Tema 5: Regimul de activtate şi odihnă

1.Activitatea și odihna – noțiuni generale

În procesul de instruire și educație al copiilor predomină activitatea
intelectuală, care se asociază cu funcțiile creierului, în primul rînd a scoarței
crebrale. Există două tipuri de activități: intelectuală și fizică.
Este cunoscut că în timpul activității intelectuale este antrenat mai nult
sistemul nervos central. În timpul activității intelectuale sporește afluxul de sânge
spre creier și diminuează spre extremități și organele abdominale.
Afluxul de sângele, care conține substanțe nutritive și hormoni, prezintă o
condiție necesară pentru activitatea intelectuală normală a creierului. O anemie
îndelungată a creierului atribuie sistemului nervos o stare de iritefalului abilitate.
Cercetările au demonstrat că substanța cenușie a encefalului este mai bine
aprovizionată cu sânge decât cea albă. Unui cm2 de substanță cenușii revin de 5-6
ori mai multe vase sangvine capilare decât celei albe. În comparație cu alte organe
și țesuturi, capilarele sangvine ale encefalului sunt mai numeroase și mai mici,
pereții fini (subțiri). Sistemul venos al creierului permite ca produsele metabolice
să fie eliminate mai rapid din organism.
Consumul energetic în timpul activității intelectuale este destul de mic și nu
depășește 10% din metabolismul bazal. Metabolismul substanței cenușii a
encefalului la 1g de masă e mult mai înalt decât cel al musculaturii, inclusiv a
măduvei spinării. Dacă 1g de măduvă a spinării consumă 250-300 mm3 O2/oră,
atunci creierul - cu 13-20% mai mult.
Astfel, în timpul activității intelectuale țesuturile creierului consumă o
cantitate mai mare de oxigen și elimină bioxid de carbon, iar în sânge sporește
conținutul acidului fosforic, care are strânse relații cu funcțiile sistemului nervos.
Tot în acest timp sporește consumul de zahăr, a cărui cantitate poate depăși 100%
și mai mult.
Copilul către vârsta de 7 ani, normal dezvoltat morfologic și funcțional, este
pregătit către procesul de școlarizare. Procesul de educație și instruire contribuie la
perfecționarea funcțiilor sistemului nervos central și, mai ales a memoriei, gândirii,
analizei, sintezei și altele. Totodată, acest proces, într-o măsură anumită,
diminuează activitatea motorie.
În general, orele de activitate necesită de la copii o activitate sporită a
proceselor de excitație, cât și o inhibiție, o bună echilibrare a lor în scoarța
cerebrală, iar uneori și o modificare a lor.
În timul procesului instructiv-educativ, sistemul al doilea de semnalizare
predomină față de primul, care pentru preșcolari prezintă o dificultate.

1
 Prin urmare, activitatea intelectuală și activitatea morfofucțională
nedesăvârșită crează suficiente premise ca în timpul procesului instructiv-educativ
să apară o oboseală evidentă.

2.Oboseala. Surmenajul
Oboseala prezintă o stare fiziologică, care apare în urma unei activități
îndelungate sau intense și se caracterizează printr-o diminuare a calității
activității date și reducerii capacității de muncă. În acest caz se stabilește o
reducere a calității funcției nu numai a sistemului sau organului inclus în
activitatea dată, ci și a organismului în întregime. Prima sursă de diminuare a
calității funcției este oboseala, care apare în cortexul cerebral, dereglând
interacţiunea centrelor nervoase corticale şi subcorticale.
Subiectiv oboseala se manifestă printr-un complex de senzații neplăcute.
Specific oboselii este faptul, că ea este reversibilă.
Fiziologul rus I.Pavlov a satbilit că celulele nervoase au o capacitate de
muncă limitată. După acest hotar urmează ”protecția existenței celulelor nervoase”
prin apariţia oboselii.
Oboseala este o stare a organismului care se caracterizează prin scăderea
capacităţii funcţionale a cortexului cerebral, dereglarea interacţiunii centrelor ner-
voase corticale şi subcorticale şi scăderea nivelului de funcţionare a diverselor
sisteme şi organe ale organismului. Rolul principal în survenirea oboselii aparţine
sistemului nervos central care determină scăderea capacităţii funcţionale a celulelor
nervoase şi slăbirea capacităţii de muncă.
N. Krasnogorski a relevat prezența a două etape ale oboselii la copii:
 prima etapă - slăbeşte procesul de inhibiţie activă internă și se exteriorizează
prin agitație îndelungată;
 a doua etapă - scade nivelul procesului de excitabilitate şi creşte procesul de
inhibiţie (predominarea proceselor de inhibiție față de cele de excitație).
Starea de oboseală se manifestă prin:
 reducerea calității muncii (crește numărul de erori în timpul rezolvării
diferitor probleme, scrierii dictărilor etc.);
 diminuarea atenției;
 diminuarea receptivității organelor de simț;
 micșorarea volumului productivității;
 diminuarea capacității de a diferenția;
 mișcări fără motive;
 micșorarea tonusului muscular, fața palidă, ochii tulburi;
 somnolență pe parcursul zilei și noaptea – insomnie;

