CITATE PENNTRU FIECARE OPERA

I. Povestea lui Harap-Alb (1988, Convorbiri literare, basm cult)

Amu cică era odată într-o țară un crai care avea trei feciori. (inceput)
Se îmbrăcă pe ascuns într-o piele de urs. (craiul..)
Fiul craiului, fărmecat de vorbele babei, scoate atunci un ban. (intalnirea cu baba)
Merg o zi, merg două, merg 49 (călătoria…)
Să te ferești de omul roș, iară mai ales de cel spân (călătoria)
Peste 9 mări, peste 9 țări, peste 9 ape (tărâmul celălat)
Salatele din grădina ursului (tărâmul celălalt – grădina ursului)

Dihanie de om (tărâmul celălalt – Gerilă)

Namilă de om (tărâmul celălalt – Flămânzilă)
Prăpădenia apelor (tărâmul celălalt – Setilă)
Avea în frunte un ochi cât o sită (tărâmul celălalt – Ochilă)
Pocitanie de om (tărâmul celălalt – Păsări-Lăți-Lungilă)
Dă-i cu cinstea, să peară rușinea (nota comică – zicători)

2. Moara cu noroc (1881, Novele din popor, nuvelă psihologică, tragică realistă
Omul să fie mulțumit cu sărăcia sa, căci dacă e vorba, nu bogăția, ci liniștea colibei tale
 te face fericit. (prolog – cuvinte soacra lui Ghiță)
Loc de popas pentru corbii ce se lasă croncănind (semnificația titlului – semnificația
malefică a morii)
Era om cu minte și înțelegea cele ce se petrec (caracterizare Ghiță)
Voia cu tot dinadinsul să rămâie la moara cu noroc, pentru că-i mergea bine (Ghiță)
Lică reprezintă forța în stare să sfideze legile divine și umane (...) Toate celelalte
personaje trăiesc seducția demonică a lui Lică Sămădăul. (Mircea Zaciu)
Ana se simțea tot mai părăsită.De când se împrietenise cu Lică, Ghiță parcă fugea de
dânsa... (Ana)
Simți tragere de inimă față de Lică (Ana)
Tu ești om Lică, iară Ghiță nu-i decât muiere îmbrăcată în haine bărbătești (Ana)

3. Ion (1920, roman realist obiectiv - INTERBELIC

caracterizare directa Ion :
Era iute și harnic , că mă-sa .Unde punea el mâna , punea și Dumnezeu mila . Iar pământul îi
era drag că ochii din cap (Ion, caracterizare directa)
Iubirea pământului l a stăpânit de mic copil. (Ion)
Trebuie să aibă pământ mult , trebuie ! (Ion)
Pământul nu-i pentru beţivi şi leneşi... Pământul aşteaptă muncă şi trudă, nu lene! (Ion)
Ion e arțăgos ca un lup nemâncat (George despre Ion)
Vorbea mai apasat cu oamenii si vesnic numai de pamant si avere (Ion)
Râvna de a agonisi pune stăpânire pe suflet.

Toți pizmuiau pe Ion ca s-a ales cu atata pamant pe urma Anei

[ ] femeia reprezinta doua brate de lucru , o zestre si o producatoare de copii (Destinul rural
al femeii (Ana))
Ana avea faţa lunguiaţă, arsă de soare, iar pentru Ion, ea este o fată slăbuţă şi urâţică (Ana)
Nu-i fusese dragă Ana... dar avea locuri şi case şi vite multe.
Glasul pământului pătrundea ca o chemare, copleșindu-l (Universul țărănesc)
[Ana a] crescut singura ,lipsita de o dragoste parinteasca mangaietoare . Sufletul ei trist
cauta o dragoste sfioasa si adanca (Ana)
Mama a lasat-o fara aripi. Tatal ei o iubea cu o iubire plina de toane. (Ana)
Chiar peste veselia ei plutea întotdeauna o tristete. (Ana)
Era o fire tacuta si oropsita, menita parca sa cunoasca multa suferinta în viata. (Ana)

