MUZEUL JUDETEAN ARGEŞ

ARGESSIS , STUDII ŞI COMUNICĂRI, seria ISTORIE, TOM X, 2001

ERCETĂ RILE ARHEOLOGICE ŞI PROB LEMA CASEI DOMNEŞTI DE

LA M ÂNĂSTIREA TUTANA, JUDEŢUL ARGEŞ

SPIRIDON CRISTOCEA

Până la cercetările arheologice din 1987' se ştia, din hrisovul lui Radu cel
Mare emis la 1 aprilie 1497, că mânăstirea Tutana exista pe vremea lui Basarab cel
Tânăr, domnul Ţării Româneşti ( 1477-1482, cu întrerupere) 2 . Săpăturile arheo logice
·fectuate în biserică în anul 1987 au dus la descoperirea fundaţii lor unui l ocaş de plan
trico nc, compus din altar, naos, pronaos şi
pridvor, edificat la sfârşitul secolului al XIV-iea
începutul secolului al XV-lea3 .

Turn ul clopotniţ ă de pe latura de est: stânga, vedere es tică ,

dreapta, vedere vestică .

În anul 1987 din vechiu l ansamblu

mânăs tire sc se mai păstrau: biserica recon s truită în 1582 de domni torul Mihnea

Cercetăril e arheologice din 1987 au fos t clcctuatc de Spiridon Cristocea de la Muzeul Jutlcţean Argeş în
1

h1 scri că şi în spatiul din jurul ei.

1
Ş tefan Andrecseu, Contrib11ţii c11 privire la trec11t11/ mânăstirii Tu tana, în „Mitropolia Olteniei„. /\n ul
XVI II, nr. 3-4 , martie-aprilie, I964, p. 252-288.
' Spiridon Cristocea, Carmen Oprescu, Ce rce tările arheologice de la mânăstirea T11tana (j11def11l Argeş) ş 1
11roblema unui 11011 triconc de la c11111păna veacunlor XIV-XV, în „Revista Muzeelor şi Monum entel or
Monumente Istori ce ş i de Artă", Anul XIV, nr. 211988, p. 45 -58.

http://cimec.ro
114 SPIRIDON CRISTOCEA

Turcitul, turnul-c l opotniţăde pe latura de est construit între 1774 şi 1778, turnul-
c lopotniţă de pe ·latura de vest datând din secolul al XVI-iea, aflat în ruină, şi o parte
din zidul de inci ntă ruinat şi el 'in mare parte.
Aflate într-un stadiu avansat de degradare, turnul-clopotniţă şi zidul de incintă
de pe latura de est au fost demolate în 1989 în vederea reconstruirii lor. Dintre cele trei
s o luţ ii privind zona de amplasare a noului turn a fost ales locul pe care s-a aflat iniţial.

Biserica şi turnul-clopotnilă de pc latura de est, vedere vestica. După li. Trenk, 1860.

După demolarea turnului-clopotniţă şi a zidului de incintă de pe latura de est

s-a efectu at de către parohie o dezgolire a fundaţiilor, în unele zone până la - O,70 m,
fiind scoasă la iveală compartimentarea încăperilor existente aici în trecut. Întrucât cu
ocazia reconstruirii turnului-clopotniţă s-ar fi putut distruge depunerile arheologice, în
vara anului 1990 au fost efectuate cercetări în această zonă. De altfel, în timpul
lucrărilor efectuate de parohie, au fost interceptate în zorla turnului-clopotniţă, ~răa fi
distruse, un fragment dintr-un apeduct şi părţi din fundaţi a unei clădiri de mari
di mensiuni. .
La început cercetarea a fost orientată asupra apeductului fiind dezvelită în
întregime porţiunea afl ată sub turnul-clopotniţă, stabilindu-se traseul şi modul de
edificare al acestu ia. Pornind dintr-un deal aflat la nord-est de mânăstire , unde des igur
se afla cisterna de co lectare a apei, apeductul traversează drumul comunal, trecea pe
sub bolta turnului-clopotniţă şi se îndreaptă spre încăperile aflate pe latura de sud a
ansamb lului monahal.

http://cimec.ro
< 'ERCETĂRILE ARHEOLOGICE DE LA MÂNĂSTIREA TUTANA 115

t<INASl'R'A M'AN4,AAI A116EJ

CCRCElAR/ Alfflll.OlilCf·-
rllllU CLllPllFNlf'A·LAllRA OEESF

__ n::-
- - _t~:;_-:.:-:---~~
::::„-„~~ \ ',~
,,,, '.~
1'
,,\~..::::::: ----"~
„ ~-

,,,,
,,
",,,,
,.
'
'' •'t\
''' I '•'.';:)
''
li '•,,
•I
'1
,,
,,
'' 1•
•'•'
•''
''
'',,,,
,,
I 1
I I
I I

