Băuturi nealcoolice

Aceste băuturi se caracterizează printr-o valoare alimentară şi psihosenzorială deosebită; ele satisfac
nevoia de lichide a organismului uman şi au o compoziţie care generează efecte tonice şi
reconfortante. În această categorie sunt incluse sucurile, băuturile răcoritoare şi apele minerale.

Sucuri naturale şi băuturi răcoritoare

Sucurile naturale de fructe şi legume au o valoare nutritivă ridicată deoarece conţin compuşii solubili
ai fructelor şi legumelor (glucide, vitamine, acizi, săruri minerale).

Pentru fabricarea sucurilor se utilizează întreaga gamă de fructe cultivate sau de pădure. Dintre
acestea, cel mai bine se pretează fructele care eliberează o cantitate mai mare de sucuri care se
limpezesc uşor, datorită conţinutului mai redus în substanţe pectice, tanante sau amidon (lămîi,
portocale, caise, piersici, mere, struguri etc.).

Sucurile de legume au o gamă sortimentală mai restrînsă. În mod frecvent se produc sucuri din
tomate, ţelină, morcov, sfeclă roşie. Aceste sucuri au şi unele efecte terapeutice dacă sunt
consumate în stare brută, nelimpezite, imediat după preparare.

Sucurile limpezi se obţin prin presare, centrifugare sau difuziune în apă. Limpezirea sucurilor se poate
face prin procedee precum: autolimpezire, filtrare, limpezire enzimatică, cleire, centrifugare sau
congelare; alegerea procedeului are în vedere şi natura fructului supus prelucrării.

Sucurile de calitate superioară prezintă caracteristici de culoare, aromă, gust şi miros specifice
fructelor sau legumelor din care provin.

Nectarele se deosebesc de sucurile limpezi prin aceea că înglobează în masa lor şi pulpa fructelor, fin
mărunţită şi separată de părţile neutilizabile (ex: pereţi celulari celulozici). Ele sunt superioare din
punct de vedere nutritiv sucurilor limpezi, deoarece prin procesul de prelucrare nu se pierd substanţe
nutritive iar compoziţia lor include şi componentele nutritive insolubile.

Nectarele de bună calitate prezintă caracteristici organoleptice specifice fructelor din care provin, au
în masa lor fructe fin mărunţite, nu depun sediment şi nu formează gulere evidente de lichid limpede
prin sedimentare.

Conservarea sucurilor limpezi şi a nectarelor se face prin pasteurizare, termosterilizare, filtrare

antiseptică, concentrare etc.

Pe lîngă caracteristicile organoleptice, la evaluarea calităţii sucurilor naturale din legume şi fructe se
fac determinări şi pentru conţinutul de substanţă solubilă, aciditate şi alte substanţe prevăzute de
normele sanitare.

Băuturile răcoritoare se obţin din sucuri naturale de fructe sau macerate de fructe sau plante, cu
adaos de sirop de zahăr, acid citric, coloranţi alimentari şi apă saturată cu CO2. Ele se caracterizează
prin conţinut redus de substanţe nutritive (zahăr, îndulcitori naturali, vitamine) şi optim de acizi şi
coloranţi, aromatizanţi sau edulcoranţi de sinteză.
Calitatea băuturilor răcoritoare se apreciază în funcţie de încadrarea în standarde sau alte norme şi
specificaţii.

Toate băuturile răcoritoare sunt conservate cu substanţe antiseptice, cel mai frecvent fiind folosit
benzoatul de sodiu. De asemenea, conservarea este favorizată şi de bioxidul de carbon impregnat în
masa băuturilor răcoritoare.

Ape minerale
Apele minerale sunt ape subterane care datorită compoziţiei chimice bogate în săruri minerale pot fi
consumate în scop terapeutic sau ca ape de masă. În general, apele minerale sunt clasificate în trei
grupe: ape minerale de consum alimentar (ape de masă), ape de izvor şi ape medicinale.

Apele minerale de consum alimentar pot fi plate (natural negazoase), natural- gazoase, degazeificate
şi gazeificate (prin adaos de CO2 de altă origine decît cel de la sursă).

Apele minerale naturale pot fi exploatate, valorificate şi comercializate, numai de persoane juridice
autorizate în acest sens. De asemenea, aceste ape trebuie să îndeplinească anumite cerinţe la sursă,
precum:

natura lor să fie exclusiv subterană;

să aibă un conţinut specific de săruri minerale dizolvate precum şi alte componente utile, cu efecte
benefice pentru sănătate;
captarea să garanteze puritatea microbiologică a apei;
sursa să fie protejată împotriva poluării.
Aprecierea calităţii apelor minerale se face prin intermediul caracteristicilor organoleptice şi a
indicatorilor fizico-chimici. Apele minerale trebuie să-şi menţină limpiditatea pe toată perioada de
valabilitate, să fie inodore (cu excepţia celor medicinale), să conţină cantitatea normată de CO2, să
aibă gustul şi turbiditatea corespunzătoare buletinelor de analiză. Fizico-chimic se apreciază
temperatura apei la sursă, pH-ul, conductivitatea electrică, conţinutul în săruri minerale, duritatea
etc. Caracteristicile de calitate trebuie să fie constante şi corespunzătoare buletinelor de analiză
elaborate de laboratoarele autorizate, pe baza cărora s-a avizat exploatarea resursei respective.

Apa de izvor îmbuteliată provine din izvoare sau foraje subterane, îndeplinind toate condiţiile de
potabilitate. Condiţiile de acceptare pentru exploatarea, valorificarea şi comercializarea acestor ape
sunt mai puţin exigente.

Ambalarea apelor minerale se face la sursă, în butelii din sticlă sau recipiente din materiale plastic,
inerte la acţiunea componentelor lor.

Etichetarea apelor minerale trebuie făcută cu multă rigurozitate, impunîndu-se precizarea anumitor
elemente precum: denumirea, sursa de provenienţă, data îmbutelierii, numele firmei care a făcut
îmbutelierea, marca de fabrică, conţinutul net, elemente de identificare a lotului, compoziţia chimică,
data efectuării analizei şi denumirea laboratorului implicat, termenul de valabilitate.
Apele minerale medicinale se caracterizează printr-un conţinut mai ridicat de substanţe minerale
precum şi prin prezenţa anumitor substanţe cu efect terapeutic (sulf, hidrogen sulfurat, bromuri
etc.).