10.

REPROIECTAREA STRUCTURII ORGANIZATORICE

10.1 ETAPELE DE PERFECȚIONARE A STRUCTURII ORGANIZATORICE

1.Pregătirea cercetării
a) Identificarea problemelor

Nr crt Problema Cauze efecte

1 Stocuri mari de -diminuarea vanzărilor -nerealizarea cifrei de
produse -calitate afaceri
necorespunzătoare

b) Precizarea ariei studiului

c) Stabilirea obiectivelor studiului
2.Investigația și analiza
a) Colectarea și sistematizarea datelor referitoare la structura organizatorică
 ROF – prezentarea generală a organizației; atribuțiile organizației; managementul
organizației; compartimențele funcțioanale și operațioanle(enumerarea atribuțiilor
acestora și a legăturilor cu alte compartimente); precizări finale(elemente ce nu au fost
precizate prin ROF și fișele de post).
 Organigrama
 Fișa postului
 Componentele formale ale structurii organizatorice
 Prezentarea atribuțiilor compartimentelor
 Încadrarea cu personal a compartimentelor

b) Prelucrarea informațiilor referitoare la obiectivele organizației

c) Analiza critică a funcționării structurii organizatorice
 Analiza structurii prin prisma posibilităților de reazlizare a obiectivelor
 Analiza structurii prin prisma principiilor de proiectare și funcționare a structurii
organizatorice
 Analiza prin prisma încadrării cu personal a compartimentelor
 Analiza prin prisma gradului de încărcare a centrelor decizionale
 Analiza ROF, organigramei si fisei postului.

3.Raționalizarea structurii organizatorice –

a) elaborarea măsurilor de perfecționare a structurii organizatorice. Măsuri de perfecțioanre a structurii
organizatorice:
Nr Masuri de Obiectivul Resurse necesare Efecte scontate
crt perfectionare derivat vizat Umane Financiare Pe plan Pe plan
functional economic
1 Trecerea Respectarea - - Incarcarea -
compartimentelor principiului mai buna a
operatioanale in unitatii de centrelor de
subordinea decizie si decizie
directorului de actiune
productie
2 Crearea unui nou Respectarea 5 Salariile Promovarea Cheltuieli
compartiment de principiului aferente mai buna a suplimentar
marketing suprematiei produselor e
 obiectivelor
b) experimentarea măsurilor de perfecționare a str org
c) consemnarea schimbărilor în structura organizatorică

10.2 ETAPELE DE PROIECTARE A UNEI STRUCTURI ORGANIZATORICE

(METODOLOGIA)

Schimbările care au loc în mediul economic se concretizează și în crearea de noi organizații în

general și de noi întreprinderi productive în special, pentru care se impune proiectarea unei structuri
organizatorice. În aceste condiții, specialistul nu pornește de la o structură existentă, ci de la strategia
viitoarei organizații, de la obiectivele acesteia. Într-un astfel de proces, lucrările de concretizare a
structurii organizatorice sunt grupate în alte etape, a căror număr și conținut diferă de etapele de
perfecționare a unei structuri organizatorice existente. Practica managerială a scos în evidență, pentru
proiectarea unei structuri organizatorice noi etapele de mai jos.

1. Determinarea posturilor și funcțiilor

În cadrul acestei etape, organizatorul trebuie să stabilească numărul de posturi și funcții care sunt
necesare desfășurării activităților pentru realizarea obiectivelor strategico-tactice, precum și a naturii
pregătirii ocupanților respectivelor posturi și funcții. Acest proces cuprinde mai multe sub-etape (faze), și
anume:
 detalierea obiectivelor fundamentale în obiective derivate de gradul I, de gradul II, specifice și
activități. Această fază are ca scop identificarea tuturor activităților necesare a fi desfășurate de
către personalul organizației.
 stabilirea volumului de muncă, pe nivel de pregătire și după natura pregătirii, necesar
desfășurării activităților și îndeplinirii obiectivelor. În raport de nivelul de pregătire și de natura
pregătirii reclamată de desfășurarea activităților, cu scopul îndeplinirii obiectivelor se va stabili
volumul de muncă în “om-ore”.
 stabilirea funcțiilor și posturilor , necesare desfășurării activităților. Funcțiile se vor stabili în
raport de natura activităților ce trebuie desfășurate, iar posturile, pe fiecare categorie de
activități, se vor stabili prin raportarea volumului de muncă necesar unei categorii de activități,
la numărul de “om-ore” pe care le poate efectua o persoană într-un an. Procedând astfel pentru
toate categoriile de activități, se poate determina numărul și felul posturilor din cadrul viitoarei
organizații.

