Revista Catharsis 1

CATHARSIS - anul XI - nr.
1 - Revista Şcolii Grinţieş și a Asociației Pro Grințieș

Ianuarie – M artie 2023
3
Revistă fondată în 2004 la Școala Grințieș, din 2008 cu ISSN, Editura Cetatea Doamnei, Piatra-Neamţ
CATHARSIS - anul XI - nr. 1 - Revista Şcolii Grinţieş și a Asociației Pro Grințieș
4
5
editorial
Editorial...
O REVISTĂ DE ŞCOALĂ RURALĂ...1
În 2004, la Școala Grințieș, s-a fondat o revistă şcolară cu nume pretenţios – Catharsis-,
fondatorii fiind conştienţi de greutatea sa, dorind însă să activeze pentru curăţirea spirituală prin artă,
prin literatură, ştiinţe. A lor şi a celor ce ar fi citit revista. Alături de mine au fost trei elevi: Andrei
Creţu, Oana Alexandru şi Ştefan Linu, sprijinindu-ne tehnic domana profesor Teodora Potlog şi
consiliindu-ne domnul profesor Ştefan Ţifui, iniţiator cu câteva decenii înainte a unei reviste
prodigioase de matematică cu redacţia la o şcoală rurală: „Gazeta Micilor Matematicieni”, la care
colabora celebrul C. Ionescu-Ţiu. Primul număr (dar şi câteva dintre cele ce au urmat) îl puteţi afla pe
scgrinţieş.ro la secţiunea „extraşcolare” şi veţi afla şi pe ceilalţi autori de articole, astăzi doctori în
istorie, IT-işti, medici, ingineri, antreprenori, profesori. O redacţie deosebită a fost cea a generaţiei
născute în 1992, când scoteam şi câte opt reviste pe an. În 2006, revista a primit primul ei premiu, ca
în 2008 să o înscriem în circuitul naţiona al revistelor, funcţionând cu ISSN, prin Editura Cetatea
Doamnei. Au scris în „Catharsis”, alături de elevi şi profesori ai şcolii, personalităţi nemţene şi nu
numai: criticul Constantin Tomşa, arhivistul Gheorghe Radu, editorul Viorel Nicolau, poetul Cezar
Ţucu, inginerul-cărturar Mihai Bulai, profesorul Dorel Rusu, universitarii de la geografie Silviu
Costachie şi Iulian Săndulache. În 2010 a fost cea mai bună revistă şcolară nemţeană, la fel fiind şi în
2017, participând şi obţinând premii la diverse concursuri şi simpozioane. Au scris despre munca
noastră „Monitorl de Neamţ”, „Apostolul” sau „Realitatea nemţeană”. Am considerat că trebuie să mai
urcăm o treaptă: începând cu acest număr s-a format „comitetul de lectură” a revistei alcătuit din
doctori în ştiinţe, cercetători şi universitari, care îşi vor da girul pentru articolele sau studiile propuse.
Astfel, revista propune articole realizate de elevi, articole didactice, realizate de profesori, articole de
popularizare ştiinţifică şi articole ştiinţifice, care respectă canoanele revistelor importante.
Cu bucurie remarcăm articole ale unor foşti elevi ai şcolii, care fac cinste comunei prin
activitatea lor, studenţi şi apropiaţi nouă, oameni de cultură şi ştiinţă.
Conţinutul este divers: didactică, ştiinţe, mitologie, antropologie, istorie, geografie, turism sau
etnografie. S-au scris poezii, s-au propus eseuri. Cea mai mare atenţie o acordăm regiunii în care
trăim, dar nu numai ei. Folclorul şi etnografia sunt importante pentru noi şi, de asemenea, turismul
cultural. Istoria orală a fost pusă în valoare de elevii grinţieşeni de clasa a VI-a care şi-au intervievat
bunicii şi străbunicii, prezentându-ne deosebite „documente vii”.
Revista apare sub egida Şcolii Gimnaziale „Constantin Panţiru” Grinţieş, a Asociaţiei Pro
Grinţieş.
Merită evidenţiată activitatea Asociaţiei Pro Grinţieş, care, de mulţi ani este implicată în
numeroase proiecte şi amintim: „Ranger Junior în munţii Neamţului”, „Itinerarii turistice la muntele
Ceahlău”, „Istoria de lângă noi” şi „Festivalul Haiducilor”, care în acest an e la a cincea ediţie. În
custodia sa este „Muzeul de Istorie”, care, împreună cu meşterii săi a intrat în circuitul naţional „Lada
cu zestre. Arta lemnului”. Asociaţia a fost aleasă în Comitetul de Masiv Grupa Centrală a Carpaţilor
Orientali din partea societăţii civile. În ceea ce întreprinde, asociaţia are nevoie de sprijin care poate
veni de la instituţii, de la întreprinzători, de gospodari, de la tineri, având nevoie de voluntari la
eforturile de desăvârşire a complexului muzeal, de pregătire a festivalului şi a altor manifestări
culturale. Ne bucurăm de sprijinul firmei „Avcon Store”, adminstratorul ei, Vasile Scripcaru fiind un
apropiat al nostru, care ne-a înţeles zbaterile.
Lumea a aflat de noi, comuna a fost în atenţia media, şi amintim pe Cristian Tabără de la TVR
1, care a realizat trei emisiuni la Grinţieş, sau Vasile Arhire, de la TVR Iaşi, Dan Păvăloiu de la TVR
Cluj sau Mirela Voicu de la Antena 3. Comuna este în atenţia diriguitorilor turismului ca parte a unor
rute şi la noi vor veni turişti, dar, întrebarea iminentă este cele putem oferi? Cum îi putem convinge să
lase bani la noi?! Cât de greu ne-ar fi să să avem mici obiecte (sau mai mari) de lemn, ce pot fi
vândute, prototipuri care să ducă la comenzi viitoare. Sau de ce nu miere de albine, dulceaţă de afine
sau zmeură, afinată, vişinată sau cornată şi enumerarea ar putea continua. Sau produse din lapte,
1
prof. dr. Daniel Dieaconu
6
CATHARSIS - anul XI - nr. 1 - Revista Şcolii Grinţieş și a Asociației Pro Grințieș editorial
ciuperci, ierburi pentru ceaiuri etc. Să nu mai fie nevoie să aducem brânză de la Crăcăoani sau Lazarea
dacă avem invitaţi la festival...
Revenind la revistă, efortul celor implicaţi a fost important, la accederea spre o nouă treaptă
valorică am fost sprijiniţi şi sperăm că ne vom menţine la nivelul pe care ni l-am propus. Evidenţiem
efortul doamnei profesoare Cristina Chirilă, o grinţieşeancă care s-a întors la şcoala noastră să
continue efortul unei alte excelente profesoare, Loredana Zaharia, care a ales să ne părăsească în
favoarea minunatelor locuri maramureşene, la fel de frumoase ca ale noastre, dar mult mai bine puse
în valoare. Doamna Cristina a fost lectorul acestei reviste.
Vă invităm la lectură, la descoperire, la cunoaştere şi înţelegere. Putem învăţa de la cei mici,
de la cei mari, de la cei învăţaţi sau de la cei fără multă carte, dar cu înţelepciune, măsură şi bun gust.
Căci aşa erau oamenii pe la noi. Şi încă mai sunt. Poate că efortul celor care au scris vă v-a îndemna şi
pe domniile voastre să contribuţi la îmbogăţirea acestei reviste şi a zestrei noastre de cultură...
7
CATHARSIS - anul XI - nr. 1 - Revista Şcolii Grinţieş și a Asociației Pro Grințieș poesis
GÂNDURI ȘI TRĂIRI ADOLESCENTINE...
EMOȚIE... DE PRIMĂVARĂ 2
Primăvară...
Când te-ntâlnești cu primul ghiocel afară
Soarele sărută ușor,
Pământul reavăn zdrobit de dor
***
Primăvară...
Când rândunica către cuib coboară,

Aducând cu zborul ei plăpând
În suflet...primăvară
Primăvară...
Când florile-și împărtășesc izul

Dulce și înduioșător
Al serilor dans fermecător...
***
Primăvara 3
O floare.
Frumoasă. Trecătoare.
Însă minunată...
Natură.
O rândunică.
Elegantă, subțire...
Zbor!
***
Melancolie de primăvară 4
Când se înfurie norii,

O melodie încet răsună.
Mă cuprind plăcut fiorii...
Cerul iarăși se răzbună.
Când se înnegrește orizontul,

Și-un fulger scânteiază întruna,
Când se întunecă totul...
Se apropie furtuna.
Un vânt puternic, amețitor,
2
ANASTASIA COTÂRGĂȘANU, cl a s a a VIII-a, Școa l a Gri nți eș .
3
CASIAN VATAMANU, cl a s a a VII-a , Școa l a Gri nți eș .
4
CLAUDIA LICHENȚANU, cl a s a a VII-a , Școa l a Gri nți eș .
8
poesis
La vals pe pomi îi provoacă...

Strecurându-se ușor
Printre crengi ce se apleacă...
Picăturile de ploaie,
Parcă cu săgeți ascunse,
Lasă flori fără petale...
Și copacii fără frunze.
Florile par supărate,

Se scurg lacrimi pe tulpini,
Fără petale colorate
Sunt...doar cactuși( fără spini!)
***
Îndemn la ...copilărie!5
Copilărie, floare rară

Locuiești în inima hoinară,
Dând speranță începutului
Și lumină trecutului.
Ce se agață de prezent?
Amintindu-și orice moment?
Izvor de momente frumoase...
Proiecții fabuloase!
Punând în valoare despărțiri,

Pierdute printre amintiri,
Lăsând în urmă trecutul
Înfruntând Necunoscutul!
***
Fericirea 6
Cand esti fericit, celulele cu conuri nu iti mai sunt de folos,

Vezi curcubeul fara sa te gandesti la spiridus,
Simti ca zbori fara aripi,
Arzi totul fara foc,
Tetatuezifara concept,
Iar tot ce ramane esti tu...
Fara complexe...
Fara limite...
Iubirea este doar o piesa care contribuie la tot acest puzzle numit...FERICIRE.
Sentimentul de iubire este ca o partitura muta
Cantata de inima si creier intr-o armonie continua.
Celelalte piese ale puzzle-ului sunt la vedere, dar totusi noi nu le gasim...
5
GEORGIANA NISTOR, cl a s a a VII-a , Școa l a Gri nțieș .
6
DAN VASILE MĂTASĂ, cl a s a a VIII-a , Şcoa la Gri nţi eş.
9
CATHARSIS - anul XI - nr. 1 - Revista Şcolii Grinţieş și a Asociației Pro Grințieș poesis
ÎN CASA MEA
(MARIUS MIHAI COȘERARIU )7
În casa mea pătrunde o rază de lumină,

Ce intră prin fereastra deschisă către Cer,
Ea îmi hrănește trupul și sufletul stingher,
Ca viața mea să fie mai bună și senină.
Am văruit pereții cu stropi de fericire,
I-am îmbrăcat în straie străvechi, de sărbătoare,
Cu praf de Cer și stele, cândva, le-am dat culoare,
Iar astăzi, casa mea, e cântec și iubire.
Nu am covoare scumpe, nici lux nu am în casă,
Dar Crucea și Icoana, la căpătâi veghează,
O candelă obscură, odaia-mi luminează,
Iar pâinea aburește, ca un poem pe masă.
În casa mea e pace, căldură și e viață,
Iar cine-mi trece pragul, e binecuvântat,
E colțul meu de lume, e micul meu palat,
Căci Soarele răsare în orice dimineață.
În casa mea zâmbește la geam o floare rară
Și picură speranțe, ce plâng în poezii,
Iar visele se scaldă în nopțile târzii,
În casa mea curată miroase-a primăvară.
SĂ NE IUBIM,
( Marius Mihai Coșerariu)
Să ne iubim, să ne avem ca frați

Și să veghem la căpătâiul Țării,
Să ne iubim frumos la țărmul mării,
Să ne iubim la poale de Carpați.
Să căutăm Lumina preacurată

Chiar și-n adâncul beznei absolute,
Să transformăm iubirea în virtute,
Să nu roșim la Sfânta Judecată.
Să facem front comun în fața morții,

Să fim uniți la bine și la greu,
Să credem toți într-unul Dumnezeu,
Să nu ne risipim în fața sorții.
7
Poet şi trubadur m odern, MARIUS MIHAI COŞERARIU a publicat m ai m ulte volum e de poezii, a com pus
cântece, este sufletul Asociaţiei „Eu cred...”. A fost prezent la Grinţieş la Festivalul Haiducilor susţ inând două
recitaluri.
10
Să ne privim în ochi fără rușine,

Să ne luăm în brațe fiecare,
Să cerem unii, altora iertare,
Să facem Rai din lacrimi și ruine.
Hai să cântăm „Deșteaptă-te, Române!”,

Să ne unim, acum ori niciodată,
Singuri, să ne croim propria soartă,
Să ne iubim, atât ne mai rămâne!
La Festivalul Haiducilor Grinţieş, 2020

La
11
mitologie
POVESTIRE DESPRE HAIDUCUL IOAN PIETRARU8
Munţii ăştia ai noştri, munţii Neamţului, de la Rarău şi până la Tarcău şi Goşmanu,

având în mijlocul lor Ceahlăul, se întindeau de-a lungul graniţei cu Ardealul. Erau în apusul
ţării şi lângă hotare şi în codrii nesfârşiţi se adăposteau adesea haiducii, căpitanii vestiţi cu
bandele lor, şi care, ameninţate de poteri, treceau lesne pe poteci ascunse în Ardeal. Dintre
renumiţii haiduci ai ţinutului au fost Vasile cel Mare, Ştefan Bujor, Ion cel Mare şi Ion
Pietraru.
Ultimul numit se trăgea dintr-o familie de pietrari dintr-un sat de pe lângă Târgu-
Neamţ şi de mic arăta o fire neastâmpărată, era atras de arme şi tovărăşii. Tatăl său, om
vrednic şi cinstit, l-a pus deseori la butuci, dar degeaba. L-au dus pe sus la mănăstire, la
Neamţul, cu nădejdea ca rugile călugărilor să-i potolească dorul de ducă. Dar la mănăstire,
Ion Pietraru a fugit în codrii şi şi-a aflat tovarăşi pe măsură: Vasile Mutu, un ţăran, căruia un
boier îi tăiase limba atunci când ridicase glasul împotriva împilării, o namilă de bărbat; altul
era Gavril Buzatu, un ţigan ce fugise din robie, un uriaş cu o figură înfricoşătoare. În scurt
timp s-a strâns o ceată de oameni şi care au recunoscut pe Pietrosul căpitan. A devenit
spaima ciocoilor, a boierilor, a evreilor ce umblau cu mărfuri, a egumenilor fără de
Dumnezeu.
Pietraru îşi folosea isteţimea şi nu se arăta dornic de a vărsa sânge, dar greu îi putea
stăpâni pe ceilalţi în frunte cu Buzatu. Nu nădăjduia nici la avuţii, căci ştia că viaţa
banditului e scurtă şi de multe ori miluia pe sărmani. Se auzise despre faptul că făcuse zestre
unor fete ale unei văduve sărace, că dăduse o vacă unui ţăran cu mulţi copii, ba că umpluse
hambarul altuia căruia îi mureau vitele de foame.
8
Culegere și text DANIEL DIEACONU, desene regretatul TRAIAN STANCIU, Bicaz.
12
mitolgie
Dar slujbaşii stăpânirii au pus în lanţuri pe tatăl şi fraţii săi şi i-au dus la Iaşi, în temniţă.
Văzând că poterile îi calcă urmele, a cerut boieroaicei Elena Cantacuzino, stăpâna de la
Hangu şi Bălţăteşti să pună cuvânt pe lângă Vodă Mihalache, vărul lui, să -l ierte şi va scăpa
ţinutul de prădăciunile sale. A cerut iertare şi mitropolitul Veniamin, căci aflase că haiducul
dăduse deseori bani unor schituri nevoiaşe.
Gavril Buzatu scăpă şi el cu viaţă, căci primi hulita slujbă de călău, de care fugeau toţi
români şi ţigani. Domnitorul dădu iertarea, iar mitropolitul îl primi să se ocupe de caii săi şi
să-l întovărăşească în drumurile sale prin ţară.
Mai bine de trei ani a dus Pietraru viaţă paşnică: s-a însurat şi avea şi un fecior. Dar
dorul de codrii săi îl măcina şi începuse a nu mai avea linişte. Într-o primăvară plecă cu
mitropolitul de la Iaşi spre mănăstirea Durău, unde bătrânului îi plăcea să şadă într-o căsuţă
a sa. Când ajunse pe Dealul Domniei nu mai putu: sări de pe capra trăsurii şi se afundă în
pădure. În zadar îl striga mitropolitul Veniamin care îl îndrăgise tare. Pietraru nu se mai
întoarse.
Nu peste multă vreme s-a auzit că Pietraru are din nou bandă şi că pradă din
Moldova până-n Dobrogea cu mai multă furie parcă. Dar Vodă-Sturza nu mai putea să rabde
şi porunci poteri în toate ţinuturile. A fost prins la Răchitoasa în ţinutul Bacău şi dus la Iaşi în
faţa Divanului.
Fu osândit la spânzurătoare în piaţa publică şi în ziua anunţată s-a adunat multă
lume foarte multă. Gavril Buzatu a îmbrăcat haina roşie de călău şi a urcat pe eşafod cu două
funii bine săpunite.
-Iertaţi-mă, fraţilor! a strigat Pietraru, şi fostul său tovarăş de haiducie a strâns bra ţul.
Spun unii că nu se răcise trupul şi nici nu se împrăştiase toată lumea, când trimisul
domnului sosi călare cu o batistă albă în vârf de lance: semnul iertării. Sunt doar vorbe,
mitropolitul n-a mai putut obţine, îngăduinţa domnului ce se săturase de fărădelegile lui Ion
Pietraru Banditul.
Gavril Buzatu a mai pus în furci patru haiduci, foşti tovarăşi de-ai săi, şi apoi a fost
scăpat de robie. S-a dus la Mănăstirea Secu, unde s-a călugărit şi şi-a trăit ultimele zile...
13
eseuri
EXPERIENŢA9
Când termini o şcoală, eşti la fel ca o frunză pe apă, fără să ştie din care copac a căzut
şi unde va ajunge. Pentru că oricât de bun elev ai fost, oricât de mult ai citit, ai studiat, ai
analizat, eşti nepregătit să dai piept cu viaţa de zi cu zi a unui angajat.
Ieşi de pe băncile şcolii şi cu puţine excepţii, eşti total nepregătit pentru a munci cot la
cot cu ceilalţi angajaţi . Nu pentru că eşti nepregătit din punct de vedere al studiilor şi pentru
că lipsa de experienţa te omoară din prima zi. Nu poţi face copia unui document, nu ştii cum
şi pe cine să întrebi, ce să cauţi, unde să cauţi, iar cea mai simplă sarcină poate părea cea mai
dificilă problemă întâlnită vreodată. Toţi te privesc cape un începător şi aşa este: ai vrea şiai
putea, dar nu ştii cum, ai întreba dar nu ştii pe cine. Mintea şi ochii îţi sunt curioşi dar nu
pot să vadă prin ceaţa lipsei de experienţă. Ai auzit tu la şcoală despre una sau alta, despre
cazuri practice, dar nu ai făcut nimic, nu ai redactat nimic, nu ai stricat nimic pe care să -l
repari.
Deodată ai oameni în faţa ta care-ţi cer lucruri şi care se aşteaptă să ai răspunsuri. La
o întrebare, simţi cum inima îşi iese din piept pentru că nu vrei să -i spui că habar nu ai ce
doreşte de la tine. Că nu ştii bine nici cine eşti şi ce ai fost pus acolo să faci. Aşa că apuci o
hârtie şi emoţionat notezi repede orice cuvânt, sau tragi aer în piept şi ceri un număr de
telefon de la persoana care îţi cere un lucru, să-l poţi suna înapoi imediat ce afli cum poţi să-l
ajuţi. Ţi se pare grav că nu-l poţi lămuri imediat. Nu e grav, nu e sfârşitul lumii dacă nu ştii
răspunsul oricărei întrebări, dar în primele zile de serviciu aşa o să pară.
5 ani mai târziu. Sună din nou telefonul.
Persoana care răspunde acum pare total diferită de cea care a ieşit din şcoală şi a fost
aruncată în lumea imposibilă a vorbitului la telefon. Persoana de acum înţelege că nu ştie
exactce anume doreşte un şef, un alt coleg ori o persoană care întreabă despre o problemă de
serviciu, dar inima nu-i mai sare din piept, ci răspunsul vine calm, uşor şi clar: îi spune că o
sa afle cum stă treaba şi o să îl sune cu mai multe detalii, peste o oră. Ah, şi mai face şi o
glumă. O glumă... acum 5 ani probabil i-ar fi rămas
cuvintele în gât şi ar fi închis tremurând numai la gândul de
a face o glumă, dar acum totul e mult mai uşor.
Experienţa e la fel de importantă ca şi anii de studii.
Dacă studiul e fundaţia, experienţa sunt zidurile care te
apără, te ajută şi la un loc, ele vor fi construcţia care te va
adăposti pentru tot restul vieţii. Important este să ai mereu
ochii deschişi şi mintea pregătită să absoarbă orice
informaţie, chiar dacă la momentul respectiv pare lipsită de
relevanţă. Poate fi simplul fapt de a schimba un toner sau de
a repara o priză. Important este săaccepţi ca eşti acolo
pentru a învăţa, să admiţi că sunt momente când sunt alţii
care ştiu mai bine decât tine şi atunci când întrebi, să şi
asculţi răspunsul pe care-l primeşti. Politicos. Cu respect. Şi
din jurul tău să strângi orice poţi, orice informaţie îţi iese în
cale, orice învăţătură, oricând de măruntă va fi ea!
Nu vei regreta!
9
OANA RALUCA CIUCANU, secretar general al Com unei Grinţieş. Ps eudoni mul de s cri itoa re – CARLA MONTES.
Autoa re pri ntre a l tel e a roma nel or „Duces a ” şi „Fi i i duces ei ”.
14
eseuri
LUMEA ESTE O CARTE!10
„Lumea este o carte, iar cei care nu călătoresc citesc doar o pagină!“
Lumea este, într-adevăr o carte, cu mii si mii de pagini si tot atâtea mii de
răspunsuri, de întrebări si de experienţe. Ce risipa ar fi sa citim o singura pagina.
Când te decizi că lumea asta merită citită, cercetată şi descoperită pas cu pas, trebuie să
faci o analiză, ca orice om înţelept, a situaţiei în care te găseşti. Pui pe hârtie cel puţin trei
variante şi o alegi pe cea care te mulţumeşte:
1. Mergi ghidat de buget, mereu important!
2. Mergi după importanţă istorică a locurilor când bugetul e relaxat!
3. Mergi să dormi pe plaja, lucru cel mau
simplu şi combini cercetarea lumii cu plaja
când bugetul e redus şi nevoia de relaxare
ridicată!
Cu oricare începi, trebuie să ai bani, deci e

complicat din start dar nu este o investiţie fără rost
şi fără satisfacţii. Însă dacă te decizi că lumea merită
să fie văzută, poţi renunţa la schimbatul gresiei din
baie sau al mobilei de bucătărie, pentru ca atunci
când vei fi bătrân mobila si gresia vor fi bune
indiferent de forma sau culoare, însa lucrurile care
vor conta cu adevărat vor fi amintirile si
experienţele avute pe paginile lumii. Iţi vei aminti
cu drag de mirosul florilor de portocal spre seară
din Spania, de dunele din Tunisia, de piramidele
din Egipt şi de Zidul Plângerii din Ierusalim. Vei
povesti nepoţilor cum era să pierzi avionul în Creta,
cum ai căzut de pe o cămilă în Cairo, cum ai urcat
pe vârful unui vulcan în Sicilia, cum ai aprins o
lumânare în Biserica Sfântului Mormânt şi ai mâncat
un scorpion în Indonezia. Şi o sa le poţi explica şi
motivul pentru care gresia din baie este un pic ciobită – sunt sigură ca vor înţelege. Mobila în
care ai investit nu va conta, nepoţii o vor arunca oricum pentru că va fi demodată.
Când mergi cu bani puţini, trebuie să fii modest, să nu pleci cu aşteptări deşarte şi să nu
fii pretenţios. Dacă eşti genul de om care doreşte să doarmă în lux, stai acasă. Nu mergi cu
buget mic în ţări scumpe. Te vei simţi prost şi vei veni nervos acasă. Însă dacă eşti o persoană
simplă, nepretenţioasă, care se poate descurca cu un rucsac de haine, care poate dormi într-o
pensiune, călători cu mijloace de transport în comun, mânca la fast food, atunci te vei simţi
minunat. Fiecare ţară are farmecul ei, locurile ei frumoase şi mai puţin frumoase. Nu pleca cu
idei preconcepute. Pleacă doar cu multă curiozitate.
Dacă ai decis să vizitezi lumea pentru a descoperi cum am ajuns unde am ajuns, poţi
începe de sus în jos, de la cel mic la mare, de la oraş la ţară, la munte către mare.
10
Es eu rea l i za t de OANA RALUCA CIUCANU, o a deptă entuzi a s tă a turi s mul ui cul tural di n ţa ră şi de pes te mă ri
şi ţă ri ...
15
eseuri
Fiind european, cred că cel mai simplu e să descoperi continentul nostru, nu numai din
comoditate dar şi din considerente financiare, aşa cum face orice om cumpătat. Călătoria în
Europa nu vine fără avantaje, poate uneori puţin apreciate. Monedă unică, transport
accesibil, comunicaţii ieftine, o engleză care ne scoate din necaz ...toate sunt un avantaj
pentru un călător.
Europa vine cu o salbă de oraşe care amestecă perfect: trecutul, prezentul si viitorul. Poţi
să te duci la Roma cea bătrână sau să descoperi democraţia la Atena. Poţi admira Parisul şi să
bei un vin pe malul Senei. Poate Madridul te atrage, Sevilia sau Barcelona – un muzeu în aer
liber. La pas prin oraş, cu un ghid în mâna şi cu multă curiozitate, te poţi amesteca printre
localnici. Te pregăteşti cu un strop de engleză pentru Londra sau trei fraze in franceza pentru
Paris că tot ai învăţat la şcoală şi francezii sunt sensibili când e vorba de mândrul grai al lui
Balzac.
Poţi admira măreţii Alpi, aurora boreală, vulcanul Vezuviu şi ruinele Pompeiului, să te
îndrăgosteşti de Santorini şi să înoţi în apele Mediteranei. Într-un amestec de culoare, de
viaţă, nebunie şi mirare.
Poţi părăsi locurile familiare şi să descoperi America, Asia sau Africa.
New York-ul e pentru cei mai curajoşi, tineri şi rebeli. Se poate încerca şi viitorul care
acum trăieşte în Dubai. Poţi alege să cucereşti Everestul. Să calci pe urmele lui Ramses în
Luxor. Să cumperi condimente în Istanbul dacă de aur nu ai bani. Să mergi pe Marele Zid al
Chinei. Să-ti faci o poză cu o gheişă sau să mănânci o caracatiţă vie în Seul. Şi peste tot vei
acumula noi cunoştinţe, experienţe şi vei vedea că oamenii nu sunt deloc diferiţi de cei de
acasă, în viaţa lor de zi cu zi.
Chiar dacă îţi petreci prezentul dormind pe o plajă, chiar dacă alegi sa descoperi
urmele trecutului, chiar dacă pleci în întâmpinarea viitorului, te vei întoarce acasă mai bogat,
mai educat, mai înţelegător, mai cultivat şi vei înţelege că lumea este un loc care poate fi şi
bun şi rău, şi frumos şi urât şi alb şi negru.
Sper ca v-am convins ca merita sa citiţi măcar primul capitol al acestei minunate
cărţi...
16
eseuri
CONFESIUNI ARTISTICE ȘI NU NUMAI…
Mă numesc ȘTEFAN LINU11 , născut în Bicaz, un oraș mic de munte plin de energie și
oameni destoinici din Ținutul Neamțului. Copilăria mi-am petrecut-o în Grinties (lb.
germană, Grenze - granită, frontieră), o comună nu foarte mare, dar frumoasă și încărcată de
mister. Dat fiind faptul că era vechea granită a bătrânului Imperiu Austro-Ungar, Grintiesul
forma un amalgam de tradiții și deprinderi, iar oamenii erau uniți într-un crez comun.
Născut, al doilea pe linia de succesiune la tron haha;) într-o familie mare, dintr-o
mamă ardeleancă și un tată, ‘regățan’ în copilăria mea m-am putut bucura de un univers de
caractere inepuizabil. Aceasta mareață familie și-a condus viața după tradițiile vechi
îmbrățișând noul într-un mod obiectiv și a promovat întotdeauna educația, cultura, religia,
bunul simț, calitatea umană și etică.
Diversitatea din această familie (și aici mă refer cu precădere la diversitatea
îndeletnicirilor, însă și la diversitatea lingvistică, religioasă si culturală; rudele pe linie
maternă locuiesc în Transilvania și vorbesc pe lângă limba română și limba maghiară, iar în
particular acestora se adaugă limbile franceză și engleză , m-a făcut să îmi croiesc o imagine
de ansamblu vis-a-vis de lumea în care trăim și mi-a atras dragostea pentru acele idei după
care ne ghidăm existența.
Pentru mine, influenta principală din familie a fost bunica mea, Mamaia Mărioara,
însă în egală măsură toată familia; și aici mă refer la bunici, părinți si frate. Datorită faptului
că eram mezinul familiei m-a ajutat să privesc altfel situațiile, primeam mai multa toleranță,
aș spune. Deciziile importante le-am luat cu ajutorul lor însă trecând totul prin filtrul meu
decizional. Doresc să aduc un omagiu celor ce nu mai sunt printre noi, dar care și-au lăsat
amprenta în conștiinta mea prin sfaturile și povețele date.
Cursurile Școlii Primare și Gimnaziale le-am urmat în satul natal cu Învățători și
Profesori foarte buni, asumați și înţelepți. Pentru fiecare departament (incluzând și
opționalele) am avut profesori avizați, dar și pasionați, deopotrivă. Familia mea are valențe
vechi în această direcție educaționalăși acest fapt m-a făcut să văd mai departe acea
comunitate ca o mică familie. De asemenea, legăturile familiei au fost strâns legate de
biserică și de cultură iar acest fapt m-a făcut să aleg urmatoarea școală la care aveam să
ajung, o școală vocațională și anume Seminarul Teologic-Liceal ‘Veniamin Costachi’ de la
Mănăstirea Neamț.
Spre absoluta noastră fericire, muzica a avut o influență la fel de mare aș spune
precum religia. Nu mulți au făcut carieră în această direcție, ci doar au cochetat cu artele,
însă, tind să cred că pasiunea este cea care primeaza în orice scop.
Mi-am urmat apoi glasul inimii și am pornit pe un drum neexploatat în totalitate de
noi până atunci, astfel aplicând la Facultatea de Interpretare Muzicală și Studii Muzicale
Teoretice a Universității Naționale de Arte „George Enescu” din Iasi, în timp ce eram deja în
anul al 3-lea la Facultatea de Teologie Ortodoxă, secția Teologie Pastorală din Cadrul
Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iasi. Ulterior am aflat că mai am un văr care este
absolvent de Conservator, Secția Dirijat , care este preot, iar alte două persoane din Grințies
sunt în aceeași breaslă de artiști lirici. Lucru care nu a făcut decât să mă bucure.
Țin să menționez Corala Cantores Amicitiae, dirijor, îndrăgitul profesor Nicolae
Gîscă, care mi-a potolit setea de interculturalitate prin turneele anuale în Europa.
11
În 2004, el ev de gi mna zi u l a Gri nţi eş, Ştefan Linu a fos t unul di ntre fonda tori i revi s tei . As tă zi es te un
gri nţi eşea n cu ca re ne mâ ndri m.
17
eseuri
În 2012 am avut șansa să mă alătur Corului Operei Naționale Române din Iași, unde
am început conștientizarea pe termen lung a ceea ce doresc să fiu, prin prisma tuturor
experiențelor acumulate până atunci.
După absolvirea Masterului în Canto în anul 2017, în cadrul aceleeați Universități am
avut plăcerea să îmi cunosc actualul Maestru de Canto cu care am parcurs timp prețios
pentru îmbunătățirea tehnicii mele vocale și cu care până în debutul Pandemiei, obișnuiam
să iau lecții de canto în Rimini, Milano, Budapesta și Iași în funcție de disponibilitatea sa
întrucât era mereu într-un alt oraș.
Acest parcurs mi-a adus siguranța și încrederea, necesare în evoluție , dar și
pregătirea rolurilor premergătoare unei cariere solistice. Parcurs aparent usor pentru mine la
început însă constientizând realitatea a fost nevoie de o munca asiduă și perseverentă pe
parcursul multor ani de zile.
Privind retrospectiv, aș putea spune că nimic nu este la voia întâmplării, nu este ușor,
totul evoluează treptat, cu o introspectie graduală, perseverența, dragoste, răbdare, respect,
toleranță, încredere în propria persoană și în Dumnezeu.
Concluzionând, doresc să salut toți oamenii dragi din Grințies, și să le așez lângă
inimi ganduri de bine si le doresc multă sănătate. Rădacinile unui copac bine ancorat în solul
fertil îl ajută pe acesta să dea roade bune mai târziu și eu cred că nu doar familia a avut o
influența pozitivă și benefică asupra evoluției mele, ci fiecare persoană cu care am
interacționat și cu știință sau nu și-a pus amprenta în inima mea. Voi incheia cu un gând în
care eu cred…Ascultă-ți inima!!!! …iar acesta este mesajul meu pentru oricine citește această
bijuterie de revistă, Catharsis, revistă , cu oameni, despre oameni, o revista învăluită în
mister , care potolește setea după frumosul pur și limpede ca apa ce străbate neobosită
țărmurile existenței noastre după cum foarte frumos spunea profesorul Constantin Panțiru în
cartea sa „Grintieş, Munte Rotat”…„ Bistricioară, apă dulce/Ci’n te bea, nu se mai duce…”.
18
eseuri
ESEU ETNOGRAFIC 12
Dacă priveşti, tu străinule, harta noastră, o să spui că Dumnezeu a fost nedrept cu

ceilalţi, şi a dat românilor tot ce a gândit şi înfăptuit. Munţi, dealuri, podişuri, câmpii, lunci,
deltă, mare. E de mirare că am rămas o enclavă latină în mijlocul slavilor, hunilor sau a
multor popoare migratoare ce au trecut peste noi. De ce? Pentru că dacii, strămoşii noştri, nu
se temeau decât de cer, că o să cadă pe ei dacă nu vor fi demni. Şi noi, cei din Grinţieş,
suntem urmaşii dacilor şi, de ce nu, şi ai romanilor. Multe din ocupaţiile, tradiţiile,
obiceiurile, vorba, înfăţişarea, portul lor se regăsesc, încă, în comună.
Grinţieşul este aşezat în nord vestul judeţului Neamţ, la limita judeţelor Neamţ şi
Harghita sau, înainte de Marea Unire, unde era graniţa dintre Transilvania (Ardeal) şi Regat
(România), pe valea dulcei, dar zbuciumatei Bistricioare. Acest râu izborăşte din Bilbor,
localitate aflată astăzi în judeţul Harghita, dar care o bună bucată de vreme a aparţinut
Moldovei. Până şi natura a ţinut să le spună românilor că sunt fraţi şi că între ei nu trebuie să
existe graniţe.
Mulţi locuitori din Ardeal, obidiţi de regimul austro-ungar, treceau graniţa şi se
stabileau în regat. Un exemplu ar fi bunicul meu, Ilie Alexandru (1873 -1975). S-a născut
Şandor Ilieş, s-a căsătorit cu Ilona şi au trăit un timp la Gura Asodului, aşezare situată în
comuna Tulgheş. Nu cunosc motivele, dar, la un moment dat s-au mutat în Bradu. Aici,
notarul, care pe vremea aceea avea trei-patru clase, le-a eliberat câte un act de identitate cu
numele Sandu. Mai târziu alt notar cu şapte clase, le-a zis Alexandru. Aşa se face că bunicul
s-a născut Şandor, a trăit o perioadă Sandu şi a murit, la venerabila vârstă de 102 ani, cu
numele Alexandru. Sănducu,Gigi şi Ghiţă Sandu îmi sunt nepoţi de văr, chiar dacă numele
nu spune asta. Bunicul şi tatăl meu, Ion Alexandru (1918-1988), fie iertaţi, mi-au povestit
despre acele vremuri, iar unele aspecte le mai reţin, deşi eram mic.
Suprafaţa de teren destinată culturii plantelor era şi este mică. Puţine familii aveau peste 10 -
15 prăjini de arătură. Totuşi, fiecare semăna porumb (ciocantin, acest soi se cocea), punea
cartofi, fasole, cânepă, legume şi zarzavaturi. De acestea se ocupau femeile şi copiii mai
mărişori.
Bărbaţii, la prima vedere, ar părea că aveau un trai mai liniştit, dar nu era deloc aşa.
Existau în comună trei patru crâşme, unde aceştia petreceau uneori câte 3 -4 zile şi nopţi la
rând, nevestele aducându-le mâncare. Mai stăteau şi ele câte puţin, dar împletind, torcând,
cosând, după care fugeau repede la treburi şi copii.
La poalele Ceahlăului, Grinţieşului Mare sau Măgurii, pădurea era deasă şi
viguroasă. Ca şi acum, era nevoie de lemn. La Moci (astăzi Bradu), puţin mai jos de Gura
Pintecului, s-a construit un şpraiţ (un fel de baraj, stăvilar, din lemn şi pământ), ce avea
menirea de a opri, pentru anumite răstimpuri, apa Bistricioarei. Când i se dădea drumul,
debitul Bistricioarei creştea, ducând la vale, până în Bistriţa şi mai departe spre Piatra, Bacău
sau chiar Galaţi plutele. Afacerea era a unui evreu, dar, “mâna lui dreaptă” era un localnic,
Milea Platon, care coordona întrega activitate. El ţinea legătura cu prinţul Sturza, ce deţinea
pădurile, negocia plata muncitorilor, dădea drumul la şpraiţ etc.
De regulă, toamna (lemnul se exploata doar atunci când nu era în perioada de
vegetaţie), sătenii formau echipe, mergeau la Platon pentru a primi de lucru. Un
reprezentant mergea cu pădurarul, care îi indica brazii ce urmau a fi pregătiţi să părăsească
pădurea. Echipa pregătea uneltele, hrană pentru cel puţin două săptămâni, vase de gătit
12
Învațător ILIE ALEXANDRU, a utor de s tudi i şi a rti col e, ra ps od ș i meș ter popul a r (s peci a listul muzeul ui în a rta
ţes utul ui ), Gri nți eș . Că rți poș ta l e col ecți a Vi orel Ni col a u.
19
eseuri
mâncarea, haine etc. pe care le încărcau şi pe unul doi cai, sărutau nevasta şi copiii, luând
apoi calea muntelui.
Ajunşi în pădure, tăiau un brad pe care îl crăpau în răzlogi, construind o colibă de
formă conică, numită surlă, ce reprezenta casa lor pentru o lună, două sau mai bine. Pe jos
puneau cetină, fân şi deasupra o cergă de lână. Uneori, când iarna venea mai devreme şi se
aşternea un omăt de cel puţin jumătate de metru, râneau zăpada şi apoi construiau surla.
Opincile şi hainele, marea majoritate din lână, îi făceau să nu simtă frigul aspru al iernilor.
Greul de-abia începea. Doborau cu beschia bradul, îl cepureau cu topoarele, îl
corhăneau, până la “loc drept” cu ţapinele. Muncă fizică grea, dar erau pricepuţi, meseria
transmiţându-se din tată-n fiu. De pe platou, buşteanul era tras cu caii sau boii până în zona
şpraiţului. Echipa primea dimensiunile plutei, trăgeau buştenii în zona inundabilă, curmau
lemnul, lăsând între 0,5 şi 1 m în plus, pentru că fiecare copac era găurit cu coarba la ambele
capete. Prin aceste găuri se trecea o şufă fixată cu un cui de lemn. Această operaţiune se făcea
cu mare atenţie, deoarece, dacă trunchiurile nu erau bine legate, atunci când se mai loveau
de câte un mal se despărţeau şi erau greu de recuperat, iar plutaşii riscau să se înece. Pluta
mai avea o cârmă, un fel de vâslă, aflată în spate, cu care se conducea pe meadrele râurilor şi
un ţuiac. Acesta consta într-o şufă, bine ancorată cu un capăt de plută, iar la celălalt având un
ţăruş. Cârmaciul era un om cu experienţă, iar cel de la ţuiac era un tânăr iute, viguros,
curajos şi priceput. Cârmaciul da direcţia plutei. Însă, uneori, trebuiau să se oprească. Atunci
cîrmaciul aducea pluta cu botul spre mal, iar atunci când aceasta atingea malul, cel cu ţuiacul
sărea, infigea ţăruşul cu capătul ascuţit în pământ şi apăsa pe celălalt capăt, până acesta intra
în pământ şi oprea pluta. Misiunea nu era deloc uşoară şi era riscantă. Dacă ţăruşul nu era
bine înfipt sau nu era ţinut cu putere, se putea smulge, arunca omul în apă, iar pluta pleca în
derivă, de multe ori sfărânându-se de maluri. De multe ori apa era rece, pluta plină de
gheaţă. Atunci plutaşii îşi puneau sub opinci “mâţe”, nişte potcoave ce intrau în lemn şi
împiedicau alunecarea.
Ajungeau în Piatra şi rareori în Bacău. În Piatra predau pluta, primeau “câte o traistă
cu bani”, recuperau ţuiacul şi trăgeau la un han ce se afla undeva, pestre drum de actuala
autogară. Se ospătau, se odihneau şi apoi plecau spre casă. Rareori găseau c âte o căruţă ce
venea pe Valea Bistriţei, în care îşi puneau bagajele şi ţuiacul. De cele mai multe ori veneau
pe jos până în Pângăraţi, treceau dealul pe “drumul plutaşilor” până la Hangu, treceau
Bistriţa spre Răpciuniţa şi de aici ajungeau acasă. Vi se mai pare că bărbaţii erau răsfăţaţi?
Lemnul mai avea şi un alt drum. Existau în comună cel puţin vreo patru mori ce
foloseau forţa apei: la Dumitru Diaconu şi Costică Rusu, în Bradu, la Vladimir Astăcioaiei, la
podul Grasului şi la Vasile Tomescu în Grinţieş. La fiacare moară era şi câte un circular ce
folosea forţa apei. Dar un buştean gros nu putea fi transformat în scândură cu circularul.
Atunci scândura (3 cm grosime) şi dulapul (6 cm) erau obţinute prin tăierea în traşcă. Un
astfel de loc era amenajat la Grasu, la Vladimir a lui Stace.
20
eseuri
Consta într-o schelă din lemn, pe care era urcat buşteanul, prins cu scoabe şi despicat,
în plan vertical, cu traşca, un fel de beschie mai lungă şi cu colţii mai lungi. Totul manual.
Era nevoie de efort fizic şi de o îndemânare deosebită. Scândurile sau dulapul erau tivite la
circular.
Marfa obţinută era încărcată în căruţe, luând drumul şesului. Existau câteva familii
mai înstărite ce deţineau căruţe şi câte doi cai: Ghici, Oacheşu, Blăgescu etc. De regulă,
aceştia nu făceau cărăuşii. Tocmeau pe alţii, pricepuţi la cai, ce preluau marfa şi o duceau în
multe din localităţile de şes, unde exista comandă (cerere).
Nici drumul nu era uşor. Plecau în caravane de 8-10 căruţe, pe care montau coviltire.
Trebuiau să se ajute, pentru că se trecea greu peste Petru Vodă, mai ales iarna. Îmi povestea
tata că într-o noapte cu zloată în vârful dealului Petru Vodă au fost opriţi de banda lui Baltă.
I-au pus pe toţi cu faţa la pământ şi le-au cerut bani. Oamenii au explicat că ei sunt tocmiţi,
nu au nimic, pot să ia totul, lăsându-le doar zilele. Se pare că haiducul a înţeles, le-a dat el
ceva bani, însărcinându-i, în schimb, să lase vorbă pe la diverse hanuri sau cârciumi, dacă
aud ceva de poteră. Ceea ce au şi făcut. Spunea tata că s-au mai întâlnit şi se salutau ca nişte
vechi cunoştinţe sau prieteni. Ajunşi la destinaţie; Belceşti, Hălăuceşti, Miroslăveşti etc.
descărcau marfa şi încărcau cereale. Acolo preţul lemnului era dublu faţă de la noi, iar
cerealele erau la jumătate, faţă de aici. Se câştiga ceva, dar cu trudă şi sudoare.
Vara, mulţi bărbaţi urcau la începutul lui mai în munte, la stâne şi coborau în
octombrie. Apoi ciclul se relua. Era un trai greu, zbuciumat, dar frumos. Oamenii erau
falnici, sănătoşi, viguroşi, plini de viaţă şi, paradoxal, lipsiţi de griji. În perioadele când
echipa îşi depăna peripeţiile, pe la crâşme, cei ce nu îndrăgeau munca (erau şi atunci) şi
cerşeau o glajă de vin, o primeau, dar o serveau afară. Aceştia nu erau gospodari. Omul
sfinţeşte locul, indiferent cât de sterp ar fi!
21
Literatură
juvenilă
Fantezii literare…
AL DOILEA RĂZBOI PLANETAR LEGENDAR 13
Totul a început atunci când un vrăjitor pe nume Inius I a creat primii 15

dragonifolosind Piatra Creaţiei în anul 4000 curgător de la Facerea Lumii în zona vechiului
continent Kanabera, în oraşul Dorion. Kanabera era în zona de sud-est a Marelui Ocean
Misterios şi semăna cu un picior dacă te urcai în zbor pe un dragon şi o priveai de la o
înălţime de vreo 1.000 de labe dragoneşti.
Oamenii au ajuns pe Kanabera accidental tot în anul 4000 de la Facerea Lumii după o
furtună în sudul peninsulei dintre cele două continente de vest.
Inius I a reuşit să pună stăpânire pe întreaga Kanabera în cinci ani, reuşind să -i aducă
sub ascultarea sa pe oameni. Stăpânea o suprafaţă în care puteai să pui unul lângă altul 7500
de culcuşuri de dragon (uau! – cam cât China de astăzi!).
Inius a fost la început un om ca toţi oamenii, un muritor de rând, dar, într-o zi, la
vânătoare de cerbi pe un munte căruia nu-i vedeai niciodată vârful dintre nori, înalt până la
cer, a găsit Sabia Invincibilităţii. Apropiindu-se de o apă ce se rostogolea de pe o stâncă, ca să
se răcorească, a văzut dincolo de perdeaua înspumată o peşteră întunecată. Nu era fricos, ci
tare curios şi a intrat în întuneric. Deodată, văzu o lumină stranie: era sabia şi cele 11 pietre
luminau simţindu-i apropierea. El era Alesul! Luând sabia în mână simte o putere magică
infinită. Era invincibil, dar nu şi nemuritor.
Nu era tentat de putere, dar văzând suferinţa din jurul său, simte că a venit timpul ca
aceste lucruri să fie oprite. A unsprezecea piatră a sabiei era Piatra Binelui şi ea era cea mai
puternică. A urmat o perioadă de prosperitate care a durat cât domnia lui Inius I. Deşi
invincibil, bătrâneţea l-a învins. A murit în patul său, adorat de supuşi.
La tronul Kanaberei a ajuns fiul său, Marus. Şi el avea sprijinul celor 15 dragoni ai
tatălui său. Totul părea bine, dar un blestem străvechi spunea că va fi bine în Kanabera doar
dacă stăpânul se numea Inius. Dar Inius murise şi Marus era cel mai mare şi voia să fie
stâpân. Kanabera a fost inundată: valurile au înghiţit-o. Marus a murit, au murit toţi oamenii
şi 14 dragoni, iar ouăle de dragon s-au scufundat şi ele. A scăpat doar dragonul Baros şi fiul
lui Inius I, numit tot Inius, căruia îi vom zice Inius al II-lea. A reuşit să ia cu el 10 ouă de
dragon. Călare pe Baros a zburat spre o altă planetă căutând oameni. A găsit după un zbor
de 2 ani cu viteza fulgerului. Erau pe o planetă ce părea o imensă bilă verde-albăstrui, cu apă
multă, dar şi uscat. Era Terra.
Se aşază pe vârful unui munte înalt, unde Baros cloceşte cele 10 ouă. Află că acest
pământ era sub stăpânirea unei familii, numite Narius, şeful ei fiind un om de ştiinţă care a
reuşit să creeze 25 de dragoni, o invenţie neasemuită. Datorită lor a pus stăpânire pe Pământ
şi încă trei planete. Era crud şi nimeni nu-l iubea, tuturor le era frică. Primul război planetar
legendar s-a încheiat cu victoria lui Narius şi a familiei sale.
Inius al II-lea voia să-i elibereze pe oameni şi îi pune pe dragoni să facă ouă noi. Avea
o adevărată armată zburătoare. Ia legătura cu omuleţii verzi de pe Planeta Roşie şi cu ciclopii
portocalii de pe Planeta Luminoasă ce se vede noaptea. Pe Titan, un satelit al Planetei
Luminoase, Narius exilase pe toţi condamnaţii săi politici: oameni, ciclopi portocalii, omuleţi
verzi… Erau sclavi sub stăpânirea unei adminstraţii loiale lui Narius. Inius îi vede pe aceştia
ca fiind nişte viitori aliaţi, care trebuiau însă eliberaţi. Inius al II-lea începe cel de-al doilea
război planetar legendar. Se luptau dragonii Pietrei Creaţiei şi dragonii ştiinţei. Luptau
omuleţii verzi, ciclopii portocalii, oamenii şi roboţii făcuţi de Narius dintr-un metal aproape
indestructibil.
13
MATEI DANIEL DIEACONU, el ev, cl a s a a VIII-a , Şcoa la Gri nţi eş. Text s cri s în cl a sa a IV-a şi nepubl i ca t.
22
literatură
Prima bătălie a fost pe Titan, unde armata de roboţi paznici ai sclavilor a fost arsă de
focul dragonilor primordiali ai lui Inius. O nouă luptă epică s-a dat în zona centurii de
asteroizi unde Narius avea un punct vital: de aici lua metalul pentru roboţi şi nave
interplanetare. În luptă intră şi armata verde de pe planeta roşie în navele lor mici şi
sprintene. Ciclopii le-au făurit oamenilor şi omuleţilor verzi nave spaţiale şi aruncătoare de
foc de dragon primordial. Narius nu poate face faţă armatei unite conduse de Inius. Pierde
stăpânirea Centurii de Asteroizi şi totodată metalul vital din care făcea roboţi.
El mai avea o singură armă: cei 25 de dragoni, creaţi printr-un ADN, invenţia sa
satanică. Bătălia finală s-a dat între dragoni: foc versus foc. Focul dragonilor primordiali era
mult mai puternic şi Baros, dragonul primordial, clocise multe, multe ouă. Ştiinţa a fost până
la urmă învinsă. Dar savantul nebun Narius nu a fost prins. A fugit cu o navă intergalactică
pe o planetă dincolo de stele, dincolo de universul observabil. A promis răzbunare.
Inius al II-lea devine stăpânul planetelor. Se stabileşte pe Pământ şi începe Era
Prosperităţii Maxime. Dar nu putea uita că undeva Narius se pregătea de revanşă. Oare cât
va dura până va începe al treilea război planetar legendar?!
AL 3-LEA MARE RĂZBOI PLANETAR LEGENDAR ȘI ISTORIA FALSĂ A

