-dracii nu cunosc inima omului ci singur Dumnezeu, insa isi dau seama dupa cuvintele omului si dupa

miscarile trupului; (Evagrie Ponticul)

-daca vezi ceva lumina, figura, glas, sa nu primesti pt ca “acum umblam prin credinta si nu prin vedere”(2
Cor 5,7); cu visurile e altceva, insa chiar daca nici pe ele nu le vei primi,nu se va supara Hristos pt ca e ca
urmatoarea intamplare: un stapan se intoarce noaptea acasa, iar sluga nevazandu-l bine nu ii deschide
poarta de teama sa nu fie inselata de glasul stapanului; ori acesta nu se va infuria pe sluga ci o va lauda
pt ca nu a riscat sa fie pradata casa stapanului ;(Diadoh al Foticeii)

-o multime mare de duhuri rele umplu acest vazduh care se intinde intre pamant si cer in care acelea
plutesc in tulburare, ca Dumnezeu prin randuiala Lui pentru binele nostru, le-a ascuns si le-a indepartat
din privelistea oamenilor; astfel din pricina lovirii din partea lor sau din pricina privelistii infricosatoare a
chipurilor lor, pe care si le iau si le schimba dupa voia lor, ori de cate ori doresc, oamenii ar fi stapaniti de
chinuire de neindurat si gata de pierzare; (Sf Ioan Casian)

-nu toata lumea poate cunoaste duhurile sau aparitiile ingeresti; un om obisnuit nu poate cunoaste un
astfel de duh decat la nivelul simturilor sale, ori din aceasta cauza el se inseala cu privire la “bunatatea”
duhului, se pacaleste spre vatamarea si pierzarea lui, crezand ca vede si asculta de un inger, cand in
schimb e un demon; omul duhovnicesc insa cunoaste duhurile nu doar la nivelul simturilor exterioare, ci
in duh, duhovniceste, ori el poate diferentia intre cel bun si cel rau; (Serafim Rose)

-unul din cei ce au experimentat iesirea din trup povesteste ca la inceput a simtit bucurie, credea ca a
ajuns in rai si totul era frumos; insa cel pe care il considera a fi Dumnezeu s-a dovedit a fi de fapt
contrariul adica satana; cand a vazut ca fiinta suprema nu este asa cum credea el, adica plina de iubire si
de pace a cazut intr-o tristete adanca si un suspin nemarginit; cam aceasta este o pregustare a iadului, a
despartirii de Dumnezeu, si de precizat ca el nu era in iad ci in vazduh vazand duhurile rele ce salasluiesc
aici; (Serafim Rose)

-iadul: biciul dragostei lui Dumnezeu; ( Sf Isaac Sirul)

-drumul larg ii duce pe oameni la iad; care este acest drum? Viata lumeasca nepasatoare si zilele ce trec
fara folos, goale…(Efrem Athonitul)

-substanta lor duhovniceasca nefiind legata de nici o materie a trupului nu are nici o scuza pentru reaua
vointa si nu merita nici o iertare pentru faptele sale condamnabile fiindca nu este impinsa ca noi sa
pacatuiasca din imboldul carnii, ci este aprinsa numai de viciul relei vointe, de aceea pacatul ii este fara
iertare si boala fara leac (avva Daniel C.D. cu I.C.);

-despre posedare: cei care sunt stapaniti de diavol vorbesc si fac lucruri fara sa stie? Sunt sufletele
posedatilor unite cu duhurile rele? Caci glasul, miscarile, vointa insasi, nu mai apartin omului? Sunt
unele cazuri cand oamenii nu isi mai amintesc ce faceau cand erau posedati dar in alte situatii isi
amintesc; patrunderea duhului necurat nu trebuie inteleasa ca si contopire a acestuia cu substanta
sufletului omului, inlocuind-o pe aceasta. Caci nu prin micsorarea sufletului are loc aceasta ci prin
slabirea trupului; caci duhul necurat intra in acele madulare ale trupului in care se gaeste puterea
sufletului si impunandu-le o greutate peste masura si de nesuferit, cufunda intr-o intunceime foarte
groasa puterea mintii. La fel se intampla de pilda atunci cand bem prea mult vin; (avva Serenus C.D. cu
I.C.)

