Cuprins

Celula ...................................................................................1–28
Celula procariot ....................................................................1–2
Celula eucariot ....................................................................2–12
Componentele protoplasmatice ............................................2–9
Constituen i neprotoplasmatici ..........................................9–12
Acizii nucleici................................................................10–11
Acidul dezoxiribonucleic ..................................................10
Acidul ribonucleic....................................................... 10–11
Cromozomii ................................................................... 11–12
Diviziunea celular ............................................................. 12–16
Ciclul celular..........................................................................13
Mitoza ....................................................................................14
Meioza ...................................................................................15
Ereditarea şi variabilitatea lumii vii ....................................16–28
Mecanismul transmiterii propriet ilor ereditare.
Legile lui Mendel privind ereditatea ................................16–23
Monohibridarea .............................................................18–19
Dihibridarea ................................................................... 19–21
Abateri de la segregarea mendelian .............................21–22
Recombinarea de gene între cromozomii omologi ........ 22–23
Determinismul genetic al sexelor ...........................................23
Influen a mediului asupra eredit ii. Muta iile .................23–25
Genetic uman ................................................................ 25–28
Abera iile numerice .............................................................26
Modific ri structurale cromozomale ....................................27
Muta ii genice ................................................................27–28
Diversitatea lumii vii ........................................................29–58
Viruşi ..................................................................................30–31
Regnul monerelor ...............................................................31–32
Regnul protistelor ...............................................................32–35
Algele.....................................................................................34
Oomicete ................................................................................35
Mixomice ...............................................................................35
Regnul fungilor .................................................................. 35–37
Zigomicete .............................................................................36
Ascomicete ............................................................................36
Basidiomicete .................................................................. 36–37
Regnul plante......................................................................37–43
Subregnul muşchilor ........................................................37–39
Plantele vasculare. Încreng tura cormofite ......................39–43
Încreng tura Pteridofite ................................................. 39–40
Subîncreng tura gimnosperme ......................................40–41
Subîncreng tura angiosperme........................................ 41–43
Clasa Dicotiledonate .........................................................42
Clasa Monocotiledonate.............................................. 42–43
Regnul animalelor ..............................................................43–57
Metazoare didermice ........................................................ 43–45
Încreng tura Spongieri ..................................................43–44
Îcreng tura Celenterate ..................................................44–45
Metazoare tridermice .......................................................45–57
Animale cu simetrie bilateral (Bilateralia) ...................45–57
Viermii la i (Platelmin i) ...................................................46
Viermii cilindrici (Nematelmin i) .....................................46
Încreng tura Anelide .........................................................47
Încreng tura Moluşte .................................................. 47–49
Încreng tura Artropode ...............................................49–51
Încreng tura Echinoderme ................................................52
Încreng tura Cordate...................................................52–57
Conservarea biodiversit ii în România ....................................58
esuturi vegetale şi animale.............................................59–71
esuturi vegetale ................................................................59–65
esuturile formative-embrionale-meristematice ..............59–60
esuturile definitive .........................................................60–65
esuturile de ap rare ..................................................... 60–62
esuturile fundamentale ......................................................62
esuturile conduc toare.................................................63–64
esuturi mecanice................................................................64
esuturi secretoare ........................................................64–65
 esuturi animale .................................................................65–71
esuturile epiteliale..........................................................65–66
esuturile conjunctive...................................................... 66–68
esutul muscular ....................................................................69
esutul nervos ..................................................................69–71
Structura şi func iile vitale fundamentale ale organismelor vii... 72–129
Func iile de nutri ie .......................................................... 72–106
Nutri ia în lumea vie ........................................................72–88
Nutri ia autotrof ........................................................... 73–76
Fotosinteza ..................................................................73–75
Chemosinteza ..............................................................75–76
Nutri ia heterotrof ........................................................76–79
Nutri ia saprofit .........................................................76–77
Nutri ia parazit ..........................................................77–78
Nutri ia mixotrof .............................................................78
Nutri ia simbiont .............................................................79
Heterotrofia la animale ..................................................79–88
Sistemul digestiv şi digestia la mamifere ....................80–88
Respira ia în lumea vie.....................................................88–95
Respira ia aerob ........................................................... 88–89
Respira ia anaerob .............................................................89
Fermenta ia .................................................................... 89–90
Respira ia plantelor........................................................ 90–91
Respira ia la animale .....................................................91–95
Sistemul respirator la mamifere ..................................91–95
Circula ia în lumea vie ................................................... 96–103
Circula ia la plante.........................................................96–97
Absorb ia apei şi s rurilor minerale din sol.................96–97
Circula ia sevei brute ........................................................97
Circula ia sevei elaborate ..................................................97
Circula ia la animale ....................................................98–103
Mediul intern al mamiferelor .................................... 98–100
Sistemul circulator la mamifere .............................. 100–103
Excre ia în lumea vie ................................................... 103–106
Excre ia la plante ....................................................... 103–104
 Transpira ia ............................................................. 103–104
Guta ia ............................................................................104
Secre ia la animale ..................................................... 104–106
Sistemul excretor la mamifere ................................ 105–106
Func iile de rela ie .......................................................... 107–123
Sensibilitatea şi mişcarea la plante ............................... 107–108
Sensibilitatea la animale .............................................. 108–120
Organele de sim ale mamiferelor.............................. 108–114
Ochiul mamiferelor ................................................. 109–111
Urechea la mamifere ............................................... 111–113
Pielea ..............................................................................113
Limba ..............................................................................113
Nasul ...............................................................................114
Sistemul nervos la mamifere ..................................... 114–120
M duva spin rii ...................................................... 115–117
Encefalul (creierul) ................................................. 117–120
Locomo ia la animale ................................................... 121–123
Sistemul locomotor la animale .................................. 121–123
Sistemul osos .......................................................... 121–122
Sistemul muscular ................................................... 122–123
Func ia de reproducere ................................................... 123–129
Reproducerea la plante................................................. 123–127
Reproducerea asexuat a plantelor ............................ 123–124
Înmul irea prin p r i ale r d cinii şi tulpinii ....................124
Reproducerea sexuat la angiosperme ....................... 124–127
Formarea polenului .........................................................125
Formarea sacului embrionar............................................126
Formarea semin elor şi fructelor ............................. 126–127
Reproducerea sexuat la mamifere .............................. 127–129
Aparatul reproduc tor mascul............................................128
Aparatul reproduc tor femel ..............................................128
Boli cu transmitere sexual ................................................129
 Celula

