de a închide.

Mă las pe spate în scaun și îmi rostogolesc pixul pe birou, așa cum cred.
"Care-i problema ei?" Sunt copiii în siguranță? Marcy se încruntă.
„Da, desigur că copiii sunt în siguranță.

„Ce, pare dur sau ceva?” „Dimpotrivă”.
Mă ridic și îmi scot jacheta de costum, punând pelerina judecătorului
peste hainele mele. Butonez încet nasturii din față. E tânără și nu este femeia
potrivită pentru job, asta-i tot. Ea și Willow au o ciocnire de personalități.
Marcy mă urmărește o clipă.

„Sper că nu vorbesc deplasat, domnule, dar Willow a făcut-o
o ciocnire de personalitate cu toată lumea.
Ochii mei îi întâlnesc pe ai ei și expir puternic.
-Stiu. Chiar și cu mine, în ultima vreme. Cu inima grea, îmi adun teancul
de acte de judecată și mă îndrept spre sala de judecată cu Marcy aproape în spate.
„Ridicați-vă cu toții”, strigă secretara.

Sala de judecată se ridică și eu dau din cap și intru să-mi iau locul în fața sălii.
Mă uit prin sala de judecată, cu juriul așezat în stânga mea. Ochii mei se îndreaptă spre
bărbatul din fața mea, acuzat atât de viol, cât și de crimă. Disprețul îmi umple toți porii.
A mai fost în curtea mea înainte, deși nu aveam suficiente dovezi pentru a-l acuza. Sper
ca rezultatul de azi să fie puțin mai bun.
-Poți să te așezi.
Brielle
Stau la usa din fata cu cheile in mana in timp ce il astept pe Willow ca sa ii pot duce
pe amandoi la scoala. Samuel este gata, așteaptă cu rucsacul în spate. Mă uit în sus pe
scări.
Vreau să țip, grăbește-te, dar nu vreau să o supăr.
Pare tulburată și din anumite motive nu cred că sunt doar eu. În cele din urmă,
iese în vedere și începe să coboare scările. Părul lui întunecat este în două împletituri și
poartă o uniformă tunică cenușie cu aspect îngâmfat. Fusta îi atârnă sub genunchi în
pliuri mari, picioarele ei acoperite cu ciorapi groși gri și finisate cu pantofi negri de
școală. E drăguță, într-un fel de încruntat.
Zambesc.
-Arati bine.
Ea își dă ochii peste cap de dezgust.
Zambesc.
-Să mergem. Aștept cu nerăbdare să conduc acest camion.

-Camion? Willow se încruntă. Nu mergem în dubă.
Mă uit la ea pentru o clipă.

-De ce nu?
„Pentru că este jenant. De parcă aș vrea să fiu văzut în mașina aia de rahat.
"Oh, te rog", am scapat eu. Nu mai fi atât de prezumțios.

Ochii lui îi întâlnesc pe ai mei, iar eu mă lovesc în interior. Din

Tocmai am spus asta cu voce tare?
"Îngâmfat?" repetă ea, parcă surprinsă de îndrăzneala mea.
„Ceea ce am vrut să spun a fost că nu vreau să prăbușesc SUV-ul tău elegant.
tata. Deci, când ești cu mine, vom lua camionul.
„Ei bine, nu mă vor vedea mort mergând nicăieri cu tine. - Batjocuri-. Nu-mi place
să ies cu curve proaste. Dă-i naiba și întoarce-te în gaura din care ai ieșit.
Inspir ascuțit și ne uităm unul la altul, un duel de tăcere.
Samuel mă ia de mână și nu mă pot abține să nu cred că este o scuză tăcută

pentru grosolănia surorii lui. Ceva se pocnește în mine, enervat că îl pune în situația să
audă asta și să se simtă atât de inconfortabil. Ce târfă egoistă.
Îi zâmbesc și îi dau cheile.

— Vino în față, iubito, și deschide-mi mașina, vrei?
Le smulge și fuge pe ușă. Willow o ridică
bărbie sfidătoare.
Ridic o sprânceană.
— Să lămurim un lucru aici, dragă Willow. — Mă batjocoresc.
Își pune mâna pe șold cu dezgust.
„Sunt aici să am grijă de Samuel și chiar nu-mi pasă dacă mă placi sau nu.
„Nu-mi place de tine”, mă întrerupe el.

Zâmbesc sarcastic.
— Ăsta e jocul tău? Să fii o cățea rea până când dădaca fuge? Încerci să-i faci viața
un iad, Willow?
Ea îngustă ochii.
— Tati a venit să te salveze? șoptesc cu o voce de bebeluș.
- La naiba. batjocorește ea. Stai departe de drumul meu.
— O, îți stau în cale și să nu-mi mai vorbești niciodată așa în fața lui Samuel. Nu-
mi pasă dacă nu mă placi, dar nu-l vei deranja. Mă puteți auzi?
Sprâncenele lui se ridică surprinse. „Este

doar un băiețel și a avea o vrăjitoare ca soră nu îl ajută deloc. Nu vreau să-ți muști
limba pentru
eu, dar pentru numele lui Dumnezeu taci pentru el.

Ea se uită la mine.
„Acum, urcă-te în camioneta”, mârâi eu.

Ea iese din picioare afară, pufăind și pufăind, iar eu închid ochii ca furia
sângele curge prin mine
Excelent. Această zi este din ce în ce mai bună.
„Deci, iată-l”, mă îndrumă Sam când intru pe ieșirea circulară a școlii.
Sam este pe scaunul din față și Willow este în spate. Ea n-ar fi luat-o în față
cu mine.
Mă uit la școala elegantă din fața mea. Arată ca de la Hogwarts
Harry Potter sau ceva de genul ăsta.
„Uau”, șoptesc eu. Acesta este elegant.

Willow coboară din mașină și închide ușa.
îmi deschid fereastra.
„Să ai o zi bună, dragă”, strig eu la ea.
Îmi dă semnul degetului mijlociu când se îndepărtează, eu râd și
Mă uit la Sam. Ea își mușcă buza de jos pentru a-și păstra zâmbetul.
„Ei bine, clar că nu este una care să se trezească bine dispusă,
adevăr? Deschid larg ochii.
Clătină din cap și se agită cu mâinile în poală.
— Unde este școala ta, prietene? -Întreb.

„Continuăm aici și facem stânga.
Mă redirecționează în timp ce conduc și zece minute mai târziu ajungem la
școala lui. Mă opresc în față. Îmi aplec capul și mă uit la locul de joacă gol.
-Unde este toată lumea? -Întreb.

-Oh. Fața îi cade. Nu au ajuns încă. Nu vin până nu sună clopoțelul.
— Ce faci până ajung prietenii tăi aici? Își strânge

umerii.
„Stau în curtea de lângă sala mea de clasă.

-Tu singur? Ridic sprâncenele.
El ridică din nou din umeri.
„La ce oră ajungi la școală în fiecare zi?” -Întreb-.
Aproximativ zece până la opt.
— La ce oră îți sună clopoțelul?
-Nouă cincisprezece.
— Deci stai aici în frig în fiecare dimineață, singur? -El
dă din cap.
Mă uit la el o clipă și scutur din cap înainte de a mă întoarce în trafic.
-Ce faci? -Cere.

Să mergem la ciocolată caldă. Nu sta la frig singur sub grija mea. Mă întind
și îi strâng coapsa, iar ea rânjește.
Am putea chiar să luăm prăjitură de ciocolată.
Îl gâdil și el râde, zvârcolindu-se de lângă mine.
— N-o să-i spui tatălui tău că am luat prăjitură la micul dejun, nu?
El clătină din cap cu un rânjet mare prost pe față și apoi
ea îmi ia mâna în a ei în poală.
Băiatul ăsta m-a cumpărat deja.
Mă întorc în casă pe la nouă patruzeci și cinci. M-am rătăcit complet și a trebuit

să folosesc aplicația de hărți de pe telefon pentru a găsi casa blestemata. Când intru,
aud un aspirator alergând sus. Persoana de la toaletă este clar aici. Din nou, care era
numele lui? La naiba, trebuie să dorm. Acest jet lag mă lovește. Arunc o privire spre
biroul de lângă casa scării și merg cu grijă pe scări și pe hol. Curățenia este în camera
lui Willow și deschid ușa ca să mă prezint.
O femeie mai în vârstă este înăuntru și aspira, îmbrăcată într-o uniformă

albastru pal și arată atât de profesionist în ceea ce-și face treaba. Ea ridică privirea și
zâmbește larg.
-Buna ziua.
-Buna ziua. Zâmbesc, recunoscător să văd o față prietenoasă.

Oprește aspiratorul și îmi strânge mâna.
„Eu sunt Janine. Ești noua dădacă?
dau din cap nervos.
— Da, sunt Brielle, dar spune-mi Brelly.
Zâmbește în timp ce mă privește în sus și în jos. Ea are acest sentiment cald
și sigur despre ea.
-Cum stă treaba?
Îmi dau ochii peste cap și mă las pe pat.
-Foarte prost.
Ea râde în timp ce apucă un praf de pene și începe să șteargă de praf dulapul.
-De ce?
Am scos un oftat de înfrângere.
„Willow mă urăște, domnul Masters abia mă tolerează și se pare că nu pot
face nimic bine”.
Privirea lui o ține pe a mea și zâmbește blând.
-In cele din urma. Ridic sprâncenele.
-In cele din urma?
„În sfârșit, o dădacă sinceră.
Asta mă încurcă.
— Toți pleacă, nu? -Da din cap.
— Pentru Willow? -Întreb.
-Printre alte lucruri. — Scoateți praful pentru o clipă
gândi-. Sunt o familie drăguță, dragă, puțin disfuncțională.
— Willow urăște pe toată lumea?
-Da.
— De cât timp ești cu ei?
-Cinci ani. Am venit să lucrez pentru ei în săptămâna după ce Alina a murit.
— Alina?
„Mama copiilor.
-Oh. Tac, gândindu-mă bine la ceea ce voi spune în continuare. Cred că
domnul Masters mă va concedia în seara asta.
-De ce?
„M-a prins în camera lui azi dimineață. Îi simțeam mirosul de aftershave, apoi
am uitat să trezesc copiii și am mințit despre asta, apoi m-am certat delirante cu Willow
și am spus câteva cuvinte urâte despre ea.
Janine râde.
„O, Doamne... ești sincer. -Mi-am pus ochiul alb-. Da, este cel mai mare defect
al meu.
Ochii lui dansează de bucurie.
-Mod implicit? Cred că este o virtute. Ea face puțin praf.
plus-. Unul care nu apare des pe aici, din păcate.
mă încruntă.
-Ce vrei sa spui?
Ea ridică din umeri în timp ce continuă să curețe.
„Nu este treaba mea, dragă.
Mă uit la ea o vreme.
„Dar dacă voi încerca să fac acest lucru să funcționeze, orice informație pe care
o aveți ar putea fi de folos.” Nu vreau să eșuez.
Se aplecă și șterge plinta, cu spatele la mine.
Ei bine, pentru cât merită, iată părerea mea.
ascult cu atentie.
„Domnul Masters are inima zdrobită și Willow îi amintește de regretata lui
soție. Abia vorbesc, cu excepția cazului în care ea este disciplinată pentru ceva, iar
Samuel compensează prea mult lipsa lor de relație cu prea multă dulceață pentru a
compensa frontul rece al surorii lui.
Asta mă încurcă.
— Domnul Masters o exclude? - oaptă.
— Asta și nu-l va lăsa să intre acum. Nu lasa pe nimeni sa intre, paguba
E gata. În curând vei ști că este foarte greu să te înțelegi cu ea.
Oh, biata fata. Tristețea mă umple. Ea este încă doar o fată. Dintr-o dată mă
simt vinovat că am fost oribil cu ea în această dimineață. Nu e de mirare că este
sarcastică și ce idiot trebuie să fie pentru că și-a lăsat singura fiică afară după moartea
mamei ei.
Am dat o respirație dezumflată și m-am lăsat pe pat. Doamne, este ca un film
prost cu Nicholas Sparks.
Janine continuă să curețe în jurul meu.
— Cum a murit mama ta? -Întreb.
-Accident de mașină.
„Cum a fost el după ce ea a murit?”

— Cine, domnule Master?
Dau din cap.
-Liniște.
Ridic sprâncenele.
— E mereu tăcut?
Ea ridică din umeri. „El este
cu mine. El este într-o poziție foarte puternică la locul de muncă și cred
că este foarte dificil pentru el. Când am început, imediat după moartea ei, am
căutat-o pe Alina pe Facebook. Erau multe fotografii cu cei doi împreună în oraș,
era o femeie foarte frumoasă.
Sprâncenele mele se ridică în timp ce ascult.
— Dar pagina ta a fost închisă la scurt timp după.
-Wow. „Toate aceste informații și nu am idee ce să fac cu ele. Janine
continuă să facă curățenie, iar eu mă simt vinovată stând pe aici, doar uitându-
mă la lucru. Vrei ceva ajutor?
-Pot face ceva?
Zâmbește cu căldură.
— Nu, draga mea, de ce nu te duci să te întinzi? Sunt sigur că
trebuie să ai în continuare jetlag.
-Am înțeles. Obosit, să fiu sincer. Sar în sus și mă îndrept spre u ă,
privind peste umăr. A fost frumos să te cunosc.
— Plăcerea a fost și a mea, draga mea. Vise plăcute.
Cobor în camera mea, pun alarma și mă culc. Mă acoper cu pilota mea
mare și grea și apoi încerc să-mi imaginez că mă aflu
Casa.
Julian
Intru în Rodger's Bar pe la patru după-amiaza să mă întâlnesc cu Sebastian și

Spencer, ceva ce facem cel puțin o dată pe săptămână.
Suntem cei mai buni prieteni de când aveam zece ani. Nu le văd atât de mult pe
cât mi-aș dori, dar mă mențin sănătos când am nevoie de ele.
Bună Jules. Seb zâmbește.
— Hei, unde e Spence?

„La bar.
Mă uit în acea direcție, cad pe un scaun și îl văd pe Spencer într-o ceartă cu
o femeie la bar.
-Cum a fost săptămâna ta? întreabă Seb.
-Destul de bun. Si al tau?
Strânge-ți buzele.
„Această clădire nouă mă dă naibii de durere de cap. - El ridică din umeri-. O
să înțeleg bine până la urmă.
Sebastian este arhitect, specializat în proiectarea de zgârie-nori.
Spencer deține o companie de oțel. Amândoi se descurcă foarte bine, suntem bărbați
de succes, fiecare la el.
Spence se întoarce la masă cu cele trei beri ale noastre în mână.
„Hei, Maeștri, ce se întâmplă?” - Îmi oferă și o bere
în timp ce stai.
-Nu prea mult. „Îmi beau berea”. Noua mea babysitter a început astăzi.
-Cum mai face? întreabă Seb.
„Al naibii de bine”, oft.
Băieții schimbă o privire și zâmbesc înainte de a întoarce capul.
atentie la mine.
-Într-adevăr? întreabă Spence. Cat de bine?
— Atât de mult încât mă în epenesc de fiecare dată când ea este prin preajmă.
răspund scurt.
— Te-ai culcat cu ea? întreabă Spencer.
Fac o față în timp ce îmi beau berea.
— Nu te draci cu dădacă, Spence.
-De ce nu? Ridică din umeri și își arcuiește sprâncenele. Aș dori.
Seba zâmbește.
Ochii lui Spencer se fac în același timp.

„Oh, la naiba, nu ți-am spus despre Marie.
Eu și Seb ne bem berile în timp ce ascultăm.
— Bine, deci știi cum l-am văzut pe stewardesa aia, Marie?
„Am început să merg mai mult la apartamentul ei și s-a dovedit că are un

coleg de cameră pe nume Ricky.
„O, Doamne, nu-mi spune. Zâmbesc înăuntru. Spencer este cel mai prost jucător
pe care îl cunosc. Nu îți poți ține brațul închis mai mult de cinci minute.
Spencer zâmbește și face cu ochiul.

„Ricky este atât de fierbinte. Clătină din cap, de parcă amintirea
lui Ricky i-a întunecat mintea. Ca... prostie de bine.
Eu și Seb ne dăm ochii peste cap.
Știm deja unde se duce această poveste.
„Seara trecută, eram în pat cu Marie, complet goală. Ea este deasupra mea și
lampa din dormitor era încă aprinsă…” Se oprește pentru un pahar rapid.
„Atunci dintr-o dată ușa se deschide și Ricky intră, fără nimic.

gol. Eu și Seb ne-am uitat unul la altul, amândoi încrunți.
„Ea întreabă dacă poate să ni se alăture în pat.
— Unde dracu le găsești pe aceste femei? întreabă Seb, indignat.
"Nu-i așa?" -Râd-. Ce a spus Marie?

Zâmbește și își întinde mâinile în timp ce explică povestea.
„Marie întreabă dacă mă deranjează dacă ni se alătură colega ei de cameră. Se
pare că Ricky nu făcuse sex de ceva vreme și Marie ura să știe că prietena ei era singură.
Stau înainte, cu fața încrețită de confuzie.

„Stai, așa că ăia doi se trag unul pe altul când tu nu ești acolo?”
Spencer ridică din umeri.
-Nu am nici o idee. Își bea berea. Tot ce știu este că în minutul următor o am pe
Marie călare pe penis și pe Ricky așezat pe mine
scump.
Eu și Seb râdem de norocosul fiu de cățea.

Spence își întinde mâinile.
„Este ca o nenorocită de marți, și acolo sunt dublu pompat fără avertisment. Nici
măcar nu băuse.
Îmi arunc capul pe spate și râd mai tare.
„Le-am tras pe amândoi, apoi am adormit între ei, Marie adoarme prima.
-Ce s-a întâmplat? -Întreb.

„Ei bine, Ricky se bagă sub pături și începe să-mi facă cea mai bună muie pe care
am avut-o vreodată în viața mea”.
Seb își pocnește fruntea, neputând să creadă norocul lui Spencer. Spencer
face ochii mari.
— Dar nu știai ce să faci, nu-i așa? Marie dormea lângă noi.
— Dar tocmai l-ai tras cu Ricky în fața Mariei?

-Stiu. -Își strânge umerii-. Dar am avut permisiunea lui atunci. Se simțea
ciudat când dormea. Am stat acolo, făcând o evaluare a riscurilor în mintea mea a
ceea ce ar face Marie dacă s-ar trezi.
Seb își dă capul pe spate și râde în hohote, ridicând brațul
la chelneriță pentru o altă rundă de beri.
-Doar tu.
„Atunci Ricky îmi cere să o duc în camera ei, care
Înseamnă că nu am trezit-o pe Marie.
-Ai fost? Seb se încruntă.
— Da, și pe drum se duce la geantă și îmi dă o pastilă albastră dintr-o sticlă.
Am ochii mari.
„Ți-a dat un Viagra?” El dă
din cap, iar eu și Seb ne resimtim.
"Ce naiba omule?" strigă Seb. ce naiba poartă fata
Viagra în geantă?
Spencer ridică din umeri.
— Nu știu, dar am luat pastila albastră. Pena mea s-a transformat într-o
rachetă și am devenit o vedetă porno făcând-o șase ore consecutive. El ridică
mâinile. Fără îndoială, cel mai bun sex pe care l-am făcut vreodată.
E nebună, atât de sexy. Am tras-o în toate felurile.
Ridic paharul și fac cu ochiul.
„La Viagra”, prăjesc eu.
Ei zâmbesc și își ridică ochelarii pentru a lovi de ai mei.
„Poate că ar trebui să încercăm rahatul ăsta”, îi murmur lui Seb și el
el râde ca răspuns.
„Apoi m-am târât înapoi în patul lui Marie exact când soarele răsare. A
trebuit să meargă la muncă în aproximativ două ore și apoi o mare întâlnire cu noi
investitori la nouă.
Ochii i se fac mari.
„Abia puteam să merg, bilele aveam vânătăi.
- Ce s-a întâmplat după? Seb îndrăznește să întrebe.
Mary se trezește.
Seb scutură din cap.
„De ce nu mi se întâmplă niciodată rahatul asta?”
-Anumit? -Râd-. Vreau ca noua mea babysitter să-mi facă asta.
Seb arată spre mine.
„Ar trebui să faci asta cu ea. Cât de cald ar fi să te strecori în camera ei

noaptea?
Dau din cap în timp ce îmi beau berea, penisul îmi furnică la acest gând.
„Doamne, vreau.
Spence își continuă povestea.
„Așadar, acolo eram, încercând să mor liniștit și să dorm două ore, cu
penisul pulsat de durere, când Marie a decis să înceapă să-mi sug penisul, dorind
mai multă acțiune.
„Ea nu știa unde ai fost toată noaptea”, spun eu.
Seb face o mutră.
Oh, urăsc să mă gândesc.
Mă înfioră să mă gândesc la asta.
-Ce-ai făcut? Seb se încruntă.
„Trebuia să fac ceea ce ar face orice iubit care se respectă.
Râd sarcastic.
„De parcă știi ce ar trebui să facă un iubit
se respecta pe sine.
Se întoarce spre mine, enervat.
— Și ce ai fi făcut? Zâmbesc și fac cu ochiul în timp ce beau.
berea mea.
„Oricum, iată-mă, știind foarte bine că trebuie să o iau cu Marie acum. Jur,
aproape că plângeam.
Seb și cu mine am izbucnit în râs și Seb trântește masa.
„La dracu-mă, omule, aceasta este cea mai bună poveste.
Spence face ochii mari.
— Încă nu s-a terminat. Lasă-mă să-ți spun, Viagra a început din nou și mi-
am recăpătat puterea supraomenească, dar nu am putut
alergă-mă
Ne aplecăm amândoi înainte, așteptând să auzim cum

termina asta.
„Sunt la dracu și la dracu și la dracu și nu pot veni. Își bea berea. Pena mea
este literalmente fără piele, arde ca un nenorocit. Acum aproape că plâng.
Eu și Seb râdem în hohote în timp ce ne imaginăm prietenul nostru prost

dracându-se cu un penis dur.
-Ce-ai făcut? Seb gâfâie după aer, încercând să-și recapete controlul.
- Am făcut ce trebuie să fac.

Ridic sprâncenele.
-Ce e aia?
„Am falsificat.
— L-ai prefăcut? -gâfâind.
Dă din cap și ia o înghițitură din băutură.
-Da.
Masa tace. Niciunul dintre noi nu a falsificat-o până acum. Nu aș ști cum să
o fac.
— Deci Marie mă sună astăzi. Ea spune că noaptea trecută a fost distractiv
și că am putea face asta din nou în seara asta și vrea ca Ricky să ni se alăture.
Ne aplecam cu totii spre el, asteptand sa auzim raspunsul lui.

— I-am spus că sunt plecat din oraș.
Fața lui Seb se răsucește de dezgust.
-De ce ai facut asta? Ridic sprâncenele.
— Pentru că nu mai am piele pe penisul meu, omule. Am nevoie de o grefă
de piele. Se frecă literalmente ca o arsură de gradul trei. El dă din cap și râdem cu
toții. Dacă nu era deja circumcis, ar fi fost după aceea.
mă înfior.
— Cine este fata asta cu cizma de fier? Seb râde.
„Noul meu traficant de droguri.
Brielle
E nouă și jumătate, parcurgerea pe hol până la casa principală pare lungă. M-

am uitat din punctul meu întunecat de pe hol
pahar în ultimele cincisprezece minute. Domnul Masters este încă în costum, evident că
nu se poate relaxa până nu se termină această întâlnire.
Nu este un semn bun.
Urc cele șase trepte și ocolesc coridor până când apar
în vederea ta. Este în bucătărie, umplându-și paharul gros cu gheață.
-Buna ziua. Zâmbesc blând.
Se întoarce spre mine.
-Buna ziua. Arătă spre scaunul băncii insulei.
Te rog așează-te.
Alunec pe scaun și mă uit cum își toarnă whisky peste gheață și apoi se așează
în fața mea.
Își dă buzele și ia o înghițitură.
„Domnișoară Brielle”, oftă el.
„Brelly”, corectez.
Ridica-ti sprancenele.
— Fără supărare, dar nu o să-ți spun Brelly. Nu ești o umbrelă.
Îmi mușc buza de jos pentru a-mi suprima zâmbetul. Simt că sunt în biroul
directorului pe cale să fiu dat afară din școală. Poartă un costum bleumarin scump cu o
cămașă albă. Părul lui întunecat este mai lung în vârf, cu o buclă care trece prin el și are
cea mai pătrată falcă pe care cred că l-am văzut vreodată. Ochii lui sunt mari și căprui
și... chiar este foarte frumos.
„Nu cred că asta va funcționa”, spune el calm, tăindu-mi gândurile în două.
-Ce? - oaptă. El
scutură subtil din cap.
„Îmi pare rău, doar că...
— Este vorba despre azi diminea ă? — Îl întrerup.
„Brielle, am de-a face cu mincinoși și hoți toată ziua la serviciu.
Nu am energia ca să trăiesc pe cineva sub acoperișul meu în care nu am încredere.
„Tu... poți avea încredere în mine”, mă bâlbâi. Sunt cea mai sinceră persoană pe
care o vei întâlni vreodată, prea sinceră, de fapt. Întreabă pe oricine.
Ia o înghițitură din băutură și ochii lui reci îi țin pe ai mei.

"Intreaba-ma orice." intreaba-ma orice acum si

Îți spun tot adevărul, promit.
Ridică-ți bărbia.
— Bine, ce i-ai spus lui Willow azi-dimineață?
Asta mă încurcă. Oh, a trebuit să întreb asta, nu-i așa?
Îmi înghit nodul din gât. Acel micuț coș. Dacă nu am fost încă concediat, cu
siguranță îl voi primi acum.
„Cred că a fost ceva de genul...” Îmi reajustez poziția pe scaun, iar el ridică o
sprânceană, așteptând. Inima mea începe să-mi bată repede.
„L-am întrebat dacă acesta este jocul lui. Fiind o cățea rea până când dădaca fuge.
Și apoi l-am întrebat dacă a încercat și le-a făcut viața un iad. Își mijește ochii.
„Și apoi am întrebat-o dacă tatăl ei vine mereu în ajutor”.

Ea mă privește cu privirea și își mușcă buza de jos, de parcă s-ar abține să
plesnească sau să țipe.
mă înfior deschis.
„Și apoi a spus ceva de genul „La naiba, stai departe de drumul meu”. Așa că l-am
avertizat să nu mai vorbească niciodată cu mine așa în fața lui Samuel. Nu-mi pasă dacă nu
mă place, dar nu voi tolera ca ea să-l facă inconfortabil. -Ridic din umeri-. Plus câteva insulte.
Își înclină capul și își scurge paharul, vădit dezgustat.

Inima mea începe să bată atât de tare încât îmi vine
Pot să aud literalmente sângele pompându-mi în urechi.
— Și ce îți dă dreptul să vorbești așa cu fiica mea?
„Nu am acest drept și îmi pare rău, nu se va mai întâmpla. M-a înfuriat atât de mult
vorbind cu mine așa în fața lui Samuel. El trebuie să fie protejat de otrava ei. El este doar un
copil și știu că are probleme, dar aveam nevoie de ea să știe că nu e în regulă și că nu voi
suporta asta.
Își suflă tot aerul din obraji și își mai toarnă un whisky, ridicând privirea la
jumătatea drumului, de parcă și-ar da seama că este nepoliticos dacă nu mi-a oferit unul.
Înclinați sticla în direcția mea.
„Da te rog”, spun eu, recunoscător pentru ofertă, voi încerca orice să-mi potolesc
nervii. Acest lucru este sfâșietor.
Îmi umple paharul cu gheață, apoi îmi toarnă un whisky. demoni,

unde este mixerul? Eu beau asta singur?
da-mi-o
-Mulțumiri.
Iau o înghițitură și simt că căldura se coboară și îmi încălzesc încet esofagul.
-Wow. Iau paharul și inspectez fluidul auriu. Acest lucru este puternic.
O urmă de zâmbet îi traversează fața în timp ce se așează pe ea

scaun.
Se uită la mine cu atenție și în cele din urmă răspunde.
— A trăi cu Willow este complicat, știu.
„Și am fost un coșmar la acea vârstă. Mă descurc.
-Nu am niciun dubiu. Își strânge buzele. Dar nu este vorba despre Willow.
Ridic sprâncenele.
— Atunci despre ce este vorba?
„Este vorba despre că ai intrat în camera mea și mi-ai trecut prin lucrurile în
această dimineață.
Îmi înghit băutura și aproape mă sufoc. Chestia asta e ca
combustibil pentru racheta. Tușesc puternic, dresindu-mi glasul.
"Oh, aia. Trec în jurul focului din gât.
Doamne, beau benzină aici?
„Da, asta”, răspunde el. Te rog, explică-mi ce făceai în camera mea.
Mă uit spre u ă. Fugi... fugi cât poți.

Înghit nisipul din gât.
„M-am dus să-l văd pe Samuel pentru că eram îngrijorat că va fi din nou
somnambul și am crezut că a plecat pentru o zi. Mă încrunt în timp ce încerc să fac
această poveste să sune rezonabil. Pe drumul de întoarcere în camera mea, am văzut
că ușa ei era deschisă și am...
Se uită la mine în timp ce ia o înghițitură din băutură.
„Am vrut să văd cum era camera lui”. El ridică o sprânceană.
Ofer un zâmbet pe jumătate și încerc să învelesc povestea cât de mult pot.
Am intrat, m-am uitat în jur și apoi am văzut că dulapul din baie era
întredeschis. -Ridic din umeri-. poti afla multe
despre o persoană din dulapul din baie, știi?

Mai iau o gură mare de combustibil pentru rachete.
La naiba, asta e o prostie serioasă. Tuse pe jumătate, esofagul îmi arde peste tot.
Am o viziune despre mine căzând de pe scaun, beat, și eu

mă înfior de groază.
Grozav, o dădacă disperată care nu-și poate ține băutura, asta
povestea este din ce în ce mai bună.
Ea își ridică încă o dată bărbia sfidător și energia dintre noi începe să se schimbe.
Întrebările lui se transformă cumva într-o provocare tăcută pentru mine să spun adevărul și
el mă privește cu atenție.
— Ce ai aflat despre mine, Brielle?

Îmi înghit nodul din gât.
„Este foarte îngrijit”, șoptesc eu nervoasă.
Nu reactioneaza.
Îmi place foarte mult colonia ta. O urmă de zâmbet îi străbate chipul și îmi dă
încrederea să merg mai departe.
„Și... el este... activ sexual.
Ochii i se întunecă și deodată aerul trosnește între noi.
Ia o înghițitură lentă și constantă din whisky-ul său, iar eu urmăresc cu atenție cum
limba îi iese să-și lingă buza de jos. Simt că mi se strânge interiorul.
Hei?
Se aplecă înainte pe scaun.
— Ce cauți aici, Brielle? opte te el. Electricitate
între noi mi-a răpit capacitatea de a gândi limpede.
"Bea cel mai tare alcool cunoscut omului?" -Iti ofer.
Zâmbește sexual și scoate un hohot de râs.

— Adică de ce ai venit în Anglia?
Îmi mușc buza de jos.
— Să scap de fostul meu iubit. Ne-am despărțit anul trecut și

Aveam nevoie de o schimbare... ca să merg mai departe.
Ochii lui se fixează pe buzele mele.
— Și cât timp a trecut de când nu ai fost cu un bărbat?
Mă încruntă, dar fără a conecta filtrul dintre creier și gură,

șoptesc: „Prea mult. Prea mult timp.
3
Brielle
Privirile noastre sunt conectate, iar când limba lui alunecă din nou peste buzele lui,
respirația mea se blochează.
— Cât timp a trecut de când nu ai fost cu cineva? —
Întreb. Ce dracu este în băutura asta? Serul adevărului?
Zâmbește sarcastic.
„Comportamentul meu sexual nu este în discuție în seara asta.
Sprâncenele mele se ridică surprinse.
— Dar al meu are?
„Făceam doar o analiză de personalitate.
-Ca mine. Zâmbesc în paharul meu.
Ochii lui sclipesc răutăcios în timp ce mă privește.
„Are dreptate, ești înviorător de sinceră, domnișoară Brielle.
Asta mă face să zâmbesc.
„Dacă nu puțin mai mult decât atât”, adaugă el.
„Aș putea spune același lucru despre tine, dar nu văd cum ultima dată am
Am fost cu un bărbat are ceva de-a face cu personalitatea mea.
„Îmi dă o idee despre felul de viață pe care îl trăiești.
Mă gândesc la asta o clipă.
„Ei bine, dacă așa stau lucrurile, îmi pare rău să spun că duc cea mai plictisitoare
viață imaginabilă, pentru că nu m-am gândit la un bărbat și nici nu m-am gândit la un
bărbat de peste douăsprezece luni.
— Înțeleg, murmură el, aparent impresionat de răspunsul meu.
„Domnule Masters, știu că pot fi năzdrăvan, dar vă pot asigura că nu sunt aici să
vă fur lucrurile sau să mă lupt cu fiica dumneavoastră. Sunt aici pentru a face o treabă
grozavă pentru tine timp de un an și sper să mă regăsesc în acest proces.
Își miji ochii și se lasă pe spate în scaun.

— Și cum ai de gând să faci asta?
Îmi sorbesc băutura în timp ce mă gândesc la răspunsul meu.
„Voi vedea țara, voi afla despre istoria ei și voi petrece weekendurile cu
Emerson”. -Ridic din umeri-. Nu se știe niciodată, s-ar putea să întâlnesc un bărbat și
să mă distrez puțin cât sunt aici.
— Și ce înseamnă mai exact asta? întreabă el, nedumerit.
Acest om este atât de deștept încât nu am idee dacă este cu adevărat
interesat de răspunsul la aceste întrebări sau dacă este într-adevăr condescendent.
-Eu nu sunt sigur. Tot ce știu este că dacă aș fi știut cu adevărat de ce am

nevoie, l-aș fi găsit acasă.
La ce naiba se gândește?
-Înțeleg. El ezită o clipă. Spune-mi despre viza ta.
Expiră puternic și beau combustibilul rachetei. E atât de puternic, îmi urcă
vapori pe nas și mai am o criză de tuse.
"Cum bei asta?" Bâlbâiesc în timp ce îmi lovesc cu pumnul în piept.
-Ameliorează nervii. -Zâmbet.

— Nervos de ce? — Tușesc în continuare. Ce fel de nervi?
mă înfior.
El râde, un sunet profund, catifelat, care mi se infiltrează în măduva osoasă,
simt că inima îmi bate viteză. El este așa de…
Isi arcuieste o spranceana si imi dau seama ca asteapta raspunsul meu.
— Viza? Ridică paharul nerăbdător. Dumnezeu cu adevărat

el crede că sunt prost. Te-ai putea opri cu asta?
-Cu ce?
„Privirile condescendente și glumele.
O urmă de zâmbet îi străbate chipul.
-Scuzele mele.
Îmi iau restul paharului și îl țin în sus pentru a-l umple. Habar n-am ce caut
aici, dar a-l îndulci în timp ce beau whisky pare un plan perfect.
Îmi umple din nou paharul și apoi îmi sorbesc băutura, doar privindu-l pentru
o clipă.
- Întotdeauna faci asta?
„Întotdeauna beau whisky cu bonele mele și sunt certat pentru că le-a

răspuns la întrebări?” Nu.
— Deci ești o virgină dădacă care bea whisky?
De data aceasta el este cel care se sufocă cu băutura în timp ce râde.
-Categoric. O virgină care îngrijește, oricum. Nu atât de mult
o virgină de whisky.
Zâmbesc larg. Din anumite motive îmi place răspunsul.
-Vezi? Ne înțelegem bine acum. Toate acestea se vor rezolva.
-Asta nu merge. Aceasta este o distragere plăcută. —
Asta mă încurcă.
-Wow…
Se încruntă.
„Te rog, nu lua asta personal, dar nu ești ceea ce mă așteptam, Brielle.
"La ce te astepti?" Își

strânge umerii.
„Cineva mai în vârstă, cu experiență, mai profesionist. Mă gândesc pentru
o clipă. Anunțul nu a cerut nimic din toate acestea.
Bea o înghițitură de whisky și își dă ochii peste cap.
„Mama a pus anunțul în agenție.
-Mama ta? Ridic sprâncenele.
Zâmbește în jurul paharului.
— Pari surprins.
„Ei bine, nu te-am luat drept băiatul unei mame.
El râde din nou acel râs catifelat, iar eu îl simt adânc în mine
groapa stomacului
-Nu în niciun fel. Dar ea este îngrijorată pentru Willow și
a vrut să preia această funcție și să încercăm noi ceva diferit.
Zâmbesc prostesc.
„Ei bine... sunt diferit.
-Da, sunteti.
— Mai dă-mi o șansă, te rog? -Întreb-.
Am plecat pe picior greșit, sigur, dar promit că voi schimba asta.
Privirea lui rămâne fixă asupra mea.
„Dacă peste trei săptămâni tot nu ești fericit, o să-mi iau un alt loc de muncă
într-un bar sau ceva, dar te rog să nu mă deportați înainte”.
au posibilitatea de a găsi un alt loc de muncă. De luni de zile economisesc pentru această
călătorie.
uită-te la mine
-Vă rog…
Inspirați brusc.
„Ei bine, ai douăzeci și una de zile. Dar data viitoare când te concediez, nu-mi cere
să te las să stai.
-Nu o voi face. Eu dau din cap.
— Pentru că data viitoare nu mă vor împinge atât de ușor.
Dau din cap.
— Bine, dar trebuie să promiți că nu-mi mai dai acest ser de adevăr. Îmi ridic
paharul de whisky.
— Serul adevărului?
„Sunt destul de sigur că dacă m-ai întreba ceva acum, n-aș avea de ales decât să-ți
spun clar.
Ochii îi sclipesc răutăcios.
„Întreabă-mă orice”, șoptește el întunecat.
-Ce? Ridic sprâncenele.
-Ce vrei sa stii despre mine? El ridică o sprânceană.
Neoficial, desigur.
Îmi mușc buza de jos pentru a-mi suprima rânjetul prost. Îmi place acest joc.
-Este bine. Mă opresc un moment când cred.

Îți plac femeile tale sfinte și curate, sau murdare și curvă?
Satisfacția îi trece pe față și îmi dau seama că tocmai am jucat în mâinile lui. A
folosit tactica serului adevărului pentru a vedea ce voia cu adevărat să știe: gustul lui pentru
femei.
La naiba, trebuie să-mi îmbunătățesc jocul dacă vreau să țin pasul cu asta
maestru manipulator.
Își bea whisky-ul și aerul se învârte între noi.
„Îmi place ca primul să se comporte ca al doilea... dar numai să
Ale mele.
Îmi înghit nodul din gât. Doamne, răspuns bun. Cum ar fi el în pat cu toată această
putere dominantă?
— Uau, murmur eu. Am o viziune cu el gol și brusc
Nu mă pot gândi la un răspuns inteligent.
Gandeste gandeste...
Spune ceva inteligent.

„Trevele sfinte trebuie să fie greu de găsit în zilele noastre”, este tot ce mă
pot gândi.
Își aruncă capul pe spate și râde adânc, mă trezesc rânjind ca un idiot. Apoi
fața lui devine gravă.
„Du-te la culcare, domnișoară Brielle, înainte de acest joc de
adevărul sau îndrăzneala se acru.
Îmi golesc paharul și mă ridic.
-Da, desigur. Mulțumesc, domnule Masters, apreciez foarte mult că mi-ați
dat o altă șansă. Nu mă vei mai găsi niciodată în camera ta.
Își linge buza de jos în timp ce se uită la mine. Stând pe scaun, în costumul
lui și părul ăla prin care mor de gând să-mi trec degetele, pare gata să-și pună unul.
Electricitatea trece între noi și ne uităm unii la alții pentru o clipă lungă.
Anulați misiunea. El este mai în vârstă... uh... el este șeful tău, iar tu ești
evident beat.
Serul adevărului poate fi, de asemenea, un cod pentru serul adevărului.
La dracu.
Mă ridic brusc.
— Mulțumesc, te las în pace. Bucurați-vă de noapte, domnule.
Fără să mă uit înapoi, mă grăbesc în camera mea. Odată înăuntru, eu
suport pe spatele ușii închise.
Inima îmi bate cu putere în piept. Slavă Domnului al meu
jobul este sigur.
Mai am douăzeci și unu de zile pentru a-l asigura. Nu strica asta, Brielle.
Mă trezesc cu o bufnitură afară. Camera mea este încă puțin întunecată, deși
soarele încearcă să iasă.
bate. bate. bate.
Ce e acel zgomot? Mai stau nemiscat o vreme, pana ascult din nou.
bate.
bate.
bate.
Mă ridic și mă duc la fereastră. Willow este jos, îmbrăcată într-un trening
albastru strălucitor și alb. El lovește o minge în niște plase. Oh, ea joacă fotbal. Mă
întreb de ce se antrenează atât de devreme. Poate joacă la ora asta în fiecare
săptămână? E sambata.
Mă duc să investighez.
Îmi pun halatul și mă îndrept spre casă. Domnul Masters este
stând la masă citind ziarul și Samuel își mănâncă fulgii de ovăz.
„Brelly”, țipă Samuel în timp ce sare de pe scaun ca să mă îmbrățișeze.
"Buna draga." Zâmbesc când îmi întorc îmbrățișarea. Ochii mi se ridică în
sfârșit pentru a-l privi pe domnul Masters și simt că obrajii mi se încălzesc de jenă.
Nu pot să cred că l-am întrebat ce fel de femeie îi place. La ce mă gândeam?
Notă pentru sine: nu mai bea whisky pur din nou. Criminalii înrăiți nici măcar
nu beau rahatul ăsta. Nu e de mirare că îmi pulsa capul. Dintr-o dată, mă simt prea
puțin îmbrăcat și prea amețit. Îmi trec degetele prin părul care arată ca un cuib de
șobolan, în timp ce domnul Masters pare să mă studieze.
„Ce faceți băieți și vă îmbrăcați atât de devreme?” - Întreb.
„Willow are un meci de fotbal”, răspunde el.

"La ce oră plecăm?"
Fața domnului Masters cade.
— Tu nu lucrezi în weekend, Brielle. Nu este necesar.
-Stiu. Îi iau mâna lui Samuel în a mea. Aș dori să merg să-l susțin pe Willow,
dacă e în regulă. Se încruntă, exact când Willow trece pe ușă cu
minge sub braț.

„Willow, dă-mi un minut și mă îmbrac”, îi spun. Va dura cinci minute, maxim.
Ea se încruntă.
-Astfel încât?
Vreau să te văd jucând fotbal.
-Ce? Tu nu vii și se numește fotbal. Stai acasă și pictează-ți unghiile sau așa
ceva.
„Willow”, îl mustră domnul Masters. Unde sunt manierele tale?

—Sincer să fiu, fotbalul nu e treaba mea, dar băieții sunt.
dube mici care vând cafea și lumină solară, așa că aș vrea să merg.
Ea se uită la mine și eu zâmbesc sarcastic, cu ochii mari și așteptând.
„În plus, unghiile mele sunt deja vopsite. Ridic mâna și mișc degetele.
Willow își dă ochii peste cap dezgustată.

— Hai, Sammy, poți să mă ajuți să găsesc niște haine. Zâmbesc băiețelului
drăguț care mă ține de mână.
„Te rog să nu-i spui Sammy”, îl întrerupe domnul Masters.
Numele lui este Samuel. Sammy este numele unei foci.
-Oh. Mă încruntă la Samuel. Există sigiliul Sammy?
Mă gândesc pentru o clipă.
— Nu știu despre asta, n-am auzit niciodată de o focă pe nume Sammy.
— Asta pentru că nici măcar focilor nu le place numele Sammy.

spune categoric domnul Masters.
Samuel îmi echilibrează mâna în a lui și îi zâmbesc.
— Cum ai vrea să te numesc? Il intreb.
Se uită nervos la tatăl său înainte de a-și întoarce atenția asupra mea.
„Îmi place când îmi spui Sammy”, șoptește el.
Ochii mei se ridică pentru a-l întâlni pe domnul Masters și mă ridic
o sprânceană sarcastică.
Willow își încrucișează brațele peste piept, dezgustată.
— N-ai auzit ce a spus tata? Lui nu-i place.
„Atunci nu-l voi suna pe tatăl tău Sammy”, îi răspund. Se remediază ușor.
Domnul Masters lasă capul resemnat, iar eu îmi îndrept atenția către Willow.
— Cum ai vrea să te numesc? intreb eu dulce.

Își mijește ochii disprețuitor.
-Prost. - Batjocuri.
„Willow”, mârâie domnul Masters. Mic de statura. Rolul.
Imediat.
Zambesc.
„Acum, știu sigur că tatăl tău nu ar vrea să te sun.

prost, dar dacă insisti, te voi numi Regina B.
Ea își dă ochii peste cap.
„Al naibii de uimitor”, mormăie el pe sub răsuflare,
„Când voi doi ați terminat”, se răstește domnul Masters, întrerupându-ne
lupta. Willow, urmărește-ți limba și arată-i domnișoarei Brielle puțin respect.
„Dar nu vreau să vină la fotbal”. - Se îmburcă.

-Milă. Zambesc. Va dura cinci minute. Haide, Sammy, hai să-mi luăm niște
haine.
Plimbarea pe câmpuri până la meciul de fotbal este incomodă din două
motive. În primul rând, Willow nu mi-a mai vorbit deloc de când am plecat din casă
și simt că s-ar putea să fi făcut o greșeală mergând aici. În al doilea rând, mamele
care acum se uită la mine. Toate mamele milionare din lume ar trebui să fie aici,
arătând de parcă tocmai au ieșit dintr-o ședință foto, dar toți ochii sunt acum ațintiți
asupra mea. Femeile își opresc literalmente conversațiile pentru a se uita la mine.
Domnul Masters trebuie să fie subiectul multor conversații pe aici. Și de ce n-ar fi?
Probabil că toți vor să-l tragă.
Chiar nu m-am gândit foarte bine la asta și cu siguranță nu m-am gândit la

ținuta mea. Port blugi skinny, un tricou alb și o jachetă verde militar. Părul meu lung
și negru este tras pe spate într-o coadă de cal înaltă și port pantofi sport albi, cu
ochelari de soare aviator Ray-Ban aurii încadrându-mi fața. Trebuie să arăt ca și când
am cel mult optsprezece ani.
Domnul Masters și Willow merg în fața mea și a lui Sammy și ne ținem de

mână. Trecem pe lângă cel puțin douăzeci de oameni care stau pe margine și
aproape că aud șoaptele procesului pe măsură ce trecem.
— Celelalte dădaci ale tale au venit vreodată cu tine, Willow? -tu

o intreb pe Sammy.
-Deloc.
— Tatăl tău a adus pe altcineva la un meci de fotbal?
-Ca cine? Sam se încruntă.
— Poate unul dintre prietenii ei?
Își strânge umerii.
„Tatăl meu nu are prieteni, doar prieteni”.

— N-ai avut niciodată un prieten? intreb surprins.
-Nu. Sam scutură din cap.
-Oh.
Willow își întâmpină prietenii înainte de a fuge în dressing.
Domnul Masters alege un loc și pune trei scaune pliante.
— Poftim, domni oară Brielle. El face semn spre scaunul meu.
-Mulțumiri. Zâmbesc înainte de a cădea stânjenit în el. Într-adevăr
Ar fi trebuit să stau acasă. Mă simt foarte inconfortabil.
— Tată, vrei să dai cu piciorul? întreabă Sam în timp ce îi aruncă tatălui său
mingea de fotbal de rezervă.
-Desigur. El îl conduce pe Sam pe celălalt câmp, unde încep să lovească
mingea unul în celălalt. Continui să caut și, dacă aș fi o persoană bună, ți-aș spune că
îl văd pe Samuel jucându-se fericit cu tatăl lui. Dar, fiind un pervers murdar, pot
recunoaște în mod liber că mă văd cu domnul Masters și pe nimeni altcineva.
Poartă un pulover din tricot crem cu blugi subțiri, care se potrivesc perfect
în toate locurile potrivite. Părul ei întunecat are puțin încrețit din cauza umidității
aerului de dimineață.
Sam dă cu piciorul într-o minge mare și domnul Masters râde în timp ce încearcă
să o prindă.
Are un râs frumos și dinți atât de drepti.
Nu pot să nu mă întreb când a avut ultima lui iubită.
Acum trebuie să aibă o prietenă. Bărbații care arată așa, cu carisma și
inteligența lor, nu sunt niciodată singuri. Evident, încă nu le-a prezentat-o copiilor.
Bine pentru el. Sper că îi dă capul. Doamne, știu că aș fi dacă aș fi ea.
Stai, de unde a venit asta?

De când am găsit atrăgători bărbații peste treizeci de ani?
noua ani? Nu că aș fi întâlnit vreodată unul.
Este în regulă să crezi că ești atractiv. Este. Nu înseamnă că vreau
dă-l naibii, deși trebuie să te întrebi cum ar fi în pat.
Pun pariu că este bine dotat. Ochii mei aterizează pe blugii lui în timp ce îmi
investighez teoria.
— Îmi pare rău, nu ne-am întâlnit? o întrerupe o voce feminină înmulțumită.
Ridic privirea să văd o doamnă blondă atrăgătoare
stând lângă mine și mă ridic repede de pe scaun.

Bună, sunt Brielle. Îmi întind mâna și ea o strânge între mâini.
a lui.
„Eu sunt Rebecca. -Zâmbet.
-Bună Rebecca. Zâmbesc stânjenit.
Se încruntă, clar concentrată în timp ce îmi studiază chipul.
-Ne-am mai văzut?
-Nu. Mă opresc în timp ce ochii mei îl caută pe domnul Masters în celălalt
domeniu, complet nevăzut. Sunt noul au pair al domnului Masters. Sunt din Australia.
Sprâncenele lui se ridică surprinse.