-un duh necurat patrunde o materie deasa, un trup de pilda, dar nu spunem ca el se unete in asa masura
cu sufletul incat sa se contopeasca cu el, sa ii cuprinda natura acestuia; doar Sfintei Treimi ii este cu
putinta lucrul acesta, caci doar Ea poate patrunde intreaga natura a acestuia, si nu doar ca il inconjoara
dar si intra in el; (avva Serenus C.D. cu I.C.)

-spunem despre ingeri in general ca sunt fiinte spirituale sau chiar sufletul nostru, sau vazduhul subtire,
totusi nu trebuie sa le consideram complet netrupesti. Ele toate au un corp in care salasluiesc dar cu
totul mai fin decat corpurile noastre, caci Apostolul spune “si trupuri ceresti si trupuri pamantesti”; doar
Dumnezeu este cu totul fara trup, si de aceea poate si patrunde tot, este tot si in toate pretutindeni,
vede si cunoaste cugetele oamenilor; (avva Serenus C.D. cu I.C.)

-diavolul nu poate citi gandurile omului, insa isi da seama de ele dupa manifestarea exterioara a omului;
vede inclinatiile noastre, si chiar mai strecoara cate un gand si vede reactia noastra la acesta, si in functie
de raspunsul nostru la el stie care sunt slabiciunile noastre; daca un om cultivat poate intui sau isi poate
da seama de preocuparile, durerile, afectiunile unui alt om, sigur poate si diavolul care are o experienta
in domeniu de mii de ani. (avva Serenus C.D. cu I.C.)

-nu toate duhurile au aceeasi ferocitate sau aceleasi dorinte, sau putere de a face rau; incepatorii se
lupta cu duhurile mai slabe, ca in arena, iar pe masura ce sporesc in virtute si adversarii sunt pe masura;
desigur ca arbitru si ajutor este Hristos fara de care nu am putea face fata nici o secunda cruzimii
diavolilor; (avva Serenus C.D. cu I.C.)

- sa nu credem ca demonii dau lupta lor fara osteneala caci au si ei nelinistea si tristetea lor mai ales in
fata unor adversari puternici, caci “lupta noastra este impotriva domniilor si stapaniilor…” sau “eu lupt
nu ca si cum as lovi aerul”, ori unde este lupta acolo si sudoare din partea ambelor parti combatante; ori
daca in lupta unul depune efort si altul se foloseste doar de vointa, aceea nu mai este lupta ci ceva
irational si ndrept. (avva Serenus C.D. cu I.C.);

-duhurile necurate nu au putere asupra oricarui om, dovada stand pilda lui Iov, pe care diavolul nu a
putut sa il ispiteasca decat atat cat i-a ingaduit Dumnezeu; daca ele nu au avut puterea de a intra in
porci fara ingaduinta lui Hristos, cum ar putea intra, de buna voie, in om, care este dupa chipul lui
Dumnezeu? (avva Serenus C.D. cu I.C.)

-demonii nu mai au acum aceeasi putere pe care o aveau la inceputul monahismului de pilda, cand abea
gaseai cate un anahoret in pustiu; chiar si in manastiri unde erau adunati vreo 7 8 calugari situatia era
dificila, ferocitatea diavolilor fiind atat de mare incat calugarii nu indrazneau sa doarma toti o data, ci in
timp ce unii dormeau altii citeau psalmi si rugaciuni; situatia in ziua de azi s-a schimbat, cauza fiind: ori
puterea Crucii a facut sa izvorasca peste tot harul ei, micsorand rautatea demonilor, ori nepasarea
noastra le-a slabit puterea de atac de odinioara; (avva Serenus C.D. cu I.C.)
-este cert faptul ca duhurile rele nu pot stapani trupul pe care urmeaza sa il posede decat numai dupa ce
au pus stapanire pe ganurile omului; dupa ce omul e despuiat de gandul la Dumnezeu, de meditatia
duhovniceasca, e atacat cu forta si invins ca mai apoi sa isi faca diavolul propira imparatie in trupul
acestuia; (avva Serenus C.D. cu I.C.)

