Bătălia de la Actium

Bătălia de la Actium

Bătălia de la Actium de Lorenzo A. Castro, 1672

Data: 2 septembrie 31 î. Hr.

Loc: Marea Ionică, aproape de colonia romană Actium

Deznodământ: victorie decisivă a lui Octavian

Combatanți

Octavian Augustus și Marcus Antonius și

suporterii săi Cleopatra regina Egiptului

Comandanți

Marcus Vipsanius Publius Canidius Crassus,

Agrippa și Lucius Luciius Gellius Publicola
Arruntius și Marcus Octavius

Efective

400 nave de război 230 de nave de război

Pierderi

aproximativ 150 de nave

necunoscute
distruse
 editează acest cadru

Armata romană
EXERCITUS•ROMANORUM

 Unități
o Legiune (10 cohorte)

 Listă de legiuni
o Auxiliari (Ală)
o Flota
o Artilerie
o Socii

 Echipament
o Uniforma
o Armura
o Dotare

 Organizare
o Funcții
o Grade

 Onoruri și pedepse
o Onoruri
o Pedepse

 Tehnologii
o Fortificații
o Drumuri

 Tactici
o ofensive
o defensive
o Infanterie

 Războaie (și bătălii)
o Războaiele Samnite
o Războaiele Punice
o Războaiele Galice
o Războaiele civile romane
o Războaiele Daco-Romane
o Războiul Sirian
o Cucerirea britanică
o Războaiele Romano-Persane
o Războaiele Bizantino-Arabe

 Religia
 o Religia în armată

 State romane
o Regatul Roman
o Republica Romană
o Imperiul Roman
o Imperiul Roman de Apus
o Imperiul Bizantin
o Sfântul Imperiu Roman

 Portal:Armata romană

Bătălia de la Actium a reprezentat o bătălie decisivă între urmașii lui Iulius Caesar.

Aceștia erau Gaius Iulius Caesar Octavian (nepotul lui Caesar) și un general al lui
Caesar, Marcus Antonius. Bătălia a avut loc în apropierea insulei Levkas, la Actium în
vestul Greciei la 2 septembrie 31 î. Hr.. Această bătălie a marcat sfârșitul republicii
romane și începuturile Imperiului Roman.
Această luptă este considerată una dintre cele mai mari bătălii navale ale antichității.
Bătălia s-a încheiat cu victoria zdrobitoare a lui Octavian Augustus, care a profitat de
victorie și a ajuns să controleze întreaga putere la Roma.

Preludiul bătăliei[modificare | modificare sursă]

După moartea lui Caesar în anul 44 î.Hr.conducerea la Roma a fost asigurată de către
un al doilea triumvirat, format din Marcus Antonius, Octavian Augustus și M. Aemilianus
Lepidus.Prin această înțelegere Marcus Antonius primea Orientul, Octavian
Augustus lua Occidentul, iar Lepidus administra Africa. Într-o primă fază Octavian îl
elimină pe Lepidus. În același timp Marcus Antonius se aliază
cu Cleopatra regina Egiptului. În aceste condiții un conflict între Octavian
Augustus și Marcus Antonius devine inevitabil. Astfel în anul 33 î. Hr izbucnește un
război civil între Octavian Augustus sprijinit de Senatul Roman și Marcus
Antonius sprijinit de regina Cleopatra regina Egiptului, cu aceasta fiind de altfel și
căsătorit.

Condițiile luptei[modificare | modificare sursă]

