CADRUL LEGAL ŞI INSTITUŢIONAL DE DESFĂŞURARE A

ACTIVITĂŢII DE CERCETARE ŞTIINŢIFICĂ

Desfășurarea activității de cercetare științifică este guvernată de un set de reguli transpuse

în legislația română în cadrul mai multor acte normative, respectiv:

 LEGEA Nr. 206 din 27 mai 2004 privind buna conduită în cercetarea
ştiinţifică, dezvoltarea tehnologică şi inovare;

 ORDONANTA nr. 57 din 16 august 2002 (*actualizata*) privind cercetarea

stiintifica si dezvoltarea tehnologica;

 LEGE Nr. 8 din 14 martie 1996 privind dreptul de autor şi drepturile

conexe;

 ORDIN Nr. 4393 din 8 iunie 2012 privind aprobarea Regulamentului de

organizare şi funcţionare a Consiliului Naţional de Etică a Cercetării Ştiinţifice, Dezvoltării
Tehnologice şi Inovării.

Legea nr. 206 din 27 mai 2004 privește buna conduită în cercetarea ştiinţifică,
dezvoltarea tehnologică şi inovare a intrat în vigoare în anul 2004 și a suferit modificări prin
Legea nr. 398/2006 Ordonanţa Guvernului nr. 28/2011.
În cap.2 al actului noirmativ se face vorbire despre Consiliul Naţional de Etică a Cercetării
Ştiinţifice, Dezvoltării Tehnologice şi Inovării: În vederea coordonării şi monitorizării aplicării
normelor de conduită morală şi profesională în activităţile de cercetare-dezvoltare, se
înfiinţează Consiliul Naţional de Etică a Cercetării Ştiinţifice, Dezvoltării Tehnologice şi
Inovării, denumit în continuare Consiliul Naţional de Etică, organism consultativ, fără
personalitate juridică, pe lângă autoritatea de stat pentru cercetare-dezvoltare.
Consiliul Naţional de Etică are următoarele atribuţii:
a) propune modificări ale Codului de etică;
b) elaborează coduri de etică pe domenii ştiinţifice, pe care le propune spre aprobare autorităţii
de stat pentru cercetare-dezvoltare;
c) *** Abrogată
d) urmăreşte aplicarea şi respectarea de către unităţile şi instituţiile de cercetare- dezvoltare,
precum şi de către personalul de cercetare-dezvoltare a dispoziţiilor
legale referitoare la normele de conduită morală şi profesională;
e) formulează opinii şi recomandări în legătură cu problemele de natură etică ridicate de evoluţia
ştiinţei şi a cunoaşterii;
f) analizează cazurile referitoare la încălcarea normelor de bună conduită, în urma sesizărilor sau
contestaţiilor ori prin autosesizare;
f^1) emite hotărâri prin care se constată dacă a fost realizată o abatere de la normele de bună
conduită; în cazurile în care au fost constatate abateri, hotărârile numesc persoana sau persoanele
fizice vinovate de respectivele abateri şi stabilesc sancţiunile ce urmează a fi aplicate;
g) îndeplineşte şi alte atribuţii stabilite de autoritatea de stat pentru cercetare- dezvoltare.
În cadrul unităţilor şi al instituţiilor prevăzute de lege se înfiinţează comisii de etică, pe
lângă consiliile ştiinţifice sau, după caz, pe lângă consiliile de administraţie.
Atribuţiile comisiilor de etică sunt următoarele:
a) urmăresc în cadrul unităţilor sau al instituţiilor respectarea codurilor de etică specifice
domeniului;
b) numesc comisii de analiză pentru examinarea sesizărilor referitoare la abaterile de la buna
conduită în activitatea de cercetare-dezvoltare aduse în atenţia lor în urma sesizărilor sau pe bază
de autosesizare.

