Sufletul meu zdrențuit sau maneaua electronică cântată nazal

e aproape normal să te întrebi despre rostul întâmplărilor ciudate care se tot leagă și se petrec în jurul
nostru și care cumva deschid la rândul lor o fereastră în mintea mea și care mă face să sufăr din ce în ce
mai mult apoi sufletul meu zdrențuit și vremea mea care se stinge firesc și ninsorile deja nesfârșite și iar
mă întreb despre rostul meu acum și nu găsesc un răspuns care să mă convingă și ce nopți stranii se
întâmplă dar mai ales cât de toxice le simt cu aerul greu de respirat și coșmaruri multe nopți de nesomn
nopți chinuite apoi mă prinde lumina zilei plângând iar privirea mi se prelinge de-a lungul străzii plină de
speranță dar încă nu vii

te mai întâlnesc din când în când în vise când apuc să dorm și te văd amestecând magic tot felul de
cuvinte ca într-un puzzle gigant și unde eu privesc neputincios la tine ca la o sibilă din vremuri de demult
vremuri apuse având deja credința că nu mai încap în acele vorbe valiză