CUPLAJE PARAZITE PRIN SURSA DE

ALIMENTARE COMUNA CIRCUITELOR

PERTURBAT SI PERTURBATOR
CUPLAJE PARAZITE PRIN SURSA DE ALIMENTARE COMUNA
CIRCUITELOR PERTURBAT SI PERTURBATOR
1. Obiectul lucrarii: Se studiaza experimental mecanismul de producere al unui
cuplaj parazit prin sursa comuna de alimentare intre un circuit de current mare si un
circuit de mica putere, precum si pincipalele modalitati de reducere a acestui cuplaj.

2. Observatii teoretice

2.1. Introducere
Cuplajul prin sursa este un cuplaj galvanic ca si cuplajul prin masa.
In acest caz impedanta comuna pt. circuitele perturbator (P) si perturbat (P) este
portiunea din linia de alimentare parcursa de curentii ambelor etaje P si p.

D Z1 A

+ I2
E 1 2
-
p P
I1 Ue
Zi

F Z2 B

Curentii totali din fiecare etaj se inchid prin sursa de alimentare. Circuitul perturbat p
are la borne tensiunea:
U AB = E + ( Z 1 + Z 2 + Z i )  ( I 1 + I 2 ) = E + ΔE Z .

Z C = Z 1 + Z 2 + Z i - impedanta comuna parcursa si de I 1 si de I 2 .

U ABzg = ΔE zg ≈ Z C  I 2 (1) daca I 2 » I 1 .

Concluzia la care se ajunge teoretic: tensiunea de zgomot care apare intre bornele de
alimentare in etajul perturbat p depinde de curentul etajului perturbator: I 2 = I p .

In cazul circuitelor practice, o variatie a tensiuniii de alimentare va induce o variatie

proportionala a semnalului electric util in interiorul circuitului respective. Daca unui etaj
oarecare i se aplica o tensiune alternativa pe alimentare (notata cu E zg in cazul

general), rezulta ca la iesire va aparea o parte din ea (notata cu U ezg ).

  ΔE zg   U e zg ai U e zg < ΔE zg (2)

Mai mult aceasta variatie este proportionala. Introducem un factor de rejectie al

tensiunii de alimentare, definit matematic conform formulei (3):
F E = ΔE zg / U e zg (3)

Se deduce ca pentru a se satisface conditia (2) este necesar ca F E > 1.

2.2. Factori care afecteaza perturbatia prin sursa comuna a

etajelor perturbatoare si perturbate
Conform subcapitolului precedent, tensiunea de la iesirea etajului perturbat va depinde
de urmatoarele:

i. Impedanta traseului comun: ZC;

ii. Factorul de rejectie FE;
iii. Curentul prin etajul perturbator IP.

In lucrarea de fata se studiaza dependenta perturbatiilor induse pe linia de semnal din

cauzele i si ii.

2.3. Factorul de rejectie

Factorul de rejectie al tensiunii de alimentare depinde de:
 Frecventa. Matematic: F E = F E (  ); de regula pentru   , FE  ;
 F E depinde foarte mult de structura circuitelor si variaza in limite foarte largi.
De exemplu, amplificatorul utilizat ( A 741) este mai sensibil la variatiile pe
linia de alimeantare negativa decat pe cea de alimentare pozitiva.

In general, pentru AO: F E  F E si depinde de tipul circuitului. Pentru o masurare

corecta a factorului de rejectie, trebuie aplicata o variatie doar asupra uneia din cele
doua tensiuni de alimentare. Dupa cum se poate observa din figura urmatoare,
potentialul corespunzator liniei de alimetare pozitiva este legat de cel al liniei de
alimetare negativa, prin intermediul sursei de alimentare. Fara o protectie suplimentara,
o variatie pe linia de alimentare pozitiva ( E zg ), va induce o variatie similara pe linia

de alimentare negativa a amplificatorului ( E zg ). Pentru a masura experimental F E

(variatie doar pe una din cele doua linii de alimentare, raportata la variatia indusa pe
iesirea circuitului de studiu), este necesara decuplarea (prin condensator) bornei pentru

care NU se masoara FE.

 ~ +

E
P
Ms Icurba

E Is
Rs

Cd

Figura 1. P numai pe sursa E  , dar F e « F e ; prin F e patrunde zgomotul; datorita buclei

de curent Icurba, zgomotul ΔE zg intra pe borna negativa; solutie: decuplare pe E  prin Cd.