ORDONANTA nr. 57 din 16 august 2002 privind cercetarea stiintifica si dezvoltarea

tehnologica

Acest act normativ stabilește cadrul general de reglementare si organizare a activitatii de

cercetare- dezvoltare din sistemul national de cercetare-dezvoltare.
Sistemul de cercetare- dezvoltare de interes national este parte a sistemului national de
cercetare-dezvoltare și cuprinde urmatoarele categorii de unitati de drept public, acreditate in
acest sens, conform prevederilor prezentei ordonante:
a) institute nationale de cercetare-dezvoltare;
b) institute, centre sau statiuni de cercetare ale Academiei Romane si de cercetare-dezvoltare ale
academiilor de ramura;
c) institutii de invatamant superior acreditate sau structure ale acestora;
d) institute sau centre de cercetare-dezvoltare organizate in cadrul societatilor nationale,
companiilor nationale si regiilor autonome de interes national.
Evaluarea activitatii de cercetare stiintifica si dezvoltare tehnologica
Evaluarea si atestarea capacitatii unitatilor si institutiilor prevazute la art. 7 lit. b) si c) se
realizeaza, dupa caz, de catre Academia Romana si academiile de ramura, respectiv de catre
Consiliul National al Cercetarii Stiintifice din Invatamantul Superior. Pentru celelalte unitati si
institutii prevazute la art. 7 si 8, evaluarea si atestarea se realizeaza de catre Colegiul Consultativ
pentru Cercetare-Dezvoltare si Inovare, denumit in continuare Colegiul consultativ, organizat in
conditiile art. 44. Academia Romana, academiile de ramura si Consiliul National al Cercetarii
Stiintifice din Invatamantul Superior, respectiv Colegiul consultativ, propun autoritatii de stat
pentru cercetare-dezvoltare validarea atestarii, neacordarea atestarii sau retragerea atestarii, dupa
evaluarea la un interval maxim de 3 ani, pentru unitatile si institutiile prevazute la art. 7 si 8.
Acreditarea unitatilor si institutiilor prevazute la art. 7 ca unitati componente ale
sistemului de cercetare-dezvoltare de interes national se realizeaza, dupa caz, de catre Academia
Romana, academiile de ramura, Consiliul National al Cercetarii Stiintifice din Invatamantul
Superior, respectiv Colegiul consultativ. Reacreditarea unitatilor componente ale sistemului de
cercetare-dezvoltare de interes national se efectueaza periodic, la un interval de maximum 5 ani,
sau la modificarea obiectului de activitate al acestora. Academia Romana, academiile de ramura
si Consiliul National al Cercetarii Stiintifice din Invatamantul Superior, respectiv Colegiul
consultativ, propun autoritatii de stat pentru cercetare-dezvoltare validarea hotararilor privind
acreditarea sau neacreditarea, respective reacreditarea.
Strategia nationala de cercetare-dezvoltare si Planul national de cercetare-
dezvoltare si inovare
Strategia nationala stabileste obiectivele de interes national si cuprinde mijloacele pentru
realizarea acestora.
Obiectivele principale ale Strategiei nationale sunt:
a) promovarea si dezvoltarea sistemului national de cercetare-dezvoltare pentru sustinerea
dezvoltarii economice si sociale a tarii si a cunoasterii;
b) integrarea in comunitatea stiintifica internationala;
c) protectia patrimoniului tehnico-stiintific romanesc;
d) dezvoltarea resurselor umane din activitatea de cercetare;
e) dezvoltarea bazei materiale si finantarea activitatii de cercetare.
Obiectivele Strategiei nationale sunt in concordanta cu obiectivele Programului de
guvernare si ale strategiilor sectoriale si sunt stabilite pe baza consultarii cu organelle
administratiei publice centrale si locale, cu Academia Romana si cu academiile de ramura, cu
institutiile de invatamant superior, cu unitatile de cercetare-dezvoltare, cu marii agenti
economici, cu patronatele si cu sindicatele.
Finantarea activitatilor de cercetare-dezvoltare si inovare
Sursele de finantare pentru activitatea de cercetare desfasurata de unitatile si institutiile
din cadrul sistemului national de cercetare se constituie din:
a) fonduri de la bugetul de stat;
b) fonduri atrase de la agenti economici;
c) fonduri provenite din programe si/sau cooperari internationale;
d) alte fonduri constituite conform legii.
Valorificarea potentialului de cercetare
Administratia publica centrala si locala, organizatiile guvernamentale si agentii
economici cu capital majoritar de stat au obligatia de a antrena potentialul stiintific national in
activitati privind:
a) initierea si contractarea de lucrari de cercetare si transfer tehnologic si valorificarea
rezultatelor cercetarii de interes specific institutiei;
b) elaborarea deciziilor de restructurare si modernizare a economiei;
c) elaborarea si evaluarea independenta a strategiilor proprii ramurii economice;
d) expertizarea si evaluarea independenta a aspectelor specifice propriei activitati, inclusiv
expertize legate de eficienta importului de noi tehnologii, produse si altele asemenea.