-O, serios? Se întoarce să se uite la domnul Masters. Ce adorabil.
Ea ezită.
— În prezent, am o au pair care locuiește cu mine, dar ea este din Italia.
Numele ei este Maria.
-Într-adevăr? -Zambesc.
„Da, voi doi va trebui să vă întâlniți. Aș spune că are în jur de vârsta ta și e cu
mine de șase luni.
„Ar fi grozav, mulțumesc.” „Poate că aș putea să-ți cer ceva.
sfaturi de supraviețuire pentru această fată. Acest lucru ar putea funcționa bine.
„Nu este aici astăzi. Maria nu lucrează în weekend. Ea atrage atenția
domnului Masters și îi dă un val pe jumătate moale, iar el îi face semn înapoi în timp
ce lovește mingea.
— Mă duc să-mi iau scaunul și mă voi așeza cu tine.
-Este bine. Zambesc. Aveți nevoie de ajutor?
„Nu, sunt bine, dragă”, răspunde el în timp ce pleacă.
Arată surprinzător de frumos. Mă ridic și mă uit în jur pentru o clipă și o văd
pe Willow lângă cabine. Un grup de trei fete din cealaltă echipă stau în jurul ei și îmi
dau seama, după limbajul corpului lui Willow, că nu sunt prietenele ei, ea arată
inconfortabil.
Unul dintre ei scapă mingea din mâna lui Willow. Ce? O deranjează?
Mă uit la ei și mă umple de furie. Mă uit în jur, dar nimeni altcineva nu pare

să observe acest schimb. Poate că sunt prietenii ei și doar îmi imaginez lucruri.
Domnul Masters vine și se așează lângă mine exact când eu mă așez, în timp
ce Sam continuă să se joace cu un alt copil.
— Cine sunt fetele astea care vorbesc cu Willow? Il intreb. Își mijește ochii,
încercând să se concentreze.
"Porti ochelari?" intreb in timp ce ma uit la el.
„Nu am nevoie de ochelari”, spune el.
— Atunci de ce închizi ochii?

„Pentru că ochii mei nu sunt bionici. -Dumnezeu. Cât de agitat.
„Cred că merg la școala ta, da. Unul dintre ei a fost bun prieten cu Willow,
dar nu au mai fost prieteni de ani de zile.
„Oh”, răspund, distras, în timp ce îmi întorc atenția către fete. Coechipierii lui
Willow ies din piguri, iar una dintre fete le spune ceva celor trei fete care vorbeau cu
Willow, iar apoi una dintre ele răspunde. Nu, cu siguranță nu sunt prieteni. Acesta
este un schimb ostil.
Antrenorii ies și echipele se aliniază pentru a alerga pe teren.
Rebecca se întoarce, luptându-se cu scaunul înainte de a-l așeza lângă

Domnule Master. Își strânge buzele, parcă neimpresionat.
„Bună, Rebecca”, oferă el.
"Bună Julian, ce mai faci?" Ea se aplecă și îl sărută pe obraz. Trebuie să-mi
mușc buza de jos pentru a-mi ascunde zâmbetul.
Îmi țin ochii pe câmpul din fața mea.
Cred că Rebecca este puțin dulce cu domnul Masters. Fluierul sună și jocul
începe.
— Willow joacă atacant centru? - oaptă.
-Da. Se încruntă și se întoarce spre mine. Știi despre fotbal?
„Știu majoritatea lucrurilor”, răspund în timp ce țin ochii pe joc.
— Mă îndoiesc serios de asta.

„Julian, te-am sunat săptămâna asta în legătură cu strângerea de fonduri.
Mi-ai primit mesajul? întreabă Rebecca cu o voce ascuțită, încercând prea mult să
pară dezinvoltă. El ezită.
„Nu, nu am înțeles, îmi pare rău.

„Am vrut să văd dacă ai vrea să mergem împreună la strângerea de fonduri”.
Am putea face mașina, eu pot conduce ca și tu
Bea câteva băuturi.

„Eă...” El ezită din nou, iar eu îmi mușc interiorul obrazului pentru a nu zâmbi
în timp ce privesc meciul.
— Îmi pare rău, am deja o întâlnire pentru acea noapte. Poate alta data?
Incomod.
„Oh”, oftă ea, descurajată. Nu mi-am dat seama că ești
iesind cu cineva.
„Este nou”, spune el încet.
Zâmbesc înăuntru. Mă bucur că nu ești interesat de întâlniri.
cu Rebecca. Ea este prea năpustită pentru cineva ca el.
Ele cad într-o tăcere stânjenitoare până nu mai suport.
stânjenitor în privința asta.
— Mă duc să iau o cafea. - Mă ridic.

„O să-ți arăt unde să mergi.” Domnul Masters se ridică și el imediat.
Îi zâmbesc cu bună știință și el deschide ochii, cerându-mi în tăcere să-l

salvez.
„Bine, ghidează-mă pe calea cea bună. „Îmi întind mâna.
Se uită în jos și bunele sale maniere prevalează.
— Ai vrea o ceașcă de cafea, Rebecca?
„Da, te rog, dragă, alb.
-Fără zahăr?
„Sunt destul de dulce. Ea face cu ochiul și ridică sexy din umeri.
Oh, e înfiorător de ciudată. Neputând să mă abțin, am scos un chicotit mic.
Domnul Masters se încruntă și merge spre duba cu cafea, lăsându-mă să fiu

nevoit să-l urmăresc.
— Chiar ai o întâlnire în seara asta? -Întreb.
Faceți un fior.
— Nu, dar am un nou stimulent să găsesc unul acum.
Râd în hohote.
— Cred că pare o persoană drăguță.
— Atunci ar trebui să ieși cu ea.
„Julian”, sună o femeie cu părul negru în vârstă de patruzeci de ani.
Unde te-ai ascuns, dragă?
Ea face semn cu mâna și zâmbește înainte de a se apropia și de a-l săruta pe ambii obraji.
Îi ține bicepșii și îl inspectează din cap până în picioare.
„Jur, Julian, devii mai delicios de fiecare dată când te văd.
„Lingu irea te va duce peste tot”. Râde, iar acel râs profund și catifelat al lui
îmi spune că îi place foarte mult această doamnă. Nadia, te rog, cunoaște-te pe
Brielle, noua mea bona.
De asemenea, mă privește în sus și în jos.
-Buna ziua. „Dar zâmbetul pe care mi-l oferă este fals”.
"Bună", răspund eu timid.
Isuse, acest loc este ca Tinder.
Încep să inițieze o conversație, dar mă simt ca o a treia roată.
„Vă las pe voi doi. Zambesc. Mă bucur să te cunosc, Nadia.
— La fel, Brielle. Pana data viitoare.

Mă duc la camioneta care vinde cafea și stau la coadă pentru a plasa
comanda. Îl văd pe domnul Masters fugind de o femeie doar pentru a fi abordat de
alta, iar și iar. E ca un star rock pe aici.
Mă întorc la locul meu și continui să mă uit la meci, până când în cele din
urmă se întoarce și se lasă pe scaun lângă mine.
„Cu siguranță ești popular pe aici”, șoptesc eu.
Pare jenat.
„Atenție nedorită, vă asigur. -Uită-te in jur -. Unde este Rebecca? Ți-am adus
cafeaua.
„Oh, ea a stabilit o altă dată pentru licitația de caritate. Își dă ochii peste
cap.
-Fara indoiala.
Telefonul meu sună, numele Emerson se aprinde pe ecranul meu.
"Bună iubito." -Zambesc.
-Buna ziua! strigă el și țin telefonul departe de urechea mea și
Râu. Domnul Masters se încruntă.
— Suntem încă trezi pentru seara asta? -Întreb.
Domnul Masters ține ochii pe joc și se preface că nu ascultă, dar știu că poate.
-Da. Poartă ceva sexy. Vin băieții canadieni.

-Într-adevăr? Mă uit la șeful meu în timp ce vorbesc cu Emerson.

Ai vorbit cu ei?
Raspund in timp ce cobor vocea. Ne-am întâlnit cu doi turiști canadieni în
zbor, în drum spre aici. Am menționat că am ieșit cu ei în seara asta, dar este prima
dată când aud despre asta de atunci.
-Da. Doamne, și el minunat este cu adevărat interesat de tine. Muscându-mi
buzele ca să nu zâmbesc, țin telefonul atât de aproape de cap, încât aproape că mi
se afundă în craniu. Știu cât de copilăresc parăm și, din anumite motive, nu vreau ca
domnul Masters să audă asta.
„Vom vedea”, răspund eu, încercând să mă comport dezinvolt.
— Ne vedem la opt la mine acasă. Pune-ți cea mai sexy rochie.
Simt cum nervii îmi tremură.
— Bine, ne vedem în curând. Închid și îmi beau cafeaua stânjenit. Domnul
Masters se uită la meciul de fotbal și, din anumite motive, simt că ar trebui să ofer o
explicație.
„Sunt puțin nervos să ies în seara asta. Ochii lui neimpresionați se întorc
spre mine.
-De ce?
„Țară ciudată, oameni noi.
El ridică o sprânceană și pare amuzat. Mă întorc și continu să mă uit la meci.
Este rar. Trec de la a mă simți confortabil cu el într-un minut, la a mă simți ca o fată
proastă în următorul.
— Ai venit aici să te regăsești, Brielle. Presupun că vei începe acel proiect în
seara asta”, spune el categoric.
Într-adevăr?
Este deschis sarcastic în legătură cu faptul că voi ieși cu rucsacii în seara
asta. Nu-și dă seama că în ultimele două ore am văzut fiecare femeie din acest câmp
abandonat încercând să-l tragă de parcă ar fi regele Angliei?
Iau o înghițitură de cafea și tac. La naiba cu asta.

O să fac sex în seara asta. O să fac sex sălbatic, dezinhibat, cu un tânăr
canadian, unul care să nu mă facă să mă simt ca un adolescent rătăcitor.
Unul care nu are creier sau o buclă frumoasă de păr. Cineva al cărui nume
nu este Mr. Masters.
4
Brielle
Țin batista, o apăs pe pergamentul alb moale de buzele mele, apoi o rulez în
timp ce mă uit la reflexia mea în oglindă. Părul meu este liber și creț la vârfuri. Am
aplicat fard de pleoape fumuriu și buzele mele sunt acum de un auriu strălucitor.
Mă întorc să-mi privesc fundul și simt că nervii îmi apucă.

agitare în stomac.
Port o rochie crem strânsă, fără mâneci, cu tocuri aurii pentru a o completa,
plus un clutch mic auriu care îmi dă de ce să mă țin. Arăt bine. Știu că arăt bine.
Sexy și distracție a fost scopul meu și cred că am reușit.

În seara asta e noaptea .
De luni de zile, Emerson și cu mine ne-am planificat călătoria la Londra, ne-

am convins că vom fi oameni noi. Oameni care se distrează și trăiesc din plin. Nu
că n-am fi făcut asta acasă, dar cu siguranță eram în plin. Nu am vrut să ies de
teamă să nu dau de fostul meu și de una dintre curvele lui. Emerson nu a vrut să
iasă în caz că l-am văzut pe fosta lui cu altcineva. Viața noastră socială era complet
dependentă de alți oameni și urăsc că am lăsat asta să se întâmple.
Urăsc că, fără să vreau, l-am lăsat pe fostul meu prost să determine ce am
făcut. Poate că nu eram pregătit să merg mai departe și asta a fost doar scuza mea
pentru a-mi păstra inima în siguranță. Am fost invitat la întâlniri, de multe ori, de
fapt, dar nimeni nu mi-a atras atenția și știu că aș fi fost o dezamăgire și aș fi venit
acasă plictisit.
Refuzul întâlnirilor a fost o opțiune mai bună decât a fi dezamăgit.
Așadar, Emerson și cu mine ne uitam la filme și luam mâncare la pachet la
casele celuilalt pentru a economisi bani pentru călătoria noastră. Ne-am mutat
amândoi acasă cu părinții noștri în urmă cu un an, când relațiile noastre s-au
prăbușit, iar asta în sine a fost o provocare.
Niciunul dintre noi nu locuise acasă de când aveam douăzeci de ani, dar nu
am vrut să ne angajăm la un nou contract de închiriere sau altceva până când am
ajuns acasă din această călătorie. Era ca și cum viețile noastre erau în așteptare
până când am avut această experiență. Și gata... acum suntem aici.
Dar curajul pe care era sigură că o va avea a dispărut brusc.
Băieții canadieni pe care i-am întâlnit în avion au fost drăguți.

Una dintre ele a fost superbă și am avut o scânteie instantanee.
Dar în seara asta e noapte? Mâine pleacă în Grecia. Aceasta este noaptea
noastră împreună, apoi probabil că nu îl voi mai vedea niciodată. Nu că mă plâng.
Nu este genul de tip cu care mi-aș imagina că va ajunge pe termen lung, dar o
noapte de pasiune s-ar putea să nu fie atât de rea. Chiar voi face sex cu un străin? N-
am făcut sex de douăsprezece luni și Doamne, seceta aia a fost grea. Foarte greu.
Nu mi-am dat seama niciodată cât de mult aveam nevoie de sex până nu am putut
să-l am.
Simt cum un val de greață îmi trece prin stomac. Știu că sunt doar nervi,
dar să stai acasă și să-l spionezi pe domnul Masters în timp ce mănâncă înghețată
pare mult mai atrăgător acum.
Ah, domnule Masters, omul care îmi face stomacul să fluture,
a cărui voce mă face să-mi imaginez lucruri pe care nu ar trebui să le imaginez.
Trebuie să sun un taxi. Va trebui să întreb pe cine să sun pentru că habar n-
am. Cu o privire rapidă în oglindă, mă duc sus la casa principală.
Domnul Masters a fost supărat pe mine toată ziua și nu știu sigur de ce.
Părea că ne-am înțeles după whisky-ul nostru de babysitting noaptea trecută, dar
astăzi, după ce m-a auzit vorbind la telefon despre seara asta, am revenit la punctul
unu.
Sam stă întins pe podeaua sufrageriei, iar domnul Masters stă pe scaun și
își citește cartea. Willow stă la masa din bucătărie și își face temele.
„O, Doamne,” strigă Sammy. Arătați frumos.

Îmi țin strâns geanta mică în mâini, lăsându-mi degetele albe și înghit nodul
din gât. Ochii domnului Masters se ridică peste partea de sus a cărții și îmi aruncă o
privire.
„Știi la ce companie de taxi pot apela?” -Întreb. Zâmbet

călduros.
„Arăți frumos, domnișoară Brielle.
Un zâmbet prost îmi trece pe față în timp ce îmi strâng geanta atât de tare
încât l-aș putea sparge.
-Într-adevăr?
-Într-adevăr. Ochii lui rămân ațintiți asupra ai mei.
Mă uit la Willow care se uită la mine.
— Îți place rochia mea, Will? -Întreb.
Ea ridică din umeri și se întoarce la sarcina ei.
Sammy sare din locul lui de pe pământ și se plimbă în jurul meu.
„Arăți ca o vedetă de cinema. gâfâie el. ca o barbie
auriu și strălucitor.
Domnul Masters râde și simt căldura care îmi încălzește sângele.
„Ai un râs frumos”, spun fără să mă gândesc.
O încruntătură îi încrețește fruntea și ea încetează imediat să râdă.
— Îl voi pune pe șoferul meu să o ia.
si eu incruntat.
-Nu vreau sa deranjez. Îmi întorc mâinile în fața mea. O să comand un taxi,
într-adevăr.
-Nu fii prostuț. Își ia telefonul.
„Dar cât percepe șoferul tău?” -Întreb-. Am un
buget redus.
Ochii lui se ridică să-i întâlnească pe ai mei, clătină din cap, apoi ridică un
deget.
-Buna ziua. Acesta este Julian Masters. Poți veni să iei un oaspete
la mine acasă, te rog?
Îmi mușc buza de jos în timp ce ascult. Cât costă un șofer? La dracu.
El dă din cap.
— Înțeleg, e în regulă, deși am nevoie și să o ridici mai târziu în seara asta.
Oh nu. Eu dau din cap.

— Nu, stau la Emerson, spun. Se încruntă și se uită în jos pentru a evita
privirea mea.
„Te va suna când va fi gata să vină acasă. Ascultă o clipă și apoi zâmbește.
Da, te rog, și aș vrea ca Frank să o facă
ridica...
— Domnule Master, îl întrerup. Nu vin acasă în seara asta.
Își pune mâna pe telefon.
"Da, tu vei."
„Nu, nu o voi face”, șoptesc eu.
— Da, te vei întoarce. Își întoarce privirea și continuă să asculte. Da, și
încărcați-l în contul meu, vă rog.
Bufăm și îmi pun mâinile pe șolduri. Ce obraz. Este weekend.
O urmă de amuzament îi trece pe față în timp ce vorbește.

„Mulțumesc, te așteaptă aici”. -Ce naiba?
Mă uit la Willow care zâmbește în sinea ei.
„Nu e amuzant, Will”, o sun, iar ea zâmbește temelor.
În cele din urmă, ochii lui Julian se ridică spre ai mei.
Maestrii, dl. Nu vin acasă în seara asta. Voi sta acasă la Emerson.
— Îmi pare rău, domnișoară Brielle, am nevoie de tine aici dimineața în timp
ce joc golf. Poate alta data?
Asta mă încurcă.
— Dar... aveam planuri în seara asta.
Privirea lui o ține pe a mea și ridică o sprânceană sarcastică.
— Schimbă-le. Se ridică și își ia cheile. Vino.
- Unde mergem? -suspin. Blestem. Emerson va fi supărată pentru că și-a
dorit foarte mult să stau în noua ei casă. M-a sunat de cinci ori astăzi.
„Te duc în oraș... decât dacă ce preferi să te plimbi?”

Zâmbesc și îmi scot degetul mare jucăuș.
„Aș putea oricând să comand un Uber.
„Așa cum arăți, nu va dura mult.”
-Cum arăt?
Mă privește în sus și în jos și se încruntă.
„Ca o Barbie aurie strălucitoare”.
Zambesc. Oh, acum este drăguț.
„Este mult efort să fii atât de frumoasă, știi? Îmi bat joc de gene și îmi pun
mâinile pe șolduri, mișcându-mi
spate.
„O, Doamne,” îl aud pe Willow gemeind, iar Sammy râde în fundal.

Domnul Masters zâmbește.

-Nu am niciun dubiu. Acum urcă în mașină înainte să te arunc în portbagaj.
Îmi mușc buza de jos și zâmbesc la răspunsul lui jucăuș. S-a schimbat starea
ta de spirit pentru că nu mai sunt lăsată pe afară?
Interesant.
„Mă întorc în douăzeci de minute”, le spune copiilor.
Zâmbesc la accentul lui elegant. Sună ca regalitatea britanică sau așa ceva.
Nu am întâlnit niciodată pe cineva care să vorbească atât de îngâmfat ca el.
„Bine”, răspund ei, revenind la ceea ce făceau.

Îl urmăresc în timp ce coboară treptele din față și iese în garaj. Ușa electrică
se ridică încet, iar luminile Porsche sună în timp ce se deblochează.
Am ochii mari de entuziasm.

— O să luăm mașina cool?
Fața îi cade.
— Mașina tare? Alunecă pe scaunul de jos.
Sar lângă el.
…
— Da, știi. M-aș aștepta ca mafia sau ceva de genul ăsta să dețină mașina
asta. - Mă uit în jurul meu. Wow! Aceasta este într-adevăr o mașină proxenetă. Este
compact, sportiv, sexy... nu este ceva ce mi-aș fi imaginat conducând.
Își dă ochii peste cap și se uită prin oglinda retrovizoare pentru a ieși înapoi
din garaj.
„Sau poate doar un bărbat care a fost la facultate de doisprezece ani”,
răspunde el sec.
— Și asta, râd. Deși mașina cool sună mult
Mai interesant.
El zâmbește și ieșim pe alee. Nu știu dacă este emoția de a ieși la Londra
pentru prima dată, rochia mea sexy sau faptul că un bărbat în vârstă mă plimbă cu
un Porsche, dar mă simt emoționat, în viață și abia pot. șterge-mi zâmbetul stupid
de pe față...
Am pornit pe drum liber și am condus o vreme, până am ajuns
Mă uit.
"Arătați-mi. El
ridică o sprânceană.
- Îți arăt asta?

„Ce poate face acest copil.
Văd emoția dansând în ochii lui și nu mai e mult înainte
acceptă provocarea mea.
Fără emoție, își schimbă viteza și accelerează. Motorul răcnește ca un tigru și
sunt aruncat pe spate pe scaun când mașina decolează ca o rachetă.
Eu țip de entuziasm și el râde de reacția mea și, câteva clipe mai târziu, încetinește
mașina până la ceea ce acum se simte ca un ritm de melc. Am revenit la limita de viteză.
Zâmbesc larg în timp ce mă uit prin parbriz, mea

Inima bate în timp ce adrenalina îmi curge prin vene.
Ochii lui se uită la mine.
„Mașina asta pornește pe oricine”, șoptesc eu în timp ce frec bordul. Sper să faci
asta la primele tale întâlniri cu femei. Asta, dragă domnule, este ceva care vă va aduce
pecetea înțelegerii.
Își aruncă capul pe spate și râde liber.
— Nu am nevoie de o mașină pentru a-mi încheia contractele, domnișoară Brielle.
Zâmbesc în timp ce fluturii dansează în stomacul meu, cu ochii zăbovind pe
chipul ei frumos. Pun pariu că nu. O mică parte din mine se întreabă cum ar fi să merg la
o întâlnire cu el pentru a încheia înțelegerea. El este atât de controlat și de puternic, dar
tocmai am văzut o mică privire din partea lui răutăcioasă.
Al naibii de fierbinte este o subestimare.

Ajungem în oraș și din anumite motive nu vreau să cobor din mașină chiar acum.
Vreau să conduc repede în această mașină grozavă cu Mr. Masters.
Mașina urlă în parcare și el se întoarce spre mine.

„Restaurantul este vizavi.
Ridic privirea și văd restaurantul la modă plin de oameni și știu că Emerson este
înăuntru. Mi-a trimis deja mesaje de trei ori de când am plecat.
-Mulțumiri. -Zambesc.
Mâna lui se sprijină pe volan.
"Sa ai o noapte grozava. Ai grijă de tine.
Stau în mașină, el ridică privirea și ridică o sprânceană nerăbdător.
Oh, la naiba! Ieși din mașină, idiotule.

Cobor din mașină și mă uit pe fereastră.
„Mă bucur că compania de taxi nu m-a putut aduce. Asta a fost mult mai
distractiv.
Zâmbește sexy și accelerează motorul.
Râd și scutur din cap.
„O să-l văd dimineață. — Mașina pornește și urlă pe stradă
în timp ce privesc. Wow, asta a fost neașteptat. Cine ar ști?
Intru în restaurantul aglomerat și îl văd pe Emerson făcându-i cu mâna din partea lui
masa din spate. Râd și aproape fug să o întâlnesc.
„O, Doamne, mă bucur să te văd. Zâmbesc în părul ei, îmbrățișând-o strâns.
forta. Se pare că s-au întâmplat atât de multe de când am văzut-o ultima oară.
„Uitați-vă la noi că suntem cu toții atractivi și maturi în Londra.
-Stiu. Râd când cad pe scaunul meu vizavi de ea.
Îți vine să crezi că suntem cu adevărat aici?
-Da. — Zâmbește larg când un chelner se apropie cu doi
margaritas și ni le pune în fața.
Mi-am pus umerii împreună.
— Bem cocktailuri?
-De ce nu? Este prima noastră noapte afară, așa că haideți
sărbătorește cu totul
Îmi iau băutura și iau o înghițitură. Raiul într-un pahar.
„Ah, asta e treaba. Îmi privesc paharul suspicios. Cat de mult
costa acesti bebelusi?
— Mai mult decât putem cheltui, dar cui îi pasă? —
Își ridică băutura și clintim paharele. Pentru Londra.
— Pentru Londra. -Râd.
-Spune-mi totul. Ea deschide ochii.
Dau din cap și ridic mâna.
„N-ai crede cele trei zile pe care le-am avut.
-Gustă-mă.
— Ei bine, domnul Masters a mers după mine și ați văzut cum este.
-Morocănos. S-a îmbunătățit?

dau din umeri.
„Nu știu, dar ascultă asta... cred că s-a masturbat folosindu-mă
Fotografie.
Emerson își scuipă băutura și aproape se îneacă.

"Ce naiba?" — Apoi intră într-o criză de tuse completă în timp ce încearcă să
facă față margaretei din nas.
„Mi-a arătat camera mea și nu a vrut să intre, iar în noaptea aceea, când îl
spionam...
Ea se încruntă tare.
-Asteapta sa? Îl spionai? mă întrerupe.
Îmi acopăr fața cu mâinile.
„Povestea lungă, dar e cam sexy. — E
bătrân, Brell.
— Are treizeci i opt... sau nouă. De fapt, nu sunt sigur, să fiu sincer, răspund
eu sec.
— Oricare dintre ei este încă bătrân.
„Oricum, îl spionam și l-am văzut făcându-mi o poză cu frigiderul. Apoi și-a
coborât mâinile în boxer și s-a jucat cu el însuși.
Ochii lui Emerson se fac mari și gura îi rămâne deschisă.

Apoi a făcut fotografia și a urcat în dormitorul lui.
„La naiba.
„Încă mai am atingerea. Râd și clincăm ochelarii.
Zâmbim unul altuia în timp ce ne sorbim băuturile.
Este atât de distractiv.
„O, Doamne, spune-mi despre Mark.
Ea își răsucește buzele.
„E bine, cred.
mă înfior.
-Este bine?
„Este un pic idiot, să fiu sincer. Ea se gândește la asta o clipă. Am întâlnit
niște idioți săptămâna asta, mă gândesc bine.
Din anumite motive încep să râd și îmi țin paharul într-o

simbolul urale.
„Ei bine, am fost concediat. Depășește asta.

Emerson se sufocă din nou.
-Ce? Ea începe să-și golească paharul și eu dau din cap.

înapoi și râzi. Ce naiba, Brell?
Eu dau din cap.
„În prima dimineață în care am fost la serviciu, băiatul, Samuel, a intrat în
camera mea somnambul. Domnul Masters a venit apoi în camera mea să-l ia.
Ea se încruntă în timp ce ascultă.

-Cum sunt copiii?
„Sammy are opt ani și fermecător.
— Ăsta e băiatul?
„Da, iar fata, Willow, are șaisprezece ani și este vrăjitoare.
„Toți eram vrăjitoare la șaisprezece ani.
„Exact”, răspund eu. Se va atașa de mine.
Iau un pahar lung din băutura mea.
„Oricum, după ce domnul Masters pleacă la serviciu, mă duc sus să-l verific
pe Sammy. Era bine și dormea, așa că mă întorc în camera mea și trec pe lângă
camera domnului Masters, și mă gândesc în sinea mea... Mă întreb cum este camera
lui, știi?
„Desigur, bună întrebare. Oricine ar dori să știe asta.

„Așa că intru și mă uit în jur, apoi îi deschid cabinetul
baie.
Ea ridică paharul spre mine.
„Poți spune multe despre o persoană din dulapul de baie.” „Exact.” arăt spre
ea.
-Ce ai descoperit?
Îmi beau băutura.
„Cine miroase al naibii de bine și face mult sex”.
Ea râde.
În minutul următor, el este în spatele meu mârâind și înfuriat în timp ce ridic
privirea pentru a-i vedea reflectarea în oglindă. Ce naiba crezi că faci?
Ochii i se fac mari.

— A venit acasă?
— Da, într-un fel de mișcare de raid, un atac pe ușa din spate.
-Oh nu.
Am izbucnit în râs.
„Atunci am fost prins mințind despre trezirea copiilor în timp ce
erau încă în pat. După aceea, Willow și cu mine ne-am certat și am spus să
te ia naibii în drum spre școală.
Ea își acoperă gura cu mâinile, îngrozită.
„Și apoi el și cu mine am băut un ser ciudat de adevăr în timp ce m-
a concediat.
Își bea din nou băutura.
— Chiar s-a întâmplat asta?

-Jur.
„Dar l-am convins să facă asta, iar acum am nouăsprezece zile să
demonstrez că mă pot descurca înainte ca el să mă concedieze din nou”.
Ea se uită la mine, fără cuvinte.
„Dar... Se dovedește că este o dădacă virgină care bea whisky și e
cam sexy, într-un mod de bătrân bogat. Deci, o să încerc să fiu bun ca să
pot rămâne acolo. Cred că o pot face cu adevărat.
Emerson ridică mâna.
„M-ai pierdut complet. Ce dracu este o virgină dădacă care bea
whisky? „Nu a mai băut whisky cu bona lui până acum.
Ea se încruntă.
„Și ne-am jucat al naibii de joc mental în care m-a îndrăznit să-l
întreb orice.
Își mușcă unghia în timp ce ascultă, fascinată.
-D?
„Și l-am întrebat cum îi plac femeile lui”.
"Ce-ai făcut?" țipă în timp ce își acoperă din nou ochii cu mâinile.
Doamne, chiar o să fii concediat. Trebuie să fii atât de cinstit tot timpul?
— Da, dar am vrut să aflu răspunsul. -Seria.

-Și eu. Ce a spus el?
„El a spus că îi place ca femeile lui să fie curate și sfinte cu o parte
murdar și curvă... dar numai pentru el.
Își mușcă buza inferioară în timp ce privirea ei o ține pe a mea.
„Îmi place rahatul ăla.

"Nu-i așa?"
Ne bem amândoi băuturile în timp ce ne gândim.
-Oh. -Zâmbet-. Am cunoscut un porc.
— Ai întâlnit un porc, ca în oink oink porc? -Râd.
„Când mi-am cumpărat inelul.
„Oh, arată-mi inelul tău.
Își întinde mâna și îmi arată un inel frumos de smarald.
„Îmi place, sunt atât de bucuros că l-ai primit.”
-Și eu. Dar ia asta... Încerc pe ring, când dintr-o dată, acest ticălos arogant
face o ofertă.
-Ce vrei sa spui?
„Am avut inelul pe deget și acest tip ciudat nepoliticos începe să
liciteze pentru el.
— În timp ce încă te uitai la el?
-Da.
-Glumești?
— Nu, așa că a trebuit să-l cumpăr ca să nu poată face asta.
Zâmbește în timp ce își privește mâna și își mișcă degetele. Să te ia naibii,
domnule Starlet.
-Stea mică? Ridic sprâncenele.
Ea își dă ochii peste cap. „El s-a
numit Steaua.
Râd și îmi acopăr gura cu mâna.
-Într-adevăr?
-Da. Ea se încruntă când crede. „A fost ciudat, știi... Am simțit că îl cunosc
cumva.
-Il cunosti?
-Nu. Nu ne-am întâlnit niciodată. Era irlandez, avea un accent frumos.
Păcat că a fost un porc.
Râdem amândoi.
— Pot să vă iau comanda, doamnelor? — întreabă chelnerul.
"Ce vom comanda?" Il intreb.
Ea deschide meniul și zâmbește larg.
„Orice ne dorim.
Trei ore mai târziu, am intrat în club, noi doi ținându-ne de mână.
Cu greu îmi pot stăpâni entuziasmul. Tocmai am primit un telefon de la tipii canadieni
pe care i-am întâlnit în avion. Au spus că sunt lângă bar, așa că ne-am îndreptat spre
el. Ne uităm puțin în jur, iar Emerson face coadă la bar pentru a ne lua băuturile.
Îl zăresc pe unul dintre băieți din mulțime și el îmi face semn cu mâna, venind
instantaneu.
-Buna ziua. Zâmbește sexy.
-Buna ziua. Dar înainte să pot spune altceva, mă ia în brațe și îmi plantează
un sărut lung și blând pe buze. Simt că mi se ridică picioarele de pe pământ.
Oh, la naiba. Așa este, nu?

Se uită la mine întunecat și își linge buzele.
„Am așteptat să fac asta toată săptămâna.
-Într-adevăr? -Zambesc.
Mă sărută din nou, iar de data aceasta limba imi alunecă în gură.
Și simt că excitarea mea începe să se rotească
„M-am gândit mult la tine”, șoptește el. Mâna lui cade pe fundul meu
și îmi dă o strângere fermă. Te-ai gândit la mine?
Seara asta ia o turnură incitantă.
-Nu chiar. Zambesc. Dar o fac acum.
Julian
Buzz, buzz.
Buzz, buzz. Buzz, buzz.
Mă încruntă și mă întorc să-mi iau telefonul, cel care dansează în prezent pe
noptieră de lângă pat. Îl iau și văd numele neclar al domnișoarei Brielle luminând pe
ecran.
Mă uit la ceas. E patru dimineața.
Excelent. Evident, a rămas afară și mă sună să mă anunțe.
-Da? răspund tăios.
„Ohhhhhh”, spune ea.
-Ce faci? „Doamne, e complet beată.

Îl aud în vocea lui.
„Ei bine...” se oprește. Îl poți contacta pe Julian la telefon, domnule Masters?
„Domnișoară Brielle, este destul de târziu și nu am chef pentru dumneavoastră

jocuri. Ce vrei?
- Ți-am spus deja. Trebuie să vorbesc cu Julian, partenerul meu.
etaj, și nu cu domnul Masters, șeful meu.
Mă las pe spate și inspir brusc.
— De ce ai nevoie de Julian?
— Pentru că mai am doar nouăsprezece zile să demonstrez că sunt o bună
dădacă și chiar nu vreau să-l trezesc pe domnul Masters. Ea ezită. Vreau să vorbesc cu
Julian, te rog.
„Domnișoară Brielle, destule jocuri.
„Te rog”, roagă el. Ia-l pe Julian la telefon.
Îmi dau ochii peste cap și expir profund. -El vorbește.
— Doamne, Julian, cheia mea nu funcționează și nu pot să intru în cameră.

Casa.
Imi inchid ochii.

-Unde esti?
„Sunt la ușa din față.
— De ce nu funcționează cheia ta?
— Nu știu, poți deschide ușa înainte ca domnul Masters să se trezească? Am cel
mai bun comportament al meu, știi.
Zâmbesc, prostule.
-Este bine. Dar vă spun dimineață.
-Tot ceea ce. Nu-i spune acum și grăbește-te.
Mă dau jos din pat și cobor să deschid ușa din față.
Farul este aprins, dar ea nu. Mă uit în jurul meu.
Unde este ea?
— Domnișoară Brielle?
—Booooooo! El vine după colț și eu sar.
-Ce naiba? - ipăt. Are părul dezordonat și machiajul este pătat. Are tocuri aurii
în mână și, să fiu sinceră, arată chiar mai bine decât atunci când a plecat.
Ea râde în hohote și arată spre mine.

„Ha ha, te-am prins. Ea se uită la mine și se împiedică înapoi când

degetul lui arătător aterizează pe burta mea. Ohhhh, abdomenele tale.
Spune el cu greu.
„Acesta este un bonus suplimentar.
Mă uit la ea, fără expresie.
Arată spre chiloții mei.
„Nu știam că vei veni în pijamaua ta drăguță din cartofi”.
„Iisuse Hristoase”, murmur eu încet. Cât ai avut?
-De asemenea. Aproape că am tras un pui de somn pe gazonul din față. -A ei
Dă din cap, apoi face un sughiț exagerat. Povestea vieții reale.
— Haide, oft.
Își trece brațul prin al meu și stă în vârful picioarelor lângă mine.
Îi zâmbesc familiarizată.
-Cum ți-ai petrecut noaptea? -Întreb.
„O, Doamne, noaptea mea”, șoptește el. N-ai crede ce s-a întâmplat.
„Încearcă”, șoptesc eu în timp ce mergem prin bucătărie.
-Oh. Fața lui devine brusc emoționată. trebuie să bem
ser de adevăr pentru această poveste.
Ridic sprâncenele.
— Domni oară Brielle, nu am de gând să beau whisky cu tine la ora asta. —
Ochii mei cutreieră peste corpul ei fierbinte. Nu cu tine în această stare.
"Bun bine. Atunci mă vezi cum o beau. Oricum,
Am nevoie de o gustare.
Mă împinge pe un taburet de la tejghea.
— Stai acolo și-ți rezolv ceva.
-Nu mi-e foame.
Zâmbește sexual și se aplecă peste bancă spre mine. Ochii mei cad pe sânii ei mari
care sunt gata să fie eliberați de rochia ei strâmtă.
„Toți bărbații spun că nu le este foame, dar ei întotdeauna

ei mănâncă casa când li se oferă.
Nu știu dacă e vorba de faptul că ea nu poartă aproape nimic sau de imaginea pe
care o am despre mine mâncând până la ultima picătură din ea, dar inspir brusc când simt
că penisul începe să se umfle.
Stop.
„Domnișoară Brielle”, răspund eu.
„Da, Julian.
Ceva în felul în care îmi spune numele mă face

zâmbește, cred că n-ar strica să fii cu ea în timp ce mănâncă ceva.
-Fa-o repede.
-Ce vrei sa mananci? – întreabă el nevinovat.
Îmi imaginez că o sărută pe interiorul coapsei în timp ce se rezemă de blatul
din bucătărie, dar iese repede din reverie.
„Chiar nu mi-e foame.

Începe să deschidă și să închidă ușile.
— Unde este serul adevărului?
Arăt spre dulap, iar el zâmbește și se aplecă să-l apuce.
Ochii mei aterizează pe fundul ei. Rochia aceea nu lasă nimic imaginației.
Coapse musculoase bronzate.

Asta nu arată bine... deloc. Pleacă de aici. La. Pat.
Ia două pahare groase, le umple cu gheață, apoi le pune pe blat în fața
noastră. El toarnă whisky-ul în primul și eu îmi pun mâna pe vârful celui de-al doilea
pahar.
— Nu pentru mine, murmur eu.
Ridică paharul și îl bea, lingându-și buzele.
— Cred că a fi o virgină dădacă care bea whisky poate fi
noul meu lucru preferat.
„Se numește doar whisky”. Treaba cu dădacă și virgină este irelevantă.
Zâmbet.
-Într-adevăr?
Aerul lovește între noi și ea îmi ține privirea, parcă
indrazneste sa spun ceva.
Nu intra în asta cu ea. Du-te sus și du-te la culcare.
Nu mă pot abține. Trebuie sa intreb.
„De ce o virgină dădacă care bea whisky ar fi altceva decât irelevantă?”
Ia o înghițitură din băutură și își linge din nou buzele. Simt că mi se contractă
pula. La dracu.
Pleacă de aici. La. Pat.
Se aplecă în față, sprijinindu-se pe coate de cealaltă parte a tejghelei, iar
ochii mei cad pe picioarele ei mari și perfecte.
â e.
„Îmi place faptul că nu le-ai lăsat pe celelalte bone ale tale să bea whisky cu
tine. Zâmbește inocent.
Am o viziune când beau whisky din buricul lui. Stop.
— Mă duc să mă culc, domni oară Brielle. - Mă ridic.
-Nu. Tocilar.
El clătină din cap și mă apucă de umeri, trăgându-mă înapoi pe scaunul meu.
„Avem nevoie de muzică”. O să ne fac niște toast și apoi mă voi culca, promit.
Se întoarce să se uite la mine. Ai Vegemite?
„Nu vreau pe Vegemite pe pâine prăjită.

— Vei mânca orice îți voi da. Zâmbește obraznic.
Ochii ni se întâlnesc și simt că electricitatea trece prin
aer între noi
ce naiba
Încerci să mă aprinzi?
Pentru că funcționează.
Ea va primi ceea ce a căutat într-un minut.
Ia-ți telefonul și verifică Spotify. Ea lovește play și cântă o melodie de dans,
oferindu-i o scuză pentru a dansa.
- Îți place melodia asta?
-Nu știu.
— Cățea sexy de David Guetta.
Începe să danseze liber, fără să încerce deloc să fie cool, iar șoldurile ei se
leagănă la ritm în timp ce se întoarce să se uite în frigider. Cu spatele la mine, ochii mei
rămân ațintiți pe fundul ei în timp ce ea se leagănă la ritm. Cuvintele rezonează.
Îmi țin respirația în timp ce mă uit la ea.

cântec potrivit. Cățea sexy ar trebui să fie imnul tău. Cântecul continuă și ea
chiar intră în ea, ridicând paharul și râzând în timp ce dansează. Își verse băutura pe
antebraț, apoi își ridică brațul și îl linge încet.
Îmi strâng când îl simt până la vârful penisului.

La naiba, iau whisky-ul și îmi torn un pahar prea repede. Se revarsă peste
lateral. Câtă seducție poate avea un bărbat înainte de a-și futu babysitter pe podeaua
bucătăriei?
Iau un pahar in timp ce ochii mei se uita la ea. Ea râde în timp ce dansează.
Căldura de la băutură îmi încălzește gâtul, dar nu seamănă cu focul care începe
sub talia mea.
Nu mai dansa așa, dragă, sau îl vei trezi pe domnul Maestru... și nu o va face.
tratați atât de bine fetele obraznice ca tine.
Ea se uită în jos și observă băutura mea.
„Oh, acum bei. Zâmbește în timp ce sare în ritm.
Putem juca adevărul sau îndrăzneala?
Îmi lins buza inferioară.
-Dacă vrei. „Acesta este un teritoriu periculos, dar nu pot
obligă-mă să mă culc. Cel puțin... nu numai.
-Tu primul. -Zâmbet.
Îmi beau whisky-ul când mă gândesc la prima întrebare.
„Cum a fost noaptea cu bărbatul pe care l-ai întâlnit în avion?”
Ea strânge buzele.
'A început bine. - Ridică din umeri-. Ne-am sarutat.
-Cum a fost?
Ochii lui coboară pe buzele mele și își linge pe ale lui. Penisul meu se strânge în
semn de aprobare.
-Sarutul? Întreabă el și eu dau din cap.
— Sărutul a fost bine, cred.
Nu mă pot abține și trebuie să întreb.
— Te-ai culcat cu el?
Acest lucru este atât de nepotrivit.
Ea scutură din cap.
-Nu. - Ridică din umeri-. Mi-a cerut să fac un grup în trei
cu el si cu prietenul lui.
„Cine s-ar gândi să te împartă?” "Ochii noștri
găsi.
Ea se aplecă peste tejghea pe coate, cu fețele noastre la câțiva centimetri distanță.
Electricitatea se simte intre noi.

— Ai venit în casă pentru că te-ai supărat pe el că te-a invitat?
un trio? -Întreb.
-Nu. Am venit acasă pentru că când îl sărutam mă gândeam la altcineva.
-In cine?
"Cred că știi.
5
Julian
O urmă de zâmbet îmi străbate chipul.

— Habar n-am la cine te-ai gândit.
Se așează pe scaunul ei și înclină paharul spre mine: „Dacă ai fi la
o întâlnire în seara asta...” Se rearanjează și își dă rochia jos. La cine te-ai gandi?
Ridic sprâncenele. Unde se duce ea cu asta?

„M-aș gândi la persoana cu care am fost la o întâlnire”.
Ea își îngustă ochii, întrebându-mă.
-Într-adevăr?
Îmi mușc buza de jos ca să nu zâmbesc.
— Și de ce ești surprins că acord toată atenția mea întâlnirilor?
Își pune mâna sub bărbie și îmi zâmbește jucăuș.
„Nu știu”, oftă ea visătoare. Nu am putut s-o fac.
Ochii noștri stau unul pe altul prea mult timp. Este blândă, frumoasă și jucăușă și
știu că, dacă rămân aici, voi face ceva ce mai târziu voi regreta. Ceva care implică ea să fie
goală și să se aplece peste blatul din bucătărie în timp ce o trag tare din spate. El își ridica
piciorul drept astfel încât să se sprijine pe tejghea, oferindu-mi un acces mai bun.
Am o viziune a ei aplecată, goală și udă. deschis…

larg deschis.
Sânii ei mari și frumoși ar fi liber pentru mine să mă încânte.
ei.
El nu a avut relații sexuale de douăsprezece luni. Imaginează-ți cât de strâns este.
Stop. Opreste-te cu rahatul asta.

Dau din cap și îmi dresez glasul, dezgustat unde
gândurile mele merg.
„Domnișoară Brielle. Mă ridic brusc, sperând că ea nu vede cortul din partea din
față a pantalonilor mei. intentionez sa
pat.
Ea sare în sus și mă apucă de mână.

— Hai, hai să dansăm. Noaptea este tanara.
-Du-te la culcare! -i-a ordonat el.
"Oh... dar o să cad pe scări și o să-mi rup piciorul." Face o față morocănosă. „Sunt
prea obosit să merg până acolo”. Nu pot dormi aici pe scaunul ăsta?
-Nu. Nu se poate.
Îl apuc de mână.
— Du-te în patul tău, acum, te rog. „O conduc prin casă și pe hol până în
dormitorul ei. Inima mea incepe sa bata din ce in ce mai repede cu fiecare pas care ma
apropie de usa lui.
„Julian”, toarcă el jucăuș în spatele meu.
„Domnule Maeștri, pentru dumneavoastră”, am izbit. Este prea familiar pentru
placul meu.
Mâna ei este mică și delicios de moale, așa cum îmi imaginez corpul ei.
La naiba, oprește-te.
„Domnule Maeștri”, repetă el cu o voce murdară, mimându-mă.

Deschid ușa dormitorului ei și mă întâmpină cu parfumul ei. Un parfum mirositor
îmi umple nările și încep să-mi aud bătăile inimii bătându-mi în urechi în timp ce excitația
mea începe să ia stăpânire.
Pleacă de-aici.
Pleacă de aici acum!
Penisul meu este acum la toată lungimea și picură. Mirosul ei este peste tot în
jurul meu și trebuie să o trag.
O arunc pe pat și ea râde liberă în timp ce se aruncă pe saltea. Privirea lui o ține
pe a mea în timp ce râde jucăuș, brațele lui sunt deasupra capului și părul lung și negru
este răspândit pe pernă.
„Atât de șef, domnule Master”, murmură el.

Îmi strâng mâinile în pumni în timp ce stau deasupra ei.
— Habar n-ai, șoptesc eu. Doamne, pare al naibii de comestibil.
Pleacă de aici…
Inima îmi bate repede.

Ezit când îmi iau un moment pentru a-mi controla vocea.
— Bună seara, domnișoară Brielle.

„Bună seara, domnule Masters”, spune ea cu o voce sexy.
Ies din cameră și practic alerg pe scări. deschid
dulapul din baie și scoateți uleiul pentru bebeluși.
Un bărbat trebuie să facă ceea ce trebuie să facă un bărbat.
Brielle
Loviți, loviți, loviți.
Doamne, capul meu.
Ce naiba sa întâmplat aseară?
Mă încruntă în timp ce încerc să mă concentrez asupra camerei mele și
apoi asupra mea. Sunt încă în hainele pe care le-am purtat aseară.
Mă simt atât de rău. La ce naiba mă gândeam, bând toate cocktailurile alea?
Abia îmi amintesc ceva de când m-am urcat în mașină la care să mă întorc
Casa.
Este ciudat. Eram bine când am părăsit clubul.

Ma ridic, merg la baie si apoi ma privesc in oglinda. Părul meu pare sălbatic.
Machiajul meu sexy și fumuriu de aseară arată acum ca un raton pe jumătate mort. Arăt
de parcă am fost lovit.
Doamne, respirația mea.
Îmi pun pastă de dinți pe periuță și încep să mă spăl pe dinți în timp ce îmi pare
rău de mine, uitându-mă la reflexul meu. Și acum trebuie să am grijă de copii în timp ce
domnul Masters joacă golf.
O imagine trecătoare a mea, dansând în bucătărie, mă străbate
minte.
Stai, când a fost asta? Am facut?
Închid ochii încercând să-mi amintesc ce s-a întâmplat aseară. Era deja treaz? L-
am trezit?
Oh nu. La dracu.
Scuip cu forță pasta de dinți și mă spăl repede pe față.
Apoi fug în dormitor și încep să-mi dau jos rochia.
Oh, Dumnezeule. Oh, Dumnezeule. Ce am facut. Ce am facut.
Aproape că am rupt rochia când am scos-o, aruncându-mi halatul peste lenjerie
înainte de a ieși în hol. Alerg pe
Urc scările spre casa principală și o găsesc pe Willow stând la barul de mic dejun și
mâncând fulgi de ovăz.
„H-hi, Willow”, bâlbesc eu.
Ea ridică privirea și se încruntă.
-Ce ți s-a întâmplat?' „Bună
întrebare”, murmur eu în timp ce mă uit prin casă în panică. Unde este tatăl
tău?
„Este pe cale să joace golf, cred că e în garaj”.
- În regulă, mulțumesc. Trebuie să-l văd pentru ceva. Fug afară și cobor
treptele din spate către garaj. Îl găsesc pe domnul Masters curățându-și crosele de
golf cu o cârpă și ceea ce pare o sticlă de ulei. Se uită în jos și se concentrează
asupra sarcinii pe care o are la îndemână.
-Buna ziua. -Zambesc. Vă rog, lăsați totul să fie un produs al imaginației
mele răsucite.
Ochii îi pâlpâie spre mine și apoi înapoi la crosele lui de golf.
La dracu. El este supărat.
Îmi răsucesc degetele în timp ce mă uit la el, neștiind ce să spun.
-Totul este in regula? - oaptă.
Ochii lui reci se ridică să-i întâlnească pe ai mei.
„Nu, nu totul este bine”, spune el rece.
Am ochii mari.
-Ce s-a întâmplat?
— Nu poți fi atât de obtuz, domnișoară Brielle. „Inima mea începe să-mi
bată mai repede.
Își curăță din nou crosele de golf.
— Te-am trezit aseară? -Dumnezeule.
Ochii lui furioși se ridică să-i întâlnească pe ai mei.
-Printre alte lucruri.
Mă scărpin pe cap în confuzie.
-Ce inseamna asta?
„Înseamnă că avansurile tale sexuale sunt de prisos”. — El batjocorește.
Am ochii mari de groază. ce naiba
„Avansuri S-sexuale?” -Bâlbâind-. Asta pentru că? Ce vrei să spui, domnule?
Loviți crosele de golf de la pământ cu o bufnitură.