-tot o forma de demonizare, poate mai cruda, este cea a celor stapaniti de patimi, de pofte, dupa cum
spune aopstolul “cel invins devine rob invingatorului”; trist si tragic este faptul ca cei posedati astfel nu
isi dau seama ca sunt posedati, devenind slugile diavolilor, nu isi dau seama cine le e stapan de fapt;
(avva Serenus C.D. cu I.C.)

-nu trebuie sa ocolim sau sa dispretuim pe cei demonizati, caci stim ca nu fara voia lui Dumnezeu sunt in
starea aceasta, ori El e cel mai bun medic si cel mai bun tatic, iar ratiunea umana e coplesita de cea
divina, ca sa inteleaga uneori de ce se intampla unele ca acestea; iar in ceea ce priveste privarea de la Sf
Impartasanie a celor demonizati, bazandu-ne pe “nu dati margaritarele voastre porcilor”, este o
greseala; caci daca stim ca toate se fac cu voia lui Dumnezeu, noi ne vom ruga pentru ei neincetat, ca
fiind membre ale noastre, fara de care nu e putem desavarsi, ei fiind membri ai comunitatii noastre, caci
“daca sufera un madular, sufera impreuna toate madularele”. Sfanta Impartasanie se socoteste ca fiind
de trebuinta zilnica; Euharistia nu are rolul de a hrani pe om, ci de a purifica si a apara trupul si sufletul;
primita de om e ca un foc care arde si alunga demonii ce au intrat in om, caci diavolul ataca atunci cand
vede ca omul e despartit de Dumnezeu; (avva Serenus C.D. cu I.C.)

-de unde a aparut diavolul? L-a creat Dumnezeu ca sa lupte impotriva omului? Noi nu credem ca
Dumnezeu a creat ceva rau substantial, caci scris este: “toate cate a facut Dumnezeu sunt bune foarte”;
El nu a creat demonii rai, ca sa ii chinuie pe oameni, sau i-a creat ca sa fie vesnic rai, neputandu-si
schimba firea; ci El a facut toate bune, inclusiv ingerii cazuti au fost buni odata, insa facand abuz de
libertatea cu care erau inzestrati, s-au mandrit, pricinuindu-si caderea. (avva Serenus C.D. cu I.C.)

-vazduhul este incarcat de multimea demonilor care misuna intre cer si pamant fara liniste si odihna,
incat cu destul folos pronia divina a sustras vederii omenesti aceste duhuri rele, caci oamenii nu ar fi
putut suporta frica inspirata de aratarea acestora sau de asalturile lor ; (avva Serenus C.D. cu I.C.)

-demonii in nici un caz nu pot patrunde in mintea si in corpul unui crestin si nici nu au mijloace pentru a
intra in adancul sufletului cuiva, daca nu l-au indepartat mai intai de la gandurile sfinte si de la
contemplarea duhovniceasca; (Fericitul Antonie)

-mortii nu umbla prin morminte caci “sufletele dreptilor sunt in mana Lui Dumnezeu”, precum si
sufletele pacatosilor care mor, precum bine vedem din parabola cu bogatul nemilostiv si Lazar; asadar
cand vedem un asa-zis medium ca chipurile vorbeste cu un suflet plecat din lumea aceasta, sa nu fim
inselati, ca diavolul poate imita vocea celui mort; (I.G.A.)