2
  cefalee, diminuarea memoriei etc.
Frecvent, starea de oboseală se confundă cu starea de osteneală cu toate că
aceste noțiuni sunt înrudite, totuși ele nu sunt identice.
Osteneala prezintă o exprimare selectivă a oboselii. Ea se manifestă prin
slăbiciuni, lipsa dorinței de a activa etc.
O altă stare este cea de extenuare sau istovire care reprezintă o
predispoziție spre obosire mai rapidă. Această stare apare la copiii care au suportat
diferite maladii grave, care sunt insuficient alimentați, la care durata somnului
nocturn este redusă etc.
Factorii care provoacă apariția oboselii pot fi grupați în: factori interni,
factori ai mediului ambiant din încăperi și regimul de ocupații, care sunt redați în
tabelul 5.1.
Tabelul 5.1.
Grupele principale de factori ai oboselii.
Grupul de factori Factorii
Factori interni  suportarea a diferitor boli infecțioase și cronice;
 dereglări a organelor de simț, endocrine;
 efort static al mușchilor spinali și cervicali;
 intensificarea funcțiilor unor organe, sisteme,
analizatori etc.
Factori ai  creșterea concentrației dioxidului de carbon;
mediului ambiant  sporirea valorii temperaturii aerului;
din încăperi  nerespectarea cerințelor de aerisire permanentă;
 folosirea mobilierului incomod în timpul ocupațiilor;
 un nivel sporit de zgomot;
 hârtia manualelor necalitativă și imprimarea slabă a
imaginelor, textului etc.
Regimul de  nerespectarea regimului rațional al zilei;
ocupații  lipsa odihnei reglamentate și insuficiența duratei ei;
 suprasolicitarea: numărul mare de activități (ore) pe zi,
efortul intelectual la unele arii curriculare (matemarică,
etc.), frecventarea diferitor secții, cercuri;
 durata redusă a somnului de noapte etc.

Deci semnificaţia biologică a oboselii constă în menținerea vieții celulelor

nervoase, de apărare a organismului de extenuarea excesivă a capacităţii
funcţionale. Cele mai eficace măsuri de prevenire a apariției oboselii sunt:
 odihna reglamentată și, mai ales, somnul de noapte;
 respectarea regimului optim de activitate.
Fenomenele de oboseală dispar după odihnă, însă dacă odihna nu este
3
suficientă şi nu reuşeşte să înlăture toate manifestările oboselii, atunci se realizează
o sumaţie care duce la oboseală cronică sau surmenaj.
Surmenajul reprezintă o stare, care creează o discordanţă vădită între
modificările fiziologice din timpul lucrului şi perioada de restabilire.
Surmenajul se manifestă prin scăderea mai pronunţată a capacităţii de muncă
intelectuală (scade performanța cognitivă, reuşita la învăţătură), dereglări
neuropsihice (tulburarea somnului, frică, isterie), scăderea rezistenţei organismului
modificări esenţiale ale nivelului de reglare a sistemului vegetativ (aritmie,
vegetodistonie, hipo- sau hipertonie). Totodată, surmenajul de lungă durată
slăbește forța de rezistență a organismului individului la acțiunea factorilor nocivi.
Surmenajul determină micşorarea rezistenţei organismului faţă de acţiunea
factorilor externi nefavorabili – faţă de germenii patogeni, toxine. Surmenajul
poate cauza boli ale sistemului nervos central ca nevroze de surmenaj, neurastenii,
astenii.

I.M. Secenov a expus ideea, că surmenajul este rezultatul dereglării

activităţii celulelor scoarţei cerebrale.
Teoria lui N. E. Vvedenski despre mobilitatea funcţională, adică capacitatea
ţesuturilor de a reproduce ritmul maxim al excitanţilor, pe care ele le percep,
elucidează esenţa oboselii.
Excitarea frecventă chiar excesivă a centrelor dereglează procesele nervoase,
care nu mai reacționează la excitații și apare inhibiția lor.
I. P. Pavlov a determinat surmenajul ca o acţiune automată a inhibiţiei
interne.
Totuși, surmenajul nu poate fi identificat cu inhibiția.
Conform teoriei lui A. A. Uhtomski, surmenajul nu poate fi identificat cu
inhibiţia, deoarece el se prezintă ca o dereglare, temporară, a funcţiilor
organismului, coordonării mişcărilor, proceselor metabolice, o diminuare a
capacităţii de muncă a organismului. Inhibiţia în acelaşi timp asigură decurgerea
normală a proceselor fiziologice, asigură menţinerea capacităţii de muncă.
Inhibiţia este “o linişte activă”.
Printre cauzele de declanșare a surmenajului menționăm: organizarea
incorecta a procesului de activitate și odihnă; activitatea monotonă;
necorespunderea efortului intelectual, fizic vârstei, particularităţilor individuale
ale organismului; nerespectarea cerinţelor igienice faţă de regim şi a condiţiilor de
instruire; suprasolicitarea îndelungată a sistemului nervos. Surmenajul poate
contribui la reducerea capacității de activitate intelectuală, fizică, mai cu seamă în
timpul perioadei de pubertate.
Apariţia surmenajului necesită întreruperea activitățiimai mult timp şi
4
tratament medical.
Rolul scoarţei cerebrale în apariţia surmenajului a fost pus în evidenţă prin
starea de hipnoză. Dacă omului în stare de hipnoză i se insuflă că el ridică o
greutate mare până ce oboseşte, el într-adevăr oboseşte foarte repede, deşi a ridicat
o greutate nu mai mare de 200 gr. Şi în condiţii obişnuite capacitatea de muncă
variază vădit sub influenţa factorilor externi (cuvânt, muzică etc.).
Conform datelor lui C. M. Bîkov şi colaboratorilor, activitatea musculară
îndelungată, reflexele condiţionate scad, şi se intensifică procesele inhibitorii.
Activitatea musculară moderată măreşte considerabil excitabilitatea corticală, pe
când supracapacitatea inhibă reflexele condiţionate.
În timpul lucrului static, excitabilitatea corticală diminuează şi sporeşte
succesiv inhibiţia. Este cunoscut, că lucrul static, deşi nu necesită un consum mare
de energie, e foarte obositor. Aceasta are loc datorită excitării permanente a unora
şi aceloraşi centre, iar suprasolicitarea lor în cele din urmă provoacă surmenajul şi
inhibiţia.
Activitatea îndelungată, monotonă determinând aceeaşi excitabilitate, în urma
inducţiei negative, condiţionează trecerea celulelor nervoase din starea de excitaţie
în inhibiţie. Încă I. M. Secenov a remarcat că uneori mişcările automatizate
acţionează ca hipnoza, induc somnul.
Profesorul V. Manassein, scria: “Nimic nu oboseşte atât de repede sistemul
nervos ca gândurile uniforme, senzaţiile, mişcările monotone”.
Cunoscând cauzele care provoacă apariția oboselii și, ulterior, a
surmenajului, ele pot fi evitate prin:
 stabilirea unui regim rațional de activitate;
 instituirea odihnei reglementate după activități;
 alcătuirea corectă a programului de activități;
 crearea condițiilor optime de mediu.
Menționăm, pentru ca măsurile profilactice meționate să fie eficente, trebuie
să se țină cont de vârstă; genul; particularitățile posibilităților funcționale (pentru
eforturi intensive ș.a.); starea de sănătate etc.