„Știi exact ce vreau să spun.
Îmi pun mâinile împreună în fața mea.

„Îmi pare atât de rău, domnule Masters, dar nici nu-mi amintesc să fi ajuns acasă
aseară. Te rog spune-mi ce sa întâmplat.
El dă din cap dezgustat, își descuie mașina și coboară pe a
suport lateral. Fug după el ca un cățeluș.
-Ce s-a întâmplat? Ce am facut? -Implor.
Oh Doamne. Ce am facut.
Își aruncă bastoanele în portbagaj și îl închide trântit.
„Și acest comportament incongruent este inacceptabil”, mârâie el.
-Nu inteleg.
„Uh…” îmi face un semn spre halat. Acest lucru trebuie să se oprească.
„Ce trebuie să se oprească?”
„Că te plimbi prin casa mea în această stare de dezbracare.
Vin acasă în miezul nopții și dansez pe jumătate goală în bucătăria mea, fiind flirt și sugestiv.
Se apropie de mine și își mijește ochii.
Vă pot asigura, domnișoară Brielle, că nu sunt genul de bărbat care să facă sex cu personalul
său.
Asta mă încurcă.
-Ce? optesc eu. Nu știu despre ce vorbești. Ce sa intimplat noaptea trecuta?
— Ai venit acasă, m-ai sunat și când am coborât te-ai emoționat când m-ai văzut în
mine... — Folosește semnul dintre ghilimele, pentru a-și accentua punctul de vedere.
Pijamale drăguțe din cartofi.
Am ochii mari. La dracu. Nu i-am spus pijamalei drăguți cartofi.
Sigur nu am făcut-o?
Sunt orice altceva decât cartofi drăguți. Sunt super sexy.
„Atunci ai precedat să-mi tragi frigiderul, în timp ce nu purtai aproape deloc haine.
Îmi înghit nodul din gât. Acest lucru continuă să se înrăutățească.

Omoara-ma acum.
„Practic ai băut un pahar de whisky înainte să începi să-ți lingi brațul într-un fel de
afișaj porno, apoi ai insistat să spui că sunt o dădacă virgină care bea whisky”.
Mâinile îmi trec pe gură neîncrezătoare.

— Am venit la tine? - oaptă.
Se urcă în mașină, trântește ușa și coboară geamul.
„Indecența ta este alarmantă și nu va fi tolerată deloc în această casă”.

nicio împrejurare.
Îmi atârnă capul de rușine.
-Da domnule.
„Acum, dacă nu e prea multă problemă, domnișoară Brielle... fă-ți treaba și du-te
să ai grijă de copiii mei.” Daca nu te intereseaza sa faci postul pentru care ai aplicat, cauta
altceva, pentru ca te pot asigura ca postul de curva, din spate, in patul meu nu este
disponibil.
Ochii mi se umplu de lacrimi. El
pornește mașina și eu fac un pas înapoi, din calea lui.
Îmi șterg repede o lacrimă de pe ochi în timp ce el încearcă să scape, dar nu o ratează și
ezită când se uită la mine, parcă ar mai spune ceva.
În cele din urmă, fără un alt cuvânt rănit, alege să plece.
Stau singur în garaj și mă uit în jurul spațiului imaculat în timp ce îi ascult mașina
sport urlând pe alee. Inima îmi bate repede și fața mi-e fierbinte, îmbujorată de jenă.
Un sentiment puternic de regret se instalează în adâncul stomacului meu. Sunt

atât de rușinat.
eu sunt un nebun; Nu m-a lovit de oameni. Mă enervez și simt
Nu-mi place când oamenii se apropie de mine.
Și el este șeful meu.
Îmi pun mâinile pe cap în timp ce lacrimile curg și mi se rostogolesc pe față. Ce
trebuie să creadă despre mine?
La naiba, asta e cea mai urâtă mahmureală din toate timpurile.
M-am prăbușit pe pat o jumătate de oră mai târziu, complet învins.
Această meserie este mai dificilă decât am crezut, dar nu mi-am imaginat niciodată
că simțul meu de caracter va intra sub control.
De ce naiba n-am stat aseară la Emerson? Nimic din toate acestea nu s-ar fi
întâmplat. Este o mizerie completă și, sincer să fiu, nu cred că pot trece peste. Asta dacă
chiar și el ar fi vrut să o fac.
Sunt mortificată de comportamentul meu și vreau să fug la el și să-i spun că

greșește, dar cu cine glumesc? A văzut-o cu proprii lui ochi și nu și-a dorit doar
distracția de duminică dimineață.
Vocea lui dezamăgită răsună în mintea mea. te-ai băgat

uscat la frigiderul meu.
Cât de teribil.
Îmi ciupesc puntea nasului cu dezgust. O să plec. El crede că sunt o cățea.
De ce nu? eu sunt. Nu pot să cred că am procedat așa. Habar n-am ce sa întâmplat
cu mine. Ce naiba m-ar poseda să vin acasă și să încep să dansez murdar în bucătărie?
I-am tras frigiderul.

Gata, decizia a fost luată din mâinile mele. Trebuie sa plec. Vreau
ca Emerson să vină să mă ia în seara asta. Nu pot să-mi împachetez
toate lucrurile și să fac asta singur, așa că îi formez numărul.
„Oh, la naiba, mor aici,” se repetă ea.
— Da, bine, tu și cu mine amândoi. O idee grozavă să bei cocktailuri, Einstein.

Am nevoie să vii aici în seara asta și să mă ajuți să-mi mut lucrurile. Am de gând
să renunț.
Ea oftă.
-Acum ce? Mă simt prea rău astăzi pentru drame.
„Se pare că am tras-o cu frigiderul domnului Masters aseară când am ajuns
acasă, iar el dansa ca o prostituată și am venit la el. Cel mai rău e că nici nu-mi
amintesc.
-Ce?
-M-ai auzit. Am avut o nenorocire de creier și... Îmi arunc mâinile în aer
exasperată. Nu știu ce naiba îmi trecea prin capul gros.
Ea scoate un râs surprins.

-Glumești?
"Aș vrea să fiu."
-Oh Doamne. Se oprește o clipă. Ce naiba ai făcut?
Închid ochii, pentru că e jenant să o spun cu voce tare.

„I-am spus că pijamalele ei sunt pijamale drăguțe din cartofi”.
Ea izbucnește în râs.
-Ce? cartofi draguti? Cine spune cartofi drăguți?

Mă trezesc zâmbind. Are dreptate, este cu adevărat uimitor.
— Și apoi am tras frigiderul și am început să ling

whisky din degetele mele sau ceva. După aceea, m-am lovit de el.
„Doamne, ar fi trebuit să aștepți să faci asta. Ea se gândește o clipă. ti-
a ratat?
mă înfior.
-Fără idiot! Mă urăște.
„Oh, minciuni. Probabil că se bucura de fiecare minut din asta.
Nu există un bărbat în viață care să te poată urmări cum faci frigiderul și să nu te
pornească.
— Nu ajuți!
— Ai rugat-o să facă sex?
Mă încrunți și îmi încreț nasul. Dacă am făcut-o?
„Nu pot sta aici. Sunt atât de rușinat că nu ai niciunul
idee.
— Păi, ce ți-a spus?
„Mi-a spus să nu folosesc toate aceste cuvinte inteligente pe care abia le-
am înțeles și apoi mi-a spus că ar trebui să rămân cu postul pentru care am aplicat,
pentru că poziția de curvă pe patul lui, pe spate, nu este disponibilă”.
Ea tace.
-Esti tot acolo? -Clic.
—Da, cățeaua din patul lui m-a aruncat puțin. E un lucru interesant
de spus, știi? Crezi că are curve în patul lui de fapt?
-Nu! - ipăt-. Probabil este gay. Scoate-mă de aici!
-Ia-o usor. Îți vom găsi un alt loc de muncă. Stai acolo încă o săptămână sau
două. Oricum, nu pleacă săptămâna asta?
Da, miercuri.
„Ei bine, atunci nici nu o vei vedea.
„Mi-aș fi dorit să fi fost cu cei doi tipi aseară. Pun pariu că m-aș simți
mai puțin curvă decât acum,” oft.
„Dacă ai fi ieșit cu acei doi tipi aseară, s-ar fi luat pe rând să-ți tragă
fundul toată noaptea, iar acum am fi la urgență să-l cusem din nou”.
Mă înfior la gândul.
-Oh Doamne. Vă puteți imagina?
— Așteptați doar câteva săptămâni până vă găsim un alt loc de muncă.

Scoate copiii astăzi, fă ceva distractiv și în aer liber, ca să nu creadă că stai acasă,
îngrijind o mahmureală.
'Da, e o idee buna. — Mă întreb de unde le-aș putea duce.
„Uite, cu siguranță a mai fost beat înainte. Nimeni nu este atât de perfect.
— Mă îndoiesc sincer de asta. Stă acasă și își studiază tezaurul.
Ea râde.
— Doar fii cuminte până îți găsim o altă slujbă.
-Este bine. Eu dau din cap. Dar dacă eu vreodată
Cumperi un alt cocktail, o să-ți arunc în cap.
Ea râde și eu închid.
Stau o clipă în timp ce procesez cuvintele ei, știind că are dreptate. Nu pot
să dau naibii cu toate astea până nu primesc o altă slujbă.
Ceea ce mă duce la următoarea mea problemă: copiii. Intru în casă cu o

hotărâre reînnoită și îi găsesc pe cei doi pe canapea, trântindu-se ca niște leneși cu
telefoanele la față.
— Hai să ieșim pentru o zi.
„Treci”, oftă Willow fără să ridice privirea.
Îmi ridic bărbia să mă uit la tavan și să respir. Te rog, Doamne, dă-mi
puterea să mă ocup de ea astăzi. Nu vreau să adaug crima pe lista mea de crime.
„Este o zi frumoasă, așa că vom ieși afară. Poți alege ce vom face”, anunț eu.
Sammy se încruntă în timp ce crede.

„Am putea juca golf așa cum face tata?”
— Hm... Nu cred că tatăl tău apreciază că îl deranjăm.
— Nu, tata a mers prea departe pentru a juca golf. El mi-a spus.
Am putea juca la clubul country din față.
„Nu avem crose de golf”. Ce altceva am putea face? -Pe mine

Spune.
„Avem crose de golf. Le putem folosi pe cele vechi ale tatălui în garaj”,
spune Sam.
Nu am chef să conduc. Dacă nu…

Mă uit la telefonul lipit în mod constant de palma lui Willow.
— Willow, ai putea să conduci căruciorul de golf.
Ochii lui se ridică spre ai mei.
— Chiar mă lași să conduc?
„Desigur, de ce nu?” Ea se ridică,
emoționându-se.
„Aș putea face un picnic, am putea să punem niște muzică pe telefoanele
noastre și ne-am putea bucura de o după-amiază la soare.
Willow își mușcă buza de jos. Ea nu poate să-mi arate că este entuziasmată,
asta ar fi împotriva planului ei de joc.
— Cred că aș putea face asta... pentru Sam, vreau să spun.
în cele din urmă ea acceptă. Pentru Sam. Evident.
Zâmbesc și îmi pun mâinile pe șolduri.
„Ei bine, trebuie doar să așteptăm câteva ore. „Nu pot să le spun că trebuie
să așteptăm până când alcoolul îmi iese din organism”.
Dar odată ce suntem gata, vom merge și ne vom distra.
—Yupiiiiiiiii! Sammy țipă în timp ce lovește aerul.
Ridic sprâncenele.
„Cu ce te îmbraci ca să joci golf în Londra?”
„Cămăși cu guler”, răspunde Willow în timp ce trage în sus
scări. Zambesc. Știi, cred că sunt foarte entuziasmați.
Acest lucru poate fi distractiv.
Julian
Am lovit mingea de pe terenul de golf și o vedem zburând pe fairway.

"Cum e pula ta?" îl întreb pe Spence.
Își dă ochii peste cap când stă lângă mine, ținând în mână geanta de golf.
— Recuperat. Mă voi întoarce în seara asta. Se uită în josul străzii. A trebuit să

mă psihic.
Mestecă guma în gură în timp ce se concentrează pe pumnul său. Se aliniază
și lovește mingea din aer.
Mă uit la Seb și ridic o sprânceană înainte de a mă uita înapoi la Spence.
-La dracu. Cine naiba trebuie să se enerveze să ia dracu cu două femei
frumoase și perverse? Îmi bat joc în timp ce îmi trag al doilea
mingea în teren cu dosul bastonului meu.

Se uită la mine cu sprâncenele ridicate și își înclină capul.
— Ce mai face dădaca aia fierbinte a ta, oricum? Mestecă gumă, așteaptă.
Am scos un oftat.
-E dezordine. Aproape că am tras-o aseară pe podeaua bucătăriei.
Amândoi zâmbesc, arătându-și dinții.
-Ce s-a întâmplat? întreabă Seb.
„Ea a venit acasă beată și excitată, trezindu-mă.
Seb ridică din sprâncene.
-D?
-Si nimic. Îmi iau leagănul și vedem mingea zburând în aer. E prea tânără.
Nu este posibil.
Seb își aliniază mingea.
-Cati ani?
-Douăzeci și cinci.
„Aceasta este o vârstă perfectă. E suficient de mare ca să știe să tragă,
suficient de liberă pentru a tragi tare, dar suficient de strâns încât să te înnebunească.

— Da, ei bine, ea m-ar înnebuni al naibii. Știu deja asta. Vă spun că nu am
fost niciodată atât de atrasă de cineva în viața mea. Mă urc în căruciorul de golf.
Trebuie să-mi strâng dinții tot timpul în care vorbesc cu ea pentru a nu avea o prostie.
Ei zâmbesc în timp ce mergem pe stradă.

"Tu ar trebui.
Eu dau din cap.
-Nu pot. Copiilor mei par să le placă. Trebuie să mă comport”, oft.
„La dracu’ cu copiii”. Spence oftă. Acesta este totul despre tine. Copiii nu-ți
plătesc salariul, nu-i așa?
Ne oprim pe câmp.
— Îți merită banii, zic eu. Zâmbește obraznic, scoțându-și guma.
— Doar fă-ți griji pentru acea strângere de fier care îți va smulge pula în
seara asta. Zâmbesc când îmi scot crosa de golf. Lasă-mi dădaca pentru mine.
Brielle
Trei ore mai târziu, intrăm în clubul de golf elegant și intrăm într-un loc de parcare.
Soarele iese, păsările cântă și ziua este perfectă. Acest loc este foarte elegant.
Dealuri verzi ondulate se întind cât de departe vede cu ochii. Există grupuri de oameni cu
aspect distins, toți foarte conservatori și liniștiți, care joacă golf împreună.
Stăm o clipă în mașină în timp ce ne uităm în jur.
— Doamne, oamenii ăștia par atât de plictisitori, nu-i așa? -Spune.

„Atât de adevărat”, este de acord Willow în timp ce se uită în jur.
-Putem intra? Sammy imploră. Ai promis.
expir.
„Da, suntem aici acum. Hai să o facem Cobor din mașină și mă uit la mine.
Îmi port pantalonii bleumarin și o cămașă albă din bumbac.
Părul meu este într-o coadă înaltă și port ochelarii de soare aurii. Se pare că nu aparțin
aici, dar copiii mă urmăresc oricum în timp ce intrăm în zona de recepție. Un tânăr frumos
și o fată frumoasă stau în spatele tejghelei. Se pare că au vârsta lui Willow. Tânărul se uită
la Willow și apoi se uită la ea de două ori. Ea lasă instantaneu capul în jos și își mușcă buza
de jos.
Este un pic drăguță când devine timidă. Shy pare mult mai atrăgător pentru ea
decât răul.
Frumoasa fată zâmbește călduros.
-Bună, pot să te ajut?
-Da. Am vrea să jucăm golf, te rog?
Privirea lui se întoarce spre Willow.
-Bine. Ea îi zâmbește și Willow lasă capul în jos... din nou.
Oh, ea chiar este timidă.
Trebuie să lucrăm la asta.
„Putem închiria și un cărucior de golf?” -Întreb.
-Sigur. Ea îmi ia o fotocopie a permisului și îmi dă cheile în timp ce plătesc.
„Există niște reguli pe care trebuie să le urmezi.

- Ca care? „Mai multe reguli nenorocite.
Tânărul frumos o întrerupe pe fată în timp ce ea vorbește.
— Vă rugăm să nu stați în fața altor jucători,

stai departe de buncăre și tratați cursul cu respect.
-Desigur. Mă uit să văd că Willow o răsucește
mâinile în fața ei. Tipul acesta, evident, ajunge la ea. Drăgu .
„Este prima dată, dar dacă ne place ne vom întoarce să învățăm cum trebuie”,
adaug.
-Oh. Tânăra se întoarce către Willow. Există lecții pentru
fetelor miercuri după-amiaza la cinci în caz că sunteți interesat.
Willow zâmbește stânjenit.
Dumnezeule. Nu va avea niciodată un iubit în ritmul ăsta.
„Caruțul lui de golf este cel parcat în dreapta.
Ia-o mai ușor dacă nu ai condus niciodată unul până acum.
Iau cheile din mâna băiatului.
- Mulțumesc, o vom lua în considerare. Le zâmbesc copiilor.
Hai să lovim niște mingi.
Ieșim, scoatem crosele din cărucior și apoi le punem în spatele căruciorului
de golf.
— Stai în spate, Sammy, și voi conduce până nu ne vor putea vedea. După
aceea, poți conduce, Will.
-Bine. Ea își legănă umerii cu entuziasm.
Ne urcăm cu toții și pornim căruciorul. Ridic sprâncenele la copii și Sammy
râde în hohote.
-Da. Conducem.
Ies pe drum și începem să conducem sub întinderea de copaci mari și verzi.
Trecem pe lângă un grup de jucători de golf și le fac cu mâna, claxonându-le puțin.
Willow zâmbește și dă din cap. Cred că în sfârșit este el

începe să-mi placă puțin prostia mea, chiar dacă nu știe încă.
-Deci unde mergem? -Întreb.
„Nu știu”, spune Sammy din spate.
— Era o hartă în hârtiile pe care ni le-au dat, Will? Willow răsfoiește hârtiile.
Mă uit la ea.
— Personalul de aici este destul de atractiv, nu crezi, Will?

Zâmbește și își dă ochii peste cap.
Mai conducem puțin și văd un cărucior cu băuturi.
„Oh, avem nevoie de niște băuturi”, spun eu când mă opresc.
-Bauturi? întreabă Will.

„Da, știi... băuturi de luat pe drum.
-Oh.
Îi dau lui Sam niște bani.
„Poți să ne aduci trei cutii de Cola, Sammy, te rog, și niște chipsuri și
ciocolată?”
Are banii în mână și se uită la mine.
-Ce? -Întreb.
„Nu avem voie să bem Coca-Cola.
— Cine spune asta?
-Tatăl meu.
— Ei bine, nu am de gând să- i spun. O s-o faci? Zâmbește obraznic și se
îndreaptă spre mașină.
„Doamne, nu-i spune tatălui tău că te las să conduci acest cărucior de golf.
Va avea o criză isteric.
„Ce este nou, asta e tot ce face”.
O privesc pentru o clipă în timp ce se uită la câmp. Părul ei negru este în
două împletituri. Poartă o șapcă neagră și îmbrăcămintea lui obișnuită în stil
dezordonat. Pielea ei este de porțelan deschis și are cei mai frumoși ochi.
Ea este de fapt foarte atrăgătoare sub toate hainele ei de vrăjitoare. Saraca fata
Ea are un tată conservator și sunt destul de sigur că toate bonele ei au fost la fel de
plictisitoare, pe atât de idioate.
Ai avut vreodată pe cineva în viața ta cu care să te distrezi?
Sammy se întoarce, țopăind pe spate și deschidem ușile.
Cutii de cola. Îl țin pe al meu în aer.
-Sănătate. Un toast cu Coca-Cola.
Amândoi și-au mutat conservele mai aproape de ale mele.
„Pentru că m-am distrat astăzi pe terenul de golf”. — Deschid larg ochii Fără
—. reguli.
Sammy râde și văd emoția dansând în ochii lui Willow în timp ce ne batem
cutiile.
— Știe cineva unde este prima gaură? intreb eu cand ies pe usa.
Willow arată spre stânga.

„Sus peste deal. Zâmbesc răutăcios. Ține-te pe toți.
Am accelerat și zburăm departe. Sammy țipă de încântare și chiar și Willow

zâmbește.
„Să le arătăm acestor jucători de golf plictisiți cum se face.” „Conduc ca un
nebun și, de îndată ce scăpăm din vedere, încep să țes. Copiii hohotesc de râs în
timp ce încerc să mă prefac că îi dau afară.
„Avem nevoie de niște melodii. Mă uit la Will. Poți să-mi iei telefonul și să
apeși pe Spotify, te rog?
Se încruntă și parcurge opțiunile de pe ecran. Hmm, mă gândesc pentru o
clipă.
„Cred că ziua asta îl sună pe Kanye.
Willow ridică o sprânceană.
"Kanie?"
-Da. Kanye. Redați lista de redare Kanye West.
„Cine este Kanye West?” -Cere.
„Glumești de mine?” Ea scutură
din cap.
„O, Doamne, locuiești sub o stâncă?” Nu răspunde la asta. El este un rapper.
Îmi plac mai mult cântecele lor vechi decât cele noi.
Am ajuns la prima gaură. Parcez și ieșim cu toții. Gaura este pe un deal, iar
terenul de golf este mult, foarte jos. Îmi pun mâinile pe șolduri în timp ce privesc în
depărtare.
Willow scoate o crosă de golf și o minge, apoi mi le dă.
„Ar trebui să lovesc această minge pe acea mică
gaura acolo sus? Arăt spre câmp.
-Asa este.
Sammy și Willow stau lângă mine cu mâinile în șolduri.
în timp ce ne gândim la modul în care putem îndeplini această sarcină imposibilă.
Mă aplec, așez mingea și îmi scutur fundul.
„Minge cu indicii în buzunarul de nisip”, anunț.
„O, Doamne”, se plânge Willow.
Mă balansez și dor mingea, ceea ce îi face pe amândoi să râdă.
Mai iau alta, și alta, până când în sfârșit mă conectez cu mingea și aceasta alunecă
pe podea.
Am lovit bățul de pământ.
„Sunt un rahat la asta.
„Așa este, ești”, râde Sammy.
— E rândul tău, Will, spun eu.

Ea îl aliniază și face o leagănă, ratând mingea în întregime.
— Și tu ești un rahat. -Râd.
Zâmbește în timp ce se concentrează să o lovească din nou. De data
aceasta se conectează cu mingea și zboară sus în aer.
-Wow! strigă Sam.
-Da iubito! - ipăt-. Ai mai făcut asta înainte?
-Nu.
-Dumnezeul meu. Ai putea fi următorul Tiger Woods sau așa ceva.
„Cine este Tiger Woods?”
„Trebuie să citești mai multe bârfe tabloide, prietene. Zâmbește mândru
când mingea îi sare pe teren. Poate ar trebui să iei acele lecții de golf, Will? te pot
aduce.
Ea ridică din umeri și ne uităm la rândul lui Sammy. El
De asemenea, începe teribil de lipsă, dar în cele din urmă, îmi bate șansa.
— Conduce acum, Will.
-Într-adevăr?
-Da de ce nu? -Ridic din umeri-. Cât de mult daune poate face?
Mă uit cum se ridică la volan și îi spun ce să facă. Când ieșim încet, ea râde
în hohote.
-Uită-te la mine! Eu conduc. -Seria.
Râd și îmi lovesc lista de redare. Se cântă melodia „Gold Digger”. Măresc
volumul pentru a-l face tare.
„Nu doar conduci, dragă, ci conduci la melodia „Gold Digger”. -Râd-. Acesta
este scopul nostru. Astăzi învățăm toate cuvintele „Gold Digger” și „Black Skinhead”.
Ea se întoarce spre mine neîncrezătoare.

„Vrei să învățăm melodii rap în timp ce ne cântăm?”
Golf?
Dansez în timp ce spun cuvintele.
-Desigur. Mi-am pus mâna pe bancheta din spate. Dă-mi niște ciocolată,
Sammy. Am nevoie de întreținere.
„Da!” strigă el, plin de emoție. Aceasta este cea mai bună zi a
toata lumea!
E ora patru și am râs ca nebunii la fiecare gaură.

Kanye a țipat și acum știm majoritatea cuvintelor. Willow a accelerat și a făcut
tot posibilul să lovească toate denivelările de pe drumuri. Sammy este radiant de
fericire.
Acum că mă gândesc la asta, și eu.
Niște jucători de golf plictisiți ne-au spus să refuzăm muzica doi
ori, ceea ce am făcut timp de aproximativ șapte minute de fiecare dată.
Am trecut pe lângă câțiva jucători de golf lenți și am ratat complet o gaură.
Ne-am oprit la magazin și am cumpărat prânzul pentru că nu aveam chef să

mănânc sandvișurile de rahat cu gem pentru care le-am făcut
ne.
A fost o zi perfectă.
Tocmai am terminat ultima gaură și Willow a câștigat jocul.
„Va trebui să conduc înapoi la recepție, Will, ca să nu faci
te văd
El oprește mașina și eu sar pe scaunul șoferului. Încet ne conduc în jos dealul
spre recepție.
„Am avut o zi grozavă. Le zâmbesc copiilor. Mulțumesc. A fost cel mai distractiv
pe care m-am distrat în ultimii ani.
-Și eu! strigă Sammy din spate. Willow zâmbește.
subliniez.
„Haha, te-am făcut să zâmbești. Recunoaste. Te-ai distrat”, glumesc, iar ea își
dă ochii peste cap.
Coborăm încet, cu muzica noastră acum
oprit, când Sam mă strigă din spate.
- Ăsta e tatăl meu?
-Ce? Unde? icnesc. Acolo, în spatele copacului.
Mă uit peste și văd un bărbat într-un tricou polo bleumarin care arată exact ca
el. El este pe cale să lovească cu bă ul.
— La naiba, el este, Will.
Se ridică și își mijește ochii în timp ce îl studiază pe bărbatul din depărtare.
„Ai grijă!” strigă Sammy de pe bancheta din spate.

Îmi întorc atenția înapoi spre drum și îl văd pe domnul Masters stând direct în
fața căruței. Mă deturnesc, făcând tot posibilul
ca sa o evite, dar e prea tarziu si l-am lovit cu toata puterea, alergand peste el.
Mașina sare de două ori când trece pe sub volan. țip până mă opresc.
Acum chiar am înarmat grăsimea.

6
Brielle
Sărim cu toții din căruță, alergând spre locul în care domnul Masters este întins
pe pământ.
-Oh, Dumnezeule. Domnule Masters, sunteți bine? Mă bâlbâi când cad la
pământ lângă el.
-Sunt bine. Geme, încercând încet să se ridice. De ce nu te-ai uitat unde te
duci?
— De ce ai sărit în fa a căru ei? — Am dat înapoi.
— Încercam să-ți atrag atenția. -Se ridică și pleacă
praf de cămăși.
Om prost.
Cine aleargă în fața unui vehicul în mișcare? Aș fi putut să-l ucid.
-Tată. Sam îl îmbrățișează.

— A fost un accident, tată, murmură Willow. Brielle nu a vrut.
Privirea lui nervoasă o caută pe a mea.

-Sau daca?
Eu dau din cap.
„Nu, nu, nu am făcut-o intenționat. Îmi pare foarte rău. Este bine? - Întreb.
Nu pot să cred că l-am lovit cu adevărat. Trebuie să-l ducem la spital.
„Nu sunt rănit. Se ridică și tresări în timp ce piciorul încearcă să-și susțină
greutatea pentru prima dată.
Am ochii mari.
-Este rănit. Unde l-am lovit?
„Tocmai mi-ai trecut peste picior, dar e în regulă. Pare jenat, sau poate doar
furios. Cine poate spune cu acest om?
Un cărucior de golf se apropie de noi cu doi bărbați în el. Pe măsură ce se

apropie, îi văd trăgând. mașina se oprește
încet lângă noi.

„Maestrilor, acesta a fost cel mai amuzant lucru pe care l-am văzut vreodată.
Mi-aș fi dorit să fi filmat. Un bărbat râde în timp ce se strânge de stomac.
Domnul Masters se uită la prietenii săi.

— Hilar, murmură el sec. Încearcă să meargă din nou și se strâmbă în timp ce
piciorul îi suportă greutatea.
Îl apuc de braț ca să-l susțin.
„Te rog să nu-l folosești până nu vedem un medic”.
„Mă duc acasă cu tipii ăștia. Își bagă mâna în buzunare și îi dă unuia dintre prietenii
lui setul de chei. Poate cineva să-mi aducă mașina acasă, vă rog?
Mă uit la copiii care tac de moarte, întorcându-se către

toate părțile speriate.
Grozav, asta e grozav. Atât de bine că am avut o zi cu adevărat distractivă. Sincer,
nu am avut niciodată atâtea lucruri greșite într-o săptămână în toată viața mea.
Londra încearcă să mă termine. Zi de zi, greselile mele sunt

tot mai mare.
Domnul Masters își concediază prietenii și se întoarce spre mine.
— Hai să-l ducem la doctor, oft. El dă din cap și
Willow îl ia de braț, ajutându-l în timp ce șchiopătează înapoi la cărucior. Întorc
căruciorul de golf și mă urc pe scaunul șoferului. Mă întorc să-l văd stând pe scaunul
pasagerului, privind pe geamul din față.
Iau volanul si imi las capul.

„Îmi pare atât de rău”, spun din nou.
Regretul se învârte prin mine. Îmi pare rău să fie singurul cuvânt pe care i-l spun.
Asta e tot acum. Știu că este așa. Și sunt de acord că s-a terminat. Unele lucruri pur și simplu
nu sunt menite să fie.
„Nu ai făcut-o intenționat”, îl întrerupe Willow de pe bancheta din spate. A fost un

accident, tată.
Dl Masters se strânge falca în timp ce se uită pe parbriz. Furia lui este palpabilă.
„Spune-i lui Brielle că știi că nu e vina ei”, îi cere Willow.

„Am spus că e bine”, mârâie domnul Masters. Aș dori

du-te acasa acum.
Mașina tace și o pornesc. ies din
parcare si intra pe drum.
„Putem merge la spital să ne facem niște radiografii, te rog?”
„Nu e stricat”, spune el categoric.

— Bine, oft. Cotesc pe drumul care ne duce spre
Casa-. cum doriți
E trecut de nouă și fac ultimele feluri de mâncare, din cauza faptului

că domnul Masters stă întins în sufragerie cu o pungă de gheață pe
picior, am gătit italiană la cină și știu că i-am uimit pe toată lumea cu
abilitățile mele de gătit. Un lucru pe care îl pot face bine este să gătesc.
Toată lumea a devorat până la ultima mușcătură, iar copiii chiar l-au
întrebat pe domnul Masters dacă pot să preiau gătit cina de acum înainte.
Cu toate acestea, tăcerea este acum asurzitoare. Nu mi-a spus
niciun cuvânt toată după-amiaza să-mi spună că are piciorul bine. Am
gătit, am vorbit și i-am ajutat pe copii la teme, în timp ce el tăcea solemn
și se uita la televizor. Îmi pare rău pentru acești copii. El este mizerabil.
Îi face pe toți cei din jurul lui să se simtă nefericiți. Willow are dreptate;
nu comunică pentru altceva decât pentru a le spune oamenilor că nu.
Este ca și cum ar renunța la puterea de a mustra oamenii din jurul lui.
Știu că meritam o mustrare pentru noaptea trecută, dar acesta este un
alt nivel de răceală și este extrem de nedrept când știe că mă simt atât
de rău că l-am rănit mai devreme. Sincer să fiu, nici nu vreau să
vorbească cu mine, visul meu de a avea un șef cu care să mă
împrietenesc deja a dispărut.
Nu este genul de persoană cu care mi-aș dori să am o prietenie,
cu acel mic geniu, mai bine nu. Poate că am făcut o serie de greșeli de
când am început, dar felul în care mă tratează mă face să mă simt foarte
inconfortabil.
Copiii ne spun în sfârșit noapte bună nouă și capului

la paturile lor.
Termin de curat in bucatarie si mi se intoarce stomacul. Nu am locuit

niciodată într-o casă în care să nu mă fi simțit binevenită până acum. Și nu-mi place,
nici măcar.
Mă face să mă simt inadecvat. Faptul că sunt judecător nu mă face prost.
Dar îi place să sugereze că exact asta sunt, făcându-mă să mă simt inferior.
Mă plimb prin bucătărie timp de cincisprezece minute în timp ce mă

pregătesc pentru această conversație.
Doar fă-o.
— Domnule Masters, pot să vorbesc cu dumneavoastră o clipă, vă rog?
-Întreb.
Privirea lui o caută pe a mea.
-Desigur. Îi face semn către canapeaua de lângă el. Ia un loc.
Mă ridic și ochii mei nervoși îi țin pe ai lui.

„Îmi pare rău pentru ziua de azi,
domnule. El dă din cap o dată.
„De fapt, îmi pare rău pentru tot și îmi pare rău că ți-am pierdut timpul când
am aplicat pentru acest job.
Chipul lui rămâne impasibil.
— A dori să vă dau un preaviz cu trei săptămâni.
Sprâncenele lui se ridică, cu ochii plini de surpriză.
— Ai de gând să renunți?
-Cred că este cel mai bun.
-De ce?
— Nu este evident de ce?
-Nu pentru mine.
Mă uit la el pentru o clipă. La ce se joacă?
„Te-am întrebat când ai început să-mi spui dacă există
orice problemă înainte de a renunța. Dacă sunt copiii...” spune el.
„Nu sunt copiii. Copiii sunt îngeri. O încruntătură îmi trece pe față. Stai,
despre ce vorbesti? Nu au fost decât probleme de când am ajuns aici.
„Au trecut patru zile.

„M-a concediat în prima zi!”
— Pentru că ai trecut prin chestiile mele private.

îmi las capul în jos.
„Știu și nu-l învinovățesc pentru că este supărat din cauza asta. Uite, mi-ai
spus că am 18 zile să-mi găsesc un alt loc de muncă și am vrut să te anunț că o să fac
exact asta.
Se uită la mine o clipă.
— Este vorba despre aseară?
Regretul mă lovește ca un tren de marfă.
— Da, expir puternic. Sunt mortificat că am venit la tine. Nu sunt cine sunt și
de fiecare dată când mă uit la el nu simt decât rușine. Se uită la mine.
„Sunt un om complicat. Se încruntă.

„Dar…” fac o pauză. chiar mă faci să mă simt
inadecvat.
Fața îi cade în timp ce întreabă: „De ce?”
„Fiind aici, parcă mă disprețuiești tot timpul pentru că sunt jucăuș”.
Ochii lui îi cercetează pe ai mei și simt că vrea să spună ceva, dar nu vrea.
face.
„Este doar…” ridic din umeri. pentru prima dată după mult timp
timpul... Mă simt ieftin și prost.
Ochii îi cad pe pământ și falca i se strânge.
Îmi înghit nodul din gât. Știu că trebuie să spun asta, chiar dacă nu vrea să
audă.
— Pot să vorbesc sincer, vă rog, domnule?
„Ești de când ai început. Nu are rost să-mi ceri permisiunea acum”, răspunde
el.
— Willow are nevoie de ea.
Înghite nodul din gât, ochii ni se întâlnesc.
„Sunt îngrijorat că este deprimat... dacă nu este încă.
„Willow este bine.
-Nu, nu este adevărat. Trebuie să te trezești și să faci față faptului că
are un adolescent cu probleme serioase.
Se ridică, brusc în defensivă.
— În patru zile ți-ai dat seama că fiica mea are probleme?
-Nu. Mă ridic, pentru că evident această conversație a fost o greșeală. În

patru zile am fost martor la tot ce nu spune. Nu a vorbit o dată cu ea decât pentru a
o mustra, asta mă întristează.
Se uită atent la mine și nu am idee la ce se gândește.

Poate că am depășit o limită spunând asta, dar chiar simt că trebuie spus. El nu
răspunde.
— Oricum, voi lucra până la sfârșitul lunii. Zâmbesc trist. Mulțumesc pentru
—. oportunitate. Voi face tot ce pot în munca mea până plec, știu că călătoriți
săptămâna aceasta. Copiii vor fi îngrijiți de parcă ar fi ai mei până voi pleca.
Își strânge maxilarul și se ridică brusc.

— Ai spus că o să-mi spui dacă există o problemă cu copiii înainte să renunți.
Mă încruntă și mă uit la el. Tocmai ai auzit ceva care a iesit din gura mea?
„Nu sunt copiii. Copiii sunt perfecti. Încruntarea lui se adâncește în timp ce
mă opresc pentru a respira. Ți-am spus deja, nu-mi place cum mă faci să mă simt.
Dintr-un motiv stupid, mi se umplu ochii de lacrimi. Sunt obosit și emoționat.

La naiba, a fost o după-amiază grea. Mă simt atât de vulnerabilă fiind aici în această
situație.
„Îmi pare atât de rău că te-am lovit astăzi. Îmi pare atât de rău
aseară. Te rog, iartă-mă, spun printre lacrimi. Își lasă bărbia pe piept.
„Bună seara, domnule Master”, șoptesc eu, apoi mă întorc și merg în camera
mea.
O jumătate de oră mai târziu, sunt în pat, cu fața la perete. Televizorul este
pornit, dar nu mă uit la el. Mă gândesc la înainte să vin la Londra și la cât de
entuziasmat eram de perspectiva acestei poziții.
A fost atât de diferit de celălalt loc de muncă al meu, nu știu cum am intrat în mizeria asta.
Nu toată lumea s-a născut pentru a fi babysitter.

Sunt supărat pe mine pentru că am renunțat jenant, dar nu mă pot simți o curvă
ieftină de fiecare dată când mă uit la șeful meu. Nu știu ce naiba sa întâmplat cu mine
aseară și de fiecare dată când mă gândesc la conversația noastră din garaj de azi dimineață
mă înfioră. Urăsc să fiu atras de el.
Cioc cioc.
Ridic sprâncenele.
-Înainte.
Domnul Masters intră, ochii lui îi întâlnesc pe ai mei dincolo de cameră.
— Pot să vorbesc cu tine un minut, te rog? — Întreabă cu voce

mic de statura.
Dau din cap.

Își strânge mâinile în fața lui în timp ce stă la capătul patului.
-Ia loc.
Se uită în jur și își dă seama că nu are de ales decât să stea pe marginea patului.
-Ce este? -Întreb.

"Despre seara trecuta.
Închid ochii strâns.
—Nu vreau să vorbesc despre aseară, mor de rușine.
-Nu vă rog.
Îmi fac ochii mari și el mă privește cu atenție.
-Am o întrebare pentru tine. De ce mi-ai spus Julian aseară?
Mă încruntă și mă scarpin în vârful capului. mă micșorez

a umerilor.
— Cred că speram că putem fi prieteni.
-Vrei sa fi prietenul meu?
Eu dau din cap.
-Nu. Mă gândesc pentru o secundă. Vreau să fiu prieten cu tipul distractiv care m-
a dus în oraș cu Porsche-ul lui, am vrut să fiu prieten cu Julian.
Se joacă cu pătura în timp ce ascultă.

Zâmbesc trist.
—Îmi construisem în cap că am venit să lucrez pentru o femeie, că o pot

ajuta douăsprezece luni și că am putea lega o prietenie.
— Ai fost dezamăgit când ai aflat că sunt eu?

— Nu, expir puternic. Cred că poate aseară am fost
prea în încredere, a teptând o prietenie care nu a existat.
„Nu am fost jignit, am fost tentat”, șoptește el.
Ridic sprâncenele.
"C-ce vrei să spui?"
Înghite ceea ce pare o minge de plumb în gât.
„Am fost tentat să fiu Julian... fie doar pentru o noapte.
Aerul dintre noi se schimbă. Ce?
„Eu niciodată…” Vocea mea se stinge. Nu sunt genul ăsta de fată, nu
are nevoie de tine să-l ispitești. Vă pot asigura că nu s-ar fi întâmplat nimic.
Lasă-ți capul.
-Pot observa asta. Nu am vrut să te fac să te simți ieftin în dimineața asta. Asta nu
a fost niciodată intenția mea.
Tacem o clipa.
„Ți-am spus azi dimineață pentru că mi-a fost rușine.
-Tu? - oaptă-. De ce naiba i-ar fi rușine?
— Pentru că sunt mult mai în vârstă decât tine și eu... sunt într-o poziție
de putere fiind șeful tău.
„Uneori trebuie să vorbesc cu un prieten. Este greu să trăiești singur într-o
țară ciudată, Emerson locuiește într-o altă casă și o văd doar o dată pe săptămână.
Nu vreau să mă arunc în el, chiar nu vreau”, recunosc.
Zâmbește onestității mele. Simt că am spus ceea ce trebuie. Dintr-o dată
pare în largul lui.
"De ce esti asa?" -Întreb.
-Precum și?
„Morâcănos tot timpul.
Zâmbește blând.
„Nu știu, sunt cine sunt.
— Trebuie să fie foarte singur.
Ochii lui îi cercetează pe ai mei și simt o schimbare de putere între noi, de
parcă ar fi ceva palpabil. Deodată văd pentru ce
într-adevăr este: un om foarte neînțeles stând pe marginea mea

pat.
E stricat.
„Nu vreau să pleci”, spune el.
„Dar…” ridic din sprâncene.
„Ești prima persoană pe care Willow a apărat-o.
-Ce?
„Te-am văzut azi, mă uitam la cum conduceau cei trei ca nebuni cu muzica.
Am o viziune despre cum trebuie să fi privit de la distanță.

— Doamne, murmur eu.
— Păreai atât de lipsit de griji. -Rămân în tăcere.
„Este cel mai fericit lucru pe care i-am văzut de mult timp”.
Am scos o lacrimă. Nu pentru mine, ci pentru el. Cum trebuie să simți să nu-
ți vezi niciodată proprii copii fericiți?
„Copiii mei au avut nouă bone în doi ani. -Se mușcă
buza de jos. Deși tehnica ta de babysitting este foarte... neortodoxă.
Zambesc.
„Trebuie să recunosc, se pare că comunici cu

Willow cum nimeni nu a făcut-o vreodată.
„Se simte pur și simplu neînțeleasă”, îi spun eu calm.
Ea este o fata buna.
Se încruntă în timp ce ochii lui îi cercetează pe ai mei, părând surprins că
acele cuvinte mi-au părăsit buzele.
„Nu pleca”, repetă el. Putem repara asta.
— Dar nu pot fi dădaca conservatoare pe care vrei să fiu. Nu sunt obișnuit
cu meseria asta. Este o lume dincolo de ceea ce fac eu
Casa.
"Ce faci acasă?"

-Sunt un inginer. Fața îi cade.
-Ce? Clătină din cap neîncrezător. Esti un inginer?
Zambesc.
— De ce pari atât de surprins?

„Pentru că am crezut că ești…” Vocea lui se stinge.
— Doar o dădacă proastă? -Întreb.
Își strânge buzele strâns.
"Dimpotriva. Îmi doream un loc de muncă complet diferit de ceea ce făceam

acasă. Iubesc copiii și m-am gândit că aceasta ar fi slujba perfectă pentru mine, dar nu
vreau să simt că fac ceva greșit tot timpul. Știi?
Îmi oferă un zâmbet pe jumătate.
„Se pare că faci o mulțime de babysitting greșit, chiar și tu trebuie să recunoști.
Râd.
„Doamne, știu. Sunt un dezastru.
-O sa iti spun eu ce. De acum înainte, când îmi vei spune Julian, voi ști că îți dorești
un prieten și că nu cochetezi cu mine. Voi ști cum să-mi scot căciula de șef, domnule
Masters.
Zambesc.
„De unde să știu când ai nevoie de un prieten?”

„Pot să te asigur că nu voi avea nevoie de un prieten”.
„Toată lumea are nevoie de un prieten uneori.
Buzele lui se curbe într-un zâmbet sexy.
-Eu nu.
Ochii ni se întâlnesc și simt că există o altă parte din asta
conversație care îmi lipsește.
Neagă cu capul.
-Un inginer?
Râd.
Da, un inginer. De ce pari atât de surprins?
"Pentru că eu sunt. Unde ai lucrat?
— La o companie numită Biotech. Am proiectat mașini, deși vreau să intru în
minerit când mă întorc acasă.
Studiază-mi fața.
— Nu mulți oameni mă surprind, domnișoară Brielle.
„Cred că mă pricep să-ți ofer surprize de babysitting”.
Zâmbet.
„Așa este, totuși, să fii lovit de un cărucior de golf a fost ceva ce sper să nu se mai
repete.
Râd și ochii ei strălucesc cu ceva special.
— Cum m-ai numi? Adică, dacă am fi prieteni”, întreb eu.
Își mușcă buza de jos.

— Bree.
O senzație caldă și moale îmi străbate corpul.
„Nimeni nu mi-a spus niciodată așa”, șoptesc eu.
„Nu este adevărat, tocmai am făcut-o. Zâmbesc blând.

— Deci, avem o înțelegere, nu vei pleca? Putem incerca
Repara asta? Ochii lui plini de speranță îi țin pe ai mei.
Dau din cap.
-Presupun.
Se ridică și se uită în jur, de parcă și-ar fi dorit brusc
a alerga.
„De ce urăști atât de mult să fii în această cameră?” Ridic sprâncenele.

—. În ziua în care mi-ai arătat camera asta, nici nu a vrut să intre. Își strânge
umerii.
-Nu știu. Este foarte personal să fii în spațiul tău. Mă face să mă simt inconfortabil.
"Esti ciudat. Zambesc. Bună seara, domnule Masters.

Zâmbește, clar fericit că m-a făcut să rămân.
— Bună seara, domnișoară Brielle.
El chiopătează pe piciorul dureros i apoi se opre te la u ă i
întoarce-te.
— Te rog, nu mă mai lovi.
„Dacă nu stai din nou în fața căruciorului meu de golf, nu o voi face”.
El clătină amuzat din cap și iese din camera mea, iar eu zâmbesc când ușa se
închide.
Ei bine, asta a fost neașteptat.
Aștept în josul scărilor.

„Hai băieți, trebuie să plecăm sau întârziem”.
Soarele strălucește puternic și am dormit bine aseară pentru prima dată de când
am ajuns. Mă simt puțin mai bine după ce domnul Masters a venit să vorbească cu mine
aseară, poate că asta se va rezolva până la urmă.
Sammy coboară scările în uniformă, întinzându-mi rucsacul în timp ce ajunge la
treapta de jos.
— Willow, hai să mergem! -O sun.

„Nu mă grăbi”, mârâie ea în timp ce coboară scările. Trece pe lângă noi cu
rucsacul atârnat pe umăr. Sammy și cu mine schimbăm priviri.
Doamna s-a trezit proastă.

Mă urc în mașină și ea stă pe bancheta din spate, privind pe geam cu brațele
încrucișate peste piept. Mă uit la ea în oglinda retrovizoare.
Care e problema ta? Dacă a fost bine ieri. Doamne, adolescenti.

„Ce se întâmplă azi, băieți?” -Întreb.
„Trebuie să merg la bibliotecă și apoi facem sport după prânz”, spune Sammy.
„Le-am pus prânzul în sacoșe. Tatăl lui le-a pus la frigider după ce le-a făcut
aseară, spun eu.
— N-am de gând să-l mănânc. Willow se încruntă. Urăsc ceea ce împachetez, are
gust de rahat.
Îmi mușc buza ca să-mi opresc zâmbetul. E bine de știut că nu mă urăște doar pe
mine astăzi.
Ajungem la școala lui și opresc mașina. Willow pleacă fără să spună un cuvânt.
cuvânt. Dau jos geamul și strig: „O zi bună, dragă.
Îmi dă semnul degetului mijlociu și continuă să meargă, făcându-mă să râd.
Sammy zâmbește și mă ia de mână, recunoscătoare că nu mă enervează.
„O să mergem să ne luăm cafeaua și ciocolata caldă acum,

om mic?
El dă din cap cu un zâmbet radiant.
-Da.
Ies în trafic.
„Cred că sunt cea mai norocoasă babysitter din lume
ciocolată caldă cu tine în fiecare dimineață.
Fața ei drăguță se luminează și simt că inima îmi strânge. nu te dracu Chiar sunt
cea mai norocoasă babysitter din lume.
„Spune-mi totul”, îi spun lui Emerson.

E luni seara și suntem la meciul de fotbal al lui Willow, e întuneric și frig. Lumini
mari luminează curtea. Sammy dă o minge cu niște copii mici în celălalt spațiu de lângă noi.
Emerson a venit cu mine ca să putem ajunge din urmă și să vorbim despre Mark, tipul care
a luat-o de la aeroport. A lucrat pentru un dealer de artă din Australia și a trebuit să trimită
un e-mail companiei lui Mark despre unele lucrări de artă pe care trebuiau să le expedieze.
Au început să vorbească și au început o prietenie. Era convinsă că el era acela. A sfâr it
prin a-i găsi o slujbă, ca să putem veni în anul nostru sabat. Nu sunt sigur că am fi aici dacă
nu ar fi agresiunea lui.
„Doamne, nu știu”, oftă el. Se pare că nu există nicio scânteie.