LEGEA Nr. 8 din 14 martie 1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe

Dreptul de autor asupra unei opere literare, artistice sau ştiinţifice, precum şi asupra
oricăror asemenea opere de creaţie intelectuală, este recunoscut şi garantat în condiţiile prezentei
legi. Acest drept este legat de persoana autorului şi comportă atribute de ordin moral şi
patrimonial.
 Subiectul dreptului de autor
Este autor persoana fizică sau persoanele fizice care au creat opera. În cazurile expres
prevăzute de lege, pot beneficia de protecţia acordată autorului persoanele juridice şi persoanele
fizice altele decât autorul. Calitatea de subiect al dreptului de autor se poate transmite în
condiţiile legii.
Se prezumă a fi autor, până la proba contrară, persoana sub numele căreia opera a fost
adusă pentru prima dată la cunoştinţă publică. Când opera a fost adusă la cunoştinţă publică sub
formă anonimă sau sub un pseudonim care nu permite identificarea autorului, dreptul de autor se
exercită de către persoana fizică sau juridică ce o face publică numai cu consimţământul
autorului, atât timp cât acesta nu-şi dezvăluie identitatea.
Obiectul dreptului de autor
Constituie obiect al dreptului de autor operele originale de creaţie intelectuală în
domeniul literar, artistic sau ştiinţific, oricare ar fi modalitatea de creaţie, modul sau forma
concretă de exprimare şi independent de valoarea şi destinaţia lor, cum sunt:
a) scrierile literare şi publicistice, conferinţele, predicile, pledoariile, prelegerile şi orice alte
opere scrise sau orale, precum şi programele pentru calculator;
b) operele ştiinţifice, scrise sau orale, cum ar fi: comunicările, studiile, cursurile universitare,
manualele şcolare, proiectele şi documentaţiile ştiinţifice;
c) compoziţiile muzicale cu sau fără text;
d) operele dramatice, dramatico-muzicale, operele coregrafice şi pantonimele;
e) operele cinematografice, precum şi orice alte opere audiovizuale;
f) operele fotografice, precum şi orice alte opere exprimate printr-un procedeu
analog fotografiei;
g) operele de artă plastică, cum ar fi: operele de sculptură, pictură, grafică, gravură, litografie,
artă monumentală, scenografie, tapiserie, ceramică, plastică sticlei şi a metalului, precum şi
operele de artă aplicată produselor destinate unei utilizări practice;
h) operele de arhitectură, inclusiv planşele, machetele şi lucrările grafice ce formează proiectele
de arhitectură;
i) lucrările plastice, hărţile şi desenele din domeniul topografiei, geografiei şi ştiinţei în general.
Fără a prejudicia drepturile autorilor operei originale, constituie, de asemenea, obiect al
dreptului de autor operele derivate care au fost create plecând de la una sau mai multe opere
preexistente, şi anume:
a) traducerile, adaptările, adnotările, lucrările documentare, aranjamentele muzicale şi orice alte
transformări ale unei opere literare, artistice sau ştiinţifice care reprezintă o muncă intelectuală
de creaţie;
b) culegerile de opere literare, artistice sau ştiinţifice, cum ar fi: enciclopediile şi antologiile,
colecţiile sau compilaţiile de materiale sau date, protejate ori nu, inclusiv bazele de date, care,
prin alegerea sau dispunerea materialului, constituie creaţii intelectuale.