3.Regimul zilei
Regimul zilei - ritmul vieţii, repartizarea tuturor modurilor de activitate în
perioada de veghe și odihnă în timp de 24 de ore (nictimer).
Perioada de veghe este forma activă de activitate vitală, când majoritatea
sistemelor şi organelor fiziologice funcţionează intens şi este menţinută de
activitatea centrului corespunzător care se găseşte în zonele subcorticale ale
creierului. Somnul este o necesitate biologică a organismului care apare periodic
5
la oameni şi animale şi se caracterizează prin lipsa aproape completă a reacţiilor la
acţiunea factorilor exteriori.
Baza fiziologică a regimului zilei constă în stabilirea steriotipului dinamic,
care la copii se formează destul de ușor, și toate activitățile lui se desfășoară în
mod normal. În caz de nerespectare a regimului dat, pot apărea diferite emoții
negative, senzații de nemulțumire, simptome de nevroză etc.
Steriotipul dinamic: un sistem întreg de iritanţi simultani şi consecutivi
(reflexe condiționate) care se repetă de mai multe ori în
aceeași succesiune a condițiilor din mediul înconjurător.
Este important ca deja din primele zile de viaţă sa-i asigurăm copilului
condiţii pentru organizarea raţională a regimului - factorul principal în dezvoltare
normală a sistemului nervos. Totodată e necesar sa-l deprindem pe copil cu un
anumit regim al perioadei de veghe, de somn, alimentaţiei, al diferitelor feluri de
activitate, la fiecare perioadă de vârstă elaborând regimul de viaţă corespunzător.
Elementele principale ale unui regim corect sunt:
 durata determinată a diferitelor activităţi;
 alternarea şi reglementarea raţională a diferitor activități;
 odihna suficientă la aer liber;
 alimentaţia regulată;
 somnul suficient în condiţii igienice adecvate.
Regimul zilei pentru toate categoriile de vârstă se elaborează în baza
următoarelor principii igienice:
 toate elementele regimului zilei trebuie să se desfășoare în unul și același
timp, adică la o oră determinată (activitățile, lecțiile, recreațiile, alimentația,
pregătirea temelor pentru acasă, antrenament, somn ș.a.);
 alternanţa corectă în timpul zilei а diferitelor tipuri de асtivităţi (studii,
odihnă, antrenament, somn etc.);
 elementele regimului zilei să aibă o durată necesară (un somn adecvat şi
suficient de odihnitor și altele);
 alimentare suficientă şi adecvată conform activităţilor realizate;
 a folosi pe parcursul zilei diferite tipuri de activitate motorie (gimnastica
igienică de dimineaţă, pauze cu executarea unor exerciţii fizice,
antrenamente, măsuri turistice, plimbări etc.).
 să se respecte o succesiune la repartizarea elementelor în timp de 24 de ore
(activitățile să le alterneze cu odihna, somnul, alimentația, etc.);
 toate elementele regimului zilei trebuie să se desfășoare în condiții optime
de mediu (microclima,iluminatul natural și artificial, aerisirea încăperilor,
etc.).
6
 Însemnătatea biologică a regimului zilei. Un regim corect organizat ce
corespunde particulartităţilor de vîrstă a copilului:
 păstrează, consolidează şi fortifică sănătatea;
 asigură capacitatea înaltă de muncă;
 preîntîmpină supraoboseala;
 asigură o stare echilibrată a copilului;
 maximalizează роsibilităţilе funcţionale ale organismului;
 asigură condiţii favorabile pentru dezvoltarea fizică şi psihică.