Celula procariot
Celula este unitatea de bază structurală, func ională şi
genetică a organismelor vii.
Procariotele sunt cele mai str vechi forme de via cu
structur celular , m rimea lor este de ordinul micronilor.
Conform manualului, din aceast grup fac parte unele bacterii
şi algele albastre-verzi. Ştiin a nu consider acest grup de
organisme vii ca fiind o categorie taxonomic .
Componentele unei celele procariote sunt: peretele celular
(compus din proteine şi hidra i de carbon), acoperit adeseori de
un strat gelatinos – mureina) în interiorul peretelui celular
membrana celulară, citoplasma şi nucleoidul.
 peretele celular formeaz un schelet mucopeptidic cu
structur reticular , este rigid, asigur men inerea formei
celulei, are func ie protectoare. În afara peretelui celular se
întâlneşte des glicocalixul format din polizaharide, acesta are
rol de antifagocit, adic protejeaz celula de ac iunea
sistemului de ap rare al organismului gazd ; ajut la fixarea

 membrana celular delimiteaz citoplasma, este o membran

celulei, o protejeaz de dehidratare;

lipoproteic (strat dublu fosfolipidic în care sunt înglobate

molecule de protein ). Permeabilitatea membranei asigur
schimbul de substan e dintre celul şi mediu;
 citoplasma ocup interiorul celulei, nu este compartimentat
prin membrane, con ine ribozomi, la unele bacterii
mezozomi (forma iuni în leg tur cu mebrana celular ) cu
rol în respira ie), în unele cazuri substan care particip la
fotosintez , substan e nutritive, plasmide (ADN-uri circulare

1
 mai mici, care se divizeaz independent de ADN principal şi

 nucleoidul nu este delimitat de o membran nuclear , este

se transmit celulelor urmaşe);

format dintr-o molecul de ADN bicatenar circular , mai

rar dreapt (ADN-ul bacteriei Escherichia coli const din 3
milioane de perechi de baze), la care se leag proteine
bazice, formând cromozomul bacterian.

