Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
A.Ivanov Printesa de Cartier
A.Ivanov Printesa de Cartier
PRINȚESA DE CARTIER
Piesă în două acte
PERSONAJELE:
Tanka
Serioja
Kostea
Egor - tatăl Tankăi
Larisa - mama lui Serioja
Slavik
Veronicika
Renat
1
ACTUL I
Scena 1
În spatele unei dughene murdare în care se vinde pește. Un caldarâm de-a dreptul
infect, o găleată de gunoi din care se ițește un afiș de teatru rupt. Apare TANKA,
tânără și foarte frumoasă. TANKA e foarte îngrijorată. Își scoate țăgările, ia una
din pachet, o răsucește între degete. Se așază pe vine și își deschide telefonul. Își
aprinde țigara. Caută un număr, apasă tasta „Apel”, se sperie și fâstâcită, se
chinuie să nimerească tasta „Închidere”, începe să tușească. Sare în picioare, se
agită ca un leu în cușcă. Se oprește. Respiră. Se pune din nou pe vine. Pare extrem
de hotărâtă, apelează același număr. Cu o față îngrozită, duce telefonul la ureche.
Din spatele dughenei apare VERONICIKA. Are cercei foarte mari și brățări la
ambele mâini. VERONICIKA mestecă gumă.
Scena 2
Într-un... barber shop. Pe fotoliul din fața oglinzii stă Slavik, un tânăr frumos,
spilcuit, cu barbă. Are pe el o pelerină de frizerie. Pe frizura lui face vrăji
bărbierul Renat. Pe fotoliul de alături stă Serioja, un tânăr cu un aspect
inconfundabil de intelectual. Lângă ei e și paharul cu whiskey al lui Serioja. Din
când în când, bărbierul Renat îi mai toarnă pe gât lui Slavik, whiskey din sticlă.
3
Serioja închide telefonul și îl pune în buzunar. Se uită cu un aer serios la imaginea
lui din oglinda vecină. PAUZĂ.
SLAVIK: Serioj.
SERIOJA: Îm.
SLAVIK: Cu cine tot vorbești, mă?
SERIOJA: Eeei, șmecherașii mei de la profesională mă tot sună... (se uită
îngrijorat la Slavik) Mă sunară.
SLAVIK: Mda, te cam „sună”. Da̕ pentru „mă sunară”, snobu̕ ăla de Marlezonov
nu ți-ar mai da de băut, da̕ noi îți dăm! Io n-am nicio treabă. Noi suntem prieteni.
Renat, umple-i paharul lui Serioja...
BĂRBIERUL RENAT: Jawohl1! (îi umple paharul lui Serioja)
PAUZĂ.
1
În original, termenul german este transliterat cu caractere chirilice. (n.tr.)
4
băgat deja băieții din Camarillă. Noi suntem prieteni, Serioj. Dar filosofie... N-ai
putea și tu să vorbești despre startup-uri?
SERIOJA: Păi, cred c-aș putea să mă documentez nițel, sunt autodidact...
SLAVIK: Serioj, noi avem nevoie de cineva profesionist.
SERIOJA: Am înțeles. (bea whiskey)
SLAVIK: Renat, ceva de supt?!
BĂRBIERUL RENAT: Jawohl! (îi dă whiskey lui Slavik direct din sticlă, Slavik
râgâie)
SLAVIK: Mai bine povestește-mi despre șmecherașa ta de la profesională... Ce, te
invită la teatru?
SERIOJA: Păi cum... mă „invită”... E micuță de tot.
SLAVIK: Deci e adevărat? Se dă la tine o fetiță de cartier, de la profesională.
SERIOJA: Știi ceva, tu mai bine gândește-te la cursuri, ok? Poate că brusc așa...
SLAVIK: Serioja. Înțeleg că vrei să întri în Camarillă, că vrei să mai câștigi și tu
un ban. Înțeleg că la școala profesională, salariul... Noi suntem prieteni, Serioj... Și
știi ceva, eu n-am nimic împotrivă. Marlezonov o să fie, cu siguranță, împotrivă,
dar asta numai fiindcă el e nihilist.... Dar tu înțelegi, Camarilla, e mai mult decât
un cerc de prieteni. Camarilla e o frăție. Frăția oamenilor de succes. Frăția care,
apropo, plătește bani grei pentru închirierea unui studio, unde să-și instaleze hub-ul
ăsta...
SERIOJA: Dar plătește tatăl tău...
SLAVIK: Opțional - plătește frăția, Serioja. De fapt, nu contează cine plătește. Nu
costă așa mult, poate că sună cinic și patetic... Daʼ, Serioj... Ție... ți-e clar ce-ți
poate oferi Camarilla. Dar tu ce-i poți oferi Camarillei?
PAUZĂ.
SLAVIK: Of, ce discuție mai avem și noi, hai c-am și transpirat. Renat...
RENAT: Jawohl! (îi dă lui Slavik să bea din sticlă)
SLAVIK: Și care e faza cu salvarea, Serioj? La ce-ți trebuie așa tare?
SERIOJA: Că pur și simplu vreau să schimb tot. Fiindcă mi-au ajuns toate până-n
gât!
SLAVIK: Înțeleg.
SERIOJA: Vreau să câștig bani și să o tai dracului de-aici pe un căcat de tractor.
SLAVIK: Înțeleg, Serioj. Și-unde ai să te duci?
SERIOJA: În Malta. Acolo e nevoie de emigranți. Au tot felul de programe. Și
toamna rodiile sunt uite-așa de mari!
SLAVIK: Înțeleg, bravo, Serioj. Sună a plan. Aici n-ai ce face. Eu însumi m-aș
duce dracului la rodii. Dar bussines-ul mă ține deocamdată pe loc...
SERIOJA: Dar pe mine nu mă ține nimic, înțelegi? Totul mă scoate din minți.
Oriunde, numai să plec. Oriunde va fi mai bine decât aici. Noi nici măcar nu trăim
într-o țară, ci mai degrabă într-un Silent Hill. Totul e gri. Și-apoi căciulile alea...
SLAVIK: Ce căciuli?
5
SERIOJA: Căciulile tricotate de le poartă femeile din autobuz. Știi, căciulile alea
hidoase, cu mărgele cusute pe ele. Sunt așa... înspăimântătoare, sovietice. Când
eram mic și venea doctorița să-mi facă injecții, purta o căciulă de-aia. Și nu și-o
scotea nici în casă. Toată lumea purta căciuli de blană, iar ea avea una împletită.
Ce-o fi cu obiceiul ăsta sovietic cretin de a nu-ți scoate căciula când intri undeva?
PAUZĂ. Și avea și mână grea când îmi făcea injecții. Mă durea. Și acum, când văd
căciulile alea în autobuz, pe stradă, imediat mă duc cu gândul la boală, la durere,
la neputiință.
SLAVIK (cu un aer dramatic): Da, Serioj, toți suntem bolnavi... Societatea ne
face...
SERIOJA: Nu suport să mai văd căciulile astea. Nu mai suport stilul ăsta „empire
stalinist”, de colhoz... „Fast food” de căcat... Am avut un vis săptămâna trecută.
