In m e morla m

Emanoil
Petruţ

A plecat d i ntre noi, c u acea distincţie rară, c u care ies d i n Gccnă

numai marii artişti, dispărînd în IUIIl a august, luna stelelor ce cad, unul
d i n tre pretioşii artişti ai scenei şi ecranului românesc : Emanoil Petruţ !
Ochii săi de culoarea lacurilor glaciare de munte nu vor mai refle .� ta
i n ei nici strălucirea soarelui. nici luminile reflectoarelor şi blendelor. Voce:�
sa cu timbru baritonal şi accente vrincene se va rătăci i n eterul amintirii şi
cine oare şi-o va mai reaminti peste numai cîţiva ani ? Cu fruntea sus fii
cu •pas legănat a pornit spre o intilnire la care era aştrptat (mi-a spus-o
nu fără vădită teamă, l a o reprtiţie) de peste doi ani. Poate că la capătul
drumului, drumul acestei ipotetice întîlniri, il aşteaptă u n celebru hohot de
ris care :>c va îm)Jicti fericit cu hohotul r.ău ...
Cind l-am văzu t pentru prima oară pc scenă i n piesa Nepo\ i i g :) l"­
nist u l u i . sint zeci de ani de atunci, intr-un decor cu arderi de un roşu
i nten.<; , semnat de şi el dusul Tony Gheorghiu, inalt, vioi, spectaculos,
părul de un blond auriu i i desena o aură strălucitoare in jurul frunţii ...
Putea fi şi Făt-Frumos şi Pcer Gynt şi Parsifal şi tînărul Oedip sau oriee
erou de legendă ... Ultima oară cind l-am văzut, tot )Je scenă, era o i m :-nsă
şi prelungă pată brună, căreia lumina sccnică n u i i mai putea primle
c111n turul'ile şi in care luminile dinlăuntru, cele care dau autenticitatea mag­
netismului actoricesc, se stinseseră... Aura ii dispăruse, măcinată de boală ...
Pe traiectoria d i n tre aura strălucitoare a începutului şi trista pată brun'i.
de-a lungul unor ani, s-au înşirui t nenumărate succes!', ncnumăr:�.le
izbînzi actoriceşti... Pe scenă şi pc ecranele mari şi mici... Eroii naţionali
ca Tudor, Mircea Basarab, Răzvan s-au alăturat eroilor contemporani, ai
noii dramaturgii, ai scrisului zilelor noastre, intr-o amplă galerie, dcloe
lipsită de diversitate.
Prin dispariţia lui Emanoil Pctruţ lumea artei româneşti pierde nu
numai un valoros slujitor al ei, dar şi un om. U n om plin de simplitate, el e
căldură sufletească, de înţelepciune şi tact, a cărui coordonată de viaţă a
fost dragostea de om.
Dacă, pentru Emanoil Petruţ-artistul, ursitoarele s-au dovedit rfCll c ­
roasc, dîndu-i talent, vigoare, frumuseţe, parcclc necruţătoare şi hulpave
s-au grăbit şi i-au tăiat cu malefică foarfecă firul vieţii, mult, mult prea
devreme.
Să-i păstrăm amintirea.
Mihai BERECHET

7 0 https://biblioteca-digitala.ro