Articolul 261.

 Deducerea amortizării mijloacelor fixe

(1) Mărimea deducerii amortizării calculate a mijloacelor fixe se determină în
conformitate cu prezentul articol şi cu art.24.
(2) Mijloacele fixe pe care se calculează amortizarea este proprietatea materială reflectată
în bilanţul contribuabilului în conformitate cu legislaţia şi care este prevăzută a fi utilizată în
activitatea de întreprinzător, a căror valoare scade prezumtiv ca urmare a uzurii fizice şi morale
şi a cărei perioadă de exploatare este mai mare de un an, iar valoarea ei depăşeşte suma de 6000
de lei.
(3) Sînt considerate, de asemenea, mijloace fixe supuse amortizării în scopuri fiscale
investiţiile efectuate în mijloacele fixe care fac obiectul unui contract de leasing operaţional,
locaţiune, concesiune, arendă, comodat, sublocaţiune. În sensul prezentului alineat, prin
investiţie se înţelege excedentul cheltuielilor ce ţin de reparaţie, îmbunătăţire şi altele asemenea
în privinţa mijloacelor fixe respective asupra cheltuielilor menţionate, permise spre deducere în
perioada fiscală conform modului stabilit la alin.(11).
(4) Din punct de vedere fiscal, în cazul leasingului financiar, locatarul este tratat ca
proprietar al mijloacelor fixe primite în leasing, iar în cazul leasingului operaţional, calitatea de
proprietar o are locatorul. Calcularea şi deducerea amortizării mijloacelor fixe care fac obiectul
unui contract de leasing se efectuează de către locatar în cazul leasingului financiar şi de către
locator în cazul leasingului operaţional.
(5) Evidenţa mijloacelor fixe în scopuri fiscale se ţine pentru fiecare obiect separat.
(6) Amortizarea mijloacelor fixe se calculează începînd cu luna următoare celei în care
mijlocul fix se pune în funcţiune prin utilizarea metodei liniare de amortizare. Mărimea
amortizării mijloacelor fixe ce urmează a fi dedusă se determină prin înmulţirea valorii
mijloacelor fixe la norma de amortizare respectivă prevăzută la alin.(7).
(7) Norma amortizării pentru fiecare mijloc fix se determină ca raport dintre 100% şi
durata de funcţionare utilă a acestuia stabilită de Guvern.
 (10) Atribuirea cheltuielilor/costurilor ulterioare aferente reparaţiei sau dezvoltării la
cheltuieli curente sau la cheltuieli care urmează a fi capitalizate se efectuează în conformitate cu
Standardele Naţionale de Contabilitate sau ale IFRS. Cheltuielile aferente întreţinerii, asistenţei
tehnice nu reprezintă cheltuieli de reparaţie şi se atribuie la cheltuieli curente.
(11) Cheltuielile aferente reparaţiei curente şi capitale a mijloacelor fixe ce nu corespund
prevederilor alin.(2) se permit spre deducere în limita a 15% din suma calculată a locaţiunii,
arendei, leasingului operaţional sau redevenţei (plăţii pentru concesiune), suportată pe
parcursul perioadei fiscale, iar în cazul cheltuielilor de reparaţie a mijloacelor de transport
aerian internaţional – în mărime de 100% din suma calculată a ratei de leasing operaţional,
suportată pe parcursul perioadei fiscale. În sensul prezentului alineat, prin mijloacele fixe ce nu
corespund prevederilor alin.(2) se înţeleg mijloacele fixe care sînt utilizate în activitatea de
întreprinzător a agentului economic conform contractului de arendă, locaţiune, leasing
operaţional, concesiune, ale căror cheltuieli aferente, potrivit contractului nominalizat, revin
arendaşului, locatarului sau concesionarului.
 (111) Este permisă deducerea în mărime de 100% a cheltuielilor aferente reparaţiei
mijloacelor de transport proprii utilizate la prestarea serviciilor de transport rutier de persoane
în regim de taxi.
(12) Nu se permite deducerea amortizării mijloacelor fixe primite cu titlu gratuit, cu
excepţia cazurilor în care valoarea acestora a fost inclusă în venitul impozabil al
contribuabilului.
(13) În cazul finanţării parţiale a procurărilor mijloacelor fixe din surse ce constituie
venituri neimpozabile, amortizarea se va calcula pentru partea suportată de către întreprindere.
(14) Prin derogare de la alin.(12) şi (13), suma subvenţiilor obţinute ca urmare a efectuării
investiţiilor prin procurarea mijloacelor fixe din sursele proprii nu influenţează asupra mărimii
valorii de intrare a mijloacelor fixe.
(15) În scopuri fiscale, nu se recunosc diferenţele din reevaluarea mijloacelor fixe.
 (17) Evidenţa şi calcularea amortizării mijloacelor fixe în scopuri fiscale, modalitatea de
determinare a sumelor aferente cheltuielilor pentru reparaţie permise la deducere, precum şi
modul de determinare a rezultatului fiscal în cazul ieşirii mijloacelor fixe de la entitate se
efectuează în conformitate cu regulamentul aprobat de Guvern.
  (18) Valoarea de intrare a mijloacelor fixe se stabileşte în conformitate cu prevederile
Standardelor Naţionale de Contabilitate sau ale IFRS, care nu contravin prevederilor
prezentului cod.