-cand Iuda a fost posedat, acest lucru nu s-a intamplat deodata, ci treptat, caci vedem ca inainte de a-L
vinde pe Hristos, el fura bani din vistieria ucenicilor, incredintandu-si sufletul stapanirii lui satana;
(arhim. Antonie Stilianakis)
-ucenicii ui Hroistos faceau exorcizari, folosindu-se de puterea numelui lui Hristos; insa nu este de ajuns
doar simpla invocare a numelui lui Hristos, dupa cum putem vedea din exemplul fiilor lui Scheva,
intaplare relatata in Faptele Apostolilor, in Efes, unde acestia au incercat sa foloseasca numele lui
Hristos pentru exorcizari, ca Apostolii, insa au sfarsit tragic chinuiti fiind de demoni; in alta parte vedem
in prim plan chiar pe apostoli, ca fiind neputinciosi in a scoate demonii din copilul lunatic, aceasta
deoarece, pentru ca demonii sa plece, omul trebuie sa contribuie si el prin rugaciune si post, in
conlucrare cu harul si puterea lui Dumnezeu; (arhim. Antonie Stilianakis)

-in relatarea cu demonizatul din tinutul gadarenilor avem oarecum o perspectiva eshatologica; la
inceput vedem cum acel om demonizat nu suferea sa stea in prezenta lui Hristos, iar mai apoi dupa ce
au fost izgoniti demonii din el, acel om nu mai voia sa plece de langa El; asadar la a Doua Venire satana
si cu demonii sai, cor fi chinuiti de simpla prezenta a lui Dumnezeu, in schimb ce oamenii buni se vor
bucura de prezenta Sa, precum acel om eliberat de tirania demonica; iadul nu inseamna cazane si focuri
ci starea sufleteasca a fiecaruia in functie de participarea sa la dumnezeirea lui Iisus; in cazul instrainarii
de Dumnezeu, oamenii si demonii, vor “arde” din cauza prezentei Lui; avem exemplu si din partea
mucenicilor, care aflandu-se in mijlocul focului nu ardeau ba chiar erau racoriti datorita harului divin,
acea imagine a iadului cu flacari si cazane este doar o imagine artistica, metaforica, pentru intelegrea
sesibila a oamenilor; (arhim. Antonie Stilianakis)

-diferenta dintre un demonizat si un bolnav psihic:

-demonizatul e adreseaza Mantuitorului la pers I plural, ca si cum ar fi mai multe persoane care
se adreseaza, ori dpdv psihologic nu poate fi explicat nici macar ca personalitate multipla, caci persoana
care sufera acele caracteristici este mereu aceeasi , nu mai multe simultan; si persoana schizofrenica sa
fie si tot nu se adreseaza la pers I plural; mai departe sa spunem ca avem un caz de schizofrenie
avansata; da este posibil ca acest om bolnav sa atace oamenii, sa fie agresiv, sa umble gol si de
asemenea sa dezvolte o rezistenta neobisnuita la conditiile climaterice, ca in cazul demonizatilor din
Gadara

-demonizatul dezvaluie adevaruri pe care nimeni altul nu le cunostea si nu le facea; spune

despre Hristos ca este din Nazaret si ca e Sfantul lui Dumnezeu, desi insusi uncenicii Sai aveau indoieli in
privinta Sa si a misiunii Lui; tot demonul descopera si faptul ca Hristos a venit pentru a nimicii imparatia
sa, informatie ce poate fi cunoscuta doar pe cale supranaturala;

-atunci cand demonul pleaca il scutura si zdruncina pe om; si de asemenea se poate observa
diferenta intre omul demonizat si cel de dupa exorcizare; psihologic ar numi-o unii criza de isterie pt a
atrage atentia; dar cu toate acestea, in corelare cu cele de mai sus, si acest lucru este imposibil de
explicat dpdv psihologic

-de asemenea observam ca in cazul demonizatilor criza de lesin survine in urma vederii lui Hristos pe
cand in cazurile problemelor de natura psihica nu este cunoscut cand va avea loc lesinul putandu-se
intampla oricand, neprevazut. Si nici un schizofrenic nu se arunca in foc sau apa spre a se omori,
neexistand autodistrugere in cazul lor. (arhim. Antonie Stilianakis).