Componenţii de bază ai regimului. Un regim corect înseamnă succesiunea

raţională şi precisă, repetată zi de zi, a diferitor feluri de activitate şi odihnă în
timp de 24 de ore. Respectarea regimului are drept urmare formarea în scoarţa
cerebrală a unor conexiuni, stereotipuri stabile, ce înlesnesc trecerea de la un fel
de activitate la alta. Regimul corect îi disciplinează pe copii, le îmbunătăţeşte
pofta de mîncare, contribuie la dezvoltarea fizică normală şi la întărirea sănătăţii.
Componenţii de bază ai regimului – somnul, alimentarea, ocupaţiile şi aflarea la
aer curat – trebuie respectaţi întocmai, întrucît au o foarte mare însemnătate
pentru sănătatea copilului.
Particularităţile regimului în funcţie de vîrsta copilului. În instituţiile
pentru preşcolari fiecare grupă de vîrstă îşi are regimul său, ce permite de a
satisface la maximum toate necesităţile copilului, asigurîndu-i o dezvoltare fizică
şi educaţie corectă. În instituţiile săptămînale regimul prevede trezirea
preşcolarilor mici la orele 630 de minute, iar al preşcolarilor mari la orele 7-8.
După ce se trezesc, copiii se duc la toaletă, fac gimnastică şi procedeele de
călire. Cei care vin de acasă sînt supuşi în mod obligatoriu unui control profilactic.
Apoi urmează dejunul. Copiii de 3-6 luni sînt alimentaţi de 6 ori pe zi, de 6 luni-1
an – de 5 ori; de 1-7 ani – de 4 ori pe zi. Durata intervalelor dintre mese se
măreşte treptat de la 3,5 pînă la 4- 4,5 ore. Pînă la 1 an şi jumătate copiii dorm
de cîteva ori pe zi; peste 1 an şi jumătate, cînd timpul de veghe al copilului se
măreşte mult, ei dorm ziua o singură dată (după masă).
Regimul activităţilor. Tot timpul de veghe la copiii de până la 3 ani este
destinat jocurilor şi activităţilor de scurtă durată, care nu au încă caracter
sistematic. Copiii de 3-4 ani au după dejun activităţi sistematice în grup. Durata
lor este de 10-15 minute. În grupa medie (a copiilor de 4-5 ani) aceste lecţii
durează 15-20 minute. Copiii de 5-6 ani tot în orele de dimineaţă au două
activități: prima de 25-30 minute, iar, după un interval de zece minute, a doua de
15-20 de minute. În grupa pregătitoare se fac trei activităţi a cîte 30 de minute
fiecare cu intervale între ele.
7
 Aflarea la aer curat. Vara e de dorit ca toţi copii să se afle cît mai mult la
aer curat. În această perioadă somnul de noapte se scurtează (copiii se trezesc la
orele 7 şi 30 de minute şi nu la 8, şi se culcă la orele 20 şi 30 de minute), iar
cel de zi se lungeşte în mod corespunzător. Grupele mari nu au decît o singură
activitate.
Iarna copiii pînă la un an şi jumătate nu se scot la plimbare, întrucît este
foarte complicat să-i îmbraci, să-i dezbraci ş.a. Necesitatea de aer curat este
asigurată prin somnul de zi pe verande deschise sau în dormitoare cu
ferestruicele deschise. Copiii de 1 an şi jumătate şi mai mari se plimbă 2 ore
după jocurile şi ocupaţiile de dimineaţă şi 2-3 ore după somn. Durata generală
a plimbărilor zilnice în timpul iernii este de 4-5 ore. La copiii mai mari de trei
ani timpul destinat plimbării este folosit nu numai pentru jocuri, dar şi pentru
autoservire, servicii, lucru pe teren.
Variantele şi modificarea regimului. Pentru stabilirea regimului se ia în
considerare nu numai vîrsta, dar şi starea sănătăţii, anotimpul, condiţiile
climaterice ş.a. Copiii slăbiţi, care au suportat boli grele, trebuie culcaţi mai
devreme şi sculaţi mai tîrziu; tot odată plimbările lor trebuie să fie mai lungi, iar
lecţiile mai scurte.
Mai mulţi copii suportă foarte greu trecerea de la condiţiile de casă la
condiţiile instituţiei, cu alte cuvinte, modificarea regimului. De aceea în primele
zile ei trebuie lăsaţi să doarmă şi să mănînce aşa cum sînt obişnuiţi.
Durata somnului la copii. Somnul este unul dintre cele mai eficiente
forme de odihnă, care totalmente restabilește capacitățile de muncă ale tuturor
funcțiilor fiziologice și, în primul rând, ale celei nervoase. Necesitatea
fiziologică a duratei somnului depinde de vârsta copilului. Cu cât vârsta lui este
mai mică, cu atât durata somnului va fi mai mare (tab.5.2).
Sugarii dorm aproape în permanenţă, trezindu-se doar la orele de alăptare.
Din 24 de ore nou-născutul doarme 20-21 de ore. În lunile ulterioare necesarul
de somn scade întrucîtva şi la vîrsta de trei luni copilul doarme cel mult 18
ore. Regimul zilei, adoptat în 8resent în instituţiile pentru copii, prevede pentru
copiii de 3-6 luni 17 ore de somn – 9,5 ore pentru somnul de noapte, celelalte
pentru somnul de zi. Cu timpul orele destinate somnului de noapte şi de zi se
reduc treptat. Tot odată scade şi frecvenţa orelor de somn de zi. Începînd de la
vîrsta de 3-4 ani pentru starea de veghe şi somn se rezervă acelaşi număr de ore.

