PARAMETRII ANTENEI

Curs Antene si Propagare – 4

EFICIENTA LOBULUI
 In cazul unei antene cu lobul principal orientat de-a lungul axei z
(θ=0) (curs 2, slide 12) putem defini eficienta lobului astfel

puterea transmisa (receptionata) intr-un con de unghi 1

BE 
puterea transmisa (receptionata) de antena
 θ1 este jumatatea unghiului conului in care se gaseste un anumit
procent al puterii totale

2 1

  U  ,  sin  d d
0 0
BE  2 

  U  ,  sin  d d
0 0
EFICIENTA LOBULUI
 Daca unghiul θ1 este ales ca unghiul unde apare prima anulare (sau
primul minim), atunci Eficienta Lobului BE va indica puterea
lobului major in comparatie cu puterea totala

 Antene cu eficienta lobului foarte ridicata sunt folosite in

radiometrie, astronomie si radar, aplicatii in care semnalul
receptionat prin lobii minori trebuie minimizat cat mai mult
BANDA ANTENEI
 Banda antenei este definita ca zona de frecvente in care
performantele antenei (legate de anumite caracteristici) sunt
conforme unui standard specific
 Altfel spus, banda este zona de frecvente unde caracteristicile
antenei (impedanta de intrare, diagrame, largimile lobilor,
polarizatie, nivelul lobilor secundari, castigul, directia lobilor,
eficienta radiatiei) pastreaza valori acceptabile comparativ cu cele
corespunzatoare frecventei centrale
 Pentru antenele de banda larga, banda este in general exprimata ca
raportul dintre frecventa maxima si cea minima a zonei considerate.
De exemplu 10:1 indica o frecventa maxima de 10 ori mai mare
decat cea minima
BANDA ANTENEI
 Pentru antenele de banda ingusta, banda este exprimata ca un
procent al diferentei frecventelor limita (maxima minus minima)
fata de frecventa centrala. De exemplu, o banda de 5% indica faptul
ca diferenta frecventelor limita ale zonei acceptabile reprezinta 5%
din valoarea frecventei centrale
 Din moment ce caracteristicile mentionate pentru o antena nu
variaza la fel cu frecventa, nu putem vorbi despre o caracterizare
unica a benzii
 Banda caracteristicii (castig, nivelul lobilor secundari, largimea
lobilor, polarizatie, directia lobilor) / Banda impedantei (impedanta
de intrare, eficienta radiatiei)
BANDA ANTENEI
 De exemplu, caracteristica unui dipol liniar cu lungimea mai mica
decat jumatatea lungimii de unda este insensibila la frecventa. In
schimb, impedanta de intrare in antena reprezinta un factor limita
 Antene cu banda de ordinul 40:1 sunt numite antene independente
de frecventa
POLARIZATIA ANTENEI
 Polarizatia antenei pe o anumita directie = polarizatia unei radiate
de antena (cand nu se specifica directia se va considera aceea a
castigului maxim)
 In practica, polarizatia energiei radiate variaza cu directia fata de
centrul antenei, asa incat zone diferite ale caracteristicii pot avea
polarizatii diferite

 O alta definitie a polarizatiei undei radiate este: caracteristica unei

unde electromagnetice care descrie directia variabila in timp si
amplitudinea relativa ale vectorului camp electric; mai precis,
figura desenata in timp de extremitatea vectorului intr-un punct fix
in spatiu, si modul in care este desenata, de-a lungul directiei de
propagare
POLARIZATIA ANTENEI
 Polarizatia este deci curba desenata de capatul vectorului
reprezentand campul electric instantaneu, campul fiind observat de-
a lungul directiei de propagare
POLARIZATIA ANTENEI
 Polarizatia poate fi
 Liniara
 Circulara
 Eliptica

 Daca vectorul care descrie campul electric intr-un punct in spatiu ca

functie de timp este in permanenta orientat de-a lungul unei linii ->
campul are polarizatie liniara
 In general insa, figura pe care campul electric o deseneaza este o
elipsa -> polarizatie eliptica
 Polarizatia liniara si cea circulara sunt cazuri speciale ale celei
eliptice
 Se poate folosi sensul ceasornicului (polarizatia mainii drepte) sau
sensul trigonometric (polarizatia mainii stangi)
POLARIZATIA ANTENEI
 Polarizatie liniara: o unda armonica in timp este polarizata liniar
intr-un anumit punct in spatiu daca vectorul campului electric (sau
magnetic) in acel punct este mereu orientat de-a lungul aceleiasi
linii la orice moment de timp. Conditia este indeplinita daca
vectorul campului (electric sau magnetic) are