Mai ții minte sandvișul ăla? Ăla cu salam feliat și maioneză? Am visat, că mă
vând, de-adevăratelea, pentru un sandviș. Și era un monstru uriaș, cu un cap ca un
bot de maioneză, făcut din două sandvișuri. Și era așa încruntat, nemulțumit, că
facea bulbuci la gură. Se târguiește pentru mine, vezi Doamne, că e prea scump și
se uită așa de sceptic la mine. Iar eu nu vreau, îmi e frică, mă agăț de cuptorul cu
microunde. Și mă ia și mă înghite, și eu ajung în mocirla de maioneză și ketchup și
mă gândesc că acum o să mă mestece și-o să mă înghită și va pune capăt tuturor
suferințelor mele. Dar nu mă înghite. Știi, când îți place mâncarea, o mai ții în
gură, adică, așa, stai cu o bucată de mâncare în gură și atât. Și te bucuri. Și așa stă
și monstrul cu mine în gură. Și atunci înțeleg că n-o să mă înghită, ci o să mă țină
în gură. Pentru totdeauna. Și voi rămâne în maioneza și ketchup-ul ăla ca-ntr-un
mormânt.
SLAVIK: Normal că te-a prins în gheare.
SERIOJA: Cine are nevoie de mine și de filosofia mea aici? Nici bani nu câștigi,
nici om nu ești... Ție nu-ți e groază să te uiți la toată debandada asta?
SLAVIK (privindu-și mulțumit barba în oglindă): Teribil.
SERIOJA (cu răutate): Fac niște mălai și v-am pupat pe portofele.
SLAVIK: Da, nu-ș ce-ai tu de nu ești happy. Pleacă, normal. Sau poate îți faci un
upgrade? La programatori?
SERIOJA: Am încercat. Dar adevărul e că eu nu sunt făcut pentru asta.
SLAVIK: Păi, atunci, e clar. Numai fii atent, Serioj, că n-o să prea câștigi bani
pentru Malta din cursuri. Nici într-un hub, nici altundeva. Cursurile sunt... fuck up.
SERIOJA (amar): Și ce nu e... fuck up, în pula mea?
SLAVIK: Păi tu ești artist... Fă filme, nu știu... Filmul e în trend.
SERIOJA: Film?
SLAVIK: Păi nu film-film. Ci așa, un... film pe repede-nainte... Hai să-ți explic
„the case”: îți găsești un sponsor, aduni niște amici pe care nu trebuie să-i plătești,
mai iei în distribuție și niște studenți, tot fără bani, filmezi orice tâmpenie, cum dă
Dumnezeu... Important e ca numele sponsorului să apară peste tot, în toate cadrele.
După care, faci mare tam-tam în presă, că e un film independent, nedorit de
6
autorități și-l scoți pe piață. Până să se prindă lumea, cei mai sensibili l-au văzut
deja și ți-ai recuperat bugetul de trei ori. Merge, orice căcat cu ochi ai face.
SERIOJA: Nuuu, nu cred că asta e o variantă realistă... Că și pentru film ai nevoie
de buget...
SLAVIK: Dar donațiile, Serioj, dar crowdfunding-ul? Site, obiectivele proiectului,
bla-bla-bla... Totul e real, chiar și la noi! Uite, Marinka a adunat bani destui și a
editat cărțuliile ale cu pop-up-urile despre Marele Ducat al Lituaniei? I-a adunat!
Important e să scrii bine textul și să faci un material video sau foto de bună
calitate. Uite alt exemplu, de curând, o fătucă s-a apucat să pregătească un film
despre poponari. Iartă-mă, Renat. Și ce să vezi, Serioja, lumea dă bani chiar și
pentru astfel de filme!
SERIOJA: Nuu, asta faci când chiar ajungi la fundul sacului și mai jos nu se poate.
SLAVIK: Da! Dar e un fund de aur, Serioja!
SERIOJA: Știi, eu de felul meu sunt introvertit. N-o să câștig bani din așa ceva.
SLAVIK: Păi atunci nu știu. Poate te faci vegan. Sau găsește-ți una cu bani. Sau
poate că suferi de sindromul epuizării?
SERIOJA: Ce sindrom?
RENAT: Ș-acu-ți mai dau c-un pic de ceară și gata.
SLAVIK: Sindromul epuizării. Și poate că nu emigrarea e problema? Uite, eu am
sindromul epuizării. Și cel mai probabil, toată Camarilla îl are... Asta se întâmplă
când, știi tu... Nu vrei nimic în mod special. Simți așa o epuizare emoțională și
sufletească. Marlezonov zice că el, de fapt, s-a lăsat de cocaină din plictiseală. Hai,
pe bune?! De obicei de plictiseală încep să se drogheze. Iar el s-a lăsat. Dar
probabil că minte. Și-apoi știi, cumva... Nimic nu te mai atinge. Eu astă-vară m-am
dus chiar la Burning-man cu două pipițe. Ne-am dat prin deșert cu ATV-urile, goi,
purtând doar măști de T-rex. A fost cumva maxim. Dar pe urmă te întinzi într-un
hamac și-așa te lovește o senzație de gol. Și uite-așa, zaci acolo și te întrebi: ce
caut eu acum, aici? În State, în deșertul ăsta plin de praf, cu pipițele astea, pe care
abia dacă le cunosc? De ce nu sunt eu acasă la mine, în fața computerului meu? De
ce nu sunt eu acum într-o cafenea de pe Zâbițkaia? Și trebuie să o iei de la capăt cu
explicațiile: Slavik, ești la un festival de artă cool, ești aici fiindcă e mișto și foarte
funny, pipițele sunt prietenele tale, Alisa și Jenia, două studente frumoase și
apetisante, de la Academia de Arte, extraordinare și fiindcă te vor întotdeauna. Ești
aici, Slavik, te bucuri de viață și depășești limitele percepției umane. Uite-așa stai
și îți explici ție însuți, și îți tot explici, până când obosești, o lași baltă și iei niște
LSD cu zahăr... Și-atunci îți e cumva mai ușor. Dar după zece ore o iei de la capăt.
Cine sunt eu? Ce fac eu aici? Ei, bine, uite asta e epuizarea. Poate că tu ai nevoie
să-ți condimentezi viața cu niște emoții tari?
SERIOJA: Da, bine, ce emoții? Eu trebuie să scap. Cu bani, mi-ar trebui mie să-mi
condimentez viața... PAUZĂ. (Se uită la Slavik.) Daʼ nici nu mă milogesc!
7
SLAVIK: Daʼ nici nu-ți dau... Of! Serioj! Daʼ hai, povestește-mi despre fătuca de
la telefon...
SERIOJA: Păi... O fetiță... O haimana din clasa muncitoare. Cu școala nu se
omoară. Dar e frumoasă... Nu știu... E proaspătă. Îndrăzneață. O cheamă Tania.
SLAVIK: Așa-așa... Păi, și, ție cum ți se pare?
SERIOJA: Păi, cum să mi se pară... Normală. Doar ți-am zis, frumoasă...
SLAVIK: Aha-aha...
SERIOJA: E așa, cam apucată. Cică le bate pe fete. Și pe băieți uneori.
SLAVIK: Sălbatică?
SERIOJA: Păi, sălbatică, probabil. Daʼ e încă virgină.
SLAVIK: Ceeeee?
SERIOJA: Păi așa umblă vorba-n târg. I-am auzit chiar și pe profi zicând la fel. E
așa ca un mit local: Tanka Secikaruk și fecioria ei. Gen că ea se poartă de parcă ar
fi Sfânta Fecioară. Le spune la toți că, vezi Doamne, se va da numai din iubire...