Tabelul 5.2.
Durata somnului(ore) la diferite vîrste ( ani ) (Нriрсоvа А. G., 1990).
Vîrsta
Primele 1 an 2-3 4-5 6-7 8-10 11-12 13-16 17- 18 maturi
8
 luni de ani ani ani ani ani ani ani
viaţă
22-22 ore 16- 14- 13 12 11 10 9 8,5 8
17 15

Pregătirea pentru somn. La copil se formează uşor reflexe condiţionate

pentru somn. Iritanţi condiţionaţi sînt acţiunile şi fenomenele care se desfăşoară
înainte de culcare. Cu alte cuvinte, dacă în fiecare seară copilul se spală, îşi
spală dinţii, picioarele, îşi face patul, se dezbracă ş.a., toate aceste acţiuni, luate
împreună, provoacă inhibiţia reflex-condiţionată a scoarţei, scăderea tonusului
muscular şi metabolismului general. Ca urmare, copilul adoarme uşor şi repede.
Abaterea de la obişnuinţele înrădăcinate, dimpotrivă, împiedică adormirea. Pentru
elaborarea reflexului la timp, care contribuie de asemenea la adormirea mai rapidă,
copiii trebuie culcaţi întotdeauna la aceeaşi oră. Pentru a elabora la copiii mici
o atitudine pozitivă faţă de culcare, mişcările personalului îngrijitor trebuie să fie
domoale, vocea liniştită, mîngîietoare. Nu se recomandă să se legene copilul, să i
se cînte diferite cîntece, căci el se va obişnui şi în viitor nu va putea altfel adormi
repede. Pentru ca el să adoarmă mai repede, trebuie înlăturaţi iritanţii ca lumina
vie, discuţiile cu glas tare, cîntarea la instrumente muzicale, emisiunile de radio
şi televiziune. După ce copiii au adormit, nu-i trezesc nici discuţiile cu glas
scăzut, nici muzica domoală. Copiii, care vin în grădiniţe de copii pentru prima
oară şi care nu sînt obişnuiţi să doarmă ziua, trebuie culcaţi la urmă, ca să vadă,
cum se culcă toţi ceilalţi copii.
Condiţiile necesare pentru somn normal. Aerul proaspăt, răcoros face
copiii să adoarmă mai repede şi să doarmă liniştit şi adînc. De aceea copiii trebuie
să doarmă în încăperi bine aerisite, în care aerul se schimbă permanent. În
anotimpurile calde copiii dorm vara afară. În instituţiile de zi, în lipsa verandei,
copiii dorm în camerele de grupă. În instituţiile săptămînale fiecare grupă de copii
are un dormitor, a cărui suprafaţă prevede 3 m2 pentru un copil. Iarna copiii dorm
pe verande în saci de dormit, iar în încăperi se acoperă cu o plapomă de vată sau
flanelă. Primăvara, vara şi toamna, pe timp răcoros, copiii se acoperă cu o
plapomă de flanelă, în zilele călduroase – cu un cearşaf.
În timpul somnului copiii trebuie supravegheaţi. Nu trebuie lăsaţi să doarmă
acoperiţi cu plapome peste cap sau culcaţi pe abdomen şi cu nasul băgat în pernă.
Pe pernă se va afla numai capul copilului. Nu e bine ca copiii să se obişnuiască
să doarmă numai pe o parte. Aflarea îndelungată într-o anumită poziţie poate
cauza deformarea craniului, cutiei toracice, coloanei vertebrale. Dacă copiii se
trezesc înainte de vreme, se va face tot posibilul ca ei să-şi continue somnul.

9
 Cum trebuie amenajate camerele copiilor. În dormitoare şi pe verande e
bine să fie paturi cu speteze nichelate sau hromate şi cu o plasă metalică rigidă.
Ele sînt mai trainice, nu se strică în timpul transportării, se curăţă şi se
dezinfectează uşor. Patul nu trebuie să-l stingherească pe copil, să-l împiedice
să ocupe o poziţie comodă. Dimensiunile recomandate – lăţimea 60 cm,
lungimea pentru copiii pînă la trei ani – 120 cm, de la 3 pînă la 7 ani – 140 cm.
Pentru copiii pînă la doi ani patul trebuie să se afle la înălţimea de 50 cm de la
podea, ceea ce înlesneşte îngrijirea lor, iar pentru copiii de 3-7 ani se
recomandă paturi joase (30 cm de la podea), pentru ca ei să se poată scula şi
culca singuri, fără ajutorul cuiva.
În instituţiile de zi pot fi folosite paturi pliante cu carcas din ţevi metalice
goale. Paturile pliante de acest fel au avantajul că pînza lor este bine întinsă cu
ajutorul arcurilor şi nu se lasă în jos sub acţiunea greutăţii copilului, spre
deosebire de paturile de tipul “capra”, pe care copiii ocupă poze anormale, ce
duc adesea la deformarea coloanei vertebrale. Mobila uşoară pentru somnul de
zi în camerele de grupă înlesneşte pregătirea şi derdicarea lor, permite copiilor
mai mari să ajute personalul la facerea curăţeniei.
Între paturile din camere, în care dorm copiii, trebuie prevăzută o distanţă
de cel puţin 1 m, iar între peretele extern şi cel apropiat rînd de paturi distanţa
trebuie să fie de 70 cm. Cele mai igienice sînt saltelele de păr sau din iarbă-de-
mare. Pernuţele se fac din puf sau pene moi cu dimensiunea de 30 x 30 cm.
Pernele şi saltelele din materialul sintetic porolon corespund întocmai cerinţelor
igienice.
Lîngă fiecare pat se pune un scaun, pe care copilul să se poată dezbrăca,
îmbrăca şi ţine îmbrăcămintea în timpul somnului. Pentru cămaşa de noapte sau
pijama de speteaza patului se prinde un “buzunar”, cusut dintr-un material ce se
spală uşor. Copiilor căliţi li se permite să-şi scoată îmbrăcămintea în camera de
grupă şi să se ducă în dormitor numai în chiloţi şi ciupici.
Organizarea somnului în condiţii casnice. În condiţii casnice se cere să se
respecte toate cerinţele igienice faţă de organizarea somnului copilului. Părinţii
sînt obligaţi să ştie că înainte de somn copiilor li se interzice multă mîncare şi
băutură, mai ales ceai tare, cafea, cacao, poveşti straşnice (cu grozăvii), jocuri
mobile, televizorul. Şi în condiţii casnice este foarte important ca fiecare copil
să-şi aibă patul său individual, deoarece dormitul în acelaşi pat cu alţi copii sau
cu cei vîrstnici nu creează condiţiile necesare unei odihne bune, liniştite,
contribuie la răspîndirea bolilor infecţioase şi la trezirea precoce a instinctului
sexual.
Recomandări:
 Somnul cere linişte, ore fixe, întuneric.
10
  Nu ne vom încărca stomacul cu hrană prea consistentă, mai ales seara.
 Este binе să mergem ре jos сеl puţin 20 minute înainte de сulсаrе sau să
facem о gimnastică uşоагă.
 Ne vom izola de lumina străzii prin jaluzele sau draperii, nе vom izola de
zgomot prin toate mijloacele (izolări fonice, covoare ре podea etc.).
 Саmега de dormit nu trebuie să fie supraîncălzită ( se aeriseşte înainte de
somn), аеrul să fie umed (ре calorifer şi sobă se рun vase сu арă pentru
vaporizare).
 Patul nu trebuie să fie moale şi nici ргеа înalt.
 Реrnа joasă nu oboseşte ceafa, сеа înaltă predispune lа artroză şi lа
anchiloza gâtului.
 Ne învelim сu un singur pled, de lână, de calitate, călduгos şi uşог.
 Îmbrăcămintea pentru dormit va fi uşоагă, de bumbac sau de mătase, să fie
largă şi comodă.
 Înainte de сulсаге se vor citi doar cărţi uşоаге, plăcute, vesele, саге nu
excită sistemul nervos noaptea.
 Seara se vor evita certurile, disсuţiile serioase сu probleme саrе dau de
gândit, се pot produce coşmaruri sau insomnie.