PRIMULUI14
După ultima sa înfrângere umilitoare, Narius a întâlnit în fuga sa nesfârșită un nou

popornumitPerenton care trăia în Galaxia MNX-23. Un popor la fel ca toate popoarele.
Perentonieni au pielea în trei culori: verde, albastru și galben, iar masculi au niște cornițe
negre drepte. Dar ei au același fel de a fi ca al oamenilor. Conducătorul lor era Eritorian.
Narius a negociat cu acesta o alianță secretă. Alianța lor presupune faptul că armata lui
Eritorian îl va ajuta să se răzbune, iar Narius trebuie să ajute la tehnologizarea economiei
Perentonului, pentru binele poporului.
Înainte de atacarea oamenilor, marțienilor și ciclopilor, Narius s-a pregătit temeinic
creând un plan genial demn de un mare jucător șah în care dacă totul mergea bine Inius ar fi
ajuns să se sinucidă. În același timp pregătea alianțe cu nenumărate popoare prin intermediul
subordonaților săi loiali cu care a fugit de pe Pământ. Misiunea acestora era aceea de a obține
acorduri cu anumite popoare oferindu-le conducătorilor promisiunea că vor avea ceea ce își
doresc.
În timp ce Narius vedea ceea ce se întâmpla își amintea de vremurile Primului
Război Planetar Legendar. În aceea perioadă el nu avea încă cei 25 de dragoni roboți,
dezvoltându-i abia după 2 ani de la terminarea războiului. Primul Război Planetar
Legendar a fost de fapt o serie de evenimente sângeroase manipulate din umbră prin care au
divizat oameni, ciclopi și marțieni până la extrem, iar apoi i-au cucerit pe toți. Foloseau un
dispozitiv cu ajutorul căruia au schimbat amintirile oamenilor făcându-i să creadă că nu au
fost liberi niciodată, că Primul Război Planetar Legendar a fost câ știgat cu ajutorul a 25 de
fiare imense de oțel, insuflând o teamă imensă în ei, deoarece era nebun și prost tactician, ca
în eventualitatea unei revolte să fie subestimat din punct de vedere strategic. Dar
dispozitivul nu era foarte eficient în subminarea drepturilor fundamentale umane. Dar
planul său perfect a fost stricat de un factor imposibil de prezis Inius, de aici știm ce s-a
întâmplat.
14
MATEI DANIEL DIEACONU, el ev, cl a s a a VIII-a , Şcoa la Gri nţi eş. Text s cri s în cl a sa a VI-a .
23
CATHARSIS - anul XI - nr. 1 - Revista Şcolii Grinţieş și a Asociației Pro Grințieș literatură
Revenind, când atacă Sistemul Solar din care face parte și Pământul, Regele
Eritorian întoarse armele împotriva lui Narius, fiindcă Eritorian a dedus planul lui Narius în
mare parte, dar din cauza faptului că nu-l interesa soarta altor popoare, acesta plănuia să-l ia
ostatic pe Narius și să-l folosească ca monedă de schimb pentru a obține avantaje pentru
poporul său. Dar Narius, anticipându-i planul, este salvat de inamicii de moarte ai
Perentonului Serentonul. Eveniment va fi numit ” Trădarea lui Eritorian”.
Astfel începe al3-lea Război Planetar Legendar. După ”Trădarea lui Eritorian” apare
în scenă Inius al 2-lea cu armata sa, care distrug toată armata Seretonului, dar Narius avea și
alți aliați care au distrus planetele Venus, Marte și Pământ.
Când au realizat că sunt singuri din specia lor, oamenii lui Inius au avut un moment
de ezitare, care i-a costat viața.
După aceea Inius a realizat că trebuie să o facă, să folosească puterea supremă a
Sabiei Invincibilități numită ”Rescrierea Istoriei” prin intermediul căreia poți schimba orice
lucru pe care vrei cu adevărat să-l schimbi, cu prețul stergerii tale din istorie. Inius al II-lea a
folosit-o schimbând copilăria lui Narius care a fost plină de abuzuri și nedreptăți și
evenimentul care a dus la găsirea Sabiei Invincibilități de către tatăl său Inius I. Și apoi a
dispărut pentru totdeauna de parcă nu ar fi existat niciodată...
24
D
Didactice
idactice --
profesori
profesori
SECRETELE ÎNVĂŢĂRII 15
,,Oamenii învață învățând pe alții." (Seneca)
Arta de a învăţa este o competență pe care o folosim toată viața. În demersul nostru
didactic suntem preocupaţi de îmbunătățirea tehnicilor de predare, pentru a face disciplinele
de predare accesibile nu doar elevilor supradotați, ci și celor care au o reacție mai înceată la
învățare. Dar, trebuie să ţinem cont de faptul că procesul de învățare începe în clasă sau în
clasa virtuală și continuă după orele de curs, pentru a fixa ∕ consolida noţiunile.
De ce este important să știm să învățăm? Pentru a reține un volum cât mai mare de
informații, pentru a asocia interdisciplinar şi trans-disciplinar informaţiile ştiinţifice și pentru
a obține rezultate cât mai bune la școală.
Dar câți dintre școlarii noştri ştiu să învețe?
 În primul rând, trebuie să identificăm care dintre cele trei stiluri de învă țare (VAK -
vizual, auditiv sau kinestezic) ni se potrivește fiecăruia.
 Prima etapă în procesul de învățare este organizarea, adică gestionarea eficientă a
timpului și a informațiilor. Este important să avem o atitudine pozitivă; învățând cu
plăcere și înarmându-ne cu încrederea că vom reuşi, vom consuma energie minimă în
asimilarea cunoştinţelor. Dar, să vedem care sunt paşii care ne asigură rezultate maxime:
 citim totul cu atenție, o dată, pentru a avea o viziune a întregului;
 fragmentăm lecția în paragrafe și reluăm totul elaborând o schemă care să cuprindă
ideile principale din fiecare paragraf (cei care folosesc tehnica vizuală pot folosi
marcatoare);
 încercăm să explicăm ceea ce pare greu de înțeles, prin cuvinte simple sau legând
abstractul de real prin imaginație sau desene; asocierea cu diverse imagini ajută
creierul să rețină mult mai bine informaţiile;
 utilizarea elementelor de retenţie sau ,,a cuvintelor-cheie'', asigură o fixare pe termen
lung a informaţiilor.
Chimia, fizica şi matematica se învață scriind şi înţelegând logic noţiunile. Formulele

chimice și ecuațiile chimice nu se memorează, ci se scriu aplicând algoritmii teoretici studiaţi.
Învățând ,,pas cu pas'', pornind de la simplu la complex, de la particular, la general,
informațiile se rețin mai uşor, iar conexiunile se leagă automat.
 Recapitulăm informațiile acumulate (chiar și cu voce tare, dacă folosim tehnica
auditivă) și repetăm ceea ce nu s-a reținut.
 Testăm ceea ce am învățat, rezolvând exerciții și probleme. O etapă importantă în
rezolvarea problemelor este notarea corectă a datelor și a cerințelor și cunoașterea
algoritmilor (pașilor) ce trebuie urmați în rezolvarea anumitor tipuri de exerciţii şi probleme.
Răbdarea şi perseverenţa nu constituie doar virtuţi; acestea sunt condiţii obligatorii în
reuşita noastră. Dar roadele muncii depuse vor fi pe măsura aşteptărilor! Aşadar, să
învăţăm, să învăţăm, rămâne o provocare, care merită abordată…
,,Învățătura trebuie să fie uneori un drum; întotdeauna un orizont."

(Nicolae Iorga)
15
Prof. DIACONU MARIA, Şcoala Grinţieş.
25
D idactice -
profesori
NECESITATEA STUDIERII EDUCAȚIEI TEHNOLOGICE ÎN ȘCOLI16
Educația tehnologică este o disciplină modernă, care se predă întoate țările U.E. și
care participă alături de celelalte discipline la dezvoltarea personalită ții elevilor, prin
dobândirea de cunoștințe generale din diferite domenii de activitate. Are scopul de a
familiariza elevul cu un număr cât mai mare de domenii de activitate și de a-l determina să
își optimizeze aptitudinile profesionale. De asemenea, cu ajutorul acestei discipline, elevii
descoperă mai multe meserii din diverse domenii de activitate, stârnindu-le interesul și
curiozitatea pentru alegerea unui nou profil de licean– care va deveni - în viitor,un om de
nădejde, cu o meserie deloc neglijabilă.Este o materie interdisciplinară, ,,amestecându-se” în
mai multe domenii de activitate, în ceea ce privește conținutul științific al acesteia și
completează conținuturile printr-o abordare proprie. Același conținut științific al unui
domeniu de activitate este abordat de Educația Tehnologică într-o manieră proprie.
De asemenea, Educația Tehnologică este o disciplină cu multe aplicații practice,
punând elevul în situații problemă care îi dezvoltă gândirea critică, ingeniozitatea și
adaptarea la situații nemaiîntâlnite până atunci. Foarte important la Educa ția tehnologică
este lucrul în echipă și împărțirea sarcinilor de lucru în realizarea activităților comune.
Multe dintre conținuturile științifice ale Educației tehnologice se completează cu
matematica, fără de care nu s-ar putea realiza.
Manualul de clasa a V-a abordează două domenii mari: cultivarea plantelor și creșterea
animalelor, gastronomia. Pe domeniul cultivării plantelor, elevii învață tehnologia cultivării
plantelor –etapele procesului tehnologic-cât și etapele de valorificare a produselor obținute,
importanța alimentelor obținute în urma cultivării plantelor și creșterii animalelor.
Foarte importante sunt înțelegerea conceptelor de ,,Tehnică și Tehnologie” pe care Educația
tehnologică le abordează în toate conținuturile științifice ale tuturor domeniilor prezentate.
În domeniul gastronomic, noțiunile de alimente sănătoase -piramida alimentelor
sănătoase. Meniuri- ce și cât mănâncă în diferitele momente ale zilei: Mic dejun, Prânz, Cină.
Știu să calculeze cantitatea de alimente consumate în funcție de conținutul caloric și de
valoarea nutritivă a acestora (proteine, lipide, glucide). Nu în ultimul rând, elevii fac
cunoștință cu ,,Tehnica gastronomică” prin ,,vase și ustensile” care se găsesc în bucătărie și
categoriile de mâncăruri ce se pregătesc în aceste vase. Tot în clasa a V-a se întâlnesc
probleme a căror rezolvare abordează conținutul științific al Matematicii (regula de trei
simplă- noțiune predată la matematică elevilor abia în clasa a VI-a). Elevii învață, de
asemenea să utilizeze corect instrumentele de desen -rigla, compasul- la desenarea pătratului
și hexagonului.
În clasa a VI-a elevii învață despre mediul construit, învață să clasifica construcțiile în
funcție de domeniul de activitate cunoscut, noțiunea de amenajare a teritoriului- amplasarea
și îmbinarea armonioasă a diferitelor categorii de construcții, principalele surse de utilități și
rolul lor în desfășurarea activităților de zi cu zi a oamenilor; asocierea căilor de comunicații
cu mijloacele de transport aferente; tradițional și modern în transporturi; noțiuni de poluare a
mediului; adunarea selectivă a deșeurilor.
În domeniul amenajării spațiilor din locuință (școală), elevii operează cu noțiunea de
semne convenționale și pot realiza un plan de locuință (școală) pe o coală de hârtie folosindu-
se de aceste semne convenționale și de desenul la scară- micșorarea de un anumit număr de
ori a obiectivelor pentru a putea fi desenate pe o foaie de hârtie. De asemenea elevii înva ță să
facă transformări ale unităților de măsură: din mm în cm, m, km, etc., lucru eficient și necesar
în realizarea și citirea corectă a diferitelor tipuri de hărți.
16
prof. SZOCS-ONU MIHAELA
26
D idactice -
CATHARSIS - anul XI - nr. 1 - Revista Şcolii Grinţieş și a Asociației Pro Grințieș profesori
Al treilea an de studiu al disciplinei prezintă informații despre tipurile de materialele

textile,lemnoase, metale, lut și protejarea mediului.
La fiecare tip de material în parte, elevii vor învăța proprietățile acestora, să facă
analiza fiecărui produs, operațiile tehnologice specifice, vor avea ateliere de creație în funcție
de categoria de materiale studiată, vor învăța să creeze și să valorifice bunurile obținute în
cadrul ,,Atelierului de creație”. Pentru crearea unei game difersificate de produse este
necesară cunoașterea ,,Elementelor de limbaj grafic”, care implică cunoștințele despredesen
învățate în anii anteriori. De asemenea, elevii vor învăța care sunt tipurile de resurse necesare
creării unui produs, regulile de siguranță care trebuie respectate la locul de muncă și despre
ocupațiile și meseriile specifice fiecărui domeniu de activitate.
În ultimul an de studiuse abordează importanță surselor și formelor de energie necesare
omenirii și utilizările ei în diferite domenii de activitate; modul de producere a energiei
electrice în diferite instalații; principalele transformări care au loc plecând de la sursa de
energie, ajungând până la valorificarea energiei utile; energia electrică în gospodărie;
principalii consumatori electrocasnic, clasificarea acestora și identificarea și remedierea
defectelor acestor consumatori.
Elevii învață să calculeze consumul de energie electrică aferent unei zile, în funcție de
numărul de consumatori, cantitatea de energie electrică consumată și numărul orelor de
funcționare. Nu în ultimul rând se evidențiază impactul tehnologiilor de producere a
energiei electrice asupra oamenilor și mediului construit. Studiul disciplinei se încheie cu
ghidul pentru alegerea unei meserii și a unui traseu educațional, deoarece orientarea
profesională este foarte importantă în alegerea unei cariere în viață.
IMPORTANȚA EDUCAȚIEI TIMPURII 17
Specialiștii definesc educa ția timpurie drept perioada în care copilul face primii pa și
către o dezvoltare armonioasă, această perioadă fiind de obicei de la na ștere și până la vârsta
de 6-7 ani, atunci când cel mic începe școala. Mai exact, educa ția timpurie este prima etapă
de pregătire pe care copilul o parcurge înainte de a începe educa ția formală în cadrul unui
sistem de învă țământ.
Educa ția timpurie are loc de obicei în două medii diferite: în cadrul familiei și în
cadrul unui mediu mai organizat, cum ar fi grădinița.Este important să acordăm o atenție
deosebită dezvoltării copilului din toate punctele de vedere încă de la o vârstă fragedă
pentru că de acest lucru depinde viitorul său. Există părin ți care susțin că nu pun mare
accent pe dezvoltarea pasiunilor celui mic pentru că vor ca acesta să copilărească și să nu
aibă un program încărcat sau să fie bombardat cu tot felul de activită ți noi. Ceea ce nu
realizează ei este faptul că primii 6-7 ani din via ța unui copil sunt extrem de importan ți și nu
ar trebui să fie irosiți pentru că ei nu se mai întorc.
Devine tot mai evident că modul în care copilul îşi începe viaţa este hotărâtor pentru
evoluţia sa socială şi individuală, iar educaţia acestuia începe de la naştere. Cele mai
importante descoperiri din domeniul educa țional, al ştiinţelor sociale şi al psihologiei au
identificat factorii care dau un start cât mai adecvat în viaţă fiinţei umane. Pentru copil, nicio
perioadă nu va conta mai mult în viaţă ca primii ani!
Accentul pus pe educaţia timpurie şi anii preşcolarităţii este importantă, deoarece
aceasta este perioada în care copiii se dezvoltă rapid. În cazul în care procesul de dezvoltare
este neglijat în acest stadiu, este mult mai dificil ca pierderile să fie compensate mai târziu.
17
SIMONA RĂȘCHITOR, ȘCOALA GRINȚIEȘ.
27
Acţiunile întreprinse de părinţi şi societate în copilăria timpurie au o influenţă puternică şi

de durată asupra progresului individual al copilului.
Încă din primul an de via ță, cel mic începe să își dezvolte propriul limbaj prin care
comunică cu cei din jurul său și îi înțelege. Educa ția timpurie a copilului începe cu primul
zâmbet oferit celui mic, cu fiecare schimb de vorbe sau joacă în familie. Când spunem
educa ție, nu ne referim la un program strict de 4-5 ore pe zi în care cel mic trebuie să învețe
ca la școală anumite informa ții noi sau noțiuni necunoscute. Educa ția timpurie se face într-
un mod cât mai natural, de obicei prin intermediul jocului, într-un mediu plăcut și sigur.
Educa ția timpurie este și una centrată pe fiecare copil în parte, tocmai de aceea nu spunem
”educa ția timpurie a tuturor copiilor” și ”educa ția timpurie a copilului meu”. Fiecare copil
este unic, iar stadiile de dezvoltare diferă de la un copil la altul, a șa că nu ar trebui să te
îngrijorezi dacă spre exemplu, copilul tău încă nu a făcut primii pa și până la vârsta de 2 ani,
iar copilul vecinei deja a început să meargă de la un an. Este important să te focusezi pe
nevoile propriului copil, să îl sprijini în activită țile sale și să îi asiguri mediul necesar
dezvoltării sale.
Educa ția timpurie are ca scop construirea bazei psihologice si emoționale care ajută
copilul să fie un elev bun, studios, cu note mari, fără a fi nevoit sa depună prea mult efort.
Tot educa ția timpurie “ascute” gândirea copilului, pentru ca îi dezvoltă legăturile care se
formeazăîn interiorul creierului, la nivel de neuroni, care se formeazăîn momentul în care
creierul este solicitat.Un copil educat timpuriu nu va avea dificultă ți în via ță, să ia deciziile
corecte în func ție de argumente, să cântărească op țiuni în funcție de avantaje si dezavantaje
și pot chiar să vadă mai repede ieșirea dintr-o situa ție limită sau care pare fără rezolvare sau
să citească mai repede caracterul persoanelor cu care interactionează. Dacă am sta să
observăm diferite persoane implicate împreunăîntr-o anumită situa ție, cele a căror parin ți s-
au ocupat de educa ția lor timpurie vor adopta mai repede și mai usor un comportament care
săîi ajute sa iasă cu bine din acea situa ție.
Nu te îngrijora, educa ția timpurie nu necesită studii de specialitate si nu ai nevoie de
abilită ți speciale pentru a o practica. În zilele în care nu îți poți face timp mai mult, ajunge
chiar și un sfert de orăîn care să “pui la treabă” imagina ția copilului. Uite câteva activită ți
care ajută la educa ția timpurie a unui micuț: proiectele de lucru manual lucrate împreună cu
un părinte (desen, pictură, felicitări făcute manual, decupaj, colaje etc.), jocuri de rol (copilul
pretinde că e doctor, învă țător, polițist, etc., iar părintele e pacientul, elevul, răufăcătorul),
învă țarea de a citi și a scrie propriul nume, de a număra. Vrei un copil care să crească
dezvoltând o gândire sănătoasă? Petrece cu el măcar un sfert de oră zilnic în care săîi provoci
imagina ția!
În concluzie, educa ția timpurie este necesară pentru dezvoltarea copilului din toate
punctele de vedere. Este important să privim această dezvoltare ca un întreg și să îl ajutăm
pe cel mic să treacă prin toate etapele unei dezvoltări sănătoase și armonioase. Familia este
cea care pune bazele acestei educa ții timpurii încă de la na ștere, în timp ce grădinița este
mediul ideal de formare a personalită ții celui mic prin participarea la diverse jocuri și
activită ți care nu vor face altceva decât să îi crească încrederea în sine și să îl ajute să
interacționeze cât mai mult cu cei din jurul său. Reține faptul că educa ția timpurie este
extrem de importantă în dezvoltarea unui copil și nu ar trebui tratată superficial pentru că de
ea depinde viitorul copilul tău!
BIBLIOGRAFIE,
https://roluleducatiei.ro/despre-educatie/educatia-timpurie.html
https://delamamici.ro/importanta-educatiei-timpurii-11587.html
28
D idactice –elevi
IMPORTANȚA MINERALELOR ÎN ORGANISMUL UMAN18
Mineralele sunt elemente chimice prezente în organismul nostru, cu rol structural și

indispensabile pentru realizarea funcțiilor metabolice. Hormonii, enzimele, mesagerii
chimici, pompele celulare, unele vitamine – toate acestea depind de acțiunea catalizatoare a
mineralelor.
Mineralele au un rol foarte important în funcționareacorectă a organismului și există
factori specifici care le ajută, astfel încât tot ceea ce mâncăm să fie perfect asimilat. Deficitul
de minerale este întâlnit peste tot în lume, în mare parte, din cauza stilului modern de
cultivare a plantelor. Solul este epuizat, având ca rezultat produse alimentare mai puțin
bogate si diversificate în minerale.
Mineralele sunt substanțe anorganice, fără valoare calorică. Cele 16 minerale se
împart în două categorii:
-Macroelemente/Macrominerale (prezente în cantități mari în organism);
- Oligoelemente/Oligominerale (prezente în cantități foarte mici în organism).
Mineralele sunt esențiale pentru funcționarea corectă a organismului, majoritatea fiind
implicate în metabolizare, echilibrul apei din organism și sănătatea sistemului osos.
MINERALE ESENȚIALE (MACROMINERALE, MACROELEMENTE):
Se recomandă asimilarea a 100 mg de minerale esențiale din alimentație, zilnic. Din
această grupă fac parte: calciul, magneziul, sodiul, potasiul, fosforul și clorul. Aceste
minerale se regăsesc în aproximativ toate celulele organismului și sunt implicate în
menținerea homeostazei generale (proces de reglare prin care organismul își menține
diferitele constante ale mediului interior între limitele valorilor normale) și funcționarea
normală a organismului. Dezechilibrele acute ale acestor minerale pot avea potențial letal.
MICROMINERALE (OLIGOELEMENTELE):
Sunt micronutrienți – elemente chimice – necesari organismului uman în cantități
foarte mici (mai puțin de 100 mg/zi), spre deosebire de macrominerale. Din această categorie
fac parte: fierul, cobaltul, cuprul, iodul, manganul, seleniul, zincul și molibdenul.
Mineralele sunt elemente chimice inactive, dar în organism sunt necesare pentru
construirea țesuturilor, pentru declanșarea contracțiilor musculare, reacțiilor nervoase sau
pentru coagularea sângelui. De asemenea, mineraleleajută la menținerea echilibrului acido-
bazic care păstrează pH-ul organismului neutru.
MINERALE ESENȚIALE – CANTITATEA NECESARĂ ORGANISMULUI
Mineral % din greutateacorpului
CalciU -2.00% Fosfor - 1.00% Potasiu - 0.40 Sulf -0.25%
Clor-0.25% Sodiu - 0.25% Fluor- 0.20% Magneziu -0.05%
Fier- 0.008% Mangan- 0.003% Siliciu - 0.002% Cupru-0.00015%
Iod- 0.00004%
OLIGOELEMENTELE – SE GĂSESC ÎN ORGANISM ÎN CANTITĂȚI EXTREM
DE MICI:
 Zinc, Titan, Argon, Arsen, Cobalt
 Scandiu, Beriliu, Molibden
 Argint, Bor, Aluminiu, Rubidiu, Ceriu
 Crom, Nichel, Heliu, Plumb, Mercur
 Lantan, Vanadiu, Seleniu, Stronțiu, Staniu
18
Elev RĂȘCHITOR ANTONIA, Clasa a IX-a, CNPR
29
CALCIU
*Surse – produsele lactate, galbenușul de ou, soia, mazărea, unele tipuri de apă minerală,
conopida, fasolea etc;
*Carența – pentru cazurile ușoare, senzații de amorțeală sau furnicături, cârcei, dereglări ale
ciclului menstrual, osteoporoza, carii dentare, apatie; încazurile severe se poate ajunge la
insomnii, stări depresive etc.
*Excesul – stări alterate, greața, lipsa apetitului, migrene, constipație etc;
FOSFOR
*Surse - nuca de cocos, mere, pere, piersici, caise, avocado, broccoli, curmale, smochine,
morcovi, varza, dovlecel, legume cu frunze verzi. In general, oleaginoasele conțin cantități
ridicate de fosfor.
*Carența - Deficitul de fosfor afectează structura scheletului în mod similar cu deficitul de
calciu. De asemenea, carența de fosfor poate cauza: oboseală mintală, depresie, epuizar
enervoasă.
MAGNEZIU
*Surse – cerealele integrale, toate tipurile de nuci și alune, smochineleșimigdalele, merele,
laptele, legumeleverzi;
*Carența – migrene, amețeli, tremurat, presiune toracică, insomnie, și la fel ca și în cazul
calciului, cârcei, furnicături, dar și fragilitate a părului și a unghiilor, scăderea rezistenței la
infecții, agravarea reumatismului, hipoglicemie, accentuarea sindromului premenstrual.
POTASIU
*Surse – cartofii, roșiile, fructeleproaspete, laptele, cafeaua, ceaiul;
*Carența – oboseala persistentă nemotivată, crampe musculare, nervozitate, stări depresive,
stări alterate în general, hipotensiune; carența apare în general la persoanele care consumă
foarte multă carne, iau cortizon sau laxative, dar și la persoanele alcoolice.
CLORUL
*Surse -Clorura de sodiu (sarea) șipoliclorura din apapotabilă nu sunt surse organice de clor,
din această cauză acestea sunt nocive pentru organism. Alimente organice bogate în clor:
roșii, țelină, napi, salatăverde, nucă de cocos, banane, ananas, stafide, mango, căpșune,
pepeneverde.
*Carența - Deficitul de clor din organism conduce la aparițiatulburărilor digestive și la
parodontită.
FIERUL
*Surse – galbenușul de ou, cerealeleintegrale, ciupercile, spanacul, urzicile, patrunjelul;
*Carența – anemie, iritabilitate, slăbiciune, migrene, oboseală, paloare;
IODUL
*Surse – produse din mare ( pește, fructe de mare, alge), ouă, ceapă, usturoi, etc;
*Carența - Deficiența de iod favorizează apariția gușei tiroidiene si cretinismului. De
asemenea, lipsa iodului favorizează acumularea toxinelor în organism, tulburări nervoase și
slabe performanțe fizice si intelectuale.
BIBLIOGRAFIE,
*https://www.institutiimedicale.ro/cauze-carenta-minerale-organism-deficit-magneziu-
calciu/
*https://www.helpnet.ro/rolul-mineralelor-in-organism
30
Didactice –elevi
CATHARSIS - anul XI - nr. 1 - Revista Şcolii Grinţieş și a Asociației Pro Grințieș ştiinţe
MARTE – O VIITOARE CASĂ19
Marte este a patra planetă de la Soare şi penultima ca mărime din Sistemul Solar. Ea
poartă numele zeului roman al războiului şi mai este denumită „Planeta Roşie″ datorită
oxidului de fier de pe suprafaţa sa, care îi oferă un aspect roşiatic. Aceasta este o planetă
telurică, deoarece este compusă din roci şi metale, cu suprafaţă solidă. Unele studii arată că
solul marțian este ușor alcalin și conține elemente cum ar fi magneziu, sodiu, potasiu și clor.
Acești nutrienți se găsesc și în solurile de pe Pământ și sunt necesare pentru creșterea
plantelor.
Marte găzduieşte Muntele Olimp, cel mai mare munte şi vulcan în acelaşi timp. Acesta
este de trei ori mai înalt decât Muntele Himalaya, are o înălţime de aproape 22 kilometri şi se
întinde pe o suprafaţă de aproximativ 300.000 .
Această planetă are doi sateliţi :
PHOBOS (greacă Φóβoς - frică)
Cel mai mare dintre cei doi sateliţi şi cel mai apropiat de planetă, Phobos a fost
descoperit în anul 1877 de către astronomul american Asaph Hall.
DEIMOS (greacă Δεῖμος - groază)
Acesta este al doilea satelit natural al planetei Marte,descoperit de asemenea de către
astronomul american Asaph Hall. Marte a fost explorată de numeroase nave spațiale fără
echipaj. „Mariner 4″ a fost prima navă spaţială lansată spre această planetă de către NASA,
la 28 noiembrie 1964. În zilele noastre, la data de 21 februarie 2021, roverul „Perseverence″ a
ajuns pe Marte pentru a căuta medii marţiene capabile să susţină viaţa, colectarea unor
probe de rocă/ sol şi testarea producţiei de oxigen din atmosfera marţiană pentru pregătirea
unei viitoare misiuni cu echipaj uman. Se prevede ca în anul 2026 să se trimită pe Marte
prima comunitate de astronauţi pentru explorarea misterioasei planete.
Dintre toate planetele Sistemului Solar, anotimpurile de pe Marte sunt cele mai
asemănătoare cu cele de pe Pământ, datorită înclinării similare a axei de rota ție a ambelor
planete pe planul orbitei. Lungimile anotimpurilor marțiene sunt de aproximativ două ori
mai mari decât cele ale Pământului, deoarece distanța mai mare a lui Marte față de Soare face
ca anul marțian să aibă o durată egală cu aproximativ doi ani pe Pământ. Temperaturile de
pe Marte variază de la valori minime de v -143 °C (iarnă) până la maxime de până la 35 °C
(vara). Existența planetei Marte ca obiect rătăcitor pe cerul nopții a fost înregistrată
de astronomii egipteni antici. În perioada Imperiului Neobabilonian, astronomii
19
ANASTASIA COTÂRGĂȘANU, cl a s a a VIII-a, Școa l a Gri nți eș .
31
Didactice –elevi
babilonieni făceau înregistrări periodice despre pozițiile planetelor și observații sistematice

ale comportamentului lor. Despre Marte, ei știau că la fiecare 79 de ani există 37 de perioade
sinodice sau 42 de cicluri zodiacale. Au inventat metode aritmetice pentru a face corecții
minore la pozițiile previzionate ale planetelor.
DOMENIUL FORESTIER CU 70% BRAD DIN COMUNA GRINŢIEŞ20
În acest proiect voi vorbi despre pădurea din comuna Grințieș, județul Neamț, care
cuprinde: foioase (specii cum ar fi salcie căprească, mesteacăn, plop tremurător), rășinose
(brad, molid, pin, larice). Pentru început trebuie să vorbesc despre cum se cresc copacii:
prima data trebuie arat solarul și plantate semințele speciei de molid apoi se udă, prăsește,
plivește. După aceea se smulg din pământ și se duc în pădure unde sunt plantați pe
hectare. După 120 de ani, când trebuie tăiat, se cară pentru foc.
Ocolul silvic Poiana Teiului are 3 U.P. în care se află cel puțin 90 de urși. Fiecare
ocol are harta sa silvică după care se taie lemnul disponibil. Silvicultura are foarte multe
ramuri, cum ar fi: formatul solului, plantare, reproducere, resurse umane, regenerare ,
întreținere etc., care la rândul lor conțin multe alte
ramuri mult mai complicate, care îți dau mari dureri de cap la propriu și la figurat.
Legendele bradului.
Pentru a proteja un copil la naștere i se dăruiește simbolic un brad. Astfel, se alege
un brad din pădure și pe scoarța lui se scrie numele copilului. La fiecare aniversare, rudele
lui merg la brad cu ofrande. La maturitate, bradul devine pentru copil un frate spiritual, pe
care trebuie să-l îngrijească toată viața. Cu o zi înainte de nuntă, în casa mirelui bradul este
împodobit cu mere, nuci, batiste. A doua zi, este dus de un flăcău la casa miresei pentru a-i
transmite acesteia un mesaj din partea mirelui, într-o poezie cunoscută sub numele de orația
bradului. În cazul morții unui tânăr necăsătorit, o ceată de flăcăi merg în pădure și taie un
brad pentru a fi pus la căpătâiul celui mort. Arborele reprezintă un dublu vegetal al
sufletului celui plecat din această lume. Cântecul bradului tocmai povestea doborârii
copacului, ce este scos din mediul său natural și dus spre o lume necunoscută în care trebuie
să se integreze. Bradul, prin calitatea sa de a rămâne veșnic verde, este un simbol al vieții
eterne, al prosperității și al fertilității. În pădure se organizează zilele Grințieșului
(Festivalul Haiducilor), cu frica că un urs va simți mirosul de mici. Din fericire până acum
nu s-a întâmplat asta...
UNELTE ȘI ARME DE MII DE ANI GĂSITE LA O VECHE LUTĂRIE 21
Pe o terasă înaltă a dealulului Frasinul aflat în stânga râului Bistricioara în locul

numit Lutărie, s-au găsit niște unelte din vremea paleoliticului și mezoliticului. Acolo au fost
descoperite arme și unelte din silex 1 . Dovezi în care arata ca în zona aceea a existat o cultură
de tip gravettcan2 .
1 Silex: este o varietate de cuarț microcristalin sau criptocristalin. În vorbirea populară se mai
zice şi cremene.
2 Gravettian: se numeau oamenii acum mii de ani care trăiau în Europa Centrală de est sau
vest.
20
TEODOR BORTIŞCĂ, cl a s a a VIII-a , Şcoa l a Gri nţi eş, credem cu s pri ji nul domnul ui Ion Borti şcă , pă dura r
pens i ona r.
21
IONUŢ CURCĂ, cl a s a a VIII-a , Şcoa la Gri nţieş.
32
Didactice –elevi
STRĂMOȘII REPTILELOR 22
Dinozaurii erau reptile care își puteau flexa piciorele sub corp. În timp ce alte animale
se târau, dinozaurii puteau sa meargă pe două picioare și chiar să alerge,deci foloseau mai
puțină energie și au devenit animale active, cu sânge cald. Alte reptile aur rămas animale
lente, cu sânge rece. Au existat două ordine principale de dinozauri: cu bazin de reptilă,
saurischienii şi dinozaurii cu bazin de pasăre sau ornithisphieni. Acestea și-au început viața
cu mai mult de 160 de millioane de ani în urmă. Au dispărut acum circa 65 de milioane de
ani.
Dinozaurii au evoluat foarte mult în timpul perioadei geologice Triasic, acum circa
225 de milioane de ani în urmă. Unii erau așa de mici încât îi puteai să compari cu niște pui
de găină!Alții erau cele mai mari animale ce au existat vreodată pe Pământ. Ei s-au plimbat
pe toată planeta noastră în timpul Jurasicului, iar aceștia au murit la sfârșitul perioadei
Cretacice. Triasicul,Jurasicul și Cretacicul sunt numite „epoca dinozaurilor”.
Unul dintre cei mai mici dinozauri este Heterodontosaurus; avea un zâmbet larg,avea
trei tipuri de dinți.Dinții din față erau mici,tăioși și ascuțiți. Erau buni ca să smulgă frunzele.
Avea în fundul gurii dinți mari și mai lați. Acești dinți erau buni pentru mestecat. Masculii
aveau câte doi dinți lungi, ca niște colți, pe fiecare falcă.
Un alt dinozaur spectaculos puțin mai mare este Herreasaurus . Acest carnivor fioros putea
să deschidă gura foarte mare. Fălcile puternice alunecau în față și în spate și mușcau și
mestecau bine.În gura lui imensă se aflau mulți dinți puternici. Acesta a fost unul dintre
primele animale carnivore de mari dimensiuni. A trăit în Triasic, perioada de început a
epocii dinozaurilor.
22
CASIAN BORŞUC, cl a s a a a VI-a , Şcoa l a Gri nţi eş.
33
O mamă foarte bună era Maiasaura. Ca toți dinozaurii, Maiasaura depunea ouă.
Ouăle celor mai multe specii de dinozauri carnivori erau lungi și înguste. Dinozaurii
erbivori, cum era Maiasaura, făceau ouă mai rotunde. Acești dinozauri erau prea mari ca să
se așeze deasupra ouălor pentru a le cloci. În schimb, femelele de Maiasaura acopereau ouăle
cu frunze.
Gigantul din Africa, Rebbachisaurus.Acest dinozaur gigantic trăia în Africa. Avea o

excrescență osoasă sau o proeminență lungă pe spate, care probabil că îl ajuta să se
răcorească. Aerul proaspăt și briza puteau ajunge pe toată pielea ce acoperea această
excrescență lungă,ceea ce putea să-l liniștească pe dinozaurul furios!

„Fosilele” este un termen utilizat pentru resturile sau urmele biologice ce au vârsta
de peste 10.000 de ani în straturile Pământului.Aceste artefacte foarte foarte vechi se
formează prin carbonizarea plantelor și oaselor. Foarte multe din aceste fosile au fost găsite si
făcute exponate în muzee de istorie, agricultură etc. Unele fosile au fost găsite și în România,
în județul Mureș pe malul unei ape s-a gasit un ulcior de lut care s-a aflat că a fost creat acum
12000 de ani în urmă! Sus este o imagine cu așa-zisele artefacte.
34
Didactice –
CATHARSIS - anul XI - nr. 1 - Revista Şcolii Grinţieş și a Asociației Pro Grințieș profesori - sport
FOTBALUL23
Îndrăgit de către majoritatea participanţilor amatori sau profesionişti, de către

milioanele de admiratori, susţinători, spectatori şi telespectatori, recunoscut de către oamenii
de ştiinţă cu preocupări tangente la activitatea sportivă şi confirmat de către specialiştii în
psiho-sociologie, fotbalul a devenit un fenomen social al zilelor noastre. El este practicat în
mod organizat în mai mult de 130 de ţări ale lumii, numărând peste 250 milioane de jucători
legitimaţi.
Fotbalul, ca fenomen de suprastructură internaţională, are următoarele obiective:
• Valoarea socială a fotbalului este demonstrată de posibilitatea oamenilor planetei de a
participa în număr cât mai mare la acest fenomen.
• Valoarea sportivă a fotbalului apare prin efectele de sănătate psiho-fizice ale contactelor
permanente directe, a manifestaţiilor şi schimbărilor culturale.
• Valoarea psiho-socială este manifestată prin plăcerea de a juca sau asista la marele
spectacol al jocului de fotbal. Datorită fotbalului au dispărut de mult „gra niţele” relaţiilor şi
schimburilor libere între state, asociaţii sportive, specialişti,echipe,cluburi etc.
Fotbalul este un joc spectaculos, bazat pe măiestrie, capacitatea biologică şi starea de
sănătate a jucătorilor este o îmbinare armonioasă între mişcările naturale ca: alergarea,
săritura şi lovirea mingii cu piciorul,pe de o parte, şi deprinderile motrice specifice, pe de
altă parte.
Din aceste motive, fotbalul este considerat un important mijloc al educaţiei fizice, care
contribuie pozitiv la rezolvare sarcinilor acesteia.
Jocul de fotbal practicat în mod ştiinţific, contribuie la întărirea sănătăţii, la
dezvoltarea multilaterală a capacităţilor fizice şi psihice, la însuşirea unor deprinderi motrice
şi a unor cunoştinţe specifice de tehnică si tactică.
Fotbalul, fiind un mijloc al educaţiei fizice şi sportului, este practicat sub îndrumarea
completă a profesorilor de educaţie fizică şi a antrenorilor, constituind un proces instructiv-
educativ unitar. Într-un astfel de cadru organizatoric propriu, elevii, copiii, juniorii îşi pot
dobândi şi perfecţiona până la măiestrie, atât capacitatea biomotrică, şi tehnico-tactică, dar şi
baza psiho-nativă, necesară în competiţie. În desfășurarea jocului, posesia mingii este
condiţia determinată care asigură echipei şansa ca prin diferite exerciţii tehnice (şuturile la
poartă) şi acţiuni tactice să-şi creeze situaţii favorabile finalizării (marcarea golului care este
scopul jocului de fotbal).
Fotbalul, ca joc sportiv, cel mai răspândit şi îndrăgit pe toate meridianele lumii, are
de la înfiinţarea sa şi până astăzi un obiectiv precis: „echipa care va marca cel mai mare
număr de goluri va câştiga jocul, iar în cazul unui aceluiaşi număr de goluri jocul va fi
declarat egal”. (Cojocaru, 1994)
Majoritatea tehnicienilor care lucrează în fotbal consideră că în prezent, acest joc se
află în epoca sa de maturitate în ceea ce priveşte organizarea jocului şi posibilităţile de
exprimare ale jucătorilor.
Nu putem prevede ce va fi în viitor, totuşi, deocamdată, putem constata foarte multe
lucruri diferite faţă de fotbalul de acum câteva decenii, fie ca dinamică, fie ca exprimare, fie
ca pregătire etc.
Primul lucru cu care toată lumea este de acord şi care iese în evidenţă, este faptul că
jucătorii încep să facă faţă din ce în ce mai bine cerinţelor actuale, atât în poziţie de apărători
cât şi ca atacanţi.(Cernăianu, 1995)
23
Prof. ANDREI MIHAI MIHALACHE, Școa l a Gri nți eș .
35
Didactice –
Idealul în jocul de fotbal este libertatea de acţiune a jucătorilor în teren. Antrenorul

trebuie să încurajeze gândirea independentă a jucătorului şi să o dezvolte. Acesta trebuie să
se gândească la propriul său joc şi la felul în care poate să-şi ajute coechipierii faţă de
situaţiile mereu schimbătoare ale jocului adversarului. Fotbalul nu se poate juca pe baza
schemelor, oricât de complexe ar fi ele, ci numai cunoscând şi aplicând o serie de principii
fundamentale. Numai cel care se străduieşte să-şi ajute permanent coechipierii în timpul
jocului, înţelegându-i şi făcându-se înţeles, poate să atingă un înalt nivel al măiestriei
sportive. Unele elemente tactice se pot totuşi efectua după anumite scheme: aruncările de la
margine, loviturile de pedeapsă din apropierea careului de 16 metri, loviturile de colţ ca şi
cele libere şi indirecte ce se acordă în suprafaţa de pedeapsă. Totul depinde numai de
perseverenţa în pregătire şi aplicarea lor în joc şi, bineînţeles, de adaptarea lor la calităţile
jucătorilor.(Ionescu, 1995)
Bibliografie
Cernăianu, C. (1995). Fotbal. Probleme teoretico-metodice ale jocului și antrenamentului modern.
București: UNIV. Ecologica. FEFS.
Cojocaru, V. (1994). Curs de fotbal - specializare - vol. 1. București: A.N.E.F.S.
Ionescu, I. (1995). Football - Tehnica și tactica jocului. Timișoara: Helicon.
SPORT ȘI MIȘCARE - BENEFICII24
Activitatea fizică îți aduce numeroase beneficii care depind de tipul de efort pe care îl
faci. Mișcarea este cel mai important factor care îți îmbunătățește sănătatea, iar aceasta va
produce efecte pozitive indiferent de sportul pe care alegi să îl practici. Acesta e motivul
pentru care sportul pe care îndrăgești să îl faci îți va aduce cele mai multe beneficii. Iar daca
nu ai încă un sport preferat, testează în repetate rânduri și cel mai important, nu uita să faci
mișcare de câte ori ai ocazia!
Corpul uman este conceput să se miște, să alerge, să sară, să manipuleze lucruri. Însă
nu ne folosim întotdeauna trupul la întregul său potential. Tocmai lipsa de mișcare este
factorul care favorizează, printre altele, obezitatea, hipertensiunea și îmbătrânirea precoce.
Efectul mișcării fizice asupra stării de sănătate depinde foarte mult de intensitate, durată
și frecvență. O parte importantă a beneficiilor efortului fizic se obțin când depășim o anumită
durată (10 minute) de efort fizic constant, efectele fiind optime când ajungem la o durata de
30 de minute pe zi. Pentru a ne menține în formă este ideal să facem mișcare cel puțin de
cinci ori pe săptămână, introducând mișcarea în programul zilnic într-un mod asemănător
spălatului pe dinți sau al dușului. Există mai multe avantaje cât se poate de importante pe
care le aduce activitatea fizică zilnică, acasă sau la locul de muncă. O activitate fizică
moderată, îndrumată și executată corect, practicată zilnic, poate îmbunătăți sănătatea și
calitatea vieții dumneavoastră.
Toate sistemele organismului pot beneficia de avantajele mișcării fizice zilnice :
Sistemul nervos :
*îmbunătățeste capacitatea de concentrare, echilibrul, creativitatea și performanța intelectuală
*reduce stresul, anxietatea și frustrarea.
Sistemul osos :
*întărește oasele și îmbunătățește puterea musculară și rezistența
*articulațiile devin mai flexibile pentru a permite o mișcare mai ușoară
*reduce durerile de spate prin îmbunătățirea mobilității și o postură corectă
24
Prof. Rășchitor Romulus, Liceul “Mihail Sadoveanu”, Borca
36
Didactice –
*reduce riscul de osteoporoză și fracturi.