-Ce vrei sa spui? „El nu are
„chestia”, știi. E scăzut și, sincer să fiu, mă deranjează puțin.
Râd în timp ce îmi beau cafeaua. Stăm în mașină cât timp

vedem trenul pe Willow.
Vedem ceața rece care apare în fața gurii tuturor când vorbesc.
„Locul ăsta îngheață”, murmură ea în cafeaua. Stiu,

adevăr? super inghetata
Mă uit peste și îl văd pe domnul Masters mergând pe curte. Poartă costumul lui
bleumarin și o haină lungă de culoare închisă. Părul lui este scurt și maxilarul puternic.
Simt un fluturat în stomac. Ceva pare să se fi schimbat pentru mine cu el. Acum,
se pare că mă gândesc la el tot timpul.
Când vorbește cu mine, trebuie să mă concentrez să nu mă uit la buzele lui mari
și roșii.
Este o distragere a atenției. Este foarte frumos.
— Domnul Masters este aici. Zambesc. Mă voi întoarce pentru o secundă.
Sar din mașină și mă apropii de el.
— Ei bine, bună ziua, domni oară Brielle. „Are un fel de rânjet de pisică Cheshire
în seara asta”.
-Buna ziua. Stau în vârful picioarelor în timp ce vorbesc.
-Cum a fost ziua voastră? -Cere. Limba lui iese să-i lingă buza inferioară și simt că
îmi strânge stomacul.
"Minunat. Cum a fost a ta?

Zâmbet.
-A fost bun. A alergat peste vreun biet jucător de golf fără bănuieli
astăzi?
Râd în timp ce îmi trec mâna prin coada de cal.
„Nu, îmi păstrez abilitățile de conducere specializate pentru tine. -A privit în
jos-. Cum e piciorul tău?
„Abia atașat de corpul meu”, răspunde el sec.
— Pot să-l tai dacă vrei? Economisiți o vizită la spital.
Seria.
„Îngrozitor, habar n-am dacă glumești sau nu.
Râdem amândoi. Willow ridică privirea și îi face semn cu mâna,
răspunde ea gestului.
„Nu știam că vii în seara asta”, spun eu.
— M-am gândit că vei face efortul. Privirea lui o ține pe a mea și eu zâmbesc.
Are legătură cu atacul meu asupra lui noaptea trecută.
— Pleci miercuri, nu? -Întreb.
-Da foarte devreme. Ești sigur că vor fi bine?
-Vom fi bine.
„Janine va face și ore suplimentare. Ea va fi acolo pentru a vă ajuta în orice
moment. Ea și soțul ei pot merge și sta în casă dacă vrei.
„Vom fi bine”, repet. Trag cu degetul mare spre mașină.

Emerson a venit cu noi în seara asta. Ea stă în mașină.
Își pleacă capul și zâmbește. El îi face semn cu mâna, iar ea îi întoarce cu mâna.
„Ar trebui să te las să te întorci la ea”, spune el.
-Este bine.
— Mă duc să stau de partea cealaltă a cur ii. Te voi vedea acasă?
Aerul dintre noi bâzâie ca electricitatea. De unde vine asta?
-Sigur.
Ochii noștri zăbovesc prea mult unul asupra celuilalt până când mă forțesc
să privesc în altă parte.
Îl văd acasă.
Mă întorc, mă întorc la mașină, urc și închid ușa. Inima îmi bate în piept.
-Glumești? se repezi Emerson.

-Ce?
— Flirtați unul cu celălalt?
-Nu. Ce vrei sa spui? „El s-a
uitat la fundul tău în timp ce te-ai îndepărtat”.
Îmi fac ochii mari, entuziasmul îmi crește.
-Într-adevăr? Ea își dă ochii peste cap.
— Dacă e bătrân, Brell.
Zâmbesc în timp ce îl privesc mergând pe curte departe de noi.
„Nu e chiar atât de bătrân. Are treizeci și nouă de ani.
„Asta e vechi.
„Trebuie să recunoști, el este destul de frumos pentru un bătrân. - Zambesc.
Zâmbește în timp ce se uită la el.
„Bănuiesc că într-un fel vechi și bogat… așa este.
Stau la masă și o ajut pe Willow cu temele. Are o misiune pentru mâine și e

speriată.
Domnul Masters este în biroul lui. Îl aud vorbind mai departe
telefon cu cineva. A fost lipit de telefon toată noaptea.
— Am nevoie de busola mea. Willow oftă. Unde este?
„În sertarul biroului meu.
- O să-l iau. Ies in hol si urc scarile. Îl aud pe domnul Masters vorbind la
telefon.
„Sunt pe cale să urce”, spune el.
Ascultă o clipă.
— Cumpără cinci sute acum.
Mă opresc la a doua treaptă ca să pot asculta
ascuns. Ascultă o clipă.
Mă gândesc să pun un milion.
Despre ce naiba vorbeste?
„Bine, da. El face o pauză. Voi transfera cinci sute de mii acum. Este un lucru
sigur. Îl dublez într-o lună.
Mr. Masters joacă la bursă. de acolo

banii astia provin de la.
Urc treptat scările, simțindu-mă într-adevăr foarte incompetent.
Este nevoie de bani pentru a face bani.
De aceea nu am nimic.
7
Brielle
bate bate
Ridica privirea.
-Înainte.
Domnul Masters băgă capul în u ă.
— O băutură, Bree? -Zambesc. Bree. Bree m-a sunat.
„Uh…” Mă scarpin în cap, mă uit înapoi la cartea mea și apoi înapoi la el.
Doamne, sunt într-o parte foarte bună a cărții mele și ei sunt pe cale să o facă.
„Dacă preferi să-ți citești cartea, nu-ți face griji”, se răstește el încet.
„Uită-te la tine, te enervez. -Zambesc.
-Eu nu sunt supărat.
Îmi ridic degetele și ciupesc aerul.
-Deloc?
Se uită la mine în gol.
— Vrei sau nu ceva?
„Da, ar fi minunat, mulțumesc.” Se întoarce și se întoarce în bucătărie, iar eu
îl urmăresc. Stomacul meu dansează nervos în timp ce mă așez la bar.
Ne toarnă fiecăruia câte un pahar de vin roșu și îmi dă-mi al meu.

Clincăm din pahare și eu zâmbesc.
„Nu pot sta mult. O singură ceașcă. El ridică o sprânceană.
— Mă lași pentru cartea ta?

-Desigur. Nu fi jignit, l-aș renunța la Superman pentru asta
carte.
Zâmbește și se așează în fața mea. Stăm în tăcere pentru o clipă, niciunul
dintre noi nu știm ce să spunem.
— Unde te duci mâine în călătoria ta? -Întreb.
-Kent.
-Oh. Îmi beau vinul, apoi mă uit la el prin marginea paharului de cristal. Hmm,
asta este delicios.
-Am bun gust.
-Evident. glumesc. m-ai angajat
— Fără să o vezi. -Zâmbet.
Râd.
„Kent este locul unde este Castelul Dover.
-Da. Ai fost acolo? întreabă el, aparent surprins că știu asta.
-Nu dar vreau. Este pe lista mea de lucruri de făcut cât timp sunt aici. Povestea lui
mă fascinează.
-De ce?
„Arhiepiscopul a fost asasinat acolo, în fața altarului său, de către Cavalerii
din casa Regelui Henric.
O încruntătură îi trece pe față.
— Un fan al istoriei, nu?
Zambesc.
-Poate. A fost unul dintre motivele pentru care Emerson și cu mine am vrut să
venim aici. Ne plac clădirile vechi și istoria. Nu avem așa ceva în Australia. Australia este o
țară doar de aproximativ trei sute de ani. Singurele lucruri vechi pe care le avem acasă
sunt pietre funerare.
Ia o înghițitură din băutură și linge vinul roșu de pe buza de jos.
„Sunt o mulțime de lucruri vechi în Marea Britanie. El ridică din sprâncene.
sugestiv pentru a sugera că este unul dintre acele lucruri vechi. El este așa de...
Călătorești mult pentru muncă? Întreb în timp ce încerc să fiu obișnuit. Nu saliva
la masă, prostule.
-Nu chiar. Își bea vinul. Sunt invitat să țin o prelegere.
-Wow. Zambesc. Impresionant.

Zâmbește timid și lasă capul în jos.
—Voi vorbi doar despre efectele închisorii asupra dependenților de droguri.
Oh, asta sună greu. El dă din cap. Aș putea spune asta.

Tacem o clipa in timp ce aerul vibreaza intre noi, iar daca nu ma insel, pare putin
nervos si el... sau poate doar pentru ca sunt destul de nervos pentru amandoi.
"Ce ai planificat pentru acest weekend?" Ceva

distrac ie? -Întreb. Expiră:
„Nu, nu încă. Si tu?
— Ies cu Emerson sâmbătă seara. Iau o înghițitură de vin și îi dau paharul. Și
nu trebuie să-ți faci griji, nu mă voi întoarce aici să mă fac din nou de rușine. Își dă ochii
peste cap.
— De ce tot aduci în discu ie?

„Pentru că este mai mult decât mortificant. O să-l pun pe piatra funerară. Ridic
mâna în formă de curcubeu. Aici zace Brielle, campioană a dracului uscat în frigider. El
râde și eu închid ochii, prefăcând un fior.
— Ieși din nou cu prietenul tău canadian? întreabă el devenind brusc serios.
mă înfior.
-Doamne nu. Tipul ăla este un idiot, așa că nu e genul meu.
Ochii lui sexy sunt ațintiți asupra ai mei.
„Ai un tip?” Stomacul îmi
flutură.
Tu... ești genul meu.
"Toată lumea are un tip... nu-i așa?" Zâmbesc timid. stiu
ridică din umeri.
-Nu știu.
— Ai un tip? -Întreb.
Ne umple din nou paharele în timp ce contemplă întrebarea mea.
Doamne, încetinește. Aceste băuturi coboară prea ușor. Nu vrem să se repete ceea ce s-
a întâmplat cu frigiderul.
Își strânge buzele în timp ce contemplă întrebarea mea.
„Bănuiesc că femeile cu care m-am întâlnit în ultimul timp se îndrăgostesc
într-un fel de tip.
-Te intalnesti cu cineva? întreb eu, purtându-mă surprins.
Din fericire, nu ai idee despre activitățile mele de spionaj
săptămână.
Ochii îi dansează de bucurie... sau de răutate. Chiar nu pot spune.

„Dacă ies la întâlniri. Zâmbește în paharul lui. Nu sunt atât de bătrân, nu am
murit încă.
Îmi mușc buza de jos pentru a-mi ascunde rânjetul prost.
— N-am spus niciodată că ești bătrân.

„Păreți surprins că mă întâlnesc. El ridică o sprânceană și de data asta știu că e
din curiozitate.
"Nu sunt surprins. Scutur din cap dintr-o parte în alta. Bine, poate puțin. Am
crezut că vei avea o prietenă stabilă.
El este cel care preface un fior de data asta.
„Nu vreau să am o prietenă stabilă.
— O so ie, atunci? -Râd.
„O, la naiba, nu-mi dorești asta”.
Râdem amândoi și ochii noștri zăbovesc prea mult unul pe fețele celuilalt.
Acest lucru devine puțin ciudat. Mă atrage foarte mult.

-Fără iubită. Nici o sotie. Ce ai? -Întreb.
Ochii lui întunecați îi țin pe ai mei.
"Prieteni cu beneficii.
Inima începe să-mi bată cu putere în piept.
"Ce beneficii?" - oaptă.
Zâmbește sexual și sorbi din băutură, arătându-mi cea mai bună privire de „vino
dracu-mă”.
- Satisfacția sexuală.
Îmi înghit nodul din gât în timp ce mi-l imaginez gol.
Chiar am nevoie să fac sex. Putea să spună cuvântul lapte și eu
ar găsi-o prost de atrăgătoare.
„Ar trebui să mă întorc la cartea mea”, șoptesc.
Dă din cap și își rostogolește buzele, parcă s-ar opri să vorbească.
„Mulțumesc pentru discuție, Julian.
— Cu plăcere, Bree. Respirația îmi strânge.
Există ceva în felul în care Bree spune că este atât de... perfect.
— Pot să te ajut cu ceva înainte să pleci? -Întreb.
Ochii i se întunecă când spune: „Ca ce?”
„Acesta...” Am o viziune cu mine deasupra lui, goală în mine
pat și mă simt instantaneu udă.
În regulă, întoarce-te în camera ta, târfă excitată.
„Itinerarul tău sau așa ceva”, bâlbesc eu, distrasă de gândurile mele rătăcitoare.
Zâmbește, de parcă știe exact unde sunt gândurile mele.

„Itinerul meu este fix, dar mulțumesc oricum.

Mă ridic și îmi clătesc paharul înainte de a mă întoarce spre el.
-Să ai o călătorie plăcuta.
-O să îl fac eu. O să vă sun în fiecare zi să văd cum sunt copiii.
Ochii ni se întâlnesc încă o dată, iar stomacul meu dansează de entuziasm că
mă cheamă.
Doar să văd cum sunteți. Ce prost sunt.
Zâmbesc rușinat, stânjenită că mă face să mă simt ca o fată năucită.
Nu-mi amintesc că vreun bărbat m-a făcut să mă simt așa. Se întâmplă

altceva aici, sau doar o iluzie în mintea mea?
— Bună seara, domnule Masters.
Se ridică și deodată suntem față în față, despărțiți
doar cu milimetri.
„Julian”, mă corectează el.
Inima mea sare o bătaie la apropierea noastră și mă uit în ochii lui senzuali.
Puterea care emană din corpul său este palpabilă. Ar fi atât de dominant în
pat.
„Julian”, șoptesc eu.
Ochii lui se fixează pe buzele mele.
Doamne, o să mă sărute? Fă-o. Fă-o.
După o clipă, pare să-și amintească unde se află și face un pas hotărât înapoi,
dând din cap ca un gentleman.
— Bună seara, Bree.
— Ce carte vrei să citești, Sammy? îl întreb în timp ce mă uit la rafturile ei de cărți.

E opt și jumătate, iar eu stau pe marginea patului lui în timp ce el se usucă după baie.
Domnul Masters a plecat devreme în această dimineață și nu am auzit de el toată
ziua. Janine a plecat acum aproximativ o oră, după ce a pregătit cina.
„Nu știu, trebuie să citim, nu putem face altceva

a diversifica? întreabă el în timp ce se schimbă în pijamaua de flanel cu dungi.
„De ce, ce vrei să faci?”

El ridică din umeri.
— Urmăriți videoclipuri pe YouTube sau așa ceva.
„Nu învățăm prea multe de la YouTube, Sam.
„Nu este adevărat”, țipă Willow din camera ei. Tot ce știu am învățat de pe
YouTube.
— Acolo ai învățat să asculti cu urechea? Răspund eu, la fel de țipând.
„Ce amuzant”, răspunde ea.

Îi fac cu ochiul lui Sammy.
"Nu-i așa?" Sunt grozav, am învățat-o pe YouTube — țip.
„O, Doamne,” o aud gâfâind.
Mă gândesc pentru o clipă. Ce este ceva ce putem vedea împreună,
Trei?
-Stiu. Am putea urmări videoclipuri cu pisici, spun eu.
Sam se încruntă.
-Astfel încât?
Ați văzut vreodată videoclipuri cu pisici pe YouTube? întreb eu, surprinsă.
-Nu.
— Will, ai văzut? Sun, știind că ea ascultă.
„Nimeni nu face asta, cu excepția perdanților”, răspunde ea.

Râd.
— Noroc că sunt un eșec.
Deschid computerul lui Sam de pe biroul lui și mă conectez la YouTube,
căutând pisica cu laba de pisică.
Eu și Sam ne așezăm la birou și așteptăm amândoi.
Un băiețel merge pe o alee când o pisică sare și îl abordează. Cade
spectaculos în grădină și râdem amândoi. O imprimantă imprimă hârtie într-un birou
și o pisică intră, atacând imprimanta cu ambele labe când hârtia iese, iar amândoi
crapăm din nou.
O pisică rămâne blocată într-o cutie de cereale și se sperie. O pisică alunecă

pe marginea căzii și cade.
Pisici proaste, proaste, care fac orice răutate posibilă.
Nu trece mult până când Willow apare la ușă, pândind în jur și dorind să
vadă ce este atât de amuzant.
Pisică obraznică după pisică obraznică, vedem cum sar, sperie, atacă câinii,
cad din lucruri și, în general, se comportă ca mine, super prost, și suntem cu toții
isterici de râs. Acesta este cel mai amuzant lucru pe care l-am văzut de mult timp și
devine din ce în ce mai amuzant. Am izbucnit în râs.
Telefonul îmi sună în buzunar și îl scot. Numele Lord Masters

aprinde ecranul.
„Bună”, răspund eu, încercând să mă comport serios.
„Bună ziua, domnișoară Brielle”, toarnă vocea ei catifelată prin telefon.
Inima mi-a sărit o bătaie auzind vocea ei frumoasă.

-Buna ziua.
-Totul e bine? el intreaba.

Văd o pisică căzând într-o piscină după ce și-a atacat proprietarul și pe mine
Râu.
-Totul e bine. Si ce poti spune despre tine? -Întreb.

„Da, totul este bine aici. Cum sunt copiii?
Pe ecran apare un videoclip cu o pisică care urmărește un urs și
copiii râd în hohote. Nu pot să nu râd și eu.
-Ce se întâmplă? -el intreaba-. Unde esti?
— Ne uităm la labele de pisică pe YouTube.
„Videoclipuri cu pisici care lăbușesc?” E ora nouă, ora de culcare a fost acum
jumătate de oră.
Un bărbat care doarme pe o canapea apare pe ecran și o pisică sare și îi
atacă pula. Sar de frică și cade de pe canapea în stare de șoc.
Noi trei am râs.
-Ce e așa de amuzant? se repezi el.
„Pisica tocmai a atacat pula bărbatului”. -Râd-. A căzut de pe canapea.
Cu greu pot vorbi de râs.

-Ce naiba? Aduceți copiii la telefon.
Îi dau telefonul lui Sammy.
„Bună, tată”, spune el, cu ochii lipiți de ecran.
-Buna Samuel. Totul este in regula?
„Pisica a atacat părțile intime ale bărbatului”, se răstește Sammy.
„Nu te mai uita la gunoiul ăla”, îl aud pe domnul Masters spunând.

O pisică sare de pe banca din bucătărie și cade în coșul de gunoi.
Se răstoarnă și sperie câinele și am izbucnit din nou în râs cu toții.
Sammy nu poate vorbi de râs.
„Pisica a căzut la gunoi”, strigă el entuziasmat.
„Cerul bun”, se plânge domnul Masters. Pune-ți sora la telefon.
Sam îi dă telefonul lui Willow.

-Salut tată. -Zâmbet.
— E totul în regulă, Will?
O pisică cade într-un acvariu și erupem din nou.
Ea râde în hohote.
„Da, tată, totul este bine. Trebuie sa plec. — Dă-mi telefonul înapoi.
„Putem lua o pisică?” -Întreb.

-Cu siguranta nu. Nu cred că este deloc amuzant când o pisică atacă pula
unui bărbat în timp ce acesta doarme.
Am râs din nou.
— O să-l antrenez să-ți facă asta.
„Doamne, Brielle.
„Totul este bine aici, nu trebuie să vă faceți griji. -Zambesc.
„Domnișoară Brielle”, oftă el. Vă rog să puneți copiii în pat acum.
Gata de pisici proaste.
Îmi dau ochii peste cap și mă uit la copii și amândoi îmi zâmbesc.
„Bine, polițiste. Înțeles. Spune-i la revedere tatălui tău
copii, îi spun eu.
„La revedere, tată”, strigă copiii la unison, exact când o pisică sare pe spatele
unui câine. Câinele decolează cu viteză maximă, în timp ce pisica atârnă pe spate
pentru viața dragă.
Copiii țipă din nou și eu închid imediat înainte să încep să râd.
Primim o pisică.
Este joi după-amiază, iar eu și Sam îl așteptăm afară pe Willow.

din scoala lui. Am o surpriză pentru tine și sunt încântat să o împărtășesc.
Ea se apropie și se urcă în mașină.
-Buna ziua. -Zambesc.
„Bună”, mormăie el în timp ce își pune centura de siguranță.
Ies în trafic și îmi pâlpâie ochii spre ea în oglinda retrovizoare.
-Am o surpriza pentru tine.

-Nu-mi spune. Ești cu adevărat o pisică YouTube și nu o
sora mai mica? oferă ea sarcastic.
„Miau”, glumesc.
-Oh Doamne. Ea face o față. Te rog opreștete.
Zâmbesc în timp ce conduc și Sammy râde.
„De fapt, am două surprize pentru tine.
— Da, ce sunt? Oftă fără interes.
— Credeam că voi doi mă puteți ajuta să gătesc în seara asta.
Ea se încruntă.
„Pentru ce?” „I-
am dat noaptea liberă lui Janine.
-De ce?
„Ca să te pot învăța cum să faci paste”.
Ea își încrețește fața.
— Asta e surpriza mea? Sună mai mult ca o pedeapsă.
„Ei bine, m-am gândit că poți învăța să faci paste, și apoi
Duminică seara ai putea găti cina pentru tatăl tău, singur.
Mă uit la ea în oglindă în timp ce ochii ei se ridică pentru a-i întâlni pe ai
mei, interesul ei trezit.
„Tatăl tău i-a plăcut atât de mult pastele alese noaptea și imaginează-ți cum
surprins cum s-ar simți dacă ai ști cum să faci singur.
Își mușcă buza de jos în timp ce contemplă ideea.
— Care este a doua surpriză?
„Ne-am înscris pe amândoi la lecții de golf.
-Ce? -Tipa ea-. Nu merg la lecții de golf cu tine. Acea
ar fi foarte penibil.
Ea rămâne tăcută o clipă.
„Probabil vei da peste cineva sau ceva de genul”, șoptește el.
Zâmbesc pentru că știam că va spune asta.
— Bine, nu mă duc, dar tu începi miercurea viitoare. -Din

Oricum, nu am fost niciodată înscris cu adevărat.
Își răsucește buzele în timp ce se uită pe fereastră și știu totuși asta
nu va recunoaște niciodată, e puțin fericit de asta.
Apuc volanul și mă prefac că conduc foarte repede.
„Hai să mergem acasă și să începem să gătim, dragă”, îi spun eu cu accent
francez.
Ea își dă ochii peste cap de dezgust.
„O, Doamne, fă-o să se oprească.
-Vezi asta? Aduc mingea de aluat mai aproape de mine, apoi i-o arăt. Îl frământați
pe masă.
Copiii se concentrează în timp ce mă privesc, amândoi frământându-le
masa.
Willow's se lipește de blat.
„Îți mai trebuie puțină făină”, îi spun.
Își bagă mâna în borcan și pune cantitatea minusculă pe blat.
„Nu așa”, spun eu. Ia o mână întreagă, întinde mâna, fată.

Nu fi zgârcit cu făina.” Îmi bag
mâna în borcan, iau o mână mare de făină și
împușcat pe tejghea. Cade putin la pamant.
"O arunci peste tot", se repezi el.
Zâmbesc, ridic mâna și suflu niște făină în aer.
„Destul”, țipă el în timp ce se concentrează asupra masei sale.
Aluatul lui Sammy începe să se lipească, așa că Willow apucă o mână uriașă
și îl aruncă pe blat, privind cum cade peste mine.
Gura mea rămâne deschisă de surprindere când mă privesc. Zâmbet

proste te
-Oh, uite…
„Fă-o din nou și îți voi sparge un ou peste cap”. Zâmbesc în timp ce continui
să frământ.
Ochii îi dansează de bucurie, pune mâna în borcan, aruncă a

o mână de făină pe blat și uită-te la mine să o scap din nou.
„Bine, asta-i tot. Iau un ou și Sammy țipă.
-Nu ai face asta. Gâfâie.
„Oh... cred că da. „I-o zdrobesc peste cap și îi cade pe față”.
-Ah! țipă ea. Nu pot să cred că ai făcut asta.
„Crede-o, soră.
Ia un ou și mi-l aruncă, lovindu-mi direct în piept.
„Nu”, țipă Sammy entuziasmat și ne întoarcem amândoi către el.

Apucă-l.
— Ohhhh! Sammy țipă, dar înainte să poată alerga, Willow sparge
un ou în cap. Apoi ia o mână de făină și mi-o aruncă, iar aceasta se
lipește de ou și acoperă podeaua.
„Asta e tot”, strigă el. Este război.
Mai iau un ou și îmi trag brațul înapoi pentru a-l arunca în el.
Ding Dong.
Toți înghețăm pe loc și ne întoarcem la sunetul lui
soneria usii.
-Pe cine? -Întreb.
Sammy sare în sus și aleargă la fereastră să privească afară.
-Bunica!
-Ce?
„Bunica e aici.
„La naiba”, țipă Willow.
-Oh nu. Trec în panică și soneria sună din nou.
chiar înainte să se deschidă ușa din față. La naiba, l-am lăsat deschis.
-Buna ziua? sună bunica ei.
Noi trei intrăm în exces în timp ce încercăm să curățăm rapid
făina de pe podea, dar bunica apare înainte să putem scăpa de dovezi.
Fața îi cade când intră în cameră.

-Ce…? Vocea i se stinge când se uită în jur. Ce naiba se întâmplă
aici?
Mă uit în jurul meu la mizerie.
-Gătim. - Mă înfior.
Este o femeie foarte elegantă și atrăgătoare, la jumătatea lui cincizeci sau începutul
lui șaizeci. Poartă o rochie neagră strâmtă de lână și tocuri joase. Părul ei este coafat într-un
bob blond perfect, iar ea poartă ruj de culoarea coralului pentru a-și completa ținuta.
Ea are bani. Este evident evident.

Șocul de pe fața lui este neprețuit și îmi mușc nervos buza de jos.
„Sunt Brielle”, îi spun zâmbind.

Îmi întind mâna, dar îmi dau seama că este acoperită cu făină și aluat.
„Ți-aș strânge mâna, dar…” îi arăt palma.

-Sunt francez. Se încruntă, apoi își întoarce atenția către copii. Bună, dragă. M-am
gândit să vin să te verific, cu tatăl tău într-o călătorie.
Copiii zâmbesc obraznic.

Se uită în jur și scoate o bucată de coajă de ou din părul lui Sammy.
La naiba, cum trebuie să arate asta? Cu toții avem ouă zdrobite pe cap și pe piept,
iar eu sunt complet palidă de făină.
„Este foarte neașteptat”, murmură ea, aproape pentru sine.

„Gătim”, oferă Willow drept scuză. tu…
Se oprește în timp ce încearcă să se gândească la un motiv.
„Ouăle au scăpat de sub control.
„Proștii alunecoși”, adaugă Sammy.
Râd pentru că povestea aia este pur și simplu ridicolă.
„Îmi pare rău, dar ne-ați prins în mijlocul unei lupte bune.
mâncare de modă veche
Frances zâmbește.
— Așa văd eu. Ea mă privește în sus și în jos. Atunci ești
domnișoara Brielle?
-Da. Zâmbesc în timp ce îmi șterg puțină făină de pe cămașă.
Încântat de cunoștință.
Ochii lui dansează de bucurie.

"Julian a spus că ești foarte diferit, acum înțeleg de ce."
Râd și scutur din cap.
„Oh, copii, nu am avut o primă săptămână groaznică?” Am făcut orice

greșeală posibilă.
Copiii dau din cap cu entuziasm.
„Chiar l-a lovit pe tata cu un cărucior de golf”, spune Sammy.
-Dumnezeu. Își duce mâna la piept. El este bine? „Este bine”,
răspunde Willow. Toată noaptea a fost într-o dispoziție proastă din cauza
asta.
Frances râde și am senzația că o să-mi placă această femeie.
„Exersăm să facem paste proaspete, ca să poată Willow

gătește cina pentru tatăl tău duminică seara, spun eu.
-Într-adevăr? Ea se uită la noi doi, impresionată.
— Ar trebui să vii, îi spun. Cu cât mai mult, cu atât mai bine. salcia este o
bucătar fantastic.
„Nu am gătit încă nimic”, îl întrerupe Willow.
— Știu, dar vei fi un bucătar fantastic când termin cu tine.
Frances zâmbește.
„Mulțumesc pentru invitație, voi veni cu plăcere”.
Ea se uită spre u ă.
„Nu lăsa să-ți oprească distracția. Mă voi duce.
O urmăm cu toții și ea se întoarce.
— La ce oră este cina duminică seara, Will?
Willow se uită la mine pentru îndrumare.
— La ce oră, iubirea mea? - oaptă-. Tu alegi.
— Pe la șase? Willow ridică din umeri.
Frances zâmbește și își freacă brațul.
— Bine, ne vedem la șase, dragă. Ea iese pe u ă i strigă peste umăr. A se
distra. Nu aș vrea să fiu cel care curăța podeaua.
Cu toții ne încruntăm la gândul că trebuie să o facem singuri.
„Să facem mai întâi curățenie și putem începe de la capăt”. - Oftez.

Cu ochii peste cap, amândoi mă urmăresc înapoi în zona de luptă.
Locul ăsta este o mizerie.

Acum este ora 23:00 și m-am întors în pat, citind. Camera este întunecată,
luminată doar de lanterna mea. Nu am auzit de domnul Masters astăzi, dar știu că i-
a sunat pe copii, l-am auzit la telefon cu Willow. O parte din mine este puțin
dezamăgită că nu m-a sunat. Dumnezeu știe de ce. Expiră adânc și mă mișc pe pat,
enervat pe mine însumi.
Întorc pagina prea agresiv și continui să citesc.

Telefonul meu dansează pe măsuța mea laterală, numele domnului Masters
luminând ecranul.
Inima îmi bate instantaneu. Este el.
Acționează obișnuit, îmi amintesc.
-Buna ziua?
„Hei, Bree”, toarcă ea. Bree, la dracu!
Acesta este un apel personal.
Îmi suprim zâmbetul.
-Buna ziua.
Sună de parcă sunt într-un bar sau ceva de genul; este mult zgomot
fund.
„Deci... am auzit că ai cunoscut-o pe mama mea. „Doamne, ea l-a chemat.
-Da. -Îmi închid strâns ochii-. Mi s-a potrivit foarte bine.

Tremur și el tăce.
— Ce a spus despre mine? -Întreb.
El ezită o clipă.
„Să presupunem că ai adăugat un alt membru în clubul tău de fani
creștere constantă.
Zâmbesc prostesc. Alte? Asta înseamnă că e și el în asta?
club?
-Totul e bine? -Întreb-. Ai sunat să vezi cum sunt copiii?
Râde și îmi dau seama că a băut.

„Am sunat să văd cum mai merge dădaca mea obraznică.
Stomacul meu se întoarce la tonul vocii lui.
„Dădaca ta este bine. Ridic sprâncenele. Deși, din tonul vocii tale, nu am idee
dacă ești amuzant sau sarcastic.
El râde adânc și îmi simt sângele cald în timp ce sunetul mă străbate.
Zambesc.
„Să zicem că e mult din una și puțin din cealaltă”, răspunde el. Aveți
încredere în el că îmi va răspunde o ghicitoare.
-Cât de bine? întreabă el pe un ton scăzut, sexy. cum așa
bine este dădaca mea?
„Așa cum se poate de așteptat când este omul casei
din.
Inspiră puternic, îl aud prinzându-se în gât. Ce naiba fac? Acesta este un joc
periculos pe care îl joc.
-Unde esti? -Întreb.

- Într-un bar.
-Cu cine?
-Nu cu tine.
Inima mi se oprește. Ce naiba se întâmplă aici?
— Flirtezi cu mine, Julian? -Zambesc.
— Te-ar deranja dacă aș fi? Inima mea începe să bată cu putere și zgomotul
de fundal începe să se estompeze, de parcă s-ar fi mutat într-un loc mai liniștit.
— Nu, n-a fi. Mă opresc o clipă. Toate

dimpotrivă, de fapt.
Aproape că o văd zâmbind la celălalt capăt al telefonului.
„Mi-aș fi dorit să nu ne fi întâlnit în aceste circumstanțe”.
-De ce? murmur eu.
„Pentru că sunt atras de tine.” Respiră greu.
Inima îmi bate cu putere și îmi strâng ochii pentru a mă concentra
asupra respirației lui. La naiba, se întâmplă asta?
„Ești reciproc”, mărturisesc.
„Nu caut o relație”, șoptește el și eliberează adânc aer în piept, iar sexul meu
se strânge la sunetul vocii lui profunde și poruncitoare.
-Nici eu nu.
-Ce cauti?
„O parte din satisfacția despre care mi-ai spus. - Îl mușc pe
buza de jos și tremur. Tocmai am spus asta cu voce tare?
Inspiră puternic, niciunul dintre ei nu vorbește nicio clipă sau
Două.
„Nu pot amesteca afacerile cu plăcerea acasă”, spune el în cele din urmă.
„Dacă nu se întâmplă în casa asta, nu sunt angajatul tău. sunt doar unul
femeie. - oaptă. Bine, de unde a venit asta? Cine sunt?
Suiera aprobator si stiu ca i-a placut acel raspuns.
„Este ceva la care mă pot gândi”, răspunde el.
Doamne, sunt atât de încântat de omul ăsta, încât nici măcar nu o fac
nici măcar nu e amuzant.
-Ești în pat?
-Da.
-Atinge-te. „Ochii mi se fac mari. Ce…?
„Pune mâna aceea drăguță pe păsărica aceea frumoasă și spune-mi cum te simți.”
Doamne, ce îmi spune, vocea aia...
Îmi alunec mâna între picioare și îmi trec prin carne.
„Sunt ud”, îi spun.
"Umflat?" Îi aud emoția în voce.
— Da, spun eu răgu it.
-La dracu.
Aceasta este o nebunie.
Se aude o agitație în fundal și unii bărbați trec

a vorbi cu voce tare.
„Trebuie să plec”, spune el, evident supărat. Vom termina această conversație
mai târziu.
Da din cap, la naiba.
-Este bine.
— Noapte bună, dădaca mea obraznică.
Zâmbesc, închid și mă uit la perete. Tocmai s-a întâmplat asta?
Sammy și cu mine stăm în mașină în timp ce așteptăm ca Willow să iasă de la

lecțiile ei de golf. Aceasta pare să fie singura activitate la care este cu adevărat
încântat să participe. Și-a pus chiar și luciu de buze astăzi, iar dacă bănuielile mele
sunt adevărate, tipul de la birou s-ar putea să fie în miza ei.
Așa sper. Este atat de dragut.

Ea iese cu fata si baiatul de la birou, se ridica si
vorbește o clipă. Nu pot să nu zâmbesc în timp ce le privesc.
Willow își învârte părul lung între degete. Nu sunt un expert în limbajul
corpului, dar chiar și eu văd că e interesată.
Ce dragut. De asta are nevoie, ceva romantism. Își face semn de rămas-bun
și sare la mașină, trântind ușa odată ce a intrat.
Ea îmi zâmbește și inima mi se topește.

Mi-am pus mâna pe coapsa ei.
"Ce zâmbet frumos este acela."
Se uită pe parbriz, arătând foarte mulțumită de ea însăși, iar eu ies din
parcare, neputând să mă abțin să nu zâmbesc până acasă.
Că ea este fericită mă face fericită.
E trecut de miezul nopții și sunt în pat și citesc din nou. Port cămașa mea de
noapte neagră, mătăsoasă, cu bretele subțiri. Mă ridic, intru în casa principală și
verific din nou ușile. Domnul Masters vine acasă mâine, am fost foarte ocupat cu
copiii de când a plecat. Am mai verificat ușile, dar din moment ce sunt singur cu
copiii lui, verific mereu dacă există puncte moarte, astfel încât Sammy să nu poată
scăpa dacă este somnambul. Cea mai mare frică a mea este să mă trezesc dimineața
și el a plecat. Nu a mai avut un episod de prima dată. Se pare că face asta doar atunci
când are loc o schimbare în mediul său de acasă. Sosirea mea l-a scos afară. Cu toate
acestea, acum pare să fie calm. Mă uit în sus pe scări.
Bietul a avut un coșmar acum câteva ore. Aș putea să mă mai uit la el încă o dată
înainte să mă culc noaptea.
Urc scările casei slab luminate, mergând încet pe hol. Deschid ușa încet și
o verific mai întâi pe Willow. Ea doarme profund, așa că închid ușa în urma mea.
Cobor în camera lui Sammy și deschid ușa, recunoscător să văd că doarme ca un

bebeluș. Sunetul respirației lui calme mă face să zâmbesc. Copilul ăsta mă înfășoară
în jurul degetului său atât de strâns până și respirația lui mă face să mă topesc
acum. Mă întorc să cobor când aud un zgomot în camera domnului Masters. Mă
opresc în loc.
Ce naiba a fost aia?

La dracu. Sunt blocat pe loc în timp ce ascult, dar cu siguranță aud câteva
trosnituri.
Doamne, este cineva în camera lui? Ne fură?
Inima mea începe să bată cu furie. Ce ar trebuii să fac?
Mă îndrept încet spre camera ei, uitându-mă înăuntru, unde văd că lumina
de la baie este aprinsă și ușa este întredeschisă.
Cineva este în baie.
Mă duc în vârful picioarelor spre ușa băii și mă uit înăuntru.
Oh, Dumnezeule.
Domnul Masters este acolo și e gol, cu penisul tare în gură.
mâna în timp ce se mângâia.
El este pierdut în clipă, privindu-se la sine. Privind la dvs
coco .
Ca dintr-un vis umed.
Buzele mele se despart de uimire. Îi văd fiecare mușchi de pe umerii lui și
din spate în oglindă în spatele lui în timp ce îl mângâie puternic.
Mușchii stomacului i se contractă la fiecare tragere a mâinii.
Devine din ce în ce mai greu, iar gura îi atârnă moale în timp ce se
concentrează.
Bărbatul este atât de fierbinte.
Corpul meu începe instantaneu să fredoneze de entuziasm și simt că am
un val de umezeală dedesubt.
Își desfășoară picioarele și se sprijină pe spate de partea laterală a chiuvetei în
timp ce începe să-și permită cu adevărat să se bucure de asta.
Părul lui pubian este întunecat și bine îngrijit, penisul lui este uriaș, iar eu
sunt în rai urmărind acest spectacol interzis.
Vreau doar să mă îngenunchez în fața lui și să-i iau slujba de pe mâini... la
propriu.
Mângâierile lui devin mai grele, mai rapide și simt că o să vin și eu.
Pot să simt cât de excitat este, să simt cât de bine s-ar simți penisul lui dacă
ar fi în mine. El scoate un geamăt adânc în timp ce capul îi cade pe spate, iar eu mă
trezesc ținându-mi respirația.
Ce faci? Sare! Du-te acum înainte să te văd. Ochii îi pâlpâie și ezită când mă
vede.
Ochii ni se întâlnesc, dar se întâmplă ceva și de parcă știe cât de mult am
nevoie să văd asta, încet se mângâie din nou.
Îmi înghit nodul din gât. La naiba da.
încep să icnesc.
Începe din nou cu mișcări lungi și eu abia mă pot rezista.
Este ridicol, dar nu mă pot decide să plec.

El devine din ce în ce mai tare, iar gura mea se deschide în timp ce mă uit la
penisul lui în așteptare. Ochii lui întunecați sunt fixați pe ai mei în timp ce se înfioră
și se ridică repede pe burtă.
Gemetul pe care îl scoate răsună în jurul meu și încep să icnesc în timp ce
mă lupt pentru respirație. Sperma lui este groasă și albă, perfectă și, ca bonus
suplimentar, urmărește reacția mea în timp ce o unge pe stomac și pe piept.
Nu am cuvinte.
ce naiba Ce naiba?
Cu pieptul în sus și în coborâre, ochii mei îi întâlnesc din nou pe ai lui și văd
satisfacția traversând fața lui.
„Bună seara, domnișoară Brielle”, șoptește el sexual în timp ce continuă să-
și frece esperma, stomacul strălucind. Simt că mi se strânge interiorul. Ne vedem
încă o dată în baie.
Am ochii mari. Nu știu ce să zic. Ce poate explica ceea ce tocmai am văzut?
Ce tocmai am făcut... Ce tocmai a făcut el. Deci eu

Mă întorc și fug.
8
Brielle
Mă așez la masă cu o ceașcă de cafea în mâini și mă uit pe fereastră la oamenii
de pe străzi, în timp ce se plimbă lejer înainte și înapoi.
Cum naiba am ajuns in situatia asta?

Mi-am văzut șeful masturbându-se apoi am fugit ca o fată speriată
după ce flirtase cu el și ceruse satisfacție.
Este doar jenant. Dar, în apărarea mea, cocoșul arăta atât de mare, încât nu
sunt prea sigur că aș fi putut face față oricum.
Am o viziune a feței lui în timp ce ejacula și a interiorului meu

strânge în mulțumiri. Este atât de sexy, este pur și simplu ridicol.
Doamne, imaginează-ți să-l draci.
Îmi furnică degetele de la picioare și mă mișc pe scaun pentru a încerca să
eliberez presiunea dintre picioare. Sunt ud de la 1:00 azi dimineață.
Ce nu aș da ca să văd ce are de oferit.

E-mailul îmi sună și îmi iau telefonul zâmbind.
cand vad numele
De la: Domnul
Masters Către: Dna. Brielle
Domnișoara
Brielle Se pare că a avut loc o încălcare a vieții private aseară în dormitorul
principal. Ca unul dintre angajații mei, aș dori să vă ofer ocazia să vă explicați
comportamentul.
Cu sinceritate,
domnule maestru
Ce dracu să spun la asta?

Îmi pun mâna la gură în timp ce mă uit pe fereastră și mă gândesc. Ei bine, voi
lua linia de gândire personală versus linia de gândire de lucru.
Ridic din umeri, apăs pe răspuns și zâmbesc în timp ce eu

incep sa scriu.
De la: dna. Brielle

Către: Domnule Masters
Domnule Masters,
îmi cer scuze pentru alter ego-ul meu, Bree, și delictul ei. Ea nu lucra la momentul
respectiv și nu am discutat despre incidentul la care se referă. Este o persoană oarecum
privată, de care se asigură că își ține munca și viața personală separate în orice moment.
Dacă doriți să vorbiți cu ea cu privire la incidentul menționat, vă sfătuiesc să-l rugați pe
Julian să o contacteze pe acest e-mail în timpul său personal.
Cu sinceritate,
domnișoară Brielle
Am apăsat trimite și îmi țin respirația, dând din degete pe masă în timp ce aștept
un răspuns. În cele din urmă, după cinci minute, îmi sună notificarea prin e-mail.
De la: Julian
Către: Bree
Mi se fac ochii mari când văd folosirea numelor noastre și înghit în sec
nodul din gat.
Dragă Bree,
înțeleg că îți place să îți păstrezi viața profesională și cea personală separată, la
fel ca și eu și domnul Masters. Vă rugăm să ne asigurați pe amândoi că tendințele voastre
voyeuristice nu vor avea un efect dăunător în viitor.
în viitorul tău loc de muncă. Domnul Masters nu dorește să discute această problemă cu
dvs. la locul dvs. de muncă în niciun moment în viitor. Cu toate acestea, gândurile lui mă
intrigă foarte mult.
Aștept un răspuns prompt.
Cu sinceritate,
Julian
Zâmbesc și mă uit prin cafenea să văd dacă mă poate vedea cineva.

stând aici jucând acest joc prostesc înainte să răspund în sfârșit.
De la: Bree
Către: Julian
Dragă Julian, Vă
rog să-l asigurați pe domnul Masters că nu am de gând să-i spun domnișoarei
Brielle detaliile vizitei mele neașteptate de aseară.
Ce s-a întâmplat între noi va rămâne privat. Ceea ce fac în timpul meu personal este ținut
complet separat de viața mea profesională și aș dori să rămână așa. Cu toate acestea, s-ar
putea să fie nevoie să investighez mai mult această situație înainte de a-mi putea oferi
părerea sinceră.
Cu sinceritate,
Bree
Închid ochii și apăs pe trimite. Dumnezeul meu. Îmi acopăr fața cu

mâinile.
Aștept un răspuns și mai aștept puțin, dar nu vine. Mă uit la ceas. Trece o jumătate
de oră și stomacul meu se învârte atât de tare. Comand încă o ceașcă de cafea pentru că nu
pot merge acasă când sunt atât de nervos.
De ce spun asta?
Crede că mă lovesc de el. Am citit totul greșit?
E-mailul meu sună în sfârșit și l-am citit în grabă.
De la: Julian
Către: Bree
Dragă Bree,
Oferta ta este foarte tentantă.
Totuși, nu pot permite ca — situația — să aibă loc din nou la locul de reședință
al domnului Masters. Domnul Masters se mândrește cu oferirea unui mediu de lucru
sigur pentru toți angajații săi.
Orice cercetare suplimentară pentru a determina o opinie puternică cu privire

la această problemă ar trebui făcută în afara locației.
Cu sinceritate,
Julian
Îmi fac geanta și ies repede din cafenea. Va trebui să mă gândesc la un răspuns
la acest e-mail și, de asemenea, să mă gândesc la ce fac de fapt aici. Ar trebui să-l sun
pe Emerson să văd ce crede.
Nu.
Nu am de gând să-ți spun despre asta. O să încerce să mă convingă să nu fac
asta și nu am chef.
Mă uit înapoi la cafea. La naiba, am uitat să-mi aștept
a doua cafea. Stau în mașină și mă uit o clipă la telefon.
ce scriu? Bine. Hai să scriem.
De la: Bree
Către: Julian
Julian,
aș fi dispus să satisfac cererea ta în afara șantierului de muncă.
Trimite-mi detaliile întâlnirii.
Cu sinceritate,
Bree
Pornesc mașina și conduc acasă cu cel mai prost zâmbet tencuit

In fata mea.
Nu pot să cred că am avut curajul să scriu asta.
Trebuie să vorbesc cu Emerson. Nu, încă nu pot să-ți spun nimic.
Chiar nu sunt multe de spus și, în plus, nu am chef de o predică. Vreau să mă distrez
frivol, fără predicare.
Am pus mașina în garaj și îmi sună e-mailul. Scotoc prin geantă ca să o iau.
Mă încrunc în timp ce o deschid. Este un fel de invitație.
Julian Masters
solicită companiei lui Bree
Johnston Ocazie: Inspecție
de situație.
Data: 28 mai Ora:
19.00 Locul: Scarfes
Bar, Rosewood, Londra Cod vestimentar:
Murdar
Îmi rămâne gura căscată la ultima linie. Cod vestimentar

curvă! ce naiba
Râd. Ce porți când codul vestimentar este curvă?
Trec peste invitație iar și iar, până înregistrez data. asta e in seara asta.
Așteptând…
Telefonul meu sună, pe ecran apare un număr necunoscut.
Eu raspund: Buna ziua.
— O, bună, dragă. Eu sunt, Frances. „Mama lui Julian.
„Julian nu poate veni acasă de la prelegerea lui în seara asta, doar m-a sunat.
O să iau copiii la 18:00 și ei pot dormi la mine acasă, ești în regulă cu tine?
„Nu, nu trebuie”, răspund eu fără să mă gândesc.

-Nu bine. Știu că ai planuri pentru seara asta.
Îmi mușc buza de jos pentru a-mi suprima zâmbetul. Asa este. Urmăresc
situația. În minte îmi trec viziuni ale lui Julian masturbându-se, iar eu zâmbesc în
sinea mea.
Se întâmplă asta cu adevărat?
„Ar fi grozav, mulțumesc”, spun eu.
-Ne vedem mai târziu dragă.
-Mulțumiri. Închid și mă întorc la mașină cu un scop reînnoit.
Trebuie să-mi iau o ceară, o pedichiură și să-mi iau o ținută de curvă bună.
Taxiul oprește în parcarea circulară a luxosului hotel Rosewood. Inima îmi bate
atât de tare în piept încât habar n-am că nu sunt la spital. De îndată ce copiii au fost
ridicați, am început să fug nebun ca să mă pregătesc.
Mă uit la mine și scutur din cap. Port un trenci mare și arăt foarte serios față
de lumea exterioară, dar dedesubt este o cu totul altă poveste. A vrut o curvă... Asta
o să primească.
Port o rochie albă, scurtă și strâmtă, cu un sutien roșu din dantelă. Port
tocuri rosii asortate si am si o geanta de mana. N-aș fi surprins dacă ar putea să-mi
vadă tanga roșie prin rochie. Mi-e rușine doar când mă gândesc la asta. Am primit
chiar și un spray de bronz pentru a completa aspectul.
Arăt ca o prostituată, o curvă murdară ieftină.

Părul meu este liber și creț, tras pe spate pe o parte, iar rujul se potrivește
cu pantofii mei. Îmi aplic din nou rujul și zâmbesc. Am cheltuit o avere astăzi ca să
arăt atât de ieftin.
Mai bine ar aprecia.
Șoferul vine și îmi deschide ușa, zâmbindu-mi când ies. Probabil că se
așteaptă să plătesc călătoria cu taxiul cu o muie.
„Mulțumesc”, ofer eu.
Stomacul mi se întoarce când intru în hol și urmez indicatoarele către Scarfe
Bar. Stau în prag și mă psihic.
Ar trebui să-mi dau jos trenciul?
Da, ai ajuns până aici. Ai venit la Londra să scapi de tine
limitări.
Doar fă-o.
Îmi dau jos trenciul și i-l dau bărbatului de la intrare, iar el își arcuiește
sprâncenele, vădit șocat. Mă uit la el în gol. nu asta
Eu cred.
Expiră puternic, umerii mi se prăbușesc, apoi intru în bar în căutarea întâlnirii mele.
Uau, locul ăsta este în afara lumii. Ochii mei rătăcesc prin spațiu exotic. Există un
bar din lemn de trandafir care se întinde pe lungimea camerei mari, cu scaune în diferite
culori de catifea luxoasă căptușindu-l. În spatele barului cu oglindă sunt rafturi aprovizionate
cu fiecare băutură scumpă pe care ți-o poți imagina. Există chiar și un șemineu masiv aici,
precum și canapele frumoase în aceleași culori exotice ca scaunele de bar. Se cântă la pian,
iar sala este plină de oameni care iau cocktailuri vineri seara. Sunetul conversației și râsete
umple camera.
Doamne, port o rochie albă și lenjerie roșie.