Lumea zice despre ea că e cam dusă cu capu̕. Are un caracter de fier. Gen, că nu-i
place să fie curva nimănui. Le bate pe fete pentru toate porcăriile. Și povestește la
toți despre fecioria ei. De fapt, cui nu i-o spune, dacă până și profii știu? Și-apoi de
ce să vorbești despre așa ceva? Ciudat. Mie nu mi-a zis niciodată. La orele mele stă
cuminte și nu zice nimic.
SLAVIK: Serioja, asta e! La păsărica asta i s-a pus pata pe tine!
SERIOJA: Auzi, poți să nu-i mai zici „păsărică”? Mă cam irită... Bine?
SLAVIK: Ok-ok... Gata, știu tot, Serioja! Cum să scăpăm toți de sindromul
epuizării!
SERIOJA: Cum, Slavik?!
SLAVIK: Tu trebuie să i-o pui păsăricii tale!
PAUZĂ.
SERIOJA: C...Ceee?
SLAVIK: Serioja, fii atent! În primul rând, te salvezi pe tine de sindromul
epuizării, îi rupi fetei floarea inocenței, asta la toți le place! Iar în al doilea rând,
mă salvez și eu! Va fi un challenge! Va fi show! Hai să te co-interesez! Un
MacBook de-ăsta costă o avere! Poate fi vândut! Sau poate fi folosit, după pofta
inimii.
SERIOJA: Nu înțeleg nimic...
SLAVIK (se ridică brusc): Hai să punem un pariu! Dacă păsărica asta e așa de
complicată, hai să punem pariu! Pe un MacBook! Un MacBook nu prisosește
niciodată la casa omului, nu?
SERIOJA: Păi, să zicem că... nu prisosește. Dar în ce constă...
SLAVIK: Să vedem tu îi rupi floarea inocenței prințesei tale de cartier? Păi? Ți se
pare puțin lucru?
SERIOJA: Ce-ai, mă? Ce te-a apucat? E minoră!
SLAVIK: La noi, vârsta consințământului legal e 16 ani! Ea însăși se dă la tine!
8
SERIOJA: Numai mi-a zis de teatru! Nu se dă la mine! Îi sunt totuși pro... prof...
Futu-i, profesor!
SLAVIK: Serioja! Trei mii! MacBook! Serioja, challenge! O să-i faci curte fătucii
și postezi dovezile! O să fie funny! Jur pe ce-am mai sfânt!... Iar dacă nu-ți iese,
îmi dai tu mie un MacBook? Ei? S-a făcut? Ca să fie cinstit?
SERIOJA: De... De unde să iau eu un MacBook?
SLAVIK: Hai să stabilim o perioadă! O săptămână ți-ajunge, Serioja? I-o pui?
SERIOJA: Slavik, ce tot spui acolo!
SLAVIK: Serioja. Păi acum o să ne salvez pe toți de sindromul epuizării. O! Vrei
să te iau în Camarilla?
PAUZĂ.
RENAT le face o poză cu telefonul: SERIOJA e trist și beat, SLAVIK e vesel și beat
și se țin de mână unul pe celălalt.
SLAVIK: Hai, mai gândește-te, Serioj, gândește-te! Stai un pic! Io mai vreau niște
whiskey-leț...
SLAVIK: Renat, cu ce mi-ai dat iar? Doar te-am rugat cu Warming... Miroase a
poponar, în pula mea… Of, scuză-mă, Renat, miroase cam oribil, asta am vrut să
zic.
Scena 3
Micul apartament al lui SERIOJA. Un pic cam murdar, multe cărți, pe masă - un
computer vechiuț, pe unul dintre pereți se văd urme de gheare pe tapet. SERIOJA
pe jumătate îmbrăcat se trezește mahmur din cauza soneriei telefonului mobil și
lătratului insistent al câinelui de dincolo de ușă. SERIOJA răspunde la telefon.
SERIOJA: Alo. Da, mamă. Da. Bună. Da. Păi da, dorm. Nu, n-am întârziat...
SERIOJA: Sunt liber azi, ce..., am și eu dreptul... (cască fără grijă, alergând de
colo colo prin cameră). Păi nu, adică azi e hochei... Păi, ăla, hochei... Da, asta
înseamnă, că toată biomasa mea se duce la meci. Cine altcineva o să mai stea să se
uite la ei? Da, da... Ei, drăcie, acu̕ ce mai vrei? Știu că lucrez la stat... Știu, da,
acolo nu vorbesc așa! Și nici între profesori! Păi biomasa e biomasă și gata! Mulți
nici n-ar înțelege... (încercând să-și pună o șosetă, cade, face zgomot) Ce? A...
asta? E JonSnow. A căzut ceva pe hol. Da̕ știe-l pula de ce latră... Da, îl scot la
plimbare! Îl scot! Uneori îl dau pe balcon, când nu apuc să-l duc afară sau așa... ce
Prietenaș? Mamă, nu-i mai zice Prietenaș! Doar ți-am spus, îl cheamă JonSnow,
snow – zăpadă... Da, în pula mea, nu trebuie să fie alb, e negru și oricum asta i se
potrivește... E Snow, nu fiindcă e alb, ci fiindcă că e păros, e un personaj... Da̕ nu
contează, deci... JonSnow! Păi nu-l las în cameră, a ronțăit toți papucii, a zgâriat
picioarele dulapului, a jupuit tapetul... (Către ușă) JonSnow, șșttt-șșș, am zis! (la
telefon) Ce? La dracu̕, mamă, cred că ți-am zis deja de o sută de ori... Păi bine, da̕
tu ce crezi? Păi da, da, o picătură într-un ocean, da! Tu crezi că eu, cu experiența
mea, pot să-mi găsesc de lucru fix la universitate?! Îhî, am înțeles, masteratul, da̕
ți-am mai zis de-o sută de ori, să n-o luăm iar de la capăt... Ce, mamă, de ce te-a
apucat râsul? Acum râzi sau ce? Mamăăăă! Păi nu! E-te-na, ce meditații? La
filosofie! Cine mai are nevoie de filosofie-n pula mea?... Nu vorbesc urât! Te duci
să câștigi și tu un ban cinstit, iar acolo te iau de parazit social, și le ești dator, și
fiscul... și de fapt, toți ăia la care nu le e lene, te mușcă de cur! Ce zici... Ce
10
mormăi acolo? De cine ți-e frică? E, pă dracu̕, io n-am zis așa ceva! Ce, tu crezi că
ne ascultă telefoanele? Da̕ cine are nevoie de mine! Cine are nevoie de noi în țara
asta? Îi doare-n cot de noi. Pe toți îi doare în cot de toți!... Ce te-a apucat?... Hai,
calmează-te, păi... Bine, bine, nu mai vorbesc despre asta... JonSnow, șșșștttt!...
Îmi caut de lucru, îmi caut... Poate apare ceva de-acum încolo... Nu, aia era
altceva... Păi și ce, ce dacă au trecut deja trei ani?! Dar acum caut pe bune! În pula
mea, mamă, ce mă sâcâi atâta? O faci intenționat sau ce? Știi, eu n-am prea mult
timp... Da! Nu... A, păi da, fix așa, sunt liber, chiar eu am zis... Păi nu, nu te mint,
ce-ți trece prin cap? Da̕ am vreo două întâlniri stabilite pentru azi, de-aia mă
grăbesc... Păi nu contează, cu cine... JONSNOW, of, în pula mea! Nu, ți s-a părut.