''1,
''I I
'•
I I
\1
•'
=: _- _-_-_-_-_-
-
: :_- :.:_-_-_-_-_ -_-: ==:: :.: : :
LfOfNOA
CONSrtlfXllf SE( XIII
cONsrRur11c Slt'. x1<
r llll COllSFRUCr/E M»
SC ;:fOO

http://cimec.ro
I 16 SPIRIDON CRISTOCEA

Tuburile prin care a circulat apa au fost făcute la roata olarului din argilă bine
arsă, având culoare roşie-cărămizie . De formă cilindrică, ele au un cap puţin evazat, iar
celălalt este îngustat pentru a se introduce în tubul următor. Dimensiunile diferă de la
tub la tub fără a exista însă mari diferenţe. Prezentăm în continuare dimensiunile a trei
tuburi pe care le-am recuperat din acest apeduct: I. L= 0,37 m, Diam. fundului = O, 12
m, Diam. capului = 0,08 m; 2. L= 0,38 m, Diam. fundului = O, I 1 m, Diam. capului =
0,07 m; 3. L= 0,36 111, Diam. fundului =O, 11 m, Diam. capului = 0,07 rn;

Fragment apeduct, vedere estic!!, şi olane.

Aşezate pe un pat de 0,40 m

format din două rânduri de cărămidă,
tuburile au fost acoperite cu nisip şi
protejate de cărămizi dispuse în două ape, formând o cutie continuă, de formă
triunghiulară. Cărămizile, cu dimensiunea 26 cm x 12 cm x 4 cm, sunt prinse cu nisip
şi foarte putin mortar. Construit în ultimul sfert al secolului al XVIll-lea - începutul
secolului al XIX-iea apeductul a devenit inutilizabil datorită umplerii tuburilor cu nisip.
Tot cu ocazia dezgolirii fundaţiilor de către parohie, au fost descoperiţi pereţii
unei pivniţe peste care calcă zidul de sud al turnului-clopotniţă. Considerând că
prezintă mai mare importanţă decât celelalte încăperi aflate pe latura de est, ne-am
îndreptat atenţia asupra pivniţei şi în acest sens am procedat la înlăturarea umpluturii
care se afla aici. Ca urmare a înlăturării depunerilor a fost scoasă la iveală numai pattea
de vest a pivniţei, cea de est aflându-se la est de zidul de incintă de pe această latură.
Pentru interceptarea peretelui de est al pivniţei am trasat o mică secţiune în afara
mănăstirii perpendiculară pe zidul de est al incintei. Întrucât secţiunea împiedica
accesul în curtea locuitorului ce-şi avea casa la sud-est de mânăstire, ea a fost practicată
numai până la interceptarea acestui perete, fără a ajunge la talpa fundaţiei şi la
pământul viu.
Cu toate că cercetarea n-a fost completă, datorită faptului că partea de est a
pivniţei depăşeşte zidul de incintă şi se află în curtea unui locuitor, investigaţia ne-a
furnizat destule date care ne-au permis reconstituirea cu aproximaţie a planului clădirii,
datarea ş.a. Ca urmare a acestor investigaţii se poate afirma că este vorba de o clădire
de formă dreptunghiulară, cu dimensiunile 8,30 m x 5,80 m, prevăzută cu pivniţă care
se întindea sub tot nivelul superior.
http://cimec.ro
f ERCETĂRILE ARHEOLOGICE DE LA MÂNĂSTIREA TUTANA 117

Accesul în pivniţă se făcea printr-o uşă aflată în partea de nord a peretelui de

est şi la care se ajungea pe un gârlici. Uşa de intrare în pivniţă, cu lăţimea de 2,45 m, a
fost prinsă în stâlpi de lemn fixaţi în peretele de nord şi în zidul de sud al gârliciului.
Spaţiul în care a fost
fixat stâlpul de sud al
uşii, cu lăţimea de
0,20 m şi adâncimea
de 0,20 m, se află la
0,38 m de colţul
zidului de vest al
pivniţei. În partea de
nord a peretelui de
vest al pivniţei ,
deasupra pavajului
din bolovani, se află
în zid o nişă cu
lăţimea de 0,75 m,
adâncimea 0.30 111,
înălţimea O, 18 m, în
care credem că a fost
fixat pragul uşii de
intrare în pivniţă.
'ivniţa casei din secolul al XVI-Jea, vedere nord-estică.