Sistemul circulator :
*reduce riscul de îmbolnăvire a inimii și de accident vascular cerebral
*îmbunătățește circulația sângelui
*ajută la scăderea colesterolului "rău" (LDL) și creșterea colesterolului "bun" (HDL)
*ajută la reducerea tensiunii arteriale crescute și previne apariția hipertensiunii arteriale.
Sistemul digestiv :
*ajută la controlul apetitului
*îmbunătățește digestia și eliminarea deșeurilor.
Sistemul respirator :
*reduce rata declinului funcției pulmonare
*îmbunătățește capacitatea organismului de a folosi oxigenul.
Alte beneficii :
*dezvoltarea fizică armonioasă în perioada de creștere
*reduce probabilitatea de apariție a diabetului și a unor tipuri de cancer
*ajută la menținerea unei greutăți corporale sănătoase
*îmbunătățeste imaginea de sine și sentimentul de încredere
*îmbunătățește sistemul imunitar
*ajută la odihna organismului prin îmbunătățirea calității somnului.
Forurile medicale recomandă mișcare zilnică. Acest lucru nu înseamnă ore întregi de
antrenamente la sală sau de alergare regulată, dimineața ori seara. Există o serie de variante
de activitate fizică moderată: mersul pe jos cel puțin 15 minute zilnic, urcatul scărilor,
joggingul practicat cât de des posibil, plimbările prin parc, mersul cu bicicleta, grădinăritul,
săritul corzii, curățenia. Sportul poate fi foarte divers, cel mai bun este în aer liber deoarece
expunerea la lumina naturală stimulează sinteza vitaminei D, benefică pentru imunitate.
Astfel, plimbările și activitățile fizice au efecte pozitive asupra sistemului imunitar.
Mersul pe jos, ciclismul, exercițiile la sala, înotul, sporturile de echipă, chiar și exercițiile
simple pe care le poți efectua acasăsunt benefice. Important este să faci mișcare cu
regularitate, cel puțin de trei ori pe săptămână.
Drumeţiile în aer liber constituie modul cel mai sănătos de petrecere a timpului liber la
sfârşit de săptămână, vacanţe, contribuind în mod special la alimentarea sistemului nervos
cu oxigen şi la refacerea energiei lui, prin buna dispoziţie pe care drumeţia în grup o crează
şi o menţine. O activitate fizică constantă (de două-trei ori pe săptămână), începută de la
vârsta de trei-patru ani are un rol preventiv foarte important, întărește imunitatea, previne
îmbolnăvirile și obezitatea, ajută la dezvoltarea corectă a musculaturii, întărește sistemul
osos, ajută la o postură corectă și, nu în ultimul rând, echilibrează sistemul endocrin al
copilului. Pe lângă aceste efecte asupra organismului, are un rol la fel de important în
dezvoltarea mentală și psihică sănătoasă. Copiii care practică un sport în mod constant sunt
mult mai sociabili, comunicativi și disciplinați, așadar încurajați-i pe cei mici să îndrăgească
sportul!
Exerciţiile fizice au un rol bine definit în menținerea sănătații, acest lucru fiind cunoscut
din cele mai vechi timpuri. Este unanim cunoscut faptul că atât corpul uman, cât și psihicul
au nevoie de exerciții fizice pentru a-și menține integritatea și buna funcționalitate. Mersul pe
jos este una dintre cele mai naturale și simple forme de miscare! De fapt, important este să
începi să te miști. Astăzi poate mai puțin, dar mâine poate mai mult! Să-ți propui cum să faci
mișcare mâine sau săptămâna viitoare! Să-ți implici și familia, prietenii, să te distrezi ca să
poți să menții o minte sănătoasă într-un corp sănătos!
BIBLIOGRAFIE, https://www.cdt-babes.ro/articole/miscare-fizica.php
https://www.sfatulmedicului.ro/Sanatate-prin-sport/importanta-miscarii-in-mentinerea-
sanatatii
37
D idactice –elevi
Ianuarie – M artie 2023 sport
DECĂDEREA REGELUI!25
Istoria Realului
Clubul Real Madrid a fost fondat în 1897 sub
denumirea de Ski Sport în orașul Madrid. Dar în 1900 se
împarte, urmând ca în 1902 să ia naștere F.C. Madrid, fiind una
dintre puținele echipe care nu a retrogradat din La Liga. La 3
ani distanță câștigă primul lor titlu din o serie lungă de titluri.
F.C. Madrid este una din fondatoarele Federației Spaniole de
Fotbal. Titlul de Real (regal) îi este oferit de regele Spaniei. În
1931 câștigă al doilea titlu, anul următor repetă performanța,
fiind prima echipă care câștigă de două ori consecutiv La Liga.
În 1931, Real Madrid își pierde titlul de ”Real” și
redevine F.C. Madrid, din cauza celei de-a Doua Republici Spaniole. În 1943 are loc o partidă
istorică contra Barcelonei în care Galacticii câștigă cu 11-1 din cauza problemelor fotbaliștilor
Barcelonei cu securitatea. După terminarea celui de-al Doilea Război Mondial devine
manager Santiago Bernabéu după care este denumit și astăzi stadionul Madrilenilor.
Santiago Bernabéu a fondat la fábrica, academia de copii și juniori ai Realului, care aduce
anual sume importante la echipă cu care a adus fotbaliști din străinătate, lucru rar la acea
vreme. Printre primi aduși a fost Alfredo Di Stéfano.
În 1955 este înființată Cupa Campionilor care a fost câștigată în primele 5 ediții de
Real Madrid cu Alfredo Di Stéfano, Ferenc Puskás și Francisco Gento. În 1966 câştigă a
șasea cupă a campionilor. În 1978 presedintele clubului Santiago Bernabéu a murit. Urmând
o perioadă mai slabă, dar care nu a durat mult, urmând să formeze o nouă super generație,
cu lideri pe Emilio Butragueño și Hugo Sánchez. În anii ’90 au mai strâns o echipă superbă.
Promovând fotbaliști ca Fernando Hierro sau Raúl González. Raúl González fiind
fotbalistul cu cele mai multe apariții pentru Real Madrid. Și aducând fotbaliști legendari
precum Roberto Carlos sau Clarence Seedorf. În 1999 câștigă a șaptea Cupă a Campionilor.
După acea urmează generația Galactică din care făceau parte Ronaldo Nazario, Luis Figo,
Zinedine Zidane și mulți alții. Cu această super echipă câștigă Champions League în 2001.
Urmând o perioadă mai slabă, în care câștigă câteva trofee interne, dar nu obțin
niciun rezultat în Champions League. Dar începe era Ronaldo, în care se afirmă la Real
fotbaliști precum: Cristiano Ronaldo, Sergio Ramos, Karim Benzema, Luka Modrić, Toni
Kroos, Pepe, Raphaël Varane sau Casemiro. În care au câștigat 4 Champions League în 5
ani. Apoi în 2019 l-au vândut pe Cristiano Ronaldo, o mare greșeală. Din 2019 până în
prezent nu au trecut de optimi. Dar sper și știu că își vor reveni.
Real Madrid a câștigat 33 de titluri în La Liga, 19 Copa del Rey, 10 Supercopa de
España, 1 Copa De La Liga, 13 Cupe ale Campionilor, 2 Cupe UEFA, 4 Cupe ale Campionilor
Mondiale a Cluburilor și 4 Supercupe ale Europei
Jucătorul cu cele mai multe goluri pentru Real Madrid este Cristiano Ronaldo cu 434
de goluri.
Jucătorul cu cele mai multe apariții pentru Real Madrid esteRaúl cu 741 de apariții.
În concluzie, Real Madrid este un gigant al fotbalului. Cât timp există fotbal există
și Real Madrid!
25
Matei Daniel Dieaconu, CLASA A VIII -A, Şcoa l a Gri nţi eş.
38
D idactice –elevi
De la cei mici...
MĂRȚIȘORUL, SIMBOLUL PRIMĂVERII26
Minunatele tradiții încă se mai păstrează. Una din acestea este sărbătorirea venirii
primăverii. Simbolul străvechi al acestei sărbători speciale este mărțișorul. Mărțișorul este
reprezentat, încă din vremurile de demult, prin împletirea unui fir alb cu un fir roșu. Demult,
dar în zona noastră, încă se mai păstrează această tradiție, fetele oferă băieților un mărțișor în
prima zi de primăvară. Dar și băieții dăruiesc fetelor un simbolic mărțișor.
Întreaga lună martie se poartă splendidul mărțișor la piept. Firul în două culori
reprezintă și cele două anotimpuri, iarna și vara. Firul alb simbolizează sănătatea, bucuria,
puritatea, iar firul roșu reprezintă frumusețea vieții, prietenia. Mărțișorul , am putea spune
că simbolizează, prin unirea celor două fire, însuși soarele.
Legendele spun că mărțișorul ar fi fost tors de către Baba Dochia în timp ce urca cu
oile pe Ceahlău.
Venirea primăverii aduce o străveche tradiție la viață. E
bine ca această tradiție să fie păstrată cu sfințenie de noi cei mai
tineri, să nu fie uitată.
Mărțișorul aduce zâmbetul oricui.
NUNTA TRADIȚIONALĂ ROMÂNEASCĂ27
Tradițiile populare românești sunt desprinse parcă din negura vremurilor. Pregătirea
nunții este una dintre cele mai frumoase tradiții românești.
La orice nuntă tradițională sunt mulți pași de făcut. Conform tradiției, mirele trebuie
să ceară mai întâi permisiunea viitorilor socri. Din acel moment cei doi tineri încep frumoasa
lor călătorie. Acest obicei dinaintea nunții poartă numele de petiț. Pregătirea portului
tradițional pentru importantul eveniment avea un loc deosebit în pregătirea nunții. Mirele își
pregătea cămașă țesută splendid împodobită, ițari, brâu și desigur bundița. Mireasă purta o
cămașă cu poale bogat decorată cu culori vii și modele populare, catrința la fel de fermecător
creată, un brâu simplu decorat și desigur, voalul minunat. Tânărul bărbat cu alaiul de
nuntași merge la casa nașilor. La rândul lor nașii primesc nuntașii cu bucate, preparate și
vin. După ce au fost ospătați cum se cuvine, nașii iau lumânările pentru cununie si voalul
miresei. Apoi urnesc din loc cu alaiul mergând către casa miresei. Nașa o va ajuta pe
viitoarea logodnică să se gătească, iar mai îndată îi va prinde voalul alb. Dar mireasa rămâne
ferită de ochii curioși ai mirelui. Pe fundal este cunoscuta muzică „Ia-ți mireasă ziua bună”.
Acesta este un moment emoționant pentru rude si părinți. De acum cei doi sunt pregătiți să
meargă în fața lui Dumnezeu pentru a-și mărturisi iubirea veșnică. După ce mireasa este
ferchezuită, mirele îi va da minunatul buchet de mireasă și o poate admira cât vrea în tinuta
splendidă. Înainte de a merge la biserică se va rupe turta miresei pe care nașa o va împărți
tuturor, iar mai apoi să joace hora miresei purtată cu trei pași în față și trei înapoi după cum
spune tradiția.
Nunta e cu adevărat un moment important în viață. Tradițiile acestea sunt fără
îndoială splendid de spectaculoase. Pe acea vreme oamenii știau cu adevărat cum să petreacă
la o nuntă, uneori ținând chiar și trei zile și nopți. Îmbrăcămintea simplă, fără prea multe
complicații. Nunta de atunci era cu adevărat de preferat.
26
TEODORA TOPOLICEANU, cl a s a a VI-a , Şcoa l a Gri nţi eş.
27
TEODORA TOPOLICEANU, cl a s a a VI-a , Şcoa l a Gri nţi eş.
39
D idactice –elevi
POVESTIRI GRINȚIEȘENE28
1. Povestiri de la Biserica „Duminica tuturor sfinților”
La numai 10 km distanță de granița fostului imperiu austro-ungar, cea care despărțea

Moldova de Transilvania,în Munții Neamțului, la Grințieș, se află o bisericuță de lemn ce
datează de la sfârșitul sec. al 18-lea.
Istoria ei, transmisă de familiile celor de la Grințieș, spune că ar fi ridicată de 17 familii de
refugiați din Ardeal. Aceștia au trecut munții spre libertatea vremii prigoanei religioase a
împărătesei Maria Tereza. Au ajuns în Moldova, pe moșia boierilor Cantacuzini și a
Sturzeștilor, de pe valea Bistricioarei, au căpătat învoire să poposească aici și să-și facă
acareturi și case. Pentru că plecaseră din Ardeal din datoria de a fi liberi, de a apăra credința
în care s-au născut, nu au stat prea mult timp fără de a avea un lăcaș de a se închina la
Dumnezeu.
Lăcașul a servit drept biserică de parohie întregii așezări vreme de mai bine de două sute
de ani. Abia în anul 2005 au început lucrările la o biserică nouă, de zid. Func ționează din
2001 ca parohie a localității Grințieșul Mare.
Valoarea locașului este dată de inventarul iconografic și de cartea bisericească ce se
găsește în interior. Catapeteasma este expresia cea mai de preț a valorii sale de netăgăduit.
Pictura realizată în anul ridicării bisericii este uluitoare, dar puțin înnegrită. Interiorul se
remarcă printr-un sistem deosebit de boltire.
Casă veche din Grinţieş

2. Satul de la graniță
Grințieșul Mare este unul dintre satele componente ale comunei Grințieș. Situat în Munții
Neamțului, localitatea se află în apropierea unor destinații turistice extrem de vizitate:
Ceahlăul, zona Bicaz, zona Tulgheș din Transilvania.
Se spune că numele acestui loc ar proveni din germană, de la denumirea termenului
granița - Die Grentze.
28
ANA MARIA MOLDOVANU, cl a s a a VIII-a , Şcoa la Gri nţieş.
40
CATHARSIS - anul XI - nr. 1 - Revista Şcolii Grinţieş și a Asociației Pro Grințieș etnografie
DATINI ȘI OBICEIURI STRĂVECHI29
Obiceiuri tradiționale în Grințieș * Ce sunt tradițile? * Descântece * Dansuri tradiționale

Cum se păstrează? * Părerea localnicilor despre acestea*
1.Ce sunt tradițiile?

Tradițiile sunt un patrimoniu cultural sau un ansamblu de concep ții și datini ce se
desfă șoară în cadrul unor grupuri sociale sau grupuri na ționale. Ele se transmit din
genera ție în genera ție, dându-i grupului respeciv trăsătura sa specifică.
2.Descântece
Descântecele erau folosite în vechime de oameni pentru alungarea anumitor rele: a
deochiului, a vrăjitoriilor, a beției, a farmecelor etc.
Descântec de deochi
Fugi deochi dintre ochi,
Dintre gene și sprâncene,
Din fa ță, din cap și din mână,
Din picioare, ma țe și oase,
Ducându-te peste nouă mări și țări,
Că acolo te a șteaptă
Nouă fete de împărat
Cu mese întinse
Și cu fripturi aprinse,
Și când s-a deochia mâ ța și câinele
Aunci să se mai deoache [numele]
Atunci și nici atunci.
3.Dansuri tradiționale
Dansuri tradiționale de iarnă - ursul, capra, căluți, masca ți etc.
- populare - hore, sârbe, învârtite, coasa, bra șoveanca etc.
4.Cum se păstrează?
Acestea încă se păstrează foarte bine cu ajutorul localnicilor și a ,,FestivaluluiHaiducilor”,
care ne reamintește an de an de haiduci, de dansuri, cântece, port popular, mâncăruri
tradiționale și ne dovedește cât de boga ți suntem prin tradiție; de asemenea, de locurile
frumoase pe care le avem.
Nea Ilie Mârcă, care a fost vornicel de nuntă vreme de peste şase decenii…
29
ELENA AMĂRIUCĂI, cl a s a a VIII-a , Şcoa la Gri nţieş
41
etnografie
Tradiţii şi credinţe ancestrale…
ŢESUTUL – OCUPAŢIA DE BAZĂ A MUNTENCELOR 30
Dacă ne-am întoarce în timp cu câţiva sau chiar sute de ani în urmă, am plânge de
milă bunicilor noastre şi ne-am întreba (pe drept cuvânt) cum rezistau, cum făceau faţă
„nevoilor”.
Documentele vremii atestă că erau rare familiile care aveau doi-trei copii. De regulă
numărul acestora era cuprins între cinci şi zece. Astăzi familiile ce au doi copii, intră de
multe ori în panică: „Cu ce-i îmbrac? Ce jucării le cumpăr? Ce le iau „bun” de mâncare? Ce
zic colegii, vecinii?” etc. Sunt câteva întrebări care macină pe fiecare părinte şi nu-l lasă să se
odihnească.
Revenind la bunicuţe, e adevărat că ele duceau greul gospodăriei. Bărbaţii, uneori
lipseau cu săptămânile sau chiar cu lunile, fiind plecaţi la muncă în pădure, la cărăuşie sau la
plutărit, meserii specifice zonei. O zonă de munte unde se puneau câteva cuiburi de cartofi,
se semăna o prăjină, două de „păpuşoi ciocantini”, ceva fasole, un strat de cânepă şi poate şi
ceva in.
Opt, zece suflete, erau greu de hrănit. Baza era creşterea animalelor; laptele, brânza,
ouăle, carnea reprezentau hrana de bază. Laptele dulce, laptele acru, brânza cu mămăligă,
scrobul, jumările, borşul etc. erau meniul zilnic. Dar, pentru a prepara astfel de delicatesuri,
pe care le apreciem şi azi, e nevoie de animale. Cine avea grijă de ele? Aţi ghicit: femeile.
Din primăvară puneau seminţele, prăşeau, pliveau, făceau fân, culegeau roadele,
uscau prunele pe lozniţe, făceau dulceaţă , compot, poverlă (un gem de prune), murături ...
O să spuneţi: „Nu e posibil! Vitele ... copiii?...” Ba da, chiar mai mult făceau. Copilul
de trei ani avea grijă de fratele mai mic, iar un băiat la cinci-şase ani era stâlpul familiei,
îndeplinind treburile bărbăteşti, iar fetele, de aceeaşi vârstă erau „gospodine”, înlocuind
mama la multe treburi. Închipuiţi-vă câtă treabă făcea o familie compusă din opt-zece
membri, din care cel mai mic avea opt-nouă ani (ăsta ducea apă şi ce mai era nevoie). Deja
mama coordona astfel de activităţi.
Rămâne problema îmbrăcămintei. Oaia, animal specific zonei montane, dă lapte din
care se face brânză (şi nu numai), miei, carne, dar, în fiecare an – lână. Aş putea spune că
lâna era un fel de aur pentru ţărance. După ce lâna era tunsă, primăvara, era spălată de
„usuc”, dată la pieptănuş, pentru a scoate „părul” şi lâna fină. Ambele erau aşezate în caiere
şi apoi toarse în fire, mai groase sau mai subţiri, în funcţie de folosinţă. Din păr se ţeseau
traistele mari (un fel de plase destinate transportului de mărfuri) şi cele mici, cu care femeile
mergeau la biserică sau le puneau pe umăr în zilele de sărbătoare (ca pe nişte genţi, poşete).
Din lână – îmbrăcau casa şi familia. Împleteau ciorapi (colţuni) şi flanele (plovere), ce
rămâneau în culoarea naturală sau erau vopsite cu ajutorul unei fierturi de coajă de nucă,
ceapă etc. ce le dădea o culoare maronie şi „care nu se spăla”.
Urmează să mai spun ceva despre partea cea mai dificilă, utilă, dar şi plăcută a
bunicuţelor. Plăcută, pentru că, de regulă, se asociau două – trei pentru o lucrare, iar timpul
trecea mai uşor. Util, pentru că fiecare îşi făcea un covor, o cuvertură, câteva prosoape, o
traistă, o carpetă sau poate o catrinţă, nişte pânză, câteva ţoale şi câte altele. Fiecare lucra cam
ce avea nevoie, dar de multe ori făceau schimb.
Nu se poate vorbi de ţesut fără urzeală. Pe timpurile vechi era asigurată din cânepă, o
plantă din a cărei tulpină, după „topire”, „meliţare” se obţin nişte fire ce pot fi toarse,
obţinându-se un fir, mai gros sau mai subţire, tot după necesităţi. Din firele toarse mai
subţire se făcea pânză. Din aceasta se confecţiona lenjerie de pat, dar prin decupare şi o
30
Învă ţă tor ILIE ALEXANDRU, meşter şi ra ps od popul a r, Gri nţi eş.
42
etnografie
coasere „cu mâna” se obţineau „cămeşoaiele”, un fel de rochii fără mâneci, lungi, până
aproape-n călcăie, pe care le purtau vara şi fetele şi băieţii.
Dacă erai băiat de însurat şi mergeai „în peţit”, iar pereţii casei fetei erau goi, plecai.
Însemna că fata, ori e prea săracă şi nu avea de unde să-şi facă zestre, ori e prea leneşă. Dacă
fata era săracă, dar şi mai frumuşică, viitoarea soacră se uita la „burloi”, partea din sticlă a
lămpii. De era şters bine, era un plus. Tot soacra mai arunca câte „un ochi” în faţa sobei şi,
dacă avea posibilitatea, pe sub pat. În acele vremuri, nu se făcea multă şcoală, iar telefoanele,
calculatoarele lipseau cu desăvârşire.
Domnul învăţător Ilie Alexandru, meşter ţesător, la muzeu, într-un expozeu despre măiestria sa
Totuşi, pe un urzoi, un fel de cadru făcut din patru dreptunghiuri de lemn îmbinate,
femeile urzeau, adică puneau firele, potrivit lungimii şi lăţimii ţesăturii, le strângeau în aşa
fel încât să nu se încurce la întins (dacă aveţi mame sau bunicuţe ce ştiu să urzească, rugaţi-le
să vă spună cum calculează). Toate astea se pun pe stative, un fel de cadru rudimantar, dar
foarte complex, din lemn, pe care sunt amplasate sulurile, iţele, spata, vatalele, călcătorii ...
Ce făceau la stative? Pânză, covoare, carpete, ştergare ... tot ce era necesar în casă.
Când? De regulă, iarna, printre treburile gospodăriei. Cum le făceau? Cu dragoste de familie
şi cu un neasemuit simţ al frumuseţii şi al respectării tradiţiei.
Toţi cei ce cred că tradiţia face parte din sufletul nostru, al românilor, pot veni la
Muzeul Grinţieş, unde veţi descoperi documente ale trecerii strămoşilor noştri prin vremuri
şi vă voi putea da relaţii despre acest fermecător meşteşug, pe care şi eu l-am deprins din
copilărie.
43
etnografie
Tradiţii şi credinţe ancestrale…
NAȘTEREA ÎN LUMEA SATULUI – TRADIȚIE ȘI SUPERSTIȚIE31
În ziua de astăzi procesul aducerii de viață nouă în această lume pare unul foarte
complicat, printre ecografii și vitamine, recomandări, muzica simfonică pe care copilul o
ascultă încă din pântecele mamei și alte minuni care par cu totul un basm dacă e pus față în
față cu tradițiile și obiceiurile oamenilor vechi. În lumea satului de acum 70 – 80 de ani nu
există astfel de obiceiuri, cu toate acestea perioada unei sarcinii este la fel de complicată și
plină de însemnătate, de la început și până în primele luni de viață ale copilului.
Acest articol se dorește o trecere în revistă, o analiză generală asupra credințelor și
superstițiilor care înconjurau această perioadă văzută aproape mistic prin ochii oamenilor
simpli. Pentru a putea înțelege subiectul trebuie să ne gândim la viața unei femei în lumea
satului, în acest sens viața ei se împarte în două mari etape, prima etapă este de la nașterea ei
până în momentul căsătoriei, perioadă în care trebuie să învețe să facă mâncare, să
muncească și să țină o gospodărie. A doua perioadă este din momentul căsătoriei până la
moartea acesteia, imediat după căsătorie se așteaptă de la aceasta să nască cât mai repede
urmași, în cazul în care nu reușește să rămână însărcinată se consideră că a dat blestemul
peste dânsa, că a fost deochiată și pedepsită pentru păcatele familiei, astfel pentru a putea
scăpa de blestem își petrece viața printre slujbe la
biserică, descântece și vrăji pentru fertilitate.
Căsătoria reprezintă și pasul primordial
pentru naștere, un copil născut înaintea căsătoriei
reprezintă o rușine, nu doar pentru viața femeii care
nu se va mai căsători sau va reuși foarte greu să se
căsătorească pierzându-și puritatea, dar și pentru
întreaga familie. De o importanță la fel de mare este
și sexul copilului, aflat doar la naștere, în schimb se
putea da cu părerea, există o întreagă știință populară bazată pe forma burții, dacă burta este
mai jos se va naște băiat, dacă este mai sus se va naște fată, dacă pe perioada sarcinii dormi
pe partea stângă va fi băiat, iar pe dreapta- fată, dacă burta pare tare și dură va fi din nou
băiat, iar dacă pare mai moale este fată. În același timp poftele din timpul sarcinii pot indica
sexul, dacă viitoarea mamă poftește dulciuri și fructe va naște fată , iar dacă poftește
mâncăruri sărate va naște băiat. Dacă gravida apucă o cheie de partea rotundă va avea fată.
iar dacă o apucă de partea ascuțită va avea băiat, iar aceste superstiții se pot prelungi la toate
elementele vieții. Dorința principală a viitorilor părinți este de a avea un băiat, întrucât un
băiat va păstra pământurile și averea familiei, va putea munci pământului și gospodăria și va
aduce zestrea viitoarei sale soții acasă. Dacă nou-născutul este fată, aceasta reprezintă un
motiv mai mic de bucurie, părinții trebuie să pună de o parte, să îi adune zestre și să dea
parte din avere la căsătoria acesteia, ceea ce înseamnă că gospodăria scade și părinții sunt în
pierdere, cu cât zestrea este mai mare, cu atât fata se va căsători mai repede și mai bine, o
zestre mare înseamnă șansa de a urca pe scara socială a satului și de a intra într-o familie
bună.
O altă serie de superstiții se bazează pe lucrurile pe care mama le face în timpul
sarcinii, dacă va mânca două poame lipite una de alta va da naștere unor gemeni, dacă știe că
este însărcinată și nu spune când este întrebată va da naștere unui copil mut, dacă va lovi un
câine cu piciorul va naște un copil „câinos la inimă”, un copil rău, cu inima rea, dacă va lovi
31
CARMEN TĂTARU, s tudent, Fa cul ta tea de Is tori e, Uni vers i ta tea “Al exa ndru Ioa n Cuza ”, Ia şi .
44
etnografie
o pisica cu piciorul va da naștere unui copil cu mult păr, dacă trece peste vreo funie copilul
se va naște cu cordonul ombilical încurcat în jurul gâtului, iar dacă va sta pe saci sau în
pragul casei va avea o naștere anevoioasă.
Odată copilul venit în lume în jurul lui se înfiripă un alt set de superstiții mistice pe
care familia trebuie să le respecte cu strictețe. La naștere copilul trebuie cântărit, să nu se
lipească farmecele de el, dacă i se va descânta vreodată de leac trebuie descântat cu atâta apă
cât a cântărit la naștere, copilul nu trebuie spălat până nu îi cade buricul, iar apa folosită
trebuie aruncată la rădăcina unui copac, dacă la naștere e vreme frumoasă afară acesta va fi
norocos și fericit, iar dacă e timp rău și furtunos atunci va avea de înfruntat multe lucruri în
viață, de asemenea dacă se naște imediat după miezul nopții va fi norocos toată viața,
hainele spălate ale copilului trebuie strânse înainte de apusul soarelui pentru că altfel se fură
somnul copilului, iar acesta trebuie înfășat strâns pentru a nu îi crește picioarele strâmbe.
Călătoria spirituală a mamei nu se termină în momentul nașterii, aceasta mai are de urmat
câțiva pași pentru a reintra în normalitate. În primele zile de după na ștere trebuie chemat
preotul, de preferat în a 8-a zi după naștere pentru a efectua o serie de rugăciuni (molifte),
una pentru prunc, una pentru mamă și una pentru moașă. Pruncul este binecuvântat și
ocrotit de duhurile rele, iar pentru mamă rugăciunile sunt de cură țare, de însănătoșire și
iertarea păcatelor. La împlinirea de 40 de zile de la naștere se efectuează a doua moliftă care
permite mamei să intre din nou în biserică și anticipează slujba de botez pentru copil. Până la
această slujbă tradiția spune că mama nu are voie să iasă din grădină și nu are voie să
meargă la fântână, deoarece se crede că spurcă apele și nu vor mai bea alți oameni de acolo,
de asemenea până în momentul botezului copilul nu poate fi scos în afara grădinii, trebuie să
i se pună o brățară roșie la mână pentru a nu fi deochiat, iar în cazul în care se primesc
vizitatori călcâiele copilului trebuie date cu tăciune de la sobă tot pentru a nu fi deocheat.
După botez copilului i se va face o baie alături de nași sau sub denumirea tradițională
„scoaterea din mir”; originile acestei tradiții sunt păgâne, existând cu mult înainte de
creștinism, dar ca orice tradiție a fost păstrată și cu timpul integrată ritualului creștin. Apa
folosită trebuie să fie neîncepută, luată de la izvor sau fântână diminea ța, de baie se vor
ocupa doar femeile, mama, nașa și celelalte participante. În apă se pun diverse obiecte
precum orez pentru bogăție, ouă pentru sănătate, un obiect de aur sau argint pentru a fi
curat, zahăr pentru a fi dulce, busuioc și petale de flori pentru a fi frumos, mir și apă sfințită
pentru curățenia spirituală, o piatră pentru a fi puternic și coajă de măr roșu pentru a fi
proaspăt. În timpul procesului participantele trebuie să își asume rolul de ursitoare și să îi
dorească, să îi ureze diferite lucruri de bine copilului. La final apa trebuie aruncată la
rădăcina unui pom dacă este vorba despre un băiat sau la rădăcina florilor dacă este fată.
Toate aceste obiceiuri însumează lumea omului de la sat, arată mentalitatea și
credințele oamenilor simpli care văd misticism în fiecare părticică de viață. Toate aceste
superstiții și tradiții își au nașterea în multiplele întrebări ale oamenilor, din imposibilitatea
de a răspunde, de a încerca să ghicească viitorul, aceștia își imaginează, își creează propriul
univers plin de semnificații. Leagănul din lumea satului este dat de familie care în sine
reprezintă un univers propriu în care fiecare își face legea după bunul plac. Majoritatea
informațiilor din acest articol referitoare la superstiții și tradiții mi-au fost zise de mama și de
bunica, semn că lumea satului se învârte mai greu, se mișcă înăuntrul propriului sens și
istoria pare să rămână pe loc ceva mai mult timp.
Bibliografie:
Arthur Gorovei – „Credinți și superstiții ale poporului român” – Editura Grai și Suflet – Cultura
Națională, București 2003.
Informații culese de a gospodine din satul Grințieșu Mic.
45
etnografie
Invitaţie la turism montan…
SATULE, CU DOR 32
În vara anului 2020 pe parcursul mai multor săptămâni am colindat in lung și în lat
comuna Grințieș, în căutarea creatorilor de artă populară, a păstrătorilor tradițiilor și
obiceiurilor. Pe plaiul Grințieșului se păstrează încă tradiția rurală pură , se practică la
propriu , face parte din viața comunității. Am găsit oameni cu preocupări pentru cultura
material și spirituală care au legături profunde cu trecutul comunității, au conștiința valorii
neamului, obiceiurile și tradiția popular fac parte din fibra și ființa lor. Cercetarea
etnofolclorică parte integrantă a proiectului "Satule, cu dor!" realizat de Ansamblul Folcloric
Floricică de la munte a scos la iveală locuri, tradiții și oameni în imagini și filme
documentare.
La începutul anului 2021, Ministerul Culturii a inițiat proiectul

"#împreunăPromovămRomânia". Printre locurile alese s-a aflat și comuna Grințieș din
județul Neamț, iar fotografiile realizate de noi au fost promovate la nivel național. Iată ce
menționau cei de la MinisterulCulturii în prezentare: "Locuri, tradiții și oameni în imagini
din comuna #Grințieș ✅ #Grințieș este una dintre comunele din județul #Neamț, în care
merită să te oprești măcar pentru câteva clipe din drumul tău.
Motivul este simplu: aici, tradițiile și obiceiurile populare sunt puse la loc de cinste de
toți locuitorii comunei. Drept dovadă stau portul popular de o frumusețe aparte, purtat încă
la sărbători sau evenimente, dar și perpetuarea îndeletnicirilor tradiționale, așa cum este
obiceiul de iarnă „Banda lui Bujor”.
32
DEDILIA POPOVICI, Centrul de cultură şi Arte „Carm en Saeculare” Neam ţ . Fotografii TAVI POPA.
46
Acest obicei reprezintă o confruntare simbolică dintre haiducii lui Bujor și poteră și
este încă practicat în Ajun de Anul Nou și în ziua de Sfântul Vasile. Despre aceast obicei
găsim menționări până și în scrierile lui Alecsandri, Russo, Rosetti, Kogălniceanu şi Asachi.
Aici poți vizita și un obiectiv inclus în lista monumentelor istorice din județul Neamț
ca monument de interes local: biserica de lemn „Duminica Tuturor Sfinților” din satul
Grințieș. Construcția datează din secolele al XVIII-lea și al XIX-lea și este clasat ca monument
de arhitectură.
Dacă vrei să te bucuri de toate acestea, trebuie să știi că localitatea se află lagranița cu
județul Harghita, așezată chiar pe valea râului Bistricioara.
#ÎmpreunăPromovămROMÂNIA!"
Am constatat că fața satului românesc este alta acum,
dar fărâme din ce a fost odinioară găsim încă. Uneledintreele
se regăsesc în muzee, altele în sate, acolo unde pe biserici și
case de lemn, pe țesături și straie, parcă se văd bătăturile
palmelor muncite ale țăranilor, care le-au făurit și care ni le-
au lăsat de zestre. Moștenirea pe care ne-o transmit satele
Grințieșului este una foarte mare. Aici i-am întâlnit pe
meșterii țesători, Maria Mârcă și Ilie Alexandru care au
învățat ceea ce știu să facă de la părinți, iar acum predau mai
departe ștafeta meșteșugului urmașilor. Am vizitat moara de
pe Bistricioara a lui Emil Diaconu, unde ni s-a deschis o nouă
perspectivă asupra inteligenței populare și asupra felului de
a munci al înaintașilor noștri. L-am cunoscut pe bădia
Dumitru Chelaru, făuritor de șteze pe pârâul Grasu Mare care
și-a construit în ograda din satul Poiana o troiță de unde
Dumnezeu veghează spre binele oamenilor. Afundându-ne
sprepădure am ajuns la Bordeiul lu' Luțu ,Ludovic Gabor. un muntean neaoș care doinește
povestea lui Vasile cel Mare. Dar și meșteșugește toate cele ,fiind fierar ,tâmplar,dulgher. Am
realizat că dragostea pentru sat te îndeamnă să-i înveți rosturile. Bădița Ilie Mârcă, gazdă
primitoare ne-a povestit despre uimitoarea sa experiență, de-o viață ca vornicel, pe la mai
toate nunțile din zonă și despre rolul vornicelului în desfășurarea ceremonialului de nuntă.
Nonagenarul Ilie Mârcă este depozitarul unei istorii realesiculturaletrecutepe care ne-a
dăruit-o spreconservare. Atelierul de meșteșuguri alături de casa din lemn, din central
comunei Grințieș sunt locuri în care merită să te oprești, deoarece aici tradițiile,
meșteșugurile, arta populară sunt la rang de cinste datorită abnegației profesorului Daniel
Dieaconu, de a colecționa și păstra vie identitatea satului. La finalul periplului nostru ne-au
fost gazde membrii din Ceata lui Vasile cel Mare , care ne-au întâmpinat în sunet de
buciume, introducându-ne într-o atmosferă arhaică. Îmbrăcați în frumosul strai popular:
Ludovic Gabor, Ilie Alexandru , Constantin Ceapă , Gavril Tănasă, Valentin Ghiorghiu au
intrat în rolurile vestiților haiduci din zonă, aducând în timp real frumoasele obiceiuri
practicate în perioada sărbătorilor de iarnă.
Cu versurile din Banda lui Bujor în minte și cu imaginea onfruntării simbolice dintre
haiduci și poteră pornim spre alte locuri pentru a afla povești despre oameni; locuri și fapte.
Scopul proiectului "Satule, cu dor!" este unul esențial și anume să nu lăsăm să moară
folclorul pentru că reprezintă sufletul neamului nostru și al satului românesc.
47
Aventură
LEGENDĂ ȘI CERCETĂȘIE: GRINȚIEȘ, JUDEȚUL NEAMȚ, 12-15 IULIE 201833
În cercetășie învățăm să iubim natura, țara și mai ales oamenii din ea, motiv pentru
care încercăm, în fiecare an, să descoperim și să cunoaștem locuri superbe și oameni
minunați.
Centrului Local ”Sfântul Anton” Iași din cadrul Organizației Naționale Cercetașii
României a organizat cu sprijinul domnului director prof. Daniel Dieaconu al Școlii
Gimnaziale “Constantin Panțiru” din Grințieș, al domnului primar al comunei Grințieș, în
2018 medic veterinar Vasile Alexandroaie, un campus la poalele Muntelui Grințieșul Mare,
într-o poiană cunoscută pentru Festivalul Haiducilor ce se desfășoară local. Cei 98 de
cercetași și-au întins corturile în poiana largă mărginită de un pârâu și două perdele de brazi,
s-au împărțit pe grupe de vârstă și s-au transformat în cete de haiduci alături de liderii lor
care au devenit căpeteniile înțelepte ale cetelor.
La apusul zilei de 12 iulie 2018, steagul cercetașilor a fost ridicat în mijlocul taberei, iar
timp de 4 zile, timpul cercetașilor s-a întors în secolul al XVIII-lea. Poiana a prins iar viață
când, după vorbele de început, legămintele și promisiunile făcute în taină, a fost pusă în
scenă o piesă de teatru în care s-au prezentat momente din viața lui Bujor, un cunoscut
haiduc al acestei zone.
Pentru a face povestea cât mai veridică, liderii au reprezentat personaje inspirate din
poveștile zonei, iar participanții au fost împărțiți în cete de haiduci ale căror nume au fost
inspirate de legendele locului.
33
CAMELIA PARUSCHI, OANA IFRIM-BALAȘCĂ ȘI MANEA BEATRICE
48
Acest joc al imaginației a fost menținut pe toată perioada campusului și în acest mod
cercetașii au fost încurajați sădescopere legendele și tradițiilelocului, aplicând în același
timpcunoștințele dobândite până atunci: de supraviețuire, orientare și muncă în echipă.
Au fost invitați și copiii locului care au răspuns cu bucurie, în a doua zi de campus
desfășurându-se o activitate comună cercetașilor și micilor rangeri locali, ce a constat într-o
ascensiune pe Muntele Grințieșului (1758 m), un vârf muntos cu o belvedere superbă, o mare
bogăție de ciuperci, afine, merișoare, zmeură, plin de povești cu haiduci precum Vasile cel
Mare sau Ioan Pietraru.
Respectând cea de-a cincea lege după care se ghidează metoda scout, „Cercetaşul
iubeşte şi ocroteşte natura şi este bun cu animalele.”, tinerii au avut grijă de locurile pe unde
au călcat, s-au implicat în cunoașterea habitatelor naturale locale, a florei și faunei, cu
împărtășirea din experiența proprie a unora către ceilalți. Cercetașii ieșeni au recunoscut
plante pe care le văzuseră doar în cărți, au avut grijă să stea departe și doar să privească
micile vipere ce ieșiseră în bătaia soarelui și, cel mai important, să lege prietenii cu copiii din
comunitatea locală. În plimbarea lor în mijocul naturii, copiii au fost însoțiți de căpeteniile
cercetășești, dar și de rangerul Andrei Chelaru, domnul director prof. Daniel Dieaconu și
domnul Cristi Ceapă, om al locului și călăuza tinerilor pe munte.
A treia a fost plină de activități specifice cercetașilor. Cei mai mari au fost alături de
cei mai mici la ateliere de contrucție a adăposturilor și vetrelor suspendate unde cunoștințele
și experiența scout a fost ceea ce i-a unit și mai mult pe copii. Cercetașii au avut parte și de
momente spirituale alături de liderii lor în care au povestit și împărtășit lucruri frumoase și
pentru suflet. Serile s-au lăsat cu jocuri și o olimpiadă pe grupe de vârstă unde s-a râs și s-a
uitat pe moment că toate poveștile au și un final, fericit în cazul taberei cu haiduci.
49
Iată câteva impresii ale copiilor participanți la această activitate, la trei ani distanță
într-o perioadă extrem de dificilă când tuturor cercetaților le lipsesc ieșirile în aer liber.
”Campul de la Grințieș... Una dintre cele mai faine dar și cele mai amuzante
experiențe. Diminețile în care trebuia să ne spălăm cu ajutorul apei reci din râu ne trezeau
mai bine decât orice alergare sau fandare pe care o făceam la încălzire. N-am crezut că o să
pot să stau la povești cu exploratori cu care nu eram apropiată și să văd câte lucruri avem în
comun. Lipsa semnalului cred că a fost cea mai bună metodă să comunicăm între noi:
exploratori, temerari și chiar și cu lupișorii. Cine ar fi crezut că niște copii care abia învață să
scrie sau să citească au glume chiar bune! Mi-aș aduce aminte mai cu drag de peisaj, de hike,
de oameni, dar m-ar apuca o nostalgie atât de copleșitoare că acum m-aș urca în tren cu
rucsacul în spate spre primul loc de camping...dar vremurile nu ne permit-momentan.
Datorită împrejurimilor și al echipei care a organizat toți ne simțeam ca niște haiduci,
momentele artistice atât de comice încă îmi apar în vise. Să nu mai zic de probele pe care le
aveam de făcut în echipă și de dinamismul celor mici, fără ei n-am fi câștigat nicio probă.” ne
povestește Delia Popovici, fostă exploratoare și haiduc al campului.
Această experiență nu ar fi fost posibilă fără sprijinul comunității locale din Grințieș.
Căile de acces spre poiană au fost rupte de ape cu câteva zile înainte ajungerii cercetașilor în
locație datorită vremii nefavorabile marcată de ploi și furtuni puternice. Drumul de acces
spre poiana a devenit accesibil pentru cercetași cu sprijinul domnului primar Vasile
Alexandroaie. Sosirea și plecarea cercetașilor a fost facilitată de către domnul director prof.
Daniel Dieaconu al Școlii Gimnaziale “Constantin Panțiru” din Grințieș cu sprijinul căruia
s-a realizat trasportul celor mai mici cercetași și a bagajelor acestora prin intermediul
microbului școlar.
Poiana lui Vasile cel Mare a fost și va rămâne un loc de suflet al cercetașilor, un colț de
natură care i-a primit pe copiii și le-a oferit cadrul perfect pentru activitățile lor, o
oportunitate minunată pentru comuniunea cu viața sălbatică, cu istoria și vremurile apuse ce
ne inspiră să continuăm în aceste zile în care campusurile ca cea de la Grințieș sunt doar un
vis frumos pentru cercetașii români.
50
turism
CĂLĂTOR PRIN NEAMȚ34
Ce poate face un turist în Neamț? Cu siguranță răspunsul se vă regăsi în următoarele

rânduri, iar orice cititor va deveni turist pentru câteva minute cu sufletul, având parte de o
incursiune în timp și poate și cu trupul.
Ținutul Neamțului este un loc bogat în istorie, cultură, tradiții și oameni gospodari și
dornici să primească pe oricine îi calcă meleagul. Este recunoscut pentru zonele montane
deosebite, loc în care dealurile,pădurile șimunții te readuc la viață și te ademenesc cu ajutorul
frumuseții,aerului curat,liniștii și cadrului natural spectaculos. Toate acestea au ajutat la
dezvoltarea următoarelor forme de turism: turismul montan, cultural, balnear, ecoturismul,
turismul ruralși agroturismul.
Oferta turistică a județului este una deschisă tuturor turiștilor, care caută să iasă din
rutina zilnică și să trăiască aventura pe propria piele. Cu siguranță, Neamțul oferă multe,de
la bogăția de valori naturale (relief, floră, faună), la cea de valori antropice (elemente de
arhitectură, monumente, elemente de artă populară). Cele mai dezvoltate zone din județ din
punct de vedere al activități turistice sunt arealele Piatra Neamț, Târgu Neamț și Ceahlău.
Turismul cultural este cel care binecuvântează județul și beneficiază de diferite atracții
precum: muzee și case memoriale (Muzeul de Istorie şi Arheologie, Muzeul de Artă, Muzeul
de Etnografie şi Folclor, Muzeul Etnografic ‘’Vasile Găman’’, Casa Memorială Ion Creangă),
mănăstiri și schituri, acestea fiind în număr de 54 (Mănăstirea Agapia, Petru-Vodă, Secu,etc).
Un loc deosebit, care nu trebuie ratat dacă ajungi în Târgu-Neamț este Cetatea Neamțului,
unde istoria își arată puterea, cu toate că timpul nu are milă. Se regăsește pe vârful cel mai
înalt al culmii Pleșului, în Târgu-Neamț și face parte din categoria monumentelor medievale,
fiind declarată monument istoric în 1866.
Dacă sunteți curioși să vedeți un animal care a dispărut din țara noastră și a fost
reintrodus ulterior în circuit, locul potrivit este la Zimbrăria „Dragoş Vodă”. Aceasta se află
în Parcul Natural „Vânători Neamț”, declarat arie protejată de lege în anul 1999 datorită
peisajului natural autentic, al pădurilor, dar și a zimbrului renumit.
Important pentru reședința de județ, Municipiul Piatra Neamț este complexul
medieval, edificat în timpul domniei lui Ștefan cel Mare, format din Curtea Domnească
34
ALEXANDRA COADĂ LATĂ, studentă, Facultatea de Geografie, Iaşi
51
turism
(1468), Biserica Sf. Ioan și Turnul-clopotniță (1497). Aici este locul perfect pentru câteva poze
memorabile.
Figura 1. Turnul lui Ștefan cel Mare. Sursa: Coadă-Lată
Paula-Alexandra
Turismul montan predomină în Neamț, Masivul

Ceahlău (1904 m – vârful Toaca, 1907 m –vârful
Ocolașul Mare) fiind cel mai falnic munte al
Moldovei,loc plin de legende,mituri și povestiri ce
merită ascultate și spuse din generație în generație.
Turismul rural și agroturismul sunt un
adevărat leac pentru stres și viața aglomerată a
mediului urban. Acestea au multe oportunități de
dezvoltare în județul Neamț pentru că zonele rurale
au un avantaj în ceea ce constă mediul natural,
nepoluat și cu diverse posibilități de recreere.
Ecotursimul este forma de turism care aduce un
plus județului Neamț și îl face pe turist să fie atras de
protejarea și păstrarea mediilor naturale, acesta
având impresia că nu există urmă de activitatea omului, iar fauna și flora fiind stăpânele
acestui tărâm. Câteva exemple de astfel de zone sunt: Parcul Naţional Ceahlău, Parcul
Naţional Vânători-Neamţ, Cheile Bicazului-Hăşmaş, Pădurea Goşman, Codrii de Aramă,
Codrii de Argint.
Pentru iubitori de aventură și peisaje inedite, Parcul Național Cheile Bicazului-
Hășmaș este locul potrivit. Se întinde pe teritoriile județelor Neamț și Harghita, posedă
cascade, peșteri și peisaje sălbatice, ce îți dau impresia că timpul stă în loc. Cheile Bicazului,
lungi de peste 5 km, sunt cele mai înalte chei din țară și impresionează prin prezența pereților
verticali monumentali cu o înălțime de până la 500m. Sunt amenajate 18 trasee turistice
montane care străbat Cheile Bicazului. Un alt punct este Lacul Roșu, format prin bararea
naturală a apelor pârâului Bicaz.
Turismul balnear este specific orașului Târgu Neamț. Pentru a scăpa de factorii de
stres, stațiunea balneo-climaterică Bălţăteşti poate fi o alegere potrivită. Aceasta este
renumită pentru apele clorosodice, sulfatate, bicarbonate, magneziene, feruginoase
indicateîn tratarea afecţiunilor reumatismale, neurologice şi bolilor asociate - endocrine,
respiratorii, dermatologice.
Neapărat la plecare să treceți și pe la Barajul Bicaz. Acesta este considerat a fi cel mai
mare baraj artificial din țara noastră construit pe Râul Bistrița, iar ridicarea lui a durat 10 ani
52
turism
(1950–1960).În urma construirii Barajului Bicaz a apărut și lacul artificial Bicaz, cunoscut și ca
Lacul Izvorul Muntelui.
În final, se poate spune că județul Neamț este locul unde poți petrece o vacanță plină
de momente memorabile. Există locuri atât pentru turiștii activi,dornici de aventură și locuri
inedite, cât și pentru cei pasivi, care nu depășesc limitele condițiilor lor economice. Este o
zonă ce primește numeroși turiști în fiecare an, aceștia fiind atrași de diversitatea peisajului
geografic, cu nenumărate locuri pitorești, monumente istorice și de artă,autenticitatea
elementelor etnografice și folclorice și prezența stațiunilor balneoclimaterice.
Bibliografie
Strategia de dezvoltare a județului Neamț ( https://www.viziteazaneamt.ro/ )
Ghid turistic (https://www.viziteazaneamt.ro/ )
Neamțul, ținutul tezaur. Monografie, Ed. Cetatea Doamnei, Piatra-Neamț, 2019.
***
BISERICILE DIN LEMN, COMORILE DE PE VALEA BISTRIȚEI
Ținutul Neamțului este renumit pentru turismul religios, totuși nu toate comorile
județului sunt prezentate turiștilor. Multe biserici din lemn aflate în județul Neamț încă se
mai păstrează, altele devenind muzee care păstrează vie amintirea unor lăca șuri speciale ce
pot fi descoperite de către turiștii curioși să exploreze aceste vechi comori sătești. Acestea
înfățișează istoria și spiritualitatea locurilor, o călătorie în timp, de-a lungul a sute de ani de
istorie. În rândurile următoare vă prezint câteva bisericuțe de pe Valea Bistriței, care
binecuvântează satele și oamenii locului.
Biserica de lemn din Galu
Bisericuța se află în nord-vestul comunei Poiana Teiului, comună situată pe cursul

inferior al râului Bistrița. Clădirea fost construită în anul 1818 fiind monument de
arhitectură. Se află pe lista monumentelor istorice. Biserica este construită în stil
moldovenesc cu unele influențe transilvane, justificate de migrarea transilvănenilor de la
sfârșitul secolului al XVIII-lea, spre Moldova. Biserica iese în evidenţă prin caracteristicile
sale speciale precum arhitectura. Este clăditădin lemn, în plan cruciform și cu acoperiş din
şindrilă, utilizând numai cuie din lemn, chiarși la îmbinări. Liniile echilibrate o evidenţiază
în rândul celor mai prețioase lăcaşuri de lemn din ţară. Printre obiectele de patrimoniu de
mare valoare se numără o Evanghelie datată în 1888 şi chivotul din lemn de tei, păstrat în
altar, precum şi cununiile din lână cu fir de aur.
53
Turism cultural
Turism cultural
Catapeteasma datează de la 1818 și are ornamente îmbinate de motive populare

specifice Văii Bistriței, iar o serie de icoaneprovinchiar de la bisericuţa arsă, cea care data încă
de dinainte de 1800. „O parte dintreicoanele de pe catapeteasmă se crede că ar proveni de la
vechea biserică de lemn, cea care a ars“, explică pr. Manuel Dorneanu.
Biserica "Buna Vestire" din Poiana Largului
Biserica de lemn cu hramul „Buna Vestire“ se regăsește în Poiana Largului, sat ce se

află pe malul de acumulare Izvorul Muntelui. A fost ridicată, după unele surse la 1741.
Biserica este construită din bârnă de brad, având „capete rămase afară“. Bârnele sunt prinse
între ele cu ajutorul cuielor de lemn. În talpă, lemnul este lăsat liber, ca să poată trage aer
pentru a nu putrezi. Lăcaşul este acoperit cu şindrilă bătută „în solzi“ şi se sprijină pe
console scurte, ornamentate cu motivul rozetei.Arhitectura de interior este simplă şi sobră.
Din păcate, de-a lungul timpului biserica a fost îmbrăcată cu scândură, atât pe interior, cât şi
pe exterior,acoperită cu vopsea, astfel încât nu mai poate fi admirată cioplitura
bârnelor.Catapeteasma datează de la 1818.
Printre obiectele de patrimoniu de mare valoare se numără o Evanghelie da tată în
1888 şi chivotul din lemn de tei, păstrat în altar, precum şi cununiile din lână cu fir de aur.
Biserica de lemn ‘’Buna Vestire’’ din Poiana Largului este un obiectiv pe care nu ar trebui să-l
ratați dacă vă aflați în apropiere.
O legendă afirmă că domnitorul Petru Rareș în 1538, s-a oprit după ce fusese trădat
turcilor, în fuga lui la schitul Buna Vestire de la Gura Largului. Călugării de aici după ce l-au
costumat în monah, l-au ocrotit și condus până la Schitul Rarău, de unde acesta a trecut în
Transilvania. Ca muțumire, în a doua sa domnie Petu Rareș a ridicat în locul numit „Groapa
bisericii“ o altă biserică de lemn, mai mare. Din lemnul bisericii lui Petru Rareș, strămutat
mai la vale, s-ar fi ridicat biserica actuală. La vale a fost adus și inventarul schitului, respectiv
catapeteasma și brâul despre care există afirmația că ar fi aparținut domnitorului Petru Rareș,
precum și câteva icoane.
Biserica se regăsește în Farcașa, comună ce se află în nord-vestul județului Neamț, pe
malurile Bistriței, acolo unde primește apele afluenților Fărcașa și Stejaru,
Are hramul „Cuvioasa Paraschiva”.
Construită în 1774 și refăcută în 1951, biserica de lemn din Farcașa este printre cele
mai valoroase monumente religioase de pe Valea Bistriței. Valoarea arhitecturală și artistică a
monumentului este întregită de o bogată colecție de icoane și obiecte etnografice, creații ale
meșterilor locali și din zona înconjuratoare sau de peste munți, din Transilvania.
54
În interior pot atrage atenţia mai multe icoane pe sticlă, de provenienţă ardelenească,
de la începutul veacului trecut, un castron din coajă de mesteacăn şi o Psaltire în paginile
căreia se păstrează şi o însemnare a lui David Creangă, bunicul marelui povestitor
humuleştean Ion Creanga.Impresionante sunt ancadramentele uşilor de la intrarea în
pridvor şi în pronaos: rozete – motivul luminii, al soarelui – şi funia sculptată în relief –
motivul vieţii. Acoperişul este protejat de o perdea de draniţă lucrată „în cioc de raţă“,
deasupra căreia există o turlă cu clopotniţă. Şi arhitectura de interior prezintă câteva
particularităţi: bolţile, susţinute de nervuri graţios lucrate, sunt acoperite cu panouri
simetrice, într-o încercare de redare a bolţii cereşti.
Biserica din Farcașa
Acestă zonă trebuie valorificată și prezentată tuturor pentru a nu se pierde adevărata

cultură, de aceea este necesar să existe o mare promovare la nivel na țional. Ținutul
Neamțului are o frumusețea aparte a culturii tradiționale și promovarea unor monumente ale
arhitecturii lemnului.
Bibliografie
 http://www.blogprinvizor.ro/
 Neamțul, ținutul tezaur. Monografie, Ed. Cetatea Doamnei, Piatra-Neamț, 2019.

