Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
CUPRINS
APARATUL DIGESTIV
(Apparatus digestorius sau Systema alimentarium)
Aparatul digestiv este alcãtuit din totalitatea organelor Tubul digestiv poate fi divizat în trei porþiuni: 1. porþiunea
care îndeplinesc importanta funcþie de digestie ºi ingestivã, deasupra stomacului, servind la transportul ali-
mentelor; 2. porþiunea digestivã, formatã din stomac ºi intestinul
absorbþie a alimentelor (prehensiunea, modificãrile fizice
subþire, unde alimentele sunt pregãtite spre a fi absorbite;
ºi chimice ale alimentelor, absorbþia nutrimentelor, 3. porþiunea egestivã, formatã din intestinul gros, pe unde
excreþia reziduurilor neabsorbite). resturile digestiei sunt eliminate.
Aparatul digestiv se compune din: 1. tubul digestiv ºi
2. anexele acestui tub.
Tubul digestiv sau tractul digestiv este un conduct lung
de 10-12 m, care comunicã cu mediul exterior la cele
douã extremitãþi ale sale. El începe de la faþã prin cavitatea
bucalã, strãbate gâtul, toracele, abdomenul, bazinul ºi se
terminã prin anus. I se descriu mai multe segmente, dife-
renþiate dupã formã, relaþii topografice ºi funcþiuni. Pornind
de la cavitatea bucalã, vom întâlni: faringele, esofagul,
stomacul, intestinul subþire, intestinul gros, anusul.
Deoarece cavitatea bucalã ºi faringele îndeplinesc ºi
funcþiune de cãi respiratorii, Nomenclatura Anatomicã
înþelege prin canal alimentar (Canalis alimentarius) doar
esofagul, stomacul, intestinul subþire ºi intestinul gros.
În structura canalului alimentar intrã patru tunici, pe
care le vom expune de la exterior spre lumen.
1. Tunica externã, care este formatã din þesut con-
junctiv lax la nivelul esofagului ºi al rectului, constituind
adventiþia acestor segmente, ºi din seroasa peritonealã în
restul canalului alimentar. 2. Tunica muscularã este alcã-
tuitã din fibre musculare netede dispuse în douã straturi:
unul extern longitudinal, ºi altul intern circular; la nivelul
stomacului se aflã al treilea strat, cel oblic. 3. Tunica
submucoasã, bogat vascularizatã, este formatã din þesut
conjunctiv lax cu un mare numãr de fibre elastice, care
permite mobilitatea mucoasei. 4. Tunica mucoasã este
formatã dintr-o componentã epitelialã, reprezentatã prin
epiteliul de suprafaþã ºi prin glandele supraepiteliale, ºi
dintr-o componentã conjunctivã numitã corion sau lamina
proprie a mucoasei.
Peretele tubului digestiv constituie o barierã între me-
diul extern ºi organism, procesele digestive desfãºurându-
se în afara organismului. Numai consecutiv proceselor
de absorbþie, nutrimentele pãtrund în interiorul organis- Fig. 3. Prezentarea schematicã a tubului digestiv.
mului, adicã în mediul sãu intern. 1. Cavitatea bucalã. - 2. Faringele. - 3. Esofagul. - 4. Stomacul.
- 5. Colonul transvers reprezentat prin linii întrerupte. - 6. Colonul
Anexele tubului digestiv cuprind o serie de glande
descendent. - 7. Colonul ileopelvian. - 8. Rectul. - 9. Cecul cu
dispuse în lungul acestui conduct; ele secretã sucurile apendicele vermicular. - 10. Jejun-ileonul. - 11. Colonul ascendent.
digestive necesare transformãrii alimentelor. - 12. Duodenul.