Celula eucariot
Este celul cu nucleu adev rat, unde substan ele din nucleu
sunt delimitate de citoplasm printr-o membran nuclear .
Taxonomia lui R. Whittaker din l969 împarte organismele în 4
regnuri: Protiste, Fungii, Plante, Animale.
Componentele celulei eucariote: perete celular (la unele
celule eucariote), membran celular , citoplasm , nucleu.
Componentele pot fi de natur protoplasmatică sau
neprotoplasmatică.

Componentele protoplasmatice
Vom vorbi aici aici despre membrana celular , citoplasm şi

 membrana celulară (plasmalema), inclusiv membranele

organi ele celulare:

interne ale celulei eucariote, este de natur lipoproteic ,

moleculele care formeaz membrana sunt legate prin leg turi
noncovalente. Importan a biologic a stratului lipidic dublu
const în impermeabilitatea lor fa de majoritatea
moleculelor organice hidrosolubile (zah ruri, aminoacizi,
proteine, nucleotide etc.) şi ioni. Stratul dublu îşi p streaz
caracterul de fluid, se numeşte şi membran fluid . Func ia
specific a membranei este asigurat de proteinele
membranare globulare înglobate în stratul dublu de lipide.
Acestea sunt proteinele transmembran , realizeaz canale
prin care are lor schimbul de ioni, altele func ioneaz ca

2
 Diversitatea lumii vii

Marea varietate a lumii vii a f cut necesar elaborarea unui

sistem unic de clasificare în baza diferitelor propriet i. Prima
dat s-a formulat no iunea de specie, categorie care cuprinde
indivizi cu caracteristici asem n toare. Pe urm s-a realizat
clasificarea speciilor pe baza principiului filogenezei.
Sistemul de casificare a speciilor cunoaşte categorii
superioare: genul, familia, ordinul, clasa, încrengătura, regnul.
Exist şi categorii inferioare speciei: subspecia, varietatea,
forma. Categoriile sistemului se numesc taxoni, sistemul
taxonomie.
Nomenclatura binominal a fost întrodus de Karl Linné.
Denumirea se compune din dou cuvinte latine, primul, scris cu
majuscul , denumeşte genul, cel de-al doilea defineşte specia
(Rosa canina = m ceş).
Conform taxonomiei dup Whittaker – 1969 – organismele

 monere (procariote)
vii pot fi grupate în 5 regnuri:

 protiste
 fungii
 plante
 animale.
Organismele procariote sunt organisme primitive, zestrea lor
genetic este con inut de nucleoid, celula, în afar de ribozomi
nu are alte organite. Organismele procariote formeaz regnul
Monera.
Organismele eucariote se compun din celule cu organizare
dezvoltat care se înmul esc prin mitoz sau meioz şi fac parte
din celelate 4 regnuri.

29
 Viruşi
Viruşii sunt entit i f r structur celular , infec ioase, nu au
metabolism propriu, sunt parazite intracelulare, ob in
substan ele necesare func iilor lor vitale din celula gazd . Sunt
vizibile numai sub electronmicroscop, au m rimea între 20 şi
400 nanometri. Numele lor provine din cuvântul latin virus ceea
ce înseamn otrav .
Structura virusului: genomul viral format din acid nucleic
(ADN sau ARN) purt tor de cod genetic şi capsida, un înveliş
proteic.

 Virionul este un virus matur, aflat în exteriorul celulei.

Viruşii au trei forme de existen :

 Virus vegetativ este genomul viral aflat în citoplasma celulei

 Provirusul este genomul viral integrat în cromosomul celulei

gazd .

gazd .

 virionul se alipeşte de suprafa a celulei gazd , p trunde în

Multiplicarea virusurilor:

celul , se transform în virus vegetativ, modific

func ionarea celulei gazd care începe sintetizarea

 genomul viral reproduce în celula gazd pân când o distruge

proteinelor virale.

 virionii forma i atac noi celule

(ciclu litic)

Replica ia virusului cuprinde şi un ciclu lizogen, când

genomul viral se integreaz în cromozomul celulei gazd , se
transform în provirul şi se replic odat cu cromozomul.

