Mariș Alexia

Nicolae Bălcescu, prietenul lui

Vasile Alecsandri, moare la Palermo în 1852. Între anii
1852-1853, Alecsandri rămâne pentru mai multă vreme
în Franța. În vara anului 1853, pornește spre sudul
Franței, într-o călătorie spre Pirinei, Marsilia, Gibraltar,
Tanger, Maroc, Madrid, o călătorie care va lăsa urme în
creația sa poetică, în gustul pentru exoticul mauro-
hispanic.

În 1855 s-a îndrăgostit de Paulina Lucasievici, cu care a avut o fată,

Maria, născută în noiembrie 1857. S-au căsătorit nouăsprezece ani
mai târziu, pe 3 octombrie 1876, la Mircești. Din 1860 se stabilește la
Mircești, unde rămâne până la sfârșitul vieții, chiar dacă lungi
perioade de timp a fost plecat din țară în misiuni diplomatice.

În 1882 este ales președinte al secției de literatură a

Academiei. Călătorește în Franța pentru a primi
premiul oferit de felibri; este sărbătorit la Montpellier.
Îl vizitează pe ambasadorul României la Londra,
prietenul său Ion Ghica. Pleacă la Paris în 1885, ca
ministru al României în Franța. În 1889, primește vizita
poeților francezi Sully Prudhomme și Leconte de Lisle.
V a s i l e Alecsandri s-a stins din viață la 22 august 1890, după o

lungă suferință, fiind înmormântat cu toate onorurile la conacul său

de la Mircești.