Conţinutul dreptului de autor

Autorul unei opere are următoarele drepturi morale:
a) dreptul de a decide dacă, în ce mod şi când va fi adusă opera la cunoştinţă publică;
b) dreptul de a pretinde recunoaşterea calităţii de autor al operei;
c) dreptul de a decide sub ce nume va fi adusă opera la cunoştinţă publică;
d) dreptul de a pretinde respectarea integrităţii operei şi de a se opune oricărei modificări,
precum şi oricărei atingeri aduse operei, dacă prejudiciază onoarea sau reputaţia sa;
e) dreptul de a retracta opera, despăgubind, dacă este cazul, pe titularii drepturilor de exploatare,
prejudiciaţi prin exercitarea retractării.
Utilizarea sau exploatarea unei opere dă naştere la drepturi distincte şi exclusive ale
autorului de a autoriza:
a) reproducerea integrală sau parţială a operei;
b) difuzarea operei;
c) importul în vederea comercializării pe teritoriul României a copiilor de pe operă, realizate cu
consimţământul autorului;
d) reprezentarea scenică, recitarea sau orice altă modalitate publică de execuţie sau de prezentare
directă a operei;
e) expunerea publică a operelor de artă plastică, de artă aplicată, fotografice şi de arhitectură;
f) proiecţia publică a operelor cinematografice şi a altor opere audiovizuale;
g) emiterea unei opere prin orice mijloc ce serveşte la propagarea fără fir a semnelor, sunetelor
sau imaginilor, inclusiv prin satelit;
h) transmiterea unei opere către public prin fir, prin cablu, prin fibră optică sau prin orice alt
procedeu;
i) comunicarea publică prin intermediul înregistrărilor sonore şi audiovizuale;
j) retransmiterea nealterată, simultană şi integrală a unei opere prin oricare dintre mijloacele
citate la lit. g) şi h), de către un organism de emisie, diferit de organismul de origine a operei
radiodifuzate sau televizate;
k) difuzarea secundară;
l) prezentarea într-un loc public, prin intermediul oricăror mijloace, a unei opere radiodifuzate
sau televizate;
m) accesul public la bazele de date pe calculator, în cazul în care aceste baze de date conţin sau
constituie opere protejate.
Durata protecţiei dreptului de autor
Dreptul de autor asupra unei opere literare, artistice sau ştiinţifice se naşte din momentul
creării operei, oricare ar fi modul sau forma concretă de exprimare.
Dacă opera este creată, într-o perioadă de timp, în părţi, serii, volume şi în orice alte
forme de continuare, termenul de protecţie va fi calculat, potrivit alin. (1), pentru fiecare dintre
aceste componente.
Limitele exercitării dreptului de autor
Sunt permise, fără consimţământul autorului şi fără plata vreunei remuneraţii,
următoarele utilizări ale unei opere aduse anterior la cunoştinţă publică, cu condiţia ca acestea să
