7940

Vânatul mare
Cerbul comun
(Efective și dinamica populației)
În Republica Moldova, cerbul comun (Cervus elaphus) este prezentat de
maralul de Ascania, o subspecie a cerbului comun, introdus (102 specimene) în
anii 1954-1977, în masivele forestiere Lozova-Căpriana și Telenești. Cerbul comun
european a fost adus în pădurile zonei codrilor centrali în anii 1975-1980 din
rezervația Voronej, Rusia, cu un efectiv de 169 de specimene. Paralel, în aceeași
zonă, a fost populat cerbul cu pete în anii 1959-1983, cu un efectiv de 196
specimene, cerbul lopătar adus în rezervația Codrii (păd. Lozova) în 1961 (20
specimene) și 10 lopătari în Pădurea Rădenilor în anul 1979. Către anul 2012 era
regăsit în ISC Strășeni în număr de cinci specimene, iar ulterior a dispărut.
După o acomodare la condițiile ecologice ale ecosistemelor forestiere locale,
către finele anilor '80 ai secolului trecut, în pădurile Moldovei populau peste 800
de exemplare ale diferitor forme genetice ale cerbului comun și peste 250 de cerbi
cu pete, care fiind supuși reglărilor selective și de înlăturare a hibrizilor, în anii '90,
populațiile cerbilor intră în secolul XXI cu un efectiv de 160 de cerbi comuni, circa
140 de specimene ale cerbului cu pete și 8 cerbi lopătari.
Conform Concepţiei de dezvoltare a gospodăriei cinegetice naţionale,
aprobată prin Hotărârea nr.1442-XIII din 24 decembrie 1997 a Parlamentului,
speciile de paricopitate (ord. Artiodactyla) dispun de suprafeţe cu condiţii optime
de reproducere în ecosistemele silvice pentru cerbul comun, cerbul cu pete și
cerbul lopătar pe o suprafaţă de peste 100 mii ha de pădure, unde este suportabilă
popularea unui efectiv de peste două mii de cerbi.
Analizând dinamica efectivelor de paricopitate ce populează ecosistemele
silvice pe parcursul ultimelor decenii, observăm fluctuații la toate speciile, cu
depresii semnificative după anii '90. În ultimii 10 ani constatăm o creștere medie
anuală semnificativă la cerbul cu pete – 15,3%, care, începând cu anul 2018,
depășește efectivul cerbului comun, mai puțin importantă – 5,2% la căprior și
foarte joasă – 2,9% la cerbul comun. Efectivul cerbilor în primăvara anului 2021
era estimat la 762 de specimene, dintre care 466 cerbi cu pete cu o densitate medie
de 19,8 cerbi la 1 mie ha, având o creștere de 7,4% în raport cu anul precedent,
populează simpatic cu cerbul comun (181 sp.) în Codrii centrali, devenind cu anii
mai numeros în populația cerbului comun din RN „Plaiul Fagului”. 113 specimene
de cerb comun sunt estimate în populațiile izolate din trupurile de pădure a ÎS
„Tighina” (83 sp.) și RN „Pădurea Domnească” (30 sp.). Astfel, efectivul cerbului
comun este evaluat la 296 de specimene, concentrate în patru populații din
rezervațiile naturale și ÎS „Tighina” cu o densitate medie de 7,6 specimene la 1 mie
ha și o creștere în raport cu anul precedent de doar 1,4%.
O majorare mai stabilă a efectivului cerbului comun observăm în populația
rezervației „Plaiul Fagului”, unde pe parcursul a zece ani avem o creștere de 75%
cu un efectiv actual de 140 de specimene și având salturi numerice medii anuale de
7,5%, spre deosebire de populațiile rezervației „Codrii” și ÎS „Tighina”, unde
efectivele practic nu au crescut. Populația totală a cerbilor comuni în ecosistemele
silvice ale republicii este în creștere în această perioadă, doar cu 41%.
Cerbul cu pete, mai numeros, este concentrat în rezervația „Codrii” și ÎSC
„Strășeni”, unde domină numeric asupra cerbului comun (coraport 1:6), având o
creștere totală în ultimul deceniu de 256%, mai semnificativă în rezervația
„Codrii” – 278%. O majorare și mai însemnată se observă în rezervația „Plaiul
Fagului” a populației cerbului cu pete, infiltrat în populația cerbului comun, când
în aceeași perioadă, efectivul a crescut de 20 de ori și în 2021 s-a înregistrat un
coraport de 60:140 de specimene.