2. Stabilirea compartimentelor
După ce au fost stabilite funcțiile și posturile necesare în cadrul organizații, pentru a îndeplini
obiectivele acesteia, pentru o desfășurare normală a activității, organizatorul trebuie să ia în considerare
raporturile dintre posturi și funcții și să le grupeze după omogenitatea și / sau complementaritatea lor.
Lucrările din cadrul acestei etape se pot grupa în următoarele faze:
 gruparea posturilor, după omogenitatea și / sau complementaritatea lor, astfel încât să se poată
realiza o colaborare în desfășurarea activităților și în îndeplinirea sarcinilor aferente fiecărui
post.
 constituirea compartimentelor, prin subordonarea unui număr de posturi omogene și / sau
complementare, câte unui manager, în raport de pregătirea, calitățile și deprinderile acestuia,
care să asigure o pondere ierarhică rațională.
 stabilirea relațiilor dintre posturi în cadrul fiecărui compartiment , care să asigure coerență în
îndeplinirea sarcinilor ce revin fiecărui ocupant al unui post.
 3. Stabilirea relațiilor organizatorice
Funcționalitatea organizației impune stabilirea relațiilor dintre componentele organizatorice ale
acesteia. Ca atare, în procesul de organizare structurală trebuie stabilite raporturile dintre compartimentele
organizației și dintre acestea și managerii situați la diferite niveluri ierarhice. Toate aceste lucrări se pot
concretiza în următoarele faze:
 gruparea compartimentelor, după natura, omogenitatea activităților și a pregătirii personalului
care le compun. Spre exemplu, vor fi grupate toate compartimentele în care activitățile sunt de
natură financiar-contabilă.
 stabilirea funcției de manager și a managerului pentru fiecare grupă de compartimente .
 stabilirea relațiilor dintre compartimente , în funcție de necesitatea colaborării între componenții
acestora.
 stabilirea raporturilor de subordonare cu incidență spre managementul de nivel superior și
implicit a funcțiilor și posturilor de manageri de pe nivelurile ierarhice medii și superioare.

4. Consemnarea structurii
După ce au fost practic stabilite componentele structurii organizatorice (posturi, funcții,
compartimente, relații organizatorice, niveluri ierarhice), acestea se vor reprezenta prin intermediul
principalelor modalități de reprezentare a structurii organizatorice. Aceste lucrări se concretizează în
următoarele faze:
 elaborarea organigramei.
 elaborarea Regulamentului de Organizare și Funcționare (ROF).
 elaborarea fișelor posturilor.

5. Evaluarea structurii organizatorice

Structura organizatorică a unei noi întreprinderi (organizații), după ce a fost proiectată, înainte de a
fi pusă în aplicare este necesar să fie evaluată. Evaluarea se poate face ca și în cazul analizei unei structuri
deja existente, din mai multe puncte de vedere, ceea ce înseamnă că se face în mai multe faze, și anume:
 evaluarea prin prisma respectării principiilor de organizare structurală.
 evaluarea prin prisma posibilităților de realizare a obiectivelor.
 evaluarea prin prisma gradului de încărcare a centrelor de decizie (pe baza indicilor de
centralism).
 evaluarea prin prisma eficienței structurii organizatorice.

PRINCIPII DE STRUCTURARE ORGANIZATORICĂ – cerințe esențiale referitoare la

conceperea și îmbinarea subdiviziunilor organizatorice dintr-o organizație, astfel încât să se faciliteze
supraviețuirea și creșterea competitivității.

1. Principiul supremației obiectivelor. Conceperea si funcționarea structurii organizatorice trebuie

orientate spre realizarea obiectivelor fundamentale si derivate ale organizatiei
2. Principiul unității de decizie și acțiune. Fiecare titular al unui post de conducere sau execuție ți
fiecare compartiment să fie subordonate unui singur șef.
3. Princiupiul managementului participativ- constituirea și funcționarea de organisme
participative de management și crearea de condiții organizatorice necesare implicării salariaților
în derularea proceselor manageriale
4. Principiul apropierii cinducerii de executie – necesitatea proiectarii unui numpr cât mai redus
de nivelurile ierarhice, care să asigure suplețe structurii organizatorice
5. Principiul reprezentării structurii organizatorice – formalizarea structurii organizatorice în
documente specifice: ROF, organigrama, fise de post.
6. Principiul permanenței conducerii-existența unui înlocuitor al managerului în lispsa acestuia
7. Principiul concordanței cerințelor postului cu aptitudinile titularului de post – asigurarea
corespondenței dintre conținutul cerințelor posturilor de management și execuție, cu o serie de
particularități, de caracteristici profesioanele și manageriale ale ocupanților acestora.
8. Principiul flexibilității structurii organizatorice – necesitatea adoptării permanente a structurii
organizatorice(organigrama) la modificările ce intervin în variabilele exogene, ce influențează
organizația și managementul acesteia.
9. Principiul creării de colective intercompartimentale – crearea și funcționarea unor colective
de specialiști recrutați din diverse compartimente pentru rezolvarea unor probleme complexe, cu
caracter inovațional.
10. Principiul determinării variantei optime – alegerea celei mai bune variante de structură
organizatorică din mai multe variante posibile.
11. Principiul economiei de comunicație – stabilirea componentelor structurii astfel îcât să se
reducă la strictul necesar volumul infrmațiilor înregistrate, transmise, prelucrate și interpretate
12. Principiul definirii armonizate a posturilor și funcțiilor- existența unor interdependențe între
posturi și funcții(acestea ca elemente de generalizare a posturilor) în ceea ce privește s c r ce le
revin
13. Principiul interdependenței minime- definirea obiectivelor derivate, specifice și individuale, a
sarcinilor, competențelor și responsabilităților subdiviziunilor organizatorice trebuie astfel
efectuată încăt să se reducă la minim dependența dintre ele
14. Principiul eficienței structurii organizatorice – compararea eforturilor reclamate de
funcționarea structurii cu efectele generate de aceasta și obținerea de eficiență.