Nu, nu c-o fată! Nu contează. Ce nevastă, mamă, sunt încă tânăr... Ce-nseamnă
„umbli cu toate alea”? Cum adică... umblu? Ba chiar mi-ar plăcea să umblu! Da̕ n-
am timp de umblat... C-am multe pe cap! Apropo, am și-un serviciu! Îhî! „Îmi
ocupă ceva timp”! De ce? De ce! Mă agit, mă stresez! Adică știu că nu-ți vine
crezi, dar vin, mă așez aici și încep să mă stresez! Din multe motive! Că trebuie să
trăiesc în țara asta, de exemplu! Că trebuie să văd mereu fețele astea morocănoase!
Nu te simți om normal! Te simți umilit! Să-ți ascult ție veșnicele... „Când o să-ți
găsești un serviciu normal”, „Când te-nsori...” Tu, de fapt, la mine nici nu te
gândești! Tu te gândești numai la nepoți, nu?... Mamă, da̕ tu de ce stai singură, în
pula mea? Ce, eu sunt de vină? Găsește-ți pe cineva sau ia-ți o pisică! Ai stat destul
și-ai citit! Eu nu sunt un producător de nepoți! Și eu îmi doresc o viață normală!
Am nevoie de ceva! Trebuie să fac ceva, da̕ nu știu ce! Asta încerc și eu, să înțeleg!
Și de ce țipi la mine, așa din senin? (oftează apăsat. PAUZĂ) Bine, bine, gata...
Totul e ok... Totul e ok! Iartă-mă și tu pe mine. Da. Trec mâine. O să-l scot la
plimbare. Bine. Bine. Pa.
SERIOJA (cu o voce slabă): Alo, Anna Semionovna, bună ziua... Sunt Serghei
Kurlovici... Da, știu, de fapt, de asta vă și sun, n-am putut mai repede... Da...
Înțeleg, deja sunt acolo, stau și așteaptă... Problema e că m-a luat salvarea de
dimineață... o criză... Rinichii... Da, pietre... Nu, tot la spital, m-au tot înțepat, stau
și-aștept. Păi, pietrele din uretră nu se văd la ecografie, dar vor oricum să mă
interneze. Și cel mai probabil, e nisip care se elimină... Doare și apoi trece... Am
mai pățit-o, nu e prima dată... Nu cred că o să zac prea mult... Dar azi, n-o să mai
pot ajunge... Aha... Patru cursuri. Dacă nu vă e greu... Da, iar la grupa 33 îi puteți
da drumul acasă, pentru ei e ultima oră. Anna Semionovna, vă mulțumesc pentru
înțelegere! Mulțumesc... Păi, da... nu e chiar o plăcere... e o durere destul de mare.
Cică e comparabilă ca intensitate cu durerile de la naștere. Așa că în momente de-
11
astea începi să înțelegi femeile... Și să le iubești... (râde fals) Mulțumesc! La
revedere...
SERIOJA închide telefonul, oftează. Iese. Trântește ușa. Lătratul devine mai
puternic.
SERIOJA (din spatele scenei): Luate-ar dracu̕ să te ia, nu-n cameră! O să stai pe
hol! Ai zgâriat tot tapetul, cur urecheat ce ești!... Mănâncă!
SERIOJA: Hey! Slavik! Salve! Ce-aveți, mă, v-ați dilit? Ce, faceți toți pariuri pe
mine?... Da eu... Când? Eram beat! Cum adică „e prea târziu să te răzgândești”? Eu
nu-mi aduc aminte! Îmi aduc aminte numai că m-a urcat Renat într-un taxi...
Apropo, mulțumesc pentru taxi... Ce? Am invitat-o la teatru? O, fuck! Slavik, nu
vreau, nu sunt de acord să particip la chestia asta... Pe ce-a pus pariu Marlezonov?
Da, și l-am văzut și pe Roma în discuția aia... Cee? Toată Camarilla e implicată?
Chiar și Renat a pariat? PAUZĂ. A... dacă eu... să zicem... că... o fac... Eu ce
procent primesc? Cât înseamnă asta? Da, îmi aduc aminte, MacBook, cursuri... O,
fuck... (neconvins) Dar eu n-am acceptat... Am acceptat? Slavik, da̕ toți eram
machiți rău... Păi da, îmi trebuie... Da̕ , futu-i... Așa... Mda, hai bine, să zicem...
Okey. Dar dacă o fac, cum dovedesc? Ce? Windows? În pula mea, Slavik, e
scârbos! Și ea e mică de tot, și s-o mai și filmez în timp ce... Ba s-o mai pun și pe
net... Nu, Slavik, e prea mult, așa ceva nu se face. Refuz. Ce? MacBook? Păi, futu-
i, de unde să-ți iau eu ție un MacBook? Tu știi ce salariu am eu? Slavik... Pentru
tine MacBook-urile astea... Slavik... Da, da, pariul, am priceput tot... Dar, la
dracu̕... Am și eu conștiință! Ce zbieri așa... (supărat) Ce zbieri... Da, am nevoie.
Nu, nu m-am răzgândit... PAUZĂ (oftează) Sunt aici. Bine, hai. Bine, vorbesc! Da,
I̕ m in! O săptămână... Da, îmi aduc aminte. PAUZĂ LUNGĂ (pe alt ton) Auzi,
da̕ ... dacă fac asta... pe bune că pot să țin cursuri la hub-ul tău?... Oficial? Cu
contract de muncă?...
Scena 4
12
de jucărie” a Alisei Kojikina. TANKA zboară prin cameră, se rujează, se gătește.
EGOR se mișcă ușor sub pătură, vorbește pe un ton monoton-agresiv.
EGOR: Acu̕ un̕ te mai duși, pizdă? Cu tini vorbesc! Tanka! Șe, n-auzi? Ti caci pâ
mini, da? Tac-tu de te-o făcu̕, te-o crescu̕, te-o hrăni̕ și acu̕ tu te caci în capu̕ lui.
Vino-ncoa, pizdâ! Lighioanâ șî iești! Dă-mi sâ mănânc! Auzi! Dă-mi șeva de
mâncari! Un̕ te-ai băga̕ ? Vino-nco!
TANKA (fredonează): Într-o zi am să mă duc, / Da̕ -n mulțime nu mă duc, / Vreau
respect / De la toți...
EGOR: Și la șe pula me îmi e mii viața asta făr̕ de vodcâ? Dă-mi vodcâ. Tanka!
Vrei sâ mor di foami, lighianâ-mpuțită șe iești... Mă-ta o vru̕ tăt timpu̕-s̕ mâ
omoari, mi-o pus dero în mâncari... Șî tu... Dă-mi vodcâ! Nu-mi dai?!! Dă-mi hârtii
ș-un pix! Scriu o scrisoari! La Administrația prezidențialâ! Că muierili vreau să-mi
facâ di petrecanie! Ajutați-mâ! (plânge) Di șe ești tu rea așâ?! Tanka! Știi câ nu po̕
să mâ mișc! Îmi tăie o bucatâ di coloanâ! Fetița me!
TANKA: Da̕ de unde-ai mai scos-o și pe-asta cu dero? Cine ți-a pus dero în
mâncare? Ce te-a apucat, iar delirezi? Iat te-ai îmbătat? Mănâncă nenorociții ăia de
pelmeni, cretinule! Nu-ți dau nicio vodcă!