 D. Dieaconu, I. Săndulache, Valea Bistriței nemțene, Ed. Cetatea Doamnei, Piatra-
Neamț, 2016
55
Turism cultural
LOCURILE DE PE VALEA MUNTELUI, O MARE ATRACȚIE TURISTICĂ35
Amintiri de neuitat
Din ce în ce mai multe persone încep să vină pe Valea Muntelui, auzind de munții
minunați aflați în zonă. Situați în Carpații Orientali, munții precum Hășmaș (1792 m), munții
Stânișoarei (1530 m), Bistriței (1859 m), Grințieșu’ Mare (1759 m) și nu în ultimul rând,
Masivul Ceahlău (1907 m), au devenit, pe an ce trece, foarte vizitați de pasionații de
drumeții, dar și de off-road.
Off-road
În ultimul timp, foarte mulți oameni din zonă, dar și din vecinătate, vin bucuroși să
urce pe dealuri. Timpul trece foarte repede în momentul în care te uiți pe dealurile din
apropiere. Simți că zbori de pe un munte pe celălat. În anul 2019, în perioada 23-25 august, a
avut loc o sesiune off-road cu peste 30 de mașini. Au fost invitați toți pasionații de off-road
din zonă și nu numai. Aceștia au putut vizita stânele din zonă și au putut zări multe animale
sălbatice.
Munții și peisajele
Urcând pe dealuri, cu jeep-ul sau pe jos, că, vorba aia: ,,Mersul pejos face piciorul
frumos!’’, poți întâlni o sumedenie de animale sălbatice, precum: cerbi, ciute, căprioare,
cocoși de munte , porci mistreți etc.
Multe persoane vin în special în zona noastră pentru peisajele mirifice văzute de pe
cei mai frumoși munți din zonă. Chiar dacă nu ești pasionat de fotografie sau nu ești un
fotograf priceput, nu are cum să nu îți iasă măcar o poză PERFECTĂ datorită peisajului
minunat.
35
FABIANA AMARIEI, cl a s a a VIII-a , Școa la Gri nți eș
56
Turism cultural
Dacă urci de dimineață pe munte , poți prinde chiar răsăritul dacă ai noroc. Este o
priveliște de neuitat. De pe Masivul Ceahlău se poate observa cel mai frumos răsărit, dar și
apus. Razele soarelui îți încălzesc sufletul înghețat din cauza vântului puternic.
FESTIVALUL HAIDUCILOR
Acest festival a fost inițiat în 2017, an de an având din ce în ce mai mulți spectatori.
Rolul său este de a reaminti oamenilor cum erau obiceiurile, cântecele și dansurile pe
vremuri. Acest festival durează trei zile, în luna august. Totul se petrece în aer liber, lângă
pădure în Poiana lui Vasile cel Mare. An de an au fost invitați cântareți renumiți de muzica
populară, precum Viorica Macovei, Grigore Gherman și mulți alții, iar călătorii din toată țara
care au venit și au asistat, s-au declarat mulțumiți de ospitalitatea localnicilor și de
preparatele culinare făcute chiar sub ochii lor.
57
Turism cultural
BISERICA DE LEMN "SFINŢII VOIEVOZI" DIN SATUL BISTRICIOARA 36
Biserica de lemn "Sfinţii Voievozi" stă străjuită de când lumea a făcut-o de crucile
mormintelor acelor bistricioreni plecaţi întru veşnicie. Lăcaşul de cult ortodox deschis
privirii noastre cu generozitate face parte din categoria bisericilor din lemn cu turn separat şi
planul în formă de cruce. Răspundem invitaţiei părintelui Irina care ne spune: "Ne aflăm în
biserica, monument istoric, din Bistricioara, Sfinţii Voievozi, al cărei trecut se întinde cu ani
mulţi în urmă. Din datele istorice, ajunse la urechile noastre, cu precădere pe cale orală,
credem că lăcaşul nostru de închinăciune ar data de pe la 1750-1775. Apariţia sa a fost drept
urmare a evenimentelor de la cumpăna celor două secole, XVII şi XVIII, din Ardeal, când
românii au fost nevoiţi să ia drumul pribegiei, trecând munţii, pentru a -şi păstra graiul,
tradiţiile şi religia ortodoxă. Atunci, o parte dintre ei, 15-20 de familii, s-au aşezat pe malul
drept al râului Bistricioara, în zona unde ne aflăm. Şi-au întemeiat o comunitate încercând
să-şi regăsească liniştea, dar cum liniştea trupească nu este deplină fără cea sufletească, şi-au
întemeiat o bisericuţă din lemn în care să se închine, să se reculeagă, biserica în care ne aflăm
noi astăzi, după două secole şi jumătate de istorie zbuciumată. Prin forma ei de treflă şi-a
păstrat caracteristicele arhitecturale ale bisericilor din Ardeal.
Acoperişul în patru ape supraînălţat prin intercalarea unui registru vertical în partea
mediană a învelitorii, a căpătat forma actuală, cel mai probabil cu prilejul lucrărilor de
refacere din 1831. Absidele laterale, vedeţi şi dumneavoastră, sunt bine pronunţate, având
forma pentagonală, iar absida altarului cu fereastra în ax şi sistemul de îmbinare a bârnelor,
constituie elemente specifice acestui gen de biserici. Monumentul de la Bistricioara se
distinge totuşi printr-un sistem de boltire oarecum inedit. În general, graţie concepţiei
constructorilor de atunci, avem aici de-a face cu o relaţie aparte între forma şi dimensiunile
bolţilor din pronaos, naos şi altar, care în unele cazuri merge până la identitate. Asta, pentru
că bolţile celor trei spaţii interioare sunt cu totul diferite. Pronaosul are un plafon drept,
altarul este adăpostit de cele două pante repezi ale unei bolţi unghiulare şi doar bolta
naosului are forma obişnuită a unui trunchi de con sprijinit pe nervuri de lemn dispuse
radial. Ceea ce particularizează în mod cu totul deosebit acest monument este însă pictura şi
mai cu seamă cea de pe peretele nordic, executată într-un stil popular plin de naivitate, dar
cu o imaginaţie debordantă.
Cel mai sigur, credem că a fost vorba despre un zugrav anonim, cel mai probabil
local, care deşi nu se familiarizase decât într-o foarte mică măsură cu formele canonice ale
iconografiei ortodoxe, se implică în realizarea pe peretele de la nord, într-o viziune profană,
sugestivă şi interesantă descriere plastică a unei picturi ce surprinde cele trei sectoare biblic e
care alcătuiesc Lumea de Apoi. Sânul lui Avraam, Raiul şi Iadul.
36
Studi u rea l i za t de regreta tul i ng. MIHAI BULAI, unul di ntre vechi i col a bora tori a i revi s tei . Pi oa s ă a ducere
a mi nte!
58
Turism cultural
Întregul ansamblu impresionează prin expresivitate şi dinamism, dar mai ales prin
sentimentele contradictorii precis nuanţate pe care le generează fiecare compoziţie.
Contorsionarea trupurilor supuse chinurilor veşnice şi îngrijorarea celor care aşteaptă greul
examen al ultimei judecăţi, umanizează scenele şi le coboară într-o realitate imediată de un
dramatism zguduitor. Pe de altă parte, concepţia meşterului zugrav în legătură cu acele
tărâmuri ale făgăduinţei şi supremei fericiri s-a materializat în compoziţii dominate de un
peisaj exotic cu vegetaţie luxuriantă, plăsmuire a unei lumi ce se naşte şi se dezvoltă în
fiecare conştiinţă, dintr-o statornică trăire creştină. Pictura este realizată pe pânză aplicată pe
lemn". Atât catepeteasma cât şi icoanele sunt din două perioade, de altfel lucru identificat şi
de către specialişti. Şi asta, se poate constata prin coloritul lor.
De altfel, aceiaşi specialişti au afirmat nu de puţine ori, că în biserica noastră se mai
află Icoana Maicii Domnului, de asemeni valoroasă prin execuţia artistică şi vechimea sa.
Până în 1920 această ctitorie a fost folosită ca biserică de parohie", aveam s-o aflăm de la
părintele Irina, care a ţinut să ne povestească şi faptul că prin creşterea numerică a
comunităţii s-a simţit nevoia unei alte biserici mult mai mari şi mai încăpătoare. "Asta la
finele secolului XIX, mai precis în 1889, când bistriciorenii, la propunerea preotului de atunci,
Constantin Alexandrescu, au luat hotărârea de a ridica o nouă biserică din piatră, la care s-a
început zidirea în 1900. La terminare, în 1920, oficierea slujbelor au fost mutată în noul lăcaş,
rămânând ca aici, în biserica veche, cum îi spun localnicii, să aibă loc doar slujbele de
înmormântare, dat fiind că tot aici se află dintotdeauna şi singurul cimitir al satului”.
Unele însemnări de pe un "Antolonghion" din 1825 dăruit de o anume Anica
Protopopoaia din Piatră, arată că biserica ar fi datată 1831, cu menţiunea că o un alt lăcaş de
cult mai vechi ar fi existat pe acest loc, anul 1775 fiind consemnat pe unul din clopote.
Conform altor surse, biserica este trecută pe o hartă austriacă realizată de Hora von
Otzellowitz. Făcându-se unele asocieri, cercetătorii în domeniu susţin de asemeni că Biserica
Sfinţii Voievozi din Bistricioara ar fi fost zugrăvită pe dinlăuntrul său după tehnica celei din
Răpciune, aflată astăzi expusă la Muzeul Satului din Bucureşti, autor fiind acelaşi Ioan
Zugravul, care în perioada 1820-1850 a refăcut mai multe picturi murale sau a pictat
catapetesme la mai multe biserici din regiune.
59
Turism cultural
TRASEE TURISTICE CU PLECARE DIN COMUNA CEAHLĂU37
1. Staţiunea Durău – Cabana Fântânele – Piatra Lată – Cabana Meteorologilor –

Cabana Dochia
Marcaj: bandă roşie;

Lungime: 7 km;
Diferenţă de nivel: 1070 m;
Timp de parcurs: 3½ - 4 ore;
Caracteristici: traseu foarte folosit, accesibil tot timpul anului. Este una din
principalele căi de acces spre zona înalta a Ceahlăului, amenajată în 1835 şi marcată în 1931.
Traseul începe din staţiunea climaterică Durău, în care se poate ajunge pe şosea,
inclusiv cu autobuze şi microbuze zilnice de la Piatra-Neamţ şi Iaşi.
Din staţiune avem o privelişte deosebită asupra masivului, începând de la Cabana
Fântanele pâna la Piciorul Şchiop, o privire bună desluşind cu uşurinţă Piatra Lată,
Panaghia, Vârful Toaca, Piatra Ciobanului şi chiar mănăstirea de pe munte.
Locul de plecare este din faţa hotelului “Durău”. De aici pornim într-un urcuş lin pe o
alee asfaltată ce trece prin faţa sediului Administraţiei Parcului Naţional Ceahlău (unde
plătim taxa de acces în interiorul parcului), după care aceasta lasă loc potecii de pământ.
După ce traversăm pârâul Nicanului, poteca urcă pieptiş până la drumul Durău - Izvoru
Muntelui, după care se îndulceşte. Urcuşul prin pădurea bătrână de brad şi fag continuă iar
după aproximativ 30 de minute de parcurs ajungem la o masă cu bănci de fier, amenajate
într-un luminiş. Este popasul necesar înaintea “asaltului” care ne duce la Cabana Fântânele,
prin pădurea tot mai întunecoasă şi în pantă tot mai mare, care a necesitat amenajarea potecii
în serpentine, cu balustrade de lemn, pe alocuri chiar cu trepte amenajate din bârne de brad.
La Cabana Fântânele, situată într-o poiană largă, ne întâmpină o panoramă splendidă
asupra versantului nordic al muntelui, culminând în Vârful Toaca, dar şi spre satul Schitu
(Ceahlău) şi Munţii Bistriţei. De aici ne continuăm urcuşul, mai lin, prin pădurea mai
luminoasă (pe alocuri rărită), care a lăsat loc, pe ici pe colo, zmeurişului (zmeura este coaptă
la această altitudine abia după 10 august).
În curând ieşim într-o curmătură ce separă Bâtca Fântânele (1511 m) şi Piatra Lată
(1737 m), care se înalţă maiestuos spre sud. Aici avem vedere atât spre vest, cât şi spre est şi
nord-est (spre Lacul Izvoru Muntelui şi satele Hangu, Grozăveşti şi Buhalniţa care se inşiră
pe malul acestuia). Ne aflăm în plin etaj al molidului şi ne continuăm urcuşul prin pădure,
ocolind pe la est Piatra Lată.
După un urcuş destul de greu, de 20 - 25 de minute, ieşim în padina frumoasă şi
netedă de deasupra Pietrei Late, unde întâlnim şi Căciula Dorobanţului, un martor rezidual
din conglomerate, a cărui denumire este pe deplin justificată. În partea de sus a acestei poieni
ne aşteaptă o masă cu două bănci de fier, unde ne odihnim, după care pornim din nou să
urcăm prin păduri dese de molid până ieşim în golul subalpin (în care locul pădurii este luat
de jnepenişuri dese); aici ne apare în faţă impunatoarea Panaghia, stânca cea mai
spectaculoasă a Ceahlăului, de care se leagă multe legende.
Ocolim Pangahia şi apoi şi Toaca pe la est şi ieşim în zona Cabanei Meteorologilor, la
altitudinea de 1760m. De aici porneşte traseul abrupt, odinioară pe scări de lemn spre Vârful
Toaca, în prezent pe unele poteci create pe lângă scări sau pe coama vestică a vârfului
(treptele de lemn sunt astăzi impracticabile, datorită degradării lor). Urcuşul este abrupt şi
37
Prof.drd. MIRELA TOPOLICEANU, a bs ol ventă curs uri doctor a l e POCU pentru a ntreprenori a t în turi s m
cul tura l .
60
Turism cultural
dificil datorită prezenţei grohotişurilor mobile, mai ales la Scăldătoarea Vulturilor şi

îndeosebi pe vreme ploioasă.
De pe Vârful Toaca privirea ne alunecă nestingherită în toate direcţiile, acesta fiind,
cum am mai spus, cel mai bun loc de belvedere de pe masiv. Pe Vârful Toaca este amenajată
o staţie meteo la altitudinea absolută de 1897 m, dotată cu toate instrumentele şi aparatele
necesare măsurării şi comunicării datelor meteo.
Coborâm de pe Vârful Toaca pe aceleaşi poteci pe care am urcat şi, trecând pe lânga
Cabana Meteorologilor, ne continuăm drumul pe platoul superior al muntelui, printre
tufărişuri de jneapăn, afin şi merişor, până la Cabana Dochia.
2. Staţiunea Durău - Poiana Viezuri - Cascada Duruitoarea - Poliţa cu Ariniş -

Curmătura Piciorului Şchiop - cabana Dochia
Marcaj: cruce roşie;

Lungime: 7,5 km;
Diferenţa de nivel: 1020 m;
Timp de parcurs: 5 -5½ ore;
Caracteristici: poteca de la cascadă spre cabana Dochia este dificil de parcurs pe timp
ploios şi interzisă iarna.
Traseul începe din faţa sediului Serviciului Administraţiei Parcului Naţional Ceahlău.
Pentru început traversăm pârâul Nicanului, după care ne angajăm în urcuş, la început lin,
apoi din ce în ce mai accentuat, spre sud-est, prin pădurea de brad, molid şi fag, până în
poiana lui Ştefan (1180m). De aici vom merge mai mult în lungul curbei de nivel, pe direcţia
sud-vest şi sud, trecând mai întâi prin Poiana Viezuri (1200m alt.), apoi doar prin pădure,
până la părăul Rupturi. Urmăm încontinuare pârâul spre amonte, tot prin pădure şi, după
aproximativ două ore după ce am plecat din Durău, ajungem la Cascada Duruitoarea.
Aceasta este o cădere spectaculoasă, în două trepte, însumând 30m, a Pârâului Rupturi. Fiind
formată de un pârâu, fie el de munte, este evident că această cascadă nu are un debit
impresionant, dar atrage privirea prin albul aproape imaculat al apei care se prăvale peste
stânca de conglomerat şi prin zgomotul de la care şi-a tras numele.
61
Turism cultural
Spectacolul este mai impresionant în perioadele cu ploi bogate, când debitul pârâului
este mare. De aici urcuşul devine abrupt pe o porţiune nu foarte lungă dar pe care se
inregistrează o diferenţă de nivel consistentă (200 m). Pe acest sector, poteca este amenajată
cu balustrade de lemn deosebit de necesare mai ales pe timp ploios. Iarna, tronsonul dintre
Cascada Duruitoarea şi Curmătura Piciorului Şchiop este interzisă. Traseul merge prin
pădurea de molid, dar întâlneşte până pe platoul superior multe luminişuri din care avem
vedere asupra zonei înalte.
Ana Maria Luca și „Ceata lui Vasile cel Mare” cântând Ceahlăului
Porţiunea cea mai dificilă este la traversarea jgheabului Arinişului, unde s-a amenajat
un cablu de care ne putem ţine pentru a nu aluneca în râpa adâncă ce se deschide în dreapta.
Pentru acest tronson sunt necesari, pe timp de ploaie, bocanci cu talpă foarte aderentă chiar
şi la piatra umedă, iar temerarilor care se încumetă, totuşi, iarna pe acest traseu le sunt
absolut necesari colţarii şi pioletul. În scurt timp ieşim în Poliţa cu Ariniş, la altitudinea de
1555m iar de aici, în 15 - 20 minute, ajungem în golul subalpin al Piciorului Şchiop unde,
evident, vederea se deschide larg îndeosebi spre nord şi vest. Spre nord-est avem o
perspectivă splendidă asupra Pietrei Ciobanului şi Vârfului Toaca. De aici până la cabană
poteca străbate platoul superior al Ceahlăului, fiind comună pe ultima porţiune cu traseul
bandă albastră ce vine de la Curmătura Stănile.
62
CATHARSIS - anul XI - nr. 1 - Revista Şcolii Grinţieş și a Asociației Pro Grințieș ecologie
De la apărătorii naturii: rangerii…
ZIMBRUL38
Arealul istoric al zimbrului cuprinde vestul, central și sud-estul Europei. În România,

dispariția acestei specii a avut loc la sfârșitul secolului al XVIII-lea, prima jumătate al
secolului al XIX-lea, ultimele zone unde a mai putut fi întâlnit fiind Munții Călimani, Munții
Bârgăului și estul Maramureșului.
Degradarea și fragmentarea habitatului ca urmare a agriculturii intensive și a
exploatărilor forestiere, a vânătorii nelimitate și a braconajului au fost principalele motive
care au adus la descreșterea până la eliminare a populațiilor de zimbru, astfel că după Primul
Război Mondial, în anul 1919, acestea au dispărut în libertate în regiunea Bialowieza pentru
ca, în anul 1927, să se constate dispariția zimbrului în libertate în regiunea vestică a Munților
Caucaz.
Refacerea efectivelor s-a făcut pornind de la 54 de exemplare. În România, începând
cu anii 50 ai secolului trecut, exemplare de zimbru au fost aduse din Polonia și mai apoi fosta
URSS, pentru a fi ținute în captivitate, în rezervații de zimbrii și grădini zoologice.
După aproape 150 de ani de la dispariție, aproximativ 80 de zimbri au fost treptat
reintroduși în libertate în arcul Carpatic, ca parte integrantă a unor proiecte de reintroducere
a zimbrilor în libertate.
Parcul Natural Vânători Neamț - Înființat în 1999, Parcul Natural Vânători Neamț are
ca obiective majore:
*Menținerea biodiversității prin conservarea speciilor și ecosistemelor cheie, precum și a
peisajelor din cuprinsul parcului;
*Reintroducerea în libertate a zimbrului;
* Certificarea managementului forestier;
*Atragerea turiștilor și extinderea perioadei de ședere în zonă prin dezvoltarea ecoturismului
și promovarea valorii naturale, tradiţionale , istorice și culturale a regiunii;
*Sprijinirea comunităților în păstrarea valorilor spirituale, deprinderilor și obiceiurilor
tradiționale în beneficiul tuturor;
*Promovarea și crearea oportunităților pentru dezvoltarea durabilă a economiei locale în
concordanță cu obiectivele parcului;
*Implicarea publicului și acomunităților în conservarea valorilor parcului prin programe de
educație și conștientizare;
*Întărirea capacității administrative, stabilirea unor mecanisme adecvate pentru continuarea
activităților specifice și promovarea unei stânse colaborări cu factorii interesați.
Istoria- cele mai vechi urme de locuire s-au găsit, nu întâmplător, în preajma
izvoarelor de slatină din zona Oglinzi și datează din mileniul VI-V î.Hr. Zona a fost de atunci
constant populată, culturile ulterioare (Precucuteni, Cucuteni și Costișa) fiind bine
reprezentate, în întreaga regiune, mai ales prin material ceramic. Perioada medievală pune în
valoare poziția (tranzit între Moldova și Ardeal), dar și resursele naturale ale ținutului
ducând astfel la o dezvoltare accelerată a zonei, făcând-o atractivă chiar pentru coloniști din
Flandra (sec. XIII-XIV). Întemeierea Cetății Neamțului, atribuită în general lui Petru I Mușat
(1374-1391) și considerată ca fiind ulterioară apariției târgului, este atribuită în cele din urmă
cavalerilor teutoni (care au avanposturi în acest ținut, în perioada 1210-1288), constucția
acesteia ducând de fapt la dezvoltarea citadină.
38
CASIAN VATAMANU, cl a s a a VII-a , Şcoa l a Gri nţi eş, cu s pri jiinul ra ngerul ui de l a Di recţi a Pa rcului Na tura l
Vâ nă tori – VASILE BUSUIOC
63
ecologie
Asociația Rangerilor din România (ARR)- este o organizație noguvernamentală,

apolitică, înființată în 1996, al cărei scop este conservarea și utilizarea durabilă a capitalului
natural al României, în cadrul rețelei de arii protejate. Membrii de drept ai ARR sunt angajați
în ariile protejate din România, iar membrii susținători sunt iubitori ai naturii care doresc să
sprijine activitățile asociației. Prin calitate de ranger se înțelege persoana nominalizată în
stadiul actual, în România, ca gardian ecologic, inspector ecolog, agent ecolog, custode sau
agent de teren și care îndeplinește servicii asociate cu munca de ranger
Cum puteți ajuta rangerii? Respectând regulile din aria protejată pe care o au în grijă.
*****
RANGERII39
Când pomenești cuvântul ranger te aștepți să apară un personaj de safari, pălărie cu

boruri largi, adulmecând urmele de lei și elefanți. Însă, totuși, într-o realitate mult mai
apropiată, cu ce se ocupă un ranger în România, și mai exact un ranger din Parcul Național
Ceahlău?
În primul rând, sunt oamenii care au cel mai important rol în conservarea naturii, cei
care sunt mereu prezenți pe teren, deținând cunoștinte avansate despre valorile
patrimoniului național din Ceahlău. Sunt cei care culeg datele importante de pe teren,
desfășoară activități importante de protecție a naturii, monitorizează cam tot ce umblă și
zboară în Parc, au un rol important în relaționarea cu turiștii și comunitățile locale, și, în
principal, sunt „ochii și urechile” administratorului ariei protejate.
Au activități de prevenție conform unui dicton sănătos: „paza bună trece amenda
rea”, sunt prezenți permanent la porțile de intrare în Parcul National Ceahlău (Durău, Izvoru
Muntelui, Bistra), tocesc asfaltul pe axial și numară cu succes mistreții din Sahastru.
39
ANDREI CHELARIU ȘI ADRIAN CATRINOIU, Di recți a de Admi ni s tra re a Pa rcu l ui Na ți ona l Cea hl ă ui
64
ecologie
Datorită lor schinducul s-a redresat, bureții (pleurotus) cresc liniștiti pe cioate, iar de ceva
timp nu se mai simte miros de braconier prin Parc. Cunosc bine limitele ariei, cunoștintele lor
în materie de biodiversitate sunt inegalabile, depășindu-le uneori chiar și pe cele ale
competentului nostru biolog, recunosc păsările în pasaj după profil și îți recunosc ciripitul
pițigoiului de brad după prima secundă. Oameni de munte, temeinici așezati, devotați total
activității lor, gata oricând să înfrunte vitregiile vremii și ale terenului.
Numărul lor în cadrul Administrației Parcului Național Ceahlău a crescut în mod
constat, ajungând la un anumit echilibru (asemeni populației de capre negre) în ultimii ani,
fapt reflectat în îndeplinirea cu succes a monitorizării în mod suplimentar a încă două arii
protejate, și anume, Situl de importanţă comunitară ROSCI0024 Ceahlăusi Situl de
protecţie specială avifaunistică ROSPA0129 Masivul Ceahlău.
Pregătirea lor profesională a fost completată prin absolvirea cu brio a cursurilor de

atestare a activității de ranger organizate de Fundația ProPark în calitate de formator
profesional, iar recent echipa Parcului a fost selectată, datorită spiritului ei de inițiativă și
unei conduceri deschise la inovație, pentru implementarea unui program de monitorizare și
culegere de date din teren SMART care are la bază tehnologie de ultima oră.
Ce ar trebui să știe cineva care își dorește să devină un ranger? În primul rând, este
nevoie de pasiune, condiție fizică, atenție și mai ales dragoste pentru natură.
Ce trebuie să știti când vizitați Parcul National Ceahlău? Mai ales să vă aduceți
aminte de acei oameni dedicați, discreți și talentați, care au făcut din pasiunea lor pentru
natură o meserie.
65
Învăţăm de la specialişti...
CULTURA INFORMATICII 40
În ultimele decenii, tehnologia a avut o dezvoltare fulminantă, de la calculatoare care

acum 50 de ani cântareau cateva zeci de kg, la telefoane inteligente și tablete care cântăresc
câteva sute de grame și cu o viteză de procesare incomparabilă, de la telefonie prin fir la
video pe net în timp real, de la presa tipărită pe hărtie la platforme media online, și
exemplele pot continua. În acest context este necesar ca orice persoană să aiba o minimă
cultură informatică.
În cele ce urmează mi-am propus să punctez câteva detalii elementare de securitate în
mediul online.
Fie că este vorba de securizarea conturilor din diverse aplicațiisauplatforme, fie
informațiile care ni se oferă prin mediul online, este foarte important să respectăm câteva
reguli de bază a securității în mediul online.
Orice persoană care utilizează un telefon smart are celpuțin un cont de email, cu cât
utilizarea este mai intensă numărul de conturi crește: email, rețele de socializare, conturi la
rețele de comunicații și utilități, conturi pentru banking online,comerț electronic, etc.
Prima regulăeste ca toateconturilesa fie securizate de o parolă “puternică” și care să
nu se repete de la un cont la altul (pe cât posibil să nu fie nici măcar asemanătoare). O parolă
puternică trebuie să aibă cel puțin opt caractere, să conțină cifre, litere și caractere speciale.
De ce este important să avem conturile protejate?
Poatecămulte personae ignorămăsurile de protecțiedeoarece consider că nu au
informațiiesențialeînmediul online. Lucrurile nu staudelocașa. De exemplu un cont de email
furat, la care poate cănici nu sunt toateinformațiilepersonaleadevărate, poate fi utilizat de
către hoț în fraude bancare sau de comerț electronic. Cred că este neplăcut să participi la o
anchetă în acest sens, din postura de suspect. Mai mult, cred că este neplăcut ca informațiile
de pe conturile de socializare să ajungă pe mâna unor impostori.
Dacă în era comunistă tot ce se dădea la TV sau în presa scrisă era “sfânt”, și
populația într-o proporție covarșitoare credea tot ce era astfel prezentat, în zilele noastre
mass-media, și mai ales cea online, ne oferă o mulțime de informații, unele adevărate, altele
stilizate într-un anumit sens sau chiar false. Din această cauză, orice persoană trebuie să
poată distinge ce este adevăr și ce este mistificare.
Exempleînacestsensar fi multe. O să prezint doar două.
Există o platformă de știri online care din când în când anunță decesul unei
personalități, a unui artist foarte cunoscut, care ulterior se dovedește a fi o știre falsă. Deși
distribuie știri false, totuși acea platforma are sute de mii de vizualizări. Dacă distribuie în
mod constant știri care se dovedesc a fi false, de ce am mai avea încredere în restul știrilor
prezentate acolo?
Un alt exemplu este nuanțarea unor informații adevărate la bază. Spre exemplu pe o
platformă (foarte cunoscută) de știri online, titlul mare și viu colorat:“Iadul se dezlănțuie
zilele următoare. Vreme cruntă pentru România”. Analizând atent informațiile expuse, de
fapt anunță că undeva în luna ianuarie, va ninge pe alocuri viscolit și se poate depune strat
de zăpadă de 20-30 cm. Atunci ne întrebăm care iad? Care vreme cruntă? Suntem în mijlocul
iernii si crunt ar fi dacă erau 30 de grade.
40
ALEXANDRU IOAN UNGUREANU, Col onel în ca drul STS. Un fi u de s ea mă a l Gri nţi eşul ui , ca re nu a ui ta t de
unde a pl eca t şi ne-a fos t întotdea una a proa pe în demers uri l e noa s tre. Coa utor a l vol umul ui „Ha i duci şi
tâ l ha ri ”, Ed. Li mes , Cl uj Na poca , 2013.
66
O altă mare problemă ce poate să apară în comunicațiile din mediul online este
transmiterea de false informări, care par să fie din partea unor instituții sau persoane
cunoscute. Există echivalentul și în mediul fizic (cum ar fi “metoda accidentul” sau
“angajatul de la gaze”), dar în mediul online au luat o amploare făra precedent. De aceea
trebuie să reușim să discernem care este o informare reală și care este falsă. Nu accesam link-
uri suspecte, chiar dacă par sa fie de la bancă, scoală, cunoscuți, etc. Trebuie să analizam cu
atenție adresa de email și contul expeditor. Putem chiar să întrebam mai întai presupusul
expeditor dacă ne-a trimis ceva. Ce se poate întâmpla dacă accesam link-uri care vin de la
alte persoane/instituții decât cele pe care le cunoaștem? În cele mai multe cazuri instalăm un
program malițios (virus). Virușii sunt de diferite tipuri , cu acțiuni diferite și multiple. Pot
doar să îngreuneze funcționarea dispozitivului pe care s-a instalat, pot să trimită la o
anumită adresă toate datele pe care le găsește pe dispozitiv, pot să cripteze datele și să ceară
o sumă de bani drept răscumpărare sau chiar să compromită total func ționarea
dispozitivului (această ultimă situație este des întâlnită în domeniul industrial sau militar). În
ultima vreme majoritatea soluțiilor antivirus oferă și o protecție a navigării în mediul online,
blocând paginile suspecte de a fi cu conținut malițios.
Dacă ni se cere actualizarea unor date cu caracter personal, este foarte important de
știut că nicio instituție nu cere nume de utilizator, parole, pin de card, IBAN etc. Datele cu
caracter personal cerute vizează schimbări de nume, domiciliu și mijloace de comunicare
(email și/sau telefon).
În concluzie, pentru o minimă protecție și o informare cat mai corectă în utilizarea
mijloacelor de comunicare digitale, ar fi de respectat câteva reguli simple:
- Conturile să fie protejate de parole puternice (construite din litere, cifre și
caractere speciale);
- Informațiile de pe platformele de știri să fie verificate pe cel puțin trei surse
(credibile) diferite;
- Să ne asiguram că ceea ce primim drept informare vine de la adresa de email a
instituției sau persoanei care pretinde că este. Să nu ne grăbim în a accesa diverse
link-uri primite, fără o minimă verificare.
- Să avem instalată o soluție antivirus și pe cât posibil să fie actualizată.
- Nu oferim niciodată vreunei persoane sau instituții parole, pin de card, nume de
utilizator etc.
67
Învăţăm de la specialişti...
EVOLUȚIA DREPTURILOR COPILULUI41
„Ce le facicopiilor, aceeavor face eisocietății.” - Karl Menninger
Unul dintre cele mai dezbătute subiecte în mileniul în care trăim este reprezentat de
drepturile omului. Sintagma de „drepturi ale omului” a devenit una comună, fiind folosită
frecvent de diferiți oameni, cu statute diferite, din diferite colțuri ale lumii. Drepturile ființei
umane se bucură de o largă apreciere, însă, în același timp, conduc și la lungi dezbateri.
O ramură care se bucură de multă atenție în societatea în care trăim este reprezentată
de palierul drepturilor copilului.
De cele mai multe ori, atunci când vorbim despre copii, vorbim despre viitorul
societății. Literatura de specialitate nu este rezervată în a sublinia faptul că ceea ce copilul
observă la adulți, va pune în practică. Copilul, pentru a avea o dezvoltare sănătoasă, atât din
punct de vedere fizic, cât și din punct de vedere psihologic, are nevoie de modele.
Cel mai bun exemplu pe care îl putem oferi unui copil este respectarea drepturilor acestuia.
Nu dintotdeauna locul copilului în societate a fost recunoscut. Contrar viziunii pe
care o avem astăzi despre copilărie, despre dreptul la dezvoltare fizică și psihică sanătoasă,
istoria copilăriei reprezenta, de fapt, un coșmar.
Cu cât mai mult ne întoarcem în timp, cu atât grija purtată unui copil este mai diminuată. În
egală măsură, exista posibilitatea ca aceştia să fie ucişi, abandonaţi, maltrataţi sau abuzaţi
sexual.
În perioada Antichității, copilul nu era recunoscut nici măcar ca individ, ci era
comparat cu un obiect.Acesta era lipsit de cuvânt şi era dependent în cea mai mare parte de
adulţi. În această perioadă nici nu se discuta despre drepturile copilului, ci acesta era
considerat ca o „continuitate” a părinților. Astfel, conform Codului lui Hammurabi, copilul,
a cărui mamă era liberă, avea calitatea de om liber, iar cel născut dintr-o mamă sclavă şi tată
liber capătă calitatea de om liberdoar după moartea tatălui său. Dacăera urma șulunor părinţi
sclavi, avea calitatea tot de sclav.
Nici dreptul la viața al copilului nu conta. Acesta putea fi abandonat sau izgonit fără
ca să se aibă în vedere vreo formalitate.
În Grecia, părinții aveau drepturi depline asupra copilului. Capul familiei, tatăl, era
cel care hotăra dacă copilul este demn să trăiască sau nu. De asemenea, tatăl putea, fără a fi
tras la răspundere, să nu-și recunoască copilul sau putea să-l vândă pentru a fi sclav în
schimbul unei sume considerabile de bani.
O situație similiară era întâlnită și la romani. Tatăl putea să-și abandoneze copilul, să-l
vândă sau chiar să-l omoare, atunci când îl considera nefolositor. Romanii considerau că acei
copii care erau născuți din părinți care trăiau în concubinaj erau nelegitimi.
Nici perioada medievală nu aduce schimbări majore. Copilul nu se putea bucura de
grija și atenția necesară acestei vârste, ci trebuia să se integreze în societate la fel ca un adult.
În acestă perioadă diferența dintre un adult și un copil nu putea fi percepută. Astfel, copilul
avea aceeași vestimentație ca și adultul și participa la aceleași activități, indiferent de efortul
fizic depus.
În secolul al XX-lea se creează o nouă viziune despre acest subiect. Astfel, în anul
1924 a fost adoptată Declarația de la Geneva privind Drepturile Copilului, fiind aprobată de
Adunarea Generală a Ligii Națiunilor, iar în anul 1959 se adoptă Declarația privind
Drepturile Copilului sub egida Organizației Națiunilor Unite.
41
GEORGIANA APOPEI, funcți ona r publ i c, l i cenţă şi ma s ter în Drept.
68
Aceste acte normative aveau un caracter orientativ, dar aveau menirea de a extinde
sfera drepturilor copilului.
Declarația de la Genevaa fost denumită Carta Bunăstării Copilului. Cu acest prilej, se
remarcă o serie de drepturi, precum: dreptul la viață, dreptul la îngrijire din partea
părinților, dreptul la sănătate, dreptul de a beneficia primul de îngrijire în caz de urgență și
dreptul de a fi protejat împotriva oricărei forme de exploatare.
Necesar a sublinia este faptul că nu se folosea sintagma „copilul are dreptul”, ci
„copilul trebuie”, fiind interpretată ca o sintagmă cu titlu executoriu.
Un alt act normativ care mărește sfera prerogativelor recunoscuteunui minor este
Convenția asupra Drepturilor Copilului, adoptată de Adunarea Generală a Organizației
Națiunilor Unite la 20 noiembrie 1989. Se conturează un cadru amplu cu privire la drepturile
copilului și, în același timp, se trasează o serie de principii generale, precum:
nediscriminarea, interesul superior al copilului, principiu suprem respectat și în zilele
noastre de toate instanțele de judecată în cauzele cu minori, dar și principiul respectării
opiniei unui copil, în funcție de gradul de maturizare.
În același timp, a fost definit termenul de copil, acesta, fiind „orice ființă umană sub
vârsta de 18 ani, exceptând cazurile în care legea aplicabilă copilului stabileşte limita
majoratului sub aceasta vârsta”, dar și proclamată data de 20 noiembrie Ziua Universală a
Drepturilor Copilului.
Un an mai tarziu, Convenția avea să devină legea internațională în această materie,
având caracter obligatoriu. A fost adoptată de 196 de state, acestea asumându-și obligația de
a o respecta în integralitate.
Documentul menționează prerogative precum: dreptul la supraviețuire, dreptul
copilului de a i se recunoaște drepturile, indiferent de cine sunt, limbă, sex, religie, dacă sunt
bogați sau săraci, dreptul ca părinții să ia decizii care să nu îi afecteze, dreptul la educație,
dreptul la sănătate, dreptul la alimente, dreptul la nume și identitate, dreptul la cetățenie,
dreptul la personalitate proprie, dreptul la timp liber și odihnă, dreptul la joacă, dreptul de a
beneficia de asistență juridică în cazurile în care nescocotesc spritul și litera legii, dar și
dreptul la protecție.
Convenția privind Drepturile Copilului este în vigoare și în zilele noastre, fiind
considerat cel mai ratificat acord din istorie.
La nivel european, în anul 2007, apare Tratatul de la Lisabona, act normativ semnat
de toate statele europene și care stipulează în mod expres respectarea drepturilor copiilor.
La data de 2 martie 2021 a fost aprobat tot la nivelul Organiza ției Națiunilor Unite
Comentariul general nr. 25 privind drepturile copilului în ceea ce privește mediul digital.
Acest document are în epicentru ideea de „lume digitală la care copiii sunt îndreptă țiți”. În
urma unui studiu realizat s-a stabilit că tehnologia pentru generațiile secolului al XXI-lea
reprezintă o componentă vitală.
Principiile Convenției O.N.U. din anul 1989 rămân neschimbate, însă sunt
interpretate în corelație cu era digitalizării. În principiu, se stabilește dreptul copilului la viața
online.
Ideea diriguitoare a nediscriminării se concretizează în posibilitatea copilului de a
avea acces, în mod egal, la mediul online, iar statele au obligația de a evita excluziunea
digitală.
Li se recomandă guvernelor să creeze locuri publice dotate cu echipamentele necesare
pentru a li se putea asigura copiilor o participare egală, indiferent de mediul din care provin,
la viața online. Se conturează și o serie de drepturi adaptate vremurilor, precum: dreptul de
alfabetizare digitală, dreptul la viață privată în mediul online, dar și dreptul la siguranță în
acest context.
69
Interesul superior al copilului este inclus și în viața online, astfel se impune a se

asigura posibilitatea de a accesa informații din toate colțurile lumii, dar și de a furniza
informații. Cu prilejul acestui context, se constituie și dreptul la identitatea digitală a
copilului.
Dreptul la viață, supraviețuire și dezvoltare este interpretat în ideea în care subiectul
activ în viața online trebuie să beneficieze de protecție împotriva formelor moderne de
hărțuire, împotriva conținuturilor violente, precum și activităților din spațiul digital care
aduc atingere dreptului la viață, spre exemplu: îndemnul la sinucidere.
Se are în vedere ca profesorii, învățătorii, îngrijitorii și părinții să aibă parte de
instruirea necesară în vederea utilizării în mod adecvat a dispozitivelor digitale pentru a nu
dăuna dezvoltării copilului.
Un ultim aspect vizat este prerogativa minorului de a-și expune opinia în viața online
și de a li se lua în considerare părerile susținute atunci când sunt în discuție chestiuni care îi
vizează direct pe aceștia.
Se recomandă statelor să ia în considerare opinia copiilor, în funcție de gradul de
dezvoltare, chiar și la elaborarea legislației care îi privește în mod direct.
În concluzie, copiii au un loc bine stabilit în societatea în care trăim, necesar fiind a li
se induce atât drepturile pe care aceștia le au, dar și obligațiile care li se impută, pentru a
avea parte de o dezvoltare sănăoasă.
Bibliografie:
Ciucă Aurora, Protecția internațională a drepturilor omului, editura Fundației Academice AXIS,
Iași, 2009.
Ciugureanu-Mihailuţă Carolina, EVOLUŢIA ISTORICĂ A INSTITUŢIEI PROTECŢIEI
INTERNAŢIONALE A DREPTURILOR COPILULUI, RevistaNațională de Drept, nr. 3
dinmartie 2009.
Convenţia Naţiunilor Unite cu privire la Drepturile Copilului, disponibilă la
https://www.unicef.org/romania/media/2271/file/Conven%C5%A3ia%20Na%C5%A3iun
ilor%20Unite%20cu%20privire%20la%20Drepturile%20Copilului.pdf ;
Comentariul general nr. 25 (2021) privind drepturile copiilor în ceea ce privește mediul
digital, disponibil la https://cdn.vedemjust.educatiejuridica.ro/cdn-
vedemjust/2021/03/CRC25-traducere-VDJ.pdf.
70
Istorie orală
Istoria cu cei mici: istorie orală…
INTERVIU CU STRĂBUNICA
Mă numesc Amariei Fabiana, am 13 ani si sunt elevă in clasa aVI-a la Școala Gimnazială
,,Constantin Panțiru’’, Grințieș. I-am luat un interviu străbunicii mele, în vârstă de 96 de ani.
Cum vă numiți?
Mă numesc Amariei Floarea.
În ce an v-ați născut?
M-am născut pe data de 27.11.1924.
Unde v-ați născut? Unde ați copilărit?
M-am născut în satul Bradu. De la vârsta de doi ani am fost adusă de nașii mei de botez
în comuna Grințieș, deoarece ei nu aveau niciun copil.
Câți frați ați avut?

Am avut o soră, Chiriaca, și un frate, Constantin. Ei au stat cu părinții noștri în satul Bradu.
Câte clase aveți? Care erau materiile care vă plăceau cel mai mult?
Am patru clase. Îmi plăcea foarte mult istoria, geografia, religia și lectura.
Mai țineți minte o întâmplare de la școală?
Țin minte că odată venise doctorul să ne verifice de păduchi. Eu fiind răspunzătoarea
clasei pe vremea aceea, trebuia să merg cu doctorul la fiecare în parte și să îi verific pe colegii
mei. Când ajungeam la băieți la verificare îmi făceam cruce la ce era în capul lor.
Cu cine\ce vă jucați?
Mă jucam mai mult cu păpușile, deoarece nașii mei nu mă prea lăsau să mă joc cu
copii. Îmi spuneau că sunt obraznici.
Cum îl chema pe soțul dumneavoastră? Cu ce se ocupa?
Îl chema Amariei Petru.A fost administrator la internat și, pentru o scurtă perioadă de
timp, președinte la cooperativă.
Cum v-ați întâlnit?
Ne-am întâlnit la un botez.
Unde a avut loc nunta? Câte perechi de nași ați avut?
71
Istorie orală
Nunta a avut loc la Hangu. Am avut 7 perechi de nași.