2.4. Impedanta traseului comun

In ecuatia (1): ΔE zg ≈ Z C  I p . Putem influenta Z C  o scadere a sa duce la scaderea

perturbatiilor pe linia de alimentare. Atat firele de legatura, cat si cablajul imprimat isi
aduc contributia: Z C  Z f  Z l  Z i  Z linie  Z i .

Pot scadea componenta datorita firelor de legatura prin micsorarea distantei intre
acestea. Conductorii de curent formeaza o bucla inductiva, a carei inductanta depinde
atat de distanta dintre fire D, cat si de diametrul d al acestora:
0  l 2D
L  ln
 d d
D
Daca D  , Zlinie  si deci ZC  .
Formula generala pentru impedanta comuna este in aproximatia cu componente
concentrate l «  ( I p ) de forma: Z C = R C + j  L C .

Metode care duc la scaderea ZC:

 la cablaje imprimate: folosirea planurilor in loc de trasee:
o plan de masa;
o plan de alimentare.
 Pentru firele de legatura: apropierea firelor placa-sursa si utilizarea de cabluri
torsadate sau panglica.
  Decuplarea
o Decuplarea etajului perturbator P cu Cd - metoda cea mai eficienta.
o Decuplarea etajului perturbat p cu filtre de decuplare (RC, LC).

Cd1 P Cd2
p

Pentru decuplare se folosesc condensatoare de care sa asigure scurt la frecventa (banda

de frecvente) a zgomotului si care sa nu introduca rezonante in aceasta banda.
Condensatoare de decuplare:
 Electrolitice pentru frecvente joase
 Ceramice pentru frecvente inalte

2.5. Rezonanta filtrelor de decuplare

Ezg
Daca pentru decuplare folosim numai un condensator, exista riscul aparitiei
unor fenomene de rezonanta tip LC, datorate in special componentei
r inductive din impedanta comuna ZC. Daca folosesc un filtru LC atunci
pentru o frecventa oarecare a curentului I p egala cu f 0 , la bornele

condensatorului tensiunea va fi mai mare de Q ori decat tensiunea la

L
bornele intergului circuit rezonant. Punand rezistenta de decuplare R d ,

factorul de calitate Q scade, devenind subunitar si Uc < Ezg .

(  Ezg eEzg micsorat).
Cd Uc = Up = Q∙Ezg
 R2' L2
V
L1
R2'' L3 B1
AP1
V B2
––
A
Ri + V
R1
F1 Ue
G1 R5
R3

E A1
 G9 G8 J1
F2
A2 G2
F3 G3 G6
G.S.

J2
G7
G4 G5

 E F6
H1
F4 F5
F7
Ri F9 F8
D2
AP2 D1

V
3. Desfasurarea lucrarii
3.1. Se va face identificarea montajului conform fig. 1.
A – amplificatorul studiat (perturbat); alimentare ±9V;
AP1, AP2 – amplificatoare de putere perturbatoare alimentate la +9V respectiv -9V;
A1, A2 – bornele de scurtcircuitare a intrarii amplificatorului A.
L1, L2 conecteaza rezistenta de reactie R' 2 .
L1, L3 conecteaza rezistenta de reactie R" 2 .
Prin F 2 , amplificatorul A se alimenteaza la -9V,
 fie direct la bornele placii (F2F4),
 fie printr-un traseu comun cu AP2 (F2F5).

Similar, prin G2 alimentare la +9V:

 direct (G2G4)
 prin traseu comun cu AP1 (G2G5).

La intrarea AP1 se aplica semnal conectand B1B2; similar la intrarea AP2 se aplica semnal
conectand D1D2.
Traseele commune pentru A si AP1,2 pot fi (pe suprafata placii):
 apropiate de traseul de masa, daca se conecteaza: G6G7; F6F7.
 departate de traseul de masa, pentru: G6G8; F6F8.
 de lungime marita, pentru: G6G9; F6F9.

3.2. Se studiaza dependenta de frecventa a factorilor de rejectie a

variatiei tensiunilor de alimentare.
Amplificatorul operational studiat este de tip: βA741 (sau TL061, cu structura similara cu 741)
Conexiuni generale pentru toate masurile de la pct. 3.2:
A1A2; F2F4; G2G4; L1L3.

Sursele de alimentare vor fi legate la placa prin fire torsadate, traseele de alimentare
ale AP1 de pe placa fiind cele departate fata de masa (G6G8 sau F6F8).
Semnalul perturbator de 3V vv se aplica la intrarea B2B1 sau la intrarea D2D1, de
la iesirea de 75Ω (sinus) a generatorului. Se masoara cu osciloscopul, chiar pe intrare.

