Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Fise de Lucru Imperiile Coloniale
Fise de Lucru Imperiile Coloniale
Grupa 1
,,Explorarea ţărmurilor Africii şi descoperirea căii maritime spre India au deschis Portugaliei
vaste perspective maritime, comerciale şi coloniale.
Imperiul colonial portughez era format îndeosebi din baze maritime şi de aprovizionare, din
forturi şi din factorii comerciale, de-a lungul ţărmurilor Africii apusene: Azore, Madeira, insulele
Capului Verde, coasta Guineii şi Angolei şi Africii răsăritene: Natal, Mozambic, Mombasa, la
intrarea în Marea Roşie: Aden, insula Socotra şi în Golful Persic: Hormuz, Maskat, pe coasta
apuseană a Indiei: Diu, Goa, Calicut, în Peninsula Malacca, Indonezia. Din 1500 portughezii au
început cucerirea Americii în special pe coasta Braziliei.
Populaţia portugheză deplasată în colonii era redusă ca număr şi era formată îndeosebi din
soldaţi, marinari, slujbaşi, negustori, personal de întreţinere. Imperiul colonial portughez era condus
de Coroană. Organul suprem era Casa de India, o întreprindere maritimă, colonială, comercială şi
bancară de stat cu sediul la Lisabona. Conducerea coloniilor era asigurată de un vicerege al Indiilor,
începând din anul 1504 şi de guvernatori pentru posesiunile din Africa, India, Malaezia, Indonezia,
Brazilia, ajutaţi de inspectori, comandanţi de forturi, directori de factorii, feluriţi funcţionari
judiciari, administrativi, vamali.”
(Antonio Henrique de Oliveira Marques, Istoria Portugaliei)
,,În secolul al XVI-lea, cea mai mare putere a lumii era Spania. Susţinută de un imperiu colonial
impresionant, Spania Habsburgică a cunoscut în acea vreme perioada ei de glorie, rămasă în istoria Spaniei
ca „Secolul de Aur” (1516-1700). Imperiul colonial spaniol, unul din primele imperii globale din epoca
modernă, s-a întins pe cinci continente şi a avut o durată de aproape cinci secole, de la descoperirea Americii
în 1492 până la independenţa ultimei colonii africane spaniole, în anii '70 ai secolului XX.
Cea mai importantă unitate administrativă a acestui vast imperiu a fost viceregatul Peru, ce
cuprindea aproape întreaga Americă de Sud: din Panama în Nord până în sudul continentului, din Peru în
vest şi până la La Plata în est, cu excepţia Braziliei, Guyanei şi Venezuelei. Era un teritoriu vast, bogat, care
a prezentat numeroase probleme de administrare.
Cucerirea zonei începe în primele decenii ale secolului al XVI-lea. Prima tentativă (eşuată) de
explorare și cucerire datează din 1525 când, după cucerirea istmului Panama, conchistadorii au primit
informaţii în sud există un stat mare şi, încă şi mai important, bogat în metale preţioase. După eşecul primei
încercări de cucerire, intră în scene două personaje importante: Diego Almagro şi Francisco Pizarro, cei care
vor reuşi supunerea imperiului Inca în faţa Spaniei.
Pizarro călătoreşte la sud de Panama în 1527 şi observă bogăţia regiunii din punct de vedere al
metalelor preţioase. Se duce apoi în Spania, pentru a obţine din partea Coroanei autorizaţia oficială de
cucerire a teritoriului, iar în 1532 începe expediţia, având la dispoziţie foarte puţini oameni.”
(Joseph Perez, Istoria Spaniei)
Pornind de la acest text, răspundeţi următoarelor cerinţe:
1. Identificaţi numele conchistadorilor din text.
2. Descrieţi viceregatul Peru.
3. Precizaţi motivele pentru care Imperiul Inca a fost cucerit.
4. Caracterizaţi Imperiul colonial spaniol.
,,Spaniolii au profitat de faptul că, la momentul respectiv, imperiul inca era consumat de un război
civil născut din luptele pentru tron dintre Atahualpa şi Huascar. În aceste condiţii, statul incaş era mult mai
fragil şi a putut fi cucerit mai uşor. Spaniolii se implică în lupta pentru tron dintre cei doi fraţi; după ce
Huascar e ucis la ordinul fratelui său, spaniolii îl capturează pe Atahualpa şi, după o înscenare judiciară, îl
vor executa. În 1533, ocupă capitala imperiului inca, Cuzco, iar un an mai târziu fondează oraşul Lima.
Pizarro, cel care e azi cunoscut ca şi cuceritorul Imperiului Inca, a fost însoţit în expediţia de cucerire
de Diego Almagro şi de fraţii acestuia. După cum era de aşteptat, având în vedere tentaţia reprezentată de
bogăţia statului incaş, a apărut rapid o rivalitate între Pizarro şi Almagro. Începe astfel un război civil între
conchistadori, în perioada 1537-1538, în urma căruia Almagro şi partizanii săi vor fi învinşi. După ce
Almagro e executat, Pizarro îi încredinţează lui Pedro de Valdivia misiunea de cucerire a teritoriilor din Sud.
Expediţia începe în 1540. În mod uimitor, Valdivia şi oamenii săi au reuşit traversarea deşertului Atacama, o
aventură care şi astăzi pune multe probleme celor care îndrâznesc să parcurgă acel drum. Valdivia înainţează
spre sud, spre Chile de astăzi, şi fondează oraşul Santiago.
În 1541, reîncep luptele dintre Pizarro şi vechii partizani ai lui Almagro, conduşi de unul din fraţii
acestuia, „El Mozo”. Acesta reuşeşte să-l omoare pe Pizarro, dar va fi ucis la rândul său de trimişii Coroanei
(Carol I trimite soldaţi în America de Sud pentru a asigura încetarea luptelor dintre conchistadori).
Luptele împotriva incaşilor continuă în tot acest timp şi se vor sfârşi abia în 1572, odată cu moartea
ultimului membru al dinastiei ce conducea imperiul. Tupac Amaru, născut după venirea spaniolilor pe
continent, e capturat şi executat de spanioli prin spânzurare.”
(Joseph Perez, Istoria Spaniei)
Grupa 5