Ajuta-ma! Ochii mei se îndreaptă spre șemineu. Scanez fiecare scaun, apoi caut barul de-a
lungul scaunelor pentru el. E chiar aici?
Mă uit la mesele din fața mea și îl văd stând pe scaun, îmbrăcat într-un costum
închis cărbune. Fața lui frumoasă și ochii mari căprui mă privesc, arătând un zâmbet sexy.
Se ridică și vine să mă salute.

— Bună, toarcă el.
Mă sărută pe obraz și pielea de pe brațe prinde viață.
"Bună", răspund eu.
Se retrage și ochii lui flămânzi călătoresc pe corpul meu.
„Vă rog să veniți și să luați loc.
Julian mă ia de mână și mă conduce la masa din colțul întunecat în care stăteam.
Inima mea simte ca și cum ar încerca să scape din pieptul meu. Mă simt nervos și el stă
vizavi de mine. Se lasă pe spate și își sprijină coatele pe partea laterală a scaunului, cu
degetul arătător trăgându-și buzele pline în timp ce zâmbește.
„Arăți atât de sexy”, șoptește el.

Omule, s-ar putea să nu pot să beau în seara asta. Mi se pare atât de ciudat să o
văd în acest context, iar eu zâmbesc stânjenit. Mă duc să-mi cobor rochia și el ridică mâna.
— Nu-ți da jos rochia, vreau să văd.

Am ochii mari.
Mă las pe spate nervos.
Trece un chelner.
„Pot să iau un whisky Blue Label pe stânci?” Și ce ți-ai dori, Bree? — O să iau o
margarita, te rog.
Chelnerul dispare înapoi la bar și ochii mei se așează din nou pe Julian.
-Acest lucru este frumos. -Zambesc.

-Ca si tine.
— Mă faci atât de nervos, murmur eu.
Zâmbetul lui crește.
„Ar trebui să fii nervos. Nu m-am simțit niciodată atât de atrasă până acum
fizic de o femeie.
Primesc o creștere a încrederii atât de necesară exact când chelnerul se întoarce
cu băuturile noastre.
-Mulțumiri. Zâmbesc în timp ce mă întind spre a mea. Iau o înghițitură și îmi ling
buzele. Oh, asta e atât de bun.
Julian se aplecă înainte și îmi prinde fața în mâinile lui, iar eu simt că îmi opresc
respirația. Ochii lui i-au pătruns în ai mei, apoi se aplecă și îmi sărută ușor buzele, apoi își
linge buzele.
„Ai gust bun”, șoptește el.
Mi se prinde respirația.
Nu am cuvinte să descriu cât de fierbinte este acest om.
Mă sărută din nou încet și mă simt că mă ridic de pe scaun.
"Am o propunere pentru tine.
-O propunere? -Întreb.
„În aceste nopți în ieșire, poți avea corpul meu, dar trebuie să știi că inima mea sau
viața mea privată de acasă nu sunt supuse negocierii. Nu voi vorbi deloc despre aceste nopți
cu tine în împrejurimile casei mele. Ești o persoană diferită de mine când lucrezi cu copiii
mei. Mă sărută din nou încet și îmi închid ochii.
Oh, Doamne, este sărutul perfect. Aspirație, moliciune și o promisiune a lucrurilor

viitoare.
„Știu”, îi spun.
„Trebuie să te gândești foarte bine la ceea ce ești de acord”, murmură el pe buzele
mele. Nu sunt înarmat ca majoritatea bărbaților.
Își trece degetul mare înainte și înapoi peste buza mea inferioară în timp ce eu
uite.
E atât de intens.
Mă trage înainte, lăsându-și buzele pe gâtul meu și
capul meu cade pe spate în timp ce ochii îmi închid de plăcere.
Sunt într-un bar cu lenjeria mea roșie atârnând, mă simt ca un
adolescent.
— Vrei să dansezi cu diavolul? Mă mușcă tare de gât și eu icnesc.
Buzele lui continuă să curgă în sus și în jos pe gâtul meu.
„Trebuie să te protejezi, pentru că nu te pot proteja de mine”, îmi șoptește

el pe pielea mea.
Mă retrag și ochii mei îi caută pe ai lui.
— Mă avertizi, Julian?
-Da.
-De ce?
-Nu vreau să te rănesc.
Zâmbesc blând.
— Poate că tu vei fi cel care va fi rănit?
Mă sărută din nou și zâmbește în timp ce îmi cuprinde fața în mâini.
Ochii lui au o sclipire tandră.
—Frumoasa Bree și optimismul ei fermecător.
Un sentiment neliniștit se învârte în adâncul meu. Mă avertizează
că o să mă rănească, să fug cât poate.
Și știu că ar trebui.
Clopotele de alarmă sună în depărtare. Pe cine pacalesc? Fără
distanță; Ei țipă în jurul meu. Știu cu adevărat că acesta este un teritoriu
periculos, dar dansul cu un diavol cinstit sună mult mai atrăgător decât a
dormi cu un zeu mincinos.
Mă sărută încet încă o dată și se lasă pe spate să-și lingă buzele.
— Aș vrea să merg acum în camera noastră.

Nervii îmi revin și ochii mei îi caută pe ai lui.
— Care-i graba?
— Trebuie să-mi bag limba între picioarele tale.
ce naiba
Zâmbește întunecat.
„Trebuia să știu de unde știi de când ai ajuns aici”. Salivez și nu mai suport o
clipă suspansul.
„Hai să trecem la urmărire și să trecem direct la ea atunci”, mârâi eu. El
râde și e un sunet profund și sexy.
„Nu sunt aici să te fac să te îndrăgostești, Bree, sunt aici să mă bucur de
corpul tău. Se aplecă în față și îmi prinde fața în mâini.
Și o să te trag atât de tare încât niciun bărbat nu se va compara cu mine.
Firele de păr de pe ceafă stau ferm. Fugi... fugi chiar acum!
Niciun bărbat nu se mai poate compara și nici măcar nu m-a atins încă.
Se ridică și îmi întinde mâna pentru ca eu să o iau. Îmi scurg paharul dintr-o
înghițitură și îl iau de mână, apoi mergem amândoi spre el.
lift.
Odată înăuntru, degetul lui îmi mângâie ușor spatele

mână.
Nervii mei sunt la cel mai înalt punct. Ce se întâmplă dacă îi plac prostiile?
Anal.
Dacă vrea anal?
Doamne, nu m-am gândit deloc la asta.
O urmă de zâmbet îi străbate chipul în timp ce mă privește, parcă
știi ce-mi trece prin cap, ticălosule.
S-ar putea să fiu a zecea dădacă care pleacă, pentru că voi fi în spital cu un
vagin rupt.
Dar ce drum de urmat, ar fi.
Nimeni nici măcar nu știe că sunt aici în seara asta. Nu i-am spus lui Emerson.
Din câte știu, ar putea fi un criminal în serie.
Liftul ajunge sus, când ușile se deschid, el mă ia de mână și o sărută, iar
amândoi mergem pe hol.
Acest hotel este în afara lumii, atât de luxos.
Scoate cheia din buzunar, deschide ușa și îmi fac ochii mari.
În fața mea este un living mare, care adăpostește o canapea frumoasă
împreună cu două fotolii care stau în fața unui șemineu. Pe masă, există o găleată
de argint plină cu gheață, precum și o sticlă de șampanie și o
bol cu căpșuni acoperite cu ciocolată pentru a completa. Există, de asemenea, două

pahare de cristal foarte scumpe care așteaptă să fie umplute.
În stânga este un pat uriaș cu cuverturi de catifea deasupra, iar o oglindă
uriașă aurita a fost plasată în picioare în fața ferestrei, cu fața spre pat. Văd baia de
marmură albă de pe hol.
„Uau,” șoptesc eu în timp ce mă uit în jur.

Julian se apropie de masă și toarnă două pahare de șampanie înainte de a-
mi da unul. Iau o înghițitură și el îmi cupă fața în palmă, lingându-mi ultima umezeală
de pe buze.
Limba lui îmi explorează gura și interiorul meu încep să se topească.
Mă îndepărtez și mai iau o înghițitură, respirația îmi vine zdrențuită.
„Nu fi nervos, nu te voi răni.
„Doar că nu am…” Vocea mea se stinge.
-Nu trebuie să? Îmi ține paharul la buze, îndemnându-mă să beau mai mult.
„Nu am făcut sex de peste un an.

Zâmbește în timp ce mâna lui rătăcește peste fundul meu.
— Ai idee ce afrodisiac este?
Buzele lui imi cad la gat si eu profit de ocazie pentru a-mi goli paharul.
Am nevoie de toată sticla.
Mâinile lui se plimbă peste rochia mea, palma lui sprijinindu-se pe pieptul meu
înainte de a o strânge cu putere.
— Am nevoie de tine gol. Am nevoie de tine gol acum. Într-o mișcare rapidă,
îmi ridică rochia peste cap până când stau în fața lui, în doar lenjerie roșie.
Zâmbește în timp ce își trece încet degetul pe pieptul meu, apoi pe stomacul
meu, peste sexul meu.
„Am visat la asta”, șoptește el.
-Ai facut-o?
— Habar n-ai cât de frumoasă ești, nu-i așa?
Respirația mi se blochează când nervii îmi preiau controlul și încerc cu
disperare să o controlez, dar nu are rost.
Julian întinde mâna și îmi desfășoară sutienul, trăgându-l încet.
Ochii lui sclipesc de emoție în timp ce se lasă pe spate și mă privesc, ținându-mi din
nou sânul în mână.
„Sânii tăi sunt mai mari decât credeam”. Se aplecă, ia una la gură și începe să sugă.
Ochii mi se închid și capul îmi cade pe spate.

Îmi alunecă chiloții pe picioare, de pe picioarele mele până când stau în fața lui,
complet gol.
Ochii îi pâlpâie de emoție, tot controlul lui dispărut în timp ce apăsă înainte și mă
sărută agresiv. Mâinile lui sunt în părul meu, barba lui aspră se zgârie pe fața mea, iar limba
lui se cufundă mai adânc în gura mea.
Arousal vibrează între picioarele mele și mă conduce la oglinda de la capătul

patului, întorcându-mă să stau în fața lui.
Rupând sărutul, se apropie de un pouf mare verde închis.
care a fost pus în fața focului. O ridică și o trage mai aproape, spre mine.
„Pune-ți piciorul pe asta.
Ridic sprâncenele.
Îmi ridică unul dintre picioare, astfel încât să se sprijine pe otoman. stiu
îngenunche în fața mea.
Când Julian se aplecă și își apasă fața pe sexul meu, închid ochii și ascult cum
inspiră profund.
Iad sfânt.
Gura îi cade din ce în ce mai jos. Îmi separă sexul și îl linge.
„Uite,” spune el.
Îmi trag ochii spre oglindă să-l văd încă îmbrăcat în costumul lui, în genunchi în
fața mea, sugându-mi sexul. Capul lui se balansează înainte și înapoi, iar ochii îi sunt închiși,
de parcă i-ar face la fel de multă plăcere ca și mine. Simt că trăiesc o experiență în afara
corpului, plutind sus deasupra propriului meu corp. El este un zeu.
Brusc, pare să-și piardă controlul și îmi ridică piciorul mai sus pentru un acces mai
bun. Geme în timp ce îl țin pe ceafă, apăsându-l de mine.
Gura mea rămâne deschisă, disperată după oxigen, pe măsură ce respirația mea
devine mai grea, când Julian se ridică brusc și își dă pantofii din picioare.
„Dezbracă-mă”, ordonă el.

Îi scot jacheta și apoi îi desfac încet nasturii cămașii. Pieptul lui este lat și are niște
păr negru acolo.
Corpul meu începe să-mi furnică.

Îi deschid cămașa și i-o strec pe umeri. Ochii mei rătăcesc peste el. Este absolut
perfect. Îi deschid fermoarul pantalonilor și apoi îi alunec încet pe picioare, împreună cu
boxerii lui.
Penisul lui se eliberează și gura mea se deschide și mai larg. ce naiba
Este imens și gros. Doamne, e ca o altă specie. eu stau
totusi, nedumerit cand ma uit la penisul lui.
„Nu te voi răni”, spune el. Ridic sarcastic sprânceana.
„O să ne ușurăm în seara asta”, promite el în timp ce degetele lui găsesc acel loc
între picioarele mele. Se oprește înainte de a împinge trei degete.
țip fără reținere. Nu o ia ușor.

„Întoarce-te pe spate”, ordonă el, pierzând controlul. saruta-ma
în timp ce mă conduce înapoi în pat și apoi mă culcă ușor.
Julian îmi întinde picioarele și își plasează corpul între ele, deschizându-mă.
pentru vizionarea lui privată, iar spatele meu se arcuiește de pe pat.
Apoi este pe mine, lins, suge, chinuindu-mă. Mă pompează cu trei degete, apoi cu
patru, iar spatele meu se arcuiește din nou de pe pat, făcându-mă să urc mai sus.
Împingerile lui devin din ce în ce mai puternice și patul începe să se legăneze.
Gura lui este slăbită, dar tot ce poate face este să zâmbească în timp ce se uită la
fața mea.
— Îți place asta, fetiță? opte te el.
Dau din cap, incapabil să vorbesc, iar el își pune prezervativ.
La naiba... vreodată?
Îl apuc de umeri în timp ce mă străbate un fior. Sunt
atât de aproape de orgasm.
— Jules, răsuflesc.
-Lăsați-l să plece. Am nevoie de tine cremos și relaxat. Încep să gemu și el îmi
zâmbește. Asta e. Renunță la mine.
Țig și convulsii, tot corpul îmi împinge înainte. Fără avertisment, mă forțează
înapoi, apăsându-și trupul de al meu și prinzându-mă sub el chiar înainte să se împingă în
mine.
Am ochii mari. Oh... e mare.
Sta nemișcat pentru a-mi permite să mă aclimatizem la dimensiunea lui.
-Tu esti bine? El respiră, sărutându-mă încet.
Dau din cap și în cele din urmă el se mișcă să alunece de pe mine, dar
doar pentru o clipă, apoi se întoarce acasă, unde îi este locul.
Mă sărută din nou în timp ce se trage înapoi și alunecă înapoi înăuntru. Aceasta
o face iar și iar, până când, cumva, o facem cu forță.
Cocoșul lui mă lucrează, mă întărește, îmi folosește corpul și nu pot
nimic mai mult de reținut.
Sunetul loviturii pielii noastre răsună în toată încăperea. Transpirația îi udă
pielea și mă agățăm de el în timp ce corpul lui se mișcă ca prin farmec.
— La naiba, geme el. Acesta este atât de…

Vocea lui este de nerecunoscut și îmi zâmbește. Îmi place așa.
„Știam că te vei simți extraordinar.” — Mă pătrunde greu. știam asta
m-ai înnebuni
Începe să-și piardă controlul și chiar mă lasă să-l am. In alta
Respir, convulsii înainte și el vine grăbit.
Mă îmbrățișează strâns, sărutul lui agresiv. Îmi lipsește respirația în timp ce
încerc să-mi controlez respirația. Se mișcă încet, încă în mine, apoi se trage înapoi și
se ridică pentru a scoate prezervativul. Legați cu grijă capătul și aruncați-l repede.
Îmi zâmbește și îmi dă părul de pe frunte. Mă simt atât de vulnerabilă întinsă

aici goală, slăbită de orgasm. El rearanjează pernele în spatele meu, astfel încât să
fiu sprijinit.
-Ce faci? -Întreb.
„Vreau să te uiți.
— Uite ce?
Se întinde între picioarele mele și gura lui cade spre sexul meu.
Oh Doamne.
Ochii lui întunecați îi țin pe ai mei când limba lui începe
explorează-mi sexul cu lisuri lungi și dure.
Inima îmi bate sălbatic. Niciun om nu a făcut asta
Nu. Niciun bărbat nu mi-a făcut sex oral după ce m-a pătruns.
E atât de fierbinte.
Buzele lui strălucesc și eu stau cu picioarele depărtate în timp ce el
Îl văd mănâncă de parcă ar fi ultima lui cină.
Mâinile lui se sprijină pe interiorul coapselor mele, iar din când în când îmi
zâmbește, de parcă nu-i vine să creadă că se întâmplă și asta.
Mă încruntă în timp ce mă uit la el, ciudat de distant, dar

complet cufundat în ceea ce face.
Îi place asta, iubește asta. Asta nu este pentru mine. Asta e pentru el.
Nu se oprește niciodată, continuându-și explorarea timp de mai bine de
cincisprezece minute, până când mă zvârcesc din nou în pat.
Am nevoie de el din nou în mine.
— Jules, gemu eu.
Îmi zâmbește și îmi mușcă clitorisul, făcându-mă să sar. Apoi mă așează să
mă sărute și pot să simt propria mea excitare pe buzele lui. Este blând doar pentru o
scurtă clipă înainte să mă întorc și să cad în genunchi, desfăcându-mi picioarele cât de
mult pot.
Îmi ridic privirea și ne văd în oglindă.
Își pune încet un alt prezervativ și apoi își trece mâinile în sus și în jos pe
spatele meu în timp ce îmi studiază corpul. Penisul lui dur atârnă greu între picioarele
ei. Îmi împinge deschiderea, gura lui rămâne deschisă de uimire, iar degetul mare mă
freacă pe intrarea din spate.
Oh, la naiba. Îmi țin respirația.
— Nu, Jules, gemu eu. Nu încă.
Își strânge maxilarul, revenind la sexul meu pentru a aluneca încet înapoi
înăuntru. Am gemut amândoi la unison. el este atât de bun la
acest.
Se retrage încet și apoi se trântește înapoi o dată, forțând aerul să iasă din
plămâni, forțându-mă să țip. La dracu. Atunci lasă-mă să-l iau.
Șoldurile mele sunt în mâinile lui în timp ce el mă pătrunde agresiv.

împotriva lui. Mă uit la el în oglindă și cuvintele lui de mai devreme îmi revin.
Îmi voi lua plăcerea din corpul tău.
Exact asta face. Știi ce vrei, știi exact de ce are nevoie corpul tău și doar îl
hrănești.
Este ceva atât de primordial în felul în care mă ia dracu, încât mă întoarce pe dos.
Mă înfior când esperma și gemu.

Corpurile noastre continuă să se ciocnească, sunetul pielii pe piele umplând
camera. Julian este pierdut în propriul spațiu al minții, înclinând capul pe spate,
închizând ochii în timp ce extazul îl copleșește. Își grăbește pasul, pătrunzându-mă
mai tare, iar eu îmi strâng mâinile.
cearșafuri între degete în timp ce încerc să mă protejez de atacul pe care îl primește

corpul meu.
Mă uit în oglindă și mă văd: păr dezordonat, ruj roșu, acoperit de transpirație și
sânii mi-au sărit în timp ce sunt făcută tare de darul lui Dumnezeu pentru femei. Gura îi
rămâne deschisă în timp ce privește locul unde trupurile noastre se întâlnesc. Degetul
lui este peste intrarea mea din spate și este clar că se află într-o altă lume, total nevăzut
de tot ceea ce îl înconjoară.
Aceasta cu siguranță nu este obișnuită seara de vineri.

Mârâie, își pierde controlul și își încruntă sprâncenele, pătrunzându-mă cu
putere. Atât de puternic, fac tot posibilul să fac față forței acestui lucru.
Când vine, stă nemișcat, adânc în mine înainte de a convulsii.
Fața lui, o, Doamne, fața lui. Cuvintele nu pot descrie cât de frumoasă este fața
ei când vine.
El cade peste mine și eu râd în sinea mea.
„Dacă a fost ușor, la ce naiba vrei să spui când ești
te straduiesti? - Gâfâind.
Râde și cade pe pat, trăgându-mă pe el.
„Hmm, ușoară schimbare de planuri”, murmură el în timp ce mă sărută.
Încercăm să ne tragem respirația și stau întins cu capul pe pieptul lui ascultând
bătăile puternice ale inimii lui.
Mă îndepărtez de el și mă sprijin de cot ca să mă pot uita la el.
-Ce? -Cere.
— Ești genul Jekyll și Hyde, nu-i așa?
Zâmbet.
— Aș putea spune același lucru pentru tine.
Mă comport jignit.
-Nu stiu despre ce vorbesti. M-am născut să fiu o dădacă dulce.
Zâmbește, mâna lui găsește acel loc între picioarele mele și își alunecă din nou
unul dintre degetele sale groase în mine.
— Te-ai născut să tragi. Mă pompează cu putere și tremur.
Oh, mă doare. Acest trup frumos al tău este făcut pentru păcat.
Zâmbesc și îi iau mâna de pe mine.
„Da, ei bine, acest corp frumos al meu nu mai suportă nimic.
Jos baiete.
O urmă de zâmbet îi străbate chipul.

-Pana data viitoare.
Mă aplec și îl sărut ușor.
„Până data viitoare”, răsuflesc.
Mă sărută iar și iar și pot să-i simt penisul întărindu-se pe stomacul meu.
Isuse, cât poate dura?
Credeam că rezistența sexuală a bărbaților ar trebui să scadă odată cu
vârsta, dar cu siguranță nu este cazul aici. Sexul meu palpită și doare, umflat din
cauza măcelului.
— Pur și simplu nu pot, Jules, oft pe buzele ei.
Se îndepărtează imediat de mine.
- Scuze. Se încruntă în timp ce se ridică. Uneori pot fi prea exigent.
Mă ia de mână, mă trage din pat și mă duce în baie să fac un duș. Se întoarce

spre mine și îmi studiază fața în timp ce își trece degetele prin părul meu lung.
— Ai o cravată de păr?
Dau din cap.
-Unde este? ți-l aduc.
-În geanta mea.
El dispare, revenind doar câteva clipe mai târziu pentru a-mi lega frumos
părul într-un coc în vârful capului.
Mâinile mele se sprijină pe șoldurile ei goale în timp ce ea se concentrează asupra
sarcinii sale. Este blând și iubitor, atât de diferit de animalul care tocmai m-a tras
acum zece minute.
Sunt într-adevăr dr. Jekyll și dl Hyde.
Mă duce la duș și mă spală tandru cu săpun mirositor, mângâindu-mi brațele,
sânii, stomacul, sexul și picioarele. Mă simt ca o fată, iar acest lucru este surprinzător
de intim. Atenția lui revine pe fața mea și îmi prinde obrazul în mână.
„Ești liniștit”, șoptește el, cu buzele pe ale mele. Împărtășim un sărut blând.
— Sunt puțin șocată, să fiu sinceră, îi spun pe buzele lui.
-De ce?
„Acesta a fost, probabil, cel mai bun sex pe care l-am făcut vreodată.
Zâmbește timid.
„Abia am început, iubito.

-Esti sigur de asta?
Limba lui alunecă peste buzele mele întredeschise. Doamne, tot trupul meu
este deschis pentru el.
„Acesta este începutul unei afaceri minunate.
Aranjament. Nu-mi place cuvântul „acord”. Mai stăm tăcuți unul în brațele
celuilalt încă o vreme, iar în cele din urmă el iese și mă înfășoară într-un prosop. Mă
usucă, îngrijindu-mi fiecare centimetru de piele cu o atingere delicată, apoi îmi
găsește hainele și mă îmbracă.
E ca și cum asta face parte din jocul lor, ai grijă de mine după
mi-a distrus corpul. Sau poate te simți vinovat pentru că ai fost atât de nepoliticos.
Nu sunt sigur, dar mă simt confuz, dar îngrijit și atât de mulțumit.
Îl privesc cum se îmbracă din nou în costumul lui, apoi mă uit prin cameră.
-Ai totul? -Cere.

Mergem acasă acum?
„Da”, răspund eu.
-Să mergem. Se întoarce spre u ă, amintindu- i ceva i
întorcându-se să-și recupereze portofelul. Am adus asta pentru tine.
Îmi dă o carte de aur și mă uit la el în mâinile mele.
Este un card de credit. Ce?
— Nu sunt o prostituată, Julian. Se
încruntă.
— Știu, ți l-am luat pentru neprevăzute.
-Precum ce? Ridic sprâncenele.
„Lucruri de care ai putea avea nevoie pentru întâlnirile noastre.
Mă uit la el fără să înțeleg.
— Ce lucruri vă plac?
„Ținutele pe care vreau să le porți. Îngrijire personală. Epilare
A fi. Genul ăsta de lucruri. Petreceți-l așa cum doriți. Cardul nu are limită.
Ochii îmi cad pe cardul din mână.
— Când ai comandat asta?
„Săptămâna trecută”, spune el degajat în timp ce se uită prin cameră.
Mi-am pus mâna pe șold.

„Deci știai că voi fi aici până la urmă, făcând asta cu tine.”
Zâmbește, se aplecă și mă sărută pe buze.

„Asta era pe agenda mea, da.
Glumești cu mine?
-Să mergem.
Mă uit la ceas. Este zece și jumătate. Am fost literalmente doar două

ore și acum întâlnirea s-a terminat. Mă ia de mână și mă conduce afară din
cameră, înapoi la lift și la parcare.
Tac pentru că... ce e de spus?
Mi-a spus că o să mă tragă fără niciun angajament și asta a făcut.
Numai că acum există un card de credit nelimitat atașat ofertei noastre.
Nu te mai gândi la asta.

Ajungem la mașină și el îmi ia fața în mâini ca să mă sărute. Este
adânc și erotic, iar picioarele mele se ridică de pe pământ pentru a mă apropia de el.
„Ai fost uimitor”, mârâie el.
Forțez un zâmbet, dar tac.
-Toate bune? întreabă el, studiindu-mi chipul.
Dau din cap.
-Da. — Dar nu sunt sigur că acesta este adevărul. Simte
greșit și nu pot pune degetul pe ce parte a nopții mi-a dat acel sentiment.
Călătoria spre casă se face în liniște deplină, până când își deschide
ușa din față a casei.
„Bună seara, domni oară Brielle”, spune el rece, chiar înainte de a
pleca, urcând scările spre camera lui. Nu se uită înapoi și nu așteaptă să
răspund.
Stau în hol, nedumerit, privind trupul ei până când dispare din vedere.
Ce dracu tocmai sa întâmplat?

9
Brielle
Termin de uscat părul și mă privesc în oglindă.
Este sâmbătă dimineață și trebuie să participăm la meciul de fotbal al lui Will.
Port blugi negri, balerini negri și un tricou negru cu o cămașă albă deschisă
de in. Am părul căzut și port cel mai puțin machiaj.
Stomacul meu este plin de nervi, abia am dormit. Gândurile mele năvăleau
cu un milion de mile pe minut.
Nu pot să cred că am făcut ce am făcut aseară. Era ca un film erotic la care
nu avea dreptul să facă parte. Nu pot să cred că a fost atât de bun. Cardul de credit
mă face inconfortabil, dar cred că am cheltuit într-adevăr o sută cincizeci de lire pe
hainele mele de curvă ieri.
Nu știu ce simt despre toate astea, sincer să fiu. Va trebui să
stai si gandeste-te la asta o vreme.
Cu o ultimă privire în oglindă, ies din camera mea și
Mă îndrept spre casa principală, unde îi găsesc pe Willow și Sam luând micul dejun.
„Bună”, oferă amândoi, distrași.
„Bună dimineața, domnișoară Brielle”, toarcă acea voce catifelată.
-Oh. — Ce sperietură mi-a dat. Bună, nu l-am văzut.
Domnul Masters este în bucătărie, cu fundul sprijinit de blat, zâmbetul lui
sexy plantat pe buze.
„Nu am vrut să o sperii. Scuzele mele.
Poartă blugi negri și un tricou polo alb. Părul ei închis la culoare, evidențiat
de buclele ei dezordonate. Ochii lui sunt pătrunzători și acea linie a maxilarului ar
putea impregna orice femeie cu o singură privire.
Pare atât de comestibil.
Stomacul îmi zvâcnește de energie nervoasă.
-Cum a fost călătoria? întreb eu, cântând în fața copiilor.
Ochii lui sunt ațintiți asupra ai mei.
„Cu câteva surprize.

Zâmbesc prostesc. Pentru că habar n-am. Sună atât de visător când spune cuvântul
„surprize”.
Oh, oprește-te, prostule patetic. Neașteptat nu este un cuvânt fierbinte.
„Ce zici de zilele astea în…” face o pauză și o urmă de zâmbet îi smulge buzele,
„fără omul de aici?”
Tu joci acel joc, nu?
Îmi mușc buza de jos ca să nu zâmbesc.
-Bine mulțumesc. Mă uit la copii, sperând că mă vor putea scoate din starea mea
de saliva. Mai ales cu saliva provocată de tatăl său. Nu-i așa, copii? Ne-am distrat atât de
mult împreună.
Amândoi dau din cap și continuă să mănânce, fără niciun interes.
în conversa ie
„La ce oră mergem la fotbal?” -Întreb.

— Nu trebuie să vii, domnișoară Brielle. Știu bine că nu lucrezi în weekend. Nu ne
așteptăm să vii”, răspunde el în timp ce ia o înghițitură de cafea.
„Vreau să-l văd pe Will jucând, l-am așteptat toată săptămâna”.

Willow zâmbește cu gura plină de cereale.
Privirea domnului Masters este fixată asupra mea și, dacă nu mă înșel, are astăzi o
nouă intensitate. Ceva s-a schimbat, el se joacă cu mine.
Parcă mă îndrăznește în tăcere să flirtez cu el, doar ca să mă poată spune dacă o fac.
Sunt înnebunit dacă o fac și înșurubat dacă nu.

Pe cine pacalesc? Orice modalitate de a te dracu cu el ar fi
bun.
La naiba pe el și cu senzualitatea lui confuză.
Ridic o sprânceană spre el.
— Aș vrea să merg, te rog.
— Foarte bine, cum vrei tu. Plecăm în jumătate de oră”, îmi spune el calm.
— Bine, sună-mă când plecăm. — Mă grăbesc

înapoi în camera mea pentru a încerca să controlez acești hormoni.
Trebuie să-mi calmez incubatorul.
Mă așez pe un scaun pliant să mă uit la meci, cu lumina soarelui

dimineața în fața mea și șeful meu stând lângă mine.
Julian Masters.
Cunoscut și sub numele de Hugh Hefner.
pula mare verificat. nemernic arogant verificat. In afara
dracului de scară. Verificați dublu.
Femeile astea de aici mă enervează. Rând pe rând, toți alunecă lângă ea și vorbesc.
El este întotdeauna politicos și flirtează cu ușurință în timp ce ei se agață de fiecare cuvânt
al lui.
Își dă seama măcar că o face?
„Oh, am auzit că ai câștigat semifinala de tenis aseară,” el
El spune.
Atrăgătoarea femeie cu părul negru radiază de mândrie.

Da, a fost o mare victorie. Ea preface un râs. Încă
trebuie să jucăm acel joc, Julian „Știu că, de
îndată ce vremea va permite, vom face. -El zambeste-. Aștept cu nerăbdare, deși
sper că este pregătit să sufere o pierdere.
Își aruncă capul pe spate și râde.

„Oh, Julian, mă ucizi.
Îmi încrucișez brațele și îmi dau ochii peste cap. Sunt chiar aici, știi. La naiba, e un
idiot.
-Sună-mă. Zâmbește în timp ce se îndepărtează.
Amândoi o privim plecând, iar ochii ei se întorc în cele din urmă la
A mea.
„Aștept cu nerăbdare ziua”, o imit, dându-mi ochii peste cap.
— De ce sarcasmul? glumește el. De asemenea, aștept cu nerăbdare să petrec timp

cu tine, domnișoară Brielle. Nu te simți exclus.
„Oh, te rog”, murmur eu. Nu sunt în aceleași ligi cu acești... acești... bătrâni disperați.
Ochii lui dansează de încântare și eu îi îngust pe ai mei. La naiba, dâra mea geloasă
iese la iveală.
Îmi încrucișez brațele în fața mea. Această atracție fatală începe să mă enerveze.
Nu am nevoie de rahatul asta. Cine știa că fotbalul poate fi casa unor astfel de trucuri?
Urmează blonda de săptămâna trecută.

— Julian, unde te-ai ascuns, dragă? Te-am căutat peste tot.
Doamne, asta trece de la maro la închis. Am o față sinceră în timp ce mă uit

la meciul din fața mea. Când se termină în sfârșit, mulțimea aplaudă rezultatul. Habar
n-am de marker. Am fost prea distras cu Hugh Hefner aici. Scutur din cap în timp ce
mă controlez.
Poarta calm. Asta nu ar trebui să te deranjeze, Brielle, îmi amintesc.
Este casual.
Ca. Lui. La.
Nu-mi pasă dacă aceste femei vor asta. Oricum, o folosesc doar pentru dracu.
Julian zâmbește călduros în timp ce blonda îi sărută ambii obraji.

„Ce mai faci?” Uf, nu
mai fi atât de drăguț sau lucruri rele se vor întâmpla pe aici.
- Am vrut să vorbesc cu tine. -Zâmbet.
-Despre?
Se uită la mine și apoi îmi întinde un bilet de douăzeci de lire. Mă uit la ea
confuză.
— Poți să mergi la cantină și să-mi aduci o cafea, dragă? Doar cremă.
Fără zahăr.
Ce naiba?
Cine se crede el?
Îți întorc banii în mână.
-Nu. Nu sunt fata ta de cafenea și te rog nu-mi spune dragă. Mă opresc și

mă uit la Julian. Ceea ce o să fac este să plec ca să nu trebuiască să te ascult, să-i
faci pe ceilalți să se milă de tine.
Gura lui rămâne deschisă și buzele lui Julian se răsucesc în timp ce încearcă
să-și ascundă zâmbetul. Fug la vestiar. Sincer, aceste femei sunt niște fiare.
Ce mare fiere! Adu-i cafea. L-ai auzit vreodată?
Întorc colțul și văd patru fete dintr-o echipă adversă în jurul lui Willow. Sunt
aceiași patru care au fost în preajma ei săptămâna trecută când părea incomodă.
merg în spatele lor.

„Ești jalnic”, o aud pe blondă o tachinează pe Willow. Se duce să treacă pe lângă

ei, dar fata o apucă de braț.
— Mi-ar plăcea să fiu tu. Săraca ta familie trebuie să-i fie foarte rușine. — Inima
mi-a sărit o bătaie.
Oh nu…
„Mama ta probabil s-a sinucis ca să scape de tine”, șuieră blonda, iar celelalte fete
râd crunt. Chiar și moartea ar fi mai bine decât să trăiești cu tine.
Fața lui Willow se transformă.

Ceva sălbatic se sparge în interiorul meu, ceva ce nu ar trebui să facă
despărțindu-se de fete de șaisprezece ani din partea primitoare.
Mă repez înainte.
— Ce naiba tocmai ai spus? mârâi. Fețele lor se schimbă, palide instantaneu.
Willow scutură din cap și mă apucă de braț.

— Lasă, Brell.
-Nu. Nu-l voi lăsa, am scapat în timp ce mă smulg din strânsoarea lui.
Arăt spre blondă. Ascultă aici și ascultă bine. Dacă te apropii din nou de Willow, chiar dacă
îndrăznești să te uiți în direcția ei, îți voi sparge ușa, domnișoară. Și mai bine ai grijă pentru
că nu va fi frumos.
Mă înțelegeți?
Toate fetele fac un pas înapoi, zguduite și speriate.
— Nu ești atât de puternic acum, nu? Le privesc în sus și în jos
displace-. Cum îndrăznești să scuipi ură așa? Esti patetic.
O iau de mână pe Willow și o smulg în timp ce fetele aleargă spre cabine.
Este vizibil supărată cu lacrimi în ochi, dau

după un colț pentru a ne oferi puțină intimitate.
— Ce se întâmplă, inima mea? intreb in timp ce imping
părul de pe frunte.
Ea clătină din cap și își șterge ochii furioasă.
— Se iau de tine tot timpul? - oaptă.
Ea dă din cap.
Furia mea atinge cote maxime. De aceea biata fată este atât de supărată, suferă.
Îi aranjez părul.
„Nu vă faceți griji pentru ei, toate sunt niște cățele răsfățate”.
precum sunt mamele lor disperate.
Ea se uită în jos la pământ.
„Will”, șoptesc eu când îl iau de mâini. Uită-te la mine. Vă rog.
Ea își ridică ochii pentru a-i întâlni pe ai mei.
— Promite-mi că-mi vei spune despre asta mai târziu. Vreau să știu ce
se întâmplă ca să le pot da cu piciorul în fundul bronzat.
Zâmbește trist și apoi se uită la mine.
„Ai un bronz fals.
Râd.
— Știu, e urât, nu-i așa? Îmi oferă un zâmbet strâmb.
Îmi înconjoară brațele în jurul ei și o îmbrățișez, recunoscător că mă lasă.
Ea stă în brațele mele și aproape că mă face să plâng pentru că simt cât de mult
are nevoie de mine. Doamne, biata fata asta. Și nu are cu cine să vorbească pentru că tatăl
lui are capul în fund. Îmi leg brațul de al ei.
— Haide, hai să-ți luăm geanta în dressing. atunci putem

ieși din acest loc.
El dă din cap și mergem să-i adunăm lucrurile.
Cincisprezece minute mai târziu, ne găsim drumul înapoi la Julian și Samuel, doar
pentru a vedea că blonda este încă cu el. Doar că de data aceasta, micul bătău blond stă
în spatele ei.
Îmi dau seama după postura domnului Masters că este furios.
„Întoarce-te la mașină și așteaptă-mă, Will”, îi spun. Ea se oprește, parcă
împietrită.
— Will, îi spun eu calm. Du-te la mașină... acum.
Willow se îndreaptă spre mașină și eu merg spre ei patru.
„Domnișoară Brielle”, se răstește Julian. Unde este Willow?
-De ce? -Întreb.
„Pentru că are mari probleme. Femeia zâmbește cu
rânjet.
„Du-te la mașină, Sammy”, îi spun. Se
încruntă.
— Acum, răstesc eu. Fugi în depărtare. Mă uit la micul câine blond. De ce, exact,
Willow are probleme?
„S-a ales cu colegii ei de echipă. Julian mârâie. Ea este legată la pământ pe termen
nelimitat.
„Nu, nu a făcut-o. Este o minciună flagrantă și o acuzație falsă. îmi îngust

ochii. Bullying-ul este invers.
— Domnișoară Brielle, vă cer să mergeți să o găsiți pe Willow și să o aduceți la mine.
Adu-l și o voi face să-și ceară scuze chiar acum. Furia lui este palpabilă.
Ceva se rup din nou și fac un pas înainte: „Nu voi face
așa ceva”. Arăt spre mama. Dar o să-ți spun ce voi face. Dacă fiica ta rea se
apropie din nou de Willow, poliția o va acuza de urmărire și agresiune.
Mama icnește și ceilalți părinți se opresc să asculte ce se întâmplă.
„Wow, asta e ridicol”, strigă el.

Mă întorc către bătău ul blond.
„Apropie-te din nou de Willow, dragă, te îndrăznesc. — Mă batjocoresc.
Ochii i se fac mari de frica.
— Domni oară Brielle! se repezi domnul Masters.
— Cine naiba este acesta? — întreabă mama îngâmfată.
-Sunt cel mai rău coșmar al tău. Acum pune-ți fata în lesă înainte să implice
poliția.
Își pune brațul în jurul fiicei ei.
— Hai, dragă, hai să mergem acasă. A fost o zi traumatizantă, femeia asta
este un huligan. Se uită la mine și pleacă repede.
Mă întorc către domnul Masters.
-Faci misto de mine?
"Glumești cu mine?" mârâie el.
„Cum îndrăznești!” mă răstesc și mă întorc spre mașină.
— Cum îndrăznesc? Mă sună în timp ce mă urmărește. Cum îndrăznești?
-Oh. Îndrăznesc, totul, strig eu când ajung în mașină.

Willow și Sammy stau cu ochii mari în mașină, așteptând ca aceasta să fie
deschisă. Nu cred că ai văzut pe cineva la fel de supărat ca mine acum.
Domnul Masters lasă scaunele la pământ și deschide portbagajul mașinii

sale, iar copiii se scufundă pe bancheta din spate pentru a scăpa de furie.
Mă duc în față și închid ușa cu forță.
Deschide-mi usa.
„Nu bateți la ușa mașinii mele!” -strigă. Îl deschid și îl închid

nou... mai puternic.
Copiii sunt înghețați pe spate, le este frică să vorbească sau să se miște în cazul
în care ne îndreptăm curajul spre ei.
Tatăl său se urcă în mașina lui frumoasă și înaintează turația motorului
începe în grabă.
Nu o spune. Nu o spune. Trebuie să o spun.
-Cum indraznesti? - ipăt.
„Cum îndrăznesc ce?” Ochii lui furioși se aruncă între mine și drum.
„Cum îndrăznești să dai vina pe Willow pentru fata aceea oribilă?” Eu dau din
cap. Trebuie să-i ceri scuze chiar acum.
moment.
„Nu am făcut nimic rău.
„Al naibii de uimitor. Ai inteligența emoțională a unui pește. Este evident că
acele fete s-au ales cu fiica ta de ceva vreme, dar ești prea ocupată să vorbești cu mamele
lor ca să le observi.
-Ce? strigă el neîncrezător.

„M-ai auzit”, strig eu la el.
„Nu ridica vocea la mine și nu blestema în fața copiilor mei.
„Copiii tăi nu sunt roboți. Vocile ridicate sunt evenimente de zi cu zi perfect
normale în familii. Nu mai fi atât de orb, idiotule.
„Aș prefera să fiu în siguranță decât să fiu un nebun complet”.

îmi îngust ochii.
„Ascultă, mare maimuță, nu mi-e frică de micile tale curve din înaltă societate și
nu voi tolera ca ele să-l hărțuiască pe Willow sub nicio circumstanță. Nu-mi pasă câți bani
au. Se uită la mine.
— Și nu-ți cumpăr cafeaua! Cum îndrăznești să nu o pui online despre asta? Arăt
ca un servitor?
Strângeți maxilarul în timp ce conduceți.
„Spre deosebire de tine, nu-mi place să provoc o scenă.
— Pentru că ești un laș! - ipăt-. prea speriat de asta
că fiecare se va gândi să-și apere propria fiică sau dădaca.
Se uită în josul drumului și prinde volanul cu o strângere albă de volan.
Întregul cer se simte ca și cum ar avea o nuanță de roșu. Nu-mi amintesc să fi fost
vreodată atât de furios.
Cincisprezece minute de tăcere mai târziu, ajungem acasă.
Cobor din mașină.
„Duceți-vă și schimbați-vă, copii. „Hai să ieșim”, anunț.
Copiii nu pierd timp și pleacă repede în direcția casei.
Domnul Masters coboară din mașină și închide ușa.

„Sper că ești mulțumit de drama pe care ai provocat-o”. - Mă trece.
„Știi ce a spus ăla? -Îl sun-. Am auzit. The

Am auzit-o spunând cu urechile mele.
Se întoarce spre mine.
Ochii mi se umplu de lacrimi la simpla amintire. Biata Salcie.
„A spus că mama lui Willow probabil s-a sinucis doar pentru a scăpa de ea. Ai idee
cum ar fi să auzi asta ți se spune?
Se încruntă, în mod clar rupt între neîncredere și durere.

„Este tatăl ei, pentru numele lui Dumnezeu.
Culorile se scurg de pe fața ei.
„Voiam să o pedepsesc fără să mă gândesc”, spun eu cu dezgust.
Ochii lui angoase îi țin pe ai mei în timp ce procesează ceea ce tocmai sa întâmplat.
„Se încurcă cu ea și nici măcar nu se obosește să-și întrebe partea ei a poveștii. Pur
și simplu i-a crezut fără ezitare.
Ce fel de tată îi face asta fiicei lui? El lasă capul de rușine.
Copiii urcă înapoi în mașină, toți schimbați și gata de plecare.
„Urciți-vă în mașină, copii. Să mergem la McDonald's. - Oftez.

Domnul Masters se uită între mine și Willow.
-Pot pleca? întreabă el încet.
Eu dau din cap.
— Nu ești invitat.
Copiii se urcă în mașină și plecăm. Îl văd dispărând în oglinda retrovizoare,

nemișcat, privindu-ne cum plecăm fără el.
Domnul Masters m-a dezamăgit astăzi. Cred că nu-mi mai place, deloc.
Aștept pe verandă ca șoferul Uber să mă ia. E ora opt într-o sâmbătă seara și ies
cu Emerson. Port o rochie roz pal și am cardiganul drapat peste brațele încrucișate.
Nu am mai vorbit cu domnul Masters de la lupta noastră de azi dimineață,

dar copiii și-au petrecut după-amiaza întinși pe patul meu, uitându-se la filme.
Se pare că ambii aplică și legea gheții. Foarte

bun.
Ușa se deschide și domnul Masters iese și stă lângă mine. Își bagă mâinile
în buzunare și ne uităm amândoi în față, în întuneric.
„Nu știam”, spune el încet.

Respir adânc, dar nu răspund.
- Scuze.
„Nu sunt cel căruia ar trebui să-ți ceri scuze”, îi spun sec. Mai tacem o vreme.
-Cand te intorci? întreabă el încet.

„Mâine seară pentru cina lui Willow. El dă din
cap și își strânge buzele, neștiind dacă să vorbească sau să plece.
Tacem, inca o data, si vreau doar ca el sa se intoarca in casa. Sincer nu am
ce să-ți spun.
—A fi putut să te iau.
„Nu, mulțumesc”, răspund. Nu aș vrea să-l scot din rutina lui.
Farurile apar la capătul aleii și privesc cum mașina se oprește în fața casei.
— La revedere, domnule Masters, îi spun eu categoric. El rămâne

rezervat.
Mă urc în mașină și mă uit la el pe geam. E nemișcat, nemișcat, cu ambele

mâini în buzunare, în timp ce privește mașina care mă duce.
Pare atât de pierdut.

Îmi dau ochii peste cap, pentru că ar trebui. El este.
Julian
„Brelly e acasă!” strigă Samuel de pe stanga, la fereastră.

Mă prefac că îmi continui să citesc cartea pe canapea, dar oricât de ori aș citi
un rând pe pagină, văd doar cuvintele pe care Brielle mi le-a repetat: mama ta s-a
sinucis pentru a scăpa de tine.
Nu reușesc lamentabil la această chestiune parentală și simt că greutatea
lumii este pe umerii mei. Willow nu mi-a spus un cuvânt de când Brielle a plecat
aseară.
Willow coboară scările și iese în fugă pe u ă.
directorul cu Samuel pentru a-și întâlni dădaca.
Îmi strâng maxilarul și întorc pagina.
Urăsc că preferă compania ta decât a mea când ești aici doar zece zile. Știu
că asta spune multe despre mine.
Degetele mele curg de-a lungul paginii supărate. Îi aud pe cei trei urcând
scările spre palier.
— Tu le-ai adus? Brielle râde.
Aud foșnetul pungilor de plastic și apoi aud ceva pop.
„Ai, uită-te la asta”, spune Willow.

„Oh, asta era aproape de degetul tău. Brielle râde.
„Știu, a fost aproape”, răspunde Samuel cu vocea lui entuziastă.
— Ai grijă, vrei? Nu vreau să fiu nevoit să te duc la urgență
le spune Brielle.
Ei trei râd și nu mă pot abține să nu-mi dau ochii peste cap în timp ce ascult.
Trec pe ușă încărcați cu sacoșe de cumpărături. Simte.

-Ce naiba?
— Bună ziua, domnule Masters. Brielle zâmbește călduros în timp ce se
zbate. Cum este omul casei azi?
Ridic o sprânceană, surprins că vorbește cu mine. Mă ridic și îi iau sacoșele
de cumpărături din mâinile ei, trecându-le ca să le pun pe blatul din bucătărie.
-Sunt bine si tu? -Întreb.

— Fericit acum că sunt acasă pentru cina lui Will. -Zâmbet-.
Sunt atât de emoționată. Suntem gata să gătim, inima mea?—
Willow zâmbește și dă din cap. „Da.”
Îmi pun mâinile pe șolduri în timp ce o privesc pe ea și pe Willow
despachetând pungile de cumpărături. Cine este această femeie și ce a făcut ea cu
fiica mea nervoasă?
— Deci, ce sa întâmplat aici, domnule Masters? -ea intreaba.
dau din umeri.

„Sunt surprins că vorbești cu mine, să fiu sincer”, recunosc.
Ochii lui îi întâlnesc pe ai mei.

„Ieri a fost ieri și nu avem ranchiună în casa asta, nu-i așa?
-Nu. Pentru că tu l-ai lovit primul”, subliniază Samuel. Brielle arată spre
Samuel.
-Asa este.
Sunt recunoscător în tăcere că nu s-a întors pregătit să lanseze al treilea
război mondial.
-Vrei să fac ceva? -Întreb.
— Hmm. Ea se uită în jurul ei. Îți voi face pe Sammy și pe tine
pune masa puțin mai târziu, dar nimic pentru moment.
-Bine. Mă uit în jur, întrebându-mă ce să fac.
„Întoarce-te la cartea ta și relaxează-te. -Zâmbet.
Ridic sprâncenele, este cea mai confuză femeie de pe planetă.
Vei adăuga arsenic la mâncarea mea?
Îmi iau cartea și mă așez în sufragerie.
Stau și ascult cum îmi ajută fiica în următoarele trei ore. Ea îl învață cum să
facă paste în timp ce Sammy se uită de la locul lui de la blatul din bucătărie. Brielle
este lipsită de griji, distractivă, iar copiii o iubesc.
Ei râd liber și trebuie să nu mai zâmbesc.