EGOR (suferind): Pizdâ-mpuțită șâ iești...
TANKA (fredonează): Ta-ta-ta-ta-ta-ta... Eu nu sunt de jucărie! O, da! Alta nici nu
vreau să fiu / Alta nici nu trebe! O, da! O, da!
EGOR: Tanecika, mi-i rău, mâ doari... Draga me, scumpa me, iubita me... Tac-tu
dă colțu̕, mi-i rău di mor... Adu-mi niști spirt sâ mâ curăț, câ mor...
TANKA: Nu te mai suport! Ți-au spus clar: dacă mai bei o singură dată, s-a zis cu
tine, te-a luat dracu̕!
EGOR: Să mă ie dreacu̕! Poa̕ că aista vreu să mă ie dreacu̕! La ce-mi îmi trebe mie
viața-ista?!
TANKA: Cum o fi, cum n-o fi, e viață! Ce, nu te îngrijesc bine, ce vrei să zici?! Îți
fac de toate, în puii mei! Te spăl, te hrănesc, îți aduc și-ți duc nenorocita aia de
ploscă, îți spăl căcatul, iar ție, futu-i mama mă-sii, ție totu-ți pute?! După ce-ai
terminat-o pă mama, am vrut să te strâng de gât, bețivanule ce ești!
EGOR: Hai, strânji-mâ di gât. Hai, Tanka, strânje-l di gât pâ tac-tu...
TANKA: Am vrut! Acum nu mai vreau.
EGOR: Și di șe?
TANKA: Fiindcă eu nu mai am pe nimeni în afară de tine, bețivanule. (ușor
amenințătoare) Și-o să te iubesc pe tine.
EGOR: Și vodcâ-mi dai?
TANKA: Nu-ți dau.
13
EGOR se întoarce cu fața la perete. PAUZĂ. TANKA contină să se aranjeze.
TANKA se uită așa de urât la tatăl ei, încât acesta tace. PAUZĂ.
14
EGOR: A sunat Aliekseeva mai diunăzi, am vorbi̕ io cu ia - cică îi dară drumu̕ pen̕
bunâ purtari... A vini la tini și șe-o să-i zișî? Că l-ai schimbat cu altu̕!
TANKA: Nu i-au dat drumu̕. Aș fi știut. Și de ce să vină la mine? Sor-sa cu gagiu̕
ei o plecat la Orșa, el n-are aicea nici casă, nici masă, nici pă dracu̕.
EGOR: Da̕ vini la tini. Io țiu minti că ti iubești tari. Din cauza tî i-a făcu̕ felu̕
fraierului ăla. Din cauza tî.
TANKA: Nu l-am pus io. El l-a împins, el a ajuns la pușcărie. Nu vine.
EGOR: Of, da̕ aflâ, Tanka! Of, aflâ că iești c-un alt fraier... Kosțik e de-ăia ochi
pen̕ ochi, dinti pen̕ dinti... El credi că tu-l aștepțî... Știi, iubirea dă puteri... O puteri
teribilâ... Vini Kosțik șî tu ai întâlniri...
TANKA: Taci odată! Ajunge, eu am plecat.
EGOR: În pula me! Tașî! M-am sătura̕ di tini, hăi! Nu iești di jucării, o pulă!
Scena 5
TANKA: Păi da. Vaca aia a ieșit și-acu̕ face atâta caz!!!
SERIOJA: La dracu̕, trebuie să ne tirăm.
TANKA: Nu, o să ne prindă, trebuie să așteptăm. Serghei Romanivici, e ok, am
pățit-o de-o sută de ori. Și, de fapt, nici măcar o vânătaie n-o să-i rămână. Dacă n-o
să-și scoată certificat medico-legal, n-o să aibă dovezi.
SERIOJA: Of, futu-i! Ne-am dus la teatru! Auzi, se-ncaieră la teatru!
TANKA: Serghei Romanovici, iertați-mă...
SERIOJA: Păi acu̕ deja ce să mai... Hai s-așteptăm.
TANKA: Be-eton așa! Adică... Nu-ș de ce da̕ nu mă așteptam să fie așa beton. Mai
puteți și altele?
SERIOJA: Pot.
TANKA: Păi ziceți: pulăreală!
SERIOJA: Pulăreală! Da̕ îmi zici și ce-nseamnă?
TANKA (râde): Habar n-am!
SERIOJA (devine brusc vesel): Pulăreală!
PAZNICUL (de după zid): Care sunteți p-aci, mă! Ia să vă văd!
17
SERIOJA și TANKA se uită unul la altul.
Scena 6
SERIOJA se uită nedumerit la culoarul gol. Își coboară privirea la lumânări, ochii
i se fac cât cepele. TANKA, radiind, apare de după colț și se apropie de SERIOJA.
SERIOJA nu e deloc încântat.
SERIOJA (se uită îngrozit în toate părțile): Da̕ gata, ajunge... Ce-ai... (încercând s-
o îndepărteze pe TANKA, îi atinge întâmplător sânii)
TANKA îi dă, din senin, o palmă lui peste față SERIOJA, face un pas înapoi
respirând greu, zâmbește. SERIOJA e șocat.
PAUZĂ.
Scena 7
SERIOJA: Slavik, gata, ajunge, s-a terminat! Sorry, da-ți zic că s-a terminat! Eu ies
din joc.
SLAVIK: Nu, Serioja.
SERIOJA: Ba da, Slavik, ba da! E cu capu̕, Tania asta. Adică e complet dusă cu
capu̕!
SLAVIK: Dar avem o înțelegere, Serioja. Mai știi ce primiești dacă o să câștigi
pariul? O să primești o sumă mare de bani sub forma unui computer, și un bilet de
intrare în Camarillă, și posibilitatea de a câștiga mai mulți bani!
SERIOJA: Da! Dar eu...
SLAVIK: Păi dacă te dai bătut, Serioja, îmi ești dator, trebuie să îmi iei tu mie
ultimul tip de Mac. Eu vorbesc serios când e vorba de astfel de lucruri, Serioja,
indiferent cât de prieteni suntem, în cazul ăsta nu mai contează. Și dacă eu nu voi
putea să te fac să te ții de cuvântul dat, știi, sunt alții care vor putea...
SERIOJA: Și ce, acum mă ameninți, sau ce?
19
SLAVIK: Te previn, Serioja, prietenește. Tovarășii noștri s-au distrat, le-a plăcut
povestea ta. Și apropo, n-o să-ți iasă să ne păcălești, i-am găsit pagina pe
Instagram, toți știm cum arată. Și ca să spun drept, băieții pariază pe bani. Cel mai
mult pe tine... Tu de când n-ai mai intrat pe grup? Am adunat deja o sumă mare.
Bani adevărați, Serioja. Și, apropo, toți îți așteaptă raportul. Mai ai șase zile. Ai
dus-o la teatru, dar nu avem nici până acum, nicio dovadă, de exemplu... Sau n-ați
făcut nimic acolo?
SERIOJA: Slavik... La dracu̕... Mă pui într-o situație...
SLAVIK: Tu însuți te-ai pus în situația asta, Serioja... Gândește-te la Malta,
Serioja. Uită-te mai întâi pe geam și apoi gândește-te la Malta. Pe geam și apoi
Malta...