fie conforme bunelor uzanţe, să nu contravină exploatării normale a operei şi să nu îl
prejudicieze pe autor sau pe titularii drepturilor de exploatare:
a) reproducerea unei opere în cadrul procedurilor judiciare sau administrative, în măsura
justificată de scopul acestora;
b) utilizarea de scurte citate dintr-o operă, în scop de analiză, comentariu sau critică ori cu titlu
de exemplificare, în măsura în care folosirea lor justifică întinderea citatului;
c) utilizarea de articole izolate sau de scurte extrase din opere în publicaţii, în emisiuni de radio
sau de televiziune ori în înregistrări sonore sau audiovizuale, destinate exclusiv învăţământului,
precum şi reproducerea pentru învăţământ, în cadrul instituţiilor publice de învăţământ sau de
ocrotire socială, de articole izolate sau de scurte extrase din opere, în măsura justificată de scopul
urmărit;
d) reproducerea pentru informare şi cercetare de scurte extrase din opere, în cadrul bibliotecilor,
muzeelor, filmotecilor, fonotecilor, arhivelor instituţiilor publice culturale sau ştiinţifice, care
funcţionează fără scop lucrativ; reproducerea integrală a exemplarului unei opere este permisă,
pentru înlocuirea acestuia, în cazul distrugerii, al deteriorării grave sau al pierderii exemplarului
unic din colecţia permanentă a bibliotecii sau a arhivei respective;
e) reproducerea, difuzarea sau comunicarea către public, în scopul informării asupra problemelor
de actualitate, de scurte extrase din articole de presă şi reportaje radiofonice sau televizate;
f) reproducerea, difuzarea sau comunicarea către public de scurte fragmente ale conferinţelor,
alocuţiunilor, pledoariilor şi a altor opere de acelaşi fel, care au fost exprimate oral în public, cu
condiţia ca aceste utilizări să aibă ca unic scop informarea privind actualitatea;
g) reproducerea, difuzarea sau comunicarea către public a operelor în cadrul informaţiilor privind
evenimentele de actualitate, dar numai în măsura justificată de scopul informaţiei;
h) reproducerea, cu excluderea oricăror mijloace care vin în contact direct cu opera, difuzarea
sau comunicarea către public a imaginii unei opere de arhitectură, artă plastică, fotografică sau
artă aplicată, amplasată permanent în locuri publice, în afara cazurilor în care imaginea operei
este subiectul principal al unei astfel de reproduceri, difuzări sau comunicări şi dacă este utilizată
în scopuri comerciale;
i) reprezentarea şi executarea unei opere în cadrul activităţilor instituţiilor de învăţământ,
exclusiv în scopuri specifice şi cu condiţia ca atât reprezentarea sau executarea, cât şi accesul
publicului să fie fără plată.