Vestibulul bucal (Vestibulum oris) este un spaþiu în cum vedem, el are doi pereþi: unul exterior, musculo-
formã de potcoavã, mãrginit de arcadele alveolo-dentare cutanat; celãlalt interior, osteo-dentar. La locul de întâlnire
pe de o parte, de buze ºi obraji de cealaltã parte. Dupã dintre cei doi pereþi, mucoasa se reflectã formând ºanþul
Anatomia Omului, Vol. 2 Splanhnologia de Victor Papilian
6 SPLANHNOLOGIA
vestibular sau gingivolabial superior, respectiv inferior. PERETELE ANTERIOR: BUZELE
Clinicienii îl numesc fornix. Ambele ºanþuri vestibulare (Labia oris)
prezintã pe linia medianã câte o plicã a mucoasei, orien-
tatã sagital, numitã frâul buzei (Frenulum labii). ªanþurile Buzele sunt douã formaþiuni musculo-membranoase,
vestibulare superior ºi inferior permit explorarea por- care alcãtuiesc peretele anterior, mobil al cavitãþii bucale.
þiunilor alveolare ale maxilei ºi mandibulei, precum ºi Ele au un foarte mare rol estetic, în definirea fizionomiei
anestezia nervilor infraorbitari ºi mentonieri, la ieºirea ºi participã la mimicã. Au de asemenea o mare valoare
lor din orificiile omonime. Prin ºanþul vestibular superior antropologicã.
se pãtrunde în trepanarea sinusului maxilar. În vestibulul Dupã situaþia lor, distingem o buzã superioarã (Labium
bucal se deschide ductul parotidian (Stenon). În stare de superius) ºi una inferioarã (Labium inferius).
ocluzie a arcadelor dentare, vestibulul comunicã cu cavi- Conformaþia exterioarã. Fiecare buzã prezintã: o faþã
tatea bucalã propriu-zisã prin spaþiile interdentare ºi prin anterioarã sau cutanatã; o faþã posterioarã sau mucoasã;
spaþiul retromolar (dinapoia ultimului molar). Când o margine aderentã; o margine liberã; douã extremitãþi,
maxilarele sunt strâns apropiate (ca în trismus sau anchi- dreaptã ºi stângã.
lozã) se poate pãtrunde cu o sondã în cavitatea bucalã F a þ a a n t e r i o a r ã sau c u t a n a t ã diferã dupã
propriu-zisã prin spaþiul retromolar, pentru a hrãni bolna- cum o considerãm la buza superioarã sau la cea inferioarã:
vul cu alimente lichide. Când maxilarele sunt îndepãrtate, La buza superioarã prezintã un ºanþ median, ºanþul
vestibulul comunicã larg cu cavitatea bucalã propriu-zisã. subnazal sau philtrum (Philtrum), care se terminã în jos
În partea posterioarã a vestibulului bucal se gãseºte prin tuberculul buzei superioare (Tuberculum labii
plica pterigomandibularã, care este determinatã de rafeul superioris). De o parte ºi de alta a philtrumului se întind
pterigomandibular, studiat la muºchiul buccinator. Plica douã suprafeþe triunghiulare, cu vârful în afarã, acoperite
pterigomandibularã se vede ºi se palpeazã foarte uºor când la bãrbaþi de mustãþi.
gura este deschisã; ea se întinde, ca ºi rafeul, de la cârligul Buza inferioarã prezintã o depresiune medianã, în care,
lamei mediale a procesului pterigoid, la linia milohioi- la bãrbat, se prinde un smoc de pãr (muscã), iar de fiecare
dianã a mandibulei. Explorarea spaþiului retromolar, la parte a depresiunii o suprafaþã planã sau uºor concavã.
un om cu maxilarele apropiate, permite palparea marginii F a þ a p o s t e r i o a r ã sau m u c o a s ã. Este de
anterioare a ramurii mandibulei, a muºchiului maseter, culoare cenuºie roºiaticã, umedã ºi presãratã cu nume-
în afarã, ºi a pterigoidianului medial, înãuntru. roase mici proeminenþe, determinate de glandele labiale.