TANKA deja zâmbește, ștergându-și lacrimile. Din cauza agitației i s-au deranjat
hainele de pe ea, i se vede sutienul. SERIOJA înghite în sec uitându-se la corpul ei.
TANKA se năpustește din nou la SERIOJA, care o lovește mai tare și brusc,
TANKA își lipește buzele de buzele lui SERIOJA. Surprinzător, SERIOJA îi
răspunde la sărut. Se sărută cu frenezie, animalic. SERIOJA încearcă să scoată
telefonul și să filmeze, dar scapă telefonul și se lasă pe deplin în voia pasiunii.
Fără a înceta să se sărute, intră cu TANKA într-o cabină de toaletă.
Scena 8
SERIOJA: N-am mai povestit nimănui până acum. M-am și trezit. Să nu spui
nimănui. Să nu spui nimănui. Uită, ok? Ca și cum nu ți-am povestit nimic.
22
TANKA: Nu-ți face griji, totu-i ok. N-am să povestesc la nimeni. PAUZĂ. Și eu îl
visez uneori pe Soloduha1.
SERIOJA: Da, binee!
TANKA: M-a dus mama odată la un concert de-al lui, când eram mică. Visez că
mă aleargă prin biserică. Și are niște dinți albi, sănătoși. Și gen clanț-clanț. Aleargă
după mine și clănțăne din dinți. Sinistru. Într-o noapte chiar am făcut pe mine.
PAUZĂ.
Scena 9
EGOR: Oof, curvâ-npuțitâ, așa ț-arăt io ții... Curvâ-npuțitâ... Așa, da? În pula me...
EGOR cedează nervos și pur și simplu își umple gura cu parfum. Se aude soneria
de la intrare.
1
Alexandr Antonovici Soloduha, cântăreț sovietic născut în 1959, în Belarus (n.tr.)
23
EGOR (urlă): Dușăți-vâ dreacu̕ cu deputațîî voștri cu tăt!
Încă o lovitură.
EGOR: O, Kosțian... auz că batila ușâ, da̕ cheili-s la Tanka, șî mă gândesc io și-n
poa̕ să batâ, poa̕ să fi o muscâ beatâ. Și când colo i Kosțian. Io am vorbi ̕ cu mă-ta,
Alekseevna și mi-o zîs că ți-o da̕ drumu̕ cu decretu̕... de bunâ purtari sau așe... Și
tu iești gata acia? Di și-ai veni̕ acia? Când ai ajunsî? Di șe?
KOSTEA: A ce miroase?
EGOR: Mi-am curăța̕ io rana cu apâ di colonii, șe sâ mirosâ?!
KOSTEA: Și unde e?
EGOR: Uite-o acolo-șa, acolo-șa, und ̕ sâ fii, mi-o ieși̕ un coș p-un umăr...
KOSTEA: Tania unde e?
EGOR: Păi s-a tirat la nenoroșita aia dî școalâ a ei. Șî tu șe treabâ ai cu ie?
PAUZĂ. Adicâ las-o pe ie... Io pi tini ti felișit, Kosțian! Că te-ai scosî! Acu̕, io cre-
că iești om cu respect acolo-șa-n pula me, sau cum î-o ziși... Auzi, Kasțian, da̕ poa̕
că-n cinstea liberării tali dăm șî noi gat̕ o sticloanțâ? Ai? Așa, să sărbătorim? Te-aș
fi invita̕ io, da̕ -n pula me, m-o tăia̕ șî s-o dus totu̕ pă pulă. Nu mai po̕ sâ mă duc
nici la magazân, că nu mai merg și roțâli la căcatu-ăsta di scaun nu merje neam...
KOSTEA (învârtindu-se prin cameră): Da̕ Vitalievna unde îi?
EGOR: A muri̕ ast̕ varâ. A plecat pân̕ la mă-sa, și-o dat ortu̕ popii-n rată.... era
caniculă... A murit dâ la căldurâ. Dă la inimâ.
KOSTEA: Unde învață Tania?
EGOR: La profesionala dă pă Talbuhina. PAUZĂ. E bine, c-ai veni,̕ Kosțik, e bine.
Măcar un iepuraș s-am și io, acolo-șa. PAUZĂ. Și ea te-o aștepta̕ , of, șe te-o mai
așteptatî. Mult te-o așteptatî. Le-o zîs la tățî c-are un iubit, plecat la delegație... Te-
o așteptaaatî... Da̕ uiti că acu̕ și-o găsi̕ p-altu̕.
ACTUL II
Scena 10
25
Apartamentul lui SERIOJA. SERIOJA, bătut măr, zace pe pat, ghemuit, peste tot
sunt aruncate servețele pline de sânge. SERIOJA își tamponează nasul cu un
șervețel. SERIOJA plânge. De dincolo de ușă se aude vaietul câinelui. Din
computerul deschis se aud notificările mesajelor de pe mess-ul de Facebook. Sună
telefonul. SERIOJA răspunde.
SERIOJA își lasă blugii să cadă de pe el, scormonește în dulap, adună toți banii
într-o grămadă, dar sunt foarte puțini. SERIOJA se enervează și dă cu banii de
perete. Deodată, undeva departe se trântește o ușă. Se aude vocea TANKĂI și
lătratul câinelui.
TANKA (din spatele scenei): Serioja! Eu sunt! Era deschis! Intru, Serioja! O, futu-
i, câinele! (se aude scâncetul câinelui) Serioja!
27
TANKA: Seriojik al meu, cel mai puternic și mai deștept... Seriojik... Cel mai
frumos... De ce-mi vorbești așa? Eu te iubesc, iar tu mă dai afară... Seriojik...
SERIOJA: Gata! Ajunge! Ticăloaso! N-am nevoie de tine, e clar? Copilă proastă
ce ești!
TANKA (pare că se sufocă): Seriojik! Eu o să mor...
SERIOJA: Nu mă interesează! Poți să și mori! Țărancă strâmbă, ce ești! Jigodie-
mpuțită!
TANKA: Seriojik... Te rog, nu vorbi așa...
TANKA: O să te facă una cu pământu̕, dacă-i zic io. Așa că mai bine fă-te-ncoa!
SERIOJA: Tania...
TANKA: El poate să te și omoare. Tu știi să te bați? Iartă-mă, dar el chiar poa̕ să te
și omoare.
SERIOJA: Tania, de ce vorbești așa?
TANKA: Io po̕ să-l sun chiar în clipa asta. Îi zic că m-ai violat... Vino la mine,
Seriojik...
PAUZĂ.
SERIOJA se ridică greu.
Scena 11
28
Camera lui SERIOJA. SERIOJA tă în fața unui MacBook nou, pe ecran e deschisă
pagina de Facebook. La fereastră sunt trase jaluzelele. SERIOJA se apropie timid
de fereastră și uitându-se o secundă după jaluzea, sare îngrozit departe de
fereastră. Îi sună mobilul. Câine latră de dincolo de ușă.
SERIOJA: Alo.
SLAVIK: Seriojenka! Păi, cum merge obiectul?
SERIOJA: Bine.
SLAVIK: L-ai meritat! Nu te teme, ți-am ascuns fața, nu se vede nimic. Și ce să
zic, ești un animal, ca să zic așa, un adevărat taur! Și din câte înțeleg, îți merge
bine cu păsărica ta...
SERIOJA: Nu, nu e bine.