 Doar o componenta, SAU

 Doua componente liniare ortogonale in faza sau defazate cu multiplii de

180 grade
POLARIZATIA ANTENEI
 Polarizatie circulara: o unda armonica in timp este polarizata
circular intr-un anumit punct in spatiu daca vectorul campului
electric (sau magnetic) in acel punct deseneaza un cerc ca functie de
timp. Conditiile necesare si suficiente pe care trebuie sa le
indeplineasca simultan campul sunt:

 Trebuie sa prezinte 2 componente liniare ortogonale, SI

 Cele doua componente trebuie sa aibe acceasi amplitudine, SI

 Cele 2 componente trebuie sa aibe o diferenta de faza de multiplii impari

de 90 grade
POLARIZATIA ANTENEI
 Polarizatie eliptica: o unda armonica in timp este polarizata eliptic
intr-un anumit punct in spatiu daca vectorul campului electric (sau
magnetic) in acel punct deseneaza o elipsa ca functie de timp.
Conditiile necesare si suficiente pe care trebuie sa le indeplineasca
simultan campul sunt:

 Trebuie sa prezinte 2 componente liniare ortogonale, SI

 Cele doua componente pot avea aceeasi amplitudine sau amplitudini diferite,
SI

 (1) Daca cele 2 componente nu au aceeasi amplitudine, diferenta de faza

dintre ele nu trebuie sa fie 0 grade sau multiplii de 180 grade (va deveni
liniara) (2) Daca au aceeasi amplitudine, diferenta de faza dintre ele nu
trebuie sa fie multiplii impari de 90 grade (va deveni circulara)
IMPEDANTA DE INTRARE A ANTENEI
 Impedanta de intrare a unei antene este definita ca impedanta
vazuta la portul antenei sau ca raportul dintre tensiunea si curentul
la portul antenei

Z A  RA  jX A
IMPEDANTA DE INTRARE A ANTENEI
 ZA impedanta antenei la terminalele a-b [ohm]
 RA rezistenta antenei la terminalele a-b [ohm]
 XA reactanta antenei la terminalele a-b [ohm]
RA  Rr  RL

 Rr rezistenta de radiatie a antenei la terminalele a-b [ohm]

 RL rezistenta de pierderi a antenei la terminalele a-b [ohm]

 Impedanta interna a generatorului

Z g  Rg  jX g
IMPEDANTA DE INTRARE A ANTENEI
Vg Vg Vg
Ig   
Zt ZA  Zg  Rr  RL  Rg   j  X A  X g 
Vg
Ig 
 Rr  RL  Rg    X A  X g 
2 2

 Puterea livrata antenei pentru a fi radiata este

2
1 2 Vg Rr
Pr  I g Rr 
   
2 2
2 2 Rr  RL  Rg  XA  Xg

 Puterea disipata sub forma de caldura este

2
1 2 Vg RL
PL  Ig RL 
 Rr  RL  Rg    X A  X g 
2 2
2 2
IMPEDANTA DE INTRARE A ANTENEI
 Puterea ramasa este disipata sub forma de caldura pe rezistenta interna a
generatorului
2
Vg Rg
Pg 
   
2 2
2 Rr  RL  Rg  XA  Xg

 Avem putere maxima livrata antenei daca este indeplinita conditia de adaptare
conjugata
Rr  RL  Rg
2 X A  Xg
Vg Rr
Pr 
8  Rr  RL 2
2 2
2
Vg Vg Rg Vg Rr  RL
RL Pg  Pr  PL  
PL 
8  Rr  RL 2 8  Rr  RL 2 8  Rr  RL 2
2 2
Vg Rg Vg
Pg  2