Cavitatea bucalã propriu-zisã (Cavitas oris propria) M a r g i n e a a d e r e n t ã diferã dupã cum o
este porþiunea gurii circumscrisã anterior ºi pe pãrþile considerãm la buza superioarã sau la buza inferioarã, ºi
laterale de arcadele alveolodentare. Ea este cuprinsã între la fiecare buzã, dupã cum o privim pe faþa cutanatã sau
bolta palatinã ºi limbã, comunicând înapoi prin istmul pe faþa mucoasã.
bucofaringian cu vestibulul faringian. La buza superioarã marginea aderentã rãspunde nãrilor
ºi ºanþului nazolabial studiat în miologie. De partea mu-
coasã ea rãspunde ºanþului vestibular format de reflexiu-
PEREÞII CAVITÃÞII BUCALE
nea mucoasei buzei pe maxilã. În acest ºanþ pe linia
medianã se gãseºte o plicã mucoasã numitã frâul buzei
Pereþii cavitãþii bucale sunt în numãr de ºase: 1. un superioare (Frenulum labii superioris).
perete anterior, format de buze; 2. doi pereþi marginali La buza inferioarã, marginea aderentã este separatã
sau laterali, formaþi de obraji; 3. un perete inferior, repre- pe linia medianã de regiunea mentonierã, printr-un ºanþ
zentat prin limbã ºi printr-o regiune situatã sub limbã, cu concavitatea în jos, ºanþul mentolabial; în rest se conti-
regiunea sublingualã; 4. un perete superior, reprezentat nuã cu aceastã regiune. De partea mucoasei gãsim aici
prin bolta palatinã; 5. un perete posterior format de vãlul un ºanþ vestibular, cu un frâu mult mai puþin dezvoltat ca
palatului ºi de istmul bucofaringian. la buza superioarã (Frenulum labii inferioris).
Pereþii gurii sunt tapetaþi pe faþa lor profundã de mu- M a r g i n e a l i b e r ã este roºie (roºul buzelor) ºi
coasa bucalã (Tunica mucosa oris), care trece fãrã sã se uscatã. Ea prezintã pe linia medianã un tubercul la buza
întrerupã de pe un perete pe altul. Ea are caractere ºi superioarã ºi o depresiune la buza inferioarã, în care
denumiri diferite, în raport cu peretele la nivelul cãruia pãtrunde tuberculul de mai sus.
se gãseºte (de exemplu: mucoasa labialã, palatinã,
genianã etc.). Componentele esenþiale ale mucoasei bu- Roºul buzelor sau Pars intermedia este porþiunea de tranziþie
dintre piele (Pars cutanea) ºi mucoasã (Pars mucosa). Culoarea
cale sunt reprezentate de un epiteliu de înveliº ºi de
roºie este datoratã bogãþiei capilarelor ºi transparenþei epiteliului
corion. Epiteliul este de tip pavimentos stratificat ne- de la acest nivel, precum ºi faptului cã acesta este lipsit de pigment
cheratinizat. Celulele epiteliale sunt hormonodepen- ºi este necheratinizat.
dente; modificãrile lor în decursul ciclului ovarian sunt Roºul buzelor este împãrþit la nou-nãscut în douã zone: zona
decelabile ºi pot fi urmãrite citologic pe celulele care externã este rozã ºi netedã (Pars glabra); zona internã este neregulatã
se descuameazã în mod obiºnuit. datoritã proeminenþei papilelor corionului (Pars villosa).