SLAVIK: Și așa cum am promis, adu-mi planurile tale de cursuri, ne uităm pe ele
și eu îți explic cum stabilim prețurile și-apoi să ne dăm seama ce și cum facem mai
departe... Și mâine avem și-un party, hai vino și tu. De-acum ești membru de vază
al Camarillei! Ne întâlnim la opt, mergem la „Cerdak”...
SERIOJA: Nu vin.
SLAVIK: Ce?
SERIOJA: Sunt urmărit.
SLAVIK: Ce?
SERIOJA: Pușcăriașu̕ ăla care m-a bătut. Mă urmărește. Stă de două zile în fața
blocului.
SLAVIK: Ești sigur? Sună la poliție. Că te-a bătut. Fă-ți o poză la răni.
SERIOJA: Ea l-a stârnit împotriva mea. Ea l-a pus să nu mă scape din ochi...
SLAVIK: Serioja, ești ok? Sau îți tremură chiloții de frică?
SERIOJA: Nu, nu-s ok, Slavik, nu-s ok... De ce m-am băgat eu în tot căcatul ăsta,
în pula mea... Numai tu ești de vină, jegosule, tu cu epuizarea ta! Tu ești de vină!
SLAVIK: Să știi că nu-mi place tonul tău, Serghei. Mai bine întrerupem aici
discuția, dacă ești pilit.
SERIOJA: Mi-am pierdut job-ul! Pe mama o mint! Comand mâncare pe net!
SLAVIK: Serioj, ce mă tot aburești mă? De unde-ai scos filmu̕ ăsta de groază?
SERIOJA: Ba deloc! Știi ce față are? De poker! Îmi e frică, Slavik...
SLAVIK: Bine, Serioja, lasă-l pe Hitchcock, și hai, du-te la culcare, dormi bine și
vino mâine la șapte... Hai, te-aștept. Și știi ce?
SERIOJA: Ce?
SLAVIK: Ar trebui să fii mai recunoscător, Serioja.
SERIOJA pune mobilul pe masă. Se face covrig pe pat, în poziția de fetus. Se aude
cum se trântește ușa de la intrare. SERIOJA tresare.
PAUZĂ. Intră TANKA, are un pachet cu mâncare în mână și o sticlă.
TANKA scoate mâncarea din pungă, scoate lumânări pe care le așază în formă de
inimă pe jos și începe, complet absorbită, să le aprindă cu bricheta. SERIOJA zace
nemișcat.
TANKA pune pe mobil melodia „Eu nu sunt de jucărie!”, scoate pahare de plastic,
toarnă ceva de băut în ele.
Beau. TANKA îl îmbrățișează pe SERIOJA care e nesigur, ezitant. Își face un selfie
cu el pe telefonul ei.
TANKA: Știi, dacă e să fiu sinceră, io vând pește într-o dugheană, la metrou, la
Maskovskaja. Te-am mințit când am zis de cărți, ca să mă iubești. Da̕ știi, eu pește
vând. Are ceva?
SERIOJA: Nu, n-are nimic. Vreau să dorm. Fac patul.
TANKA: Bine. Știi, de-asta pot să iau pește ieftin. O să mâncăm pește. Da,
Seriojik?
SERIOJA: Da. E mișto. (face patul)
TANKA: Seriojik, cum să zic, ar mai fi ceva așa...
SERIOJA: Ce?
TANKA: Miacă-mea mea nu e în Spania. E moartă. Iar tata e paralizat. Invalid.
SERIOJA: Aha, înțeleg...
TANKA: N-are nimic?
SERIOJA: Nu, n-are nimic. Ascultă... Are ceva dacă azi n-o să... adică, știi tu. Nu
știu de ce, dar sunt cam obosit.
TANKA: Da, sigur, ok! Hai să ne culcăm și doar să ne ținem în brațe. O lăsăm pe
mâine, bine? Vreau să încercăm și să stau eu deasupra. Bine, Serioja?
SERIOJA: Sigur, tu deasupra.
Scena 12
Scena 13
LARISA: În sfârșit, Serioj... Ai sunat devreme și n-ai apărut până seara. Ce-ai
pățit? Ești mort de foame?
SERIOJA: Păi nu, am gustat ceva. Totul e ok.
LARISA: Relaxează-te. Pe unde umbli?
SERIOJA: Păi așa... Știi... Cu treburi... Știi, ba una, ba alta...
LARISA: Da, cinci, zece...
SERIOJA: Păi, da... Ceva de genul.
LARISA: Ce mai e pe la lucru? Prietenaș ce face?
SERIOJA: Prietenaș e bine...
MAMA: Măcar îl scoți la plimbare?
SERIOJA: Îl scot.
MAMA: Și la serviciu?
SERIOJA: Și la serviciu e totul ok, mamă, pot să rămân la tine în noaptea asta?
Mie... Eu... m-am înscris la yoga... Îmi e mai aproape să mă duc de la tine.
LARISA: O, păi e foarte bine să faci și tu un sport... Sigur, hai, rămâi aici...
intrigantule!
SERIOJA: De ce sunt intrigant?
LARISA: Păi că nu mi-ai zis nimic de Tania...
32
SERIOJA e șocat.
SERIOJA: De Tania?
LARISA: Păi, da, de Tania, de Tania. Așa o fată bună! (în șoaptă) Sigur, e o fată
simplă, dar e deșteaptă, gândește matur, așa... Serioja, da̕ câți ani are, mamă?
SERIOJA: Op... Nou...sprezece....
LARISA: Păi, e tinerică, asta e clar, chiar foarte, da̕ nici tu nu ești chiar bătrân. S-a
hotărât să-ți facă o surpriză. Hai să bem un ceai!
SERIOJA: Nu merg.
LARISA: Serioj?
SERIOJA: Eu...
LARISA: Hai, să mergem... (pleacă la bucătărie)
LARISA: Serioj!
SERIOJA: Vin...
TANKA: Da, acum totu̕ e pe net. Uite, Seriojik comandă pizza pe net și multe
altele. Nu-i așa, Seriojik?
SERIOJA: Da.
LARISA: Da̕ de ce mănânci chiftele reci?
SERIOJA: Mamă.
LARISA: Tanecika, tu nu vrei o chiftea?
TANKA: Ne, am mâncat o shaorma.
34
LARISA: Bine, copii. Mă simt cam ridicol, e așa o energie puternică între voi...
Mă duc să mă uit la un film. Și voi... Ei, știți voi... Tan̕ rămâi la noi în seara asta!
Mâine e week-end... Vă fac patul în camera mică... Rămâi. Ia uite la Serioja...
Serioja! Unde-ai plecat?
SERIOJA (din baie): Să mă spăl pe mâini! Sunt pline de grăsime!
LARISA: Rămâi Tan̕ .
TANKA: Păi, aș putea...
LARISA: Foarte bine. Mâine dimineață luăm împreună micul dejun. Și-ți arăt
fotografii cu Serioja.
TANKA: Se poate...
LARISA: Ce zici?
TANKA: Așa facem, Larisa Vitalievna!
LARISA: Foarte bine. Ești frumoasă, Taniușa. Foarte frumoasă. Bravo.
TANKA: Păi io ce să zic, mulțumesc.
LARISA: Așa să te menții, Taniușa. Gata, hai, copii, stați și voi de vorbă. Eu am
plecat.
LARISA iese. TANKA se uită spre ușă. SERIOJA stă în baie și se uită trist în
oglindă.