3.2.a) Se masoara factorul de rejectie a zgomotului de pe linia de alimentare F E =ΔE  /ΔU 0

cu sursa V  decuplata intre G1MS(G3) cu condensatoarele C2+C3 (electrolitic+ceramic).
Semnalul perturbator aplicat prin D1D2 la AP2 alimentat prin F6F8 la -9V. Se traseaza
curba dependetei de frecventa F E (f) completand tabelul 1:

TABELUL 1 ; ΔE  se masoara in F2
F(KHz) 1 10 20 100 200 1000

ΔE (mV vv )
ΔU 0 (mV vv )
F E =ΔE  /ΔU 0
3.2.b) Se masoara F E =ΔE  /ΔU 0 (marimile definite ca mai sus) cu sursa V  decuplata
(condensatorii de 1000μF+0,1μF intre F1-MS(F3). Semnalul perturbator se aplica prin B2B1
la AP1 care se alimenteaza la +9V prin G6G8. Se traseaza curba F E (f) conform tabelului 2.

TABELUL 2 - ΔE  se masoara in G1.

F(KHz) 1 10 20 100 200 1000

ΔE (mV)
ΔU 0 (mV)
F E =ΔE  /ΔU 0

3.2.c) Se masoara F E cu sursa V  nedecuplata (ΔE  se masoara in F1, iar ΔE  in G1). Se va

observa ca zgomotul patrunde si in acest caz tot prin borna de alimentare cu V  , desi nu
exista nici un circuit perturbator pe linia de alimentare negativa. Se completeaza tabelul 3.

TABELUL 3
F(KHz) ΔE  (mV) ΔE  (mV) ΔU 0 (mV) F E =ΔE  /ΔU 0
100
1000

3.3. Se studiaza variatia tensiunii de zgomot pe linia de alimentare

in functie de configuratia acesteia.
Se utilizeaza linia de alimentare negativa, deci se excita numai amplificatorul de putere AP2
aplicandu-i la intrare o tensiune sinusoidala de 3Vvv .
Se studiaza urmatoarele cazuri:
3.3.1. Impedanta comuna este formata din impedanta interna Zi a sursei si din impedanta
firelor de legatura placa-sursa.
Conexiuni generale: D1D2; F6F8; F2F4.
Conectarea la sursa se face prin:
3.3.1.a) fire torsadate;
3.3.1.b) fire departate unul de celalalt;
3.3.1.c) cablu panglica
Tensiunea ΔE  se masoara la bornele placii, iar rezultatele se trec in tabelul 4
Se va observa o marire a inductantei firelor la cresterea ariei buclei dintre acestea.

TABELUL 4
Cazul 3.3.1.a 3.3.1.b 3.3.1.c
f(KHz) 100 1000 100 1000 100 1000
ΔE  (mV VV )

3.3.2. Impedanta comuna este cea a unor trasee comune pe placa imprimata. Pentru aceasta
se modifica traseul prin care este alimentat AP2 , legand F2F5, D1D2.
Cazuri studiate:
3.3.2.a) traseu comun departat de masa F6F8;
3.3.2.b) traseu comun apropiat de masa F6F7;
3.3.2.c) traseu comun cu lungime marita F6F9.
Se decupleaza sursa V  la bornele placii cu C=1000μF+0,1μF si se masoara ΔE  in F6 (la
bornele AP2).

TABELUL 5
Cazul 3.3.2.a 3.3.2.b 3.3.2.c
f(KHz) 100 1000 100 1000 100 1000
ΔE  (mV VV )

3.4. Se studiaza reducerea cuplajelor prin surse cu ajutorul

condensatoarelor de decuplare
Urmarim eficienta decuplarii in functie de locul in care este plasat condensatorul pe linia
de alimentare negativa.
Pentru aceasta se inlatura AO si se masoara numai ΔE  , excitand numai AP2.
Se face pe rand decuplarea cu condensator astfel:

3.4.a) La bornele placii imprimate, chiar la locul de legare a firelor ce duc la sursa
negativa.
3.4.b) La bornele circuitului perturbat (amplificator A), intre F1 si masa (F3)
3.4.c) La bornele circuitului perturbator AP2 , intre H1 si masa (J2)
3.4.d) Simultan la bornele A si AP2 , deci ca la punctele b) si c)

Pentru cazurile 3.3.a – 3.3.c se utilizeaza condensatorul C=1000μF+0,1μF , iar pentru 3.3.d al
doilea condensator va fi cel de 1000μF.
Eficienta decuplarii se masoara prin raportul K d =ΔE nd /ΔE d unde:
 ΔE nd este zgomotul in absenta decuplarii prin condensator si se masoara in F2;
 ΔE d este zgomotul cu condensatorul conectat si se masoara in acelasi punct (F2).