4 Enigma Otiliei (1938, roman realist de tip balzacian) - INTERBELIC

E o fata admirabila, o fata superioara, pe care n-o inteleg (Felix despre Otilia)
cu un temperament de artistă (pentru Pascalopol)
o dezmățată, o stricată (pentru Aglae)
o fată deșteaptă (pentru Aurica)
Otilia era o fata subtire, cu gusturi aristocratice, ar fi ras auzindu-l ca se face „impiegat“
Unde există bani la mijloc, nu există nobleţe!
Aş dori din toată inima să fii fericită ... cu mine. (Felix)
Felix îşi dădea prea bine seama că iubeşte pe Otilia, fără să poată determina conţinutul
acestui sentiment. (Felix)
Tot ce visase împreună cu ea se spulberase, fusese numai o minciună. (Felix)
…un omuleţ subţire şi puţin încovoiat. (Mos Costache)
un tinar de vreo optsprezece ani, imbracat in uniforma de licean (Felix)
juvenila si prelunga aproape feminina din pricina suvitelor mari de par ce-i cadeau de sub
spaca (Felix)
voi căuta să fiu bun cu toată lumea (Felix)
sa-mi fac o educatie de om. Voi fi ambitios, nu orgolios. (Felix)

5 Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război (1930, roman modern

subiectiv psihologic
Eram atât de pătimaș iubit de una din cele mai frumoase studente!(căsătoria) (Stefan
Gheorghidiu)
sublocotenent proaspăt,întâia data concentrat (Stefan Gheorghidiu)
În acele trei zile cât am stat la Odobești, am fost ca și bolnav (Stefan Gheorghidiu)
eram înalt și elegant (Stefan Gheorghidiu)
treceam printre studenții bine (Stefan Gheorghidiu)
Nu am fost niciodată gelos deși am suferit atata din iubire (Stefan Gheorghidiu)
ochii mari, albastri, vii ca niste intrebari de clestar (Ela)
avea oroare de matematici

era aceasta fata un continuu prilej de uimire. (Ela)

prapadea putinii bani in cadouri pentru prietene (Ela)
pe colega ei bolnava a ingrijit-o luni de zile ca o sora de caritate (Ela)
De patruzeci de ani nu a mai fost război, cărțile de istorie s-au oprit la pagina de
la 77 și acum eu deschid focul (razboiul - S.G.)
Destinul individului în război stă în capacitatea acestuia de a scăpa sau nu cu
viață (razboiul - S.G.)
Știu atât de bine că voi muri în noaptea asta (razboiul - S.G.)
Căci numai acolo, in faţa morţii şi al cerului înalt, pot cunoaşte oamenii.

6 . Maitreyi (1933, romanul experienței, subiectiv) INTERBELIC MODERN

Galben întunecat atât de tulburător, atât de puțin feminin, de parcă ar fi fost mai mult al
unei zeițe... (caracterizare directă Maitreyi)
Oriunde mă duceam, o întâlneam pe ea, printre pini și mesteceni, pe stânci, pe drumuri.
Nu stiu cat a durat privirea aceea, dar ea nu se asemana cu nicio privire întâlnita si
îmbratisata pana atunci.
Maitreyi e neînchipuit de senzuală, deşi pură ca o sfântă.
Acesta e miracolul femeii indiene: o fecioară care ajunge amantă perfectă în cea dintâi
noapte.
Allan: – Și de ce nu vrei să mă superi?
Maitreyi: – Pentru că sunteți oaspetele nostru. Un oaspete este trimis de Dumnezeu…
Aş vrea să mărturisesc de la început că niciodată nu m-am gândit la dragoste în cele dintâi
tovărăşii cu Maitreyi. (Allan)
Niciodata nu m-am gandit la dragoste in primele cinci luni (Allan)
Allan o vede uneori "rece si dispretuitoare"
Nicio femeie nu m-a tulburat atata. Suferinta mea senzuaia e un blestem. (Allan)
Strangand-o in brate, am simtit pentru intaia data teama ca dragostea Maitreyiei ar putea
candva sa ma oboseasca.  (Allan)

7. Baltagul (1930, roman interbelic, realist-mitic

Un Hamlet feminin (Vitoria)
era banuitoare ca orice femeie si deprinsa sa rasara la orice intepatura(Vitoria)
Nu mai era tanara,dar avea o frumusete neobisnuita in privire(Vitoria)
ochii ei caprui,in care parca se rasfrangea lumina castanie a parului,erau dusi
departe (Vitoria)
Asa-i fusese drag in tinerete Lipan,asa-i era drag si acum, cand aveau copii mari cati
dansii (Vitoria)
eu te cetesc pe tine,macar ca nu stiu carte (Vitoria)
ce ti-a dat Dumnezeu,nu poti imprumuta (Vitoria)
Gheorghita! Pe baltag vezi ca-i sange! Si asta-i omul care l-a lovit pe tatal tau!
[unul din cei] '' sapte prunci pe care ii binecuvantase Dumnezeu '' (Gheorghita)
abia '' incepe sa-i infireze mustacioara '' (Gheorghita)
Stia sa cheme in amurgit ieruncile si capriorii (Gheorghita)
Esti inca un plod, care ai sa cunosti de acu' inainte supararile vieti (Vitoria catre Gheorghita)
Vitoria il privi clipind. Il vazu sfios si nesigur (Gheorghita)
Sangele si carnea lui Nechifor Lipan se intorceau asupra lui in pasi, in zboruri, in chemari”
(Gheorghita)