Actualmente, după o oarecare ameliorare a efectivelor, totuși sunt de 2-3 ori
mai mici (5,6 sp./1mie ha) în comparație cu cele optime (12-18 sp./1mie ha),
reieșind din capacitățile de suport ale ecosistemelor favorabile pentru speciile
corespunzătoare.
Ca referință, pădurile României (circa 22 mln. ha) sunt populate cu peste 37
de mii de exemplare de cerb carpatin și circa nouă mii de cerb lopătar, cu o
densitate medie, în ecosistemele favorabile cerbilor (circa 3 mln. ha), peste 15 sp./1
mie ha. Cotele de recoltare medii anuale sunt aprobate de 12,3% la cerbul carpatin
și 17,6% la lopătar, din efectivele de reproducere.
Densitățile populațiilor europene ale cerbului comun variază de la 3 la 30
cerbi la 1 mie ha, în majoritatea cazurilor este în număr de 15 cerbi la 1 mie ha de
pădure. Sporurile anuale variază de la 12 la 20% în raport cu stocul reproductiv.
Biotehnie și exploatare cinegetică. În scopul formării unor populații optime
de cerbi și gestionării durabile a acestora în fondurile silvice republicane, sunt
necesare un șir de măsuri biotehnice.
Excluderea totală a cerbului cu pete din habitatele cerbului comun și
popularea lui în arii separate.
Efectuarea măsurilor de selecție (înlăturarea hibrizilor, specimenelor cu
devieri și defecte fenotipice, optimizarea structurii demografice, prin vânătoare) și
protejarea specimenelor de viitor.
Reproducerea în condiții de semilibertate (țarcuri cu suprafețe de peste 200 ha)
a specimenelor de viitor.
Popularea nișelor libere în ecosistemele silvice cu specii nonconflictuale de
cerbi (cerbul lopătar).
Efectuarea măsurilor sanitar-veterinare de profilaxie şi combatere a bolilor.
Tăierile de întinerire a arboretului.
Cultivarea ogoarelor și remizelor trofice.
Instalarea necesarului de construcții biotehnice și hrănirea complementară,
amenajarea sărăriilor.
Exploatarea rațională a populațiilor optimizate de cerbi.
Conform Legii vânătorii și fondului cinegetic nr. 298/2018 și Regulilor de
vânătoare, vânătoarea la cerbi (masculi) individuală de trofeu și de selecție este
permisă de la 1 septembrie până la 15 octombrie. Metodele aplicabile – la nadă, la
pândă, la dibuit, prin ademenire. La toate celelalte specimene indicate în autorizații
– de la 15 octombrie până la 31 decembrie. Metodele aplicabile – la pândă și la
dibuit. La vânătoare se permite utilizarea armei lise cu glonț, cu excepția celor
sferice și a celei ghintuite de la calibru 223 Rem și mai mare. Se pot utiliza și
arcurile autorizate cu o forță de întindere a coardei mai mare de 27 kg. Goana este
interzisă la speciile de cervide, ca de altfel și vânarea cu câini, fiind folosiți doar
câinii dresați pentru căutarea animalelor rănite.
La pândă, metodă combinată uneori și cu năditul, vânătorul aşteaptă, bine
camuflat, ieşirea vânatului într-un punct frecventat de acesta şi, la momentul
potrivit, trage. Pânda prezintă posibilităţi mai reduse decât apropiatul: te limitezi la
vânatul mai activ ce iese în locul respectiv. Se măresc șansele când se combină cu
imitarea glasului femelei sau al masculului, după caz.
Metoda prin apropiat (dibuitul) constă în apropierea de vânat. Prezintă
următoarele avantaje: şansele de a recolta specimenul solicitat sunt mai mari,
deoarece se parcurge o suprafaţă mai mare şi se pot vedea mai multe piese de
vânat; vânătorul este în mişcare şi are satisfacţia apropierii de vânat, fără să fie
observat; este pus mereu în diferite situaţii de a trage, cu diferite satisfacţii, deși
mai obositoare decât pânda, se cere experienţă pentru a nu speria vânatul. Imitarea
glasului cerbului în perioada boncănitului nu este o metodă de sine stătătoare, ci un
mijloc suplimentar în aplicarea metodei prin apropiat. Cerbul este o specie de care
te apropii foarte greu, pentru a o observa. În perioada de boncănit, vânătorii se pot
apropia la o distanţă optimă de tragere şi există toate şansele să nu rănească cerbul
și, de asemenea, să selecteze exemplarul solicitat. Această metodă e folosită
îndeosebi la vânătoarea de trofeu. Trofeul convențional îl constituie coarnele cu
craniu sau parte din acesta, iar neconvențional – blana.
Anatol SAVIN,
dr. conferențiar