UNIVERSITATEA BABEȘ-BOLYAI

Facultatea de Științe Economice și Gestiunea Afacerii

Contabilitate și informatică de gestiune

CONTABILITATE MANAGERIALĂ

Student,
Păcurari Lorena Maria
Grupa 5
 Aspecte conceptuale privind contabilitatea managerialǎ

Contabilitatea managerială reprezintă procesul de identificare, cuantificare, colectare,

analiză, prelucrare, interpretare și transmitere a informațiilor financiare utilizate de management
pentru realizarea funcțiilor sale.
Rolul acesteia este furnizarea informațiilor contabile necesare managerilor pentru luarea
deciziilor.

Particularitățile contabilității manageriale, în raport cu contabilitatea financiară, includ

următoarele:
• Se adresează numai utilizatorilor interni.
• Informațiile oferite de contabilitatea managerială sunt caracterizate prin confidențialitate.
• Informațiile oferite vizează în principal evenimente viitoare.
• Contabilitatea managerială nu este normată/normalizată și nu trebuie să utilizeze anumite
instrumente impuse pentru armonizarea/conformitatea limbajului (documente tipizate,
Plan de conturi etc).
• Nu ține cont de frontierele juridice și fiscale.
• Oferă o viziune detaliată asupra tuturor activităților.
• Gruparea veniturilor, cheltuielilor și rezultatelor se face în funcție de necesitățile de
analiză a activității desfășurate.
• Are la bază reguli suple și evolutive.
• Se pot utiliza aproximări și simplificări.
• Informațiile oferite sunt caracterizate prin punctualitate și rapiditate.
• Nu există neapărat o anumită periodicitate a informațiilor oferite.

Caracteristicile contabilității manageriale sunt următoarele:

• Informațiile din contabilitatea managerială sunt destinate numai utilizatorilor interni, ceea
ce a determinat apariția „dualismului contabil” - contabilitatea managerială destinată
utilizatorilor interni, vs contabilitatea financiară destinată utilizatorilor externi.
• Modul de organizare a contabilității manageriale rămâne la latitudinea fiecărei entități,
deoarece fiecare utilizator are necesități de informare diferite și preferă o anumită formă
de prezentare (tabelă, text, mixt, etc.).
• Contabilitatea managerială are autonomie și independență în raport cu celelalte
componente ale sistemului informațional dintr-o entitate, deoarece are propriile obiective,
tehnici, metode și instrumente de lucru.
• Informațiile furnizate de contabilitatea managerială sunt actuale, pertinente și obținute
rapid. Acestea trebuie să fie actuale pentru a servi intereselor utilizatorilor, pertinente
 pentru a se adecva nevoilor lor de informare, iar rapiditatea informațiilor este de multe ori
mai importantă decât exactitatea lor.
• Contabilitatea managerială satisface nevoi de ordin economic, acestea fiind prioritare
celor de ordin juridic sau fiscal.
• Contabilitatea managerială trebuie axată în principal pe furnizarea de informații
previzionale.

Piața informațiilor contabile destinate managementului (ICM)

Informația economică reprezintă o comunicare, o știre sau un mesaj ce conține elemente
noi de cunoaștere a unor stări, a unor situații sau a condițiilor de manifestare a anumitor
fenomene sau procese economice din trecut, prezent sau viitor.
Clasificări
• După conținutul lor:
o Informații de planificare;
o Informații efective;
o Informații de control.
• După etaloanele informaționale ICM pot fi:
o Informații cantitative
o Informații valorice

• În funcție de reflectarea în timp a fenomenelor și proceselor economiceICM pot fi:

o Informații active
o Informații passive
o Informații previzionale

• După sfera de cuprindere ICM pot fi:

o Informații sintetice
o Informații analitice

Informațiile furnizate de contabilitatea manageriale sunt destinate exclusiv utilizatorilor

interni (manageri) astfel că aceste informații contribui la realizarea funcțiilor managementului:

• Funcția de planificare
• Funcția de organizare
• Funcția de comandă
• Funcția de coordonare
• Funcția de control
 Conceptul de cost și clasificarea costurilor

Costul, în general, reprezintă ansamblul eforturilor cuantificate valoric realizate pentru

dobândirea (achiziția sau producerea) de bunuri, lucrări și servicii respectiv pentru vânzarea de
bunuri, realizarea de lucrări sau prestarea de servicii.