8  Rr  RL  8Rg
IMPEDANTA DE INTRARE A ANTENEI
 Puterea furnizata de generator la indeplinirea conditiei de adaptare conjugata
2
1 1 Vg* Vg 1
Ps  Vg I g*  Vg 
2 2 2  Rr  RL  4  Rr  RL 
 In concluzie, la conditia de adaptare conjugata , din puterea produsa de
generator, jumatate este disipata sub forma de caldura pe rezistenta interna a
generatorului, iar cealalta jumatate este furnizata antenei
 Din aceasta putere furnizata, o parte este radiata prin mecanismul furnizat de
rezistenta de radiatie, iar restul este disipata sub forma de caldura,
influentandu-se astfel eficienta totala a antenei
 Daca antena este fara pierderi si adaptata la linia de transmisiune (eo=1), toata
jumatatea puterii produse de generator care ajunge la antena va fi radiata
 De obicei avem si o linie intre generator si antena -> alte pierderi
IMPEDANTA DE INTRARE A ANTENEI
 In modul receptie
IMPEDANTA DE INTRARE A ANTENEI
 Conditia de adaptare conjugata
2 2
VT RT VT
PT  
Rr  RL  RT 8  Rr  RL 2
8 RT
X A   XT VT
2
Rr
Pr 
8  Rr  RL 2
2
VT RL
PL 
8  Rr  RL 2

 Puterea indusa (captata)

2
1 1 VT* V 1
*
Pc  VT IT  VT  T
2 2 2  Rr  RL  4  Rr  RL 
IMPEDANTA DE INTRARE A ANTENEI
 La conditia de adaptare cojugata, din puterea totala captata, jumatate este
furnizata sarcinii RT, iar cealalta jumatate este re-radiata prin Rr si disipata sub
forma de caldura pe RL

 Daca pierderile sunt nule (RL=0) atunci jumatate din puterea captata este
furnizata sarcinii, iar cealalta jumatate este reradiata
ARIILE ECHIVALENTA A ANTENEI
 Fiecarei antene ii este asociat un set de suprafete echivalente. Acestea sunt
folosite pentru a descrie caracteristicile puterii captate de antena cand este
atinsa de o unda incidenta
 Una dintre aceste suprafete echivalente este aria efectiva (apertura efectiva) –
pe o directie data, aceasta se defineste ca raportul dintre puterea disponibila la
terminalele unei antene de receptie si densitatea fluxului de putere a undei plane
incidente pe antena pe acea directie, unda avand aceeasi polarizatie cu antena
 Daca directia nu este specificata, se va considera directia intensitatii radiatiei
maxime

2
PT IT RT / 2
Ae  
 Ae aria efectiva [m2] Wi Wi
 PT puterea furnizata sarcinii [W]
 Wi densitatea de putere a undei incidente [W/m2]
ARIILE ECHIVALENTA A ANTENEI
 Apertura efectiva este deci suprafata care inmultita cu densitatea de putere
incidenta furnizeaza puterea livrata sarcinii
2
VT RT
Ae 
2Wi  Rr  RL  RT 2   X A  X T 2

 In conditiile transferului maxim de putere (adaptarea conjugata) ajungem la

apertuta efectiva maxima

Rr  RL  RT VT
2
RT VT
2
1
Aem  
X A   XT 8Wi  Rr  RL 
2
8Wi  Rr  RL 

 Aem inmultita cu densitatea de putere incidenta furnizeaza puterea maxima

livrata sarcinii
ARIILE ECHIVALENTA A ANTENEI
 Asa cum am aratat, in conditiile de adaptare conjugata, doar jumatate din
putere ajunge pe sarcina, cealalta jumatate fiind imprastiata si disipata sub
forma de caldura. Vom defini deci, pentru a putea caracteriza puterea
imprastiata si disipata, aria echivalenta de imprastiere, aria de pierderi si aria
de captura
 Aria de imprastiere este definita ca suprafata echivalenta care multiplicata cu
densitatea de putere incidenta produce puterea reradiata sau imprastiata. In
conditiile de adaptare conjugata
2
VT Rr
As 
 Rr  RL 
2
8Wi
 Aria de pierderi este definita ca suprafata echivalenta care multiplicata cu
densitatea de putere incidenta produce puterea disipata sub forma de caldura
pe RL
2
VT RL
AL 
 Rr  RL 
2
8Wi
ARIILE ECHIVALENTA A ANTENEI
 Aria de captura este definita ca suprafata echivalenta care multiplicata cu
densitatea de putere incidenta produce puterea totala capturata, colectata sau
interceptata de antena
2
VT RT  Rr  RL
Ac 
 Rr  RL 
2
8Wi

 Aria de captura = Aria efectiva + Aria de imprastiere + Aria de pierderi

 Egalitatea de mai sus este valabila chiar si cand conditia de adaptare conjugata
nu este indeplinita

 Putem defini acum eficienta aperturii ca raportul dintre aria efectiva maxima si
aria fizica

Aem
eap 
Af
ARIILE ECHIVALENTA A ANTENEI
 Petru antene cu apertura (ghid, horn) Aem nu poate fi mai mare decat Af, poate
fi egala cu aceasta
Aem  Af   0  eap  1