Din ce era construită casa? Câte încăperi avea?
Era construită din lemn și avea 5 încăperi.
Țineți minte vreun moment în care a trecut războiul pe aici?
Țin minte că veneau ungurii, rușii şi nemții și intrau în casele oamenilor disperați
căutând mâncare. Săpau si cartofii din pământ, numai să mănânce ceva. Soțul meu era
responsabil cu aducerea porumbului în zonă și avea 2-3 tone de porumb, tot ni s-a luat.
Ați avut foamete?
Da, am avut în anul 1947. A fost foarte greu! Nu se făcuse recolta.
Care erau preoții comunei?
Când eram eu la școală,era preotul Alexandru,dumnealui fiindu-mi si profesor de
religie. După acesta a venit Părintele Vasile, apoi preotul Ioan Ilie.
Erau medici in zonă?
Nu prea... târziu s-a făcut dispensarul și treptat au început să vină doctorii.
Când era mai bine: înainte de război, în vremea comunistă sau acum?
Este mai bine acum, deoarece înainte trebuia să muncești foarte mult și era foarte
greu să supraviețuiești.
Aveți niște întâmplări care v-au marcat?
Da, foarte multe. Țin minte că trebuia să merg într-o zi la moară cu un sac de făină.
Înainte de a ajunge la moară,trebuia să treci un drum. Pe acel drum treceau căruțele cu caii
imenși....era o imagine de nedescris. Cu greu dacă puteai să treci drumul pe partea cealaltă.
Într-un final am reușit să traversez și când am vrut să sar peste un șanț(erau niște șanțuri
foarte mari), am călcat strâmb și am făcut o entorsă la picior. Am avut noroc de o femeie care
era întamplător prin zonă și m-a ajutat să mă ridic. Acea femeie a zis că dacă o să merg în
continuare îmi va trece și într-adevăr, în două săptămâni nu am mai avut nimic.Altă
întâmplare pe care o țin minte e că aveam o vacă cu vițel pe deal și mergeam în fiecare seară
să o mulg, doar că de la o vreme îmi era teamă să mai merg din cauza războiului, a șa că nu
am mai mers. După ce s-a terminat războiul,eu uitând de vacă și gândindu-mă ca poate au
luat-o nemții,ungurii sau rușii,într-o zi ,,m-am trezit’’ cu vaca și vițelul acasă. Îmi amintesc că
am mers odată pe Grințiesu Mare și uitasem că aveam o cloșcă. Când m-am întors acasă, am
găsit cloșca cu 7 pui galbeni lânga dânsa. Nimeni din sat nu mai avea animale, doar eu
aveam o vacă, un vițel, o găină și 7 pui.
72
INTERVIU CU BUNICUL42
R: -Bună ziua! Spuneți-mi numele și prenumele, dumneavoastră.

-Mă numesc Zaharia Vasile!
R: -Când v-ați născut?
-M-am născut pe 1 ianuarie 1958, în Grințieș. Părinții mei fiind Zaharia Vasile și Maria.
R: -Aveți frați?
-Da, am un frate mai mare ca mine cu 7 ani, pe nume Gheorghe și am mai avut o soră pe care
o chema Elvira. Ea a murit la doar 7 luni, înainte să o cunosc.
R: -De ce a murit așa de mică?
-Se spunea că a murit deocheată, acuma nu știu ce să spun.
R: -Unde locuiți?
-Locuiesc în comuna Grințieș, împreună cu nevasta.
R: -Când v-ați căsătorit?
-Prin 1980.
R: -Aveți copii?
Da. Am avut doi băieți gemeni, Mihail și Gabriel.
R: -Ce s-a întâmplat cu ei?
-Gabriel a decedat în 2007, după ceva timp de la nunta lui, iar Mihai are soție și doi copii.
COPİLĂRİA:
R: -Cu cine vă jucați când erați mic?
-Mă jucam cu fratele meu și cu ceilalți copii din sat. Ne plăcea să mergem pe dealuri mai ales
când era iarnă.
R: -Cât timp vă jucați?
-Mai mereu. Atunci când trebuia să ne ajutăm părinții la treabă nu ziceam nu.
R: -Pedeapsa era mare?
-Da... Mie îmi plăcea mai mult să merg cu tata pe câmp la oi, pentru că îmi mai povestea cum
a fost în război, dar el nu mă prea lua. Zicea că sunt slăbănog.
R: -Ce anume vă povestea, tatăl dumneavoastră?
-Îmi spunea despre război... Mi-a spus de unchiul meu, că au plecat împreună pe front.
R: -Cum îl chema pe unchiul dumneavoastră?
-Zaharia Toader. El nu s-a mai întors acasă... A fost omorât într-un lagăr.
R: -În ce țară?
-Într-un lagăr de concentrare din Rusia, mi se pare.
R: -Avea copii?
-Cine?
R: -Unchiul dvs...
-Da. Avea o fată, Ecaterina.
R: -Ce vârstă avea fata când a început Al Doilea Război Mondial?
-Cred că vreo șase /șapte luni.
R: -Era de vârstă cu sora dumneavoastră...
-Cam pe-acolo.
COMUNİSMUL (1965-1989):
R: -Cum era pe vremea comunismului?
-Ne descurcam greu, dar totul era aranjat. Toată lumea avea de muncă.
42
GABRIELA ZAHARIA, cl a s a a VIII -a, Şcoa l a Gri nţi eş.
73
Istorie orală
R: -Dumneavoastră unde ați lucrat?

-În '79 am fost în armată. Când am venit am lucrat la İUC Făgăra ș (Întreprinderea utilaj
chimic), până în 1982, pe urmă doi ani în Târgul Neamț și apoi am lucrat la mina de uraniu
ca paznic.
R: -Aveați televizor?
-Mai de mult nu aveam nici lumină, dar de pe la vreo 1978, cam așa am avut un televizor,
alb negru, cu lampă din carcasă de lemn.
R: -Care era programul orar?
-La 19:20 erau 10 minute de desene animate, apoi era telejurnalul și mai dădeau câte un film.
R: -Ziua, ce arătau?
-Ziua, dădeau reluările....
R: -Câte programe TV erau?
-Unul, TVR1.
R: -Mâncarea era la rație?
-Da, din 1980, pâinea, uleiul și zahărul se dădeau la rație. Celelalte, ce aveam nevoie ne
cumpăram.
R: -Mulțumesc!
******
INTERVIU LUAT STRĂBUNICII MELE, EMILIA AMARINEI, GRINȚIEŞU-
MARE
Mă numesc Dieaconu Matei Daniel. Învăț la Școala Gimnazială „Constantin Panțiru” din
Grințieș și îi voi lua un interviu străbunicii mele.
Cum vă numiți?
Amarinei Emilia.
Când și unde v-ați născut?
M-am născut în 1928, în comuna Bicaz.
Unde locuiți?
În comuna Grințieș.
Ați avut și alte domicilii de durată? Unde ați copilărit?
Prima parte a copilăriei am petrecut-o la Bicaz, iar a doua parte la Grințieș.
În ce parte a Bicazului ați copilărit?
La Piatra Corbului.
Cu cine vă jucați în copilărie?
Cu frați mei, aceștia fiind Ileana, Niculai, Dumitru , Elisabeta, Mărioara și Mihai.
Care erau jocurile voastre preferate din copilărie?
Șotroanele.
Cât timp aveai pentru joacă?
Între 2 și 3 ore.
În ce perioadă din zi vă jucați?
Înainte sau după masă.
Era o familie numeroasă?
Da.
Câți frați și surori aveați?
Trei frați și două surori.
Ajutați părinți în gospodărie?
Da.
74
Istorie
Ianuarie – M artie 2023 orală
Ce făceaţi de sărbători în copilărie?

Mergeam cu colinda, dar primeam numai câte un colac, lumea era înapoiată atunci.
Părinți erau severi?
Nu, erau părinți foarte buni.
Erați obraznică?
Nu, eram cuminte.
Cum vă pedepseau când erați obraznică?
Nu ne pedepseau, fiindcă ne ascundeam în grădină.
Ce studii aveți?
Șase clase.
Erau severi învățători?
Da,erau severi.
Ce activități extrașcolare desfășurați?
Singura activitate extrașcolară pe care am făcut-o a fost atunci când regele Mihai a trecut pe
la Poiana Teiului ne-au dus cu căruța să-l vedem.
Cum a murit Sturdza?
Sturdza a murit înecat, pe râul Bistrița, în zona Bocancei, din cauza faptului că barca lui a fost
prinsă de un vârtej.
Vă amintiți de Strurdzoaia?
Da îmi amintesc că nu am văzut-o niciodată, fiindcă casa lor era foarte bine păzită.
Ce materii îți plăceau sau displăceau?
Îmi plăcea geografia și istoria.
Aveați colegi de alte etnii?
Da,aveam destui țigani.
În ce an v-ați căsătorit?
M-am căsătorit în ’48.
Care preot v-a cununat?
Preotul Vasile Maftei m-a cununat, aici la Grințieș, dar cununia civilă a avut loc la Bicaz.
S-a furat mireasa?
Nu s-a furat mireasa că erau proști, acu toată lumea îi deșteaptă, fiindcă acum cel care fură
mireasa rămâne cu bani.
Cum v-ați cunoscut soțul?
Nu-l cunoșteam pe George, atunci când m-am căsătorit cu el. M-am căsătorit cu el fiindcă așa
au vrut părinții mei.
Unde ați făcut nunta? Ați a avut vornic? Dacă da, care era rolul lui?
Nunta am făcut-o unde stă acum Milucă. Nu am avut vornic.
Cum a fost la nuntă?
A fost o nuntă mai restrânsă.
Cum a fost darul?
Sărăcăcios, fiindcă pe atunci nu se dădea mare lucru, îmi amintesc că o femeie ne-a adus cea
mai proastă lână posibilă.
Au fost mulți nași?
Au fost doi nași, acestia fiind Nicu Ungureanu și Ilie Poienaru. Cavalerul de onoare a fost
Nicolae Bortişcă.
Cu socrii te-ai împăcat?
Foarte bine m-am înțeles cu ei, m-au ajutat foarte mult.
Câţi copii aţi avut?
Patru copii, aceștia fiind: Virginia, Dorina, Georgeta, Marin.
Câți nepoți aveți?
Am cinci nepoţi : doi la Geta, doi la Marin şi unu la Virginia.
Câţi strănepoţi aveţi?
75
Istorie
Cinci strănepoţi: doi la Daniel, doi la Simona, unul la Nina.

Din ce erau construite casele în general?
Din lemn, ca a noastră.
Cum era interiorul?
Pe jos era acoperit cu lut.
Animale ați avut?
Da, am avut: oi, vaci, boi etc.
Ce ați cultivat?
În special porumb și cartofi. Dar mai cultivam și alte zarzavaturi.
Ce fel de mâncare aveați?
Lapte,brânză.
Ce mâncați de sărbători?
Fripturi, sarmale ,cozonac și plăcintă cu brânză.
Foametea ai prins-o?
Da, în ’46 eram în Comănești, era foametea și mâncarea era raționalizată și americanii au
trimis pachete în România, dar ce era mai bun luau primarul și consilierii și ce era mai rău
dădea la proști.
Ce îmbrăcăminte purtați?
Catrinţe, fuste cusute de mama şi bunica.
Cum era la botezuri ?
Păi îl boteza, dar nu prea erau daruri.
Erau bocitoare ?
Da, era mătușa Mariță și Tanasoaie, bunica lui Dan, boceau morți. Bunicul meu când a murit
Gherasim i-a spus înainte „tu când oi veni, să vii să mă boceşti” şi a venit şi a plâns aşa
frumos. Nu ca acum.
Ce meserie a avut tatăl dumneavoastră?
Tatăl meu a fost mecanic de tren cu diplomă.
Vă amintiţi preoţii vremi?
Da, îmi amintesc de preotul: Romanescu, Vasile, Ion, Sebastian, Dumitru, Simionescu.
Ce meserie a avut soţul dumneavoastră?
A lucrat la pădure, apoi a fost mecanic de tractor la Hangu, apoi el şi alţi oameni din comună
au încercat să ia permisul de camion, dar doar George a reuşit.
Aţi cunoscut pe cineva care a avut probleme cu miliţia?
Nu, nu am cunoscut.
Vă amintiţi tâlharii vremii?
Îmi amintesc de un tâlhar, care a scăpat de o grămadă de ori. Alt hoţ a fost însăşi primarul
satului.
Vă amintiţi întâmplări din perioada celui de-al Doilea Război Mondial?
Socrii mei s-au dus cu animalele până în vârful Teascului, ca să nu le mănânce nemţii. L-au
prins nemţii pe Grigore a lui Ceapă şi l-au folosit ca ghid ca să ajungă în Germania, crezând
că Germania e imediat peste munţi. El a scăpat de ei fiindcă le-a zis că merge înainte şi a
zbughit-o la fugă. Nemţi au murit de foame şi oameni locului au luat mai o puşcă, mai nişte
haine.
Cine a fost Gheorghe a lui Burcaş?
El era om bun, mai venea la noi la cosit, dar fratele lui era tahui și odată a plecat prin sat
dezbrăcat cu perna la spate. Îmi mai amintesc de Vasile a lui Burcaș.
Vă amintiţi de Tanu şi Reta?
Da, cei doi îndrăgostiţi s-au împuşcat fiindcă nu puteau fi împreună şi la înmormântarea lor
a fost tot Grinţieşul.
Cine a avut primul aparat radio din comună?
Un notar, la care se aduna toată lumea ca să asculte ce s-a mai întâmplat.
76
Istorie
Istorie
orală
Aţi avut galenă?

Da, am avut galenă.
Cine a avut primul televizor?
George, soţul meu, a avut primul televizor, venea multă lume la televizor.
Aţi avut lumină electrică făcută personal?
Da, am avut, dar din păcate a fost luată de un puhoi.
Cine a avut prima bicicletă din comună?
George a fost primul.
Ştiţi ceva ce s-a strămutat?
Casa preotului Manole.
Aţi fost vreodată cu barca?
Prima dată când am mers cu barca cu două surori dintre surorile mele şi afost cât pe aci să ne
înecăm. Altă dată a fost George cu alţi oameni la Lacul Roşu, dar eu nu m-am dus cu barca
fiindcă exista riscul să mă înec şi le-am zis că dacă vă înecați măcar eu rămân.
Cine a avut prima mașină din comună?
Sturza, a fost primul. George a fost printre primii șoferi de camion. El a fost un șofer brici.
Cum i se zicea Bistricioarei?
Moara Dracului.
Vrei să-i mulțumești cuiva pentru toată viața ta?
Îi mulțumesc lui Dumnezeu și tuturor care m-au ajutat.
Vă amintiți o întâmplare plăcută/ neplăcută?
Atunci când aveam mâna ruptă, George s-a dus la Roman la 4 dimineața și Remică m-a dus
în Bicaz apoi în Piatra-Neamț. Remică chiar a fost un om bun.
Ce părere aveți despre viața dumneavoastră?
Au fost bune și rele. Nu-i chiar așa rău să mori, dacă m-aș duce la ăia care au Coronavirus, aș
muri repede, dar nu știu unde să mă duc. Am din ’92 sicriul pregătit.
*****
INTERVIU CU BUNICA43
DATE PERSONALE
REPORTER: Numele și prenumele dumneavoastră?
Mă numesc Ichim Spiridon Ana.
R: Pe ce dată v-ați născut?
M-am născut pe data de 10 Iulie în anul 1937.
R : Unde locuiți?
Locuiesc în localitatea Grințieșu Mare.
R : Ați avut și alte domicili de durată?
Nu, acesta a fost singurul.
ll)COPILĂRIA
R : Unde ați copilărit?
Am copilărit în Grințieșu Mare, aici am trăit și aici am îmbătânit.
R : Cu cine vă jucați?
Când eram copil..., dar nu aveam timp de jucat, aveam treabă trebuia să o ajut pe mama la
fân, la prășit, cu ce era pe vremea aceia.
R : Din ce ne spuneți ajutați părinți în gospodărie.
43
AMARIUCĂI ELENA, clasa VIII-a, Şcoala Grinţieş
77
Istorie orală
Da, îi ajutam. Cu ei munceam împreună, în special cu mama pentru că tata a murit în război
când aveam cinci ani.
R : Erați o familie numeroasă?
Nu, am mai avut un frate, dar a murit.
R : Părinți eru severi?
Mama era severă, pe tata nu l-am cunoscut puțin, puțin doar ca prin vis.
R : Cum vă pedepsea?
Cu cuvântul, un cuvânt ce ni-l spunea şi simțeam că m-a lovit . Nu mă bătea niciodată ,nu,
numai atât îmi spunea așa, așa am făcut, bătaia a fost cuvântul.
lll) ȘCOALA
R : Va plăcut școala?
Mi-a plăcut școala foarte mult, dar nu am avut posibilitate să urmez școală. Eram singură nu
aveam cele ce îmi trebuie pentru aceasta.
R : Ce studii aveți?
Am doar patru clase .
R : Ce învățător/învățătoare ați avut?
Am avut o învățătoare pe nume Anițulesei Ecaterina.
R : Ce activități deosebite desfășurați la școală?
Deosebite, dar nu urmam. Mergeam doar o zi pe săptămână.
R : Învățătoarea era severă?
Da, era foarte severă. Vai mult m-a bătut, că nu aveam cele necesare și că lipseam de la
școală. Dar eu nu eram vinovată, m-a bătut cu varga la palmă. Momomo... și nu mă mai
duceam la școală câteva zile. Învățătoarea venea la mama și îi spunea să mă lase la
școală,doamna vedea ca mie îmi place să învăț. Dar nu aveam cărți, caiete, nu aveam pe ce
scrie. Da au trecut și cele patru clase, așa cum au trecut.
R : Care era disciplina preferată?
Toate mi-au plăcut dar nu am avut posibilitate pentru că nu aveam cărțile, nu aveam pe ce
învăța. Pe atunci se cumpărau, iar mama nu avea pensie, nu avea nimica, pe urmă a primit
pensie după ce am terminai școala. Deoarece au venit acte că tata a murit în război a primit
pensie de văduvă de război.
R : Ce îndeletniciri vă învățau la școală?
De tote celea ne învățau, dar dacă eu m-ai tot timpul lipseam nu puteam învăța însă mama
ma învățat.Când eram de șapte ani am tors lână și mi-am făcut singură primi mei colțuni
lunigi, cu aceia mă duceam la școală. Nici papuci nu erau atuncia, mergeam cu opinci și
dacă prindeam o floșcăraie tot ne udam la picioare ca acestea nu țineau cum țin acum
ghetele și aveam nevoie de ciorapi de lână groși.
lV)ADOLESCENȚA
R : Care erau distracțiile?
Distracțiile pe atuncea erau balurile și nunțile.La baluri era frumos,toată lumea dansa,erau
veseli și acestea erau numai la sărbători mari precum Crăciunul, Anul Nou și celelalte.Pentru
a merge însă la ele trebuia să muncesc în gospodărie până sâmbăta.
R : Care a fost prima îndeletnicire?
Prima îndeletnicire a fost munca în gospodărie alături de mama.
R :La ce vârstă ați început să munciți?
Am început să muncesc de la vârsta de șapte ani.
V) NUNTA, FAMILIA
R :Când v-ați căsătorit?
M-am căsătorit la vârsta de 19 ani și la 21 am născut o fată pe nume Mariana.
R : Unde a avut loc nunta?
Nunta a avut loc tot în Grințieș, deoarece mirele a fost de aici din zonă.
78
Istorie orală
R : Ați respectat tradițiile?

Daaa, m-ai ales ordinea cununiilor, întâi cea religioasă și apoi cea civilă și pe vremea aceia nu
se putea nuntă făra vornic.
R : S-a furat mireasa?
Nu s-a furat mireasa, pe atunci nu era așa.
R :Ați avut mulți nași?
Am avut patru perechi de nași.
R : Cum a fost darul?
Darul a fost după puterea fiecăruia, unele în cadouri iar altele în bani.
R :Unde ați locui prima dată cu soțul?
Cu soțul prima dată am locuit în satul Bradu și după 12 ani ne-am muntat aici în Grințieșul
Mare, dar era tot în comună aici. Lui îi trebuia loc bun pentru albine așa că am decis să ne
mutăm.
VI)LOCUINȚA, GOSPODĂRIA
R :Din ce era construită casa?
Casa era construită din lemn acoperită cu draniță.
R : Câte camere avea?
Aceasta avea trei camere și o bucătărie.
R : Cum era interioarele?
Interioarele erau mari pentru acea vreme și aveau cele necesare.
R : Aveați acareturi?
Da , aveam grajdi și coteț de găini.
R : Aveați animale?
Daa, aveam vaci, găini, oi și porci.
VII)HRANA,ÎMBRĂCĂMINTEA
R :Ce mâncați?
Mâncam mâncare sănătoasă de la animalele din gospodărie, nu ca acum.
R : La sărbători care erau preparatele?
De Paște se făceau bucate dulci și miel, iar de Crăciun și Anul Nou carne de porc de vită și
pe lângă toate acestea mergeam la biserică.
R : Care era îmbrăcămintea la sărbători?
Îmbrăcămintea la sărbători era în portul național.
R : Erați o femeie credincioasă?
Da, mergeam în fiecare duminică, de sărbători și credința nu o să mi-o las niciodată cât voi
trăi.
VIII) HAIDUCI, RĂZBOIUL
R :Vă mai aduceți minte de haiduci?
Da, îmi amintesc că auzeam vorba de un haiduc pe nume Plioacă. Aceștia făceau numai
pozne intrau în casă, spărgeau, stricau, furau. La noi nu veneau că eram săraci și nu aveau ce
ne lua, dar unde era avere se duceau. Vai, vai, vai tare stricători și răi mai erau.
R :Care dintre Războiele Mondiale le-ați prins?
Am prins al doilea Război Mondial .
R :Pe atunci când se anunțase războiul toată lumea se refugia în pădure. Dumneavoastră v-
ați refugiat în pădure?
Nu am fost în pădure. Am stat acasă că nu avea cine să ne ajute să ducem și animalele, tata
era în război, de aceia cunosc războiul. Stăteam la geam și vedeam armata pe drum cum
mergea, au intrat la noi în curte, ne-au luat toate animalele și nu în ultimul rând au intrat și
în casă. Aveam două ouă pe masă și acelea ni le-au luat, iar câinele l-au împușcat în
legătoare. Însă mie și mamei mele nu ne-au făcut nimic.
R : După război cum ați trăit?
79
După război am trăit tare greu, am avut noroc deoarece mama avea dați cârlani la cârlănari,
mioarele și pe aceia nu i-au luat. La altcineva i-au luat toate oile , iar mama i-a dat o mioară
pe o vițică si alt cineva ne-a dat una de pomană, dacă nu aveam. Vitele le-a dat mama în
vărat,apoi le-am adus și au fătat vițele. Mămuca a spus că una dintre vitele o v-a da tot de
pomană. Pe parcurs am făcutde toate cele și animal si bani, am avut noroc de mama că a fost
o fire foarte tare , tot greul era pe ea. După au venit acte din război că tata a murit și mama a
începu să primească pensie de văduvă de război. Cu bani cei primea din pensie cu aceia ne
descurcam.
IX)COMUNISMUL
R :Cum a fost perioada comunistă?
Am prins și perioada asta, tare grea a mai fost.După război au venit comuniști și ei ne
puneau biruri, niște cote mari. Trebuia să sacrificăm animale pentru ei, să le dăm lapte și uite
așa desculță umblam să îl duc în centru la cotă, pentru că era obligatoriu.
R : Cum era pe atunci cu mâncarea?
Foarte greu ne era. De la ei nu primeam nimic, dacă aveai bani să-ți cumperi te duceai și luai
pâine, dacă nu te descurcai cu ce puteai. Era o pâine rea, arsă și tare de abia o puteai mânca.
Noi nu cumpăram că nu ne permiteam și făceam mămăliguță ,deoarece mama avea multă
arătură și se făceau păpușoi într-o veselie. Îi urcam în pod, după aceia îi duceam la moară
făceam făină și cu mămăliguță trăiam.
R : Dacă se întâmpla să nu reușiți se le duceți cotele ce vă făceau?
Vai,vai, să vă spun o întâmplare tragică. Când nu am reușit să ducem cotele mama a fost
chemată la partid, amendată și vroiau să o aresteze. Însă a avut noroc de un cetățean din
Grințieș pe nume Pișta Vasile care a recunoscut-o. El fiind în partid a salvat-o de închisoare și
a ajuns seara târziu acasă. Începe să îmi spună că se putea să nu m-ai vină înapoi din cauza
cotelor. Dar aveam mult șapte sute de kilograme de lapte, animale, câte un vițel mare, gras
sau o vacă.
R : Din cauza aceastei întâmplări în care erați să rămâneți fără mamă ,câți ani aveați?
Toate aceste lucruri s-au întâmplat cand aveam 13-14 ani.
R :Doriți să mulțumiți cuiva pentru viața dumneavoastră?
Nu pot să îi mulțumesc altcuiva decât lui bunul Dumnezeu și Maica Domnului.
R :Vă mulțumesc pentru timpul acordat.
80
Istorie
INTERVIU CU BUNICA44
Bună ziua! Mă numesc Moldovanu Ana-Maria și am 13 ani. Am realizat acest interviu pentru
că vreau să văd ce cred bătrânii despre comuna Grințieș și țara aceasta. Din punctul meu de
vedere, România putea fi mai dezvoltată, la fel și comuna Grințieș.
Interviu cu bunica
1.Date personale
Reporter:Numele și pronumele dumneavoastră?
Gheorghiu Maricica.
R:Când v-ați născut?
M-am născut la data de 1 ianuarie 1954.
R:Unde locuiți?
Locuiesc în satul Grințieșul Mare.
R:Ați avut și alte domicilii de durată?
Alte domicilii nu am mai avut.
2.Copilăria
R:Unde a-ți copilărit?
Am copilărit în satul natal.
R:Cu cine vă jucați?
Mă jucam cu copiii de prin vecini.
R:Care erau jocurile preferate?
Ne plăceau tot felul de jocuri: fotbal, volei, de-a prinsa ,baba oarba, șodron, tic-tac și alte
multe jocuri. Iarna ne jucam cu zăpada, ne duceam la săniuș.
R:Care erau jocurile preferate?
Nu aveam jocuri preferate ,toate erau frumoase.
R:Cât timp aveați pentru joacă?
De obicei nu aveam multe teme și aveam mult timp pentru joacă.
R:Ajutați părinții în gospodărie?
Ajutam și părinții foarte mult în gospodărie ,dar când eram mai mari.
R:Erați o familie numeroasă?
Am fost cinci. Părinții și noi, trei copii.
R:Părinții erau severi?
Părinții erau severi, în special mama. Dacă ne zicea ceva să facem și nu o ascultam ne dădea
cu ce avea la îndemână, ne bătea, cel mai des. Tata era mai calm, doar când îl enervam mai
tare, ne dădea cu biciul. Eu fiind mai mică nu prea primeam bătaie.
3.Școala
R:Ce învățători și profesori ați avut?
Ca învățători am avut pe: domnul Luca Neculai și doamna Luca Ecaterina. Din clasa a 5-a
pânăîntr-a 8-a s-au perindat mai mulți profesori: domnul Panțiru Constantin, doamna
Afrăsinei Niculina, doamna Panțiru Eugenia, doamna Trofin Geta, domnul Trofin Neculai,
domnul Borșuc Aftanase, domnul Țăranu Puiu, doamna Vadana Aurelia, domnul Maftei
Constantin și domnul Vadana Grigorie.
R:Ce studii aveți?
Am numai opt clase.
44
Ana Maria Moldovanu, clasa a VIII-a
81
R:Ce activități extrașcolare desfășurați?

Mergeam la cules de plante medicinale pe dealuri, mure, afine etc.
R:Erau severi profesorii? Cum vă pedepseau?
Erau foarte severi, dar, și noi eram mai disciplinați. Nu ca acum, știam de rușine, de respect.
Cei care făceau pozne sau nu știau lecțiile li se dădea cu linia în palmă, băieții mai erau luați
și de perciuni.
R:Care erau materiile preferate?
Nu îmi plăceau toate materiile. Mai mult îmi plăcea româna ,botanica, zoologia,geografia și
istoria.
4. Adolescența și tinerețea
R:Care erau distracțiile?
Mergeam frecvent la baluri, era joia tineretului, se dansa. Nu se țineau fuduli unul cu celălalt.
R: Care a fost prima îndeletnicire?
Prima îndeletnicire a fost împletitul.
R:Care a fost prima iubire?
Am vorbit cu mulți băieți, iar unii m-au cerut în căsătorie, dar i-am refuzat. A venit actualul
soț ,ne-am cunoscut...
R:La ce vârstă ați muncit?
Am început să muncesc de mică, câte puțin, câte puțin.
5. Căsătorie
R:Când v-ați căsătorit ?
M-am căsătorit când aveam vârsta de 25 de ani, pe data de 17 ianuarie 1979.
R:Unde a avut loc nunta?
Căminul unde se făceau nunți era ocupat cu altă nuntă, iar noi am făcut-o în casa bunicii,
care avea o casă mare și s-au făcut mai multe nunți acolo.
R:Ați respectat ritualul?
Am respectat toate ritualele , numai iertăciune (cum era atunci) nu ne-am luat, pentru că nu a
vrut mama mea.
R:Ați avut vornicel?
Am avut vornicel, îl chema Ilie Mârcă, tot din Grințieș.
R:Care era rolul său?
El venea cu mirele după mireasă, făcea cinste la oameni, striga darul la închinat, se uita ca
oamenii să fie serviți.
R:S-a furat mireasa?
Pe atunci nu era această tradiție.
R:Ați avut mulți nași?
Am avut nouă perechi de nași.
R:Cum a fost darul?
Cum se dădea pe atunci: bani, darul a fost bogat.
R:Povestiți o întâmplare hazlie de la nuntă.
La cununia religioasă am mers cu saniile trase de cai, iarna cu zăpada mare, foarte
frumos...Vizitii s-au dat în spectacol cine are cel mai frumos și cel mai mare cal, unii au dat
rachiu la cai, a fost foarte amuzant, dar și amintiri de neuitat.
R:Vă împăcați bine cu socrii?
Când m-am căsătorit eu, socrul nu mai era printre noi, dar cu soacra mă înțelegeam.
6.Locuință sau gospodărie
R:Din ce era construită casa?
Unde am locuit,înainte de a-mi construi casa în care stau acum, era din lemn.
R:Câte camere avea?
Avea doar două camere.
82
Istorie
R:Cum era interiorul?

O cameră era mică, cealaltă era mai mare, dar ambele erau joase.
R:Aveați acareturi?
Aveam grajd, coteț pentru păsări, porci etc.
R:Aveați animale?
Aveam foarte multe animale: oi, vaci, păsări, porci, câini, pisici ,cal etc.
R:Ce plante cultivați?
Cultivam mai multe plante,dar în special porumb, cartofi și zarzavaturi .
7.Hrana-îmbrăcăminte
R:Ce mâncare pregăteați?
Pregăteam tot felul de mâncăruri. Pe atunci era din belșug, mai ales dacă aveai animale în
gospodărie.
R:Dar la sărbători care erau preparatele?
De Crăciun și Revelion făceam mai multe feluri de mâncare pe lângă carne de porc. Făceam
și cârnați, pișcă,ruladă de carne, piftele, borș ,sarmale, cozonaci și foarte multe prăjituri,
salată boeuf. De Paște cam tot aceste preparate,dar totul din carne de miel plus ouă roșii. O
masă bogată de fiecare dată.
R:Dar la hram?
Când venea hramul făceam preparate specifice hramului.
R:Ați avut foamete? Ce mâncați?
Nu duceam lipsă de mâncare, tata, cum era atunci, se ducea la țară cu căruța , ajuta la strâns
recolta și aducea porumb, făină de grâu și multe altele.
R:De unde vă procurați îmbrăcămintea și încălțămintea?
Când eram mai mici mama ne procura îmbrăcămintea și încălțămintea, iar când am mai
crescut mergeam noi la magazin.
R:Care era îmbrăcămintea de sărbători?
Îmbrăcămintea era una simplă, dar, dacă aveai nevoie de ceva în spiritul sărbătorilor mergeai
și cumpărai ce doreai. Erau lucrurile frumoase și bune.
R:Erau magazine, crâșme?
Magazine, dar mai ales crâșme, erau o grămadă.
8.Marile sărbători
R:Cum era de Paști?
Mergeam în toată seara, înainte de Paști, timp de o săptămână la slujbele religioase care se
țineau atunci, dar sunt și acuma. Mergeam la Înviere sâmbătă seara, iar duminică dimineața
luam masa de Paști, care era îmbelșugată. După aia mergeam cu toții la scrânciubul care se
făcea în sat. Venea multă lume,se făcea și hora și multe altele. Noaptea se făcea bal, a doua și
a treia zi ne vizitam neamurile.
R:Dar de sărbătorile de iarnă?
Sărbătorile de iarnă erau tot la fel, ne strângeam la rude și la vecini, la un loc, ascultam
radioul. De Crăciun preotul venea cu agheasma,în ajun cu icoana și cu chiralesa. Veneau
copiii cu colindul și cu steaua. La Revelion cu uratul și piesele: capra, ursul, cerbul și mai
erau mascații. Acum, de vreo 3 ani nu mai vin cu nicio piesă de aceasta...
R:Vă amintiți de un haiduc al zonei?
Eu nu știu, dar cum a povestit mama mea că era un haiduc pe nume Florea, care avea ca
ibovnică o soră a unui cetățean din comuna noastră și care îi dăduse acesteia o caleașcă
boierească. O poteră care venise să-l poată prindă, a pândit-o pe fata aceea care avea un păr
lung, bălai, care se pieptăna pe o cioată, unul din poterași a împușcat-o și astfel a ajuns
repede și la haiducul Florea și l-a prins.
9.Armată-război
R:Ați făcut armata?
83
Istorie
orală
Eu nu am făcut armată, dar ne-a povestit tatăl meu care a făcut trei ani la vânători.
R:Era însurat când ați făcut armata?
El nu era însurat.
R:La cât timp și-a văzut familia?
A venit acasă o singură dată.
R:A prins războiul?
În timpul armeții a început războiul și a fost luat prizonier, unde a stat 4 ani în Munții Urali.
Când i-a prins, a ales dintr-o companie 40 de ostași, el fiind al 40-lea soldat. Au murit în
lagăre forte mulți soldați de boală și foame. Mama ne-a povestit că era mică și au fugit cu toți,
vecinii și cu alți oameni, în pădure, la jgheabul lui Onuț. Stăteau acolo și mai cobora câte
unul din fiecare familie ca să ducă de mâncare la animale. Vitele pe care le aveau, le dădeau
drumul în porumb, iar obiectele de valoare din case trebuiau să le ascundă, dar să nu vadă
nimeni că veneau hoții și le furau.
10.Cum era în timpul liber
R:Cum era în timp liber?
Când eram mici ne jucam tot felul de jocuri, mergeam la scăldat, dar când am crescut ne-am
făcut alte îndeletniciri.
R:Erau baluri?
Se făceau în fiecare sărbătoare, seara.
11.Viața politică
R:Cum vi se pare politica de astăzi?
Politica de astăzi e dezastru, iar politicienii sunt egal cu zero. Nu fac nimic, se ceartă și se
mănâncă ca niște câini de la ciolan.
R:Știți o poezie politică?
Îmi aduc aminte puțin?
Eroul păcii
Nicolae Ceașescu
Împletește în cununa timpului...
9.Regimul comunist
R: Ați fost în partid?
Nu am fost în partid, dar la școală ne-a făcut U.T.C.
R:Ați avut probleme cu miliția?
Iar cu miliția nu am avut probleme.
R:Cunoașteți vreun deținut politic?
Nu cunosc niciun deținut politic de pe la noi, dar la televizor am văzut mulți.
R:V-au luat ceva comuniștii?
Comuniștii nu ne-au luat nimic.
R:Cum ați primit revoluția din 1989?
Revoluția din 1989 am primit-o cu mare, mare bucurie.
R:Era mai bine atunci sau acum?
Era mai bine atunci. Copiii aveau carte, iar când terminau studiile le dădeau serviciu. Aveam
o siguranță unde mergeam, totul era bine, cu mâncare... dar era și un dezavantaj: ne opreau
să tăiem din animalele noastre.
R:Cum se numește primarul comunei?
Primarul comunei se numește Ana Buștihan.
R:Ce părere aveți despre primar?
Am o părere bună. În primul rând este o femeie foarte respectuoasă, omenoasă și la locul ei.
R:Cunoașteți ceilalți primari care au fost?
Da, am cunoscut mulți primari. Domnul primar Bulai, domnul Feraru Ion, domnul Spătaru
Milucă, domnul Azoiței Dan, domnul Alexandroaia Vasile și actualul primar, Ana Buștihan.
84
Istorie
R:Când a apărut prima bicicletă?

Nu țin minte când a apărut prima bicicletă, dar țin minte când am mers, aveam 10 ani.
R: Când ați ascultat prima dată radio, televizor?
Când eram mică, tata avea patifon, așa se spunea atunci. Radio am ascultat la vecini până ne-
am luat și noi unul. Televizor ne-am uitat când ne-a băgat lumina la noi în sat, până atunci
frecventam foarte des filmele la cămin.
R:Ce preoți al comunei ați cunoscut?

Îmi aduc aminte câțiva preoți ai comunei: preotul Maftei Vasile, preotul Pintile Dumitru,
preotul Ilie Ion,preotul Bența Sebastian, preotul Simionescu Gheorghe, iar preoții care nu mai
sunt printre noi: preotul Apetroaie Neculai, preotul Cotârgășanu Emil,preotul Irina.
12. Cum este astăzi?
Viitorul comunei să sperăm că va fi frumos, dacă oamenii din sat vor fi uniți, ajutați de județ
ar face lucruri bune.
R: Ce părere aveți despre proiect?
Proiectul e bun, dar să nu rămână doar scrisul pe hârtie.
R: O întâmplare remarcabilă.
Mai demult m-a luat tata cu calul la tras lemne pentru foc. Eu am coborât cu calul pe o râpă,
dar nu am apuc în vale să mă feresc. Tata a dat un butuc la vale, iar dacă nu feream calul și să
mă dau eu într-o parte, ne strivea butucul.
R:Vreți să mulțumiți cuiva pentru viața dumneavoastră?
Eu îi mulțumesc părinților mei că ne-au dat viață, iar lui Dumnezeu că m-a ținut în ea.
R: Vă mulțumesc pentru timpul acordat!
Și eu că mulțumesc pentru că ați avut plăcerea și timpul acordat mie.
85
Istorie orală
Istorie
INTERVIU CU ŞUBEA EUGEN, BUNICUL MEU45
Am realizat acest interviu bunicului meu, Eugen Șubea, în vârstă de 80 de ani din Grințieș.
Date personale
Cum vă numiți?
Mă numesc Șubea Eugen.
Când și unde v-ați născut?
M-am născut pe data 23 august 1941 în comuna Bistricioara, satul Grințieș, acasă.
Unde locuiți? Ați mai avut și alte domicilii de durată?
Locuiesc în satul Grințieș, dar am locuit și în Broșteni cu viza de flotant între anii 1967-1974.
Copilărie
Unde ați locuit?
În satul Grințieș, comuna Grințieș.
Cu cine vă jucați?
Mă jucam cu toți copiii din Grințieș, era Diaconu Alexandru, Ichim Ionel, Ichim Neculai,
Ungureanu Ionel, Ichim Vasile.
Care erau jocurile preferate?
Ne plimbam cu o bicicletă de lemn pe o râpă, ne jucam cosca,era un joc cu boabe de fasole
sau grăunțe, ne dădeam cu sania, aveam schiuri confecționate de mine.
Ajutați părinții în copilărie?
Da, păzeam oile, făceam treabă, aduceam lemne, crengi din pădure, păzeam vacile vara,
făceam fânul, coseam iarba, mama mă trimitea și cu cârlanii pe deal.
Erați obraznic?,
Eram copil cuminte, dar mai făceam și obrăznicii ca orice copil.
Școala
Ce studii aveți?
Am 4 clase, mai târziu am completat să fie 8.
Unde ați făcut clasele primare?
La școala de pe Grințieșul Mare, dar acum nu mai există, a fost demolată.
Erau severi învățătorii?
Foarte severi, ca învățători îi aveam pe soții Anițulesei Neculai și Tincuța.
Cum vă pedepseau? Vă recompensau?
Ne bătea la palmă cu arătătorul, ne punea în genunchi la colț, chiar și în grăunțe, eu nu am
stat niciodată, dar alte generații au prins.
Ce materii vă plăceau? Care vă displăceau?
Îmi plăcea matematica, atunci îi spuneam aritmetică. Toate obiectele le învățam… lb română,
rusă, geografie, științele naturale. Nu-mi plăcea gramatica, n-o puteam învăța deloc, era
încurcată.
Adolescență. Tinerețe
Care au fost primele ocupații?
M-am ocupat prima data cu păzitul oilor, așa am stat până m-am dus în armată.
La ce vârstă ați început munca?
De la 12 ani, mergeam cu tata la pădure, la drumul din comună, din sat… puneam pământ
pe drum unde erau gropi. Iarna puneam zăpadă ca să meargă săniile cu boi și cai… trebuiau
să meargă săniile cu lemne trase din pădure.
Căsătorie. Familie
45
FLORINA POINARIU, el evă , cl a s a a VI-a , Şcoa l a Gri nţi eş, nepoa tă .
86
Istorie orală
Cum v-ați cunoscut soția?

Acolo a fost cel mai greu… soția mea nu e de aici, ea era din regiunea Maramureș, dar am
cunoscut-o cu ocazia lucrărilor minere, sora ei era căsătorită cu un maistru miner și locuia în
Grințieș, în gazdă la Amarinei Grigore.
Cum o cheamă pe soția dvs?
În acte este trecută Floare, dar toți am alintat-o de Florica.
Când v-ați căsătorit?
M-am căsătorit în 16 februarie1969.
Ce preot v-a cununat?
Părintele Maftei Vasile din Grințieș.
Cum a fost pețitul?
Foarte frumos, m-am dus de Paști în anul 1968 la Maramureș, acolo umblau băieții la fete cu
stropitul și m-am nimerit și eu printre ei, atunci am servit pentru prima data pălincă.. așa mi-
am făcut și curaj. Erau și alți flăcăi care au venit cu stropitul, mă priveau ca pe un străin,
nevasta a zis că sunt o rudă, am mers pe nepusă masă, nu se aștepta să mă vadă, dapăi să o
cer. Se lăudau toți cu bișca (cuțitul), iar mie mi-a pierit cheful, m-am panicat, dar totuși ea a
fost de acord, nu am făcut drumul degeaba. Următoarea mea vizită a fost de Crăciun în 1968,
de am luat-o cu totul.
Ați avut vornic?
Am avut, era vornicul satului Gherasim Vasile, Dumnezeu să-l ierte.
Cum a fost darul?
Se dădeau chiar animale, le dădeau nașii că erau daruri mari..
Ați avut mulți nași?
Da, am avut vreo 7-8 perechi de nași, printre care și învățătorii satului.
Ați respectat ritualul?
Da, prima data am plecat de acasă de pe Grințieș, ne-am dus la cununia civilă, apoi la
biserică, iar petrecerea a fost într-o casă, vis-à-vis de unde locuiam… este și acum, casa lui
Rusu Ioana, avea o casă mare șicamere largi unde s-au strâns toți nuntașii.
S-a furat mireasa?
Nu era obiceiul ca acum, dar mireasa nu era din sat.. cine avea s-o fure?
Aveți mulți copii? Dar nepoți?
Am 3 copii, un băiat și două fete. Și nepoate am, din partea băiatului am o nepoată, iar din
partea fetelor patru nepoate, două și două.
Armată. Război
Ați făcut armata? Unde?
Am făcut armata la Constanța și la Tulcea.
Aveți o întâmplare remarcabilă din armată?
Nu am.
Erați căsătorit când ați plecat în armată?
Nu eram căsătorit.
Ați prins Războiul?
L-am prins pe cel de-al Doilea, dar eram mic, mama mă ascundea împreună cu frații mei în
lanul de porumb.
Ce v-a impresionat cel mai mult?
Nu pot să răspund, nu-mi aduc aminte la vârsta aceea.
Ce se mânca?
Ce se putea, femeile erau necăjite.. nu eram pretențioși, trebuia să avem stomacul plin.
Locuință. Gospodărie
Unde a fost gospodăria?
Am locuit în Broșteni 8 ani, după care am decis să ne facem casă tot aici în sat.
87
Istorie orală
Cum era locuința?

Casa mea e de cărămidă, spațioasă, patru camere mari, o baie, o bucătărie și cămară cu alte
anexe.
Cum era interiorul?
Interiorul era simplu, cu timpul a pus nevasta cusături înrămate pe pereți, carpete de mână
cusute în chelim, era o gospodină desăvârșită și încă este, din mâna ei a ieșit artă.
Aveați animale?
Am ținut animale întotdeauna, păsări..curcani, rațe, găini, am avut și porci, scroafe cu purcei
pe care îi vindeam, țineam și viței, se dădeau la contracte, de la primul contract am cumpărat
covor persan care se dădea pe achiziție de carne. În grajd erau întotdeauna câte 6 vite, am
avut chiar și iepuri, vreo 40.
Ce plante cultivați?
De toate, cartofi, porumb, sfeclă furajeră, cultivam napi și îi tocam la porci și la vaci; puneam
fasole, pentru că nu veneau mașini ca acum să-ți aducă la poartă totul.
Ce meserie aveați?
Eram miner, apoi am avansat în grad și am devenit artificier, aveam o responsabilitatea
foarte mare.
Hrană
Aveați masa îndestulată?
Aveam tot timpul, nu ne plângeam de nimic, munceam și aveam pe masă de toate. Din
import nu veneau decât portocale și lămâi de Crăciun.
În ce consta hrana în zile de post?
Fasole, cartofi.. mâncam varză, îmi făceam o salată de ceapă cum mă învă țase mama.
Ați prins foametea?
Am prins-o, dar eram mic, aveam șase ani, făcea mama mămăligă din făină de porumb
amestecată cu ciucălăi, asta a fost doar un an.. în 1947, anul următor a fost recoltă.
Care era hrana zilnică, dar de sărbători?
Mâncarea de bază era brânza, lapte, carne, cartofi.
Erau magazine? Dar crâșme?
Erau mixte, erau și crâșme. La magazine se vindea ulei la butoi, pește sărat, erau conserve;
dar se primea la rație.
Îmbrăcăminte
Ce îmbrăcăminte aveați? Dar încălțăminte?
Îmbrăcăminte domnească, nu mai aveam haine țărănești ca acasă la mama, cumpăram
încălțări, bluze, pantaloni.
Cine le făcea încălțările din sat?
Aveam cizmari, în satul nostru era Fărcășanu.
Din ce material erau confecționate?
Erau din piele de vițel, de porc.
Mari sărbători
Cum petreceați Paștele? Dar Crăciunul?
Cu Tradiția, prima data mergeam la Sf. Înviere, făcea nevasta pască, ouă roșii, cozonac,
tineretul mergea la baluri la căminul cultural din comuna Grințieș. De Crăciun tot așa, la
biserică, umblau copiii în grup la colindat, mergeam și noi cât am fost mai tineri la vecini,
umblam cu mascații, cu muții, uratul, erau obiceiuri, acum s-au cam pierdut.
Cum petreceați Hramul?
Îl petreceam frumos, la Hram soția pregătea borș, sarmale, plăcinte. Veneau prietenii,
cunoștințele și a doua zi se prelungea petrecerea, ne distram, iar nevasta cu vecinele făceau
curățenie, noi bărbații eram cu ale noastre.
Cum petreceați timpul liber?
88
Ne duceam la localuri după masă, serveam un pahar de vin, ieșeam cu prietenii.

Erau hore? Dar baluri?
Da erau baluri unde se dansau și hore. De ziua Muncii, ziua Minerilor care era pe 6 august și
mergeam la ziua Muntelui Ceahlău.
Viața politică și socială
Vă amintiți poezii politice?
Erau poezii ce le învățam la școală, erau dedicate tovarășului Nicolae Ceaușescu, dar nu-mi
mai aduc aminte.
Ați fost membru de partid?
Eu nu, dar soția da.
Ați avut probleme cu miliția?
Nu, n-am avut.
Cunoașteți pe cineva care a suferit de pe urma regimului?
Tatăl soției a suferit, a fost arestat și deportat la Canalul Dunărea-Marea Neagră, pentru că s-
a opus colectivizării.
Când era mai bine? Atunci sau acum?
Și atunci era bine, toți aveau un loc de muncă asigurat, o locuință. Acum e mult mai greu,
sărăcia e în floare.
Vă amintiți primarii comunei?
Da, îmi aduc aminte de Fieraru Ioan, Dumitru Spătaru, Borșuc Ștefana, Azoiței Dan, apoi au
urmat cei de acum.
Când ați avut prima data radio?
Am avut radio de când m-am căsătorit, îl am și acum și funcționează, este marca Pacific, iar
prin anii ’70 am avut și televizor cu lămpi marca Luxe.
Știți cine a avut prima bicicletă din comună?
Ioan Poinaru, a fost primul care a avut o bicicletă făcută de el, din lemn.
Povestiți-ne o întâmplare care v-a marcat viața.
Am avut un accident în mină în anul 1971, am stat 6 luni în recuperare, mi-a fost afectată
coloana. S-a întâmplat după botezul băiatului meu, l-am făcut în zi de sărbătoare, de Ziua
Crucii, mama îmi spunea să postim, nu să petrecem, dar următoarea zi la lucru a avut grijă
Dumnezeu să mă pedepseacă și a surpat mina.
Tradițiile și contextul cultural actual
Descrieți comunitatea în care ați trăit.
Am trăit într-o comunitate de oameni gospodari, casele îngrijite, munceau pământurile,
oameni care se ajutau.
Care a fost și este în prezent religia dumneavoastră?
Religia a fost ortodoxă întotdeauna.
Care sărbători au fost importante și sunt încă pentru dumneavoastră?
Onomasticile și sărbătorile bisericești, Crăciunul, Paștele.
Fotografiile fac parte din

arhiva personală.
89
O VIAȚĂ DE OM…46
R: Numele și prenumele dumneavoastră?