Înainte credeam că mă prefac că citesc, dar asta nu era nimic,
pentru că acum nici măcar nu mă concentrez pe cuvintele de pe pagină.
Tot ce pot auzi este vocea ei, lăudându-mi și îndrumandu-mi copiii, râzând și
glumind cu ei, dându-le mici lecții de viață.
Dacă ar fi știut că mă tentează să mă gândesc la lucruri la care nu ar trebui

să mă gândesc.
— Domnule Master? -mă sună.
Ridic privirea, sperând că nu-mi poate citi gândurile.
„Da, Brielle.
— Tu și Sammy poți să ieși și să culegi niște flori pentru masă, te rog?
-Astfel încât?
„Pentru că aceasta este o cină și vrem ca totul să fie perfect.
Îmi dau ochii peste cap, crezând că este extrem.
-Foarte bine. Mă ridic din sufragerie și, cu Samuel în cârpă, ies în grădină.
Soneria sună exact la șase și mă duc să deschid ușa. Părinții mei mă întâmpină
cu bucurie.
„Julian, este atât de interesant. Mama mea zâmbește. Salcie
învață să gătească. Suntem foarte încântați să fim invitați.
Ea mă sărută pe obraz și tatăl meu îmi strânge mâna.
-Da da stiu. Deși asta e ideea domnișoarei Brielle, le spun sec.
-Bunici! țipă Samuel în timp ce aleargă să sară în brațele tatălui meu.
-Buna, baiatul meu. El râde cu poftă.

Willow coboară scările, zâmbind, și este primul zâmbet autentic pe care l-am
văzut de la ea de mult timp. Îmi sărută părinții pe obraz și ochii tatălui meu dansează
de bucurie.
— Unde este noua babysitter?

„Se pregătește”, răspund eu.
Mă uit prin casă. E greu de crezut că de fapt e al meu.
Locul este impecabil, cu mirosul de mâncare italiană frumoasă care umple
spațiul. Masa este pusa si este potrivita pentru un rege, flori si cea mai buna
vesela pe care o avem.
„Willow”, gâfâie mama. Arată atât de frumos.
Willow se uită mândră în jur.
„Totul a fost ideea lui Brelly.
-Prostii. Domnișoara Brielle zâmbește în timp ce intră.
Fața mea se schimbă când o văd. Ea poartă o rochie roșie pe corp, cu
părul liber și ondulat. Poate fi cea mai frumoasă femeie pe care am văzut-o
vreodată.
„Domnișoară Brielle. Le fac un gest către părinții mei. Aceasta este
mama mea, Frances, și tatăl meu, Joseph.
-Buna ziua. Zâmbește călduros în timp ce îi sărută pe amândoi pe obraz.
Ochii tatălui meu îi întâlnesc pe ai mei într-un fel de „rahat, fiule, femeia
asta e fierbinte” și eu zâmbesc.
Știu, tată, nu trebuie să-mi amintești.
— Intră, intră, te rog. Face un semn spre sala de mese.
Willow ne-a pregătit cel mai uimitor sărbătoare.
— Ai, Willow? Mama gafa din nou. Aceasta este
foarte palpitant.
— Vrei un pahar de vin? Brielle zâmbește. Am cumpărat și niște vin fără
alcool pentru tine, Will.
Ochii lui Willow se fac mari de entuziasm.
Umplu paharele tuturor și mama își ridică paharul într-un toast.
— Pentru prima cină a lui Willow.
Willow radiază de fericire și mă sufoc în mod neașteptat.
— Pentru prima cină a lui Willow, repet.
În următoarele patru ore, mă uit cum Brielle îl adaugă pe tatăl meu în clubul ei de
fani. Mâncarea a fost uimitoare, râsetele curgeau liber și trebuie să recunosc că am
petrecut o noapte cu adevărat fantastică.
— Deci, ce faci în Australia? întreabă tatăl meu. Brielle zâmbește și se uită la
mine.
„E inginer”, le spun cu mândrie.
-Ce? strigă mama. Într-adevăr? N-am avut nici o idee.
Brielle dă din cap și râde.
„Toată lumea pare atât de surprinsă când află despre asta.
Ale mele.
— Ce faci mai exact? întreabă tatăl meu.

—Proiectez mașini, dar mai ales lucrez la realizarea de proteze.
— Membre protetice? Ridic sprâncenele.

— Da, și niște aparate auditive. De fapt, nu le proiectez, ci le adaptez mai mult la
nevoile individuale ale clientului. Lucrez în principal în domeniul sănătății. Cu toate
acestea, am proiectat câteva
lifturi.
Încerc să procesez ceea ce îmi spune.

— Să facem o cafea pentru oaspeții noștri, Will? -Întreabă
Domnișoară Brielle, schimbând subiectul.
Willow se încruntă în discuție.
—Se obișnuiește să le oferi oaspeților o cafea sau un ceai pentru relaxare.
-Oh.
„Pentru asta sunt ciocolatele în frigider”. Zâmbește în timp ce ia mâna lui Willow
peste masă. Să reparăm asta, bine?
Se ridică și merg la bucătărie. Brielle îi șoptește ceva fiicei mele și Willow

zâmbește călduros. Văzând asta îmi face inima să se contracte. Ea știa că Brielle era
perfectă în exterior. Dumnezeu știe, fiecare bărbat de pe planetă știe că ea este perfectă
în exterior.
Dar astăzi, ea este un nou tip de frumoasă pentru mine. Genul de frumusețe
care mă face să vreau să mă apropii și să o sărut. Genul de frumusețe care mă face să
vreau să o țin în brațe.
Mă doare penisul când îmi amintesc că l-am avut aseară. Era strâmtă, tonifiată
și la fel de grijulie ca și în viața de zi cu zi. Vreau să fiu din nou singur cu ea... chiar acum.
Dar asta e problema: o să vreau să meargă și ea

în curând, și atunci va fi.
Pentru prima dată de când a murit mama lor, copiii mei sunt fericiți.
Nu pot pune în pericol acest lucru cu dorințele mele carnale. nici acum nici
nu.
Trebuie să-mi pun copiii înaintea mea și trebuie să stau departe de
domnișoara Brielle.
Ochii îmi zăbovesc asupra femeii frumoase în rochie roșie care stă
în bucătărie și mă doare inima la gândul că nu o mai am niciodată.
Ea ridică privirea și ochii noștri zăbovesc unul pe fețele celuilalt un

moment prea mult.
Privesc în altă parte și oft de înfrângere. Dacă aș fi normal.
10
Brielle
Merg pe holul de la etaj, pregătit să-mi încep rutina de dimineață.
„Ridică-te, ziua este făcută să strălucească”, strig.

Deschid ușa lui Willow.
„Will, este timpul să te trezești.
„Ieși afară”, oftă ea năucită.
Continui să merg spre camera lui Sammy.
„Sammy, trezește-te, îngerasule”, îl strig în timp ce intru și mă așez pe
marginea patului lui. Acum avem o rutină de dimineață. Ea se târăște din pat și pe
poala mea și ne ghemuim câteva minute până se trezește corect.
-Buna ziua. Îi sărut fruntea perfectă și el se ghemuiește mai aproape. Ce

mai face omul meu azi?
— Bine, murmură el somnoros.
Mai stăm o clipă.
— Fă un duș și ne vedem jos, bine? Dă din
cap și se îndreaptă spre baie, lăsându-mă în pace.
— Domnișoară Brielle? „Domnul Masters sună din camera lui.
Ce naiba? Intru în camera lui să-l găsesc cu un prosop alb înfășurat în jurul
taliei și bărbierit în oglinda de la baie.
Am ochii mari.
"C-ce faci acasă?"
El zâmbește la surpriza mea evidentă.
„Cred că locuiesc aici.
Eu dau din cap.
— Adică de ce nu este la serviciu?
Își conduce cu grijă briciul pe obraz prin crema de ras, iar eu înghit nodul
din gât. Puterea care iradiază din corpul lui aproape mi-a ucis ovarele, făcându-le
inconștiente.
Nu am tribunal săptămâna asta. Am o pauză programată deoarece am

întâlniri de conferință. Ia loc, te rog, trebuie să vorbesc cu tine o clipă. El se
concentrează pe linia maxilarului ei.
Inima începe să-mi bată mai repede.
„Nu-i nimic”, șoptesc eu. Ochii mei cutreieră peste spatele lui gol, musculos,
apoi peste abdomenul lui de spălat. Are o dâră de păr întunecat care iese din buric și
dispare sub prosop. Gura mea este uscată. El este așa de…
Am avut o viziune a capului lui între picioarele mele noaptea trecută și

Încep să simt o furnicătură. Acesta este un spectacol de dimineață grozav.
Mă așez pe patul ei proaspăt făcut și mă uit nervos în jur. Camera miroase a
el, ca vopsea de ciocolată pentru corp care strigă să fie folosită.
Ochii lui îi întâlnesc pe ai mei în oglindă.

„Din păcate, am o săptămână foarte încărcată și va trebui să-mi dai câteva
ore în plus, dacă îți convine.” —Se îndoiește. Desigur, vei primi compensații financiare.
—.
— Sigur, murmur eu. Doamne, mi-aș dori să avem aceste întâlniri goale în
baie în fiecare dimineață. Aceasta este cu siguranță o priveliște de văzut.
De fapt, ea nu văzuse niciodată un bărbat cu un corp atât de frumos. Este

cizelat, musculos și foarte, foarte masculin.
„Nu voi fi acasă în seara asta pentru că trebuie să ies afară, dacă e în regulă,
dar nu mă voi întoarce prea târziu”, spune el, smulgându-mă din fantezia mea cu
prosopul alb.
-Sigur.
Îmi strâng buzele împreună pentru a nu-mi lăsa limba în timp ce eu
Mă uit.
Sincer, acesta este următorul nivel de perversie. Aș vrea să pot

fă o poză pentru Emerson. Nu i-ar crede ce văd aici.
Asta dacă aș putea să-i spun lui Emerson.
Julian se întoarce spre mine și ochii mei cad pe pieptul lui lat și pe părul
negru care îl pudrează. Îi văd fiecare mu chi din stomac.
Aruncă prosopul, aruncă prosopul, aruncă prosopul.

—… Ai nevoie de mine”, termină el.
-Hei? -La dracu. Am uitat că vorbeam și ochii mi se ridică pentru a-i întâlni pe
ai lui. Îmi pare rău. Ce a spus el?
Zâmbește un zâmbet cunoscător. Blestem. M-a prins complet salivând peste
el.
„Am spus... Este tot ce ai nevoie de la mine?
„Eă...” Ochii mei coboară în picioarele lui și apoi înapoi la ai lui.
față-. Asta e tot ce am nevoie de la tine, domnule.
Râde în timp ce spală briciul sub apa fierbinte, cu ochii aprinși de răutate.
Ceva este diferit la el astăzi. Ce este?

— Pari azi deosebit de răutăcios, domnule Masters? - Zambesc.
Zâmbește în timp ce continuă să se bărbierească.
— Poate că este compania.

Zâmbesc când ies din cameră.
— Mai bine te concentrezi sau îți vei tăia fața drăguță.
„Este drăguță, nu drăguță”, strigă el la mine, iar eu zâmbesc în sinea mea în
timp ce cobor scările.
Cu siguranță ai dreptate în privința asta.
Sunt asa de furios. Un mare cazan clocotitor de furie este pe cale să izbucnească
în mine.
Asta îmi servește bine. Știam că ceva de genul acesta era pe cale să se
întâmple, iar acum nici nu-i pot spune lui Emerson ce se întâmplă cu adevărat.
— De ce suntem din nou aici? întreabă Emerson.

Mijesc ochii în timp ce mă uit la restaurantul de peste drum.
Stradă.
„Spionăm”, mormăi eu pe sub răsuflarea mea.

Hank urmărește cum își linge înghețata.
-La care?
E nouă și jumătate noaptea și sunt într-o înghețată cu Emerson și Hank,
colegul de cameră al lui Emerson.
Este un tip ciudat, dar îmi place foarte mult. Ne-am întâlnit când a ieșit cu noi
sâmbătă seara și noua misiune a lui Em, și a mea, este să o fac să se culce cu cineva.
„Julian are o întâlnire în seara asta”, le spun îmbufnat.

Emerson î i încre e te fa a. Atunci?
„Deci... vreau să văd cine este Bernadette, cu prostia ei
voce.
— Îți place acum? Ea își dă ochii peste cap. chiar
recunosti?
-Nu. Acesta este...” Încerc să mă gândesc la un răspuns potrivit. Aceasta
Mă uit de dragul copiilor.
Hank zâmbește în timp ce își linge înghețata.
„Este o minciună deplorabilă și știi asta”, se plânge Emerson.
Ți-a spus că are o întâlnire?
„Nu, fata-femeie, oricare ar fi ea, m-a sunat și mi-a lăsat un mesaj, cerându-mi să-i
spun că am schimbat aranjamentele.
Se pare că telefonul lui era oprit și nu a putut ajunge la el. Ea oftă dezgustată.
Emerson se încruntă în timp ce privește peste drum.

— Ce a spus când i-ai dat mesajul?
— Părea incomod. Ea îmi zâmbește.
-Ce? -Clic.
„Îmi place când știu ceva ce alții cred că nu știu.
Zâmbesc și îmi bat înghețata cu a ei.
- La fel si mie.
Îmi îndrept atenția către Hank.
Povestește-mi despre concert. A fost la un concert weekendul trecut.
saptamana si i-am dat niste teme.
Hank zâmbește mândru. -El
a făcut-o. Hank a sărutat o fată. Emerson zâmbește.
-Da? — Nu-mi pot ascunde entuziasmul. Asta e super. Ai ajuns
la baza a doua?— —Nu.
Își strânge fața pentru că îi sună atât de ciudat.
Ușile restaurantului se deschid și alunecăm cu toții pe locurile noastre.
„Iată-le,” șoptește Emerson.

Domnul Masters poartă un costum bleumarin și ține ușa deschisă pentru femeie
când intră. Îi ia mâna în a lui.
Îmi rămâne gura deschisă.
"Glumești cu mine?" „Fata cu care este este blondă, frumoasă și poartă o rochie
roșie.
-Ce? opte te Emerson. De ce șoptim? Nu ne aude. E frumoasă. Sunt
impresionat.
Ea ridică o sprânceană surprinsă.
-Ea e tanara! -clic-. Glumești?
„Aș spune că are douăzeci de ani”, îmi spune Emerson. Nu e prea tânăr. Ceea ce
pare a fi problema?
Simt că iese abur din urechile mele fierbinți.
„Ce și-ar dori o tânără frumoasă ca aceea cu un bărbat de vârstă mijlocie ca
acesta?”
Emerson își dă ochii peste cap.
„Este amuzant că întrebi asta. Si eu ma intreb la fel.
Hank râde.
-Atingere.
„Vrea să scoată bani din tine”, mormăi eu.
Emerson ridică o sprânceană.
„Amintește-mi din nou; De ce îl spionăm?
„Pentru că e un nenorocit de idiot”, strig la el prea tare.
Stăm în tăcere în timp ce îi privim trecând după colț, mână în mână.
Ochii lui Emerson îi țin pe ai mei.

-Spune-mi.
-Iti spun?
-Ce se întâmplă?
ezit o clipa. Îți voi spune doar un fragment și te voi încălzi cu ideea.
-Ma atrage foarte mult. De fiecare dată când suntem împreună în dormitor,
chimia sexuală este neregulată.
Ochii lui Emerson se fac mari, plini de groază.
- Te poți opri?
-Ce? -Ridic din umeri-. Am venit în această vacanță pentru a ne explora. Vreau să-
l explorez, omul este grozav.
-Și asta? Aceasta este o idee proastă. Nu face sex cu acel bărbat sau vei
ajunge să fii Monica Lewinsky.
Râd.
- Ușoară exagerare.
— Cine este Monica Lewinsky? Hank se încruntă.
Emerson și cu mine am clătinat din cap.
-Poveste lunga. -suspin.
„Dacă nu era șeful tău, aș zice să mergi, dar el este șeful tău. Dacă vrei să
explorezi asta, este în regulă, dar mai întâi găsește un alt loc de muncă.
subliniez.
„Este o idee foarte bună.
„Nu am vrut să spun că ar trebui să pleci. Ea se încruntă. am vrut
spune nu o face.
Îmi lins înghețata, supărat pe prietenul meu. Oricum, Emerson
Nu trebuie să-mi știi toate afacerile.
M-am săturat să fac ceea ce toată lumea așteaptă de la mine.
Dacă o vreau, o voi avea.
— Și, bineînțeles, acum mai e și mica chestiune a iubitei lui. —
Emerson oftă. Nici măcar nu este pe piață să-l ai.
Îmi dau ochii peste cap, enervat de ancheta lui. Nu pot
cred că are o iubită.
Acum este doar un alt idiot de adăugat la stâlpul meu de pat.
Julian
Deschid ușa mașinii pentru Bernadette și o privesc alunecând în ea

Mă așez înainte de a merge și ajung pe partea șoferului.
Ochii lui trec spre mine și mă freacă pe coapsă.
— Să ne întoarcem la mine acasă. Copiii sunt cu tatăl lor.
Îi iau mâna în a mea pentru a o împiedica să exploreze și ies în trafic.
-Nu pot în noaptea asta.
Dezamăgirea este pictată pe chipul lui.
-De ce nu?
Începem. Știam că asta va veni.
„Am lucruri de făcut mâine, trebuie să ajung acasă”.
-Ce se intampla cu tine? Nu te-am văzut de două săptămâni și acum nici nu
vrei să te întorci la mine când vom putea în sfârșit.
ne vedem.
„Nu e nimic în neregulă cu mine.

„Te vezi pe altcineva?” Îmi dau ochii peste
cap.
„Dacă sunt, nu contează, pentru că noi, Bernadette, nu suntem exclusiviste.
Ați știut de tot timpul.
Ea rămâne tăcută și mă trezesc căutând între ea și
autostrada.
-Ce? întreb eu, rupând tăcerea.
— Ai încetat să mai încerci. Își încrucișează brațele peste piept.
„Pentru că ai depus suficient efort pentru noi doi. nu începe cu
rahatul asta chiar acum, nu am dracului de dispoziție,” gemu.
— Nu ești în stare de spirit? uieră ea, evident furioasă. Știi că sunt
monogam cu tine. Știi că ești singurul bărbat pe care îl văd, nu pe mine
tratați ca pe un prost
Îmi mușc buza de jos, forțându-mi ochii să rămână pe

autostrada.
Ea se uită la mine o clipă.
— Din cauza a ceea ce am spus ultima dată când am fost împreună, nu-i așa?
Îmi strâng maxilarul și rămân tăcut.
„Ți-am spus că te iubesc și așa te comporți.
„Și exact asta e problema mea”, țip eu, pierzând controlul. Ți-am spus că nu
—. vreau o relație. O știai. Știați! si apoi pleci
și îmi spui că mă iubești M-ai pierdut cu acele două cuvinte.
„Ce e rău în a fi într-o relație, Julian?
„Nu sunt cine sunt. Îmi doresc o prietenie cu o femeie la care țin.
„Dar dacă nu vezi alte femei, de ce să nu-i spui relație?”

-Pentru ca nu vreau. Nu vreau să mă aștept la ce va urma. Nu vreau să fiu
îndrăgostit și nici nu vreau ca cineva să fie îndrăgostit de mine.
Se uită la drum, cu fața ca de piatră, iar noi tăcem

un timp.
Brusc, vinovăția mă cuprinde și mă întind să o iau de mână.

-Să lăsăm.
Fața îi cade.
-Nu vrei să mă vezi mai mult?
Eu dau din cap.
-Nu pot.
-Da, poti. Ea începe să intre în panică. Ne vom întoarce să fim ocazionali.
Expiră puternic și îi ridic mâna să-i sărut spatele.

blând.
„Nu pot să mă uit în continuare la tine, știind că mă iubești când nu simt la fel.”
Ochii i se umplu de lacrimi și își lasă capul.

„Îmi pare rău”, șoptesc.
Lacrimile încep să-i cadă și plânge în tăcere tot restul drumului până când ne
apropiem de aleea ei.
Stăm în tăcere o clipă. Mă simt ca unul
prostii știind că am rănit-o.
Am mai simțit acest sentiment de multe ori înainte. Toți se îndrăgostesc
din a mea. Îi las mereu când o fac.
-De ce? șoptește el în timp ce ochii lui îi cercetează pe ai mei. Am
greșit cu ceva?
Eu dau din cap. „Înger,
nu. -O imbratisez-. Sunt eu. Eu sunt…
-Tu ce ești?
„Nu sunt conectat ca majoritatea.
-Ce vrei sa spui?
dau din umeri.
„Nu știu, dar în momente ca acestea, este greu.
— Ai mai făcut asta înainte?
dau din cap cu regret.
Ea se aplecă, mă sărută încet, iar buzele noastre se sprijină una pe
cealaltă.
— Nu putem rezolva asta? murmură el. Voi avea răbdare și nu te voi presa. Iți
promit.
Zâmbesc în timp ce mă uit la ea. Ea chiar este frumoasa. îl iau

părul feței.
„Nu, o să te eliberez pentru un bărbat care poate cu adevărat
te iubesc așa cum meriți să fii iubit.
Ochii i se încrețesc și mai cad lacrimi.
— Dar sunt îndrăgostit de tine.
O sărut încă o dată înainte să deschid ușa și să ies. Mă întorc și deschid ușa mașinii,
întinzându-i mâna ca să o ajut. Se agață de mine pentru ultima oară, durerea lui palpabilă.
— Julian, te rog? Te rog nu pleca. Intră.

„Oprește-te”, șoptesc eu în timp ce îi șterg lacrimile de pe ochi.
—. Am de gând să-mi iau rămas-bun și vei intra și nu te vei mai gândi la mine.
Lacrimile îi curg pe față.
-Este bine? șoptesc în timp ce-i țin ambii obraji în mâini.
mâinile. Ea dă din cap.
O sărut pentru ultima oară.
-Ești o femeie incredibilă. Du-te și găsește un bărbat care știe
merită dragostea ta
Zâmbește, în ciuda lacrimilor sale, și avem o ultimă strângere de mână. Când se

întoarce să plece, îmi bag mâinile în buzunarele pantalonilor și o privesc mergând spre ușa
din față. Ea se întoarce și face cu mâna tristă. Zâmbesc și fac semn la revedere.
Deschide ușa și dispare înăuntru.

Mă întorc și mă urc în mașină și, înainte să-mi dau seama, îmi deschid ușa din față.
Casa este întunecată, luminată doar de lumina din bucătărie, iar eu stau întins pe podeaua
sufrageriei, privind în tavan.
Pentru că sunt așa? Și cu mine cum rămâne?
Brielle
Este ora nouă marți dimineața și stau în fața biroului directorului, aștept
întâlnirea noastră programată pe Willow. Nu m-a putut vedea până acum. Nu
știu ce dracu îl face atât de important, dar intenționez să aflu.
Sunt deja furios pe șeful meu idiot. a venit acasă curând

după mine, așa că nu sunt sigur ce s-a întâmplat la întâlnirea lor.
Oricum, nu-mi mai pasă de el.
Acest regizor ar fi bine să nu se încurce cu mine aici sau se va întâlni cu
creatorul său. Piciorul meu sare în sus și în jos în timp ce aștept.
După ce am vorbit îndelung cu Willow în această dimineață, acum știu că un
grup de șase fete o iau pe ea. Se iau pe toată lumea, aparent. Cea mai bună
prietenă a lui Willow și-a mutat școlile în urmă cu aproximativ un an și atunci și-
au îndreptat atenția către ea. Ea mă asigură că e bine și că nu-ți face griji, dar
nu e bine. Nu.
Mă uit la ceas.
Haide. Ce face? Nu pot să cred că l-am tras.
Am o viziune a feței domnului Masters între picioarele mele și vreau să-
mi scot ochii. Cum pot să nu mă mai uit la rahatul asta? Sunt atât de prost.
Expirez când simt că mi se încălzesc axilele de transpirație.
„Hai”, șoptesc eu, piciorul meu sărind mai tare ca al meu

anticiparea construiește și construiește. Ce naiba faci acolo?
Ușa biroului se deschide și un bărbat în costum gri iese afară. Are la
începutul lui aizeci de ani i foarte distins. Zâmbește blând și îmi dă
mână.
Bună, sunt John Edwards.

„Sunt Brielle, mulțumesc că ți-ai făcut timp să mă vezi.”
Face un gest spre biroul lui. "Te rog, intra." Trec pe lângă el
și mă așez la biroul lui mare și elegant.
Se așează vizavi de mine și își strânge mâinile în fața lui.
-Cu ce vă pot ajuta?
înghit în sec.
„Sunt îngrijorat că Willow Masters este hărțuit. Se încruntă.
- Scuze. Ești mama lui sau tutorele lui?

Îmi strâng geanta în poală cu puterea degetelor albe.

-Nu. Mama lui Willow a murit acum cinci ani într-un accident de mașină. Sunt
dădaca ta.
Fața i se umple de tristețe.
-Oh, îmi pare foarte rău.
„Am auzit o fată de la această școală spunându-mi ceva care m-a supărat cu
adevărat.
"Ce-a fost asta?"
„Ea a spus că mama lui Willow probabil s-a sinucis
scăpa de Willow.
„Dumnezeule”, murmură el. Când a fost asta?
-Sfârșit de săptămână.
Se încruntă.
-La scoala?
— Nu, în timpul antrenamentelor de fotbal, pe teren.
Fața lui se întunecă.
„Din păcate, nu putem face nimic în privința activităților
sfârșit de săptămână.
-Stiu. Dar a vrut să vorbească cu consilierul școlii și să vadă dacă a observat ceva
care se întâmplă aici la școală.
-Da, desigur. Mâzgălește un număr de telefon pe spatele unei cărți de vizită.
Sunați la acel număr luni dimineața și faceți o programare pentru a-l vedea. Este foarte
bun la ceea ce face.
Zâmbesc și iau cardul.
-Mulțumiri. Mă uit la nume.
Steven Asquith —
Îmi pare rău, nu pot ajuta mai mult, dar voi trimite un e-mail
tuturor profesorilor tăi astăzi și le voi ruga să te sune, dacă vrei.
-Ar fi fantastic. -Zambesc.
„Așa o putem aborda la nivel de bază.
-Perfect.
„Ar trebui să programez o întâlnire pentru această oră săptămâna viitoare, astfel
încât să ne putem informa reciproc cu privire la oricare dintre constatările noastre?”
Zâmbesc recunoscător. „Ar fi grozav, mulțumesc.” Sunt sigur că poți înțelege că

acesta este un subiect sensibil. Nu vreau ca Willow să mai sufere de stres inutil.
-Desigur. Ne ridicăm amândoi și îmi strânge mâna.

Să aveți un weekend minunat și ne vom revedea săptămâna viitoare.
Plec de la birou simțindu-mă puțin mai bine pentru că cel puțin

Începem să ajungem la fund, dar apoi mă opresc pe loc.
Cățeaua blondă, cea care mi-a cerut să-i cumpăr cafeaua, cunoscută și sub
numele de mama bătăușului, se află în spatele recepției. Ea poartă o rochie albă și
pantofi negri cu toc, îmbrăcată ca un miel cu o față plină de machiaj. Nu mă vede, se
întoarce și merge pe hol în direcția opusă.
Stau o clipă, privind-o plecând.

Mă îndrept spre fereastra recepției.
— Scuză-mă, poți să-mi spui cum se numește femeia aceea?
Tânăra de la recepție se uită în jur.
„Îmi pare rău, cine?”
„Femeia în rochie albă care tocmai era aici.
„Oh, ea este Tiffany Edwards.
— Ce caută ea aici? întreb eu, cu ochii lipiți de
spatele acestei Tiffany Edwards.
— Ce nu caută ea aici? Fata râde și îmi dau seama că nu este interesată de
politica școlii. Ea este voluntară aici.
"Voluntar?" -Întreb.
„Practic conduce școala.
-A ei? spun eu supărat.
-Da. Fata se uită în jur să vadă dacă colegii ei ne aud bârfind, așa că se aplecă
puțin spre mine și șoptește: „Nu vrei să te bagi pe partea greșită a ei, asta e sigur”.
-De ce, mă rog?

„Ea îi cunoaște pe toată lumea.
Mă uit la fundul perfect al lui Tiffany Edwards în timp ce ea dispare, iar
sângele meu începe să fiarbă. … unde mă înscriu pentru a fi voluntar? -Întreb.
— Spune-
mi, chiar? Fata face o față. Se aplecă înainte ca să poată spune ceva ce ceilalți
nu vor auzi. Acolo pot fi brutali.
Zâmbesc dulce.
„Nimic pe care să nu mă pot descurca”.
Conduc pe drum când îmi sună e-mailul pe telefon. M-am uitat la el.
De la: Julian
Către: Bree
Mijesc ochii și mă opresc să parchez mașina. Ridic privirea și văd o cafenea.

Înainte de a deschide e-mailul, decid să intru înăuntru. Comand o cafea, mă așez și, în
sfârșit, deschid e-mailul.
De la: Julian
Către: Bree
Julian Masters
Solicitați companiei
Bree Johnson
Ocazie: Inspecție de situație
Data de azi
Ora: 1 p.m.
Locație: Camera 612: Rosewood London
Cod vestimentar: Secretar
îmi îngust ochii. Dintre tot fierea.

Prietena ta este ocupată?
scriu un raspuns.
De la:
Bree Către:
Julian Bree dorește să vă informeze că este ocupată să-și spele părul și nu va
participa la conferința de secretariat.
Cu sinceritate,
Bree
Zâmbesc și apăs pe trimite. Sugeți asta, Maeștri.

Un răspuns revine imediat.
De la: Julian
Către: Bree
Ce?
Este necesar un răspuns prompt.
Julian
îmi îngust ochii. Cățea îngâmfată.
De la: Bree
Către: Julian
Nu mă interesează un al doilea tur. Găsiți un alt candidat.

Cu sinceritate,
Bree
Telefonul meu sună instantaneu, numele Mr. Masters

aprinde ecranul.
La dracu.
„Ce vrei să spui că nu ești interesat?”
„Înseamnă ce înseamnă, nu-mi pasă”.
„Te-ai bucurat noaptea trecută. Știu că ai făcut-o.
— Nu la fel de mult ca tine, aparent.
El tăce și eu zâmbesc în timp ce îmi imaginez chipul lui furios.
„Nu te juca cu mine”, mârâie el.
-Nu fac.
— Este vorba despre Bernadette?
„Ești surd, prost sau pur și simplu prost?” -Clic-. Desigur, este vorba despre
Bernadette.
„M-am despărțit de ea aseară.
-De ce?
„Pentru că ea nu ești tu.
Îmi mușc buza inferioară în timp ce ascult.
— Acceptă că ne întâlnim astăzi, dă-mi o altă șansă. Nu voi fi atât de dur cu

tine, îți promit.
Îți dau ocazia să mă convingi.
-Pentru că ar trebui?
„Pentru că tu ești tot ce m-am gândit de vineri seara și alunec într-o stupoare
indusă de poftă.
Zambesc.
— Pe o scară de la unu la zece, cât de mult vrei să mă vezi?

-Vii sau nu? strigă el, reticent în a-mi juca jocurile.
— Da, Julian, mă duc.
-Bun. Oftă, u urat. Hm... ne vedem atunci.
Închid și zâmbesc. Bine bine bine. Cred că tocmai am câștigat.
Stau și mă uit pe fereastră. Mă întreb... cu ce naiba poartă?
imbraca o secretara?
unsprezece
Brielle
Stau în fața ușii marcate cu numărul șase doisprezece. Inima îmi bate
sălbatic în piept. Port o fustă neagră, o bluză albă de mătase și una dintre
cravatele lui s-a înfășurat în jurul gâtului meu. Părul meu este în coc și chiar port
ochelari din carapa de țestoasă pentru a-mi completa look-ul de secretară.
Dedesubt, însă, port portjartieră albă și lenjerie intimă din dantelă, cu

ciorapi negri puri care îmi îmbrățișează picioarele. Bănuiesc că sunt o secretară
curvă, genul cu care iei prânzurile lungi.
Am ajuns să încarc această ținută pe cardul ei de credit. M-am simțit vinovat la
început, dar naiba, a spus pentru asta.
Ce cauți aici, Brielle? Ma intreb.
Nu mi-a plăcut cum m-am simțit aseară când am ajuns acasă, dar
masochistul din mine vrea să-l revadă și știu că doar așa se va întâmpla. M-am
gândit constant la el.
Urăsc că de fiecare dată când e în cameră cu mine pot să-i simt corpul vorbind
cu al meu. Sunt într-o stare constantă de entuziasm și simt că m-am plictisit
puțin noaptea trecută. Am fost atât de copleșită de puterea ei, încât m-am
transformat într-o violetă care se micșorează.
Vreau să-ți sufle mintea în seara asta. Vreau să-l las să ceară mai mult și
altceva.
Și voi face ceea ce ar face orice secretară curvă: îl voi scoate din sistemul
meu odată pentru totdeauna.
Asta e. Este ultima dată. Una pentru drum.
Doar dă-l dracului, înnebunește și apoi pleacă. Fără obligații, nu
sentimente și fără prostii. Pot sa fac asta.
Chiar vreau să joc rolul, dar nu mă pot imagina spunând nimic din
rahaturile pe care m-am gândit să le spun. Omul ăsta mă face să mă simt atât
de obraznic.
Bat la u ă i expir puternic în timp ce inima îmi bate cu putere.
Ușa este deschisă și iată. Toată anatomia ei frumoasă. Zâmbește când mă

vede în ținuta mea, iar eu înghit nodul din gât.
Bună ziua, domnule Master. Cred că a vrut să mă vadă, domnule.

Zâmbet.
— Așa e, te rog intră.
Îmi strâng buzele pentru a-mi ascunde zâmbetul și trec pe lângă el în
dormitor.
Închide ușa în urma mea.
Mă întorc către el în timp ce îmi continui rolul.
„Vă rog să nu mă concediați, domnule. Promit că nu o voi mai face
do.
Ea își ridică bărbia, ochii i se luminează răutăcios.
„Dă-mi un motiv bun pentru care nu ar trebui. Secretarele neascultătoare
trebuie pedepsite.
„Te rog să nu faci”, mă rog. Voi face orice pentru a-mi păstra locul de muncă.
Își linge buzele în timp ce ochii lui flămânzi se așează pe sânii mei.
„Definește orice.
Mă apropii de el.
„Trebuie să fie ceva ce pot face pentru dumneavoastră, domnule”, îi șoptesc
auz.
„Nu sunt genul ăsta de tip”, răspunde el calm.
Mă aplec în față și îi iau penisul tare în mână, împingându-l de perete.
— Dar eu sunt genul ăsta de femeie. Ma las in genunchi si ii desfac centura,

alunecandu-i repede pantalonii in jos.
Penisul acela mare și frumos se eliberează și îl iau în gură.
Inspiră puternic, cu mâinile îndreptându-se spre ceafă.
Îmi ridic privirea și îi zâmbesc. Se uită la mine încruntat,

evident surprins și confuz. Nu mă așteptam la asta, pot spune.
— Dă-mi gura dracu’. Pedepsește-mă, domnule Masters, îl implor în jurul
penisului. Închide ochii, pierdut undeva între plăcere și neîncredere, apoi îmi ia părul
în mâini când începe să alunece în gura mea.
Ridic privirea cu ochii mari, privindu-l cum se desface.

— La naiba, geme el. Îmi arăt dinții și el șuieră: „La naiba.
E fierbinte, prost, și știu că sunt menită să fac asta pentru el, dar el mă excită
ca un nebun.
Pantalonii costumului lui îi cad în genunchi și simt un zgomot de umezeală
pe sexul meu. A pierdut controlul.
Mă opresc imediat și mă ridic în picioare, iar el tot ce poate face este să sufle
în timp ce mă privește, fără suflare și confuz.
„Spune-mi că slujba mea este în siguranță și poți avea mai mult din asta.”
Ochii i se întunecă.
„Slujba ta este în siguranță.
Îi descheiez cămașa și o alunec de pe umeri. Îi scot pantalonii și apoi boxerii
înainte de a-l împing înapoi pe pat. Submis și gol, penisul lui sprijinindu-se de
stomacul ei. Stau pe pat deasupra lui, asigurându-mă că mă urmărește cu atenție.
Încep încet să-mi scot cămașa, aruncându-l pe podea, apoi îmi alunec fusta pe
picioare și o lovesc dramatic.
Stă pe spate, uitându-se la mine, cu focul strălucind adânc înăuntru
Ochii lui. Se întinde spre mine, dar eu mă îndepărtez ca să nu mă poată atinge.
Îmi scot sutienul și chiloții, așa că nu port decât cravata albastră, portjartieră
și ciorapii lui.
— Ce vrei, judecător Masters? șoptesc în timp ce îmi trec degetele peste
sfarcurile mele.
— Călărește-mă, mârâie el.
Îngenunch lângă ea și îmi iau penisul înapoi în gură.
„Nu atât de repede”, respir eu în sus. Îmi întorc fundul spre el în timp ce mă
aplec, permițând ambelor degete să alunece în mine.
Geme și picioarele i se deschid automat.

Mă las în genunchi și îmi încercuiesc șoldurile ca să călăresc
degetele lui. Mă joc cu sfarcurile mele și privirea mea o ține pe a ei.
„Oh, te simți atât de bine”, îi șoptesc. Am nevoie de tine, nu-i poți spune
soțului meu despre asta.
Degetele lui mă pompează agresiv. Pot să spun că ești
pierde controlul și asta mă face să-i zâmbesc.
„Ești un băiat foarte obraznic, Judge Masters. iti place sa tragi
cu soțiile altor bărbați? șoptesc în timp ce îmi mișc șoldurile.
Doamne, simt că sunt într-unul din acele porno proaste, dar ce?
cui ii pasa? Se pare că îi place.
„Am nevoie de un bărbat adevărat care să mă umple”. Un bărbat cu un penis
mare și dur,” geme în timp ce îmi arc spatele peste degetele lui. Mărgele de
transpirație pe frunte. Are gura deschisă în timp ce mă privește, complet uluit.
Ești pe cale să-l pierzi.

Ma uit brusc la usa.
— Nu am închis ușa, domnule. Cineva ar putea să intre oricând aici și să ne
vadă la biroul lui.
Închide ochii și zâmbește, știind că își pierde mințile.
„Pune-mă pe mine chiar acum”, mârâie el.
Sar din pat și mă duc la geanta mea să-i iau unul dintre prezervativele.
pe care l-am furat din dulapul tău de la baie. Îl deschid și îl rostogolesc încet peste el.
Mă aplec și îi iau penisul în gură și gemu în jurul lui.
„Vreau o mărire de salariu”, șoptesc eu.
Emoția îi dansează în ochi. Îi place acest joc.
-Cât de mult vrei?
Îi lins mingile și își lasă capul să cadă încântat.
— Încă zece mii, plus o mașină de serviciu.
„Nu am puterea să autorizez asta. „Urmărește jocul.
Mă ridic, purtându-mă deplasat, apoi zâmbesc întunecat.
când îmi vine o idee nouă. Îl privesc drept în ochi.
— Douăzeci de mii și poți să-ți scoți prezervativul.
Ochii i se întunecă cu o intensitate pe care n-au mai avut-o până acum.
văzut la nimeni. O tăcere grea se lasă între noi.
— Vrei să intri în mine, judecător Masters? Vrei să o umpli pe soția altui
bărbat cu sarcina ta?
Corpul lui convulsează. El este atât de aproape de ejamare.
„La naiba, Bree”, țipă el când își pierde controlul. Călărește-mă,
acum!
Zâmbesc în timp ce cobor deasupra lui, mișcându-mă dintr-o parte în alta.
să încerce să se relaxeze. Este atât de mare.
Luptăm o clipă până când corpul meu se deschide și el
aluneca adânc.
„Oh... dracu”, geme el, apucându-mă de șolduri.
O călăresc, adânc și greu. Mă ridic ca să mă poată vedea pe deplin și îmi

țin cravata între degete.
Corpul lui se ridică să-l întâlnească pe al meu și știu că e complet în zonă.
Doamne, e frumos...
„Dă-mi-o”, mă plâng. dă-mă dracului
El mă apucă de fund și începe să mă tragă tare. Cravata îi atârnă pe față
și sânii mei sar în sus și în jos.
„O, Doamne, asta e atât de bine”, icnesc în timp ce sări. Ești atât de
adânc, atât de adânc.
Fața lui se încrețește și țipă când vine, zguduiala din mine mă face să mă
simt excepțional, făcându-mă și eu să ajung la punctul culminant. Ne mișcăm
împreună încet pe măsură ce începem să coborâm, mâinile lui mergând ușor pe
spatele meu.
Ochii ni se întâlnesc.
E tăcut, tăcut șocat, cred. Mă întind pe pieptul lui și mă îmbrățișează.
Inima lui bate cu putere împotriva mea în timp ce ne odihnim împreună pentru
o clipă.
— Mă bucur că nu ești adevărata mea secretară. El zâmbește pe fruntea
mea.
„Într-un fel sunt. -Râd.
— Nu, nu-mi aminti că lucrezi pentru mine.
Zambesc.
„Nu-mi aminti că ești șeful meu. Se

trage din mine, scoate prezervativul și mă târăște deasupra lui.
Degetele lui merg în sus și în jos pe brațul meu și practic îi aud gândurile
învârtindu-se.
Tac și nu pot să nu simt că e diferit de cum a fost cu mine zilele trecute.
Pare mai cald.
„Trebuie să plec”, șoptesc eu.
-Ce? Fața lui cade și brațele lui se strâng în jurul meu.
-Nu. De ce?
„Willow joacă golf în această după-amiază. I-am promis că o voi lua.
„Am aranjat ca mama să ia copiii. Ea este fericită să-i ducă la activitățile
lor”, spune el.
-Nu. Mă ridic în picioare când îi eliberez strânsoarea. am promis
Asta o va lua.
„Dar… dar noi… încă nu am petrecut timp cu tine”, se bâlbâie el.
Zâmbesc și îi sărut buzele.

— M-ai dracu. Pentru asta ai vrut să fiu aici, nu?
Se încruntă, evident enervat că eu afirm ceea ce este evident.

„Nu te-am distrat destul.
-Într-un alt moment va fi. -Zambesc.
-Când?
Nu îmi imaginez. Chiar pare să aibă nevoie astăzi.
— Când programul meu cu copiii îmi permite. Săptămâna viitoare sau ceva.
Se încruntă și clătină din cap.

-Săptămâna viitoare? Nu, nu asta. Mă rostogolește pe spate și se mișcă să stea
între picioarele mele. Am nevoie de tine de multă vreme.
Mă sărută, iar excitația mea furnică, trezindu-mă din nou.

-De ce? -suspin.
„Pentru că nu mă pot sătura de tine. Îmi împinge deschiderea.
— Nu ai plătit cei douăzeci de mii de dolari. Zambesc. Ia un prezervativ.
Râde și geme înainte să se ridice și să-și pună prezervativ. Foarte curand,

e din nou deasupra mea, alunecându-și penisul pe sexul meu.
-Am nevoie de mai mult de tine. Două ore nu sunt suficiente”, îmi spune el pe
gură. De ce nu este suficient?
„Pentru că mă uit la tine toată ziua, dorind să fiu în tine.
Zâmbesc și el mă împinge.
— Nu te porți ca și cum ar fi adevărat, domnule Masters, provoc.
Ritmul i se accelerează, mișcându-se mai greu.
„Nu ar trebui să mă gândesc la tine așa cum sunt mine. Fac tot posibilul să-l
controlez.
Zâmbesc când îmi ia picioarele și le pune pe umeri.
Doamne, asta mă face nervos. E prea mare pentru mine
gestionează această poziție.
„Fii atent cu mine”, gemu eu.
Alunecă mai adânc și șuieră cu aprobare imediată.
— Simți asta, simți cât de bine se potrivesc trupurile noastre?
Spatele meu se arcuiește de pe pat și inima mea fragilă bate din nou.
-Doamne da.
„Copiii vor dormi la mama mea, Bree. Am nevoie de o noapte întreagă cu
tine. Dă-mi o noapte întreagă. Ochii lui se odihnesc pe locul unde zac trupurile
noastre.
Emoția mă străbate. Vrea o noapte plină.
-Când? - Gâfâind.
Își întinde genunchii larg și îmi ține picioarele în fața lui.
-Diminea ă. Intră greu în mine și țip. Mâine seara.
„Dacă... mai ai nevoie de... mai mult?” -Întreb.
Îmi ia fața în mâini și mă sărută cu tandrețe.
— Nu o voi face, promit. Doar inca o data.
Zâmbesc pe buzele lui, dar inima îmi strânge în piept.
Încă o dată. Doar că mă mai iubește încă o dată.
Willow sare în vagon după lecțiile ei de golf.

"Bună", spune el zâmbind.
"Salut iubirea mea." Pari foarte fericit.
„Am început să vorbesc cu fata aceea care lucrează la birou. Numele ei este
Lola.
-Într-adevăr? Zâmbesc și îi strâng coapsa. Excelent, spune-mi totul.
„Are optsprezece ani și este la facultate și studiază medicina.
Zambesc.
-Inteligent.
„M-a întrebat dacă vreau să joc golf cu ea în acest weekend.
-Într-adevăr? "Oh, asta este exact ceea ce are nevoie: noi prieteni inteligenți."
Dar dintr-o dată, asta mă încurcă. La naiba, îți amintești că mergi la mătușa ta Patricia
cu bunica și bunicul în acest weekend?
Zâmbetul lui dispare.

„Oh, nu, am uitat.

Nu vreau să fie dezamăgită. Știu că ești singur acum.
„Poate putem reprograma weekendul ca să poți juca golf”.
Fața i se luminează.
-Într-adevăr? – a întrebat ea entuziasmată.
-Sigur. Pot vorbi cu tatăl tău și bunica să văd dacă
putem reprograma.
Fața lui strălucește de fericire, de speranță.
-Ai face? Ar fi grozav.
Zâmbesc când ies din parcare pe drum.
„Îmi place că te distrezi atât de mult aici. Ai putea fi următorul Tiger Woods. -Mi-
am pus ochiul alb-. Dar cu mult mai puțină dramă, evident.
Ea zâmbește, clar fericită de ea însăși, în timp ce se uită pe parbriz și ridică din

umeri.
„Este mult mai bine decât credeam, asta e sigur.
-Vezi? -Râd-. Știu ce e distractiv. Deși, trece peste ta
tata cu un cărucior de golf este cel mai distractiv pe care ne-am avut vreodată.
Ea râde și clătină din cap.
-Esti un idiot. Ajungem acasă și parchez mașina lângă Porsche-ul lui. El este acasa.
Un val de adrenalină trece prin mine. Trec prin asta în fiecare zi.
Ori de câte ori îi aud sau văd mașina, emoția mă umple, chiar dacă nu o arăt niciodată.
Când intrăm în casă, îi aud vocea profundă răsunând prin holuri în timp ce
vorbește cu Janine în bucătărie.
A revenit în ținuta lui obișnuită, arătând elegant și respectabil pentru toată lumea.
Nimeni nu ar ști vreodată că a fost întors cu spatele în urmă cu două ore, cu bona lui
călare pe el.
Îi zâmbesc și ochii lui senzuali îi țin pe ai mei. Parcă mă întreabă în tăcere dacă
încă îl mai simt adânc în mine. Răspunsul meu este da.
Doamne, e atât de bine.

„Bună, tată”, ne strigă Sam, mergând în spatele nostru.
-Buna Samuel. Zâmbește în timp ce îl mângâie pe capul băiatului.
„Bună, Janine”, spun eu în timp ce mă apropii de ea.

Se întoarce și zâmbește călduros înainte de a mă săruta pe obraz.
Bună, frumoasa mea fata.
Janine și cu mine ne-am apropiat destul de mult. Stau în bucătărie în fiecare zi
în timp ce ea gătește, iar noi doi stăm de vorbă. Este o femeie drăguță.
Julian pare surprins când vede interacțiunea noastră.

„Ați ales un câștigător când l-ați angajat pe acesta, domnule Masters. Ea este
lumina soarelui din această casă”, spune Janine.
Râd.
„O, te rog, exagerat. Spune-i lui Janine veștile tale, Will. Willow ridică din umeri,
evident stânjenită.
— Are planuri pentru acest weekend cu noii săi prieteni
jucători de golf, îi spun.
Janine se întoarce către Willow.
-Într-adevăr? Aceasta este o veste grozavă.
Janine și cu mine am gândit cum o putem ajuta pe Willow să navigheze în toată
această saga de hărțuire și amândoi credem că a-și face alți prieteni este cheia pentru a-
și găsi încrederea.
— Cum au fost lecțiile de golf, Will? întreabă Julian.
-Bun. - Ridică din umeri-. Imi place foarte mult.

„Și e atât de drăguță”, adaug eu în timp ce îi iau mâna în a mea.
Am venit azi devreme ca să o pot vedea și am fost foarte surprins de abilitățile ei.
Îi zâmbesc lui Willow.