ORDIN Nr. 4393 din 8 iunie 2012 privind aprobarea Regulamentului de organizare şi
funcţionare a Consiliului Naţional de Etică a Cercetării Ştiinţifice, Dezvoltării Tehnologice
şi Inovării

Consiliul Naţional de Etică a Cercetării Ştiinţifice, Dezvoltării Tehnologice şi Inovării,

denumit în continuare CNECSDTI, este un consiliu consultativ de nivel naţional, fără
personalitate juridică, care îşi desfăşoară activitatea în conformitate cu prevederile Legii
educaţiei naţionale nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale Legii nr.
206/2004 privind buna conduită în cercetarea ştiinţifică, dezvoltarea tehnologică şi inovare, cu
modificările şi completările ulterioare.
CNECSDTI are misiunea de a coordona şi monitoriza aplicarea normelor de bună
conduită morală şi profesională în activităţile de cercetare-dezvoltare din România.
În acest scop CNECSDTI are următoarele atribuţii:
a) urmăreşte aplicarea şi respectarea de către unităţile şi instituţiile de cercetare- dezvoltare,
precum şi de către personalul de cercetare-dezvoltare a dispoziţiilor legale referitoare la normele
de conduită morală şi profesională;
b) realizează rapoarte cu analize, opinii şi recomandări în legătură cu problemele de natură etică
ridicate de evoluţia ştiinţei şi a cunoaşterii şi cu etica şi deontologia profesională în activitatea de
cercetare-dezvoltare;
c) analizează cazurile referitoare la încălcarea normelor de bună conduită, în urma sesizărilor sau
contestaţiilor ori prin autosesizare;
d) emite hotărâri prin care constată dacă a fost realizată o abatere de la normele de bună
conduită; în cazurile în care au fost constatate abateri, în hotărâri se numesc persoana sau
persoanele fizice vinovate de respectivele abateri şi se stabilesc sancţiunile ce urmează a fi
aplicate, conform legii;
e) propune modificări ale Codului de etică şi deontologie profesională al personalului de
cercetare-dezvoltare;
f) elaborează coduri de etică pe domenii ştiinţifice, pe care le propune spre aprobare Ministerului
Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, denumit în continuare MECTS.
CNECSDTI are şi următoarele atribuţii:
a) întocmeşte anual un raport de activitate pe care îl prezintă conducerii MECTS şi
Autorităţii Naţionale pentru Cercetare Ştiinţifică, denumită în continuare ANCS;
b) analizează respectarea normelor de bună conduită în cadrul programelor de finanţare a
cercetării-dezvoltării şi inovării şi face propuneri referitoare la respectarea normelor de bună
conduită în activitatea de evaluare a proiectelor înscrise în cadrul competiţiilor de proiecte,
precum şi referitoare la evaluarea, monitorizarea şi controlul bunei conduite în cercetare-
dezvoltare şi inovare în cadrul activităţilor finanţate sau ce urmează a fi finanţate;
c) analizează şi face propuneri pentru stabilirea condiţiilor de colaborare cu structuri şi
organisme străine sau internaţionale cu responsabilităţi similare;
d) colaborează, în realizarea atribuţiilor sale, cu Colegiul consultativ pentru cercetare-
dezvoltare şi inovare, Consiliul Naţional al Cercetării Ştiinţifice, Consiliul Naţional pentru
Dezvoltare şi Inovare, Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor
Universitare, Consiliul de etică şi management universitar, cu Academia Română, academiile de
ramură, cu ministerele, cu reprezentanţi ai mediului academic, ai mediului de afaceri şi ai
societăţii civile.
 CNECSDTI este format din 9 membri, numiţi prin ordin al ministrului educaţiei,
cercetării, tineretului şi sportului.

Preşedintele CNECSDTI are următoarele atribuţii:

a) propune planificarea activităţilor necesare pentru îndeplinirea misiunii atribuite explicit prin
prezentul regulament şi o supune aprobării membrilor;
b) conduce şi moderează şedinţele de lucru ale CNECSDTI şi aprobă minuta întâlnirilor;
c) stabileşte ordinea de zi a şedinţelor de lucru ale CNECSDTI; ordinea de zi se transmite prin
mijloace electronice tuturor membrilor cu cel puţin 48 de ore înaintea şedinţelor, se aprobă la
începutul fiecărei şedinţe şi, la cererea oricărui membru al CNECSDTI, poate fi modificată prin
decizie a membrilor CNECSDTI;
d) asigură legătura operativă a CNECSDTI cu ministrul educaţiei, cercetării, tineretului şi
sportului şi cu preşedintele ANCS, în vederea informării acestora despre activitatea CNECSDTI;
e) reprezintă CNECSDTI în relaţia cu terţii, conform mandatului acordat explicit de către
membrii acestuia, pe perioade determinate.

Bibliografie:
• LEGEA Nr. 206 din 27 mai 2004 privind buna conduită în cercetarea ştiinţifică,
dezvoltarea tehnologică şi inovare;
• ORDONANTA nr. 57 din 16 august 2002 (*actualizata*) privind cercetarea stiintifica si
dezvoltarea tehnologica;
• LEGE Nr. 8 din 14 martie 1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe;
• ORDIN Nr. 4393 din 8 iunie 2012 privind aprobarea Regulamentului de organizare şi
funcţionare a Consiliului Naţional de Etică a Cercetării Ştiinţifice, Dezvoltării Tehnologice şi
Inovării.