8. Moromeții (1955/1967), ROMAN POSTBELIC (atentie daca pica postbelic, e

singurul care trebuie tratat. POSTBELIC = Morometii)
Se părea că timpul avea cu oamenii nesfârșită răbdare, viața se scurgea aici fără conflicte
mari
Moromete stătea parcă deasupra tuturor (Moromete)
„era tacut”, „era vesel”, „era tulburat”, „era teapan şi sumbru”. (Moromete)
[Pentru Niculae, fiul lui cel mai mic, este] „un om care gândea şi gândirea lui era limpede, n-
avea nevoiesă se înghesuie în ea” (Moromete)
toată ziua stai la drum şi bei tutun şila sfânta biserică nu vrei să vii (Catrina ds.Moromete)
eşti mort după şedere şi tutun (Catrina, sotia, despre.Moromete)
Domnule, eu întotdeauna am dus o viaţă independentă. (Moromete)
cu obrajii negri-galbeni de friguri, cu capul mare (Niculae)
Niculae parcă era o sperietoare. (Niculae)
Pe poarta gradinii intra un baiat de vreo doisprezece ani. (Niculae)
Picioarele goale erau pline de zgarieturi vechi cu urme de sange inhegat cu praf (Niculae)
Moromete îi spuse că s-a terminat şi cu istoria lui cu studiile, să stea acasă şi să pună mâna
pe sapă (Niculae)

[Niculae crede că] „omul are nevoie de o nouă religie a binelui şi a răului”
Nu cu rugăminţi putea să-l facă să-l dea la şcoală, ci cu argumente. (Niculae)
O groapă fără fund, de unde nu mai încetau să iasă atâți necunoscuți (ce devine satul
tradițional)
cel din urmă țăran (Moromete)

9 Plumb (1916, Simbolism, elegie, 2 strofe, îmbrățișată, iamb/amfibrah

Stam singur
Aripile de plumb
Stam singur în cavou... și era vânt
Dormea întors amorul meu de plumb
Dormeau adânc sicriele de plumb
10. Luceafarul (ROMANTISM)
A fost odată ca-n poveşti,
A fost ca niciodată.
Din rude mari împărăteşti,
O prea frumoasă fată.
Şi era una la părinţi
Şi mândră-n toate cele,
Cum e Fecioara între sfinţi
- O, eşti frumos cum numa-n vis
Un demon se arată,
Dară pe calea ce-ai deschis
N-oi merge niciodată!
Băiat din flori si din pripas
Dar îndrăzneț cu ochii (Catalin)
Se furişează pânditor
Privind la Cătălina. (Catalin)
Şi luna între stele. Ei, Cătălin, acu-i acu
Ca să-ţi încerci norocul.

Ea îl privea cu un surâs , - Da' ce vrei, mări Cătălin?

Ia du-t' de-ţi vezi de treabă.
El tremura-n oglindă
Hyperion vedea de sus
Iar ea vorbind cu el in somn , Uimirea-n a lor faţă:

Oftănd din greu suspină O, de luceafărul din cer

M-a prins un dor de moarte.

Cobori în jos, luceafăr blând, Trăind în cercul vostru strâmt

Alunecând pe-o rază,
Pătrunde-n casă şi în gând
Şi viaţa-mi luminează!
Ce-ti pasa tie, chip de lut,
Dac-oi fi eu sau altul?
Norocul vă petrece,
Ci eu în lumea mea mă simt
Nemuritor şi rece.
Motive literare in ~Luceafarul~
Motivul visului, ZBORULUI COSMIC, lunii,
teiului, geniului, iubirii, noptii, ingerului,
demonului, marii, cosmosului, codrului,
norocului, florilor de tei

11. O scrisoare pierdută - comedie

Tipătescu
Ei! să lăsăm frazele, nene Cațavencule! Astea sunt bune pentru gură-cască... Eu sunt omul pe
care d-ta să-l îmbeți cu apă rece? (Tipătescu)
Zoe! Zoe! fii bărbată... (Tipătescu)
Las' că le dau eu voturi. (Tipătescu)
Îl împușc! îi dau foc! trebuie să mi-l aducă aici numaidecât, viu ori mort, cu scrisoarea.
Femeie nebună! Ce ai făcut? (Tipătescu)
Catavencu
In sanatatea iubitului nostru prefect! Sa traiasca pentru fericirea judetului nostru!
(Catavencu=unil, slugarnic,lingusitor)
Industra romana este admirabila, e sublima, putem zice, dar lipseste cu desavarsire.
După lupte seculare, care au durat aproape treizeci de ani, iată visul nostru realizat! 
Iertati-ma, fratilor, daca sunt miscat, daca emotiunea ma apuca asa de tare... (cand urca la
tribună)
Aclamam munca, travaliul care nu se face deloc in tara noastra (discurs la tribună)