3.1.Regimul zilei în instituțiile preșcolare

În regimul zilei copiilor de la 1,5-2 ani până la 7 ani sunt incluse 5 elemente
de bază:
1. activitatea independentă (jocuri și distracții, igiena personală, pregătirea
către ocupații ș.a.);
2. ocupații obligatorii și cu recreații între ele;
3. timpul alimentației;
4. plimbări și jocuri în aer liber;
5. somnul de zi.
Regimul zilei antepreșcolare de 1½ - 3 ani (pentru grupele de creșă)
Pentru antepreșcolari sunt prezente următoarele caracteristici:
 ritm înalt al dezvoltării psihice și neuropsihice;
 o sensibilitate sporită și rezistență scăzută la acțiunea factorilor vulnerabili;
 capacitate de muncă limitată a celulelor cortexului cerebral ș.a.
direcțiile principale de educație vor fi corijate spre dezvoltarea organelor
senzoriale – vorbirea activă și pasivă, modelarea mișcării ș.a. durata somnului de zi
vafi de 2,0-2½ ore.
În afară de somnul de zi, pe parcursul săptămânii se planifică 10-11 activități
obligatorii; 4 – pentru dezvoltarea vorbirii și familiarizarea cu natura; 3 – jocuri
11
didactice; câte 2 pentru educația muzicală și dezvoltarea mișcărilor. Durata fiecărei
activități va fi de 10-15 minute, iar între ele un repaus de 15-20 min.
Ot în regimul zilei sunt prevăzute 4 mese de alimentație cu durata de 40 min pentru
prânz, 30 min pentru dejun și gustare, și 25 min – pentru cină.
Jocurile prezintă prima manifestare de acțiune activă a copilului. Ele fac
viața copilului să fie interesantă, cu un conținut bogat, să creeze o dispoziție plină
de viață, inclusive să contribuie la ameliorarea stării de sănătate.
Jocurile după conținut trebuie să includă mai multă activitate motorize, care
ar perfecționa nivelul de dezvoltare fizică. Totodată, ele trebuie să stimuleze
activitatea creatoare a copiilor.
Limitarea activităților motorii duce la diminuarea, inclusive la dereglarea
unor funcții vitale ale organismului, ca: circulația sangvină, termoreglarea ș.a.
Pentru ca și copiii să aibă posibilitatea de a se mișca cât mai mult, camera de
jocuri permanent trebuie să fie maxim liberă și bine aerisită. În timpul jocurilor, o
deosebită atenție se va acorda respectării poziției și ținutei corpului. Se recomandă
de a modifica permanent poziția corpului.
Plimbările în aer liber prezintă un element obligatoriu al regimului zilei.
Ea are o importanță enormă pentru ameliorarea și fortificarea stării de sănătate a
copiilor. Pentru realizarea acestui scop este necesar de a amenaja terenul din
preajmă conform cerințelor igienice, sădind diferite plante cu flori, iar pentru
joacă – inele, coarde, role, mașinuțe cu pedale etc.
În timpul plimbărilor, se va respecta starea termică normal a copilului.
În cazul nerespectării și alcătuirii incorecte a regimului zilei, la
antepreșcolare apar așa stări ca: capricii, acuze de frecventare fără motive, refuzul
de a lua masa, greu și târziu adoarme ș.a. Aceste stări servesc ca motiv de
rectificare a regimului zilei.
Regimul zilei preșcolarilor de 3-7 ani (pentru grupele de grădiniță)
Particularitățile funcționale de bază ale preșcolarilor sunt:
 necesitatea exprimată de activitate motorize;
 perfecționarea și complicația funcției de vorbire;
 ameliorarea activității de gândire;
 însușirea deprinderilor motorii complicate ș.a.
Structura regimurilor, succiunea elementelor și alternarea lor pentru
preșcolari corespunde cu cele ale antepreșcolarilor. Se constată numai deosebiri de
conțiunut și de durată a diferitor elemente. Pentru preșcolari și, mai ales, pentru cei
din grupele mari și pregătitoare se majorează timpul activităților obligatorii, se
reduce durata somnului de zi, a meselor de alimentație și activităților independente
(pregătirea către ocupații, plimbări ș.a.).
Durata timpului diferitor activități pentru preșcolari este expusă în tabelul
12
5.3, precum și normele igienice ale duratei, timpul pentru diferite activități ale
preșcolarilor.
Tabelul 5.3.
Normele igienice ale regimului zilei.
Elementele regimului zilei Durata în funcție de vârstă
3-4 4-5 5-6 6-7
1. Activitatea independentă 4 ore și 50 4 ore și 50 4 ore și 35 4 ore și 35
(jocuri, igiena personal, min min min min
pregătirea către activități
etc.)
2. Activități obligatorii și 40 min 45 min 1-1½ ore 1 oră și 50
recreații min
3. Alimentația 2 ore 1 oră și 45 1 oră și 40 1 oră și 25
min min min
4. Plimbări în aer liber (jocuri 3 ore și 50 4 ore și 10 4-4½ ore 4 ore și 15
și distracții) min min min
5. Somnul de zi și de noapte 2 ore și 10 2 ore și 10 2 ore 2 ore
min min
10 ore și 30 10 ore și 20 10 ore și 15 10 ore și 15
min min min min

