Tatuajul în contextul globalizării

Pierderea unei moşteniri culturale?

Medelean Patricia Alexandra

MG I, seria D, grupa 21
 “En mythe ou en rite, en danse ou en transe, en stase ou en extase, le corps demeure au
centre d’un système de montages symboliques, noeud de relations avec le monde
extérieur. Il irradie dans toutes les spheres culturelles [...] parce que le monde ne se
constitue qu’à travers des practiques sensibles et que le corps est le foyer de toutes nos
communications avec autrui” (Riviere, 1995:161)

Introducere
Am ales să dezvolt această temă pentru a prezenta, pe cât este posibil, o abordare
critică asupra a ceea ce înseamnă globalizarea într-un context strict cultural, care deseori
este uitat de către mass-media, dar care s-ar putea dovedi un reper vital pentru păstrarea
identităţii culturale a statului, şi, la o scară mai mică, a individului.
Este un fapt binecunoscut acela că, în zilele noastre, termenul de globalizare este
din ce în ce mai des întâlnit, aceast laitmotiv dând naştere unor dezbateri intense, atât pe
scena politică mondială, cât şi în lumea culturală. Bineînţeles, odată cu globalizarea, sunt
afectate nu numai economia statelor ţintă, ci şi tradiţiile, obiceiurile şi moştenirile
culturale, nepalpabile, ale acestora, lăsate prin viu grai de către strămoşi. Mai mult decât
aceasta, prin globalizare este modificată şi atitudinea oamenilor faţă de propriul lor corp.
În acest sens, aş dori să dau ca exemplu numeroasele culturi care, de-a lungul
anilor, au avut o puternică tradiţie în ceea ce priveşte tatuarea corpului, dar care, datorită
influenţelor contemporane, au început să îşi piardă, încetul cu încetul, această tradiţie. De
aceea, din ce în ce mai des, corpul unui om îşi pierde din puterea de a reflecta valorile
individuale sau local culturale, acestea fiind înlocuite cu principii uniformizate. Eseul se
va axa pe studiul a două populaţii care au fost supuse acestei schimbări: poporul Li, din
China şi respectiv populaţia Guineei Ecuatoriale, din Aftica central-vestică.

O scurtă istorie a tatuajelor

Încă din antichitate, tatuajele nu au avut doar un rol estetic, ci au reprezentat mult
mai mult de atât, fiind simboluri ale credinţelor sau ale structurilor sociale ale
civilizaţiilor. În plus, tatuajele puteau reprezenta şi elemente ale identităţii personale a
fiecărui individ. Este cunoscut faptul că tehnicile de tatuare datează încă de la începutul
existenţei rasei umane, mai exact din era Neolitică.
Un exemplu bine cunoscut al utilizării tatuajelor este acela de a deosebi statutul
social al persoanelor dintr-un anumit trib, ca de exemplu, tatuarea în cadrul tribului
Maori. Curând după ce această artă a tatuării a început să se extindă, au avut loc şi
primele reacţii împotriva acestui obicei. De exemplu, în anul 787, Împăratul Adrian a dat
un edict prin care a interzis tatuarea, considerând această practică a fi una păgână. De
atunci, tatuajele au devenit foarte rare în Europa, fiind reintroduse în continent odată cu
întoarcerea marinarilor din mările sudice, în secolul XVIII. Cu toate acestea, oamenii
tatuaţi au rămas în minoritate, aceştia fiind stigmatizaţi de către concetăţeni. Deseori,

2
tatuajele erau privite ca un semn al unei vieţi destrăbălate, persoanele tatuate fiind de
obicei criminali. În cartea sa, L’Uomo delinquente, Cesare Lombroso, un doctor italian
renumit pentru lucrările sale privind crimonologia antropologică, a asociat tatuajele cu
persoane delincvente, degenerate, cu o cultură şi o inteligenţă săracă.
Această preconcepţie se regăseşte chiar şi în zilele noastre, tatuajele fiind deseori
privite ca nişte indicatori ai unei personalităţi deviante sau a unor disfuncţii psihologice.
În ciuda acestor prejudecăţi, interesul pentru tatuaje a crescut din ce în ce mai mult în
ultimii ani, astfel încât din ce în ce mai mulţi tineri îşi tatuează pielea. Chiar mai mult,
studiourile de tatuaj oferă simboluri şi motive preluate din culturile estice sau sudice, în
timp ce în zonele non-vestice, tradiţia tatuării dispare înctul cu încetul.