Pereţii pivniţei, cu o grosime în general de 0,65 m, au fost făcuţi din bolovani

de rău de mărime
mijlocie şi pe alocuri
cărămidă (32 x 15 x 5
cm; 32 x 16 x 5 cm),
lucrarea fiind destul de
îngrijită. La peretele de
sud şi nord a fost
folosită puţină
cărămidă, însă la cel de
vest rândurile de
bolovani alternează cu
cele din cărămidă. Pe
fundul pivniţei a fost
aşezat un rând de
bolovani de rău de
mărime mijlocie peste
care s-a aşternut un
strat de monar gros de
2-3 cm care în unele
locuri s-a macerat.
Peretele sudic al gârliciului pivni~ei din secolul al XVI-iea.
http://cimec.ro
118 SPIRIDON CRISTOCEA

În peretele de vest, la
- l m, de la nivelul de călcare
âl pivniţei, a fost practicată o
firidă cu lăţimea de 0,43 m,
adâncimea 0,57 m, şi
înălţimea de 0,75 m. Firida,
dreptunghiulară în partea
inferioară şi semicirculară în
cea superioară, a fost făcută,
în special la colţuri, din
cărămidă şi tencuită în
interior. O altă firidă, de
aceeaşi formă ca cea de sus, a
fost dispusă, tot la - I m de la
nivelul de călcare, în peretele
de nord având însă alte
dimensiuni: lăţimea - 0,70 m,
adâncimea - 0,45 m, înălţimea
0,75 m. Probabil că firide se
mai găseau şi pe pereţii de sud
şi est, în zonele necercetate de
noi.

Vedere nordică a pivniţei din secolul al XVI-iea.

Pereţii pivniţei s-au păstrat, în unele locuri, până la înălţimea de 2 m. Întrucât

nu se observă pe pereţii păstraţi sistemul de naştere a unor bolţi, considerăm că pivniţa
· f~ ·t-~~~1j%îlt 41i\\a fo~t sepa~ată de nivelul
" superior pnntr-un planşeu
care, cu siguranţă, a fost din
lemn. Deasupra pivniţei se află
nivelul superior, faţada clădirii
aflându-se, desigur, pe latura
de sud. Nu s-au păstrat indicii
asupra compa1timentării
nivelului superior însă, cu
ce1titudine, el a servit ca spaţiu
de locuit. Pentru această
destinaţie pledează
numeroasele cahle găsite în
umplutura pivniţei care
proveneau, desigur, de la o
sobă situată la acel nivel.

Vedere vestică a pivni(ci din secolul al XVI-iea.

http://cimec.ro
 llRCETĂRILE ARHEOLOGICE DE LA MÂNĂSTIREA TUTANA 119

Cahlele de la Tutana, confecţionate din pastă ordinară, omogenă şi bine

111\mântată, au fost arse în cuptoare de olar obişnuite , după procedeul arderii oxidante
lupt care a dat tuturor pieselor o culoare roşie-cărămizie .

Cahle şi fragmente de cahle.

În privinţa fonnei sau a rolului pe

care cahlele l-au avut în corpul sobei se
disting patru categorii. Astfel, o primă
categorie o constituie cahlele
1ltcptunghiulare cu faţa plină, decorate cu diferite motive: vreji şi palmete, sr
<1heorghe, cercuri cu protuberanţe în câmp ş . a . Al doilea tip îl constituie cahlele
d1 l!ptunghiulare cu faţa traforată, al treilea tip-cele de coronament, iar al patrulea
1 11llele oală, de formă pătrată, cu picior tronconic. Din păcate decât o singură cahlă,
http://cimec.ro
120 SPIRIDON CRlSTOCEA

aparţinând tipului I şi de.corată cu vreji şi palmete, cu dimensiunile 23 cm x 18 cm, a

putut fi întregită, deşi nu total, restul păstrându-se fragmentar.
Modelarea cahlelor s-a făcut în funcţie de tipul lor: cu tiparul primele trei
tipuri şi la roata olarului cel de al patrulea. Toate fragmentele de cahle recuperate au
fost smălţuite fiind folosită culoarea verde, brun, portocaliu, albă, dominanta cromatică
a sobei fiind verde .
Tot din umplutura pivniţei a mai fost recuperat un fragment ceramic pe care-l
atribuim unui disc ornamental folosit la decorarea clădirii . Deşi se păstrează fragmentar
se poate constata că a fost un disc sferic, cu diametrul de circa 14,5 cm, smălţuit cu
verde şi decorat cu palmete.
Cahlele ca şi cele câteva fragmente ceramice zgrafitate găsite în zona
gârliciului, datând de la
stărşitul secolului al
XV-iea - începutul celui
de al XVI-iea plasează
construirea clădirii
cercetate în această
perioadă. Între 1774 şi
1778 ea nu mai exista
căci aici a fost ridicat de
către Nan Dimitriu,
potrivit contractului
încheiat cu egumenul
mânăstirii Radu Vodă ,
căreia îi fusese
închinată Tutana,
turnul-clopotniţă
demolat în 1989.
l'rngmcnt disc ornamental?