Numărul activităților obligatorii pe săptămână pentru grupele de vârstă,

dintre care câte 2 ore pentru muzică și educația fizică, va fi:
 pentru 3-4 și 4-5 ani – 11;
 pentru 5-6 ani – 14;
 pentru 6-7 ani – 19.
Conținutul activităților obligatorii are drept scop pregătirea preșcolarilor
pentru școlarizare. Totodată, conținutul va contribui la dezvoltarea și
perfecționarea funcțiilor cortexului cerebral (memoria, gândirea, analiza, sinteza
ș.a.), inclusive a aparatului locomotor (coordonarea mișcărilor, forța, viteza ș.a.).

Adaptarea copiilor. Copilul nou-sosit în instituţia preşcolară se include în

regim treptat. Se respectă permanenta succesiune a elementelor regimului. Obişnuit
cu un regim strict, necesitatea în odihnă, alimentare, survine peste intervale
determinate şi-i însoţită de schimbări ritmice în funcţionarea organelor interne:
 ora mesei – asigură eliminarea sucului gastric;
 ora odihnei duce la inhibiţia scoarţei;
 ora plimbărilor.
Regimul zilei, pentrui toate vîrstele, include aproximativ unele şi aceleaşi
activităţi şi odihna, numai că otată cu creşterea şi dezvoltarea se schimbă
conţinutul, volumul, durata activităţilor, somnului, veghei.
13
 La organizarea regimului se ţine cont de anumite principii, şi anume:
1. Particularităţile de vîrstă. Rolul de bază în organizarea regimului revine
particularităţilor SNC. La momentul naşterii SN este cel mai slab dezvoltat.
Organizînd regimul zilei este important ca toate componentele lui să fie îndreptate
la creşterea forţelor, proceselor nervoase, mobilităţii şi echilibrării lor.
2. Capacitatea de lucru este diferită atît în timpul zilei cît şi în timpul
săptămînii, anului. În timpul zilei capacitatea de muncă e optimă de la 8 00 – 1100 şi
1600 – 1800, minimală este 1400 - 1600. Deaceea, activităţile care cer o capacitate de
muncă ridicată se includ în I jumătate a zilei.
În timpul săptămînii: luni – capacitatea de muncă e încă scăzută – are loc
adaptarea copilului către regimul zilei de grădiniţă după două zile de aflare în
condiţii casnice, unde, de obicei, regimul nu se respectă; indici înalţi sunt obţinuţi
în zilele de marţi şi miercuri; începînd cu ziua de joi iarăşi scad, iar vineri avem cei
mai scăzuţi indici.
În timpul anului: începutul anului de învăţămînt – perioadă de adaptare;
lunile octombrie - martie – perioadă productivă; aprilie-iunie – capacitatea de
lucru a SN scade, copiii au nevoie de mişcări, raze ultraviolete, odihnă activă în aer
liber.
Schimbînd regimul, odată cu vîrsta, au loc schimbări cantitative (durata,
numărul) dar şi calitative.
Durata veghei se limitează la preşcolari la 5-6 ore. Deci, este necesară
alternarea veghei cu somnul.
La organizarea regimului se mai ţine cont şi de particularităţile individuale
de starea sănătăţii copilului.
Regimul copilului în perioada de adaptare. Sosind în instituţia preşcolară,
copilul trece din mediu cunoscut în mediu absolut necunoscut cu condiţii specifice.
O particularitate a regimului în instituţiile preşcolare este că copilul se află,
timp îndelungat, într-un colectiv mare de copii, ceea ce măreşte riscul îmbolnăvirii;
copilul oboseşte mai repede. În al doilea rînd, atitudinea deosebită a pedagogului îl
încătuşează puţin pe copil.
Capacitatea de a-şi schimba comportamentul în dependenţă de condiţiile
mediului – adaptarea. Pentru om este foarte importantă capacitatea de a se
acomoda la condiţiile sociale, climato-geografice.
Cînd copilul soseşte în instituţia preşcolară, toţi parametrii mediului se
schimbă: material – interesul grupei; contactul cu maturii, semenii săi (care-s
destul de mulţi la număr), necorespunderea atitudinii faţă de el.
Mecanismele de adaptare fiind încă nematurizate duc la încordarea psihică,
iar aceasta duce la schimbări ale stării emoţionale, dreglarea comportamentului (se
înrăutăţeşte somnul, pofta de mîncare, refuză să se joace copiii etc.). Apar
14
 schimbări şi în sistemul funcţional-vegetativ – se schimbă temperatura, creşte
cantitatea de adrenalină sau noradrenalină în sînge; scad forţele de apărare ale
organismului, fapt ce duce la îmbolnăvirea copilului.
Deosebim cîteva tipuri de adaptare care depind de:
 starea sănătăţii şi dezvoltării copilului;
 vîrsta copilului (greu suportă despărţirea copii de 10-11 luni, mai uşor –
după 1,5 ani);
 factorii amneziei biologice şi sociale;
 nivelul de antrenare al capacităţilor de adaptare în plan social.
Aşadar, deosebim cîteva tipuri de adaptare:
adaptare foarte bună: adaptarea bună: adaptarea dificilă,
 despărţiţi fără ezitări de despărţiţi fără ezitări de interminent tensională:
persoana care a adus persoana care a adus  nervozitate;
copilul la grădiniţă; copilul la grădiniţă;  reţinerea tacită (de mînă)
 conduite saturate  stabilirea facilă de relaţii a persoanei însoţitoare;
de
curiozitate şi de verbale cu eductoarea şi  dispoziţie alternantă;
investigaţie activă în cu cîţiva copii din grupă;  nesiguranţă;
mediul de grădiniţă;  curiozitate faţă de
 stabilirea rapidă de relaţii ambianţă.
cu educatoarea şi cu copiii
din grupă;