„Este foarte profesionistă.
Willow zâmbește și zâmbetul lui Julian se înmoaie, ochii lui zăbovind pe fața
mea.
„Vrei să lucrezi la eseul tău acum sau ar trebui să o facem mai mult?”
târziu? Il intreb.
Ea se încruntă.
— O putem face mai târziu? Aș vrea să fac un duș.
-Sigur. Îmi îndrept atenția către Sammy. Haide, băiete, să tragem niște cercuri.
Mă duc să-mi iau mingea. — Aleargă sus să-și ia mingea de baschet. Janine dispare
pentru a merge la baie.
Ochii lui Julian îi caută pe ai mei.
— Asta faci în fiecare după-amiază când omul casei nu este prin preajmă?
-Da. fac o pauză. Dar uneori am și ședințe de secretariat.
"Cum sunt alea?" Ochii lui aterizează pe buzele mele.

— Sunt punctul culminant al săptămânii mele, domnule.
Aerul dintre noi este tăiat și la naiba, vreau să mă întorc la hotel chiar acum.
— Și al meu, șoptește el.

Ne uităm unul la altul, tensiunea sexuală dintre noi densă.
Doamne, cu greu îmi vine să cred că am făcut sex acum câteva ore. Era adânc în
mine și acum mor din nou pentru el.
Janine se întoarce de la baie, distrugând efectiv momentul nostru, exact când
Sammy intră cu mingea sub braț. Îl smulg din strânsoarea lui, îl fur și fug.
„Adormi, pierzi, prostule”, strig eu.

— Brell! sună Sammy în timp ce aleargă după mine. Nu este
parte a regulilor.
„Regulile sunt menite să fie încălcate, Sammy”, strig eu în timp ce arunc mingea pe
treptele din față. Vino, ia-l de pe mine
Julian
Mă uit la cei doi prieteni ai mei în timp ce se așează peste masă față de mine.
Am venit la micul dejun la restaurantul nostru preferat. Azi vorbesc despre
ceva tipărit în ziar, dar mintea mea este la alte lucruri.

„Sunteți cool astăzi, Maeștri”, spune Spence.
Îmi mestec mâncarea și îmi ridic sprâncenele în timp ce îmi tai omleta.
-Am facut.
Amândoi se încruntă.
„Mi-am tras cu dădaca.
Ochii i se deschid cu o sincronizare perfectă.
-Ce? Credeam că ai spus că e interzisă, spune Seb șocat.
"Este.
-A teptare. Spencer se uită între mine și Seb. aceasta este dădaca
hottie care te-a lovit la golf săptămâna trecută, nu?
Dau din cap.
Se sprijină pe masă.
— Unde ai făcut-o?
„M-a surprins masturbându-mă în baie noaptea trecută.
-Ce?
Închid ochii, amintirile mă stăpânesc.
— Ce ai făcut când ai văzut-o? Seb gâfâie.
„Am mers înainte, am terminat și apoi mi-am frecat sperma pe stomac
pentru un efect suplimentar. Îmi bag o furculiță de mâncare în gură și ridic din umeri.
Gurile le cad chiar înainte ca amândoi să înceapă să râdă.

"Ce naiba?" șoptește Seb. Și ce altceva?
„Apoi l-am rugat să ne întâlnim la un hotel. —
Ei fac schimb de priviri. Cel cu sanii...?
repetă Spencer din nou.
— Cu părul lung și închis la culoare? Soferul prost?
„Da!” strigă Seb, enervat. Câte dădaci crezi
are?
Continui să iau micul dejun în timp ce amândoi așteaptă să vorbesc.
-D? Spencer se încruntă. Ce sa întâmplat după?
Dau din cap și îmi șterg gura cu șervețelul.
„Ne-am tras și a fost cel mai bun lucru care mi s-a întâmplat vreodată.
Ochii i se fac și mai mari, dacă este posibil.
„Ne-am reîntâlnit ieri și mi-a prăjit creierul cu vorbe murdare, apoi m-a tras
de prost. Apoi ea a plecat, iar eu am fost
greu de atunci.
„Este incredibil de fierbinte”, șoptește Spencer. Ce ai de gand sa faci?
Iau o înghițitură de suc de portocale.

— Ne revedem la hotel diseară.
"Atât de bun?" șoptește Spencer. Două nopți la rând?
Dau din cap și expir profund.
„Trebuie să-l controlez. Copiilor mei le place, nu le pot strica asta.
Brielle
Julian Masters solicită compania de

Bree Johnson

Data: in seara asta
Ora: 7 p.m.
Locație: Camera 612, Rosewood Londra
Cod vestimentar: formal
Am citit din nou informațiile pe telefon. Formal? Ce naiba constituie formal?
La naiba pe el și cu invitațiile lui sexy confuze. Verific raftul de la magazinul de

haine, enervat.
Acesta este prea scurt, este prea strâns, este prea lung.
Oricum, nu se pare că voi purta hainele astea mult timp.

adevăr? O să le smulgă din trupul meu în momentul în care mă va vedea.
Zâmbesc în sinea mea, ce problemă o să am. Un card de credit nelimitat pentru
a cumpăra ceva frumos de folosit la o întâlnire cu a
zeu sexy cu o pula mare.

Care este viața mea? Am devenit Pretty Woman.
Julian are întâlniri toată ziua astăzi, dar ceva s-a schimbat între noi de la întâlnirea
noastră de ieri. Acum se uită deschis la mine. Nu a făcut asta săptămâna trecută. De fapt,
a evitat contactul vizual cu orice preț.
Telefonul meu sună și apare un număr necunoscut.

Bună Brell, sunt Frances.
mama lui Julian.
-Oh Salut. Zâmbesc nervos. La naiba, ce vrea? Doamne, știe ea?
— Am vrut să te invit la prânz azi, dragă.

Îmi umflă obrajii, știind că chiar nu am timp pentru asta astăzi. Vreau să mă
pregătesc pentru întâlnirea mea oficială porno.
„Nu trebuie să faci asta”, îi spun eu blând.
-Vreau să o fac. Te iau la douăsprezece și jumătate.
La naiba, e agresivă.
—Eh... Sunt deja în oraș, pot să te întâlnesc undeva?
"Bine dragă." Să mergem la Polpetto, e pe strada Berwick.

— Da, bine, ne vedem atunci.
-Excelent. Sper să te cunosc mai bine. „Ea închide.
La dracu. Ea stie.
Ea stie? Îmi mușc degetul mare, știind că ea ar putea ști cu adevărat doar dacă i-
a spus el, dar nu are cum să-i fi putut spune... nu-i așa?
Îi formez numărul. Sună și mi se întoarce stomacul. Nu l-am sunat niciodată
înainte.
„Bună, frumoasa mea Bree”, toarcă el.
-Buna ziua. Zâmbesc prostesc. ametesc
-Cu ce vă pot ajuta?
Simt furnicături de la sunetul vocii lui.
"Bree, alo?"
Ridic sprâncenele.
-Oh, îmi pare rău. I-ai spus mamei tale?
-Spune-i că?
-Despre noi.
"Nu, desigur că nu. De ce?

— A sunat doar să spună că vrea să mă ducă la prânz.
-Ce?
„Știu, dar era insistantă și nu puteam să spun nu.
— Nu-ți face griji, o sun eu.
„N-nu”, bâlbesc eu. Dacă o suni acum și anulezi pentru mine, sigur va ști că
se întâmplă ceva între noi.
— Hmm.
— Ești absolut sigur că nu știe nimic? Ridic sprâncenele.
— Nu, și nici nu-i spune.

Mă încruntă la mine.
„Nu pot să mint, Julian. Dacă mă întrebi dacă mergem să dormim
împreună, atunci trebuie să-i spun adevărul.
„Nu îndrăzni, nu pleca dacă nu poți să-ți ții gura.
Îmi mușc buza. Aceasta este o mizerie pentru că chiar nu pot
minți pentru rahat
— Ești sigur că nu știe? intreb pentru ultima data.
„Bree, mama te duce la prânz să te mulgă și să obțină câteva informații. Ea
este dură ca un bici. Nu vă lăsați păcăliți de comportamentul lui prietenos.
Am ochii mari.
-Ce informatie?
— Informații despre noi.
-Corect. Deci nu vă pot spune că ne întâlnim în
hoteluri și ne-am
dracu? El râde și sunetul îmi pătrunde prin oase.
„De ce nu-i spui că-l controlezi pe fiul lui cu vaginul tău?”
și că este pe cale să aibă nevoie de terapie din cauza dependenței sale sexuale de tine?
Zambesc. -Buna idee.
— Aștept cu nerăbdare să ajungă în seara asta. — Îmi dau seama că
zâmbește.
-Și eu. Verific hainele de pe raft.
„Stai, pun pariu că știu pentru ce vrea să te întâlnească”, spune el, ca și cum
dacă îmi aminteam deodată ceva.
-Ce?
Am întrebat-o dacă copiii pot sta la ea acasă în fiecare zi.

Joi noapte.
-De ce? Ridic sprâncenele.
„Pentru că vreau să petrec o noapte întreagă cu tine în fiecare săptămână.
„Speranța înflorește în pieptul meu.
-Tu faci?
— Asta dacă mă iubești în fiecare săptămână.
— Te-aș avea în fiecare zi dacă aș putea, Jules, îi șoptesc.
„Continuă să vorbești așa și s-ar putea să nu mergi câteva zile.
Râd. Oricum, mersul pe jos este supraevaluat.
— Ce ai pentru mine în seara asta? murmură el.
-Ce vrei. Mă uit la cumpărătorii din jurul meu care nu o fac
sunt conștienți de abilitățile mele uimitoare de vorbire murdară.
„Până și sunetul vocii tale mă face greu, chiar și atunci când stau la birou.
Mă duc să mă joc cu el.

— Spune-mi despre acel cocoș frumos al tău, domnule Masters. Ai idee cât
de des mă gândesc la ea? - oaptă.
— Ești o dădacă foarte obraznică, domnișoară Brielle. pula mea va avea
Deci să te pedepsesc pentru lucrurile la care mă faci să mă gândesc la serviciu.
„Sunt dădaca ta obraznică”, respir.
Inspiră brusc.
-Da, sunteti.
— La revedere, domnule Masters.
— La revedere, Bree. -agă at.
Zâmbesc în sinea mea și continui să mă uit prin rafturi când am
telefonul sună din nou. Numele Mr. Masters luminează ecranul.
-Buna ziua.
„Nu-mi mai distragi atenția cu atractivitatea ta”, spune el și eu zâmbesc. I-

am spus mamei că am o întâlnire legală în fiecare joi seara pentru o vreme și nu
poți să-ți faci griji pentru copii pentru că iei o clasă la facultate.
Ridic sprâncenele.
-Ce fel?
„Nu-mi amintesc cu adevărat ce ți-am spus, dar cred că poți.
au fost sculpturi.
-Ce? Ridic sprâncenele. Sculptură? De ce naiba ai spune sculptură? Ce este o

clasă de sculptură?
-Nu știu.
-Oh, minunat. Îmi arunc mâna în aer. Nu numai că mă gândești să o mint pe
mama ta că nu suntem prieteni, dar acum vrei să-i spun o minciună stupidă despre
mine că sunt interesat de sculptură, un subiect despre care nu știu nimic. Ce ar trebui
să spun când mă întreabă despre asta? El râde.
— Sunt sigur că te vei gândi la ceva.

„O să-ți spun că nu pot avea grijă de copii joi seara pentru că voi fi prea ocupat
să sug creierul de mărimea unui bob de mazăre al fiului tău până la vârful penisului”.
El râde în hohote.
-E o idee grozavă. Mai râde. Nu partea din care i-ai spus mamei, dar cu siguranță
partea care supt. Ar trebui să exersăm această tehnică în seara asta.
„La revedere, Julian”, răspund eu înapoi.

„La revedere, Bree”, spune el cu doar căldură în voce.
Verific suportul pentru haine. La naiba cu cumpărăturile. Ar trebui să apară în
seara asta cu un sac de gunoi.
Să vedem cât de sexy crede că este.
Intru în restaurantul elegant la exact douăsprezece și jumătate, Frances se ridică și

face cu mâna să-mi atragă atenția și mă apropii de ea.
-Buna ziua. O sărut pe ambii obraji.

„Brell, mulțumesc foarte mult că ai venit. El face semn către masă.
Vă rog să luați loc.
cad pe scaun.
"Ai dori niste vin?" -ea intreaba.
„Nu pot, conduc, dar mulțumesc”.
Își toarnă o băutură și cheamă un chelner la masă.

— Ce ai vrea, Brell?
— Doar o cola dietetică, te rog. Mă uit în jur la restaurantul italian în care
ne aflăm. Este frumos, plin de scaune din piele și aerul unei opulențe supreme.
Acest loc este foarte frumos.
-Este. Mâncarea este și ea divină”, spune el entuziasmat.
Deci spune-mi... cum te adaptezi?
dau din umeri.
"E bine, presupun." Voi fi mult mai bine când voi ajunge la fundul
problemelor lui Willow la școală.
Băutura mea sosește.
-Mulțumiri. Zâmbesc în timp ce o iau de la chelner.
Frances se încruntă și întreabă: „Ce se întâmplă?”
„Acești bătăuși proști se iau de ea.
-Cine sunt ei?
„Băgați bogați patetici răsfățați. Mi-am pierdut complet calmul cu ei în
weekend.
-De ce? Își bea vinul, ascultând cu atenție.
„Pentru că am mers după un colț ca să o găsesc pe Willow, când am auzit
că unul dintre bătăuși sugerează că mama lui Will probabil s-a sinucis pentru a
scăpa de ea.
Fața lui Frances cade și ochii i se umplu de lacrimi.
-Stiu. Nu este cel mai oribil lucru pe care l-ai auzit vreodată? -A ei
Clătină din cap, incapabil să creadă.
-Ce-ai făcut?
„Am înnebunit și am provocat o scenă mare. I-am provocat să se apropie de
ea din nou, ca să poată avea de-a face cu mine. Înjuram și îmi pierdeam complet
controlul.
— Și unde a fost asta?
„La antrenamentul lui de fotbal.
— Unde era Julian? „Este
ca un zero la stânga. Mamele alea proaste sunt prea ocupate să încerce să
se căsătorească cu el, iar el este atât de ocupat să scape de ele încât nu vede nimic.
Când m-am apropiat de mama bătău ului... i o voi recunoa te...” Ridic mâna ca
să-mi recunosc
defecte—. Ea își pierdea cumpătul și amenința că va chema poliția să o acuze... dar

Julian l-a apărat pe bătăuș, nu pe propria sa fiică, fără să știe măcar ce s-a întâmplat.
-Ce? Ea îngustă ochii. De ce face mereu asta?

Mă enervează atât de mult.
fac ochii mari.

-Stiu! Și eu. Am avut această mare ceartă, așa că i-am dus pe copii la
McDonald's, arătând foarte clar că Julian nu a fost invitat. Îmi beau băutura. Dar...
în apărarea lui, cred că nu a auzit ce i s-a spus lui Willow.
Zâmbește și își sprijină coatele pe masă.

„Ești bun pentru el.
Fac un râs.
„Sunt sigur că el crede că sunt o mare durere în fundul lui.
— Dacă aș ști că chiar vrea să intre în al meu.
„Vă mulțumim foarte mult pentru cina noastră de weekendul trecut. A fost
minunat să-i văd pe copii atât de fericiți. Îmi ia mâna pe masă.
Nu mă pot opri să mă gândesc la schimbarea lor de când ai sosit.
Mai ales pe Will.
Zâmbesc în timp ce îi strâng mâna în a mea.
-Mulțumesc pentru vizită. Sunt copii atât de frumoși. Sunt foarte norocos să
pot petrece timp cu ei. fac ochii mari. Oh, am uitat.
Willow a fost invitată să joace golf cu noul ei prieten în acest weekend.
— Willow joacă golf?
„Da, am înscris-o la câteva lecții. M-am gândit că ar putea fi ceva ce ea și
tatăl ei ar putea face împreună.
Ea îngustă ochii.
— Te vezi cu cineva, dragă?
-Nu.
— Hmm. Zâmbește în paharul lui de vin.
-La ce te gandesti? -Zambesc.
-Orice. Zâmbește sarcastic. Vroiam să-ți dau un sfat, știi, în cazul în care ai
avut vreodată un sentiment sau simți că...
Ridică din umeri și flutură în aer paharul cu vin. ieși cu Julianul

—… meu.
Fac un râs pentru a-mi acoperi minciunile.
„Oh, ești atât de amuzant. — Ar trebui să beau ni te vin. demoni,

Ar trebui să beau tequila.
Ea devine serioasă.
„Sunt sau vrei să-mi asculți sfatul?” Ridic sprâncenele.
„Știu de ce fiecare femeie care încearcă să-l prindă eșuează. — îmi beau cola;
Trebuie să știu sfaturile fără ca ea să știe. Trebuie să știu sfaturile.
„Ești destul de un personaj”, glumesc în timp ce-mi sorbesc băutura.

„Julian nu a mai avut o iubită de când a murit Alina.
-Sotia lui?
Ea dă din cap.
„Ea l-a afectat foarte puternic. „Îmi scade stomacul. „S-a închis când
a cunoscut-o și nu și-a revenit niciodată după ce ea l-a întâlnit”.
ea a murit.
„Este atât de trist”, șoptesc eu.
— Este, dar acum este foarte singur.

„Știu că vede oameni... femei”, îi spun să încerce s-o fac să se simtă mai bine.
Da, dar numai în condițiile tale.

— Condițiile tale?
„Vrea doar să vadă o femeie și să o folosească pentru sex. Cât de curând
pe măsură ce se îndrăgostesc de el, el pune capăt.
— Ți-a spus asta? „Nu mi-o pot imagina să spună asta nimănui, mai ales mamei
ei.
„Nu trebuie. Știu că asta se întâmplă. îi cheamă
nevoiasi.
„De ce este atât de rău dacă cineva se îndrăgostește de el?” Nu inteleg.
„Nu vrea responsabilitatea de a face pe nimeni altcineva fericit. El se protejează.
Multe femei îl vor pentru banii lui, iar el este mai mult decât conștient de asta. „Nu sunt
banii pe care îi vreau. Este penisul lui uriaș, cred pentru mine.
„De ce ar merge o femeie după un bărbat doar pentru banii lui?”

Este un mod absurd de a trăi. -Spune.
Ea ia o înghițitură de vin în timp ce îmi studiază fața.
— Știi ceva despre banii lui Julian sau despre Grupul Masters, draga mea?
— Nu, și nu vreau. Doar să vorbesc despre bani mă face să mă simt inconfortabil.

Ea zâmbește, parcă impresionată, făcându-mă să simt că sunt la un interviu de

angajare.
Mesele noastre ajung.
„Despre sfaturile pe care le ai”, spun în timp ce iau prima înghițitură de mâncare.
Știu că nu ar trebui să insinuez, dar acestea sunt informații necesare. Aș putea să-l vând
pe piața neagră.
Ea îmi zâmbește.
„Ei bine, dacă aș merge la o întâlnire cu Julian, mi-aș ține cărțile aproape de piept
pentru că el va alerga dacă simte că o relație înflorește.
Ridic sprâncenele.
— Și n-am dori să-l speriem prea curând, nu-i așa? "Ia o gură." Am aștepta până
când va fi conștient de emoțiile sale.
Nu pot să cred. De fapt, a venit astăzi aici să-mi spună cum să-l prind. Julian avea
dreptate, este la fel de ascuțită ca o chindă. Am pus cuțitul și furculița în farfurie și îmi iau
băutura.
— Știi că Julian și cu mine nu suntem potriviți, nu?
— Julian nu se potrivește nimănui. El este deranjat, draga mea, dar este diferit cu
tine.
Îmi sorbesc băutura în timp ce mă uit la ea.
-Ce vrei sa spui? — Știe că

nu-ți pasă de banii lui. El știe că copiii lui te adoră.
Nu își poate lua ochii de la tine când ești în cameră. Nici măcar nu știi, dar e deja în mâinile
tale. Ceea ce faci cu acel chit și cum îl frământați va determina rezultatul.
Îmi șterg gura cu șervețelul.

„Pot să te asigur că Julian și cu mine suntem doar șef și dădacă, nimic mai mult,”
îmi mint printre dinți.
Zâmbește și ia o înghițitură de vin.
-Desigur. Se apropie și îmi lovește mâna pe masă. Ceai
Eu cred.
La dracu. Ea știe cu siguranță.

Ochii ei se uită înapoi la mine, sunt atât de aproape să mă rup și să-i spun
Sincer, nici măcar nu e amuzant.
Nu o spune. Nu o spune.
Îmi umplu gura cu mâncare, așa că nu pot vorbi. Trebuie să fiu botniță.
Mă strec în mașină pe la două, am luat un prânz lung și îmi place foarte

mult Frances. Vorbim despre cărți, filme și, în mod surprinzător, avem multe
în comun.
Un lucru pe care mi l-a spus îmi face mintea să se miște.
Știi ceva despre banii lui Julian sau despre Masters Group? Ce a vrut
să spună cu asta?
Caut pe Google Group Masters și aștept să se încarce.
Masters Group – CEO Marea

Britanie – Joseph Masters
Director General – Julian Masters
Valoarea estimată – șaisprezece miliarde de dolari.
Petrol, Bursa de Valori, Gaze, Tehnologia Informației, Financiar,
Imobiliare
Mă încruntă în timp ce mă uit la ecranul din fața mea și clipesc.

Ce?
Șaisprezece miliarde de dolari,
cu cine dracu mă culc?
12
Brielle
Stau pe coridorul hotelului luxos, cu umerii prăbușiți ca ai mei
Nervii preiau controlul.
In seara asta port o rochie de seara neagra cu decolteu fara bretele.
onora.
Mă simt nervos, mai nervos ca niciodată și nu știu de ce. Poate pentru că iubesc
această rochie, mă simt ca o prințesă și parcă ar fi o întâlnire regală.
Știu că nu este, bineînțeles că știu că nu este. Dar, îmi permit să uit de realitatea
situației doar pentru o noapte, nu-i așa?
Mâna mea timidă bate la ușă și Julian o deschide în grabă, zâmbind la vederea
mea. Mi se oprește imediat respirația.
Poartă un smoking negru. Părul lui este coafat la perfecțiune, iar felul în care mă
privește ar putea să-mi dea foc.
„Frumoasa mea Bree.
Inima îmi bate repede.
-Buna ziua. Zâmbesc și intru înăuntru. Închide ușa în urma noastră, îmi ia valiza de
la mine și o așează cu grijă pe portbagaj.
Când se întoarce spre mine, îmi ia fața în mână și mă sărută
blând.
„Am așteptat asta toată ziua.
Zâmbesc lângă buzele ei, cu mâinile sprijinite pe șoldurile ei.
„Am fost împreună ieri, Jules.
-Nu a fost destul. Cum m-aș putea sătura de tine în două ore?
Sunt total înnebunit că este atât de dulce.

Am zâmbit unul pe buzele celuilalt și mi-am pus brațele în jurul gâtului lui larg.
— Ce planuri ai pentru mine în seara asta? -Întreb.

îmi zâmbește
„M-am gândit să ieșim la cină și poate să ne bucurăm să dansăm puțin.”
Sprâncenele mele se ridică.

-Într-adevăr?
Zâmbește la reacția mea entuziasmată și apoi mă îmbrățișează, strângându-
mă strâns.
-Într-adevăr.
Doamne, e frumos. Închid ochii în timp ce îmi sprijin capul pe umărul lui.
Pentru. Acesta este doar un front, o parte a jocului lor.

Nu te lăsa păcălită, orice ai face, Brielle.
Se dă înapoi și îmi ia mâna în a lui, ducând-o încet la gură pentru a-i săruta
partea din spate.
— Unde vrea să meargă fata mea în seara asta? Privirea lui este fixată pe a mea.
fata lui
La naiba, eram sigur că nimic altceva nu era idiotul tipic care nu voia altceva
decât să mă tragă.
Ridic din umeri sfioasă, copleșită de seducția lui duioasă.
„Nu am idee unde să merg în Londra.

Își întinde brațul spre mine și eu îl leagă pe al meu prin el.
„Se pare că eu sunt responsabil atunci. -Zâmbet.
Râd și stau în vârful picioarelor să-l sărut.
— Nu sunte i vreodată la conducere, domnule Masters?
— Nu dacă mă pot abține.
Lăsăm camera unde ne așteaptă liftul.
Nu dacă mă pot ajuta.
Ce vrea să spună prin asta? De aceea nu vrei să te îndrăgostești, pentru că nu
vei mai fi la conducere?
Liftul ajunge la parter și ieșim mână în mână.
Wow, este un lucru foarte interesant de spus, voi reveni la asta.
Trei ore mai târziu, iar eu practic mă topesc în fața lui la masă.
Suntem la Clos Maggiore, un restaurant de lux din Mayfair, și stăm pe

terasă. Mesele sunt luminate de lumânări și lumini colorate atârnă deasupra
noastră. În spațiul exterior se redă muzică relaxantă.
Șampania merge bine și am avut o masă uimitoare. Conversația a decurs

ușor. Julian arată de fapt cel mai relaxat pe care a fost vreodată în preajma mea,
râzând și fiind fermecător. Am vorbit despre facultate, jobul lui, munca mea de
acasă, prieteni și familie.
Chiar se simte ca și cum suntem la o întâlnire reală.
Reflecția focului deschis dansează pe chipul lui și mă privește cu
atenție în timp ce luam o înghițitură de șampanie.
— Deci ce ți-a spus mama azi?
Râd. Acest alcool mi-a ajuns deja la cap.
„Ea vrea să flirtez cu tine.
Zâmbește și face o față.
— Chiar ți-a spus asta?
— Cuvinte mai mult, cuvinte mai puțin.
-Scuzele mele. Nu are rușine.
Zâmbesc și îmi beau șampania, rămânând tăcut o dată.
— Ce i-ai spus, Bree? Ce i-ai spus când a spus că ar trebui să flirtezi cu mine?
Acest răspuns este important pentru el, pot spune.

— I-am spus că nu urmăresc bărbați.
Ridică o sprânceană.
-Asta e corect?
-Da. Îmi lins buza inferioară. O relație cu un bărbat este
ultimul lucru pe care mi-l doresc.
Se așează înainte, cu ochii întunecați.

-Ce vrei?
„Ceea ce am deja.
Ni se blochează ochii.
-Ce e aia?
Zâmbesc blând.
„Un șef fierbinte cu un penis mare ca un ciocan”.
Se sufocă, râzând în hohote.

„Sincer, Bree, nu ești din lumea asta.
Râd și apoi ne privim unul pe celălalt în timp ce devenim serioși.
„Mama ta încearcă să te căsătorească”, îi șoptesc.

-Stiu.
„Promite-mi că, în timp ce va sosi timpul să ne despărțim...” O încruntătură îi trece
pe față.
— Îți promiți ce?
— Promite-mi că nu mă vei face cealaltă femeie. - Aspectul lui
el îl ține pe al meu și știu că m-am lovit de un punct dureros.
„Promite-mi că vei face o pauză curată și vei urmări orice viitoare soție fără mine
lângă tine”.
Se ridică încet.
„Pot să vă asigur că nu îmi caut o soție.
O iau de mână și o sărut pe spate.
„Și nu caut un soț. Nu avem mult timp împreună, Jules. Mă voi întoarce acasă în
Australia până la urmă. Îi sărut mâna din nou, iar el se încruntă în timp ce se uită la mine. Să
profităm la maximum de perioada scurtă de timp pe care o avem.
Își întoarce mâna și îmi prinde fața, degetul mare atingându-mi buza de jos.
„Poate fi cea mai frumoasă femeie pe care am întâlnit-o vreodată”, recunoaște el
încet.
Mă simt emoționat ca un prost pentru că știu sigur că este cel mai frumos bărbat
cu care am fost vreodată. Confirmarea mamei lui că este cu adevărat singur și tulburat a
deschis o cutie de viermi în inima mea. Durerea prin care a trecut singur, în timp ce își
creștea cei doi copii frumoși... Nu-mi pot imagina angoasa.
Niciun om nu ar trebui să treacă prin asta. Nu e de mirare că este atât de închis față de lume.
Îi este teamă că cineva se va apropia.

Vreau să repar totul pentru el și să-l ajut să-și găsească drumul.
Sincer să fiu, sunt recunoscător pentru mica întâlnire de prânz cu Frances astăzi. Acum îl
văd pe Julian într-o lumină cu totul nouă.
O lumină frumoasă și chinuită.
Zâmbesc, încercând să mă desprind din aceste emoții brânzoase.
— Ai spus că o să mă iei să dansez.
Mâna îi stă sub bărbie.

— Unde ar vrea fata mea să danseze? opte te el.
Privirea mea o ține pe a ei.
— Oriunde, atâta timp cât ești cu mine.
Ne-am lovit de perete cu o bubuitură, buzele lui lovindu-se de ale mele și

șoldurile ținându-mă de perete.
„Deschide ușa”, răsuflesc. Deschidel.
Se străduiește să scoată cheia din buzunar, dar în cele din urmă ușa scârțâie.
Mă apucă din nou și mă sărută în timp ce mă sprijină în apartamentul nostru.
Am dansat ore întregi, ne-am sărutat ore în șir și acum că suntem la hotel
abia aștept un minut să-l dezgolesc.
Mă întoarce și îmi descheie rochia, lăsându-și buzele să zăbovească pe gâtul

meu. Îmi desfășoară lenjeria și cade pe podea, lăsându-mă în nimic altceva decât în
stilettos negri. Ochii lui flămânzi călătoresc pe corpul meu în timp ce mă întoarce
spre el, apoi sus spre fața mea.
„Te vreau”, șoptesc eu. Te rog, nu mai pot aștepta.

Își pierde controlul și își rupe geaca de costum peste umeri, trântind-o la
pământ.
Îmi scot pantofii și apoi mut cuverturile de pe pat, mă întind pe spate și îmi
pun capul pe perne.
Privirea lui o ține pe a mea în timp ce își desface încet cămașa și își scoate
pantalonii.
Ochii mei cutreieră peste corpul lui, la pieptul larg și musculos, la abdomenul
lui ondulat, la penisul gros și dur care atârnă greu între picioarele lui. Văd fiecare
venă din el și precum picură din capătul lui.
Cer.
— Cum mă vrei? Se aplecă să mă sărute.
Îi pun fața.
Deasupra mea, ținându-mă strâns. -Ne-am sarutat-. Am nevoie de încet în

seara asta.
Închide ochii și buzele le iau pe ale mele. El este
aici cu mine, simte și el. Oricare ar fi acesta.
Julian se mișcă deasupra mea. Picioarele mele desfăcute îi leagăn corpul mare,
iar eu îi zâmbesc în timp ce mâinile îmi trec pe spatele lui lat. El alunecă încet și
închidem amândoi ochii, gemând de bucurie.
Sărutările noastre sunt tandre, penisul lui pătrunde adânc în mine și, în acest
moment, mă simt incredibil de aproape de el. Se retrage încet și alunecă înapoi
înăuntru.
„Acesta este raiul”, geme el. Este cel mai bine pe care l-am simțit de mult timp.
Aburul umple baia.

Habar nu am cât este ceasul, dar am făcut dragoste ore întregi, iar acum
suntem împreună într-o baie fierbinte și spumosă. Parcă nu vrem să ne culcăm pentru
că noaptea noastră se va termina. Se lasă pe spate și eu sunt deasupra lui, cu capul
obosit pe pieptul lui. Își freacă fața înainte și înapoi pe fruntea mea în timp ce mă
îmbrățișează.
Mă simt mai aproape de el decât ar trebui.
„Cum ți-ai pierdut virginitatea?” Zâmbesc în sinea mea.
„O, Doamne, nici nu-mi amintești. - Turnați apa fierbinte pe mine
umerii și râd.
— Janika Merris.
Zâmbesc pe pielea ei, știind deja că o să-mi placă această poveste.
„Era mai în vârstă decât mine și mă dorea mult. El ezită. A ei
Mi-a oferit o slujbă de regizor la dansul școlii noastre.
-Ce? Râd în timp ce mă uit la el surprinsă. Cati ani aveai?
- aisprezece.
Scutur din cap înainte de a-l pune pe spate pe pieptul lui cald și puternic.
„Mi-a sut pula în fundul holului la școală. — Râd când îmi imaginez scena pe care
o pregătește.
„Și apoi a făcut sex cu mine în timp ce cei doi prieteni ai mei
S-au uitat.
Mă ridic în stare de șoc.
-Ce? Îmi rămâne gura deschisă. Prietenii tăi ți-au văzut că îți pierzi virginitatea?
Zâmbește și mă trage în pieptul lui.

— Da, și apoi a făcut sex cu ei. Cu toții ne-am pierdut virginitatea în aceeași
noapte cu aceeași fată.
Am râs.
-Oh, Dumnezeule. Asta e cea mai proastă poveste despre virginitate.
Ea este o curvă.
-Teribil. El face o față. Cu interes…
— Curios ce?
„Nu am spus niciodată nimănui această poveste până acum”.
„Ei bine, nu ar trebui. -Râd.
Îl simt zâmbind deasupra mea și mă sărută pe frunte, strângându-și brațele în
jurul meu.
— Îți mai vezi prietenii ăia? -Întreb.
„Încă sunt cei mai buni prieteni ai mei. Sebastian și Spencer. Ne
vedem tot timpul.
— Ei bine, cred că au o legătură specială acum. El râde.
„Da, este o poveste amuzantă despre care vorbim adesea când

suntem beți
Lăsăm tăcerea să zăbovească încă o clipă.
Jules, pot să te întreb ceva?
Mă sărută blând pe tâmplă.
-Ce?
"De ce montarea?" -Stă tăcut-. Când mă inviți aici în aceste nopți, de ce vrei să mă
îmbrac și să nu fiu aici ca mine?
Se oprește o clipă înainte de a răspunde în sfârșit.

„Pentru că femeia frumoasă care locuiește în casa mea și are grijă de copiii
mei este prea bună pentru mine.
ascult în tăcere.
„Nu aș putea să-i trag eu așa cum te trag cu tine”.

Mă încruntă pe pielea lui, greutatea vârfurilor degetelor lui în timp ce îmi
curg pe spate.
— De ce nu po i să o draci cu ea la fel cum te draci cu mine? - oaptă.
— Pentru că ea e genul de fată de care te îndrăgostești, iar eu nu sunt.
Sunt făcut pentru dragoste. Nu ar fi decât să o dezamăgească.
Ochii mi se umplu de lacrimi. Dumnezeule, e stricat.
Amândoi ne pierdem în propriile noastre gânduri și știu că trebuie să ridic
starea de spirit.
„Fata aceea care locuiește în casa ta este frig și oricum nu și-ar lua niciodată
dracu prietenilor tăi. -M-am uitat la el.
Îmi zâmbește și mă sărută blând.
— Ar trebui să stai departe de ea. Zâmbesc pe buzele lui.
„Intenționez să o fac, nu-ți face griji. Este un lup în haine de oaie.
Râd și ne sărutăm din nou.

Și doar pentru seara asta, totul este bine în lumea mea.
Acum este vineri și Julian va fi acasă în orice moment. Și-a luat după-amiaza liberă
pentru a mă însoți la întâlnirea de la școală. Aștept cu nerăbdare ce ne va spune acest
profesor la amândoi. Sper să nu fie atât de rău pe cât îmi imaginez.
Am pus câteva lucruri în camera lui Sammy, merg pe hol și mă uit în

dormitorul lui Julian, încruntat când văd ceva deplasat.
Există o carte, cu fața în jos, deschisă pe noptiera lui. Intru si il iau.
Când copiii plâng Pentru

adulți, pentru a-i ajuta pe copii să facă față morții.
Mi se umplu instantaneu ochii de lacrimi si ma asez pe patul ei cu cartea in
mana.
Tristețea mă înconjoară. Mi-aș dori să nu fie scrisă niciodată o carte ca
aceasta. Mi-aș dori ca nimeni să nu aibă nevoie vreodată. Cum îi înveți pe copiii tăi
traiesti fara mama ta?

Stau o clipă cu lacrimi în ochi.
Au trecut prin multe. Mi-i imaginez la înmormântare și apoi la veghe. Willow ar fi
avut zece ani, Sammy doar trei. Probabil nici nu-și amintește de ea. Am o viziune despre
toți aceștia deghizat, despre Samuel într-un costum mic în brațele tatălui său. Julian ar fi
trebuit să organizeze înmormântarea.
A fost îngropat sau incinerat? Unde este mormântul lui? ai fost

casă tăcută și tristă de atunci?
Îi aud motorul mașinii în depărtare, așa că am așezat cu grijă cartea pe noptieră
lui și cobor jos să-l întâlnesc.
Vreau să-i spun că totul va fi bine.
Dar ea nu a fost soția mea, nu sunt îndurerată și nu e în regulă pentru că
ea nu se va mai întoarce niciodată.
Pentru prima dată, pot să înțeleg de ce este așa cum este, atât de aproape de el
lume și frică să nu se apropie prea mult de cineva.
Ușa se deschide și el apare în fața mea, zâmbind călduros.
Poartă un costum gri cu cravată albă, arătând ca orice altceva decât cu un bărbat înghițit
de durere.
Bună ziua, domnișoară Brielle.
Inima îmi sare o bătaie. Vreau doar să-mi pun brațele în jurul gâtului lui și să-l
îmbrățișez.
"Bună", oft.
"Ești gata de plecare?"
Dau din cap, dar ezit. Asta chiar nu este treaba mea.
-Ce? întreabă el, simțind nevoia mea de a spune ceva. „Fă o treabă foarte bună.
Se încruntă, așteptând să mă extind.

- Cu copiii. Faci o treabă foarte bună cu copiii.
Ești un tată grozav.
Zâmbește încet, oferindu-și în tăcere mulțumirile.
-Să mergem.
Stăm în fața biroului directorului și așteptăm să fim chemați. Julian este

lângă mine, cu mâinile strânse în fața lui, privind drept înainte. Am ieșit la
micul dejun în această dimineață și am făcut dragoste din nou. Uita. S-a tras
cu mine de parcă s-ar fi terminat lumea, iar promisiunea lui de a-mi face
imposibil să merg o săptămână s-ar putea împlini. După aceea, mi-a sărutat la
revedere și s-a dus la muncă, revenind la personalitatea ei rece și indiferentă.
Parcă aș fi doi oameni diferiți. Bărbatul care mă dracului la hotel este

cald, sexy și tandru.
Omul cu care locuiesc este rezervat, rece și nu-l arată pe al lui
emoții deloc.
Nu sunt sigur cum să comunic cu el acasă sau chiar dacă vreau.
S-a întors să mă ia pentru întâlnirea despre care suntem aici să vorbim

Willow, iar acum parcă aseară nici nu s-a întâmplat.
Făcut?
Mi-am imaginat toate lucrurile frumoase pe care le aveam?
Ușa biroului se deschide.
"Te rog, intra. Directorul zâmbește.
„Julian Masters”, spune el în timp ce dă mâna celor doi bărbați.
„Eu sunt directorul și acesta este consilierul nostru școlar.

Zâmbesc și mă așez lângă Julian.
„Așadar, domnișoară Johnston, ultima dată când am vorbit, ați fost
îngrijorată pentru Willow și pentru cum se descurcă ea la școală.
-Da. Zâmbesc în timp ce îmi iau geanta în poală.
-Bun. Consilierul își arcuiește sprâncenele, părând inconfortabil.
Am avut o întâlnire cu fiecare dintre profesorii dumneavoastră în timpul
săptămânii și, din păcate, am auzit câteva lucruri care m-au făcut foarte
inconfortabil.
— Despre Willow? întreabă Julian tăios.
-Salcie. El face o față. De fapt, ea nu pare să aibă prieteni apropiați în
acest moment.
Asta mă încurcă.
-Ce?' „De
când singurul ei prieten a plecat acum nouă luni, ea stă singură la
prânz și nu se amestecă cu nimeni.
Julian se încruntă.
-Ce vrei sa spui?
„Se duce singură la bibliotecă. -Ride din umeri-. Nu mi-am dat seama de asta
până când profesorii au început să pună întrebări altor elevi.
Îmi strâng mâinile în poală. Oh nu.

"Este vreo problemă?" întreabă Julian.
Consilierul se încruntă.
„Aparent, și asta este ceea ce am auzit și sper că nu este adevărat, există o
problemă. Există insulte, pentru început. Toată lumea o numește Salcie Ciudată.
Julian se încruntă.
— Există vreun incident care a provocat asta? -Întreb.
„Nu sunt sigur, dar ajungem la fund.
„Cum este prima dată când aud de asta?” se repezi Julian. Acest lucru nu este
suficient de bun. Plătesc treizeci de mii de lire pe an și școala nici măcar nu mă ține la
curent când fiica mea suferă sub supravegherea lor.
„Scuzați-mă, domnule Masters, îmi pare rău, dar nu am mai fost niciodată la
o întâlnire cu profesorii. Nimeni din școala asta nu l-a cunoscut. Celelalte babysitter
ale lui Willow au participat la orice evenimente sau gale am avut. Nici măcar nu știam
că mama lui Willow a murit.
Julian lasă capul în jos și se uită la covor. Văd că în interior începe să se
învinovă ească.
„Nu este vina lui”, am scapat eu. Nu încerca să-l dai vina pe el. Consilierul
școlar, care ești tu, ar fi trebuit să fie conștient de o problemă cu mult înainte să mă
implic eu. Ea este în grija dumneavoastră și unul dintre voi ar fi trebuit să observe și
să-l sune pe domnul Masters pentru a discuta despre ce sa întâmplat aici. Dacă un
copil nu are prieteni, este o mare problemă.
Consilierul ridică bărbia sfidător.

„Pot să vă asigur că sunt conștient de asta acum și ne vom ocupa.
— Cum anume? -Clic-. Și vreau să știu ce vei face cu hărțuirea. Willow este
atacată zilnic pentru moartea mamei sale și nu o vom tolera.
Directorul și consilierul fac schimb de priviri.

— Sunteți conștient de efectele distructive ale bullying-ului asupra

adolescenților și cât de profund este legată de depresie? - Întreb.
-Da, dar…
"Nici un "dar!" Vreau ca fetele să fie mustrate pentru că au spus ce i-au spus:
„Nu s-a întâmplat pe terenul școlii.
„Nu-mi pasă”, șuier, pierzându-mi cumpătul. Acest lucru pur și simplu nu

este suficient de bun. Te-am avertizat înainte că dacă trebuie să aduc poliția la
școală pentru a depune plângere, o voi face.
„Domnișoară Johnston, vă rog să vă liniștiți.
Mă uit la Julian care încă se uită la covor, pierdut într-o lume a regretului.
Pentru numele lui Dumnezeu, e inutil.

Scotoc prin geantă și iau hârtia pe care am adus-o de acasă.
„Iată, acestea sunt cele șase fete implicate. Aș dori să mă întâlnesc cu
părinții tăi cât mai curând posibil.
Emily Edwards
Michella Topan
Kiara McCleary
Teigan Hoslop
Bethany Maken
Karen Visio Chipul
regizorului cade la nume.
„Îmi pare rău, acest lucru nu va fi posibil. Această chestiune este confidențială
și până când nu se întâmplă ceva pe terenul școlii, părinții și fetele nu vor fi implicați.
-Ce? mă răstesc îngrozită. Acest lucru pur și simplu nu este suficient de bun.
Nu vreau un alt incident. Ea nu poate accepta un alt incident, mai la obiect, nu ar
trebui să o facă. Îl lovesc pe Julian în picior pentru a-l scăpa din năucire.
„Nu va mai fi un alt incident, pentru că, dacă va exista, îl voi fi acuzat
personal de neglijarea unui minor care a fost dat în grija lui”, mârâie Julian.
Directorul se lasă pe spate în scaun, neștiind ce să spună în continuare.
Julian se ridică.
„Mă întorc joia viitoare la ora șase pentru a vă întâlni pe toți profesorii din
acest birou. Se oprește în timp ce se uită la cei doi bărbați, iar aceștia se ofilesc sub
privirea lui. Ne-am inteles?
-Da domnule.
—Un alt lucru, încă unul, fiicei mele i se spune despre mama ei, o voi aduce
Apocalipsa și toate și călăreții, fiți atenți.
Cei doi bărbați se uită unul la altul.
Julian se uită atent la ei, apoi se întoarce și iese în fugă pe ușă.
Zâmbesc mândră. Ala este omul meu.

Merg greu să ajung la el. Merge spre mașină, fără a uita să-mi deschidă ușa.
Ah, întotdeauna un domn, chiar și atunci când este furios.

Se urcă în mașină și intră ca un nebun în trafic.
„Te-ai descurcat bine. îi zâmbesc.
Scutura capul.
„Nici nu știam. Ce fel de tată sunt eu?
-Nu spune asta. Mă apropii și îl iau de mână ca să-l consolez.
Îl pune pe coapsă în timp ce conduce în tăcere.Mâna lui
este caldă, puternică și simt că încep să slăbesc.
Ne oprim la semafor și el se uită la mine, cu ochii căzând asupra mea
buze.
„Sunt supărat pe mine”, șoptește el.
-Stiu.
Oh, Doamne, elimină-mă.
Îmi duce încet mâna la buze și sărută spatele. Acesta este
prima dată când mă atinge în afara nopții noastre organizate împreună.
„Chiar ar trebui să scapi din acea furie”, murmur eu. Închide ochii, de parcă
și-ar fi imaginat același lucru.
Aerul din mașină începe să vibreze. Sexul tare fierbinte este complet
ce pot sa cred
Cum ar fi el când ar fi furios și gol?
„Ar trebui să ajungem acasă”, șoptesc eu.
Ochii i se întunecă și lovește accelerația, trimițându-ne pe amândoi
zburând cu spatele pe scaunele noastre.
— Sunt multe lucruri pe care ar trebui să le facem, domnișoară Brielle.
Adrenalina mă lovește puternic. Hai să o facem Hai să dracului acasă.
Ieșim pe alee și stomacul meu se întoarce când văd mașina mamei ei

așteptând acolo.
La naiba că mi-am întrerupt planurile, Julian expiră puternic, evident și
enervat.
„Mama ta este aici.
— Văd asta, murmură el categoric. Nu am dracului de dispoziție
pentru rahatul tău azi.
mă înfior.
"Fi dragut te rog. -Uită-te la mine.
— Să ducem copiii la cină în seara asta? Încerc să risipesc
enervarea ta.
-Este bine. — Coboară din mașină, închide ușa și intră în casă fără
Ale mele. Mă trezesc zâmbind în spatele lui.
Cred că e și mai fierbinte când este supărat. Cum este posibil?
13
Brielle
Am mers împreună pe strada aglomerată. Mă țin de mână cu Sammy
iar Will merge în urmă cu tatăl său.
— Unde este acest restaurant, domni oară Brielle? strigă Julian din spate.
-Aici.
Îmi întind gâtul să privesc în josul străzii.
— Sper că da, murmur eu încet.
Este vineri seara. După întâlnirea noastră de la școală mai devreme, am
vorbit cu Julian să ne ducă la un nou restaurant texan care tocmai s-a deschis în oraș.
Este săptămâna deschiderii, așa că au atracții suplimentare acolo. Părea că ar putea
fi foarte distractiv din ceea ce am citit în broșură. Să sperăm că îl va înveseli pe Willow.
„Ce este de fapt mâncarea din Texas?” Sună Julian. Zâmbesc și îi fac cu ochiul
lui Sammy.
— Cal fript.
-Ce? izbucne te Will indignat. Nu voi mânca cal.
Am scăpat un râs.
„Ei nu mănâncă cai”, strigă ea. Ce prostesc, Brell.
Sammy și cu mine am râs. Câteva clipe mai târziu, am ajuns la
restaurant.
TEXAS RANGERS
Restaurantul are uși uriașe duble din lemn, iar decorul a fost proiectat să
semene cu un hambar mare. Pare atât de deplasat în comparație cu locurile elegante
din Londra, încât Julian insistă să le frecventeze.
„Oh, wow”, șoptește Sammy, uitându-se în jur uimită.

—. Ma doare stomacul.
„Da, fără îndoială că ne vom dori cu toții după ce vom mânca aici”, mormăie
sec Julian.
Îl ghiontesc.
„Nu mai fi atât de elegant.

Managerul se apropie de noi.
- Masa pentru patru?
-Da, te rog. Zâmbesc în timp ce stau în vârful picioarelor, foarte entuziasmată că
sunt aici.
Managerul îmi întinde o găleată mică de argint cu alune și
nuci.
„Sunt amabilitatea casei. Ea începe să plece. aici te rog.
strigă peste umeri.

Copiii o urmează, dar eu rămân în urmă, coborându-mi umerii și zâmbindu-i lui
Julian.
Ne-am plimbat prin restaurantul aglomerat și ne-am așezat pe o bancă.
Muzica country reverberează prin spațiu, iar partea din spate a restaurantului se deschide
spre o terasă imensă. Au atracții, evident pentru că este săptămâna deschiderii. Există
măgari, cai și o grădină zoologică cu animale de companie, cu un taur în colț.
-Iubesc locul acesta. Zâmbesc în timp ce ne așezăm.

„Și eu”, zâmbește Sammy. Ridic pumnul și el îl lovește cu al lui.
Julian își îndreaptă atenția către fiica lui.

— Ce crezi, Will?
Will se uită în jur și vede cojile de alune de pe pământ.
„Este un pic sălbatic, dacă mă întrebi pe mine.
-Mulțumiri. În sfârșit, cineva care știe despre ce vorbește. Julian oftă, u urat.
Sammy și cu mine ne-am uitat unul la altul și am deschis meniurile.