În condițiile în care Senatul Roman declarase război Egiptului, fiecare dintre părți aveau
nevoie de superioritatea navală: Octavian Augustus pentru a primii provizii și întăriri din
Italia, iar adversarul său pentru a traversa Marea Adriatică și a invada Italia. În cursul
anului 31 î. Hr Marcus Antonius care își stabilise cartierul general în Pelopones pierde
treptat legătura cu provinciile din Orient din cauza blocadei puse la cale de
către Octavian Augustus și generalul său Marcus Vipsanius Agrippa. Marcus
Antonius și Cleopatra aveau două variante la dispoziție: o primă variantă însemna
abandonarea flotei de pe mare și căutarea unui refugiu în Macedonia, unde existau alți
aliați ai lui Marcus Antonius; a doua variantă era strângerea vaselor de război rămase și
încercarea unui atac pe mare, acțiune urmată de adunarea unei alte armate
în Egipt.Marcus Antonius a ales a doua variantă sperând în obținerea unui rezultat
favorabil. În aceste condiții a avut loc bătălia navală de la Actium pe data de 2
septembrie, anul 31 î. Hr. În cealaltă tabără se afla Octavian Augustus sprijinit de către
o mare parte din Senatul roman, acesta dorind o confruntare pe mare, fiind încurajat și
de faptul că beneficia de un foarte bun general pe mare: Marcus Vipsanius Agrippa.
Pentru atingerea acestui scop Agrrippa a tăiat căile de aprovizionare înspre Actium, fără
acestea Marcus Antonius fiind obligat să treacă rapid la luarea unei decizii.

Bătălia[modificare | modificare sursă]
Cele două flote s-au întâlnit în dimineața zilei de 2 septembrie, 31 î.Hr. la intrarea în
Golful Actium, Marcus Antonius conducând flota de 230 de nave pentru a putea ieși în
Marea Adriatică. Aici a întâlnit flota lui Octavian, condusă de către Amiralul Agrippa.
Corăbiile lui Marcus Antonius erau în marea lor majoritate corăbii mari cu 6 niveluri, dar
avea și corăbii cu 9 sau 10 niveluri acestea fiind adevărate fortărețe plutitoare, care
aveau inclusiv turnuri la pupa și la prora pentru arcași. Totuși Marcus Antonius era
dezavantajat de numărul insuficient de vâslași datorat malariei și de faptul că moralul
oamenilor era scăzut datorită tăierii liniilor de aprovizionare.

Ordinul de luptă

De cealaltă parte Octavian Augustus dorea o bătălie navală, încercând în același timp

să evite o confruntare decisivă pe uscat. Flota lui era formată din nave cu 9 sau 10
nivele, dar era mai numeroasă și beneficia de un comandant experimentat pe
nume Marcus Vipsanius Agrippa. În perioada anterioară Octavian încercase și reușise
în mod constant să își hărțuiască adversarul atât pe mare cât și pe uscat.
Pentru Marcus Antonius și pentru Cleopatra era vital ca ambarcațiunea care transporta
cuferele cu fondurile de război, precum și nava comandant a Cleopatrei să scape
nevătămate. De aceea acestea erau escortate de nave de luptă. Tactica folosită
de Marcus Antonius a fost aceea de a comanda aripilor dreapta și stânga, conduse
de Lucius Gellius Publicola, respectiv Gaius Sosius să se îndepărteze de centru,
forțând astfel inamicul să îi urmeze și astfel să permită reginei Cleopatra să scape.
Lupta s-a încheiat mai repede pe partea pe care acționa Marcus Vipsanius
Agrippa, Lucius Gellius Publicola fiind înfrânt. Marcus Antonius intrase deja în
confruntarea de pe cealaltă parte, intervenția lui Agrripa hotărând soarta luptei. În
aceste condiții și datorită faptului că nava sa era prinsă în încleștare Marcus Antonius a
fugit cu un alt vas pentru a putea să ajungă vasul pe care se afla Cleopatra. Deși
urmărit Marcus Antonius a ajuns cu bine pe vasul Cleopatrei. Lupta s-a încheiat cu
victoria lui Octavian Augustus, totuși Marcus Antonius reușind să salveze mai mult de
70 de vase.

Consecințe[modificare | modificare sursă]

Balistae pe o navă romană.

Datorită acestei bătălii Marcus Antonius a pierdut orice șanse de a mai câștiga

confruntarea cu Octavian Augustus. Armata sa, care se afla în Grecia și care trebuia să
se retragă spre Macedonia, a negociat predarea, loialitatea față de comandant nefiind
atât de puternică. Pe termen mai lung, această confruntare a dus la sinuciderile
lui Marcus Antonius și a reginei Cleopatra, la cucerirea Egiptului de către romani,
precum și la preluarea conducerii totale de către Octavian Augustus la Roma.