 Mai putem introduce si notiunea de arei efectiva partiala a unei antene pentru
o polarizatie data, intr-o directie data, ca fiind raportul dintre puterea
disponibila la terminalele unei antene de receptie si densitatea fluxului de
putere al undei plane incidente pe antena pe directia considerata si cu o
polarizatie specificata diferita de polarizatia de receptie a antenei

 Aem pentru antene filare este mai mare decat Af (considerata ca aria unei
sectiuni transversale a firului cand acesta este desfacut in directia lungimii de-
a lungul diametrului sau). Deci antena filara poate capta mai multa putere
decat este interceptata de dimensiunea sa fizica
ARIILE ECHIVALENTA A ANTENEI
 Exemplu: o unda plana este incidenta pe un dipol foarte scurt (l<<lambda)
 Gasiti Aem considerand rezistenta de radiatie
a dipolului si2 stiind ca exista o
R  80  l /  
polarizatie liniara
r
de-a lungul dipolului ptr
campul incident

Pentru RL=0 avem VT 1

2

Aem 
8Wi Rr
Dipolul fiind foarte scurt, curentul indus poate fi considerat constant si cu faza
uniforma. Tensiunea indusa

VT  El
ARIILE ECHIVALENTA A ANTENEI
 Pentru o unda plana uniforma, densitatea de putere incidenta
E2
Wi 
2Z0

 Rezulta  El 
2
3 2
Aem  2 2 2
  0.119 2
E 80 l 8
8 2
2Z 0 

 Valoarea este adevarata doar pentru o antena fara pierderi (pierderile unui
dipol scurt sunt in general semnificative). Daca RL=Rr si RT=RL+Rr=2Rr atunci
aria efectiva este doar jumatate din aria efectiva maxima dedusa mai sus
DIRECTIVITATEA MAXIMA SI ARIA
EFECTIVA MAXIMA
 Folosim figura. Ariile efective si directivitatile le notam cu At, Ar, respectiv Dt,
Dr. Daca antena ar fi izotropa, densitatea puterii radiate la distanta R ar fi (Pt
este puterea radiata totala)
Pt
W0 
4 R 2

 Datorita proprietatilor de directivitate, densitatea este

Pt Dt
Wt  W0 Dt 
4 R 2

 Puterea colectata de antena si transferata la sarcina

Pt Dt Ar
Pr  Wt Ar 
4 R 2

Pr
Dt Ar  4 R 2
Pt
DIRECTIVITATEA MAXIMA SI ARIA
EFECTIVA MAXIMA
 Daca antena 2 este folosita pentru emisie si 1 pentru receptie si mediul este
liniar, pasiv si izotrop, putem scrie
Pr
Dr At  4 R 2
Pt
 Egaland, obtinem
Dt Dr

At Ar

 Crescand directivitatea antenei va creste si aria efectiva in raport direct

D0t D0 r

Atm Arm
 Daca antena 1 este izotropa D0t=1 si

Arm
Atm 
D0 r
DIRECTIVITATEA MAXIMA SI ARIA
EFECTIVA MAXIMA
 Adica, aria efectiva maxima a unei surse izotrope este egala cu raportul dintre
aria efectiva maxima si directivitatea maxima o oricarei alte surse
 De exemplu, revenind la cazul dipolului foarte scurt (cu directivitatea maxima
1.5)

Arm 0.119 2  2
Atm   
D0 r 1.5 4

2
Arm  D0 r Atm  D0 r
4
 In general, arie efectiva maxima a oricarei antene este legata de directivitatea
sa maxima prin

2
Aem  D0
4
DIRECTIVITATEA MAXIMA SI ARIA
EFECTIVA MAXIMA
 Astfel, daca inmultim egalitatea anterioara cu densitatea de putere a undei
incidente, se va obtine puterea maxima ce poate fi furnizata sarcinii. Aceasta
cu presupunerea ca nu exista pierderi prin dielectric si de conductie (ecd=1) si
polarizatia undei se potriveste cu cea a antenei.
 Daca exista insa pierderi (considerand in continuare adaptarea antenei la
sarcina si potrivirea polarizatiilor) , ajustam egalitatea anterioara

2
Aem  ecd D0
 4
Daca includem si pierderile de polarizatie si prin reflexii, ecd se inlocuieste cu
e0 si in plus trebuie introdus si un factor pentru polarizatie