 Dup tipul genomului:

Clasificarea virusurilor:

 Ribovirusurile con in ARN – virusul mozaicului

tutunului, retrovirusuri (realizeaz de pe ARN copie
revers de ADN cu ajutorul transcriptazei reverse) care

30
 pot infecta omul şi animalele, cum a este virusul gripei

 Dezoxiribovirusurile
aviare, turb rii, virusul HIV uman.
con in ADN, cum sunt
bacteriofagele, viruşi care infecteaz şi distrug bacterii,

 Dup formă: cilindrice, sferice, hexagonale etc.

virusul herpesului, virusul hepatitei B, al variolei.

 Dup organismele parazitate: vegetale, animale, umane

Viroze care apar la om: gripa, varicela, rujeola, rubeola,
oreionul, poliomielita, meningita, papiloma, SIDA.

Regnul monerelor
Sunt organisme unicelulare, singulare sau în colonii.Au
forme variate, filiforme, ramificate, formând colonii, cu sau f r
cili. Medii de via : apa, solul, aerul, corpul altor organisme.
Din acest regn fac parte: Arhebacterii, Eubacterii, Cianobacterii,

 Arhebacteriile sunt cele mai vechi bacterii, pot tr i în

Algele albastre-verzi.

condi ii de mediu extreme (temperaturi ridicate sau sc zute,

medii acide, bazice, cu con inut de metan sau sulf), în
majoritate anaerobe. Se hr nesc prin chemosintez (bacterii

 Eubacteriile au o structur procariot tipic (perete celular

metanogene), mai rar prin fotosintez , halobacterii.

sau membran celular , citoplasm , mezozomi, nucleoid,

plasmide, ribozomi, endospor, cili, flageli). Mediul lor
natural cel mai important este solul, într-o m sur mai mic
apa. M rimea lor este între 1-200 μm. Sunt solitare sau pot
forma colonii. Forma lor poate fi sferic (coci), bastonaş
(bacili), spiral (spirochete), virgul (vibrioni) etc. Pot fi
aerobe sau anaerobe. Nutri ia poate fi heterotrofă (simbiont ,
parazit , saprofit ), sau autotrofă (fotosintez ,
chemosintez ). Se înmul esc prin amitoz (diviziune direct ),
cu vitez mare, o genera ie nou apare la 20 de minute. Dup
func iile lor vitale sunt bacterii fermentatoare, luminescente,
patogene. În condi ii nefavorabile se închisteaz . Importan a
31
 esuturi vegetale şi animale

La organismele vegetale şi animale pluricelulare, prin

diferen ierea celulelor pentru efectuarea unor func ii specifice,
apar grup ri de celule interdependente numite esuturi.
esuturile sunt grup ri de celule de aceeaşi origine, form ,
structur şi func ie.
esuturile asociate formeaz organe, iar diferitele organe
formeaz un aparat.

esuturi vegetale
În cursul ontogenezei diferen iem dou etape în formarea
esuturilor: apari ia celulelor embrionale (meristematice) şi
apari ia esuturilor definitive.
În cursul diviz rilor mitotice în serie a zigotului apare un
num r mare de celule identice, nespecializate, cu posibilitate de
dezvoltare diferit , numite meristeme.
Din meristeme se formează esuturile definitive.

esuturile formative-embrionale-
meristematice
Sunt celule de dimensiuni mici, ovoide, cu pere i sub iri, cu
nucleu relativ mare, pozi ionat central, citoplasma umple
complet volumul celulei, sunt capabile de mitoz pe toat durata
de via a organismului, de aceea plantele, spre deosebire de
animale, pot creşte nelimitat.

 Meristemele apicale asigur creşterea în lungime a tulpinilor

Dup pozi ie: meristeme apicale, laterale, intercalate.

şi r d cinilor, se g sesc în vârfurile acestora.