Pericolul dispariţiei moştenirilor culturale nepalpabile

În numeroase civilizaţii vechi, care încă trăiesc după un stil de viaţă de neînţeles
pentru majoritatea membriilor societăţii aşa-numite civilizate din zilele noastre, tatuarea
corpului reprezintă o adevărată tradiţie, perpetuată de-a lungul secolelor. Astfel, tatuarea
a devenit o moştenire culturală, adică o sursă de identitate a unei naţiuni cu rădăcini
puternic angrenate în trecutul acelui popor (UNESCO, 1989:2). Din păcate, din ce în ce
mai multă lume tinde să creadă că tradiţia se referă la o privire de ansamblu asupra
trecutului, prin prisma prezentului, tinzându-se astfel spre eliminarea semnificaţiei
diverselor simboluri în trecut. Aici intervine antropologia; această disciplină ocupându-se
cu înţelegerea corectă, cât mai apropiată de adevăr a tradiţiilor şi conservarea întocmai a
acelor obiceiuri demne de păstrat.
Din nefericire, există numeroase exemple de manifestări culturale neluate în
seamă suficient, în ciuda faptului că s-ar putea dovedi a fi foarte importante pentru o
înţelegere cât mai apropiată de adevăr a rasei umane. Motivele din spatele ignorării unor
tradiţii sunt numeroase, ca de pildă ignoranţa, faptul că tradiţiile respective nu sunt foarte
spectaculoase în natură sau pentru că se opun credinţelor sau tendinţelor actuale. Acesta
este şi cazul picturilor corporale sau ale tatuajelor.
De vină este şi procesul de globalizare, din ce în ce mai prezent în timpurile
actuale. Prin intermediul manipulării prin mass-media, s-a perpetuat ideea şi modelul
unui corp ideal din punct de vedere estetic. Conform teoriei vestice, care se impune în
majoritatea cazurilor, un corp frumos nu are niciun fel de semn pe el, acest lucru
incluzând şi tatuajele. Mai mult însă, mass-media transmite diverse imagini cu modele
actuale de tatuaje, care sunt în conformitate cu normele de frumuseţe actuale, acest lucru
penetrând tot mai multe culturi, ducând astfel la o pierdere a tradiţiilor zonale, fapt ce va
fi prezentat în continuare.

Tribul Li, insula Hainan, China

Deşi China nu este renumită pentru arta tatuajelor, nu este deloc surpinzător faptul
că în acea întindere vastă există şi locuri în care tatuarea face parte din ritualurile zonale,
ca de exemplu, insula Hainan. Odată folosită ca loc de exil, insula Hainan are, în zilele

3
noastre, o pupolaţie de aproximativ 7 milioane de locuitori, fiind, de asemenea, o atracţie
turistică importantă. Ca în orice altă zonă a lumii, şi pe insula Hainan există o
muliculturalitate şi o diversitate mare în ceea ce priveşte populaţia. De pildă, doar în
tribul Li, pe care ne vom axa, există 5 subgrupe etnice: Ha, Qui, Rum, Sai şi Meifu.
În trecut, toate aceste diviziuni ale tribului se deosebeau între ele prin diverşi
itemi, precum: îmbrăcămintea, tunsoarea, ocupaţia, dar mai ales prin intermediul
tatuajelor. Tatuajul tradiţional Li este reprezentat de o serie de linii groase, care coboară
de la obraji şi bărbie, pe gât, aproape de mameloane, până la ombilic. De asemenea, atât
membrul superior cât şi cel inferior sunt tatuate într-un mod similar. Luat ca un întreg,
design-ul prezintă o geometrie armonioasă, cu linii drepte sau curbe, uneori aşezate
paralel unele cu altele, întotdeauna având un aspect plăcut ochiului. Vopseaua utilizată
pentru gravarea acestor tatuaje era întotdeauna neagră. Cea mai comună tehnică de
tatuare era aceea de a introduce vopseaua sub epiderm, înţepând piele la intervale
regulate cu ajutorul spinilor arbuştilor sau a unor instrumente speciale, fabricate din
bambus.
In cadrul poporului Li, tatuajele erau mereu făcute de către femei. De asemenea,
tot femeile erau cele tatuate, între vârsta de 9 şi 18 ani. Conform tradiţiei, tatuarea
adolescentei simboliza faptul că aceasta a trecut de la copilărie la maturitate, fiind gata să
ia toate sarcinile casei asupra ei. Mult mai important de atât, tatuajele era privite cu un
bilet către lumea de dincolo, prin care femeile Li se putea întâlni cu stămoşii lor. Pentru a
sublinia importanţa acestui ritual, chiar şi femeile care treceau în nefiinţă erau tatuate
după deces, astfel putând beneficia de o viaţă după moarte.
În prezent, în Hainan, tatuajele tradiţionale nu sunt doar neapreciate, dar şi privite
ca o marcă urâtă a ţărilor subdezvoltate. Această opinie publică este datorată, în mare
parte, conducerii statului, care, sub presiuni externe, a interzis această practică, pe lângă
multe alte tradiţii, în special dupa revoluţia comunistă din China. Astfel, practica tatuării
era strict interzisă, pe motiv că reprezenta un semn distinctiv. Din acest motiv, arta
tatuării a fost definitiv abandonată pe insula Hainan.

