Academia Națională de Informații Mihai Viteazul

Master de Cercetare
MANAGEMENTUL INFORMAȚIILOR ÎN COMBATEREA
TERORISMULUI

Disciplina: Concepţia Romaniei privind prevenirea si combaterea

terorismului

Masterand
Mihail Maţarin

2017
Educaţie de securitate antiteroristă în România - prezent şi perspective 

Dezvoltarea unei culturi de securitate în România, la nivelul societăţii civile a început cu

paşi timizi şi mă refer aici la faptul că imediat după anii ’90 societatea românească se afla în
tranşee de partea opusă a tot ceea ce se putea încadra ca şi instituţie statală. Cred că primul pas
care a fost făcut a fost înfiinţarea Colegiului Naţional de Apărare. Acesta a strâns împreună
persoane din diversele structuri militare, civili din instituţii de stat şi civili din rândul partidelor
parlamentare.
La acea vreme Serviciul Roman de Informaţii nu avea pregătită o strategie pentru a se
deschide spre societatea civilă, ori nu poţi comunica cu cineva dacă ţii uşa închisă. Au trebuit să
treacă câţiva ani buni, şi a mai trebuit că România să intre în Uniunea Europeană şi NATO
pentru că integrarea în structurile specifice acestora să trebuiască a fi însoţită şi de măsuri
specifice în vederea dezvoltării unei culturi de securitate în direcţia educării populaţiei în acest
sens. În primul rând au trebuit armonizate prerogativele europene cu legislaţia naţională şi ştim
cu toţii cât de greu a fost pentru guvernanţi să înţeleagă cum trebuie să-şi privească proprii
cetăţeni. Odată cu occidentalizarea societăţii româneşti globalizarea şi-a impus prezenta şi în ţara
noastră, cu bune şi cu rele, iar în cea din urmă categorie se situează şi terorismul. A fost nevoie a
apăra în acest fel Legea nr. 535/2004 privind prevenirea şi combaterea terorismului, lege care
stabileşte că şi autoritate naţională în domeniu Serviciul Roman de Informaţii.
Cred că structurilor care compuneau serviciul atunci le-a fost foarte dificil.
O structură militară prin definiţie trebuia să iasă la vedere fără uniformă şi armă să înveţe
să zâmbească şi mai ales să răspundă la întrebări pentru a face din celălalt un interlocutor
binevoitor şi nu unul suspicios. Pot spune că serviciul a reuşit să treacă proba cu brio pentru că
azi nu mai este privit ca şi un instrument de prezervare a puterii unei elite politice.
Ce este mai important este faptul că a reuşit să construiască punţi către societatea
pe care afirmă tare ca o slujeşte şi apăra. Prin programe şi activităţi diverse a încercat să prezinte
explicit ceea ce priveşte fenomenului terorist, riscurile permanente ale acestuia cât şi riscurile la
care România este expusă din acest punct de vedere prin participarea alături de state NATO în
lupta contra terorismului la el acasă şi nu numai. Cu ajutor din partea
mass-media a încercat o informare corectă a populaţiei, a derulat campanii de educaţie
antiteroristă în rândul elevilor de liceu (în Bucureşti) în scopul conştientizării acestora cu privire
la fenomenul terorist. A reuşit astfel să crească gradul de încredere a populaţiei în instituţiile
abilitate să le apere drepturile şi mai ales libertăţile şi a încercat educarea populaţiei cu privire la
riscul atacurilor teroriste, modul de reacţie în caz de atac terorist pe teritoriu românesc. Dar
pregătirea populaţiei trebuie să vizeze ambele dimensiuni ale securităţii, atât pe palierul ofensiv,
cât şi pe palierul defensiv şi atunci vom avea o populaţie vigilentă, dispusă să colaboreze fără
inhibiţii cu autoritatea. Astfel vom avea o populaţie
pregătită psihic şi tactic, cu o reacţie aşteptată şi nu cu manifestaţii de stradă care să ceară
demisia guvernului în caz de criza. De obicei, în caz de atac terorist, reacţia populaţiei este de
se strânge pe lângă steag şi de aceea este nevoie de personal specializat pregătit special pe
această problematică care să transmită corect, întocmai şi la timp informaţia cea mai importantă
de ştiut la acel moment. De aceea este
nevoie de creşterea încrederii în autorităţi, lucru esenţial în vremuri de criză pentru că se va şti
cine trebuie ascultat când vorbeşte, cine informează, de unde se pot colecta informaţii cu cel mai
mare grad de credibilitate. Populaţia va şti şi va înţelege, va accepta
inclusiv faptul că poate fi expusă în orice moment unui atac de natura teroristă dar înţelegând
fenomenul, ar putea deveni mai vigilentă şi reactivă în sensul dorit. Dar sunt multe de spus aici
pe acesta temă. Eu cred că în timp, societatea civilă va trebui, să trăiască în mod obişnuit ştiind
că undeva acolo se poate afla un terorist gata amorsat, dar să se obişnuiască şi cu ideea că va
trebui să-şi cedeze din libertăţi Serviciului pentru a fi păzita mai bine şi aici va trebui lucrat cu
multă atenţie şi răbdare.