59
 Meristemele laterale asigur creşterea în grosime a tulpinilor
şi ramurilor plantelor perene (copaci, arbuşti). Se numesc
meristeme secundare pentru c ia naştere din celule
definitive care îşi recap t capacitatea de a se diviza. Aceste
esuturi se numesc cambiu şi paracambiu sau felogen.
Cambiul are rol în formarea de vase lemnoase şi liberiene,
paracambiul (felogenul) în formarea suberului şi
felodermului. Tot cambiul este la originea celorlalte tipuri de
celule lemnoase şi liberiene.
 Meristeme intercalate se g sesc în esuturile diferen iate, de
exemplu la nivelul internodurilor tulpinilor cerealelor. Pe
lâng efectul fototrop şi geotrop, acestea contribuie la
ridicarea tulpinilor culcate de vânt, prin creşterea rapid a
p r ii bazale a tulpinilor, au rol şi în dezvoltarea frunzelor şi
înflorescen elor.
Diferen ierea meristemelor dup origine (primare,
secundare) are importan doar teoretic .

esuturile definitive
Iau naştere din celulele formative, se compun din celule
diferen iate pentru o func ie specific în organism, au forme şi
dimensiuni diferite, nu mai au capacitate de diviziune.
Dup func ia lor în organism pot fi: esuturi de apărare,
esuturi fundamentale, esuturi conduc toare, esuturi de
sus inere sau mecanice, esuturi secretoare etc.

esuturile de ap rare
Au rol de protejare a plantei, dar şi realizarea contactului cu
mediul exterior, asigurat de organe celulare anexe.
Sunt constituite de unul sau mai multe straturi de celule
parenchimatice, f r spa ii intercelulare. Se întâlnesc atât pe
suprafa a plantei cât şi în interiorul organelor vegetative.
Dup modul de formare a lor deosebim esuturi de ap rare
primare, secundare şi ter iare.

60
 esut de apărare primar este rizoderma care acoper
r d cina, nu au cuticul sau stom , anexele caracteristice
sunt perişorii. Locul rizodermei distruse este luat de
exodermă în mod temporar, la r d cinile care nu se îngroaş
secundar se p streaz pe toat durata vie ii plantei. Pe frunze
şi tulpin se g seşte epiderma, pe care apare cuticula, în
unele cazuri acuperit cu o substan ceroas greu
permeabil pentru gaze şi lichide. Epiderma nu este doar un
strat de acoperire, poate avea rol de reglare a evapor rii şi a
temperaturii, prin perii urzicători poate ap ra planta de
animale, perii secretori pot secreta uleiuri, r şin , nectar,
hidatodele secret ap . Forma iunile epidermei numite
stomate au rol în respira ie, evaporarea apei, particip şi la
asimilarea prin fotosintez datorit con inutului de
cloroplaste al celulelor de închidere. Endoderma este ultimul
strat al scoar ei, are rol protector, celulele endodermale în
form de U asigur circula ia substan elor nutritive (în

 esutul de apărare secundar. Pe organele vegetale care se

r d cin ).

îngroaş secundar, epiderma nu poate r mâne, pentru c nu

este capabil s creasc . Se distruge, iar locul ei este preluat
de esutul secundar numit peridermă. Acesta este un esut
stratificat format din meristemul lateral numit paracambiu
sau felogen. Felogenul produce spre exterior felomul, spre
interior feloderma. Cele trei straturi sunt denumite împreun
periderm sau scoar ă. Deoarece scoar a realizeaz închidere

 esutul de apărare ter iar. Paracambiul este viabil timp de

etanş , schimbul de gaze are loc prin lenticele.

câ iva ani, sub presiunea tulpinei care se îngroaş ,

peridermul creat crap şi se dezlipeşte. În straturile mai
profunde se se formeaz un nou paracambiu care dezvolt un
nou periderm. Acest fenomen se repet pân când scoar a
primar se utilizeaz complet, paracambiul format ajunge la
floem iar esuturile ap r toare formate se amestec cu
celulele floemului. Acest esut ap r tor care con ine

61
 elemente parenchimatice şi necrofiate, se numeşte ritidom.
Con ine substan e cu efect tanant, substan e cristaline,
alcaloizi, uleiuri aromatice, ca de ex. în scoar a scor işorului.
În continuare pe ritidom apar cr p turi şi se creeaz desenul
specific pentru specia de arbore (scoar a stejarului difer clar
de cea a salcâmului), astfel este posibil respira ia prin
scoar .

esuturile fundamentale
Se g sesc între esuturile de ap rare şi cele conduc toare,
sunt formate din celule parenchimatice (de form regulat
sferic sau ovoid ), au în structur vacuole care con in substan e
nutritive, cloroplaste, leucoplaste şi cromoplaste.
Dup func ia lor sunt celule fundamentale asimilatoare, de

 esutul fundamental asimilator. Este locul unde are loc

depozitare, acvifere, aerifere etc.