Conexiuni permanente:

A1A2; F2F4; F6F8, D1D2.

Se aplica un semnal de 3V VV lui AP2 prin D1D2, iar alimentarea acestuia se face
prin F6F8. Decuplarea se face cu C=1000μF+0,1μF

TABELUL 6
f(KHz)
Pozitia C d 100 1000

ΔE nd (mVvv) ------
3.4.a
3.4.b
ΔE d (mVvv)
3.4.c
3.4.d
3.4.a
3.4.b
K d =ΔE nd /ΔE d
3.4.c
3.4.d
 3.5. Se studiaza eficacitatea diferitelor tipuri de condensatoare
folosite pentru decuplare la bornele AO, circuitul perturbator fiind
AP2.
Conexiuni: D1D2; F6F8; F2F5.
Condensatorul se conecteaza la bornele AO intre F1 si masa, astfel incat se formeaza un filtru
LC cu inductanta traseului F1 – F2 – F5 – F6 – F8 .
La intrarea AP2 se aplica o tensiune de 2,5V vv, masurata in D2
Tensiunea ΔE  se poate masura in 2 puncte apropiate separate intre ele de un traseu cu
lungimea de aprox. 3 cm:
- in F1 chiar pe condensator (tensiunea notata cu ΔE1  )
- in F2 pe jumper-ul care leaga F2 cu F5 (tensiunea notata cu ΔE2  )
La 100KHz nu se observa practic o diferenta intre cele 2 masuratori, astfel incat se poate
masura corect si in F2 . La 5 MHz insa conteaza f. mult inductanta traseului F1 – F2 .
Deci masuratoarea corecta este cea direct pe condensator, in F1 . Din tabel se va observa
diferenta semnificativa intre ΔE1  (corecta) si ΔE2  care include si caderea de tensiune pe
traseul de 3 cm .

TABELUL 7
Tip conden-
sator Fara C C1 C2 C2+C3 C3 C4 C5 RC1
f(KHz)

ΔE2  100
fo = -- -- -- -- -- --
(m V VV )
5000
ΔE1  5000 -- -- -- -- --

f 0 este frecventa de rezonanta a filtrului LC format de traseul indicat mai sus cu C1 .

Se determina prin cresterea continua a frecventei generatorului incepand cu 100KHz si
observand maximul tensiunii ΔE  . Introducand R=100Ω intre F2F5 se obtine filtrul RC1
care permite eliminarea supracresterii tensiunii pe condensator (masurata tot in F2 ).
Observarea rezonantei filtrului se face numai pentru condensatorul C1 .

Tipurile de condensatoare utilizate sunt:

C1 – condensator ceramic multistrat de 1μF
C2 – condensator electrolitic de 1000μF;
C3 – condensator ceramic simplu de 0,1μF;
C4 – condensator cu poliester metalizat de 1μF;
C5 – condensator cu tantal de 100μF;

4.Intrebari
1. De ce apare o diferenta importanta intre rezultatele de la pct.3.2.b. si 3.2.c.?
2. Ce s-ar intampla cu F E la frecvente apropiate de frecventa de taiere (1MHz) a AO,
daca semnalul perturbator de pe linia de alimentare ar diferi mult de sinusoida (de ex.
s-ar apropia de un semnal de forma triunghiulara)? (fata de cazul masuratorilor
efectuate cu semnal sinusoidal).
3. De ce la departarea firelor de legare la sursa, tensiunea de zgomot creste?
4. De ce se face decuplarea la bornele placii la punctul 3.3.2.?
5. De ce apare o diferenta importanta intre amplitudinea tensiunii de zgomot masurate pe
condensatoarele de decuplare in F2 si respectiv F1? Pe ce element ramane diferenta
dintre ΔE2  si ΔE1  ?
6. Se vor trage concluzii (explicite) privind:
a) cele mai bune amplasari ale condensatorului de decuplare
b) cele mai indicate moduri de realizare a traseelor de alimentare pe placa si a
conexiunilor de alimentare exterioare placii;
c) comportarea cu frecventa a diferitelor tipuri de condensatoare folosite pentru
decuplare