Scena 14
Apartamentu LARISEI. Camera mică. TANKA zace pe pat. SERIOJA stă lângă un
dulap vechi cu ușile deschise. În dulap merge un televizor vechi. Pe ecran sare
Super-Mario. SERIOJA se uită la televizor, apasă butoanele telecomenzii vechiului
joc video „Dendy”
TANKA îl îmbrățișează pe SERIOJA pe după umeri.
PAUZĂ.
TANKA: Vino încoa̕ , Seriojik... (îl atinge pe SERIOJA în joacă). Ce-avem noi
aicea?... PAUZĂ. Ce, e bleagă? Adică de ce?
SERIOJA: Ai răbdare, trebuie să omor dragonul...
TANKA: Ce dragon, în pula mea?!
SERIOJA: Uite pe-ăsta. (dă din cap spre ecran). Ca să eliberez prințesa.
TANKA: Seriojik, ce-ai, mă, ce te-a apucat, nu face pe prostu̕. Hai în pat. Aicea e
prințesa ta, ai înțeles?
SERIOJA: Acu̕, acu̕.
TANKA: Ce, nu mă mai iubești?
SERIOJA: Te iubesc. Stai un pic.
35
TANKA: Hai, mai repede, futu-i.
SERIOJA încearcă să o lovească pe TANKA, dar ea, râzând, începe să fugă de el.
SERIOJA o urmărește pe TANKA prin cameră.
TANKA (amenințătoare): Păi ce, Seriojik? Ce tot clipești așa? Eu te iubesc, ce, nu
ți-ai dat încă seama? Dar avem o problemă. Tu ești școlit, deștept, așa, perfect.
Filosof. Iar eu... o jigodie împuțită. O țărancă de cartier. Un delfin și o rusalcă, în
pula mea. Eu nu vreau decât să fiu fericită. Imaginează-ți, țăranca asta de căcat
vrea să fie fericită! Să iubească și toate alea... pule-mături. Nu te las să pleci. Hai.
Vino în pat.
SERIOJA se dezbracă.
TANKA: Așa-așa... Ăsta e Serighei Romanovici cel bun. Buuuun... (bate cu palma
în pat lângă ea)
SERIOJA: Eram doar niște copii...
36
TANKA: Mai ții minte, azi eu stau deasupra.
Scena 15
Un loc de joacă pentru copii. Într-un leagăn stă KOSTEA. Se apropi TANKA.
TANKA: Te pupic.
PAUZĂ.
TANKA: La ce te uiți?
KOSTEA: Ce mi-ai scris pe mess?
TANKA: Păi ce ți-am scris? Adevărul ți l-am scris, Kost̕.
KOSTEA: Ce mi-ai scris pe mess?
TANKA: Da̕ ce-ai crezut, că io ce, o să rămân pentru totdeauna fată mare? Dacă n-
ai înțeles singur până acum, am zis să-ți spun eu pe direct.
PAUZĂ.
TANKA: Deci, io ți-am zis că nu tu ești ăla. Mi l-am găsit pe-ăla de care am
nevoie. Io ți-am zis mereu că nu ești tu ăla.
KOSTEA: Unde e?
TANKA: Auzi! „Unde e!” Hai, Kostea, du-te la tine, la Orșa sau pe-acolo pe
undeva... ajunge, pricepi? Nu mai sta sub fereastra lui, că deja are coșmaruri...
KOSTEA: Și eu am coșmaruri...
TANKA: Și ce treabă am eu? N-o mai freca p-aicea.
KOSTEA: Păi chiar tu mi-ai zis...
TANKA: Dar acum gata, ajunge, s-a terminat, ai priceput? S-a schimbat macazu̕!
Tirează-te!
TANKA: Dacă-l mai atingi, și cu un singur deget, poți să mă uiți pentru totdeauna.
Pur și simplu să uiți că exist. Ca și cum aș fi murit.
PAUZĂ.
KOSTEA: I-am promis tatălui tău că voi fi mereu lângă tine. Tu acum ești
pângărită. Dar eu oricum voi fi lângă tine. Am promis.
TANKA: Kostea. M-am săturat, nu te mai suport.
TANKA pleacă. KOSTEA lovește leagănul cu pumnii, se rănește la mâini. Vrea să-
se rănească și mai tare.
Scena 16
38
Lângă biserică. Îmbrăcat de vară, SERIOJA, arătând foarte rău, iese din biserică.
La intrare stă KOSTEA, are un aspect de boschetar. Trecătorii îi aruncă monede.
KOSTEA: Tu ești?
SERIOJA: N-am mărunt.
KOSTEA: Tu ești...
SERIOJA: Cu mine vorbiți?
KOSTEA: Tu.
PAUZĂ.
KOSTEA: Tu o iubești?
SERIOJA: Nu.
KOSTEA: O iubești.
SERIOJA: Ba nu.
KOSTEA: Da̕ eu văd c-o iubești.
PAUZĂ.
39
SERIOJA: Da̕ tu? Tu o iubești? Dacă ai nevoie de ea, atunci, te rog, ia-o! Vasea,
Kostea, sau cum îți zice! Ia-o, spune-i să mă lase-n pace, te rog! Eu am fost chiar și
la taică-su, i-am dat și bani, ca s-o convingă el... Iar el, scârba, numai dă din cap și
ia banii... Eu n-am vrut să fiu cu ea. Ea m-a forțat. M-a obligat. Știi și tu... Știi și
tu cum e ea...
KOSTEA: Știu.
SERIOJA: Am vrut să plec, am vrut să dispar de-a dreptul. Iar acum sunt aici și nu
pot să mai fac nimic... Mă ține de ouă cu amândouă mâinile! Parc-aș fi sclavul ei.
Ea mă obligă... Da, o iubesc!!! E un soi de nebunie, nu e iubire! Nu e iubire, ci un
soi de pulăreală! Nu știu ce-i asta... Ea m-a obligat s-o iubesc, înțelegi? Nici nu pot
să dorm când nu e acasă. Nu pot să adorm fără ea. Ea mă umilește, jigodia, și mie
îmi place! Mai vreau!... (SERIOJA plânge)
KOSTEA: Cum a fost?
SERIOJA: Ce?!
KOSTEA: Cum ai...
SEROJA: Ce te-a apucat, tu vorbești serios?
KOSTEA: Da.
SERIOJA: Și sigur nu mă omori dup-aia?
KOSTEA: Sigur.
PAUZĂ.
SERIOJA: Păi a fost bine. A fost prima virgină pe care am avut-o. Pe-atunci era
așa de timidă. Era așa... Gen, delicată. Îi era frică. Dar și eu am făcut-o așa... cu
grijă...
PAUZĂ.
PAUZĂ.
PAUZĂ.
PAUZĂ.
41
SERIOJA (încet): Și pe mine mă doare. Noi doi suntem frați. Pe amândoi ne
doare... Fără ea, noi nu suntem nimeni. Nici cu ea nu suntem nimeni. Dar când ea
nu va mai fi, vom deveni noi înșine, înțelegi?
KOSTEA (încet): Da...
SERIOJA: Și? Ce zici?
Scena 17
KOSTEA o ia în brațe pe TANKA, plânge. O strânge tot mai tare. Tanka se zbate
în îmbrățișarea lui.
Heblu.
Scena 18
SFÂRȘIT
Minsk, 2017
45