Descoperirea acestei clădiri ridică o serie de p1:obleme care nu pot fi lămurite

decât prin cercetarea arheologică sistematică a incintei ipânăstirii. Cercetarea efectuată
de noi, care a avut un caracter de salvare, s-a limitat numai la această clădire , fără însă
a urmări problema raportului în timp şi în spaţiu cu celelalte edificii şi cu 'zidurile de
incintă . Cu ocazia săpării, în 1987, de către parohie a gropii de var, la nord vest de
z idul de incintă de pe latura de vest, am observat existenţa unei palisade de lemn, care
ar putea fi prima împrejmuire a mânăstirii de la sfărşitul secolului al XIV-iea -
începutul secolului al XV-lea . Cu ocazia lucrărilor din 1774-1778 s-a făcut o nouă
4

intrare în curtea mânăstirii, ridicându-se turnul-clopotniţă de pe latura de est. În lipsa

cercetărilor arheologice, nu ştiln dacă zidul de incintă de pe latura de est. a fost ridicat
odată cu turnul sau numai străpuns 5 .

1
' Spiridon Cristocea, Carmen Oprescu, op. cit.
' Pentru lucrările întreprinse în anii 1774~ 1778 vezi: 'Ştefan Andreescu, bp. cit„ 2 73 ~
282 .
http://cimec.ro
I Hit · TĂRILE ARHEOLOGICE DE LA MÂNĂSTIREA TUTANA 121

Raportând domnitorului, Ia 1 noiembrie 1778, despre lucrările efectuate în anii

74- 1778, Vlad aprodul Ceauşuc arăta că Nan Dimitriu nu şi-a respectat contractul
I c rece n-a reparat „casa cea domnească şi trapezăria în casele egumeneşti" . Ba mai
n111 ll, acesta „au stricat de tot casele egumeneşti", pe care Ştefan Andreescu le plasează
li I tura de sud.
Ctitorie domnească, mânăstirea Tutana trebuia să aibă şi o clădire în care
1111nnitorul, fie Mihnea Turcitul fie altul, să locuiască atunci când venea aici. Despre o
menea poposire a lui Mihnea Turcitul aici aflăm din hrisovul său, din 7 mai 1586, în
1 11 e menţionează „când am fost călător domnia mea de la sfânta mânăstire de la
I l na la Argeş" 6 .
Privitor la punerea temeliilor Casei domneşti, Ştefan Andreescu presupune că
I 1<lu Mihnea în cursul lucrărilor din 1620-1621 „numai a reparat sau reflicut o
0 11 trucţie încă de la începutul secolului al XVI-iea, din timpul lui Mihnea cel Rău" .
• t pri veşte locul din incinta mânăstirii, acelaşi Ştefan Andreescu plasează Casa
I 1 nească „pe latura de vest, în faţa intrării bisericii, între vechiul turn-clopotniţă şi
oul dinspre nord al incintei''. Numai săpături arheologice în această zonă ar putea
Hl flrma sau infirma localizarea lui Ştefan Andreescu.
Îndoindu-ne că nu putea fi „găsit un loc mai potrivit pentru o casă domnească
nu înaintea intrării bisericii", lansăm, sub rezerva de ipoteză, plasarea ei pe locul
I diri i cercetate de noi. Ferită de ochii indiscreţi ai privitorilor, orientată cu faţada spre
l şi nu spre bisefică, cum sunt dispuse toate edificiile din cadrul unui ansamblu
1 11 hal, clădirea cercetată, datând din secolul al XVI-iea, ar putea fi „Casa
I mnească" de la mânăstirea Tutana. Rămâne ca cercetări arheologice sistematice să
lucldeze problemele pe care le ridică construcţiile din cadrul ansamblului monahal de
I 1 Tutana.

0
D.1.R„ B. Ţara Românească, XVI, V (1581-1590), nr. 260, p. 248.
http://cimec.ro