Anatomia Omului, Vol. 2 Splanhnologia de Victor Papilian
APARATUL DIGESTIV 7
La adult existã uneori o anomalie numitã buzã dublã care Structura. În constituþia buzelor intrã patru straturi:
constã în persistenþa acestei stãri infantile; ea este caracterizatã pielea, stratul muscular, stratul glandular ºi mucoasa.
prin prezenþa unei plice mucoase înapoia buzei principale. Pielea, groasã, rezistentã ºi foarte aderentã de fasci-
Buzele albicioase denotã anemie; cele albãstrui tulburãri culele musculare subiacente este înzestratã cu peri, glande
circulatorii. sebacee ºi sudoripare. Ea este sediul foliculitelor, eczemei
De fiecare parte, aproximativ în dreptul primului ºi altor boli de piele, datorate adesea iritaþiei provocate
premolar, extremitãþile celor douã buze se unesc ºi de secreþiile nazale.
formeazã comisurile labiale (Commissura labiorum). Stratul muscular, de fapt musculo-conjunctiv,
Fiecare comisurã mãrgineºte unghiul bucal corespunzãtor formeazã un fel de schelet al buzelor. Este constituit de
rezistenþa ºi aderenþa ei de periost. În intervenþii, decolând este un conduct complet, întins de la cavitatea bucalã la fosele nazale.
aceastã mucoasã rezistentã, putem crea lambouri ce pot fi În mod obiºnuit el porneºte din fosele nazale ºi este închis în fund
utilizate la acoperirea fisurilor congenitale ale palatului dur. de sac. Importanþa lui clinicã constã în faptul cã abcesele incisivilor
se pot propaga pe traiectul sãu, pânã în fosele nazale.
Palatul dur are rol în articularea consoanelor ºi în de-
glutiþie. Pe el se aplicã vârful limbii ºi astfel bolul alimen-
tar este împins înapoi cãtre faringe. PERETELE INFERIOR SAU PLANªEUL
CAVITÃÞII BUCALE
Vase ºi nervi
Arterele provin din surse multiple. Cea mai importantã este Acest perete are o structurã complexã ºi din acest
palatina descendentã, ramurã a maxilarei care coboarã prin canalul motiv este diferit descris de autori.
palatin mare, ajunge pe faþa inferioarã a bolþii palatine ºi se
El este format dintr-o serie de pãrþi moi care închid
inflecteazã înainte, emiþând numeroase ramuri. În intervenþiile pe
regiune aceastã arterã trebuie pãstratã pentru a asigura vascula- spaþiul dintre douã arcuri osoase: corpul mandibulei, în
rizarea lambourilor cu care acoperim fisurile congenitale ale bolþii sus ºi înainte; osul hioid, în jos ºi înapoi.
palatine. Bolta palatinã mai primeºte artera sfenopalatinã, ramurã O secþiune frontalã prin partea inferioarã a feþei ne
tot din maxilarã. aratã componenþa acestui perete. Profund, în mijlocul
Venele urmeazã traiectul arterelor. Unele trec prin canalul pãrþilor moi care îl alcãtuiesc, se evidenþiazã diafragma
incisiv la venele mucoasei pituitare.
gurii o lamã muscularã aproape orizontalã formatã
Limfaticele dreneazã limfa cãtre nodurile jugulare laterale.
Nervii senzitivi sunt reprezentaþi prin nervul palatin mare (ce din cei doi muºchi milohioidieni. Deasupra diafragmei
trece prin canalul palatin mare) ºi nervii nazopalatini (ce trec prin gurii se gãseºte regiunea sublingualã; peste aceastã
canalul incisiv). regiune se aºazã limba. Porþiunea anterioarã a limbii este
Anatomie aplicatã. La nivelul palatului dur se pot localiza liberã, mobilã, ºi permite explorarea prin gurã a regiunii
gome sifilitice, care uneori pot necroza scheletul. De asemenea, sublinguale; porþiunea posterioarã a limbii se uneºte, se
aici se pot dezvolta tumori plecate de la os sau, mai ales, de la confundã, cu elementele planºeului bucal.
stratul glandular.
Mai caracteristice pentru bolta palatinã sunt diviziunile sagitale
Rezultã cã în structura peretelui inferior al cavitãþii
congenitale (despicãturile sau fisurile, palatoschizis = gura de lup). bucale vom avea de descris: diafragma gurii, regiunea
Anomaliile se datoresc lipsei de sudurã a mugurilor palatini. sublingualã ºi limba.