Triburile Bubi şi Fang, Guineea Ecuatorială, Africa Centrală

În această zonă, tradiţia tauării nu a dispărut de tot, cum am văzut că s-a întâmplat
în cazul insulei Hainan, ci doar a suferit unele modificări, pentru a junge în conformitate
cu normele sociale actuale. Cu mai mult timp în urmă, triburile Bubi şi Fang obişnuiau să
utilizeze metode precum tatuarea sau scarificarea pentru a diferenţia fiecare individ în
parte, în funcţie de poziţia sa socială. Tocmai de aceea, tauajele reprezentau adevărate
simboluri, deseori fiind utilizate motive din lumea animală şi vegetală. Foarte des,
tatuajele reprezentau trăsăturile de caracter dominante ale persoanei care le purta. De
exemplu, un tatuaj tipic masculin era reprezentat de scorpioni, tigrii sau şerpi anaconda
cu gura deschisă. De cealaltă parte, o femeie avea tatuaje cu fluturi, flori sau păsări.
Într-un studiu făcut de antropologul catalan Jordi Sabater Pi, în anii 1950, acesta
afirma că tatuajele au dispărut în totalitate din Africa (Sabater and Sabater, 1992:34).

4
Studii mai recente însă, au demonstrat că acest fapt este adevărat doar în cazul tatuajelor
tradiţionale. Deşi oamenii mai în vârstă îşi amintesc cu exactitate însemnătatea tatuajelor
pe care le poartă, cei tineri par să nu aibă nicio ideea legată de importanţa tatuajelor
tradiţionale. Cu toate acestea, din motive pur estetice, şi cei tineri aleg să îşi
inscripţioneze pe piele diferite modele. De obicei, aceste tatuaje nu reprezintă nimic
altceva decât semne de afecţiune faţă de unele persoane dragi, cum ar fi în cazul
tatuajelor care reprezintă o inimă.
Ce a dus la această modificare a tradiţiei___ Nimic altceva decât modernizările
care au avut loc în secolul XX în acea zonă geografică, atât în zonele urbane, cât şi în
cele rurale. Chiar dacă s-a încercat o oarecare conservare a tradiţiilor în tot acest timp,
mult prea multe moşteniri culturale au fost pierdute definitiv. Din cauza dorinţei de
uniformizare şi conformare la standardele sociale contemporane, aceste triburi au ales să
îşi modifice, şi chiar să îşi şi renege cultura, renunţând la orice semnificaţie a tradiţiilor
din străbuni.

În loc de concluzie...
Tocmai datorită faptului că globalizarea este atât de controversată în zilele
noastre, nu se poate afirma cu exactitate dacă aceasta este un lucru bun sau rău. Mai mult
decât atât, niciun lucru pe lumea aceast nu poate fi privit ori alb, ori negru, ci mereu în
nuanţe de gri. Nu ar fi corect să ne opunem dezvoltării altor popoare doar pentru că
tradiţia lor reprezintă un punct de interes pentru noi, dar ar fi oare corect să le spulberăm
orice drept de a se manifesta liber şi în conformitate cu tradiţiile lor perpetuate de-a
lungul a zeci de generaţii? Nu ar fi drept faţă de aceste popare să le punem restricţii în
ceea ce priveşte îmbrăcămintea lor, credinţele lor sau tatuajele pe care şi le fac, dar ar fi
oare drept să le lăsăm izolate, trăind în nişte condiţii greu de imaginat pentru orice
european?
Voi încheia cu un exreciţiu de imaginaţie. Să privim diferitele culturi ca pe nişte
caleidoscoape. Globalizarea este cea care pune în contact aceste caleidoscoape diferite,
fiecare creând un alt joc de lumini, fiecare fiind creat într-un mod unic. Caleidoscopul
rezultat astfel va avea mult mai multe culori decât oricare dintre caleidoscoapele din care
e alcătuit. Pe de altă parte, toţi fractalii de lumină corolată vor trebui să respecte o
structură unică, şi anume structura caleidoscopului rezultat. Astefel, deşi rezultă mai
multe culori în final, caleidoscoapele folosite pentru a obţine această imagine îşi vor
sacrifica unicitatea, pierzându-şi din intensitatea culorilor, devenind mai difuze. Toate
acestea, în vederea obţinerii unei structuri unice – cea a caleidoscopului globalizat.

Biliografie

5
MARTI, Joseph (2010), “Tattoo, Cultural Heritage and Globalization” în The Scientific
Journal of Humanistic Studies, Anul 2, Nr. 3
RIVIERE, Claude (1995), Les rites profanes, Paris: PUF.
SABATER, J. and J. O. SABATER (1992), Els tatuatges dels Fang de l'Àfrica
Occidental, Barcelona: Ajuntament de Barcelona.
UNESCO (1989), Guidelines for the Establishment of a ‘Living Human Treasures’
System
http://www.vanishingtattoo.com/hainan_island_tattoos.htm, consultat în 10.12.2016, ora
10
https://en.wikipedia.org/wiki/Bubi_people, consultat în 10.12.2016, ora 18

6
7