Astfel, în contabilitate deosebim următoarele categorii principale de costuri:

a) costul de achiziție, utilizat pentru evaluarea bunurilor, lucrărilor și serviciilor achiziționate de

la terți, care este format din:
• prețul sau tariful negociat cu furnizorul pentru bunurile sau lucrările și serviciile
achiziționate;
• contravaloarea transportului și a manipulării respectivelor bunuri, dacă acestea sunt
facturate separat;
• eventuale taxe nedeductibile (de exemplu taxele și comisioanele vamale în cazul
importurilor sau TVA în cazul unui cumpărător neînregistrat în scopuri de TVA);
• contravaloarea instalării și punerii în funcțiune, în cazul imobilizărilor corporale, dacă
acestea sunt facturate separat.

b) costul de producție, utilizat pentru evaluarea, în general, a bunurilor realizate din producția
proprie (se poate calcula și în cazul lucrărilor executate și serviciilor prestate), care cuprinde
totalitatea costurilor realizate pentru obținerea bunurilor, lucrărilor sau serviciilor respective.
Acestea sunt formate din costurile direct identificabile pe produsele, lucrările sau serviciile
respective la care se adaugă o cotă parte din costurile indirecte legate de activitatea de producție.

Clasificarea costurilor

Clasificarea costurilor este direct dependentă de tipul de activitatea al fiecărei entități și de aceea
vom aborda această clasificare prin prisma unei unități care are ca obiect de activitate producția
de bunuri și vânzarea acestora. Astfel, cele mai importante criterii de clasificarea costurilor în
acest caz sunt:

1. În funcție de legătura cu activitatea de producție deosebim:

2. După posibilitatea identificării cheltuielilor cu produsele realizate, serviciile executate și
lucrările prestate deosebim:

3. După comportamentul lor în raport cu activitatea de producție deosebim:

a) costuri fixe, reprezentate de acele costuri al căror nivel nu depinde de volumul producției și
care, în general, apar indiferent dacă se realizează sau nu producție, cum ar fi de exemplu:
costurile cu chiria, cu asigurările, etc.;
b) costuri variabile reprezentate de acele costuri care sunt direct proporționale cu volumul
producției și variază în raport cu aceasta, cum ar fi de exemplu: costurile cu materii prime și
materiale directe, cu energia electrică folosită pentru funcționarea echipamentelor productive
etc..

4. După nivelul de calculație deosebim:

a) costul de producție (costul de secție), care cuprinde costurile directe și costurile indirecte de
producție (acesta este costul la care se contabilizează producția obținută în contabilitatea
financiară);
b) costul de întreprindere, care cuprinde costul de producție și costurile administrative;
c) costul complet, care cuprinde costul de întreprindere și costurile de desfacere.
Structura acestor costuri poate este redată schematic în figura următoare:

5. În funcție de gradul de control şi posibilitatea managementului de a influența costurile

deosebim:
a) costuri controlabile, reprezentate de acele costuri pe care managerul are posibilitatea de a le
influența, cum ar fi de exemplu costul salarial;
b) costuri necontrolabile reprezentate de acele costuri pe care managerul nu are posibilitatea de a
le influența, cum ar fi de exemplu costurile cu impozite și taxe.
Comportamentul costurilor

În monitorizarea activității entităților, o atenție deosebită trebuie să fie acordată factorilor

care determină sau influențează comportamentul costurilor. Comportamentul costurilor
reprezintă modul în acestea ar reacționa la o eventuală modificare a volumului activității.
Astfel, dacă unele costuri rămân fixe, indiferent de modificările volumului de activitate,
altele variază proporțional cu aceste modificări ale volumului activității de producție.

Un principiu de bază în comportamentul costurilor este acela că pe măsură ce volumul

activității crește, costurile, în ansamblul lor, vor crește.

De asemenea:
a) în cazul costurilor variabile – caracteristica lor de a se modifica în raport cu volumul
activității de producție se referă la costurile variabile totale, iar costurile variabile unitare vor
rămâne neschimbate în raport cu volumul activității (aceste costuri unitare se vor modifica numai
datorită modificării valorii componentelor lor);

b) în cazul costurilor fixe – comportamentul acestora este invers, în sensul că, la nivel global,
costurile fixe totale vor rămâne relativ constante în raport cu volumul activității, iar costurile
fixe unitare se vor diminua pe măsură ce crește volumului activității de producție.
Sinteza comportamentului costurilor în raport cu creșterea volumului producției este prezentată
în tabelul următor:

Astfel, pentru a se putea asista procesul decizional în elaborarea de scenarii cu privire la

modificarea volumului activității (creșterea sau descreșterea acestuia), este obligatoriu să se
identifice fiecare element component al costurilor precum și modul în care aceste componente
evoluează în raport cu volumul activității.