Trahanache
Cine-și poate închipui până unde poate merge mișelia omului!
Care va să zică unde nu înțelegeți d-voastră politica, hop! numaidecât trădare!
Noi votăm pentru candidatul pe care-l pune pe tapet partidul întreg... pentru că de la partidul
întreg atârnă binele țării și de la binele țării atârnă binele nostru...
Apoi, ai puțintică răbdare, stimabile! Mă scoți din țâțâni...
A! ce coruptă soțietate! Nu mai e moral, nu mai sunt prințipuri, nu mai e nimic: enteresul și
iar enteresul...
Într-o soțietate fără moral și fără prințip... trebuie să ai și puțintică diplomație!

12. Testament
Cartea mea-i, fiule, o treaptă

Hristovul vostru cel dintâi

Glasul lor cu-ndemnuri pentru vite

Cuvinte potrivite

Din bube, mucegaiuri și noroi/ Iscat-au frumuseți și prețuri noi

Slova de foc, slova de aur

 Robul a scris-o, Domnul o citește

13. Riga Crypto și lapona Enigel

Inimă ascunsă (Crypto)
Nuntașul fruntaș
Trist; mai aburit ca vinul vechi; mult îndărătnic (nuntașul fruntaș)
Sterp, nărăvaș; nu voia să înflorească (Riga Crypto)
laponă mică, liniștită
Că dacă-n iarnă sunt făcută.../ Mă-nchin la Soarele-nțelept
În pat de râu și humă unsă
Din țări de gheață urgisită
Ea poposi la mușchiul crud/ La Crypto, mirele poienii
Vorba-n inim-ai înfipt-o
 Că sufletul nu e fântână/ Decât la om, fiară bătrână,/Iar la făptură mai
firavă/Pahar e gândul, cu otravă

14.Aci sosi pe vremuri (1923, tradiționalism, 19 distihuri, iambic)

Pe Argeș în sus
Casa amintirii (incipitul)
În drumul lor spre zare îmbătâniră plopii (incipitul)
Le lac de Lamartine¸Sburătorul de Ion Heliade Rădulescu (planul evocării)
Și cum ședeau... departe, un clopot a sunat/ De nuntă sau de moarte, în turnul
vechi din sat (planul evocării)
De mult e mort bunicul, bunica e bătrână(planul evocării)
Căci timpul tău te uită, dar tu nu-l poți uita (planul evocării)
Subțire și tăcută (portretul bunicilor)
Cu ochi de peruzea (portretul bunicilor)
Ca ieri sosi bunica ... și vii acuma tu/ Pe urmele berlinei trăsura ta stătu (scenariul
 erotic din prezent)

15. Eu nu strivesc corola de minuni a lumii (1919, Poemele luminii, artă

poetică, modernism interbelic)

Eu nu strivesc corola de minuni a lumii (început poeziei)

şi nu ucid cu mintea tainele ce le-ntâlnesc
Eu cu lumina mea sporesc a lumii taină
Lumina altora/ Sugrumă vraja nepătrunsului ascuns
căci eu iubesc /
şi flori şi ochi şi buze şi morminte. (finalul poeziei)
16. Leoaică tânără iubirea (neomodernism)
Leoaică tânără, iubirea
mi-a sărit în faţă.
Şi deodată-n jurul meu, natura
se făcu un cerc
ca o strângere de ape
o leoaică arămie
cu mişcările viclene
17. Iona (dramă)
Ar trebui să se pună un grătar la intrarea în orice suflet.
Problema e dacă mai reuşeşti să ieşi din ceva, odată ce te-ai născut.
Un sfert de viaţă îl pierdem făcând legături. Tot felul de legături între idei, între fluturi, între
lucruri şi praf. 
E strâmt aici, dar ai unde să-ți pierzi minţile.
De când spun cuvinte fără şir, simt că-mi recuperez ani frumoşi din viaţă.
Zmeura de câmpie - (postmodernism)
Spuneți-mi, ce este trupul? O frază de mine inventată spre-a mă supune ei?
Război este când te duci la război și te întorci înapoi și visezi război.
refuză să-şi recunoască părinţii şi, în general, nu prea acceptă ideea că el ar putea avea aşa
ceva (Zare este cel care..)