adaptarea tensională adaptarea dificilă: neadaptarea:

continuă:  refuzul copilului de a se  refuz activ al copilului de
 nervozitate de fond; despărţi de persoana a se despărţi de persoana
 reţinerea insistentă a însoţitoare; însoţitoare;
persoanei 
însoţitoare 
refuzul de a stabili relaţii negativism, uneori
(verbală, uneori scîncit); verbale (mutism); violent;
 
stabilirea de relaţii reduse 
blocajul curiozităţii şi al conduite refractare, uneori
cu educatoare şi ceilalţi unvestigaţiei; agresive.
copii;  dispoziţia tensională
 conduite de abandon. evidentă şi continuă.

Perioada de adaptare poate dura mai multe zile, iar cea dificilă, de la 4 la 8-
10 săptămîni, cu o oarecare creştere a nervozităţii în a doua şi a treia săptămînă.
Diferenţele de regim din cele două medii (familial şi şcolar) conduce la
apariţia fenomenului de „oboseală de adaptare”, cînd şi copiii cu adaptare bună,
manifestă o creşterea nervozităţii în săptămînile 4 şi 6.
Uneori unii copii nu se mai acomodează la condiţiile instituţiei preşcolare.
15
 Organizarea regimului în perioada de adaptare.
În grupă sunt prevăzute toate măsurile pentru primirea copilului nou:
 din timp se înţelege cu ce şi cum va fi hrănit copilul;
 unde îi va fi pătucul;
 care îi este numele cu care îl dezmiardă părinţii;
 care îi este jucăria preferată;
 care sunt deprinderile vicioase;
 care este starea sănătăţii;
 ce ar fi bine să-i dăruiască educatorul împreună cu copiii.
Copilul este înconjurat de atenţie, grijă. Este interzisă primirea a doi copii
noi odată. Se permite primirea a doi copii pe săptîmînă.
Lucrătorul medical transmite toată informaţia despre starea sănătăţii
copilului, despre îngrijirea lui.
Durata aflării copilului nou în grupă se măreşte treptat. Abia la a 2-3
săptămînă copilul rămîne pe toată ziua în grupă.
Pe parcursul perioadei de adaptare se păstrează, obligatoriu, toate formele de
alimentaţie, de culcare. Este interzisă alimentarea, culcarea forţată. Înainte de somn
se poate de legănat, să i se dea jucăria preferată.
Dacă copilul nu se simte bine în spaţiul larg al grupei, se separă o suprafaţă
mică, unde copilul se joacă. Mai des se ia în braţe, de mînă. Se interzice categoric,
copilul, să fie pus în joc în mod forţat.
Se interzic, primele zile, să fie predestinate procedurilor de călire, vaccinare
etc.
Toate observările asupra copilului se fac într-o listă „Foaia de adaptare”
unde zilnic sunt însemnate datele despre: starea emoţională, pofta de mîncare,
somnul, contactul cu semenii săi.
Cel mai devreme se normalizează pofta de mîncare, apoi somnul, contactul
cu semenii săi şi, cel mai tîrziu, se normalizează starea emoţională.
Normalizarea indicilor este semnal de trecere a copilului la regimul
fiziologic de vîrstă.
În perioada de adaptare se interzice:
 schimbarea frecventă a personalului;
 transferarea copilului în altă grupă;
 plecarea în concediu cu părinţii;
 lipsa fără motiv din grupă.
Fiind transferat în altă grupă din anumite motive, educatorul informează
lucrătorii grupei despre copil, despre starea sănătăţii, deprinderile, despre toate
particularităţile individuale.

16