fotosinteza. Celulele con in multe cloroplaste, în locurile

expuse luminii: frunze, tulpini tinere. Forma tipic întâlnit
în frunze este esutul palisadic şi esutul lacunar, în tulpinile

 esutul fundamental de depozitare. Stocheaz rezerve de

tinere este prezent sub forma de chlorenchim sub epiderm .

diferite substan e: amidon, proteine, uleiuri. Celulele au de

obicei pere i sub iri, se g sesc îndeosebi în organele care
primesc mai pu in lumin , subterane, semin e (de exemplu

 esutul fundamental acvifer. Se întâlneşte la plantele

tuberculii cartofului, sfecla etc).

suculente care tr iesc în zone aride. Apa este re inut în parte

de hialoplasm , par ial de c tre mucozitatea peretelui celular

 esutul fundamental aerifer. Este un esut bogat în spa ii

(agave, cactuşi, aloe, crassula etc.).

intercelulare. Se întâlneşte în tulpina, rizomul plantelor

acvatice, de ex. la nuf r, stuf etc.

62
 Structura şi func iile vitale
fundamentale ale
organismelor vii

Func iile de nutri ie

Toate organismele vii au trei tipuri de func ii vitale: de
nutri ie, de rela ie şi de reproducere.
Acele func ii vitale care asigur transportul şi prelucrarea
substan lor în organism: Hr nire, respira ie, circula ie şi
excre ie.

Nutri ia în lumea vie

Organismele vii sunt sisteme deschise, efectuaz în perma-
nen schimb de substan e şi energie cu mediul. Spre deosebire
de obiectele f r via , transform substan ele preluate din
mediu cu ajutorul energiei, le asimileaz şi elimin substan ele
nefolositoare sau d un toare. Acest proces se numeşte
metabolism. Corpul organismelor este compus în principal din
substan e organice. Substan ele organice sunt compuşi ai
carbonului. Lumea vie se împarte în regn vegetal şi animal dup
sursa ob inerii carbonului şi energiei.
Plantele verzi sunt organisme cu nutri ie autotrofă, sursa
carbonului este CO2, sursa de energie este lumina, energia
radiat de Soare. Un grup mic de organisme autotrofe din care
fac parte bacteriile chemositetizatoare, ob ine energia din
oxidarea substan elor anorganice, sursa carbonului este şi la
acestea CO2.

72
 Organismele autotrofe sunt fotoautotrofe, capabile de
fotosinteză sau chemoautotrofe, capabile de chemosinteză.
Animalele sunt organisme cu nutri ie heterotrofă, sursa
carbonului o constituie compuşii organici, iar sursa de energie
energia chimic din compuşii organici.

Nutri ia autotrof

Fotosinteza
Înseamn sinteza de substan e organice din ap , CO2 şi s ruri
minerale, cu utilizarea energiei luminii.
Ecua ia simplificat a reac iei de fotosintez :
6 CO2 + 6 H2O + s ruri clorofil energie luminoas C6H12O6 + 6O2
minerale

Fotosinteza are loc în toate esuturile asimilatoare expuse la

lumin . Organul vegetal care s-a acomodat pentru fotosintez
este frunza. Celulele esutului palisadic şi lacunar con in
pigmen i care capteaz energia luminoas . Aceşti pigmen i
absorbi radia iile solare în gama lungimilor de und între 40–
800 nm. Pigmen ii sunt verzi, clorofilieni sau galbeni,
carotinoizi.
Pigmen ii clorofilieni: clorofila a şi b. Carotinoizi: carotina
portocalie şi xantofila galben .
To i pigmen ii capteaz energia luminoas , dar numai
moleculele de clorofilă a sunt capabile s transforme energia
luminoas în energie chimic .
Pigmen ii cu func ionare diferit sunt grupa i în dou sisteme

 sistemul de pigmen i 1: carotina, clorofila a şi b, cu

de pigmen i:

 sistemul de pigmen i 2: xantofila,clorofila a şi b, cu

absorb ia maxim a luminii la 700 nm.

absorb ia maxim a luminii la 680 nm. În ambele sisteme,

energia fotonului incident este dirijat spre centrul de reac ie
care este clorofila a, reprezentând 1% din mas .

73