Ductul sau canalul incisiv (Ductus incisivus) este un conduct Diafragma gurii (Diaphragma oris) este formatã din
epitelial inconstant situat în interiorul canalului incisiv osos. Rareori cei doi muºchi milohioidieni, care au fost studiaþi la
Anatomia Omului, Vol. 2 Splanhnologia de Victor Papilian
APARATUL DIGESTIV 11
La nou-nãscut ºi la copil, pe faþa inferioarã a limbii se gãsesc În cadrul scheletului fibros, poate fi inclusã ºi a p o -
douã plice simetrice, care pleacã de la baza limbii ºi converg înainte n e v r o z a l i m b i i (Aponeurosis lingualis), care este
cãtre vârf, fãrã a-l atinge. Se numesc plice fimbriate (Plicae de fapt o îngroºare ºi condensare a laminei proprii a mu-
fimbriatae), din cauza marginii libere foarte zdrenþuite. Plica coasei linguale din regiunea ei dorsalã. Muºchii limbii
fimbriatã se atrofiazã cu vârsta. Ea este un rest al unui organ exis- se terminã prin numeroase formaþiuni tendinoase fine în
tent la prosimieni.
aceastã aponevrozã care le serveºte astfel ca punct de
M a r g i n i l e l i m b i i (Margo linguae) rãspund inserþie; uneori cordeluþele tendinoase o pot strãbate ºi
arcadelor dentare. Raportul este important prin faptul cã sã pãtrundã pânã la papile.
un dinte rupt sau cariat poate produce ulceraþii ale limbii. Muºchii limbii (Musculi linguae) se împletesc între ei
V â r f u l (Apex linguae) este subþire ºi ascuþit. Pe el într-un mod extrem de complicat. Dupã origine, ei se
se gãseºte un ºanþ vertical, la nivelul cãruia se unesc cele grupeazã în muºchi extrinseci cu originea pe oasele sau
douã ºanþuri (superior ºi inferior). pe organele învecinate ºi muºchi intrinseci, care se fixeazã
B a z a la nivelul ei rãdãcina se uneºte cu corpul. cu ambele capete în interiorul limbii, pe septul lingual ºi
pe aponevroza limbii. Sunt formaþi din fibre striate.
Structura limbii
Muºchii extrinseci. M u º c h i u l g e n i o g l o s
Limba are un schelet osteo-fibros, un conþinut mus-
(M. genioglossus) este cel mai puternic muºchi al limbii.
cular ºi o mucoasã învelitoare; este lipsitã de submucoasã.
Are originea împreunã cu omologul sãu din partea opusã,
pe tuberculul superior al spinei mentale a mandibulei
(apofizele geni superioare), deasupra muºchiului genio-
hioidian. De acolo fibrele se împrãºtie ca un evantai în
toatã limba, de la vârf pânã la osul hioid. Este separat
de genioglosul opus prin septul lingual. Uneori fibre
ale muºchiului se continuã înapoi cu fibrele constric-
torului superior al faringelui (muºchiul geniofaringian);
alte fibre pot ajunge pânã la epiglotã (muºchiul gloso-
epiglotic).
Muºchiul are un raport foarte important: prin faþa
sa lateralã participã la formarea peretelui medial al
lojii sublinguale, având astfel raporturi cu organele
acestei loji.
Acþiune. Muºchiul îºi ia punctul fix pe mandibulã;
contractându-se el acþioneazã asupra limbii ºi a osului
hioid. Contracþia simultanã a tuturor fibrelor muºchiului
Fig. 15. Scheletul limbii.
1. Membrana hioglosianã dispusã în plan frontal, dând inserþie ghemuieºte limba înapoia mandibulei ºi o aplicã pe plan-
septului lingual. 2. Septul lingual orientat sagital. 3. Osul hioid. ºeul bucal.