Mă numesc Spătariu D. Maria. M-am născut în anul 1938 luna martie ziua 23 în comuna
Grințieș.
R: Unde locuiți?
Acum locuiesc în comuna Grințieș, județul Neamț mai bine zis pe Grințieșul mic.
R: Ați avut și alte domicilii de durată?
Nu. Aici m-am născut și am copilărit și locuiesc și astăzi.
Copilăria:
R: Unde ați copilărit?
În satul Grințieșul mic.
R: Cu cine vă jucați?
Mă jucam cu copii din vecini și cu frații mei.
R: Care erau jocurile preferate?
Iarna ne dădeam pe ghețuș, iar vara ne jucam untul pământului, șofranul și bănuțul.
R: Cât timp aveați pentru joacă?
Nu aveam mult timp cam o oră.
R: Ajutați părinții în gospodărie?
Da, îi ajutam aduceam lemne le tăiam, le dădeam mâncare la porci, la oi, la vaci, le râdeam.
R: Erați o familie numeroasă?
Nu, eram o fată și doi băieți.
R: Părinții erau severi?
Foarte severi, mai ales mama.
R: Cum vă pedepseau?
Ne amenință cu urzica, cu nuiaua dar nu ne băteau.
Școala
R: Ce învățători (profesori) ați avut?
În clasa întâi am avut-o învățătoare din Bistricioara Moglan Eleonora, în clasa a doua Pintilie
Gavril de la Târgu Neamț, în clasa a treia pe Romică Trofin de aici din Grințieș iar în clasa a
patra pe domnul Iliescu.
R: Ce studii aveți?
Am învățat patru clase primare în Grințieș.
R: Ce activități extrașcolare desfășurați?
Fetele făceam păpuși, împleteam, coseam.
R: Erau severi profesori? Cum vă pedepseau?
Erau severi ne dădeau cu linia la palme și ne puneau la colț.
R: Care erau materiile preferate?
Aritmetica și citirea.
Adolescența, tinerețea
R: Care erau distracțiile?
Întâi mergeam la biserică și după aceea mergeam la joc.
Munca pe care o făceam acasă în gospodărie la părinți și la vite.
R: Care a fost prima iubire?
Am iubit un băiat dar nu am avut parte să fiu cu el că nu m-au lăsat părinții că era necăjit.
R: La ce vârstă ați muncit?
46
IOAN CLAUDIU CURCĂ, cl a s a a VIII-a , Școa la Gri nțieș
90
Muncesc de la vârsta de 12 ani eram în clasa a patra.

Căsătorie, Familie
R: Când v-ați căsătorit?
M-am căsătorit pe 15 iunie 1957.
R: Cum a fost pețitori?
Petru mine pețitul a fost un coșmar că a fost fără voia mea, am fost obligată de părinți.
R: Unde a avut loc nunta?
A avut loc în comuna Ceahlău, acasă la mire.
R: Ați respectat ritualul?
Da.
R: Ați avut vornicel?
Da, l-am avut pe Ilie Buștihan.
R: Care era rolul său?
A venit la nuntă, iar seara a închinat la masă la meseni.
R: S-a furat mireasa?
Pe atunci nu era acel obicei.
R: Ați avut mulți nași?
Am avut patru perechi de nași.
R: Cum a fost darul?
Fiecare dădea ce avea alții dădeau bani, alți cadouri, iar uni nuntași dădeau un bilețel.
R: Povestiți-ne o întâmplare hazlie de la nuntă.
Am vrut să fug de la nuntă cu bărbatul pe care îl plăceam eu, dar m-a prins mama.
R: Unde ați locuit prima dată cu soțul?
Am locuit la mine acasă în Grințieș.
R: Vă împăcați bine cu socrii?
M-am împăcat bine cu ei, fie țărână ușoară.
Locuința, Gospodăria
R: Din ce era construită casa?
Era construită din lemn și acoperită cu graniță.
R: Câte camere avea?
Patru camere și o sală.
R: Cum era interiorul?
Era văruită aveam sobă cu vatră masă scaune șifonier și lăicere etc.
R: Aveți acareturi?
Da, aveam corlă petru oi cotețe pentru porci, pentru găini și grajd.
R: Aveați animale?
Aveam 20 de oi, 4 vaci, 2 boi, găini, porci.
R: Ce plante cultivați?
Porumb, sfeclă , cartofi, ceapă, cânepă.
Hrană, Îmbrăcăminte
R: Ce mâncați?
Mâncam totul natural brânză de oi, carne de porc, carne de vită, carne de găină, ouă, lapte,
turte făcute din mămăligă și unse cu povirlă.
R: Dar de sărbători care erau preparatele pregătite?
Cozonac, plăcinte, răcituri, varză cu carne, cârnați.
R: Dar la hram?
Sarmale, ciorbă, plăcinte Dar când era câștig făcea ciorbă de fasole sarmale de post .
R: Aveați masa îmbelșugată?
Da.
R: Ați avut foamete? Ce mâncați?
91
Istorie orală
Foamete nu am avut că am fost niște oameni muncitori și am avut de toate.

R: Care era îmbrăcămintea de sărbătoare?
Ne îmbrăcam cu straie populare.
R: De unde procurați îmbrăcămintea și încălțămintea?
De la magazine, dar umblau și oameni prin sat cu îmbrăcăminte de vânzare.
R: Erau magazine, crâșme?
Erau dar puține nu așa că acuma la fiecare colț.
R: Cum era de Paște?
Mergeam la biserica la înviere, veneam acasă mâncam din cele pregătite iar după mergeam și
ne dădeam cu scrânciobul care era în sala de joc pus.
R: Dar sărbătorile de iarnă?
Mergeam la biserică și ne întorceam acasă ca la bal nu ne lăsau părinții.
R: Participați la piese tradiționale?
Da. La filme, jocuri cu păpuși ele se desfășurau la cămin în sat.
R: Vă amintiți de un haiduc din zonă?
Nu.
R: Ați prins războiul?
La războiul din 1944 aveam 6 ani și ne-am refugiat pe pârâul Grințieșel.
R: Cum ați găsit gospodăria?
Era complet distrusă.
R: Cum era timpul liber?
Foarte bine citeam, scriam, țeseam.
R: Erau baluri?
Erau și baluri.
Viața politică
R: Cum vi se pare politica da astăzi?
Nu sunt interesată de politică.
R: Știți vreo poezie politică?
Nu.
R: Cum cine simpatizați înaintea comuniștilor?
Nu știam eu de asta, știam doar de comunism.
R: Ați fost în partid?
Nu.
R: Ați avut probleme cu miliția?
N-am avut că am fost o femeie cuminte la locul ei.
R: Cunoașteți un deținut politic?
Nu.
R: Cum ați primit Revoluția din decembrie 1989?
S-a distrus de atunci, tineretul nu mai are de muncă, s-au distrus fabrici uzine, iar ei au
plecat peste hotare în țări străine.
R: Era mai bine atunci sau acum?
Era mai bine atunci că tot omul avea de muncă, avea servici, dar acum nu are tineretul unde
să se ducă la muncă.
R: Cum se numește primarul comunei?
Buștihan Ana.
R: Ce părere aveți despre primar?
Am o părere bună, vorbește frumos și în plus știe toate nevoile cu care se confruntă comuna.
R: Cunoașteți ceilalți primari care au mai fost?
Alexandroaie Vasile, Azoiței Filip, Florea Bulai, Jănicu Traicu, Bărdăzău Iosif, Ion Feraru.
R: Prima bicicletă când a apărut?
92
Istorie orală
Nu știu.
R: Când ați ascultat la radio, televizor prima dată?
Am ascultat târziu nu mai știu când, dar la televizor m-am uitat prin anii 1985.
R: Ce preoți a comunei ați cunoscut?
Părintele Irina Ioan, Părintele Cotârgășanu, Părintele Săndulescu, Părintele Stăcescu.
R: Cum este viitorul comunei(tineretului)?
Nu prea văd un viitor prea bun pentru ei.
R: Ce părere aveți despre proiect?
E bine că mai vrea cineva să știe cum a fost în trecut și cum este în ziua de astăzi.
R: O întâmplare remarcabilă.
Am cumpărat urzeală ca să fac țoale de cordică și am pus traista într-o magazie și, când am
vrut să pun stativele, urzeala era ronțăită toată de șoareci.
R: Vreți să îi mulțumiți cuiva din viața dumneavoastră?
Da. Vreau să mulțumesc tuturor oamenilor care m-au ajutat și mi-au dat o vorbă bună.
Mulțumesc vecinilor mei care vin și îmi mai deschid poarta și mai schimb o vorbă cu ei și lui
bunul Dumnezeu pentru tot ce mi-a oferit.
R: Vă mulțumesc frumos pentru tot timpul acordat.
*******
INTERVIU CU BUNICUL MEU47
Reporter : Numele și prenumele dumneavoastră?

Bortișcă Simion mă numesc.
R: Cand v-ați născut ?
M-am născut în anul 1948 pe 30 august în satul Bradu, comuna Bistricioara.
R: Unde locuiți ?
Locuiesc în sat Bradu, comuna Grințieș .
R: Unde ați copilărit?
Am copilărit în sat Bradu .
R: Care erau jocurile preferate?
Mă jucam baba oarba; ascunsa; dicta.
R: Cat timp aveați pentru joacă?
Timpul de joacă era o oră; două pe zi apoi cand am mai crescut, mai deloc.
Ajutați parinții în gospodărie?
La majoritatea treburilor.
R:Erați o familie numeroasă?
Am doi frați și o soră.
R:Părinții erau severi?
Da.
Scoala
R:Ce învățători ați avut ?
În clasele primare l-am avut ca învățător pe domnul Grințescu.
R: Ce studii aveți ?
Clasele primare le-am învățat la școala din Bradu și cele gimnaziale la Grințieș.
R: Erau severi profesorii ?
Erau severi ne puneau la colț și ne dădeau cu bățul peste mâini.
47
TEODOR BORTIȘCĂ, cl a s a a VI-a .
93
Istorie orală
R: Care erau mareriile preferate?

Materiile preferate erau limba română, matematica, istoria.
Adolescența/tinerețea
R: Care erau distracțiile?
Mergeam la horă, baluri, cinematograf .
Munca în gospodărie.
R: La ce vârstă ați muncit ?
Am început să muncesc de la vârsta de 6 ani .
Căsătorie/familie
R:Când v-ați căsătorit?
M-am căsătorit pe 31 decembrie 1971.
R: Unde a avut loc nunta ?
Nunta a avut loc la Căminul Cultural din Bradu .
R: Ați avut vornicel ?
Da , am avut.
R: Care era rolul său ?
Vornicul organiza nunta.
R:Ați avut mulți nași ?
Am avut 7 perechi de nași
R: Cum a fost darul ?
Nașii au dat 200 lei, iar nuntașii 50 lei .
R: Unde ați locuit prima datăcu soția ?
Prima dată am locuit la socrii.
R:Vă împăcați bine cu socrii?
Da.
Locuința/gospodăria
R: Din ce era construită casa ?
Casa era construită din lemn.
R: Câte camere avea?
Casa avea 2 camere , o bucătărie și o dolie.
R: Aveați animale?
Da aveam vaci, oi, găini, porci .
R: Ce plante cultivați ?
Cultivam cartofi, morcovi, ceapă, porumb etc .
Hrană îmbrăcăminte
R: Ce mâncați?
Mâncam hrană naturală produsă în gospodărie .
R:De sărbători care erau preparatele pregătite?
De Crăciun tăiam porcul și preparam produse .
De Paște consumam preparate din miel, cozonac, pască, ouă roșii.
R: Dar la hram?
La hram soția pregătea ciorbă, sarmale, cozonac și plăcinte .
R: Ați prins foametea ?
Nu am prins foametea .
R: Care era îmbrăcămintea de sărbători?
De sărbatori purtam costumul național.
R: De unde procurați îmbrăcămintea ?
Mama țesea la război îmbrăcămintea necesară .
R:Erau magazine, crâșme?
94
În sat era o prăvălie sătească și un bufet .

Marile sărbători
R:Cum era de Paște?
La Paște mergeam la biserică și la horă.
R:Dar de sărbătorile de iarnă.
De Crăciun îl așteptam pe Moș Gerilă.
R:Participați la piese tradiționale ?
Participap la piese tradiționale ca spectator.
R:Vă amintiți de un haiduc al zonei ?
Îmi amintesc de 3 haiduci ai zonei: haiducul Niculiță, haiducul Baltă și haiducul Bujor .
Armată, război
R:Aveți făcută armata ?
Am făcut armata în cadrul Vânători de Munte .
R: Erați însurat când ați făcut armata ?
Nu.
R:La cât timp vă vedeați familia?
În total am avut 15 zile de concediu.
R:Ați prins războiul ?
Nu.
R:Ați fost în partid ?
Am fost obligat să fiu membru de partid.
R:Ați avut probleme cu miliția ?
Nu am avut probleme cu miliția deoarece am fost corect.
R:Cunoașteți vreun deținut politic ?
Am avut o rudă care a făcut 12 ani de închisoare.
R:Știți de ce a ajuns la închisoare ?
A făcut închisoare deoarece a vorbit urât despre comunisti .
R:V-au luat ceva comuniștii?
Nu mi-au luat nimic.
R:Cum ați primit revoluția din decembrie 1989?
Revoluția din 1989 a fost o lovitură de stat .
R:Era mai bine atunci sau acum ?
Consider că e mai bine acum.
R:Cum se numește primarul comunei ?
Primarul actual este Buștihan Ana.
R:Cunoașteți ceilalți primari care au fost ?
Primarii care i-am cunoscut sunt : Traicu Ștefan , Bulai , Feraru Ion , Spătaru Milucă, Borșuc
Ștefana , Azoiței Dan , Alexandroaia Viorel, Buștihan Ana.
R:Ce preoți ai comunei ați cunoscut ?
Preoții cunoscuți sunt : pr. Maftei Vasile, pr. Ion, pr. Bența, pr. Apetroaie Nicolae, pr.
Cuțuhan, pr. Simionescu , pr. Celestin.
R: Când ați ascultat pentru prima dată la radio, televizor ?
La radio, la început erau doar câteva emisiuni, tata a luat un aparat de radio numit Delta care
mergea cu 14 baterii și un acumulator.
Televizorul a apărut în anul 1970 și era alb negru.
Cum este astazi
R:Cum este viitorul comunei ?
Viitorul comunei este prosper.
R: Vă mulțumesc pentru timpul acordat .
95
NE SCRIU FOȘTII ELEVI!
Mă numesc Nistor Georgiana și sunt elevă în clasa a 9-a la Liceul tehnologic Corbu
din Harghita. Liceul Tehnologic Corbu este un liceu plin de oportunități, chiar dacă ele par
limitate nu este chiar așa, deoarece ușile spre viitor ți le deschizi singur. Sunt pe profilul real,
științe ale naturii, și consider că pentru mine este cel mai potrivit profil, deoarece la acest
profil faci puțin din fiecare.
Profilul Științe ale naturii te lasă să experimentezi în timpul liceului mai multe ramuri,
chiar dacă profilul se axează pe matematică, biologie, fizică și chimie, în cei patru ani de liceu
nu vei fi lipsit de materii pe care, să spunem că ai vrea să le mai frecventezi. Acest profil nu
îți impune nicio barieră, astfel încât, după cei patru ani de studiu, ai mână liberă de a te
îndrepta spre orice vrei tu.
Până acum, în cele câteva luni pe care le-am petrecut la Liceul Tehnologic Corbu, mi-
am dat seama de lucrurile pe care încă le mai am de învățat. Ca orice liceu, Liceul Tehnologic
Corbu are rolul de a te forma, plusul pe care acest liceu îl are îl reprezintă profesorii și elevii
silitori, care încearcă să depășească barierele impuse de comunitate.
Proiectele Erasmus au fost cele ce mi-au confirmat faptul că acest liceu își are locul
printre puținele licee în care profesorii chiar se implică în viața socială a elevilor. De curând
am venit dintr-un proiect Erasmus ce a avut loc în Germania. Acolo am reușit, cu ajutorul
celor două doamne profesoare ce ne-au însoțit, să ies din zona mea de confort. Am
interacționat cu elevi din diferite țări, de exemplu Grecia, Spania, Turcia și mai ales
Germania. Țara gazdă, Germania, ne-a pregătit un program de activități pentru cinci zile
întregi. Sunt recunoscătoare pentru că am avut ocazia să fac parte dintr-un proiect Erasmus,
încă din primul an de liceu, iar pentru a ajunge în această situație a fost nevoie de ambiție și
puțină implicare, astfel profesorii vor avea ocazia să îți descopere punctele forte și să te
propulseze spre un viitor strălucit.
Spre final, aș vrea să le mulțumesc profesorilor din ciclul gimnazial pentru implicarea
lor în educația noastră, și le doresc mult uccess celor din anii terminali!
********
Mă numesc Curcă Matei-Ovidiu și am învățat timp de opt ani la Școala Gimnazială

din Grințieș. În această școală am crescut și m-am dezvoltat intelectual alături de colegii mei,
însă nu am fi putut să facem asta fără ajutorul profesorilor care au fost mereu lângă noi și ne-
au ajutat să înțelegem fiecare noutate predată.
În clasa a VIII-a m-am gândit destul de mult la cea mai bună opțiune pe care o
puteam alege după Evaluarea Națională, iar alegerea mea a fost Colegiul Național de
Informatică din Piatra Neamț. Acum, după câteva luni de liceu pot spune că sunt foarte
bucuros să fiu elevul acestui Colegiu. Într-un timp destul de scurt am învățat o mulțime de
lucruri noi și m-am împrietenit cu multe persoane. Aici am întâlnit profesori bine pregătiți și
înțelegători, iar în aproape fiecare lună, în liceu se desfășoară diferite activități școlare,
sportive și de voluntariat, totodată existând și diferite cluburi pe anumite discipline.
Așadar, pentru că mi-am amintit de momentele frumoase pe care le-am petrecut alături
de colegii mei în clasa a VIII-a, dar și de momentele mai grele în care întâmpinam diferite
probleme, țin să le urez succes și mult spor la învățat tuturor elevilor care vor
***
96
Merlă Elena Sorina, Colegiul Național „Ștefan cel Mare”, profilul matematică-informatică
Prima zi la Colegiul National ,,Ștefan cel Mare", profil matematică-informatică...

Pășeam cu pași timizi către curtea liceului, pași pe care aveam să îi repet timp de 4 ani.
Vremea nu ma ajuta deloc, era înnorat, totul părea trist si lipsit de culoare. Deși erau atâția
copii, mă simțeam singură, îmi căutam foștii colegii în mulțime,dar totul în zadar, îmi
aduceam aminte dezamăgită că ei nu erau acolo,moment în care am simțit cu adevărat ce
înseamnă să-ti fie dor. Acest sentiment însă a fost întrerupt de doamna dirigintă,care ne-a
adunat pe mine și pe restul colegilor și ne-a condus în sala de clasă. În drum spre clasă m-a
cuprins o teamă, îmi răsunau în minte atâtea întrebări: „Oare ma voi descurca? Oare am ales
profilul potrivit?, Mă voi înțelege cu noii colegi,dar cu domnii profesori?” M-am liniștit însă
când doamna dirigintă a început să ne vorbească. Un glas atât de dulce, vorbea așa calm și
părea atât de inocentă, dar în același timp serioasă și demnă, exact ce îmi doream. Dumneaei
a reușit sa îmi redea încrederea și speranța pe care credeam că am pierdut-o și am plecat
acasă încrezătoare cu gândul că după o zi înnorată va ieși soarele. Cu timpul mi-am cunoscut
profesorii, niște oameni absolut minunați cu experiență, care își dau silința pentru a ne aduce
în cea mai bună variantă a noastră. Nu trecea zi în care să nu învă ț ceva nou. Fiind profil
mate-info am învățat ce înseamnă codul binar, să programez și cum să îmi ușurez treaba cu
ajutorul unui calculator. Domnul profesor de informatică, o fire glumea ță și cu un umor
deosebit ne-a învățat o mulțime de secrete ascunse ale calculatoarelor și ne-a ghidat pe acest
drum al informaticii,un drum fără capăt, în continuă evoluare,plin de magie. Am ales acest
profil deoarece deschide ușile oricărui domeniu, aici ne pregătim câte puțin din toate. Cât
despre colectiv, suntem 15 fete și 10 băieți,ce ne înțelegem minunat,este un colectiv format
din oameni darnici, buni, iubitori, veseli si în care nu există discriminare,fiecare suntem
egali,iar bucuria și voia bună plutește în aer și sunt mândra că voi petrece alături de ei cei 4
ani. Le urez succes elevilor de clasa a VIII-a și îi aștept cu drag aici!
***
Lichențanu Larisa, Liceul „Vasile Conta” Targu Neamț
Mă numesc Lichențanu Larisa și am fost admisă la Liceul „Vasile Conta“ din Târgu
Neamț. Voi începe prin a spune ca îmi place aici și sunt sigură că am ales liceul potrivit. Sunt
la liceul pedagogic, în clasă suntem 24 de fete și un singur băiat. M-am speriat la început
venind dintr-o clasa mixtă văzând că suntem un colectiv de fete. M-am acomodat repede , ne
ajutăm una pe alta și suntem unite. Mă bucur că am ales acest liceu , deoarece profesorii sunt
foarte buni si înțelegători. Vă propun și vouă să veniți la acest liceu , poate chiar la același
profil. Sunt sigură că nu o să regretați. În fiecare săptămână mergem la practică și este
minunat să ne petrecem timpul cu cei mici, un alt avantaj este că te poți angaja după ce
termini liceul . Le urez succes elevilor de clasa a VIII - a la Evaluarea Națională și sper ca
fiecare dintre ei sa fie admis la liceul și profilul dorit !
***
Chirilă Iulian , clasa a IX-a CNME, Toplița, Colegiul Național „MIHAI EMINESCU”
Toplița
Colegiul Național „Mihai Eminescu" din municipiul Toplița, județul Harghita este un
liceu unde poți fi îndrumat de către unii dintre cei mai buni profesori. Din experiența mea,
nou elev aici, văd o mare schimbare între gimnaziu și liceu, dar o schimbare în bine, liceul se
97
poate mândri cu cele trei profile: pedagogic, economic, electronică și automatizări, dar și cu
mecanică-auto, profil la învățământul profesional.
Experiența mea aici la Colegiul Național „Mihai Eminescu" a fost una foarte
frumoasă, profesorii sunt bine instruiți pentru a ne învața tot ce știu ei mai bine, de la
începerea școlii am întâlnit doar profesori dornici să ne educe. Marea schimbare de la
gimnaziu la liceu există deja, avem mult mai multe laboratoare bine utilate unde ne ținem
orele și învățăm lucruri practice, liceul având în dotarea sa 10 săli de clasă, 6 cabinete
specializate (limba română, religie, limba engleză, geografie, chimie, 1 laborator biologie, 1
laborator electronica, 1 laborator mecanică-automatizări, 1 laborator prelucrarea lemnului, 1
atelier de electrotehnică/automatizări, 1 atelier de lăcătușerie, 1 atelier de construcții, 1
atelier de tâmplărie manual, o bibliotecă cu peste 16.237 cărți, o sală de sport și un teren de
sport, deci loc unde putem învața.
Ca fost elev al Școlii Gimnaziale „Constantin Panțiru" și actual elev al Colegiului

Național „Mihai Eminescu" vă invit cu mult drag ca pe viitor, după terminarea clasei a Vlll-a
să fim din nou colegi și să facem parte din aceeași comunitate bine-unită.
***
Liceul Tehnologic Corbu. Diaconu Daniela
Sunt Daniela și acesta este primul meu an la Liceul Tehnologic Corbu, profilul ales de
mine este Științe ale naturii. Aici am învățat că nu trebuie să asculți de părerile celorlalți.
Înainte de a mă afla la acest liceu mi se spunea mereu ca nu este un liceu bun, auzeam doar
comentarii jignitoare, însănu am bagat în seamă, am vrut să văd cu ochii mei. Și am văzut,
profesorii calmi, buni, primitori, colectivul este unit , am început să mă simt ca acasă . Mi-a
făcut o impresie foarte bună din prima zi în care am călcat pragul liceului. Am întâlnit
diferiți profesori, ce m-au determinat să muncesc pentru visul meu.Am legat prietenii strânse
și ne înțelegem de minune cu toții.
Oriunde poți învăța, esențialul este să îți dorești!
98
UN ELEV CARE CITEŞTE FOARTE MULT 48
„Întotdeauna mi-am imaginat că paradisul ar fi un soi de bibliotecă.”

– Jorge Luis Borges.
Pe data de 28 octombrie 2022 contul de bookstagram A little book a whole life a luat
naștere.
Inspirată de alți creatori de conținut, precum Ruxandra Gîdei -4fără15, Adelina

Traicu-bibliomaniac, Andreea - booksstopia, Sonia - sonia_citeste, Edina Kerekes - azi_citim,
Oana Turcea – oanareads24 și mulți alții,m-am decis să promovez cititul într-un mod creativ.
În 2022 e foarte simplu să îți creezi un cont de pe care poți interacționa cu ceilalți
cititori, să înființezi cluburi de carte și să inițiezi maratoane de lectură, sau să participi la toate
acestea. Fiind on-line, totul este mai ușor și devine mai căutat de către tineri, noua generație
fiind foarte „atașată” de tehnologie.
48
Zaharia Cam elia, clasa a VIII-a
99
Am descoperit literatura prin volumele Agathei Christie șicele de ficțiune istorică, în

special cele ce dezvoltă subiectele holocaustului și ale comunismului românesc. Ador
thrillerele și după cum cred că ați observat cărțile polițiste,acestea „mă scot” din reading
slump, întotdeauna.
Deși îmi doream de mai mult timp să îmi creez propriu cont de bookstagram,
multiplele lecturi și pasiunea pentru fotografie m-au convins să o fac.
Deoarece am început cu un citat al lui Jorge Luis Borges voi încheia la fel: „Literatura
nu este altceva decât un vis îndepărtat.”
https://instagram.com/4fara15?igshid=YmMyMTA2M2Y=
https://instagram.com/adelina_traicu?igshid=YmMyMTA2M2Y=
https://instagram.com/booksstopia?igshid=YmMyMTA2M2Y=
https://instagram.com/sonia_citeste?igshid=YmMyMTA2M2Y=
https://instagram.com/azi_citim?igshid=YmMyMTA2M2Y
https://instagram.com/oanareads24?igshid=YmMyMTA2M2Y=
100
Sondajul de opinie al revistei: CE ÎNSEAMNĂ SĂ FII ROMÂN?!
Nistor Claudiu, clasa a V-a

Să fii român înseamnă să asculți și să cânți Imnul Național cu inima și cu o lacrimă
care se strecoară printre gene. Înseamnă să–ți dai viața pentru țara ta iubită.
Amăriucăi Elena, clasa a VIII-a

Să fiu român este mai mult decât mi-am dorit vreodată, deoarece nu există nicăieri în
lume om mai bun și mai mai săritor ca românul! Sunt mândră de faptul că în această țară s-
au născut nume mari de la actori talentați: Maia Morgenstern, Ion Caramitru, Amza Pelea,
Stela Popescu, scriitori renumiți: Mihai Eminescu, Mircea Eliade, compozitori desăvârșiți ca
George Enescu și Ciprian Porumbescu, inventatori precum Traian Vuia, Henri Coandă sau
Petrache Poenaru și domnitori patrioți ca Mircea cel Bătrân, Ștefan cel Mare, Mihai Viteazu.
Să fiu cu adevărat român înseamnă să respect și să duc tradiițile mai departe, să am
portul și binecuvântarea strămoșilor noștri cu mult respect și iubire.
Ce înseamnă să fii român?

Ați mai auzit întrebarea aceasta la experimente sociale.
Dar voi v-ați pus această întrebare?
Eu mi-am pus-o de multe ori. Pentru unii oameni, român înseamnă să fii cetățean al
României. Sigur, înseamnă și asta, dar mai este și un locuitor al Daciei, strămoș al romanilor
și al dacilor.
Pe 1 Decembrie este Ziua Națională a României, pe aceasta data sărbătorim Unirea
Transilvaniei cu România din anul 1918.
Înainte de Unire, romanii au suferit foarte mult, pentru că România a rămas singură
pe front în Primul Război Mondial. Trebuia să primim și noi ceva în schimb, nu?
Mulți români când sunt întrebați ,,Ce înseamnă și fii român?” sau ,,Ce sărbătorim pe
1 Decembrie?” nu știu să răspundă, pe ei nu îi interesează aceste lucruri, ei sunt mai
interesați despre uleiul gratis de la primărie sau despre bani. Cred că și oamenii străini știu
mai multe despre noi.
Român mai înseamnă să fii locuitorul țării cu vampiri și țara în care sărbătorile sau
obiceiurile vechi au rămas.
Pentru mine, român înseamnă o familie mare, foarte mare, care rămâne unită și care
ar ajuta și dușmanul.
Pentru tine ce înseamnă să fii român?
Fabiana Amariei, clasa a VIII-a
,,Ce înseamnă pentru mine să fiu român?”

Hmm, oare de câte ori auzim cuvintele,,Sunt mândru de a fi român!"?; nu de multe
ori, vă zic eu. Lăsând deoparte cântecele de 1 decembrie, horele și florile de pe morminte...
Oare noi suntem mândri? Oare noi iubim cu adevărat țara? Oare, știm cine suntem? Suntem
oameni, dar nu orice oameni, suntem români, acel român care, atunci când recită imnul,
printre gene îi curge o lacrimă, îi saltă inima de fericire, se gândește la cei dragi, la cei care nu
mai sunt, se gândește la neam, la trecutul lui. Își iubește țara, o respectă, se laudă cu ea, e așa
mandru ca trăiește în ea, nu aruncă cu noroi și cu vorbe aiurea. Știi ce înseamnă să fii român?
Înseamnă să te trezești dimineața cu zâmbetul pe buze, înseamnă să saluți omul de lângă tine
cu un simplu zâmbet, să lași orgoliul și să te uiți și la cel de lângă tine, la cel mai sărac și mai
amărât, mai bătrân și mai bolnav. Acel om care e fericit să ajute, să ofere din pâinea lui și
altuia, acel om care se bucură când aude ,,mulțumesc” de la aproapele său. Oooh, acel om
101
care e fericit când vede primul boboc primăvara și primul fulg iarna. Asta înseamnă să fii
român, să fii liber, unic, original. Strămoșii noștri s-au jertfit pentru țară, noi- să avem o casă,
o familie, o țară unită și libertate.
Ah, Române, spune-le tuturor despre țara ta, spune-le că e cea mai frumoasă din
lume. Avem o istorie deosebită, oameni creativi, scriitori, muzicieni, suntem un popor unit,
cald, iubitor, cu tradiții pe care le transmitem din generație în generație. Uită-te la câte
morminte sunt și gândește-te cât de mult au suferit oamenii. Privește în sus și bucură-te că
exiști. Iubește trecutul, el este copilăria ta. Fii mândru și iar mândru că ai o țară așa frumoasă,
cu un trecut așa măreț.
Fii mândru ești ești român!
Popovici Maria, clasa a VII-a
Ce înseamnă să fii Român?

Pentru mine, să fii român înseamnă să-ți iubești credința strămoșească în care te-ai
născut și să respecți tradițiile. Să ai încredere în țara ta, să crezi că poți face orice lucru în
echipă, să ai respect pentru toți oamenii care muncesc și pentru soldații care au luptat pentru
a nu ne fi luată nicio picătură din țara noastră!
Să fii român este tot și eu cred că fiecare om își dorește să fie român și să se
mândrească cu tot ce avem noi: portul popular, drapelul tricolor, credința strămoșească.
Bombirică Ana-Maria
Ce înseamnă pentru mine a fii ROMÂN?
Pentru mine este o mândrie a fi român, deoarece România are o istorie frumoasă, un
pământ cu tot ce-ți poți dori (munți, dealuri, podișuri, deltă) pe care unii nu îl au și l-au dori,
se respectă tradițiile și vorbim aceeași limbă, ceea ce este foarte important pentru un popor.
Să fii român înseamnă să asculți și să cânți Imnul Național cu inima strânsă și plină de
emoție. Înseamnă să te mândrești că te-ai născut în această țară, să nu-ți fie rușine că vi din
România și să fii demn.
Înseamnă să locuiești acolo unde au domnit mari domnitori: Ștefan cel Mare, Vlad
Țepeș, Iancu de Hunedoara și să nu uităm de Alexandru Ioan Cuza, care a unit Țara
Românească cu Moldova, și așa s-au pus bazele statului românesc.
Moșii și strămoșii noștri și-au dat viață ca România să fie o țară liberă, au murit ca noi
să fim liberi.
Mai înseamnă, ca atunci când te gândești la viitorul tău, să te gândești la viitorul țării
tale și la binele acesteia .
DiaconuIustin, clasa a V-a
102
ARTICOLE
ŞTIINŢIFICE
103
Articole
CATHARSIS - anul XI - nr. 1 - Revista Şcolii Grinţieş și a Asociației Pro Grințieș știinţifice
FISCALITATE ȘI MONEDĂ ÎN MOLDOVA SECOLELOR XV – XVIII49
O incursiune în Moldova din vechime pune în fa ța cercetătorului mai multe

provocări, primele legate de documentare. Cronicile vechi din Moldova sunt destul de sărace
în informa ții legate de subiectul studiului nostru. Abia în secolul al XVIII-lea apar lucrări în
care putem găsi astfel de informa ții, una dintre cele mai valoroase este ”Descrierea
Moldovei” a lui Dimitrie Cantemir, scrisă în 1716 și apărută în limba română abia în 1825 la
tipografia de la Mănăstirea Neamț.
Studiul nostru se bazează pe cercetarea cronicilor călătorilor străin i în Principatele
Române, publicate de Institutul de istorie ”Nicolae Iorga” în perioada 1968 -2010. Aceste
cronici conțin o bogă ție de informa ții esențiale pentru înțelegerea conjuncturilor și alcătuirea
unui tablou complet al epocii. Majoritatea cronicarilor pot fi credita ți cu dorința de
prezentare corectă a constatărilor lor, unii chiar au introdus accente critice, care să le
folosească celor care le-au utilizat, deoarece multe dintre aceste cronici sunt rapoarte ale
diferiților misionari sau ale trimișilor curților imperiale interesate de anumite informa ții. Am
extras din aceste însemnări câteva aspecte (ele sunt mult mai multe)pe care le-am considerat
relevante pentru o prezentare generală și puțin întinsă a subiectului nostru.
Fiscalitatea veche în Moldova s-a încadrat în coordonatele particulare care au
determinat caracteristicile domniilor în această țară. Cea mai importantă este influen ța
Imperiului Otoman. Trecuseră puțin peste o sută de ani de când luase fiin ță Moldova
independentă, când turcii, în expansiunea lor rapidă după cucerirea Constantinopolului, au
ajuns și aici. Studiile men ționează că Moldova a plătit tribut Por ții încă din 1456, din timpul
domniei lui Petru Aron, 2000 de florini de aur ungure ști în fiecare an. Chiar Ștefan cel Mare,
după vitejeștile sale încercări de a ieși de sub domina ție, a încheiat în 1484, anul în care a
pierdut în favoarea turcilor cetă țile Chilia și Cetatea Albă, un tratat cu Mehmed al II-lea, prin
care s-a obligat la plata unui tribut de 6000 de florini. O altă coordonată importantă este
situarea Moldovei în drumul comercial care făcea legătura între Constantinopol și marile
târguri din Polonia și Rusia, precum și importanța porturilor Gala ți și Hotin.
În cele ce urmează vom da cuvântul cronicarilor, ale căror însemnări ne vor duce la
formarea unei imagini a sistemului de impunere și a sarcinilor către Poartă, în perioada la
care ne referim.
Pentru o imagine cu caracter general, prezentăm constatările din 1697 ale lui Nicolo
de Porta, grec, angajat secretar al Domnului Moldovei Constantin Duca, într-un document cu
titlul ”Discurs asupra felului de cîrmuire pe care îl folosesc turcii pentru a păstra Moldova ș i Ț ara
Românească ....”: ”La hotarele unei puteri rivale și dușmane sultanul caută să se asigure în
Ț ara Românească și în Moldova, sărăcindu-le și asuprindu-le, dar în a șa chip încât esen ța
cârmuirii sale să pară dreaptă, pentru ca nu cumva desperarea popoarelor înjosite, alungând
frica, să le împingă la răzvrătire. Sultanul nume ște în principatele amintite drept domn un
guvernator, de cele mai multe ori un străin, un grec sărac bătut de vânturi, care atârnă de
bunul său plac, având o autoritate de tiran și nefiind de fapt decât un simplu vechil. Și acesta
care este sau fiul altui domn mort sau al vreunuia mazilit mai înainte, ajunge să cârmuiască
țara datorită unor făgăduieli și daruri masive cu care cumpără protec ția celor puternici și a
favoriților seraiului; în întrecerea sa cu atâ ția alți competitori, el se folosește de autoritatea sa
despotică, își jupoaie supușii pentru a-și ține făgăduielile și a da plocoane sultanului; le ia
averile pentru a-și păstra domnia prin noi daruri, îi asupre ște pentru a-și agonisi bani care
să-i ajungă, atât pentru a se între ține cu fast după ce va fi mazilit, cât și pentru a recâ știga
scaunul pierdut, numește dregători după bunul său plac și neavând încredere în pământeni,
care nu-l iubesc, și nici în cei folosiți de înainta șul său, care îi sunt cu bănuială și sunt urâ ți de
49
DANIEL BOTEZ, conferenţi a r uni vers i ta r doctor, Uni vers i ta tea „Va s i l e Al ecs a ndri”, Ba că u.
104
Articole
popor chiar din timpul domniei trecute, ridică în dregătorii străini, greci și oameni săraci
care, fiind supuși ca și domnul cumpenelor soartei, se aruncă cu aceea și lăcomie asupra
averii supușilor jupuiți, pentru a putea duce un trai strălucit, chiar după căderea lor; astfel că
acești nenorociți sclavi prinși sub un îndoit jug, rămân lipsiți de putere, fără bra țe și fără
suflet.” 50
Putem considera această imagine a statutului domnitorului valabilă și pentru
perioadele de dinainte și de după anul consemnării, cu excep țiile care se pot identifica ușor.
Între veniturile Domnului, un loc important l-a ocupat, tot timpul, cel din încasările vamale.
Una dintre primele mărturii privind vama Moldovei apar ține ierodiaconului Zosima, călugăr
rus care a călătorit în Moldova în 1419: ” Și am plecat de la Kiev cu negustori și nobili mari și
am mers 30 de mile. Și am întâlnit un râu mare în țara Podoliei, care se numește Bug și acolo
se află ora șul Bra țlav,...,și am mers pe câmpia tătărască și am mers 50 de mile pe acest drum
tătărăsc care se cheamă”spre marea câmpie” și am dat de un râu mare la Mitirevî Cîmini care
se numește Nistru. Aici a fost vama de trecere și granița Moldovei. Și aci, de cealaltă parte
iau moldovenii vama de trecere, iar de parte aceasta marele cneaz Vitovt și iau tamga (taxa
vamală) de la cei ce trec și aceasta o împart amândoi.” 51
Altă mărturiedespre vamă și vameși aparține lui Erasm Otwinowski, polonez, aflat
pe drumul de întoarcere de la Constantinopol, în 1557: ”Dormim noaptea într-un sat la Prut,
unde vine la noi vameșul moldovenesc, cerând ca negustorii care se alăturaseră soliei să
plătească vama de la Dunăre. .. Armenii, văzând că solul nu spune nimic la aceasta, de și mai
înainte nu plătiseră niciodată vamă mergând pe lângă o solie, au dat 400 de taleri52 , rugând
pe vameș să-i primească, ceea ce au obținut cu greu, pentru că se cuvenea mai mult pentru
mărfuri.” 53 O tactică a negustorilor era să se alăture unor misiuni oficiale.
Cel mai important aspect al rela ției Moldovei cu Poarta și al atitudinii Domnului fa ță
de cu supușii săi îl reprezintă tributul, suma anuală care trebuie plătită conform în țelegerilor
cu sultanul. În cronicile călătorilor străini întâlnim de multe ori referiri la tribut. Printre
acestea se află men țiunea lui Ioan Belsius, agent imperial, împreună cu colegul Bergkovitz,
înscrisorile către Maximilian de Habsburg, din 1562, face referire la tributul pe care Moldova
din timpul lui Despot Vodă, îl plătea Por ții: ” El plătește un tribut anual de 30.000 de
galbeni54 în bani număra ți care împreună cu celelalte daruri ajung la 50.000 de galbeni”,
precum și o referire la faptul că acesta a avut inițiative monetare: ”Dar Despot se va
încumeta să bată o monedă nouă de un florin55 moldovenesc, care este de 12 aspri, de
asemenea și de 2, 3, 4 florini și mangîri.” 56
Tot în legătură cu tributul, dar și cu veniturile Domnului, am selectat câteva mărturii.
Una este cea a lui Francois de Pavie, baron francez, călător prin Moldova în 1585, în timpul
domniei lui Petru Șchiopul: ”Această țară a Bogdaniei, a cărei a șezare de frunte este Ia șul...
Ea este foarte întinsă, și principele ei, care se ține de religia ortodoxă, și al cărui stat poate să
valoreze un milion de taleri (monedă care corespunde cu trei sferturi de scud) dăîn fiecare an
turcului ca tribut șaizeci de mii de taleri, cincizeci de șoimi și șaizeci de cai, fără să mai
socotim îndoitul acestei sume care merge sub formă de daruri către pa șale și marii dregători
ai Porții.”
50 Institutul de istorie ”Nicolae Iorga”, Călători străini în Ț ările Române, vol. 8, Editura Științ ifică, Bucureș ti, 1983, p.142
51 Institutul de istorie ”Nicolae Iorga”, Călători străini în Ț ările Române, vol. 1, Editura Științ ifică, Bucureș ti, 1968, p. 43
52 Talerul este o monedă utilizată pe scară largă, emisă la început în Boemia, în 1518, dar emisă apoi în masă de ț ările din Sfântul
Imperiu Roman de Na ț iune Germană ș i de Imperiul Habsburgic. A avut diferite greutăț i ș i diametre
53 Institutul de istorie ”Nicolae Iorga”, Călători străini în Ț ările Române, vol. 2, Editura Științ ifică, Bucureș ti, 1970, pp. 120-121
54 Galbenul a fost o monedă valoroasă în circula ț ie în Principate, confecționată din aliaje ale aurului
55 Florin sau gulden, monedă bătută din aur, prima dată la Florenț a
56 Institutul de istorie ”Nicolae Iorga”, Călători străini în Ț ările Române, vol. 2, Editura Științ ifică, Bucureș ti, 1970, p. 133, p. 147
105
Articole
”Încredințasem la Ia și toți banii, mulți puțini câ ți îmi rămăseseră, marelui arenda ș al