„Uau, cu siguranță o să comand coaste. - Continui să citesc-.
Se numesc coaste.
Pe chipul lui Julian apare o expresie de dezgust.
„Trebuie să stau vizavi de tine și să te privesc cum mesteci carnea de pe un os
numit coaste?”
Râd.
— Uh-huh, și o să beau și eu bere direct din sticlă.
Willow râde.
— Ești atât de nepoliticos, Brell.
„De aceea toată lumea mă place atât de mult”. Îmi bat joc de gene. Ce ai de
gând să-i comanzi lui Sammy?
Studiază meniul.
„Aripioare de pui, poate.
— Hmm. -Dau din cap-. Sună grozav, dar va trebui să ne asigurăm că le
comandăm simple, nu picante.
-Da. El scutură din capul mic. Cu siguranță nu picant.
— Will, vrei să comanzi coaste cu mine? Mă uit în continuare la meniu.
—. Oh, trebuie să luăm bile de yucca.
Se concentrează în timp ce citește meniul. Biluțe de manioc? Mâncarea asta
este ciudată.
— Știu, e grozav, nu-i așa? Zambesc. Ce ai de gând să comanzi, domnule
Masters?
Se încruntă în timp ce scanează meniul.
„Intoxicatii alimentare, fara indoiala.
— Nu fi atât de plictisitor, comandă ceva.
—Chili Tex Mex. — Închide meniul.
Râd.
-Într-adevăr?
-Da deoarece?
„Nu ai idee cât de picant ar putea fi.
Zâmbet.
— Draga mea domni oară Brielle. Vă reamintesc că îmi place viața mea foarte
picantă. Zâmbesc la masă. În seara asta e puțin cochet.
„Dacă ai stomacul deranjat toată noaptea, nu mă învinovăți și nu mă suni”,

glumesc.
Copiii râd și Julian își dă ochii peste cap.
„Oh, uite, calul. Sammy zâmbește entuziasmat în timp ce privește.
în curtea din spate.
— Vrei să te duci să vezi? întreabă Will.
-Putem? mă întreabă Sam.
-Desigur. -Zambesc.
Amândoi se ridică și dispar în spate, lăsându-ne pe Julian și pe mine să-i urmărim
în tăcere pentru o vreme.
„Mulțumesc că ai venit în seara asta”, spune Julian. Nu sunt sigur cum să

mă descurc cu toate astea.
-Este bine. Nu ies weekendul asta.
-De ce nu?
„Vreau să rămân cu Will.
— Deci vei sta acasă pentru ea, nu pentru mine? glumește el.
-Asa este. Zâmbesc în timp ce ne uităm unul la altul. Așa este
pierdut în toată treaba asta, Will nu avea idee ce să facă.
„M-am gândit că poate putem face ceva distractiv, atât sâmbătă,
cât și duminică. Știi, să încerci să-i distragi atenția de la orice.
Dă din cap în timp ce ochii i se așează pe masă.
— Te-ai gândit la pisica pe care o iubesc atât de mult? intreb sper.
Ochii lui se fixează pe ai mei.

„Nu vreau animale de companie, Bree, ieșim mult. Copiii stau la
mama acasă în fiecare joi. Se încruntă.
„Pisica poate merge cu ei”.
-Nu. -Scutura capul.
-Este bine.
Chelnerița vine și ne comandăm mâncarea și băuturile, apoi ea
dispare din nou în mulțime.
— Deci, ce vrei să faci tot weekendul? -Cere.
-Ce vrei.
Ochii lui se întunecă când se fixează pe ai mei.
„Ceea ce vreau eu nu este în meniul de acasă”.
-De ce nu?
Neagă cu capul.
„Pentru că trebuie ținut separat.
-De ce?
-Așa este.
Copiii se întorc la masă, întrerupându-ne conversația și tăcem
din nou.
Mă uit la taurul mecanic care încearcă să arunce pe cineva.
— Cine vrea să vină să mă vadă călărind taurul ăla mecanic? -
Întreb.
Culoarea se ridică pe chipul lui Julian.
„Da”, strigă ambii băieți.

mă ridic în picioare.
-Hai sa mergem, atunci.

— Nu vei cădea în capcana aceea mortală, Bree. Îl interzic, scapă el brusc.
Stai jos chiar acum.
— Este complet sigur, pufnesc eu.
Ea îl urmărește în timp ce el prinde viteză și dă din cap în panică.
-Nu. Nu. Nu este permis. Nu vreau să fii rănit.

— N-am de gând să mă rănesc, puiule. Zâmbesc în timp ce mă îndepărtez,
uitându-mă la copiii care trec în grabă.
Se ridică brusc.
— Bree! latră el.
Mă întorc către el.
-Ce?
„Te rog, chiar nu vreau să mergi pe el.
„Uită-te la tine, te protejezi.
„Nu este amuzant.
-Da, este. Relaxează-te, Jules. -Zambesc.
Expiră puternic și mă urmărește pe scări.
„Nu te voi duce la spital dacă mori.
-Bine. Oricum, m-aș aștepta să mă ducă la morgă.
Zâmbesc din nou.
-Dumnezeule.
Zece minute mai târziu, stau pe taurul care începe încet să se rotească. Willow și
Sammy sar în sus și în jos, dar Julian pare să vomite. Le fac cu mâna și râd în hohote.
— Hai, Brell! țipă Willow.

Ridic mâna în aer, prefăcându-mă că leagăn o frânghie, apoi
Le arunc un laso. Julian își ciupește puntea nasului exasperat.
Asta mă face să râd mai mult, îl jenez atât de mult.
Taurul ia viteza si eu ma apuc cu coapsele mele. Copiii țipă și Julian își pune
mâinile în vârful capului, îngrozit. Taurul începe să se răsucească, dar eu încă țin.
Copiii țipă și eu râd în hohote.

Ochii lui Julian sunt ca niște farfurioare când mă întorc și mă întorc, în sus și
în jos. Îl aud pe Sammy țipând de râs. Dintr-o dată taurul devine foarte violent și
încep să mă învârt.
„O, Doamne,” îl aud pe Julian țipând. Opreste chestia aia.
El țipă la controlor.
-Nu, nu o face! — țip de râs.
Dintr-o dată, se trântește înainte și sunt aruncat de la taur, spre
pernele. Aterizez greu pe spate, uitându-mă la cer.
Au asta doare.
Julian se aruncă spre mine.
— Te-ai... rănit? Târâie în timp ce se uită în jos.
plin de griji.
Râd de el.
-A fost distractiv. Mă apucă de mână și mă ridică, ajutându-mă să-mi scot
paiele de pe corp. O să fac din
nou.
„Peste cadavrul meu”, mârâie el, apucându-mă de mână și târându-mă
înapoi la masă. Copiii rămân în spatele nostru, isterici de râs.
„Copii, controlați-vă dădaca nebună.” Își bea Corona direct din sticlă. Ea este
complet scăpată de sub control.
Râd și îmi beau berea, ținându-i privirea în timp ce o beau încet.
„Comportă-te,” îmi spune el.

Îi fac cu ochiul obraznic.
„Acum e rândul tău să te joci cu moartea, domnule Masters”, glumesc.
-Ce zici de asta?

La momentul perfect, chelnerița își pune mâncarea în fața lui.
Există o grămadă de tocană de vită umplută cu ardei iute verzi și roșii în farfurie și o
praf de smântână deasupra. Este atât de fierbinte încât iese abur din el.
Toți patru ne-am uitat la el în tăcere.

Se încruntă și se uită din nou la mine.

„Poate că taurul mecanic a fost opțiunea mai sigură”.
-Nu iti face griji. Zambesc. Te voi duce la morgă.
Julian
— SPOTTO! strigă Brielle.

— Hă. Mă încruntă la el de pe scaunul pasagerului. Este sâmbătă după-amiază și
mergem prin țară. Am o surpriză pentru copii. Am fost la antrenament de fotbal azi
dimineață, apoi în parc să jucăm mingea. Pot să confirm că Brielle Johnston este o maniacă
completă și totală.
Ea râde și glumește în mod constant, fără să se ia niciodată în serios pentru o clipă.

Ea știe întotdeauna exact cum să râdă în orice situație.
Nu e de mirare că copiilor mei le place. Doar a fi în preajma ei creează dependență

pentru că emană fericire.
Nu am întâlnit niciodată pe cineva ca ea.
— Ce este Spotto? -Întreb.
Ochii i se fac mari când mă privește.
— Nu ai mai jucat niciodată la Spotto?
Eu dau din cap și ea se întoarce în scaunul ei pentru a face față copiilor.
„Doamne, a jucat vreunul dintre voi?”
Amândoi clătină din cap.
Ea ridică brațele în aer.
-Este incredibil. Toată lumea trăiește sub o stâncă?
Rămânem tăcuți, așteptând explicația lui, fără îndoială nesfârșită.
„Așa că atunci când conduci și vezi o mașină galbenă, ar trebui să fii prima
persoană care țipă pe Spotto”.
mă încruntă mai tare.
-De ce?
„Pentru că acesta este jocul. Trebuie să fii primul care vezi mașinile galbene.
Ridic sprâncenele.
„Doamne, trebuie să fie greu să te distrezi în Australia.
Cei trei râd.
-Oh. Ea ridică degetul. tu…
Se întoarce să vorbească cu copiii.
—Dacă vezi un Volkswagen galben, ar trebui să strigi „vochito”.
Ochii îmi pâlpâie între ea și drum.
— Vochito?
-Da. Pentru că atunci poți să-l lovești în braț pe cel care stă lângă tine cât
poți de tare.
-Da. Willow râde din spate. Mă uit la una dintre ele
bebelusii.
Râd și scutur din cap. Ce urmeaza?

„Vochito”, țipă Brielle, iar ochii mei se fixează asupra ei. Ea râde în hohote și
arată spre mine. AHA! Te-am făcut să arăți.
Zâmbesc când trag în alee.
— O să te dau cu pumnul în gură într-un minut.
Mașina tace când trecem pe lângă indicatorul pentru adăpostul pentru
animale.
-Ce facem aici? întreabă Willow.
Opresc mașina și mă întorc spre ei.
„M-am gândit că am putea avea un cățel”.
-Ce? strigă toată lumea. Oh, Dumnezeule.
Copiii sar din mașină și fug în clădire.
Îmi îndrept atenția către Bree, iar ea îmi zâmbește cu o sclipire afectuoasă
în ochi.
„Ar putea fi cel mai sexy lucru pe care l-ai făcut vreodată”.
Zâmbesc, dând din cap în timp ce mă uit pe parbriz.
„Nu știu dacă să fiu surprins pentru că încercările mele anterioare de a fi

sexy au fost atât de... dezamăgitoare.” Acesta ar trebui să fie un
compliment sau insultă, domnișoară Brielle? Ea râde în timp ce sare de pe

mașină.
„Este un compliment. Acum iesi din masina.
Mergem pe holul adăpostului, inspectând puii. -Est! țipă Samuel plin de emoție.
Mă uit să văd un mut blănos. Îmi încreți fața.

„Avem nevoie de un câine care să nu devină prea mare”.
— Bine, fredonează Bree în timp ce studiază câinii. Ce tip vrem?
„Ceva prietenos care nu latră mult”, răspund eu. Sau faceți mizerie.
Bree ridică o sprânceană sarcastică și eu ridic din umeri. Suna bine in teorie.
„Uită-te la asta”, strigă Sammy în timp ce îngenunchează lângă o cușcă.

Un cățeluș mic, maro și alb, cu urechi catifelate și ochi mari căprui, se uită la noi.
Willow cade în genunchi lângă ei.

„O, Doamne, trebuie să fie acesta”, țipă el.
Am citit nota:
femela beagle 10
săptămâni
are nevoie de o casă iubitoare
temperament blând
grozav cu copiii
Cățelul se uită la mine cu ochii lui mari și căprui. Bree cade la

Eu de obicei.
„Uită-te la fața ei dulce”.

— Hai să căutăm în continuare, bine? murmur, mișcându-mă repede.
Ajung la capatul holului si ma uit inapoi sa vad ca cei trei nu s-au mutat din pozitia
lor langa femela beagle.
— Te-ai uitat la to i câinii? -I-a întrebat.
„Îl vrem pe acesta”, îmi spune Willow cu încredere.
„Bree, poți să vezi pe Google beagles cum arată, te rog?”
favoare?
-Sigur. Își scoate telefonul și începe să citească informațiile.

— Minunat cu copiii, colegi drăguți, amabili,
loial. Nimic dezordonat. Foarte tăcut.
Îi studiez chipul.
— Vrei să spui ceea ce crezi că vreau să aud?

Ea râde.
-Complet.
Mi-am pus ochiul alb. Nu pot să cred că fac asta.
— Ești sigur că acesta este cel pe care îl dorești?
Toți trei zâmbesc entuziasmați.
-Este bine. A fost mai ușor decât mi-am imaginat. Mă îndrept spre manager. Scuză-
mă, putem să luăm beagle în vârstă de 10 săptămâni, te rog?
Tânăra zâmbește și apoi pune o serie de întrebări și în cele din urmă răspunde.
-Buna alegere. Ea este o fata frumoasa. O voi aranja și ne întâlnim pe front în zece
minute. Ea scoate puiul din cutia lui, iar Willow și Samuel încep să sară pe loc, incapabili să
se controleze.
„Ne vedem în față. Zâmbește înainte de a dispărea pe ușa biroului.
Intrăm în altă secțiune a adăpostului și mi se umple fața de uimire.
E plin de pisoi.
„O, Doamne,” icnește Willow.
-Uita-te la asta! țipă Bree.
Mergem să vedem o minge mică de blană albă și bulgări
privindu-ne
„Acesta”, ne spune Samuel. Arată ca cel care atacă urșii.
Cei trei râd.
Mă duc la ghișeu și aștept ca fata să se întoarcă cu cățelul nostru.
„Oh, nu, m-a prins. Willow râde și ne întoarcem și vedem un pisoi alb și ghimbir
în picioare pe cele două picioare din spate. A înșurubat prin cușcă și cumva a fost prins
de puloverul tricotat al lui Willow.
Ea râde în timp ce încearcă să se decupleze, iar Samuel și Bree încep să o ajute.

Pisicuța este un fir viu, jucându-se cu ei prin cușcă.
Ochii lui Willow îi întâlnesc pe ai mei.

— Tată, putem avea și noi pisicuța asta?
-Nu.
„Te rog”, roagă el. Oh, te rog, tată. Voi avea grijă de el.
Îți voi plăti chiar și mâncarea cu banii mei.
„Willow, tocmai am adoptat un câine”.
Îi zâmbește trist pisoiului și continuă să se joace cu el prin intermediul
cu că.
— De ce nu o poate avea? opte te Bree.
„Nu vreau o pisică dracului”, mormăi pe sub răsuflarea mea.
„Nu este vorba despre tine. Este vorba despre a-ți lua mintea de la situația de la
școală. Această pisică ar putea fi prietena perfectă pentru ea.
— Pentru asta este câinele. Ridic sprâncenele.
— Crezi că Sammy o să-i ia mâinile câinelui ăla?
"Voi avea grijă de asta." Își strânge mâinile, implorându-mă în timp ce el
sari pe loc. Vă rog. Implor.
O privesc categoric.
„Bree, această situație a scăpat de sub control. Expiră puternic și mă uit la Willow,
care în prezent îi zâmbește celei mai urâte pisici din lume.
La dracu.
Fata apare cu catelul si i-l preda lui Samuel, dar atentia imi este atrasa de Willow.
Este bine…
Am pierdut total controlul asupra acestei situații.
— O să luăm și pisicuța de ghimbir, te rog.
Willow și Bree încep să țipe și să aplaude.
„Tata, ești cel mai bun!” strigă Willow.
Bree îmi zâmbește, cu ochii pe fața mea.

„Nu spune un cuvânt”, îl avertizez.
Ea râde și leagă brațele cu Willow, în timp ce ei continuă să se joace cu pisica.
Excelent. Acum nu numai că trebuie să mă descurc cu bile albastre, dar

trebuie și să am grijă ca o pisică să-mi atace penisul în timp ce dorm.
Brielle
„Începe filmul, grăbește-te”, strigă Sammy.

Cuptorul cu microunde emite un semnal sonor la momentul potrivit. Willow
scoate a doua pungă de floricele și o pune în bol.
Tocmai am pregătit o cină frumoasă și casa este plină de animale jucăușe. A
fost o zi minunată.
Intru în sufragerie și găsesc că este întuneric, cu copiii trântiți pe saci de
fasole și cu Julian pe canapea. S-a acoperit cu o pătură uriașă și mângâie canapeaua
de lângă el. Zâmbesc, îmi place că vrea să stea lângă mine.
Tillie, cățelul nostru și Maverick, pisoiul nostru, sunt acum

ghemuite în paturile lor mici lângă copii.
Mă întind și Julian mă acoperă cu pătura, punându-mi picioarele în poală.
Doamne, vreau să-l sărut.
Văzându-l încercând atât de mult cu copiii, literalmente îmi explodează
ovarele.
-Ce vom vedea? -Întreb.
„ Terminator ”, îmi spune Willow, cu ochii lipiți de ecran.
„Hasta la vista, iubito”, spun cu cea mai bună voce a mea de Arnold
Schwarzenegger.
Julian își dă ochii peste cap.

„Simt că ar trebui să mă ridic și să merg la baie doar ca să pot spune asta”,
râd.
— Doamne ajută-ne, mormăie sec Julian.
Râd.
— Râd în hohote.
-Noi stim.
Râd din nou și stau două ore, complet
pierdut în film
— Cât crezi că ar mânca ca să fie de mărimea asta? -Întreb.
„Te rog nu vorbi. Julian oftă.
Atât de gravă. Îmi mișc piciorul în poala lui pentru a-l tachina și el îl apucă și
îl apasă de penis, privind la televizor, cu fața de piatră.
Oh, asta e distractiv.

Îmi freacă din nou piciorul peste penisul său, flexându-l astfel încât să-l simt
mișcându-se sub piele.
Interiorul meu încep să se topească.
Mă întreb cum ar fi să-l ai în casa asta. Să-l pun pe furiș în patul meu noaptea
și să-l țin în brațe în timp ce dorm. Am această voce mică enervantă în minte care
îmi spune că dezvolt sentimente pentru el. Mai ales după ziua de azi.
Nu sunt. Știu exact ce este asta.

E doar al naibii, nu? Dar cumva se simte ca mai mult și ne completăm atât
de bine. Micile lui comentarii cochete, grija lui constantă pentru mine, ochii lui
ațintiți pe fața mea când crede că nu mă uit și plângerile lui confortabile despre
simțul meu teribil al umorului... totul mă lasă să mă gândesc la lucruri la care nu ar
trebui să mă gândesc.
Era deja bine. Îmi
freacă din nou piciorul pe el însuși și nu zâmbesc nimănui anume.
Vreau să fac sex în casa asta, vreau să o rup, ca să nu mă pot abține. Dacă
facem sex aici, va trebui să se împace cu faptul că femeia pe care o crede prea bună
pentru el este și femeia pe care o poate dracu.
Amândoi suntem eu.

Sunt aceeași persoană.
Nu știu de ce vrea să ne țină despărțiți, dar cred că frica are foarte mult de-a
face cu asta.
Când sunt în hotel, este în condițiile lor. Mama lui a spus că este fericit când
lucrurile sunt în condițiile lui. Atunci și numai atunci.
Trebuie să mut toate astea pentru a fi în condițiile mele... dar cum?
Îmi mișcă din nou piciorul și mă uit la el, știind că este pornit. Are nevoie. E
atât de sexy. Îmi imaginez că este genul de bărbat care te-ar dori în fiecare zi dacă ai
fi soția lui.
Sotia lui.
Cum ar fi asta?
Cum ar fi dacă m-ar iubi și ar avea grijă de mine pentru totdeauna?
Imi inchid ochii. Deja e bine.
Îi simt penisul smucind sub mine și ochii îmi pâlpâie în sus.
el.
Ochii îi sunt aruncați înapoi în cap. Gura mi se deschide și
zâmbește în sinea lui.
Este grav?
A rulat în aproximativ patru minute.
Filmul se termină și el sare în sus.
-Mă duc să fac un duș. El dispare sus fără un alt cuvânt, lăsându-mă să dau
din cap.
Ajut copiii cu noua lor rutină pentru animale de companie înainte de culcare,
când e-mailul meu sună brusc.

Bree Johnson
Data: joi
Ora: 7 p.m.
Cod vestimentar: Bondage
Am ochii mari.
robie?
ce naiba
14
Brielle
Ma trezesc la o bataie in usa si sar.
„Brell, vino repede”, strigă vocea speriată a lui Sammy prin u ă înainte să-l
aud mergând pe hol.
Hei? Mă încruntă în timp ce mă uit prin cameră. Ce se întâmplă? Apoi aud
vocea lui Julian urlând prin casă.
Ce se întâmplă acolo? Îmi iau halatul și îl îmbrac înainte de a deschide ușa
dormitorului meu.
— Nu se poate întâmpla asta? Îl aud pe Julian țipând. Este al naibii de uimitor.
La naiba, înjură în fața copiilor.

Ce naiba se intampla?
Alerg spre casa si imi fac ochii mari de indata ce intru.
Julian, Willow și Samuel sunt toți înghețați în timp ce cercetează daunele.
Cățelușul a mâncat cele două perne pe care copiii se aruncă pe jos să se uite
la filme, sunt bile de spumă peste tot.
Îmi rămâne gura căscată în timp ce evaluez daunele. Toată camera este în
dezordine. Pernele sunt pe podea, nu pe canapea unde ar trebui să fie.
Planta a fost mestecată, nu mai are frunze și este întoarsă pe o parte. Micile bile de
spumă sunt împrăștiate pe podea ca zăpada groasă, acoperind chiar și podeaua
bucătăriei și a sufrageriei. Există chiar urme de derapare acolo unde ea a alergat și a
alunecat pe ele. Mi se ridică ochii și îi găsesc pe Sammy și Willow, care stau cu ochii
mari în tăcere, îngroziți și clar nesiguri ce să spun despre catastrofa din fața noastră.
Pisica apare prin zăpada albă acoperită de bile albe, sute dintre ele acum lipite de
blana lui.
Nu mă pot abține. Îmi acopăr gura cu mâna și râd.

„Nu este amuzant, domnișoară Brielle”, latră Julian.
Râd și mai tare, strângând o mână de bile albe înainte de a le arunca către
Willow și Samuel.
-Uite! Ninge.
Puiul fuge în cameră ca o stea rock, scufundându-se în bilele albe cu viteză
maximă.
„Câinele ăsta este o amenințare sângeroasă”, mârâie Julian. Uita-te la asta
loc! Este complet distrus.
„Ea este doar un bebeluș. Râd și mă scufund în mingile de lângă el. Ești un
cățeluș obraznic.
Sare peste mine si incepe sa-si bage labele in parul meu.
„Coborați aici, voi doi, și jucați-vă cu copilul.
Sammy și Willow fac schimb de priviri, iar apoi Sammy cade la pământ fără
nicio grijă în lume. Nu trece mult până când Willow izbucnește în râs și cade lângă
noi. Cățelușa înnebunește, latră și mârâie în timp ce se entuziasmează că ne jucăm
cu ea. Trag bile albe în capul lui Willow. Apoi mă întind pe spate și îmi mișc mâinile și
picioarele.
„Uite, fă un înger de zăpadă. -Râd.

Sammy și Willow îmi urmează exemplul. Mă uit în sus și văd
Julian se uită la noi trei, încremenit și dezgustat.
— Ce naiba faceți voi trei? se repezi el. Casa este complet distrusă și singurul
lucru pe care îl puteți face voi trei este să râdeți și să vă jucați în mizerie?
Arunc o mână de mingi în el.

„Fă-ne niște poze, morocănos.
Își încrucișează brațele peste piept și își arcuiește o sprânceană. „Domnișoară
Brielle, trebuie să găsești totul amuzant?” Mârâie cățelul, întinzându-se pe spate pe
picioarele ei din spate, chiar înainte de a se arunca asupra lui în modul atac.
Râd și mă ridic cu două pumni mari de mingi.
„Prindeți-l, copii”, strig eu în timp ce îi arunc mingile în cap.

lui Iulian. Am sărit cu toții și l-am urmărit.
„Destul”, strigă el în timp ce încearcă să scape.
"Prinde-l!" Eu comand.
-Ce naiba? țipă și începe să alerge spre bucătărie. Copiii tipă de încântare și
îl prindem de brațe, îl târăm toți trei la pământ și îl acoperim complet cu mingi. Mă
las jos lângă el.
Willow și Sammy fac același lucru, iar cățelușul nostru sare și se așează pe pieptul lui
Julian, pe cât de mândră este de munca ei.
Julian scutură din cap și ridică privirea spre tavan pentru un fel de intervenție divină.
„Este uimitor”, murmură el.

Arunc niște mingi în aer.
— Spune cuiva căruia îi pasă.
Willow râde. — Da, tată, spune-i cuiva căruia îi pasă.
Am citit din nou e-mailul. Acum e marți dimineață și mă pregătesc pentru întâlnirea
mea.

Bree Johnson
Data: joi
Ora: 7 p.m.
Cod vestimentar: Bondage
Ce dracu vrei să spui prin robie? Te aștepți să apar la întâlnire legată într-o ținută
de mumie și un căluș în gură? Bondage este ceea ce faci, nu ceea ce porți. Cel puțin așa
am crezut. Nu că aș fi știut cu adevărat, cred. Nu fusese niciodată cu un ticălos pervers
înainte de a-l întâlni pe domnul Masters.
Oricum, trec în curând pe ușa metalică grea a sex-shop-ului. Este complet izolata
fonic iar ferestrele sunt vopsite. Un porno este redat pe televizoarele care sunt afișate pe
pereți. Este ora noua si jumatate. Doamne, tipii ăștia sunt grei. Ridic privirea și văd o fată
pe pat. Ea este în patru picioare cu trei bărbați goi în picioare deasupra ei. Doamne, acest
loc este terifiant.
-Pot sa ajut? întreabă tânărul. Se pare că are vreo nouăsprezece ani, de parcă
tocmai a terminat școala. ce naiba este
faci aici? Mama ta știe unde lucrezi, tinere? Nu, mulțumesc, doar caut.
Chiar am nevoie de ajutorul tău, dar nu voi avea de-a face cu el explicând
totul despre constrângerile de sclavie, în timp ce îmi arată literalmente frânghiile de
sclavie. Peretele din spate este plin de bici, lanțuri și tot felul de unelte care par să
aparțină unei săpături arheologice. Văd o fotografie cu o femeie legată, suspendată
de tavan. Frânghiile sunt înfășurate în jurul sânilor ei atât de strâns încât i-au făcut
carnea albastră. Cu siguranță asta nu poate fi al naibii de sănătos pentru țesutul
mamar? Îmi încrucișez brațele peste piept, oarecum inconfortabil cu ceea ce văd.
Oricum, ce naiba crezi că o să-mi faci?
Îmi scot telefonul să-l sun. Nu imi place asta. El nu face asta cu sânii mei.
Peste cadavrul meu, el face rahatul acela. Îi formez numărul și ea răspunde la primul
apel.
„Bună dimineața, frumoasa mea Bree”, toarnă vocea lui profundă.
Zâmbesc prost și îmi plec capul ca tânărul să nu poată
asculta-ma
„Sunt la sex shop”, șoptesc eu.

-Într-adevăr? El răspunde sexual.
—Nu știu ce este robia, dar te asigur că nu-mi vei umple sânii cu ace. El râde.
„Și pot să vă asigur că nu vor mai rămâne urme”.

„Jules, nu”, șoptesc eu.
El râde din nou.
— Cumpără doar ceea ce te face să te simți confortabil.
Mă uit peste și văd un dildo uriaș, negru, cu curele.
-Bun. O să-mi iau un dildo uriaș cu curele și
O să trag în fund.
El râde.
—Pot să vă asigur și că asta nu se va întâmpla, nu îi dau
fundul nimănui. Al tău, însă, este în discuție.
-Nu este!
„Trebuie să merg la tribunal acum, iubito, ne vedem în seara asta”. -Agă at.
Ridic sprâncenele. A fost foarte util. Judecător pervers, asta este.
O tânără iese din camera din spate, mergând în direcția mea cu zâmbetul pe buze.
-Nevoie de ajutor?
„Umm. Ridic sprâncenele. Presupun. Caut o robie care să nu arate așa.
Arăt spre fotografia sărmanei care a devenit friptură rulată.
— Cred că ești mai degrabă un pasionat.

Dau din cap.
-Da. Cu siguranță mă distrez, dar nu — îmi scutur
bratele in jur. Vreau vânătăi.
Ea își îngustă ochii în timp ce privește în jur.
-Este bine. Iată câteva seturi de lenjerie cu dantelă din piele neagră foarte drăguță.
Poate ai putea să iei niște cătușe sau ceva care să le însoțească.
-Daca asta. Pot sa fac asta.
Îl aștept în parc pe Emerson. Este marți la prânz și ea are timpul liber. Nu ne-am văzut
atât de mult pe cât ne-am dori. Nu de când l-a cunoscut pe Alastar și am început să mă
furișez cu Julian. În încercarea de a rezolva această problemă, am început să pregătesc
prânzul pentru amândoi într-o dimineață și să mă întâlnesc cu ea aici în fiecare zi.
-Buna frumoasa mea prietena. Zâmbesc în timp ce ea se lasă jos pe pătura de

picnic de lângă mine. Îi deschid o cutie de sifon și îi pun paiele, dându-i un zâmbet.
-Imi lipsesti atat de mult. Ea se încruntă.

-Și eu. Îi dau un sandviș. Cum merge treaba ta?
-Da, e bine așa. Cu toate acestea, nu prea știu ce fac.
Ne mestecăm mâncarea.
„Cum e șeful tău fierbinte?”
Zambesc. O să încerc să o fac să se îndrăgostească de ideea lui Julian și a mea.
-Bine?
Se uită la mine, așteptând mai multe informații.
„Am urmărit The Terminator împreună noaptea trecută.
-Da?
-Da. Camera era întunecată și copiii erau pe podea în față
ne.
Se încruntă în timp ce mestecă.
-D? „Mi-
a folosit piciorul pentru a se masturba.
Ochii lui aproape ieșiră din orbite.
-Ce?
Mi-a prins piciorul sub pătură, apoi l-a frecat peste penis.
- La naiba! Nu a făcut-o?
Zambesc; nu știi jumătatea.
„Oh, a făcut-o.
Își mestecă sandvișul, cu ochii cât farfuriile.
- Ce s-a întâmplat după?
— L-am lăsat să o facă.
Gura îi rămâne deschisă.
-Nu cred.
Zambesc.
„Acel om este un zeu.
-Cum a fost? Privirea lui o ține pe a mea. Cum e pula ta?
-Enorm.
Ea își acoperă gura cu degetele, surprinsă. "El
a fugit." "El a fugit?" gâfâie el.
Am simțit remorcherul și apoi filmul s-a încheiat, așa că a sărit în sus și s-a
culcat.
Își mestecă sandvișul încet, fără să clipească.
„Nu pot să cred povestea asta. Ce sa întâmplat după aceea?
-Orice. A revenit la sinea lui normală acum.
-Wow.
Mă afund pe pătură și îmi zâmbesc în timp ce mă bucur de razele soarelui
de pe fața mea.
"Da, sunt oficial un masturbator de picioare."

„Acum am auzit totul.
E ora patru și sunt supărat.

Tocmai mi-a venit menstruația și este noaptea mea de întâlnire. Pot să-l văd într-o
seară a săptămânii și mă duc să am menstruația proastă. Cel mai rău e că acum trebuie să-l
sun și să-i spun că nu pot merge. Nu mai pot amâna. În curând își va părăsi biroul pentru a
merge la hotel.
Îi formez numărul.
„Hei”, răspunde el cu acea voce sexy a lui. Pot să spun că este în
carul tau.
La naiba, este deja pe drum.

"Bună", este tot ce pot spune.
"Esti pe drum?"
-Nu. Ridic sprâncenele. Ești singur în mașină?
-Da.
„Eu...” fac o pauză pentru că chiar nu vreau să fiu nevoit să o fac
spune asta-. Nu cred că pot merge în seara asta.
-Ce? Stai puțin…” Aud un trosnet, apoi el își ridică a lui
telefon și pot spune că tocmai sa oprit. Ce s-a întâmplat?
„Nu este un moment bun al lunii pentru mine.
-De cand?
„De acum o clipă.
Ascultă o clipă.
… asta? „Sună enervant.
— Deci nu ești aici doar pentru
„Ei bine, nu putem face sex.
„Totul ține de sex pentru tine, nu?” strigă el furios.
Îmi mușc buza de jos pentru a-mi suprima zâmbetul.
„Tu ai fost cel care a spus că va fi întotdeauna doar despre sex.
„Ei bine, nu este. Urcă-te în mașină și mergi la hotel. A fost o
saptamana lunga fara tine
Eu tac la telefon. Tocmai a recunoscut că acesta este altceva și pentru el?
— Bine, voi fi acolo în curând. Zâmbesc, incapabil să mă opresc.

— Bine, expiră el puternic. Ne vedem în curând.
Ce a fost asta?
Intru in hotel o ora si jumatate mai tarziu. A trebuit să-i las pe copiii noștri
obraznici de blană cu bunica pe drumul aici. Sunt nervos, dar nu ca înainte. Astăzi
sunt de alt tip. Julian a spus că nu este vorba doar despre sex. Nu a fost niciodată
pentru mine, dar am crezut că exact asta a fost pentru el.
Bat la ușă și el o deschide în grabă.

„Credeam că nu vii”, spune el, cu tonul trosnind.
Zâmbesc blând.
„Sunt aici, Jules.
Trăsăturile lui se relaxează și mă ia în brațe, ținându-mă strâns. Am rămas
blocați în îmbrățișarea noastră o vreme.
Nu pot să nu simt că pare deplasat.
Bărbatul dominant care mă trage în supunere nu este aici
astăzi. Acesta este cineva nou. Cineva pe care nu-l întâlnise înainte.
-Tu esti bine? a șoptit el în timp ce mă îmbrățișa.
„Da”, îmi respiră el în părul meu. Dar nu este, o simt.
Cu siguranță ceva este în neregulă. Mă sărută și apoi îmi studiază fața în timp ce mă
privește.
„Arăți atât de frumos”, șoptesc eu în timp ce îl sărut. Îmi place acest Julian.
„A fost o săptămână lungă fără tine.

Îmi trec dosul degetelor pe fața lui.
— Acesta este un aranjament care este complicat de întreținut în unele zile.
Mă sărută din nou și mă duce în dormitor, închizând ușa cu piciorul înainte
să ne culcăm pe pat.
„Nu facem sex în seara asta. Zâmbesc pe buzele lui: — Știu asta. doar
te sărut. Nu te devansa.
-Cum a fost ziua voastră?

— Pleacă, mormăie el, distras, în timp ce mâinile lui cutreieră peste tot
corpul meu și buzele lui cad la gâtul meu.
„Ce vom lua la cină?”
-Cui ii pasa?
Râd. Doamne, mă face să mă simt atât de dorit.
Mă întorc și iau telecomanda pentru a porni televizorul.
-Hai sa ne uitam la un film.

E doar ora șase, trebuie să-i distrag atenția, altfel se va arunca pe scaun în
orice secundă. Verific filmele.
-Ce vrei sa vezi?' Ridică
din umeri și își dă ochii peste cap.
-Ce vrei.
Îmi pun The Big Swindle și mă ghemuiesc la pieptul lui, bucurându-mă de
felul în care mă ține strâns, iar eu îmi zâmbesc visător. Cred că aceasta este seara
mea preferată până acum.
Patru ore mai târziu și Julian este cumva gol și deasupra mea. Eu port doar
chiloții mei. Picioarele mele sunt desfăcute larg și el își freacă corpul de osul meu
pubian. Sunt atât de fierbinte pentru el, e doar ridicol.
Nu a văzut filmul. M-am uitat la film, în timp ce mâinile lui îmi treceau pe
tot corpul. Mă atinge de ore întregi de parcă aș fi cea mai frumoasă femeie din
lume. Nu știu cât mai pot dura.
„Doamne, am nevoie de tine”, geme el în timp ce limba lui se cufundă mai
adânc în gura mea.
La naiba, și eu am nevoie.
Își legănă penisul tare împotriva mea. Se simte atât de bine, atât de grozav.
„Te rog”, mă roagă el în timp ce gura lui deschisă îmi perie maxilarul.
— Nu, Julian. Gâfâind-. E prea... prea intim.
Se lasă pe spate să mă privească în față.
„Am nevoie de intimitate de la tine în seara asta.
-De ce?
Buzele lui plutesc peste ale mele.

„Nu știu, doar știu.
Ne sărutăm din nou și încep să pierd controlul asupra situației.
Îmi trage piciorul înapoi pentru a mă trage mai aproape. Corpul lui mare se mișcă înainte și eu
mă strâng. Doamne, se simte bine.
„Nu am mai făcut-o niciodată”, recunosc încet.
-Nici eu nu.
Mă încrunți și îi atrag atenția asupra chipului meu.
-Ce?
— Nici eu nu am mai făcut-o până acum. Nu în această perioadă de
lună.
Hei? Cum poate fi? Nici măcar cu soția lui?

-De ce nu? -Întreb.
„Nu mi-am dorit niciodată.
— Atunci de ce vrei să faci asta cu mine?
— Spune-mi și apoi vom ști amândoi. Sărutul nostru devine frenetic, corpul lui
mare zvâcnind înainte până ajunge deasupra mea.
Această cantitate de entuziasm este o nebunie. îmi face unul

tip de animal.
„Hai să mergem la duș”, sugerează ea, incapabil să-și ascundă tremurul din
voce. El este disperat pentru asta.
— Jules...
-Vă rog. Te implor al naibii, șoptește el.
A-l auzi recunoscând că cerșește este căderea mea, iar eu
găsesc dând din cap.
„Bine, putem face un duș. Gâfâi lângă buzele ei.
—. Doar... dă-mi un minut înainte să intrăm.
Mă ridic și mă uit la trupul lui în timp ce se întinde pe spate pe pat.
Penisul lui dur este pe stomacul ei și o pată înainte de esperma strălucește prin
abdomenele lui ondulate. Sunt atât de entuziasmat, într-adevăr.
Sexul meu palpită, dorește să fie umplut.
Intru in baie, imi scot tamponul si intru la dus. Stau sub apa fierbinte cu inima
batându-mi în piept. A spus că are nevoie de intimitate în seara asta și că asta este cât
de intim este pentru mine.
El intră, cu ochii ațintiți cu atenție la ai mei. Îmi întind mâna și el o ia în
amândouă, coborându-se încet sub apa fierbinte. eu
îmbrățișează și sărută-mă.
-Esti sigur? Se uită la mine.

Apa îi curge pe față și arată atât de frumos și torturat
…
Se pare că e al meu.
-Sunt sigur. Buzele noastre se ciocnesc și limba lui alunecă adânc în gura mea.
Mă ridică de la pământ, mă prinde de perete și, printr-o singură lovitură puternică, este
adânc în mine.
Gemem amândoi încet pentru că, o, Doamne, asta e frumos.
Julian se mișcă încet, lin și pot simți fiecare venă a naibii de pe penis.
Sentimentele fizice pe care le am... Cele emoționale.

Mă simt mult mai aproape de el decât ar trebui.
Îmi prinde coapsele peste antebrațe, apucându-mă de fund și trăgându-mă
aproape de el pentru a aluneca adânc.
scânc strigându-i numele.
— Jules.
"Știu iubitule. Își lasă capul în jos și începe să mă pătrundă încet și adânc.
Stropii de apă pe pielea noastră răsună peste tot și strig, nemaiputând să-mi țin
orgasmul.
Julian inspiră brusc, împingându-se mai adânc decât a fost vreodată, și intră în
mine.
Trupurile noastre tremură și tremură în timp ce călărim valurile noastre de
plăcere. Am sărutat un sărut lent, blând, iubitor. Atingerea lui este electrică.
-Ce imi faci? șoptește în cele din urmă în timp ce apa îi năvăleste peste cap.
„Am grijă de bărbatul meu”, răspund eu lini tit.

Ochii lui îi cercetează pe ai mei și simt că mai vrea să spună ceva.
În schimb, el mă sărută încet și eu zâmbesc împotriva lui, inima mi se topește
și mai mult. Nu pot să cred că tocmai am făcut asta.
În fiecare zi mai urcăm câțiva pași pe scara intimității și indiferent ce ne
spunem unul altuia, amândoi știm că asta este mai mult.
Ceasurile bat miezul nopții și încă încerc să aflu ce se întâmplă cu el în seara asta.
Suntem împreună în pat și capul ei se sprijină pe pieptul meu. E moale, relaxat și atât
de frumos mă doare inima.
Se schimbă ceva. Totul s-a schimbat.

„Ai spus ceva zilele trecute și nu mă pot opri să mă gândesc la asta”, spune el.
-Ce e aia? îi sărut tâmpla.
—Ai spus că fostul tău a avut probleme psihologice și că ai rămas cu el să
încerci să o rezolvi.
Mă încrunți în sinea mea, cum îți amintești asta?
-Da.
-Ce s-a intamplat cu el?
Îmi ating obrazul de al lui.
„Este un bărbat frumos... dar a fost molestat de un tip când era copil și i-a
dat peste cap.” „Cum ar trebui să fie.”
— Cu siguranță, oft. Dar ceva în interiorul lui s-a schimbat.

Julian se uită la mine.
— A devenit gay?
Eu dau din cap.
— Nu, dimpotrivă. Trebuia să-și demonstreze singur că nu era gay.
Se încruntă și așteaptă ca ea să continue.

„Dacă o femeie se apropia de el, el accepta”. Nu a putut sau nu a vrut să-și
refuze această oportunitate pentru că, într-un fel bolnav, a crezut că refuzul ei era o
confirmare că era, de fapt, gay. Julian își trece mâinile pe coapsa mea, așteptând cu
răbdare să-i spun toată povestea. „El venea acasă și îmi mărturisea totul. Atunci ar fi
dezgustat de el însuși și ar cere iertarea mea. Îmi îngustesc ochii când îmi amintesc
de groaza de a trăi acea viață. Nu am știut niciodată ce va aduce ziua.
Stabilitatea nu era o opțiune.
„Ne-am revedea amândoi cu terapeutul ei pentru câteva săptămâni intensive.

Ar fi bine pentru o vreme... până când se va întâmpla din nou.
nou.
— Cu câte femei s-a culcat în timp ce era cu tine?
„Prea multe”, recunosc în șoaptă. Spre sfârșit, pur și simplu nu am mai

putut face față. Știam că era rupt. Știam că mă iubește. Dar ce zici de inima mea?
Am meritat mai bine, știi?” El dă din cap, cu ochii triști.
-Cum termin? „A
lucrat în oraș. Lucrurile se întâmplaseră mereu acolo, așa că a ținut totul
separat de mine. Nimeni nu a știut vreodată.
La naiba, n-ar fi știut dacă nu ar fi venit acasă plângând vinovat de fiecare dată și
mărturisindu-și păcatele.
Julian expiră puternic.
„Atunci într-o zi s-a culcat cu o fată pe care o cunoșteam”. Ea știa că suntem
împreună. Mă încruntă și ochii mi se umplu de lacrimi. Durerea este încă la fel de
crudă ca în ziua în care am aflat. El a trecut linia cu ea. Toți ne cunoșteau pe ea și
pe mine. Au crezut că este prima dată când se întâmplă, dar nu știau ei că am
suferit singur de trei ani în timp ce încercam să-l salvez.
„Doamne, Bree”, șoptește el.

„Ar fi fost mai ușor să plec, dar era atât de stricat. am crezut
că dacă nu puteam să-l ajut când mă iubea atât de mult, nimeni nu putea. El
tace.
„Nu l-am putut salva”, șoptesc eu cu regret. A trebuit să rup toate legăturile
la final pentru că nu puteam să mă descurc cu el, care mă implora constant să mă
întorc. Nu am putut face față vinovăției pe care o simțeam.
Julian ascultă, ochii lui pătrunzând în ai mei.
„După ce am plecat, el s-a schimbat total și a început să ia dracu
tot ce se mișca. De atunci a avut două supradoze.
„La naiba”, șoptește el în timp ce mă ia de mână și o sărută.
Mă gândesc pentru o clipă.
„Mulți oameni au spus că sunt slab pentru că am stat cu el.
„Nu ai fost.
expir puternic.
„Atunci am decis să fiu fericit și să fiu recunoscător pentru fiecare
zi.
Se întoarce să mă privească.
— Deci presupun că ai terminat cu bărbații răniți?
Ochii lui caută pe ai mei.
Îi zâmbesc și îi sărut ușor buzele mari și frumoase.
„Mai am loc pentru unul.

Mă sărută și, parcă copleșit de emoție, fața lui se încrețește lângă a
mea. Nu știu ce naiba este povestea lui, dar trebuie să aflu.
Telefonul meu sună exact la unsprezece dimineața și numele Mr. Masters

se aprinde pe ecran.
— Un telefon în timpul zilei? Acest lucru trebuie să fie important”,
glumesc în timp ce răspund.
„Foarte amuzant”, murmură el, neimpresionat.
Zambesc.
— Cu ce te pot ajuta, judecător Masters?

-Ai planuri pentru seara asta?
-Nu. Îmi mușc buza de jos în timp ce inima mea dansează cu ea.
sunetul vocii tale.
„Ați dori să mergeți la o întâlnire de strângere de fonduri cu mine?”
… adevărată?
— Aș vrea, ca la o întâlnire
„Ca într-un…experiment adevărat.
— Un experiment științific? - Râd - La
naiba. Da sau nu? Se repezi și îmi dau seama că este nervos.
-Da, desigur. Ridic sprâncenele. Care este codul vestimentar?
— Nu robie. - El râde.
-Blestem. imi fac ochii mari.si eu care aveam curele de
piele gata.
„O să te iau la șapte.
-Este bine. Fac un mic dans pe loc. La șapte
va fi.

TL Swan SR Masters PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

TL Swan SR Masters PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Machine Translated by Google

Machine Translated by Google

Drepturi de autor 2018 de T. L. Swan

Toate drepturile rezervate.

Niciodată nu-ți voi mulțumi suficient pentru sprijinul tău neclintit.

CALITATEA de a fi recunoscător; GATA DE ARATAT

În acele douăzeci și șase de scrisori,

Data viitoare când spui că alfabetul amintește-ți puterea lui.

O fac în fiecare zi.

Acum trebuie să dau câteva explicații.

ALINA MASTERS 1984

Durerea este ca moartea vie. Fură bucuria, speranța și dorința de a lupta.

Unele zile sunt suportabile, altele abia le respir, în timp ce

abia supraviețuiesc; ținându-mă de un fir Jucând un rol pentru lume.

— Voi avea pe cineva în plus astăzi, Hayley.

Iau liftul spre penthouse-ul exclusivist, odată ajuns acolo, mă pregătesc

„Bună ziua, domnule Smith”, spun ei la unison.

— Ce crezi că a făcut? șoptesc în timp ce-mi întins gâtul pentru a

Tocmai am sosit la Londra pentru a ne începe anul sabial.

„Da, dar va trebui să te strec înăuntru”, îi spun. Nu vreau să pară că

Emerson încearcă să-și găsească scopul și eu fug de un trecut distructiv, unul

L-am iubit. Pur și simplu nu a răspândit. Nu suficient, aparent.

Dacă ar fi făcut-o, și-ar fi îndesat-o pe pantaloni și nu m-aș fi aflat pe aeroportul

Mă uit la mine și netezesc ridurile de pe rochie.

—E judecător la Curtea Supremă, a rămas văduvă în urmă cu cinci ani.

-Da. -Dau din cap-. Ce ai de gând să faci până atunci?

Se apropie și îmi zâmbește.

„Am crezut că este o femeie”, îi șoptesc.

Vreau să mă duc acasă. Aceasta este o idee proastă.

— N-am de gând să lucrez cu un bătrân prost! țip în timp ce

Nu mai faci atâta dramă?

Parcă iese fum din urechile mele.

Îmi pun capul în mâini în timp ce încerc să-mi calmez respirația.

— Va fi o săptămână... cel mult.

Fac o pauză pentru că nu știu cum să ți-o prezint.

Emerson și cu mine ne-am prefăcut că ne zâmbim unul altuia. Doamne, ajută-

— Mă bucur să vă cunosc, Emerson și Mark. „Le strânge mâinile.

„Mai bine plec”, șoptesc eu.

Orice idee că aveam să mă împrietenesc cu noul meu șef a fost aruncată pe

Ne apropiem de un SUV mare, elegant, negru, iar el ni-l deschide.

„Conduc un Porsche”, răspunde el degajat.

Oprește spre aleea circulară mare și se oprește sub copertă.

„Casa ta este frumoasă”, îi șoptesc. El dă

Este o sumă uriașă de bani.

Se oprește la ușă, dar nu intră.

Expiră și îl urmăresc pe domnul Masters în sus pe scări.

„Copii, veniți să vă cunoașteți noua dădacă.

Văd un fulger. Faceți clic pe clic. Ce naiba?

„La revedere, Brielle. Samuel zâmbește și Willow mă ignoră, pleacă și

Ieșind pe furiș pe holul întunecat, văd interiorul casei luminat.

Se ridică brusc și mă împing de perete. Poți să mă vezi aici în întuneric?

Mă împing mai tare de perete. Se apropie de

Simt că nu pot să respir.

Am ochii mari și mă ridic repede.

-Unde este? Ridic sprâncenele. El lipsește?

„Nimic”, murmură domnul Masters în timp ce îl ridică pe Samuel și își sprijină

Dacă s-ar fi speriat? Acum mă simt ca un rahat.

O tristețe inexplicabilă mă stăpânește și deodată simt că greutatea lumii

Are opt ani, pentru numele lui Dumnezeu!

Neputând să mă abțin, îmi întind mâna și îi dau părul întunecat de pe frunte.

Mă ridic și mă apropii să mă uit la lucrurile lui. Domnul Masters trebuie

Există o lumină aprinsă în baia dormitorului principal. asta trebuie

Mă uit înăuntru și văd cămăși rochie aliniate, ordonat la rând.