vămilor, care este acel care ia cu arendă de la ducele Moldovei toate veniturile ducatului său,
pentru a mi-i da înapoi la Liov, crezând că fac o bună socoteală din care speram să câ știg pe
jumătate asupra monedei, dar scrisorile pe care mi le dăduse n-au fost de nici un folos.” 57
Alta are ca referință o Descriere anonimă a Moldovei din 1587: ”Veniturile lui (n.n. ale
Domnului) trec de 500 mii de taleri (monedă de 80-100 aspri58 ), scoși mai ales din dijme și din
perceperi mai puțin sigure. Are totuși, ca venit sigur, în seama tributului, 160 de mii de taleri
și vama mărfurilor de 80 de mii, și cu toate că are mulți osta și călări și multă lume la curtea
sa, cheltuiește foarte puțin, deoarece primește mereu daruri.”
”...și pe când se pregătea să se întoarcăîn Moldova a fost silit, prin noi intrigi, să împrumute
200 de mii de țechini cu 60% pentru a-i da sultanului și să se lege a plăti în doi ani alte 200 de
mii de țechini precum și datoriile lui Iancu, care treceau de 60 de mii de țechini. Se mai
plânge că pe lângă tributul știut de 15 mii de taleri, pe care îi plătește în fiecare an, nu poate
sătura pe sultan și pe pa șale cu un tribut secret de peste 100.000, și aceștia, din lăcomie de
peșcheșuri și fără a fi prevăzut lucrul în vreun tratat, îi trimit mereu noi ciauși.” 59
Raportul din octombrie 1620 a lui Polo Minio, venețian, însurat cu fiica lui Petru
Șchiopul, în timpul domniei lui Alexandru Ilia ș, menționează despre veniturile
domnitorului: ”Domnul Moldovei are un venit de vreo 350.000 de țechini, mai mult sau mai
puțin, după cum stabilește domnul o sumă mai mare sau mai mică, și anul trecut, când m-am
oprit în acea țară, știu că Gra țiani a scos peste 400.000 de țechini. Plătește la Poartă un tribut
de 58 de pungi de aspri, care fac 58.000 de scuzi. Gra țiani, pentru a-și mări meritele, a mai
adăugat la tribut de bună voie încă 6.000 de scuzi, căci înainte fusese numai 52.000. Această
dare împreună cu alte peșcheșuri și cu plocoanele de fiecare zi către pa șale, se
ridicăîmpreună până la 150 de pungi. Aici vin și pleacă turci nenumăra ți, și toți storc
această țară.” 60 p. 486
Despre veniturile, datoriile și obișnuințele fiscale ale domnitorului, călugărul
franciscan Paolo Bonicio, care a locuit în Moldova mai bine de 9 ani, men ționeazăîn 1632: ”La
două mile depărtare de acest ora ș (n.n. Trotuș) este o ocnă de sare foarte albă când este
pisată și acea ocnă produce domnului un venit de 15.000 de scuzi61 pe an.... Întreaga vamă a
Moldovei se arendează vameșilor pe 35 sau 40.000 de scuzi și aceștia pun după aceea
oamenii lor de încredere în toate schelele, dar schelele principale sunt Gala ți pe Dunăre și
Hotinul pe Nistru. ... Numai singur tributul pentru sultan este de 10.000 de scuzi, dar domnii
Moldovei pentru că nu sunt numiți pe via ță ci sunt trimiși ca niște strângători de biruri – și
numărul lor fiind mare, caută să dobândească domnia prin părtinirea și mijlocirea vizirilor...
El pleacă întotdeauna cu șase ba chiar cu șapte sute de mii de scuzi datorie, și caută să poată
plăti toată această datorie în mai puțin de un an și din această cauză apasă poporul. Când
domnul intrăîn stăpânire, vinde îndată toate slujbele țării și drept cumpărători sunt boierii
săi mari și mici... Mai întâi vinde de obicei vama, care îi aduce treizeci și cinci sau patruzeci
de mii de scuzi; apoi vinde ocnele cu cincisprezece mii de scuzi; vinde zeciuiala oilor, a
albinelor și a animalelor mari, să zicem cu patruzeci de mii de scuzi; de la celelalte slujbe va
mai avea alte douăzeci de mii de scuzi; întotdeauna scoate o sută de mii de scuzi pe acele
vânzări. Pe deasupra mai are birul ordinar și extraordinar și împrumuturi care nu se mai dau
înapoi, de câte ori vrea.
Birul ordinar este acesta. Dacă un ora ș trebuie să dea bir la fiecare două luni zece
scuzi, el (= domnul) va lua la fiecare două luni de trei sute de ori mai mult, astfel că ora șul va
57
Institutul de istorie ”Nicolae Iorga”, Călători străini în Ț ările Române, vol. 3, Editura Științ ifică, Bucureș ti, 1971, p. 182-184
58 Aspru, monedă otomană, de argint
59
Institutul de istorie ”Nicolae Iorga”, Călători străini în Ț ările Române, vol. 3, Editura Științ ifică, Bucureș ti, 1971, p. 202-204
60
Institutul de istorie ”Nicolae Iorga”, Călători străini în Ț ările Române, vol. 4, Editura Științ ifică, Bucureș ti, 1972, p. 486
61 Scud, monedă veche de argint sau aur, cu valoare variind de-a lungul timpului
106
Articole
trebui să dea la fiecare două luni trei mii de scuzi ca bir și astfel unul trebuie să dea mai mult,
altul mai puțin, după cum sunt ora șele și târgurile.” 62
Unii călători, puțini, au făcut referire și la moneda care se folosea în Moldova,
punând în evidență diferite aspecte. Paul Beke, iezuit ungur, a vizitat Moldova în iunie 1644,
timpul domniei lui Vasile Lupu, și a făcut un comentariu despre monedă: ”Dacă vom face o
cercetare despre bani vom spune că deși nu se bat bani în această țară, totuși locuitorii au
bani din belșug, și mai cu seamă de argint și de aur. Acest belșug de bani se datorește
negoțului cu neamuri răspândite în lung și în lat. Căci aici prima întrebare a vânzătorului
este: Ce fel de bani plătește cumpărătorul? Dacă numai de argint sau de aur, atunci va plăti
prețul nesporit, iar de nu, va plăti îndoit.” 63
Altă referire la monedă apar ține lui Robert Bargrave, din Cantenbury, care a făcut o
călătorie în Dobrogea și Moldova, în 1652, fiind în slujba unui negustor bogat. În însemnările
sale face referire la monedă: ”18 octombrie, am petrecut ziua schimbând aurul prin antichimie
(un procedeu invers alchimiei), în aramă pentru călătoria noastră în Polonia; moneda cea mai
folositoare pentru a călători în aceste păr ți sunt banii (banns, monedă de maramă sau șilingi
polono-suedezi), care umblă până la Dantzig, de și în Polonia piesele de 1, 2, 3 groși (gross,
care valora 3 lei) sunt mai ușoare de transportat. Acești bani merg: 20 la o bobcă sau costanda
(piesă polonă de argint care valora 18 șilingi); 12 ½ costade la un taler cu leu (taleri olandezi)
și 14 la un taler imperial și cursul lor în Polonia este de 30 de groși pentru un florin și 3
florini pentru un taler” 64 .
Pe măsura trecerii timpului, cronicile călătorilor au devenit mai punctuale, mai exacte
și mai riguroase.
O primă prezentare riguroasă privind tributul apar ține lui Syr Paul Rycaut, născut la
Londra, care nu a vizitat niciodată principatele, dar informa țiile sale privind domina ția
otomanăîn țările române sunt destul de exacte.
”Moldova numită de turci Bogdania, a devenit tributară turcilor pentru întâia oară
sub Mehmed cel mare (în anul 1456), dar numai pentru mica sumă de 2000 de coroane pe
an.”
De la el aflăm în ce consta ”tributul anual al Moldovei ( informa ție primită de la Gheorghe
Ghica, domn al Moldovei 1658-1659):
120 de pungi către sultan, fiecare pungă con ținând 500 de taleri, ceea ce face 60.000 de taleri.
10.000 de ocale de ceară pentru acela și, fiecare oca cântărind 2 livre și jumătate englezești.
10.000 ocale de miere pentru acela și.
600 de chintale de seu pentru Arsenal.
500 ocale de piei tăbăcite.
500 piese țesute pentru îmbrăcămintea și cămă șile robilor de pe galere.
1330 ocale de ceară pentru Arsenal.
10 pungi sau 5000 de taleri marelui vizir și piei îmblănite cu zibelină pentru un caftan.
O pungă cu 500 de taleri kehaielii vizirului sau marelui intendent.
La fel defterdarului sau marelui vistier.
Acesta este tributul obișnuit pe care țara trebuie să-l plătească sultanului și ar fi fost bine și
fericire pentru popor dacă s-ar fi rezumat la atât, dar mai sunt atâtea alte cheltuieli
ocazionale, preten ții și cereri ale turcilor, impuneri for țate și arbitrare, numai pentru a
stoarce bani și daruri de la acest asuprit și oropsit popor, încât peșcheșurile se ridică la o
sumă egală, dacă nu chiar îndoită, celei ce este dator să o verse anual pentru tribut. La care
Institutul de istorie ”Nicolae Iorga”, Călători străini în Ț ările Române, vol. 5, Editura Științ ifică, Bucureș ti, 1973, pp. 20-23
62
63
64
107
Articole
trebuie să mai adaugi prețul oferit de domn pentru a obține principatul, și care este reînnoit
la fiecare trei ani, și care constăîn:
150 de pungi sau 75000 de taleri pentru sultan;
50 de pungi sau 25000 de taleri pentru sultana valide sau sultana mamă;
10 pungi sau 5000 de taleri pentru favoritul sultanului care este, de obicei, vreun tânăr
frumos;
Și 10 pungi de bani către Kîslar aga sau căpetenia eunucilor negri, ce are în grija sa haremul
din seraiul sultanului.
Și în cele din urmă către marele vizir și alți dregători, atât cât le este nevoia. Tot acest bănet
este obținut cu dobândă de 40 sau 50% pe an și câteodată chiar cu condiția de a fi plătit
dublu.” 65
Despre moneda folosită în Moldova în secolul al VIII-lea a lăsat mărturie Charles-
Claude de Peyssonnel, născut la Marsilia, care a străbătut Moldova în 1758, la sfâr șitul
acestui an oprindu-se în București. Despre moneda folosită spune: ”Moneda care are cea mai
mare circula ție în Ț ara Românească este cea turceascăși este chiar singura care este primită la
vânzările cu amănuntul; dar și țechinii venețieni, cei olandezi, scuzii imperiali și poloni,
rublele rusești, realii din Spania, scuzii din Raguza sunt primiți în negoțși sunt supuși la
unele varia ții, potrivit cursului comerțului.... Acelea și monede care circulăîn Ț ara
Românească trec și în Moldova, fără nici un fel de deosebire. Cele din Polonia sunt mai
numeroase în comerțul din Moldova decât în Ț ara Românească, din cauza vecinătă ții.” 66
O referire riguroasă la fiscalitatea din Moldova în secolul al VIII-lea și începutul secolului al
XIX-lea ne oferă Charles Frederic Reinhard, german, într-un raport privind Ț ara
Românească și Moldova, trimis lui Talleyrand, la cererea lui Napoleon, în 1807, în care
prezintă structura impozitelor, asemănătoare în cele două Principate: ”În acest paragraf mă
voi mărgini să înfă țișez numele și natura diferitelor impozite și venituri:
Tributul și tot ce este în legătură cu el se află pe primul plan. El formează aproape
două treimi din încasări. Se compune din tributul ordinar și cel extraordinar. ...Boierii și
mănăstirile sunt scutiți de orice dare; uneori contribuie totu și la impunerile extraordinare,
dar cu foarte puțin și prin ruptoare67 . Tot prin ruptoare plătesc și breslele.
Impozitul pe vite. În afara taxelor pentru export, fiecare cap de vită e impus la o taxă anuală.
Aceasta se extinde:
Asupra cailor. Este o taxă boierească; o plătesc boierii. E de un piastru pe cap
(goș tinărit).
Asupra vitelor cornute (văcărit), dar numai de la cirezile străinilor. Se leagă de
impozitul pe pă șunat (ierbărit).
Pe oi (oierit), taxa e de șase parale pe cap. Boierii plătesc doar peste 500 de capete.
Asupra porcilor și albinelor se încaseazădeseatinaîn Moldova.
Impozitul pe vin și tutun. La culesul viilor se percepe vinăriciul, de zece parale la zece
ocale (20 de livre). Acest venit se arendează anual și prin natura sa este variabil. Dealurile de
la Odobești, în Moldova, lângă Foc șani, produc un vin de calitate bun pentru export. În anul
1806, acest venit s-a arendat pentru 335 de pungi. În 1804, dijma vinurilor în Moldova s-a
urcat la un total de 31.500 de pia ștri68 .
Vămile. Mărfurile importate de străini plătesc trei la sută; importurile făcute de raia le
plătesc zece la sută. Dar venitul principal e dat de export. Vămile sunt arendate boierilor
65 Institutul de Istorie ”Nicolae Iorga” al Academiei Republicii Socialiste România, Călători străini despre Ț ările Române, Editura
Științ ifică, Bucureș ti, 1980, vol. 7, pp. 500-501
66 Institutul de Istorie ”Nicolae Iorga”
al Academiei Române, Călători străini despre Ț ările Române, Editura Academiei Române,
Bucureș ti, 1997, vol. 9, p. 398, 402
67 Ruptoarea a fost o procedură de stabilire a preț ului unei mărfi prin învoială
68 Piastru a fost o monedă turcească de argint cu circulaț ie din secolul al XVIII-lea
108
Articole
pământeni. La vămi s-a adăugat venitul unor impozite mai neînsemnate, ca fumăritul sau
darea pe hornuri în ora șe.
Ocnele. Cele din Moldova sunt toate într-un singur ținut, unde se află muntele
Grozești (județul Bacău). Indiferent de marea exploatare făcută cu ocna și, fiecare locuitor,
contra unei taxe foarte modeste, numităsărărit, obține dreptul de a-și lua singur cantitatea de
sare trebuincioasă consumului său și animalelor sale.
Venituri întâmplătoare în ora șe: arendarea brutăriilor, a măcelăriilor, etc.
Zahareaua, furniturile de grâu pentru Constantinopol, cele de seu, salpetru și lemn de
construcție la care este obligată Moldova.” 69
Bineînțeles că există mai multe informa ții, unele dintre ele sunt mult mai detaliate,
unele prea detaliate pentru scopul studiului de fa ță. Am stabilit să nu întindem, cronologic,
mai mult, prezentarea noastră, deoarece în secolul al XIX-lea intervin evenimente care
schimbă esențial referințele din perioada precedentă. Primul eveniment major în via ța
Moldovei, în acest secol, este ruperea Basarabiei din trupul său, de către Imperiul Ț arist, în
1812, eveniment cu consecin țe nefaste. Sfârșitul domniilor fanariote a făcut ca domnii
pământeni de după aceea, cu multe lec ții învă țate, să încerce să schimbe destinul țării lor.
Tratatul de la Adrianopole din 1829 a însemnat sfâr șitul monopolului otoman asupra
comerțului din Moldova. Începea un secol nou, cu transformări nebănuite și nemaiîntâlnite.
69 Institutul
de istorie ”Nicolae Iorga”, Călători străini în Ț ările Române în secolul al XIX-lea, Serie nouă, vol. 1, Editura
Academiei Române, Bucureș ti, 2004, pp.261-263
109
Articole
MĂGURILE BISTRICIOAREI (CARPAŢII ORIENTALI) – PREZENTARE

GEOGRAFICĂ 70
REZUMAT: Măgurile Bistricioarei sunt, practic, nişte martori de eroziune formaţi pe roci mezozoice, atât
carbonatice (calcare, dolomite), dar şi conglomerate; ele atestă faptul că, cel mai probabil, întreaga arie cristalină
din acest sector al Carpaţilor Orientali (şi, posibil şi din restul acestei ramuri carpatice) era acoperită la un
moment dat de o stivă de roci sedimentare de vârstă mezozoică (de altfel, geologii propun pentru acest areal din
Carpaţii Orientali numele de “zona cristalino – mezozoică”); eroziunea din intervalul paleogen – actual a
îndepărtat pe o bună parte din suprafaţă aceste formaţiuni sedimentare, ele păstrându-se cu precădere în
sinclinalele Hăghimaş şi Rarău (aşa – numitul “sinclinal marginal extern”), dar şi în spatiul din sudul
Munţilor Bistriţei şi nordul Munţilor Hăghimaş, adică în arealul la care se referă această comunicare; aceste roci
sedimentare mezozoice sunt mai dure decât cele metamorfice, care predomină în zonă, ceea ce explică de ce
masivele formate peele au altitudini mai mari decât culmile situate în jurul lor, explică pantele mai mari
(frecvent 30 – 50 grade), prezenţa abrupturilor stâncoase, a grohotişurilor actuale dar şi fosile (cuaternare);
dolomitele, prezente în toate aceste măguri, sunt roci dure şi cu o solubilitate redusă, ceea ce explică slaba
dezvoltare a reliefului carstic (nicio peşteră, un aven în Masivul Licaş, câteva grote şi câteva goluri subterane
care comunică între ele, de unde prezenţa curenţilor de aer la gura acestora);specia arboricolă care predomină net
pe toate aceste măguri este molidul, ceea ce se explică atât prin altitudine (etajul molidului se dezvoltă în acest
areal între 1100 şi 1700 m), cât şi prin poziţia geografică (în axul median al Carpaţilor Orientali); potenţialul
turistic al acestor munţi este unul ridicat, însă aproape deloc valorificat (poteci sălbăticite, marcaje şterse, nicio
cabană sau refugiu turistic); în Piatra Runcului sunt ocrotite două plante (vulturica şi cosacii), iar pe Muntele
Vithavaş poate fi întâlnită floarea de colţi.
Termenul“măgură” este explicat în Noul dicţionar universal al limbii române (2006)

ca: „Formă pozitivă de relief, bine individualizată, provenită din fragmentarea transversală a
unei culmi muntoase sau deluroase, de către apele curgătoare; deal, munte mic, colină;
movilă”.
În „Lexiconul de geomorfologie” (2013), autorii M. Ielenicz, A. Nedelea şi Laura
Comănescu afirmă că prin „măgură” se înţelege o „formă de relief pozitivă, relativ izolată,
într-un ansamblu de culmi montane sau deluroase..., frecvent legate de existenţa unor roci
dure (cristalin, eruptiv, calcare) care au o desfăşurare locală într-o masă de roci
sedimentare”.
G. Posea (1986), în „Geografia de la A la Z” defineşte termenul „măgură” astfel: „Deal
mare, adesea singuratic sau săltat ca un trunchi de con deasupra regiunii înconjurătoare (M.
Odobeştilor, M. Şimleului). Termenul este folosit şi pentru masive conice montane săltate
deasupra unor culmi joase (M. Codlei), sau pentru unele vârfuri conice înşirate pe culmile
centrale sau secundare ale munţilor joşi sau mijlocii, care sunt de multe ori martori
petrografici, respectiv neck – uri în zonele vulcanice (M. Mare, M. Tocului, din Nivelul
Măgurilor, extins în Munţii Lăpuşului)”.
În bazinul Bistricioarei (situat în partea central – nordică a Carpaţilor Orientali) se pot
întâlni mai multe măguri litologice, formate în principal pe dolomite şi calcare (Măgura
Grinţieşului, 1548 m, Bâtca Arsurilor, 1384 m, Vithavaş, 1609 m, Licaş, 1675 m, Chicera, 1343
m, Piatra Mocilor, 1109 m, Comarnic, 1519 m), dar şi pe conglomerate şi gresii (Highiş, 1502
m); aceste masive izolate, mai înalte decât culmile înconjurătoare (dezvoltate pe metamorfic),
arată că, odinioară (începând cu sfârşitul Cretacicului), rocile metamorfice din toată această
zonă erau acoperită de către o stivă de roci sedimentare de vârstă mezozoică (sunt roci
formate în toate cele trei perioade ale erei Mezozoice: Triasic, Jurasic, Cretacic); regiunea
aceasta, a Măgurilor Bistricioarei, reprezintă o zonă de trecere între cele două compartimente
70
lect. univ. dr. IULIAN SĂNDULACHE, prof. gr. I dr. CĂTĂLINA SĂNDULACHE
110
Articole
ale „sinclinalului marginal extern” (Grasu, et. al., 1995): sinclinalul Rarău (în nord) şi
sinclinalul Hăghimaş (spre sud), unde aceste roci mezozoice, deşi stau tot pe cristalin,
predomină.
1. Măgura Grinţieşului
Este numită de către C. Panţîru (1996): „Ceahlăul Grinţieşului”;se află în zona central
– vestică a Comunei Grinţieş (judeţul Neamţ) şi în sudul extrem al Munţilor Bistriţei; a re
altitudinea de 1548 m; este un martor de eroziune constituit din dolomite dure de vârstă
triasică (Mezozoic), din care se ramifică radiar alte culmi (numite unele dintre ele „obcini”,
altele: „picioare”), mult mai joase (1000 – 1100 m), formate pe roci mai puţin dure (situaţie
asemănătoare cu cea din Masivul Ceahlău); este împădurită bine, până la 1100 – 1150 m cu
fag în amestec cu brad şi molid,
iar mai sus 1100 – 1150 m până
pe vârf, cu molid (fig. nr. 1);
Fig. Nr. 1 – Măgura Grinţieşului,

vedere dinspre SE (de pe Obcina
Boiştei), mai 2016.
în etajul molidului, în condiţiile

substratului carbonatic
(dolomitul este un carbonat), se
dezvoltă, ca arbori izolaţi,
paltini de munte (Acer
pseudoplatanus); pe toate laturile
(poate mai puţin pe cea de
nord) prezintă abrupturi
stâncoase (stânci şi, mai rar, pereţi cvasiverticali de culoare cenuşiu – deschisă); în zona
înaltă (la peste 1100 m) se pot întâlni grote (La Gheţărie, Groapa Fără Fund, etc); la baza
tuturor abrupturilor, acoperite în prezent de pădurea de molid şi chiar de cea de amestec, se
dezvoltă grohotişuri relicte (din Cuaternar, mai precis din Pleistocen), aflate acum în faza de
destrucţie (prin alterare chimică, stimulată de climatul suficient de ploios, undeva la 600 –
700 mm anual, şi de prezenţa vegetaţiei forestiere, care prin presiunea exercitată de rădăcini
şi prin materia organică ce se descompune, contribuie la acest proces); în etajul pădurilor de
amestec, pe toate laturile (bazinele Grasu, Grăsuţu, Primatar, Bradu, etc) au avut loc
îndeosebi după anul 2000 despăduriri masive, care constituie în prezent o rană în natura
acestor locuri; vechile poteci pastorale sunt, în prezent, degradate, sălbăticite, nemaifiind
practicate aproape de nimeni, mai ales în etajul înalt (la peste 1100 m); mai jos de 1100 m,
unde se dezvoltă pădurile de amestec, s-a dezvoltat şi o reţea complicată de drumuri de
pământ (sau de TAF), care contribuie la eroziuniea solurilor şi, indirect, la colmatarea lacului
Izvoru Muntelui; au fost tăiate îndeosebi pădurile de tip codru, cu arbori excepţional de
drepţi şi de înalţi (atât molid, cât şi fag şi brad); putem afirma că pădurile din etajul
molidului „se protejează singure”, dat fiind accesul deosebit de greu, precum şi calităţile
inferioare ale lemnului faţă de cel din etajul de amestec; pădurile de tip codru din etajul de
amestec au şi „ghinionul”că se află mai aproapede aşezările umane şi de drumuri; pe
versantul sudic, la altitudinea de aprox. 1300 m, în condiţii de pădure deasă de molid, există
un izvor (Izvorul Rece), a cărui temperatură nu urcă, în lunile de vară, mai sus de +5 grade
C.
111
Articole
2. Muntele Highişs e află la est

de Tulgheş (judeţul Harghita), la sud de
satul Moci (Bradu), aparţinând de
comuna Grinţieş, judeţul Neamţ şi în
nordul extrem al Munţilor Hăghimaş; în
limba maghiară,
Fig. Nr. 2 – Muntele Highiş, vedere

dinspre vest (din Munţii Giurgeului),
aprilie 2005.
Fig. Nr. 3 – Olistolit calcaros pe Muntele

Highiş (august 2012).
„hegyeş” înseamnă munte (vârf) ascuţit;

este format pe „conglomeratele de
Bârnadu” (C. Grasu, 2010), de vârstă
cretacic mediu (vraconian –
cenomanian); duritatea mare a acestor
conglomerate explică altitudinea mai
mare a acestui munte (1502 m) faţă de
culmile învecinate; el domină cu silueta
lui zveltă, asemănătoare cu a unui
vulcan, toată zona dintre Tulgheş şi
Muntele Ceahlău (Fig. nr. 2);
Fig. nr. 4 – Măgura Vithavaş, vedere

dinspre sud (de pe Muntele Licaş), aug.
2001.
-de asemenea, duritatea mare a

conglomeratelor de Bârnadu explică şi
pantele mari din zona culminantă a
muntelui: 20 – 50 grade predominant;
zona culminantă (vârful) reprezintă un
excelent punct de belvedere, întrucât tot
muntele este o imensă fâneaţă (de la altitudinea de 1000 – 1100 m şi până pe vârf); de altfel,
pe unele hărţi topografice, el este trecut cu numele „Poiana Mare” ; în timp ce vârful este
format pe conglomeratele de Bârnadu (între 1250 şi 1502 m altitudine), la baza acestuia
(aproximativ între 1000 şi 1250 m) relieful este vălurit şi în pantă mică (5 – 10 grade), fiind
modelat pe aşa-numitul „wildfliş” din sedimentarul bucovinic al zonei cristalino –
mezozoice; wildflişul are vârstă barremian – albian (Cretacic mediu); pe el stau
conglomeratele de Bârnadu, imediat mai noi; wildflişul reprezintăo formaţiune alcătuită din
depozite argiloase – nisipoase, lipsite de stratificaţie, sfărâmicioase, care au răspândite în
masa lor fragmente rotunjite sau colţuroase de roci foarte variate (cuarţite, calcare de diferite
vârste, diabaze, tufuri diabazice, şisturi cristaline, etc.); la diferite nivele şi sub formă
112
Articole
lenticulară se intercalează conglomenate tiloide, brecii calcaroase şi conglomerate cu blocuri

de dimensiuni foarte variate; în masa wildflişului sunt răspândite neuniform klippe
sedimentare (olistolite) de dimensiuni foarte variabile – fig. nr. 3; acestea sunt constituite cel
mai adesea din calcare masive de vârstă jurasic superioară şi cretacic inferioară, în facies
urgonian; diametrele klippelor din wildfliş variază între 2 – 5 m şi 20 – 30 m; în zona cu
wildfliş, la diferite altitudini, apar izvoare sau areale mlăştinoase, trădate de creşterea acolo a
vegetaţiei de rogoz şi pipirig.
3. Muntele Vithavaş (Muntele lui
Victor) este o măgură dolomitică proeminentă,
de altitudine medie (1609 m), din care se
desprind culmi şi picioare cu altitudini mult mai
mici (1100 – 1350 m) – fig. nr. 4; este localizată în
sudul comunei Tulgheş din judeţul Harghita
Fig. nr. 5–Clopoţei de munte(Campanula

carpatica)pe un grohotiş din dolomite, în
Vithavaş (aug. 1998).
şi în nordul Munţilor Hăghimaş (mai la sud faţă

de Masivul Highiş, dar la nord faţă de Muntele Licaş); pantelesunt moderate şi mari (20 –
50 o), energia de relief este mare (300 – 700 m); aici poate fi întâlnită floarea de colţi
(Leontopodium alpinum); îndeosebi pe versantul sudic, dar şi pe cei estic şi vestic s-a format un
relief ruiniform (relief rezidual), prin procesele de dezagregare care macină roca dură
(dolomitele sunt roci gelive), iar la baza acestuia s-au acumulat grohotişuri, unele din acestea
fiind mobile în prezent, altele, situate mai jos, relicte (fixate de pădurea de molid); în afară de
floarea de colţi pot fi întâlnite înflorite în lunile de vară şi alte specii de plante cu flori:
clopoţeii (Campanula carpatica), garofiţele (Dianthus sp.)– Fig. nr. 5.
4. Muntele Licaş (localizat în sudul extrem al comunei Tulgheş şi în vecinătatea
nordică a zonei Cheile Bicazului – Lacu Roşu, pe cumpăna de ape Bicaz – Bistricioara)este, de
asemenea, o măgură dolomitică proeminentă,
de altitudine medie – mare (1675m),
Fig. nr. 6 – Măgurile Licaş (stânga, 1675 m) şi

Danturaş (dreapta, 1625 m), vedere dinspre NV
(de pe Masivul Cheosrezul Mare, M.
Giurgeului); iul. 2001.
din care se desprind,

spre văile limitrofe,
picioare cu aspect de
contraforturi – fig. nr.
6; pantele suntmari (30
– 50 o), energia de relief de asemenea este mare(300 – 600 m); în
vârful acestui munte este un aven, a cărui gură de intrare are un
diametru de 5 – 6 m; întreg muntele este bine împădurit cu molid,
numai în vârf aflându-se o poiană, din care se poate observa
întreaga zonă înconjurătoare, inclusiv Cheile Bicazului.
Fig. nr. 7 – Piatra Roşie din Muntele Bâtca Arsurilor; aug. 1999.
113
Articole
5. Muntele Bâtca Arsurilor se află la nord de satele Corbu şi Capu Corbului din
Judeţul Harghita şi în sudul extrem al Munţilor Bistriţei; prin „bâtcă” se înţelege (Noul
Dicţionar Universal al Limbii Române, 2006): înălţime, ridicătură (pe coasta unui munte)
împădurită; măgură; este un regionalism, întâlnit numai în zona de munte a judeţului
Neamţ, trecând însă şi în judeţele vecine Harghita şi Suceava (de asemenea, în regiunea de
munte); Bâtca Arsurilor este un masiv dolomitic (dolomite de vârstă triasică, ca şi în masivele
Măgura, Vithavaş şi Licaş), de înălţime medie (1384 m), cu aspect de trunchi de piramidă,
din care se ramifică creste de lungimi diferite şi cu pante mari (peste 30 o), înspre toate
direcţiile (jur – împrejur); în zona centrală (înaltă), ca şi în cazul Masivului Comarnic, se
dezvoltă un platou litologic relativ extins, folosit ca păşune; este bine împădurit îndeosebi cu
molid, pe toate laturile şi, datorită substratului carbonatic, apar şi exemplare de paltin; spre
sud-est s-a format un relief rezidual, cea mai cunoscută şi mai proeminentă stâncă de aici
fiind Piatra Roşie (culoarea roşcată se datorează alterării dolomitelor – Fig. nr. 7); şi Muntele
Bâtca Arsurilor este flancat pe toate părţile de abrupturi pe dolomite şi calcare, cu înălţimi de
până la 250 m.
6. Muntele Comarnic este un masiv calcaro – dolomitic de înălţime medie (1519 m),
situat la nord de localităţile Tulgheş şi Corbu
din judeţul Harghita şi în sudul extreme al
Munţilor Bistriţei; esteasimetric (versantul
nordic este abrupt, îndeosebi la partea
superioară, în timp ce cel sudic este prelung
şi în pantă mai mică); în zona culminantăse
află platou litologic extins şi
Fig. nr. 8 – Muntele Comarnic, vedere

dinspre vest (de pe Arşiţa Capu Corbului),
iunie 2016.
aproape orizontal; aici, atât pe calcare şi dolomite triasice, cât şi pe calcare cretacice, s-au
format abrupturi nu foarte înalte (50 – 150 m), dar desfăşurate pe lungimi relativ mari
(abruptul nordic, de exemplu, are o lungime de 900 m); energia de relief este mare (300 – 600
m),pantele sunt moderate (15 – 40 o), fiind mai mari pe versantul nordic; predomină pădurile
de molid, chiar şi la altitudini sub 1100 m,
dată fiind poziţia acestui masiv în axul
central al Carpaţilor Orientali; îndeosebi pe
versantul sudic sunt
Fig. nr. 9 – Muntele Chicera, vedere de pe

Highiş (dinspre NV), aug. 2012.
suprafeţe relative extinse cu păşuni şi fâneţe;

în zona de sud-est se află un martor de
eroziune pe calcare şi dolomite de vârstă
triasică, denumit sugestiv Piatra Runcului,
cu altitudinea de 1215 m (el domină zona confluenţei Putna – Bictricioara, adică centrul
comunei Tulgheş, situate spre sud; de altfel, de aici se deschide o frumoasă panoramă asupra
Tulgheşului şi Văii Putnei); pe Piatra Runcului vegetează, fiind ocrotite de lege, două specii
ierboase cu flori: Astragalus Römeri (cosaci) şi Hieracium pojoritense (vulturica) (Săndulache,
Cătălina et. al., 2011).
114
Articole
8. Muntele Chicera se află la est de Muntele Highiş,

pe cumpăna de ape Pintec (afluent al Bistricioarei) – Capra
(afluent al Bicazului); are altitudinea de 1343 m, este alcătuit
din dolomite trasice, este bine împădurit cu molid, mai sus de
1100 m şi cu păduri de amestec (fag – răşinoase), mai jos de
această altitudine; pe toate laturile prezintă pante relative
mari (20 – 40 grade), dar fără abrupturi stâncoase, ca la
celelalte măguri (fig. nr. 9).
9. Piatra Mocilor este, de asemenea, un martor de
eroziune pe dolomite de vârstă triasică, însă de dimensiuni
mici; este localizat în partea de vest a comunei Grinţieş din
Judeţul Neamţ şi în sudul extreme al Munţilor Bistriţei; are
altitudinea de 1109 m şi domină cu silueta lui zveltă zona de
la confluenţele Prisecani – Bistricioara şi Pintec – Bistricioara
(Fig. nr. 10).
Fig. nr. 10 – Piatra Mocilor, vedere dinspre est, nov. 2018.
Fig. nr. 11 – Profil geomorfologic pe direcţia vest – est, prin Masivul Măgura.
Fig. nr. 12 – Profil geomorfologic pe direcţia nord – sud, prin Bâtca Arsurilor.
Bibliografie:
*** 1968, Harta Geologică a României, scara 1:200.000, foaia Topliţa, Com. Stat al Geologiei,
Bucureşti.
*** 1987, Geografia României, III, Carpaţii Româneşti şi Depresiunea Transilvaniei, Ed. Academiei,
Bucureşti.
Athanasiu, I. S., 1929, Cercetări geologice în împrejurimile Tulgheşului, Anuarul Inst. Geol. al
României, vol XIII/1928, Bucureşti.
Grasu, C., Turculeţ, I., Catană, C., Niţă, Marilena, 1995, Petrografia mezozoicului din
“Sinclinalul marginal extern”, Ed. Academiei Române, Bucureşti.
115
Grasu, C. (coord), 2010, Munţii Hăşmaşului. Monografie geologică şi fizico – geografică, Ed.
Universităţii „Al. I. Cuza”, Iaşi.
Grasu, C., Miclăuș, Crina, Brânzilă, M., Baciu, D. S., 2010, Munții Hășmașului. Monografie
geologică și fizico – geografică, Ed. Universității „Al. I. Cuza”, Iași.
Ielenicz, M., Nedelea, A., Comănescu, Laura, 2013, Lexicon de geomorfologie, Ed. Universitară,
Bucureşti.
Ielenicz, M., Oprea, R., 2011, România, Carpaţii, caracteristici generale (Partea I), Ed.
Universitară, Bucureşti.
Mutihac, V., Mutihac, G., 2010, Geologia României în contextul geostructural central-est-european,
Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti.
Oprea, I., şi colab., 2006, Noul Dicţionar Universal al Limbii Române, Ed. Litera Internaţional,
Bucureşti.
Panţîru, C., 1996, Grinţieş munte rotat, monografie, Casa de editură „Panteon”, Piatra Neamţ.
Posea, G. (coord.), 1986, Geografia de la A la Z. Dicţionar de termeni geografici, Ed. Ştiinţifică şi
Enciclopedică, Bucureşti.
Săndulache I., Săndulache, Cătălina, 2018, Peisaje morfologice în bazinul hidrografic al râului
Bistricioara – Carpaţii Orientali,rev. Geographia Napocensis,Anul XII, nr. 1, Cluj – Napoca.
Săndulache, Cătălina, Ungureanu D., Săndulache I., 2011, Rezervaţia floristică Piatra Runcului
de la Tulgheş, Revista Terra, anul XLII (LXII), Editura CD Press, Bucureşti.
Săndulache, I., 1997, Aspecte ale reliefului structural şi petrografic de pe teritoriul comunei
Grinţieş,jud. Neamţ, A.U.B. – Geogr., XLVI, Bucureşti.
Săndulache, I., 2007, Relieful bazinului hidrografic Bistricioara, Editura Universitară, Bucureşti.
Săndulache, I.,2014, 2015, 2016, 2017, Curs de Carpați pentru studenții anului III, specializarea
geografia turismului, Facultatea de Geografie, Universitatea din București, Ed. Cetatea Doamnei,
Piatra Neamț.
Săndulache, I., 2016, Suprafețele de nivelare din bazinul hidrografic al Bistricioarei, Valea Bistriței
Nemțene – volum al simpozionului„Valea Bistriţei Nemţene”, Grinţieş, Editura Cetatea
Doamnei, Piatra Neamț.
Tudose, D., 1974, Munţii Bistriţei. Studiu geomorfologic. – Rez. tezei de doctorat, Iaşi.
116
Articole
CIUCAŞUL – „FRATELE” DIN SUD AL CEAHLĂULUI71
Munții Ciucaș reprezintă cea mai înaltă unitate geografică din toată Grupa Curburii
(sau Grupa Sudică) a Carpaților Orientali, înregistrând altitudinea maximă în Vârful Ciucaş,
de 1954 m; al doilea vârf este Zăganul, cu 1883 m.
Sunt delimitaţi: la est de văile Telejenel şi Buzăul superior (îi separă de Munţii Tătaru
– Siriu şi Întorsurii); la sud-vest, de aliniamentulvalea Teleajenului superior – Pasul Bratocea
– valea Ramura Mică (îi separă de Munţii Grohotiş); către vest limita este dată de baza
abrupturilor petrografice ale măgurilor Tesla şi Dungu, dincolo de care sunt Clăbucetele
Tărlungului (Ielenicz, 1984); spre nord, valea Dălghiu şi o porţiune scurtă din Buzăul
superior îi separă de Munţii (Clăbucetele) Întorsurii, iar spre sud se învecinează cu muntele
Clăbucet, limita fiind o linie arbitrară ce uneşte pe distanţa cea mai scurtă râurile
cvasiparalele Teleajen şi Telejenel (vezi fig. nr. 1).
Fig. nr. 1 – Munții Ciucaș, harta fizico-geografică (după Geografia României, vol. III, 1987).
Munții Ciucaș sunt alcătuiți din „conglomeratele de Ceahlău – Zăganu” (Mutihac,

1990), de vârstă albiană (Cretacic mediu), dar şi din fliş şistos marno – grezos de vârstă
Cretacic inferior (Barremian–Apţian), numit „strate de Comarnic” – cf. hărţii geologice a
României, 1:200.000, foaia „Braşov”, Com. de Stat al Geol., 1967).
71
IULIAN ȘI CĂTĂLINA SĂNDULACHE
117
Articole
Așa cum se poate observa în figura nr. 1, zona înaltă a acestor munți este alcătuită din
conglomeratele dure cretacice, ceea ce explică atât altitudinea de aproape 2000 m, cât și
relieful spectaculos de turnuri (numite aici „tigăi” sau „țiglăi”); zona mai joasă, care o
înconjoară pe prima, este alcătuită din stratele de Comarnic, așadar de vârstă puțin mai
veche, dar mai friabile, mai ușor de erodat în comparație cu conglomeratele albiene.
Fig. nr. 2 – Conglomeratele de Ceahlău – Zăganu, în sectorul sudic al Culmii Zăganu, Munții
Ciucaș; se observă elementele bine rotunjite, alcătuite preponderent din calcare; foto: oct.
1997.
Fig. nr. 3 –Stratele de Bistra din Munții Bistriței, similare ca vârstă, alcătuire și poziție
stratigrafică celor de Comarnic din Munții Baiu – Grohotiș – Ciucaș; foto: febr. 2020.
Această împărțire, în Culmea centrală conglomeratică înaltă și culmile periferice mai

scunde (alcătuite din fliș friabil) este întrutotul asemănătoare celei din Ceahlău.
Culmea conglomeratică înaltă reprezintă, ca și în cazul Ceahlăului (dar și al Bucegilor,
constituiți din aceleași roci), un caz tipic de sinclinal suspendat; deși forma de sinclinal nu se
reflectă în relief, structura sinclinală există și ea explică de ce conglomeratele de Ceahlău –
Ciucaș sunt ceva mai tinere decât stratele de Comarnic aflate dedesubt (de fapt, structura de
sinclinal suspendat explică de ce nu se găsesc conglomeratele de Ciuca ș și mai spre est sau
mai spre sud; interesant este că, spre sud-vest, ele trec într-o formațiune mai fină, grezoasă,
numită „flișul de Bobu”, având așadar aceeași vârstă, albiană).
118
Articole
Conglomeratele de Ceahlău – Ciucaș formau, în Albian, o fâșie continuă în axul

central al Carpaților Orientali și posibil, începând din Carpații Meridionali (ele se aseamănă
foarte mult cu cele din Bucegi, având aceeași vârstă). Se pot întîlni și la nord de Ceahlău, în
Muntele Bivolul – Hălăuca, din Stânișoara. Aceste roci reprezintă expresia unui episod scurt
dar foarte intens, de intensă eroziune ce se exercita asupra Zonei cristalino – mezozoice a
Carpaților Orientali, situată în vecinătatea vestică a fâșiei de conglomerate; rezultatul acestei
eroziuni intense a fost formarea unui aliniament de pânze (conuri aluviale) de pietrișuri bine
rulate (formate din elemente rotunjite, așa cum se vede în figura nr. 2), care ulterior au fost
cimentate (diagenizate) și transformate în ceea ce numim astăzi conglomeratele de Ceahlău –
Ciucaș. Episodul de intensă eroziune practic s-a manifestat în timpul fazei orogenetice
Austrice; o astfel de fază se manifestă prin mișcări active, rapide, de înălțare a zonei
muntoase, iar răspunsul agenților externi la aceste mișcări de înălțare a fost tocmai eroziunea,
transportul și acumularea pânzelor de pietrișuri despre care vorbim. Faza Austrică din
Albian s-a manifestat la sfârșitul Cretacicului și începutul Paleogenului (în zorii erei
Neozoice), adică atunci când au dispărut dinozaurii, ca rezultat al marelui impact cu un
mare meteorit, în Peninsula Yucatan din Mexic.
Fig. nr. 4 – Ansamblul geomorfologic „Tigăile” din Munţii Ciucaş, un relief de turnuri
pe conglomerate; foto: iun. 2012.
Fig. nr. 5 – Culmea Zăganu, vedere dinspre vest, de la cabana Muntele Roșu; febr. 2014.
119
Articole
știinţifice
Zona conglomeratică înaltă este compusă din două culmi, înalte de peste 1700 m:Bratocea şi
Zăganu; din acestea se desprind culmi secundare; cele două culmi principale se racordează
în nodul orografic din zona Tigăile – Vf. Ciucaș (zona centrală a Munților Ciucaș) – fig. nr. 1;
din acest nod se mai ramifică unele culmi mai scurte sprenord și nord-est, de ele legându-se
și două măguricalcaroase (Tesla, 1613 m și Dungu, 1502 m), situate ambele la nord de Vf.
Ciucaș.În zona de racord dintre cele două culmi principalese află Șaua Chirușca, ce face parte
din „Suprafața de nivelare Chirușca” (Ielenicz, 1984), bine dezvoltată în acestsector,la
altitudini de 1600 – 1650 m.
În zona înaltă se găsesc forme de relief ruiniform, ca urmare a fragmentării stivei
groase de conglomerate, acesta fiind asemănător celui din Ceahlău și Bucegi: Colţii Nitrii,
Turnul Vulturilor, Sfinxul Bratocei, Colţii Bratocei, Babele la Sfat, Tigăile, Mâna Dracului,
Turnul lui Goliat– fig. .
Fig. nr. 6 –Relief ruiniform pe conglomerate în Ciucaş

(„Babele la Sfat”); foto: nov.2013.
Contactul dintre conglomeratele de Ciucaş şi flişul mai

friabil de dedesubt (care conţine şi argile) este marcat
printr-o centură de izvoare (la altitudinea de 1300 – 1400
m). În zona înaltă (pe conglomerate) scurgerea în albiile
pâraielor are loc numai în lunile de vară (îndeosebi în
intervalul mai – iulie, când cad cantităţile cele mai mari
de precipitaţii), dată fiind permeabilitatea
conglomeratelor. Izvoarele de care aminteam mai sus
reprezintă obârşiile inclusiv ale unor râuri importante
precum Buzăul (cu afluentul Dălghiul), Teleajenul,
Ramura Mică (afluent al Tărlungului), Telejenelul. În
zona înaltă, conglomeratică, aşadar văile sunt seci, iar
izvoarele – extrem de puţine, folosite de ciobani
(păstoritul are o pondere tot mai mică).
Fig. nr. 7 – Zăpadă abundentă în zona înaltă, pe Culmea Bratocea; foto: dec. 2007.
120
Articole
În zona înaltă (la peste 1600 m) vântul are frecvență și intensitate mari (calmul atmosferic
este sub 10 %), zăpada persiată, în medie, din noiembrie până în aprilie, dar ninsorile sunt
posibile tot anul – vezi fig. nr. 7; în etajul subalpin (coborât artificial până la 1500 m)
vegetează rododendronul (Rhododendron kotsky), care înfloreşte în luna iunie,
ienupărul(Juniperus sp.), sau alte specii cu flori precum genţienele (Gentiana lutea)
Fig. nr. 8 – Rododendron înflorit, pe Culmea Zăganu, la altitudinea de aprox. 1700 m, pe 2

iunie 2012.
Fig. nr. 9 – Gențiene albastre înflorite, pe Culmea Zăganu, la altitudinea de aprox. 1700 m, pe
2 iunie 2012.
Spre deosebire de munţii din jur (Grohotiş, Baiului, Tătaru, parţial Siriu), în Munţii
Ciucaş există bine evidenţiat şi etajul molidului, între 1250 – 1300 m şi 1800 m altitudine; mai
jos de 1250 – 1300 m pădurile sunt alcătuite predominant din fag, care adesea se combină cu
brad şi molid. Dat fiind substratul cu ciment carbonatic (îndeosebi în ceea ce priveşte
conglomeratele de Ciucaş), solurile care predomină sunt cele din clasa cambisoluri (atât
eutricambosoluri cât şi districambosoluri) şi numai în zona înaltă, îndeosebi pe terenurile în
pantă mică pot să apară prepodzoluri şi chiar podzoluri (ambele din clasa spodisoluri).
121
Articole
Fig. nr. 10 – Depresiunea şi staţiunea Cheia; vedere de pe Culmea Zăganu, iun. 2012.
Fig. nr. 11 – Aspect de la Mânăstirea Cheia; foto: oct. 2014.
Păşunile sunt sărace, din cauza lipsei apei pe culmile înalte (datorită permeabilită ții
conglomeratelor), aşa încât păstoritul nu deţine o pondere mare în acest masiv. La poalele
munţilor, spre sud, se află staţiunea turistică (climaterică) Cheia, amplasată în depresiunea
omonimă (vezi fig. nr. 10). De aici se deschide o frumoasă perspectivă asupra Vârfului
Ciucaş, Muntelui Roşu, culmilor Zăganu şi Bratocei, dar şi asupra Munţilor Grohotiş.
Staţiunea, situată la altitudini de 860 – 920 m, aparţine de comuna Măneciu(judeţul Prahova)
şi cuprinde un hotel („Cheia”) şi numeroase pensiuni turistice, un muzeu de mineralogie
(„Flori de mină”) şi unul de antropologie(„Francisc Rainer”).
Șoseaua Ploieşti – Braşov (DN 1A) trece prin pasul Bratocea (1263 m), din care se poate pleca
pe traseu marcat spre Culmea Bratocea şi mai departe până pe Vf. Ciuca ș, dar șiprin
staţiunea climaterică Cheia și pe lângă mânăstirile ortodoxe Cheia (de călugări în prezent) şi
Suzana (de călugărițe).În munți există cabanele Muntele Roşu (până la care se poate ajunge
cu maşina; din păcate, în prezent, această cabană este în litigiu, nefiind funcțională) și Vârful
Ciucaș (acces cu maşini de teren), precum și numeroase trasee turistice marcate.
Mânăstirea Cheia (situată în staţiunea omonimă) este de călugări, a fost întemeiată în
sec. XVII, cu biserica mare având hramul „Sfânta Treime” (construită în 1835 – 1839, icoane
pictate de Gh. Tattarescu) şi un paraclis de la începutul sec. XX – vezi fig. nr. 11.
122
Articole
În sectorul central, înalt, există rezervaţia naturală „Tigăile din Ciucaş”, cu o

suprafaţă de numai 3 ha, care ocroteşte relieful spectaculos pe conglomeratele de Ciucaş şi
vegetaţia specifică de stâncărie.
Fig. nr. 12 – Harta turistică a Munților Ciucaș; (după Geografia României, vol. III, 1987).
Bibliografie:
Ciocioi Gh. și colab., 2013, Ghidul mânăstirilor din România, Edit. Sophia, București.
Ielenicz M. (1984), Munții Ciucaș – Buzău, studiu geomorfologic, Edit. Academiei, București.
Mutihac V. (1990), Structura geologică a teritoriului României, Edit. Tehnică, București.
Oprea R., Săndulache I. (2020), Geografia Carpaților Orientali, Edit. Transversal, București.
*** (1967), Harta Geologică a României scara 1:200.000, foaia „Brașov”, Comitetul de Stat al
Geologiei, București.
*** (1987), Geografia României, vol. III – Carpații Românești și Depresiunea Transilvaniei, Edit.
Academiei, București.
123
Articole
CUNOAȘTEREA PSIHOLOGICĂ A ELEVILOR CA PREMISĂ A SUCCESULUI

ÎN EDUCAȚIE72
INTRODUCERE
Cunoașterea psihologică este una din cele mai complexe forme de cunoaștere. Dacă
științele exacte cercetează fenomene obiective, materiale, aceste aspecte se schimbă în
psihologie, unde acestea aparțin subiectului și depind de caracteristicile personale, de istoria
personală, de stările de moment etc. Prin urmare se pararea acestor factori fiind mai dificilă
comparativ cu celelalte fenomene. Specificul cunoașterii psihologice a elevilor este abordată
de psihologia educațională, ca disciplină de graniță cu științele educației.
Psihologia educațională studiază din punct de vedere psihologic, procesul instructiv-
educativ desfășurat în școală, cu scopul de a spori eficiența acestuia, precum și activitatea de
învățare. Între obiectivele cele mai importante ale psihologiei educației amintim:
 Identificarea unor metode de cunoaștere a elevului în contextual procesului de
învățare,
 cunoașterea clasei de elevi ca grup educațional,
 explicarea condițiilor interne și externe ale învățării școlare,
 cunoașterea proceselorpsihice implicate înînvățare,
 identificarea aptitudinilor elevilor și valorificarea acestora în activitatea școlară,
 identificarea factorilor psihopedagogici ai succesului școlar,
 cunoașterea unor aspecte legate de rolul comunicării didactice în contextual relației
profesor – elev.
„Dacă în problemele de care ne ocupăm a cunoaşte înseamnă a înţelege, a cunoaşte pentru

a îndruma eficient e procedee de stabilire a relaţiei, ceea ce în plan practic înseamnă a şti să
dozezi solicitările, reacţiile, atitudinile ” (I. Holban, 1978).
REPERE TEORETICE
Succes școlar – eșec școlar
Succesul școlar constă în obținerea unui randament superior în activitatea școlară
raportat la cerințele programelor școlare și la finalitățile educației. Obținerea de rezultate
școlare bune se raportează concomitent la exigențele externe, dar și la posibilitățile interne ale
elevului.
Insuccesul școlar se referă la decalajul dintre eforturile pedagogice și cerințele școlare,
pe de o parte și posibilitățile psihice ale elevului, pe de altă parte. Insuccesul școlar poate fi
văzut ca o lipsă a adaptării elevului la activitatea școlară și a școlii la caracteristicile elevului.
În cadrul studiilor corelaționale, relația dintre reușita școlară și performanța la probele de
inteligență, au fost scoase în evidență neconcordanțe, atrăgând atenția asupra complexității
raporturilor dintre factorii cognitivi, factorii noncognitivi și reușita școlară.
BTPAC (Bateria de Teste Psihologice de Aptitudini Cognitive) are ca autori, în ordine
alfabetică: Bivolaru, A., Benga, O., Balazsi, R., Cotârlea, P., Curșeu, P., Domuța, A., David,
D., Ionescu,T., Kallay, E., Lemeni, G., Macavei,B., Miclea,M. Mih,V., Opre,A., Opriș,D.,
Paul, D., Pintea, S., Szentagotai,A., Vonaș, G. Cuprinde 23 de teste ce măsoară aptitudinile
cognitive grupate astfel:Abilitatea generală de învățare, Aptitudinea verbală, Aptitudinea
numerică, Aptitudinea spațială, Aptitudinea de percepție a formei, Abilități funcționărești,
Rapiditatea în reacții, Capacitatea decizională. Pentru interpretare se utilizează 5 nivele
72
CIUCANU ONORICA – profes or cons i l i er.
124
Articole
astfel: Nivel 5 – nivel foarte bun, Nivel 4 – nivel bun,Nivel 3 – nivel mediu, Nivel 2 – nivel
slab, Nivel 1 – nivel foarte slab.
LSI(Learning Styles Inventory) este un instrument omnibus, structurat, de 69 itemi, care a fost
construit pentru a măsura temperamentul și preferințele pentru stilurile de învățare ale
elevilor. Autorii testului fiind Oakland, T. Ph.D., Glutting,J. Ph.D., Horton,C. Ph.D. iar
traducerea și adaptarea Iliescu, D. Ph.D., Dincă, M. Ph.D., 2007.LSI măsoară preferin țele
elevilor pentru 8 stiluri de bază, grupate în 4 perechi de scale: Extravert sau Introvert, Practic
sau Imaginativ, Rațional sau Sentimental si Organizat sau Flexibil.
Coeficientul de corelație Pearson este o metodă de măsurare a intensităţii asocierii liniare dintre
două variabile exprimate numeric. Coeficientul Pearson se exprimăprintr-un un număr care
variazăînintervalul [-1, 1]. Un coeficient de -1 indică o corelaţie perfect negativă; un coeficient
zero indică lipsa unei asocieri liniare între cele două variabile; un coeficient de 1 indică o
corelaţie perfect pozitivă. (Brazdău,O., 2006)
ANALIZA PRACTICĂ A TEMEI
Colectarea și analiza datelor
În cadrul studiului de față lotul este alcătuit din 13 elevi din clasa a IX –a, cu vârsta de
15 ani ai L.T. din C.Nivelul abilităților generale de învățare, aptitudinilor verbale și
aptitudinilor numerice a fost stabilit prin aplicarea testelor din cadrul BTPAC- ului. Cu
ajutorul LSI –ului am măsurat preferințele elevilor pentru 8 stiluri de bază, grupate în 4
perechi de scale: Extravert sau Introvert, Practic sau Imaginativ, Rațional sau Sentimental și
Organizat sau Flexibil. Pentru realizarea corelațiilor am utilizat media semestrului I și
mediile obținute la disciplinele: Limba și literatura română și Matematică. Analiza datelor am
realizat-o cu ajutorul programului de analiză a datelor SPSS.
Realizarea corelațiilor și interpretarea datelor
Intensitatea asocierii dintre variabile am urmărit-o prin intermediul următoarelor
sisteme de valorizare a cuantificării numerice a corelaţiei:
Pentru început am realizat corelația dintre nivelul abilității generale de învățare și media obținută
la finele semestrului I. Datele obținute (r=0.39) pun în evidență o corelație pozitivă, slabă dar
prezentă între nivelul abilității generale de învățare și media semestrială obținută la finele
semestrului I.
În următorul pas al analizei noastre ne referim la analiza corelației dintre nivelul abilității
verbale și media obținută Limba și literatura română la sfârșitul sem.I.Dateleobținute (r=0.42) pun
înevidență o corelațiepozitivă, moderată de multe ori semnificativă între nivelul abilității
verbale și media la Limba și literatura română obținută la finele semestrului I.
Vom continua realizarea corelației dintre nivelul aptitudinii numerice și media semestrială
la matematică. Din analiza datelor observăm că valorile obținute (r=0.31) pun în evidență o
corelație pozitivă, slabă dar prezentă între nivelul abilității matematice și media semestrială
obținută la Matematică la finele semestrului I.
CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI
În lucrarea de față am studiat relația dintre nivelurile abilității generale de învățare,
aptitudinii verbale, aptitudinii numerice și mediile obținute la finalul semestrului I. Am
constatat că există corelații slabe sau moderate, care pot fi semnificative.
Nivelurile abilităților și aptitudinilor nu explică decât parțial rezultatele școlare, iar pentru o
analiză suplimentară apelăm la trăsăturile de temperament și preferințele pentru stilurile de
învățare. Prin urmare, cazurile de corelație scăzută din cadrul studiului nostru ne sugerează
să formulăm câteva recomandări psiho-pedagogice:
 elevii cu rezultate școlare mai slabe decât nivelurile obținute să beneficieze de
consiliere școlară pentru a identifica factorii ce intervin în perturbarea corelației,
125
Articole
 elevii cu rezultate școlare mai slabe decât nivelurile obținute să beneficieze de sprijin
din partea cadrelor didactice prin realizarea de consultații suplimentare la materiile
respective,
 elevii care au rezultate în concordanță cu nivelurile obținute, dar așteptări mai mari să
fie sprijiniți pentru a putea avea rezultate mai bune dar și pentru reglarea așteptărilor
în mod realist,
 cunoașterea de către cadrele didactice a caracteristicilor elevilor pentru adecvarea
metodelor diactice, utilizarea strategiilor de predare, învățare și evaluare în
concordanță cu temperamentele și stilurile de învățare preferate de elevi,
 cunoașterea de către cadrele didactice a unor informații actualizate în ceea ce privește
elevul, a capacităților acestuia (cu acordul elevilor și al părinților), dar și al
influențelor de ordin psiho-pedagogic și social în reușita școlară.
BIBLIOGRAFE
Adams,R.G.&Berzonsky, D.M.(2009). Psihologia adolescenţei:manualul Blackwell. Editura
Polirom, Iaşi.
Brazdău,O. (2006). Statisticăpsihologicăşiprelucrareainformaţională a datelor-Sinteze curs. UEB,
Bucureşti
Druţă, M.E.(2004). Cunoaşterea elevului. Editura Aramis, Bucureşti.
Gheorghiu, D. (2004). Statisticăpentrupsihologi. EdituraTrei, Bucureşti
Kulcsar, T. (1978). Factoriireuşiteişcolare. E.D.P., Bucureşti
Labăr, V.A. (2008). SPSS pentru ştiinţele educaţiei. Metodologia analizei datelor în cercetarea
pedagogică. Editura Polirom, Iaşi.
Mih, V., Opre, A.(coord.). (2004). Noi tendinţe în psihologia personalităţii. Diagnoză,
cercetare şiaplicaţii( vol. II). Personalitate şi educaţie ( pp. 201- 225). Editura ASCR, Cluj-
Napoca.
Oakland, T., Gluting, J., Horton, C. (2007), traducere Iliescu, D., Dincă, M., LSI(Learning
StylesInventory). Test central, București
Sava, A.F.(2011). Analiza datelor în cercetarea psihologică. Editura ASCR, Cluj-Napoca.
126
Articole
RITUALUL NUPȚIAL73
Dintretoate obiceiurile noastre, nunta se dovedește a fi spectacolul cel mai însetat de

fast ,ostențația fiind trăsătura ei dominantă, intenția fiind aceea de a consemna această clipă
de măreție în imperiul eternității. Urmarea este tendința constantă de a împleti modernul cu
tradiționalul, de a îmbina obligativitatea practicilor tradiționale cu cerințele
moderne,scenariul dovedindu-se o mixtură între arhaic și contemporan, „ într-o simbioză nu
tot timpul organică, iar pe alocuri chiar cu stridențe flagrante”. 74
Niciun obicei nu înmănunchează atât de strâns fastul cu comicul atât în ceea ce privește
scenariul ritual și ceremonial, gesturile, fiecare act în parte și repertoriul folcloric ce le
însoțește. În general. această îmbinare de solemn și ilariant e un indiciu de arhaism, trăsătură
caracteristică unui atare stadiu care erupe și în alte manifestări colective,deși cu putere mai
redusă decât la nuntă.
Fastul este asigurat atât prin participarea masivă a localnicilor. cât și prin
ornamentația ostentativă în concordanță cu gustul contemporan.
Fiind un rit de trecere, adică o ordonare gradată a unei schimbări care, dacă s-ar
produce brusc,ar putea fi traumatizantă, nunta își are punctul culminant odată cu sfârsitul
mesei mari, cu darurile, închinarea găinii și deshobotatul miresei, metamorfozarea simbolică
a fetei în nevastă. În jurul acestui moment central, se conturează celelalte secvențe care țin de
triada nupțială a riturilor preliminare, liminare și postliminare sau „rituri de separare, rituri
de limită și rituri de agregare” 75 ,deoarece nu toate au aceeași proporție,ultimul fiind mai
dezvoltat. Schema clasică a riturilor de trecere, este îmbogățită, în cazul nunții cu numeroase
secvențe când au loc acte catharctice, apotropaice, propițiatoare sau protective. Toate cele
trei delimitări stabilite de Arnold Van Gennep sunt prevăzute cu numeroase rituri menite să
anihileze criza existențială. Mai ales faza de trecere propriu-zisă, când protagonoștii nunții
sunt vulnerabili, când se află„ într-un fel de suspensie morală și socială” 76 este ritualizată cu
atenție.
Nunta este construită pe magia cifrei trei. De trei ori se dă mâna la înțelegere,de trei
ori se ridică deasupra alaiului de nuntași colacul miresei care apoi va fi împărțit celor de față,
de trei ori se dansează în jurul mesei la mire și la mireasă, de trei ori se învărtește în jurul
mesei la Biserică, la deshobotatul miresei de trei ori este jucat voalul. Ordinea trinară se află
la baza filosofiei populare românești a destinului. Omul se înscrie în ciclurile universale: este
o parte din cosmos, dintr-o anumită societate, și-n al treilea rând o individualitate proprie.
Pe plan mitologic, observăm că zeițele destinului sunt în număr de trei,atât în mitologia
antică greacă și romană, cât și în cea românească, astfel încât avem trei Moire, trei Parce, trei
Ursitoare.77 Preferința pentru repetarea unui gest de trei ori ține de magia imitativă. După
două încercări mai puțin reușite se atinge cu a treia perfecțiunea. Triada este, de asemenea, o
constantă legată de sfera matrimonială și în basme: trei feciori, trei fete, trei probe la care este
supus voinicul din poveste. Îmbinarea treimii rezultă din anularea rivalită ților „omne trium
perfectum” 78 . Fiecare moment al nunții este însoțit de strategii de atenuare a disensiunilor și
rivalităților, de echilibrare a instabilității vemelnice, de alinare a frustărilor. Momentele de
73
Prof. Chirilă Cristina- Ramona, Școala Grințieș.
74
Bârlea Ovidiu „Folclorulromânesc, Bucureşti, Editura Minerva, vol. I, 1981, p. 42
75
Arnol d von Gennep, Riturile de trecere, Ia ș i , Edi tura Pol irom, 1966, p.22
76
Ion Șeul ea nu, NuntaînTransilvania”, Bucureș ti , Edi tura Vi i torul Româ nes c, p.15
77
Si l vi a Ci ubota ru ,Obiceiurinupțiale din Moldova , Edi tura Uni vers i tă ți iAl exa ndruIoanCuza , Ia și,2009,p.68
78
Ha ns Bi ederma nn, Dicționar de simboluri, Edi tura Sa ecul um I.O.,2002, p.282
127
Articole
desprindere sunt încărcate de rituri pentru a nu lăsa timp regretelor. Mereu este cineva care
rostește o orație, care cântă sau spune strigături.
Transmiterea expresivă a unor viziuni mitice asupra lumii se concretizează în mod
ideal la orațiile de nuntă. Cheia de boltă a ceremonialului nupțial în Moldova o reprezintă
conăcăria(colăcăria)79 .
Orația prezintă în paralel, pe de o parte, descrierea unui act inițiatic(vânătoarea sau
căutarea căprioarei),care trebuie să pună în evidență calitățile mirelui, iar pe de altă parte,
tabloul fidel al ceremonialului nupțial arhaic (legarea porților, disputa dintre trimișii mirelui
și cei ai miresei).
Este o transpunere poetică a reprezentării mitice a nunții în mentalitatea folclorică, în
care aceasta este prezentată alegoric sub forma unei vânători purtate de un tânăr împărat cu
oastea lui,pe un spațiu vast, compus din elemente ce schițează simbolic un univers favorabil
căsătoriei,prin echilibrul masculin –feminin( munții cu brazii, câmpurile cu florile,viile cu
vinurile, bălțile cu peștele, satele cu fetele). Portretul miresei este realizat printr-o triplă
metaforă (floricică de mac, floricică de zână, floricică de casă) sugerându-se, concomitent,
etapele apropierii dintre tineri și trăinicia dorită viitoarei căsnicii. 80
Din punct de vedere structural,orațiile de nuntă se disting printr-o dedublare a
componentei epic -descriptive de o componentă metaforic- alegorică. Prima componentă
enumeră sintetic etapele ritualului în cadrul căruia apare textu, l iar cea de-a doua încifrează
poetic semnificația mitică a acestor etape. Faptul că desfășurarea ritualului descris în poezie
nu corespunde perfect cu ordinea rituală din realitate se explică prin primatul componentei
metaforic –alegorice asupra celei descriptive.Textul poetic nu este o oglindă a obiceiului, ci o
cale de acces către soluțiile găsite de mentalitatea folclorică pentru medierea trecerilor
importante din viața omului. Registrul stilistic al acestor poezii cuprinde o gamă largă de
figuri de stil precum personificarea, hiperbola , epitetul, metafora sau alegoria, aceste două
ultime semnalând nuclee de semnificație mitică. 81 Întâlnim și o varietate de figuri ale
repetiției, comune în creația orală , de la repetarea unui cuvânt până la multiplicarea unei
structuri sintactice. Orația mare sau de conăcărit este o reprezentare integrală a
ceremonialului, de la pețit până la masa care încheie spectacolul propriu-zis al nunții,după
cum cântecul de despărțire al miresei este o reprezentare integrală a trecerii înseși, marcând
spațiul de care mireasa se desparte(…) și prin opoziție, spațiul în care mireasa se integrează.82
Anumite repere jalonează ceremonialul nupțial. Spațiul în interiorul căruia se desfășoară
nunta este circular, cercul constituindu-se într-o limită magică ce ocrotește și separă suprafața
înconjurată de restul teritoriului. Dacă pe plan temporal, cercul celor 40 de zile evidențiază
un ciclu formativ,în plan spațial el are și o funcție apotropaică. Același lucru se poate afirma
și despre alte ipostaze ale cercului magic:cununa miresei, inelele, brâul, salba. Pentru un
popor arhaic, sedentar, cu străvechi tradiții agrare, conceperea circulară a universului este
firească. În lucrarea Three Peoples, Charles Simonds analizează trei atitudini față de pământ,
descriind trei tipuri de populație: cel al liniei drepte: nomazii, aflați sub semnul călătoriilor
perpetue, cel al cercului, stabili, prețuind natura și istoria, construind în jurul vechilor incinte
și cel al spiralei, ignorînd realitățile naturii și optând pentru tehnicizare maximă.Specificul și
mentalitățile neamului nostru, se află, așadar, sub semnul cercului. Centrul cercului
ceremonial îl constituie, la început, casa miresei, apoi a mirelui, în jurul lor gravitând
celelalte puncte de interes: biserica, casa nașilor și eventual casa de joc. Locul central este
marcat , de cele mai multe ori de o ipostază a arborelui vieții, un brad înalt sau un stâlp care
79
Si l vi a Ci ubota ru ,Obiceiurinupțialedin Moldova , Edi tura Uni vers i tă ți i Al exa ndru Ioa n Cuza , Ia ș i,2009, p.141
80
Mi ha i Pop, Obiceiuritradiționaleromânești, Edi tura Excel l ens Uni vers , 1999,p.35
81
Ni col a e Cons ta nti nes cu, Ioa na -Ruxa ndra Fruntel a tă , Folclor, Mi ni s terul Educa ți ei ș i Cercetă ri i, PIR, 2006. p.89
82
Mi ha i Pop, Pa vel Ruxă ndroi u, Folclor literar românesc, Edi ți a a II-a , Edi tura Di da cti că ș i peda gogi că, Bucureș ti,
1978,p.182
128
Articole
se împodobește. Delimitarea centrului consființește sacralitatea spațiului, pentru că prin

paradoxul ritului, orice spațiu consacrat coincide cu centrul lumii, tot așa cum timpul unui
ritual oarecare coincide cu timpul mitic al începutului. 83
Acest substitut de axis mundi constituie și o linie de demarcație a trecerii.
Semnificația aceasta este întărită și de prezența în arbore a vasului cu cenușă pe care mirele
trebuie s-o împuște. Se știe că sacralitatea cenușii este strâns legată de riturile trecerii și de
purificarea prin foc. 84
Pe lângă bradul central, apar arborii care delimitează casele unde se desfășoară nunta.
Conștiența existenței unui centru , a unui loc propice gesturilor arhetipale, este evidentă și în
cazul colăcăriilor,unde alaiul se oprește întotdeuna la mijloc de cale sau în mijlocul încăperii.
Ușa și pragul fac trecerea între exterior și interior, între spațiul profan și cel consacrat, între
locul străin și cel familial care trebuie să devină intim, ocrotitor. Semnificația acestor două
punți este dublă: de separație , atunci când mireasa pleacă de la casa părintească și de
acceptare, conciliere, la intrarea nurorii pentru prima oară în casa socrilor. Ne aflăm în fața
unui spațiu limită care ca spațiu de trecere devine ocazia unor practici ritualice de pregătire
și purificare înainte de contactul cu sacrul. În cazul intrării într-un spațiu esențial pentru
ceremonialul de trecere, ușa,ca o încadrare a pragului, este chezășia acceptării celei care o
deschide de către noua familie. „Ușa este cu certitudine partea cea mai plină de semnificații a
unei case. Ea reprezintă un prag, un hotar. Intrăm într-un alt mod de viață, într-o altă stare
de spirit, căci ea ne duce spre alți oameni, într-o altă atmosferă. 85
La plecarea din casa socrilor mici, se face horă peste prag, iar vornicul atinge cu
bastonul ceremonial de trei ori tocul ușii. În pragul ușii se așază vornicul când se fac
shimburile,din pragul locuinței mireasa îl stropește pe mire cu un buchețel de busuioc
înmuiat în apă. Dar momentul cel mai important al cinstirii pragului îl reprezintă primirea
miresei de către soacra cea mare, mireasa fiind purtată în brațe de soț. Pășirea pragului, fără
să fie atins este una dintre cele mai răspândite cutumenupțiale și are o vechime
considerabilă. În Grecia, ca și în Roma antică, mireasa era purtată pe sus în casa
socrilor,pentru că îi era interzis să atingă pragul cu picioarele.În Țara Galilor se considera că
dacă mireasa atinge pragul cu picioarele, va avea o viață nefericită. Înainte de a intra în casă,
mireasa cinstea ușa ,„făcea cruce pe tocu ușii cu brânzî și cu dulceațî” 86 . De asemenea,
ritualul roman ce se îndeplinea la casa mirelui are multe puncte comune cu cel contemporan
din satele noastre, mireasa invoca înainte de a intra în casă pe Dea Unxia, ungea stâlpii ușii
cu untdelemn sau cu untură,apoi pe deus Forculus( al aripilor de ușă) și deus Limitinus, al
pragului. Pentru aceasta „ mireasa s-a păzit , la intrare să nu cumva să se lovească de ușă ori
de prag, și spre încongiurarea vreunui semn rău,și ca să nu mânie pe Vesta, căreia pragul îi
era sacru, mireasa a fost ridicată peste prag” 87
Nunta produce un transfer de statut social și moral al protagoniștilor. Drumul
mirilor la cununie și de acolo la casa nupțială constituie o axă în timp și în spațiu,
reprezentând pe plan simbolic un act complex, cu multiple semnificații,ceremonialul marital
fiind o adevărată inițiere, adică trecerea prin „intermediul unei morți și unei învieri
simbolice, de la neștiință și imaturitate la vârsta spirituală a adultului” 88 . Plecarea mirilor pe
drumul ce se încheie prin constituirea unei noi familii este dorită a fi fără întoarcere. De aici,
83
Mi rcea El i a de, Eseuri, Mitul eternei reîntoarceri. Mituri, Vise și mistere , Bucureș ti ,Edi tura Ști i nți fică, 1991, p.
83
84
85
86
Si l vi a Ci ubota ru ,Obiceiurinupțialedin Moldova, Edi tura Uni vers i tă ți i Al exa ndru Ioa n Cuza , Ia ș i, 2009, p.81
87
Ata na s i e Ma ri a n Ma ri enes cu, Cultulpăgânșicreștin..Sărbătorileșidatinile romane vechi , Edi ți ecri ti că de I.
Opri ș a n, Bucureș ti , Edi tura Sa ecul um I, O.,2005,p.305
88
Mi rcea El i a de, Aspecte ale mitului ,Edi tura Uni vers , Bucureș ti ,1978,p.188
129
Articole
interdicția miresei de a privi în urmă, privire ce echivalează cu o dezertare de la înfăptuirea

trecerii dintr-un cadru într-altul, dintr-o stare socială în alta, posibilitatea începerii unei vieți
noi sub cele mai bune auspicii este legată de această detașare de tot ce a lăsat în urmă, de
ruperea punților cu trecutul. Aceeași interdicție o întâlnim și în basmul fantastic,privitul în
urmă este, de asemenea, intezis în cazul descântecelor. Arhaicitatea acestei credințe poate fi
dedusă și din faptul că era îndătinată la vechii greci, în timpul sacrificiilor funerare. Drumul
mirilor este evolutiv și centrifug. În sensul mersului soarelui, elefectuează mai întîi un act de
separație, pentru a se încheia cu o integrare. Echilibrul este refăcut prin efectuarea aceluiași
drum la șapte sau nouă zile de la nuntă. Prima vizită la părinții fetei,după nuntă, are valoare
rituală, o deosebită importanță pe plan social și moral, rezolvând debutul integrării în noul
fel de trai. Semnificațiile acestui moment se văd cu claritate și din denumirile ce i se dau : cale
primară, cale lungă, cale mare, cale întoarsă.
Vornicelul Mihai Cojoc din Schit pregătindu-se de nuntă
Calea primară descrie încă un cerc magic, actul spațial circumscriind intervalul
temporal de desfășurare a ceremoniei nupțiale. Ultimul cerc marital îl reprezintă
îmbisericirea tinerilor și petrecerea (colăcimea) de la casa nașilor,la 40 de zile după nuntă.
Este momentul în care tinerii căsătoriți , împreună cu nașii, duc la biserică o colivă sau un
colac mare numit prinos.Abia după ceremonia citirii moliftei, tinerii căsătoriți se pot
considera purificați.
Proiecția pe plan mitologic a ceremonialului nupțial capătă dimensiuni
cosmice.Alaiul mirelui străbate până la casa „misterioasei ciute” întreg universul,
continuându-și calea: Pe aripa vântului/
În jurul pământului/Pe lumina soarelui/Pe cursul apelor/Pe mirosul florilor/Pe
lumina stelelor/Și semnele cerului.89 Prin Iertăciune, timpul omenesc finit este circumscris
timpului etern.Mirii cei noi sunt incluși în lungul șir de străbuni, de la Adam și Eva citire.
Recitarea ritualică a mitului cosmogonic cu ocazia căsătoriei este un obicei răspândit la multe
popoare vechi, cu aceeași valorizare a nunții, în ipostază de centru al universului.
89
Si l vi a Ci ubota ru ,Obiceiurinupțialedin Moldova , Edi tura Uni vers i tă ți i Al exa ndru Ioa n Cuza , Ia ș i,2009,p.93
130
Articole
ANALIZA PROBABILITĂȚII DE MANIFESTARE A INUNDAȚIEI (1%) PE

RÂUL BISTRICIOARA ÎN SECTORUL TULGHEȘ – CONFLUENȚĂ PRIN
INTERMEDIUL SIMULĂRILOR G.I.S.
V. STOILOV-LINU1,2
Universitatea ,,Alexandru Ioan Cuza” din Iași, Facultatea de Geografie și Geologie, Departamentul
de Geografie, Bd. Carol I 20A, 700505, Iași, România, e-mail:linu_valeriu@yahoo.com
Centrul de EconomieMontană ,,CE-MONT” al InstitutuluiNațional de CercetăriEconomice ,,Costin
C. Kirițescu” – INCE, Academia Română, Str. Petreni, nr.49, VatraDornei, România
Cuvinte cheie: inundație, debit, suprafețe afectate, probabilitate, G.I.S.
INTRODUCERE
Procesele fluviale ,,gravitează în jurul unei artere hidrografice și sunt guvernate de

aceleași legi, indiferent de condiţiile de mediu, de scara de mãrime, de procesele de curgere,
eroziune, transport şi sedimentare” (Dumitriu, 2016). Evenimentele hidrologice pot avea
impact deosebit asupra morfologiei unui areal, generează modificări substanțiale în bazin, în
special prin alternanța eroriunii malurilor și a depunerilor de sedimente, procese care
păstrează un pattern cu tendințe de repetitivitate într-un interval de timp relativ apropiat. În
acest caz, deoarece comunitățile locale sunt cele mai afectate de apariția undelor de viitură,
frecvența și magnitudinea inundațiilor reprezintă un punct de plecare în ceea ce privește
prevenția și pregătirea populației cu scopul de a limita efectele fenomenului.
Fig.1. Harta Bazinului Hidrografic Bistricioara

Viiturile moderate au intensități slabe dar se manifestă frecvent, cu efecte superficiale
asupra reliefului în timp ce viiturile semnificative, au intervale de repetiție foarte mari,
uneori până la 100 de ani, dar impactul acestora este devastator, fiind considerate„extreme
131
Articole
saucatastrofaleşi care nu numaicătransportădebitultârât, însăproducschimbăriesenţiale la

nivelulalbiilor de râu” (Magilligan, 1992; Molnar et al., 2006).
Bazinul hidrografic al Bistricioarei, esteamplasatîn Grupa Orientală a Carpa ților,
având o suprafață de aproximativ 779 km2 . Altitudinea maximă înregistrată „este de 1745 m,
zona de confluență fiind mult mai joasă, sub 500 m. Printre cei mai importanți afluenți care
sunt tributari în intervalul studiat, se remarcă Grințieșul Mare, Grințieșul Mic, Bradu, Pintec
și Prisecani”. (Huțanu și Stoilov, 2020)
În cazul acestui studiu au fost luate în considerare posturile hidrometrice Tulgheș
(1965) – pentru aria din amonte și Bistricioara (1974) – pentru zona de confluență cu Bistrița
respectiv lacul de acumulare Izvorul Muntelui.
Fig.2. Nivelul simulat al inundației în sectorul Tulgheș - Bistricioara
MATERIALE ȘI METODE
Datele necesare acestui studiu sunt obținute în urma unor serii succesive de
prelucrare a datelor brute obținute cu ajutorul I.N.H.G.A. București. Inițial s-au folosit datele
necesare simulării inundației, pe baza unui suport cartografic cu rezoluție ridicată pe care au
fost digitizate direcțiile de propagare a inundației. Modelul numeric al terenului utilizat este
unul fotogrammetric cu o rezoluție de sub 5 m/pixel. Vectorii necesari conțin informații
grafice cu privire la talveg, canal, maluri, albia minora și majoră și implicit utilizarea
terenurilor. Pentru acuratețe au fost inserate poligoanele cu utilizarea terenului și au fost
realizate profile topografice. Software-ul utilizat a fost ArcGIS 10.2 cu extensiile acestuia.
132
Articole
Calculul probabilităților a fost realizat prin aplicarea formulei Gumbel

( ), parametrideterminațipebazadebitelormaxime, dimensiuneașirului de date,
a perioadelor de manifestareși a factorilor de frecvență (Buchmann, Ferreira și Maller, 2021).
REZULTATE ȘI DISCUȚII
Aplicarea formulei Gumbel pentru perioada de manifestare de 100 de ani
(probabilitate 1%) a generat valori ale debitelor, mult peste media de 6.3 m 3 /s. Astfel, pentru
stația Tulgheș, valorile obținute au depășit 60m3 /s, iar pentru Bistricioara, valoarea
prognozată a fost de 96m3 /s, în anul 2005, valorile maxime înregistrate fiind apropiate de
cele estimate cu diferențe de pâna la 10m3 /s, pentru cazurile excepționale.
Valorile inundației ating punctiform pragul de 4 metri, în timp ce constantele se
mențin în jurul valorii de 2 metri, cel mai frecvent fiind nivelul de 0-2 m.
Din perspectiva suprafeței inundate, aceasta ocupă aproximativ 200 de hectare,
pentru cazul producerii unei inundații cu probabilitate de manifestare de 1%.
Fig.3. Suprafața estimată afectată de inundație în sectorul Tulgheș - Bistricioara
133
Articole
CONCLUZII
Acest studiu propune o simulare a inundației din zona montană a bazinului
Bistricioara, pentru sectorul Tulgheș – confluență, cu probabilitatea de manifestare de 100 de
ani (p=1%). Datele utilizate oferă o imagine practică și concretă asupra zonelor cu potențial
de risc, comunitatea locală fiind cea mai afectată în cazul evenimentelor extreme.
Magnitudinea inundațiilor este un parametru important, cu cât intervalele de
recurență cresc, cu atât nivelul de pericol al viiturilor crește, astfel, în perioade mari de timp
(zeci de ani), posibilitatea formării unui eveniment cu nuanțe catastrofale la nivelul zonei
este crescută. Simularea inundației poate avea rolul de a preveni și de a determina zonele de
risc, în vederea limitării pagubelor în situația de reproducere a unei viituri asemănătoare.
REFERINȚE BIBLIOGRAFICE
Buchmann, B., Ferreira, A. & Maller, R.A., 2021. Convergence of extreme values of Poisson
point processes at small times. Extremes.
Dumitriu D., 2016. Geomorphic effectiveness of floods on Trotuş river channel (Romania)
between 2000 and 2012. Carpathian Journal of Earth and Environmental
Sciences, 11(1),181 – 196.
Huțanu Elena, Stoilov-Linu, V., Studiu comparativ privind potențialele suprafețe inundate
din zona montană cu probalilități de manifestare de 0,1% și 1%, obținute prin
utilizarea tehnicilor SIG. Studiu de caz: Râul Bistriciora, sectorul de confluență
cu Râul Bistrița, Revista de Montanologie, Vol. XII, 2020
Magilligan F.J., 1992. Thresholds și the spatial variability of flood power during extreme
floods. Geomorphology 5, 373–390.
Molnar P., Sierson R., Kier G., Rose J., 2006. Relationships among probability distributions of
stream discharges in floods, climate, bed load transport, și river incision. J.
Geophys. Res. 111, F02001, doi:10.1029/2005JF000310.
134
O SCURTĂ ISTORIE A ÎNVĂȚĂMÂNTULUI LA CRUCEA VĂILOR 90
În secolul al XIV-lea întâlnim în registrele Universității din Cracovia, „moldoveni”

din Suceava și Siret. Coloniștii unguri și germani erau interesați de educația copiilor lor,
beneficiind și de legături cu Vestul.
Au exista încă din secolul al XIII-lea la Milcov, apoi în alte centre mari ca Baia, Siret,
Bacău, pe lângă centrele episcopale mici școli latinești. Călugării și preoții autohtoni aveau și
ei preocupări de educație pentru viitorii cărturari și preoți.
Era necesar, chiar dacă și cu influența slavonă, să existe centre de educație pentru
clerul înalt, călugări învățați, caligrafi și pictori, domnitori și boieri, acest lucru încă odată cu
influența apuseană descrisă mai sus.
Vlădicii moldoveni din secolul al XV-lea, ctitorul Nicodim de la Neamț, cu școala de
caligrafie și zugrăvire a manuscriptelor de la această mănăstire. Chiliile de învățătură au dat
cărturari de seamă ca: Gavril, fiul lui Uric, tahigrafii Atanasie și Paladie, caligraful Mircea. 91
Din Moldova secolului al XV-lea aflăm și numele învățătorilor: Ion Dascălul, Efrem
(Ifrim) Dascălul și Moise, dascăl de copii din Rebricea.92
Școala moldoveană din secolul al XVI-lea ni-i amintește pe învățații Macarie și Eftimie
de Roman, Teofan mitropolitul, mănăstirile își dezvoltă școlile lor de caligrafi, pictură și
muzică, dar înflorește și școala de „dieci” pentru cancelariile domnești.Perioada coincide,
însă, și cu tendița de înființare a școlilor latine și influența și dezvoltarea protestanstismului,
în special calvin și catolicismului.
Dezvoltarea învățământului continuă și în secolul al XVII-lea, având exemple de
dascăli pe: Toader din Stoeștii Focșanilor și Gheorghe din Odobești, fără a neglija și eforturile
de cărturari și învățători de pe lângă mănăstiri.Chiliile de la Trei-Ierarhi din Iași devin atât
loc cărturăresc de dezvoltare a tipăriturilor, cât și școală cu dascăli de la Kiev, în frunte cu
Sofronie Pociațchi.
Începutul secolului al XVIII-lea readuce o revigorare a învățământului moldav, prin
înființarea la patru școli: două elinești, una slavonă și alta moldovenească, susținute de cler și
boieri (14 septembrie 1728). 93
Grigore-Ghica, în 1747, refăcu finanțarea pe care nu o putea strânge de la boieri, într-
un galben de la cler în schimbul scutirii de cele două dări: de Sf. Gheorghe și Sf. Dimitrie.
Astfel, dascălii devin mult mai bine plătiți, inclusiv cei de la școala „românească” (denumită
așa, nu „moldovenească”) și se înființează și școli în cele 3 episcopii. 94
Alături de vechile școli de la Neamț și Bisericani, școlile episcopale și Academia
Domnească a lui Ghica de la Iași, prosperă în această perioadă și școala de la Putna, opera
mitropolitului Iacov, dar se înmulțeau și dascălii angajați de boieri pentru copiii lor. O
reformă a secolului al XVIII-lea o reprezintă și activitatea desfășurată de starețul Paisie de la
Neamț și Secu, prin școlile deschise în aceste mănăstiri.
În 1766, alături de Academia Domnească din Iași, mai erau în Țara Moldovei alte 26
de școli bisericești, respectiv câte una pe lângă cele trei episcopii ale țării (Roman, Rădăuți și
Huși) și 23 în reședințele ținuturilor şi ocoalelor țării, respectiv la Suceava, Câmpulung
Moldovenesc, Târgul Neamț, Bacău, Focșani („la Putna”), Tecuci, Galați („la Covurlui”),
Vaslui, Bârlad („la Tutova”), Huși („la Fălciu”), la Greceni, Lăpușna, Chișinău, Orhei, Soroca,
90
Prof. DANIEL DIEACONU, prof. CRISTIAN VATAMANU.
91
Ni col a e Iorga , Istoria învățământului român esc, Ed. Ca s ei Școa l el or, Bucureș ti , 1928, p. 9
92
Ibidem, p. 14
93
Ibidem, p. 68
94
Ibidem, p. 73
135
Cernăuți, Câmpulungul Rusescu, Dorohoi, Botoșani, Hârlău, Cârligătura și două în ținutul

Iașilor. În fiecare dintre acestea învățarea copiilor era făcută de câte un dascăl
moldovenesc” 95 .
În același timp, în aceste ultime secole exista o precupare permanentă pentru cărțile
de învățătură, preocupare a tiparnițelor din toată țara.
În 1803 Î.P.S. Veniamin dă hrisovul de întemeierea a școlii pentru preoți de la Socola-
Iași, cu învățătură numai în limba română, iar Academia Ieșeană este revigorată din nou, de
această dată de domnitorul Al. Moruzi. Din 1830 apar zorile Regulamentului organic, care
transformă mila domnească, binefacerea clerului mirean, dar mai ales monastic, ajutorul și
preocupările unor boieri, într-o instituție oficială, de Stat, reglementată și bugetată.În
Moldova apare un curs „pedagogic” a lui Samuil Botezatu, se rânduiesc profesori în cele 5
Ținuturi, gramatica lui Eliad este înlocuită cu cea a lui Săulescu, aritmetica după Filipescu și
geografia lui Fabian. Gimnaziul purta mândra tradiție, promoția „1828. Sighiliul ghimasiei
vasilele zidite la 1644”. Este vremea în care Asachi, Veniamin, Mihail Sturdza și hatmanul
Ghica lucrau pentru a ține pasul cu școala munteană.
În 1835 gimnaziul ieșean devenea „Academia Mihăileană”, după numele domnului
Mihail Sturdza, într-o fastuoasă ceremonie la care au fost prezenți: Asachi, bătrânul
mitropolit Veniamin, vechiul efor Constantin Mavrocordat, noul coleg vistierul Nicolae
Canta, profesori și elevi.În 1840 este înființată la Sf. Spiridon o școală pentru fete, alături de
școala particulară a doamnei Știbei. Toată această problemă nu rezolvă decât o mică parte
dintre problemele de educație ale copiilor, în provincie baza fiind tot la mănăstiri și mila
boierilor: școala sturdzească de la Flâmânzi, a lui Fundățescu de la Bozieini sau a lui Bașotă
la Pomârla.96
La începutul secolului al XIX-lea, apar în județul Neamț primele școli cu caracter laic,
înlocuind pe cele catehetice, care dispar încet-încet până în anul 1859. Astfel de școli existau
la Piatra Neamț, la Humulești (a pârcălabului Ioan de sub Deal, unde Ion Creangă l-a avut
dascăl pe bădița Vasile), la Țuțuieni și în alte localități. Primele școli de stat apar alături de
cele particulare, începând cu anul 1832. Astfel, în decembrie 1831, ” Țirculara” nr. 131 a
Epitropiei învățăturilor publice către isprăvnicia Neamțului, se vorbește despre ”...gătirea
caselor pentru școale...”, iar ”...Ocârmuirea, a cărei fericire și siguranță să razămă de la
luminata creștere și luminare a cetățenilor săi, (...) s-au îngrijit cu obștească creștere și
învățătură prin așezarea școalelor publice” 97 .
Coborând din Dorna spre Poiana Largului, descoperim ca perioadă de început al
învățământului oficiale-laice, în general, la mijlocul secolului al XIX-lea. Astfel, în zona
Crucea, încă înainte de 1860 funcționa o școală neoficială, dascălul bisericii fiind cel care
preda câtorva copii din sat. Abia în 1888 școala devine oficială, primul învățător fiind Neculai
Vasiliu din Tg. Frumos98 . În Broșteni exista o școală inferioară de meserii încă din anul 1840,
înființată de logofătul Alexandru Balș (proprietarul de atunci al moșiei Broșteni)99 . Despre
învățământul din Borca se știe că a apărut oficial la 1854, odată cu prima școală având ca
învățător pe viitorul preot, Vasile Vasiliu. 100 În Farcașa, prima școală este datată în anul 1859,
cu peste 30 de elevi, într-un local propriu, având ca învățător pe I. I. Mironescu din
Nicorești101 . Ca urmare a acestei dezvoltări, în 1870, pe tot teritoriul județului Neamț existau
95
Arca di e M. Boda l e, Școală și învățătură în Ţara Moldovei până la începutul secolului XIX. Practici, costuri şi
metode ale educației elementare în limba română, Edi tura Uni vers i tă ți i ”Al exa ndru Ioa n Cuza ”, Ia ș i , 2015, p. 15
96
Ni col a e Iorga , Istoria învățământului românesc, p. 226
97
Monografia județului Neamț, Întrepri nderea pol i gra fi că Ba că u, 1981, p. 155
98
Da te cul es e de C. Berbeca ru, în Cons ta nti n Luchi a n,Oameni, locuri și școli, Pi a tra Nea mț, 1996, vol . I, p. 14 -16
99
Da te cul es e de A. Ba ci u, în Cons ta nti n Luchi a n, op.cit., Pi a tra Nea mț, 1996, vol . I, p. 20
100
Da te cul es e de D. Popovi ci , în Cons ta nti n Luchi a n ,op.cit., Pi a tra Nea mț, 1996, vol . I, p. 34
101
Ibidem, p. 40
136
54 de școli rurale cu 60 de învățători și 7 școli urbane cu 13 institutori. Dar, o dezvoltare mai

accentuată a învățământului apare abia după independența din 1877. În 1880, o statistică ne
arată că în județ erau 62 școli primare rurale cu 2220 de elevi și 11 școli urbane cu 1056
elevi.102
Pe la 1850, Joanță de la Săvinești, venind ca morar la Dreptu, a început să facă și aici primele
cursuri de citire din cărțile bisericești cu micii învățăcei. Școala era chiar înlăuntrul morii.
Joanță știa probabil carte de la M-rea Neamț, satul afându-se pe moșia acestei m-ri. Elevii
mergeau apoi în Galu, iar prin 1900, după înființarea unui post în Frumosu mergea la ”d-l
Animal” – învățătorul Anibal Teodorescu - de acolo. După primul război mondial, școala de
la Frumosu a fost mutată la Dreptu, în lăcașuri improprii, până în anul 1920 când s-a reușit
construcția unei clădiri dedicate. La această școală, după Anibal Teodorescu au funcționat D.
Coroamă (ajuns general), Pantelimon Hurjui, Gavrile Danielescu, T. Ursu, Vasile Țifescu, I.
Arsinte, C. Romanescu și Maria Țifescu103 .
Clădirea vechii școli Dreptu este astăzi sediul Muzeului Zoologic înființat de
învățătorul Constantin Romanescu.
În satul Topoliceni, primul post de învățător a fost înființat la 1 septembrie 1923, cu
un număr de 37 de elevi la clasele I și II, având pe Aglaia Popescu ca învățătoare
suplinitoare. Din anul 1925 pe postul de învățător a fost numită titulara Reasilvia Andronic.
Din anul 1926 încep să funcționeze 2 învățători, cu un post suplinitor timp de doi ani, după
care s-a transferat Vasile Achiriloaei. Noul învățător titular devine și soțul învățătoarei
Reasilvia. În anul școlar 1934-1935 școala funcționa cu un număr de 85 de elevi înscriși, din
care 74 frecventau, în clasele I-IV. Până în 1930 funcționau aici șapte clase, chiar și un atelier
de tâmplărie condus de directorul Achiriloaei, o bibliotecă și o casă de economie. Abia în
jurul anului 1935 încep lucrările pentru o construcție proprie a școlii, înainte funcționând
prin case închiriate104 .
În 1856, la Săvinești, cântărețul bisericesc Vasile Agafiței (zis Joanță) a deschis la el
acasă o școală pentru 5-6 copii. În 1926 apare oficial prima școală, prin venirea de la Galu a
soților Vasile și Ana Scripcaru. În anii 1934-1935 funcționa aici și clasele V-VII, precum și un
curs cu 10-15 adulți dornici de a învăța carte.105
Începuturile școlii Galu se găsesc în anul 1859, se desființează în 1872 pentru a se
reînființa peste un an, iar odată cu trecerea timpului numărul elevilor fluctuează foarte mult
și datorită arondărilor administrative 106 . În 1862 școala funcționa cu 42 de elevi, învățător
fiind D. Dascaluțiu107 . În 1870 vine învățător la micuța școală Galu Ion Vasiliu, iar învățătorul
G. Focșa este transferat la Tarcău108 . În anul 1890, în satul Galu exista o școală cu 134 de elevi
și o bisericuță. Însă acești ani au fost cu cei mai mulți elevi, în rest populația școlară până la al
doilea război mondial din aproximativ între 70-90 de elevi109 .
Începând cu anul 1908, în timp ce primar al comunei Galu era Vasile Scripcaru, încep
lucrările pentru primul local propriu al școlii, în dreapta pârâului Galu, aproape de
102
Monografia județului Neamț, Întrepri nderea pol i gra fi că Ba că u, 1981, p. 157
103
Cons ta nti n Luchi a n, Locuri, oameni și școli de pe plaiuri nemțene, cul es e 1931-1935, p. 15-53-55;
104
Ibidem,p. 55.
105
Ibidem,p. 15-50-52;
106
SJAN (Servi ci ul Judeţea n a l Arhi vel or Na ţi ona l e) Nea mț, fond Revi zora tul ș col a r județea n Nea mț, dos a r
26/1873, f.46
107
George Ra du Mel i don, Relaţiune statistica de starea scoleloru in Moldova. Memoriu presentatu D. Ministru
de Culte şi Instrucţiune publica in 1 Ianuarie 1862, de Georgie Radu Melidon , Ti p. Berma nu, Ia ș i , 1862, p. 51
108
Sma ra nda Fl ori a n, Petru Bîi a , Teiul din inima munților. Monografia comunei Poiana Teiului , Ed. Ca pri ccio,
2015, p. 241
109
SJANNea mț, fond Școa l a Pri ma ră Ga l u, a pud Sma ra nda Fl ori an, Petru Bîi a , Teiul din inima munților.
Monografia comunei Poiana Teiului, Ed. Ca pri ccio, 2015, p. 242
137
confluența cu râul Bistrița, înainte de șoseaua principală. Școala construită era din lemn, avea
două săli de clasă și o cancelarie. 110
La școala Galu a funcționat ca învățător D. Alexandrescu, cooperator, în perioada
primului război mondial. Rușii au transformat clădirea școlii în spital militar, ceea ce a dus la
degradarea ei. Cu toate acestea, după război se încearcă o revigorare a învă țământului din
zonă. Între 1931-1935 funcționau ca dascăli titulari Elisabeta și Pavel Pristavu, Pavel fiind
transferat în 1932 la Călugăreni111 .
La bisericuța de la Poiana Largului a luat ființă o școală monahală, pe lângă m-rea de
aici. Dar, data când a luat ființă, din cauza incendiilor și a arderii multor documente și
obiecte, nu se poate stabili. În 1790 această școală monahală era în curtea locuitorilor din
Poiana Largului: Simion Ailioaiei și Petre Anastasiei. În această perioadă, la școală, predau
monahii: Gheronte și Baptist – Citirea și scrierea alfabetului chirilic, Catehismul, Istoria sacră
și Muzica bisericească 112 .
Laicizarea începută odată cu secolul al XIX-lea, a adus dascăli laici și la școala de la
Poiana Largului, de la Buna-Vestire, ca: Bicăjanu și Popescu, cu disciplinele: Matematica,
Științele-Naturale, Igiena, Istoria, Geografia, Religia, Muzica și Cunoștințele practice. Școala
nu era una oficială. Primarul – ”județul” – era cel care avea grijă de ea și sătenii o întrețineau.
Clasele erau formate din 10-15 elevi, cu vârsta de 12-16 ani, iar durata studiilor era doar de
un an. Această școală se dorea a pregăti atât sătenii, dar și viitorii preoți din aceste locuri.
Astfel, au primit pregătire la această școală preoții: Teodor, Ștefan, Gavril, Ioan, Gheorghe,
Gheorghe D. Coroamă, toți care au activat la Biserica ”Sfântul Gheorghe” Coroiu, azi Petru
Vodă. Tot aici au fost pregătiți preoții: Ioan Pantelimon și Ioan Pantelimon vice, care au slujit
la Biserica Buna-Vestire și Poiana Teiului, preoții Grigore Grigoriu și Pantelimon Grigoriu de
la Biserica ”Trei Ierarhi” Largu, preotul D.V. Coroamă de pe Biserica din Petru Vodă, apoi la
Biserica Sf. Neculai din Poiana Teiului. Cantorii: Ionel pr. Ștefan și Vasile pr. George Apopei
au fost pregătiți tot la această școală. Și săteni ca: Vasile Munteanu, Ion Munteanu, Vasile
Gavriliu, Vasile Vamanu, Pantelimon Plăieșanu, Constantin Vârțu, Grigore Gh. Țăranu,
Simion Dorneanu, Vasile Pîntea și alții de la valea Largului și Călugăreni, au primit aici o
educație aleasă.113
Între anii 1864-1865, datorită reformelor lui Cuza, școala de la Poiana Largului devine
de stat, iar copiii de la 7 la 12 ani aveau obligația la 3 ani de școală. Tot acum, odată cu
obligația plecării călugărilor de la Buna-Vestire la M-rea Neamț, școala se mută în casa lui
Gheorghe Aborșoaiei.114
În 1865-1866, având înscriși 82 de elevi din toate satele comunei Călugăreni, pe o rază
de 18 km. Primul învățător plătit de stat a fost I.P. Boncescu, venit din altă parte. Este posibil
ca înainte de Boncescu să fi existat un alt învățător, Lazariu, care la 2 iulie 1970 solicită
transferul la Pipirig, iar în locul lui venind I.P. Boncescu. 115
Învățătorul Boncescu a mutat școala la Poiana Teiului, unde a funcționat înainte de
1890, când vine D. Focșa (1890-1903), titular, mort tuberculos. Sub directoratul acestui dascăl
s-a construit un local propriu de școală, tip Casa Școalelor, din cărămidă, cu 2 săli de clasă și
cancelarie. La construirea localului a contribuit, prin străduința depusă și primarul Gr.
Țăranu (1898-1899). În 1899 se înființează și postul 2 de învățător.116
110
SJANNea mț, fond Revi zora tul ș col a r județea n Nea mț,, dos a r 625/1908, f. 64 -67.
111
Cons ta nti n Luchi a n, Locuri, oameni și școli de pe plaiuri nemțene, p. 15-48;
112
Ioa n N. Ci uca nu, Monografia școlii Poiana Teiului, s cri ere da cti l ografi ată , Petru Vodă , p.2
113
Ioa n N. Ci uca nu, Monografia școlii Poiana Teiului, p. 2.
114
Ibidem,p. 3.
115
SJANNea mț, fond Revi zora tul ș col a r Nea mț, dos a r 4/1870, f. 72 -85.
116
Cons ta nti n Luchi a n, Locuri, oameni și școli de pe plaiuri nemțene ( fost județul Neamț), da te cul es e de I.
Ci uca nu, p. 58.
138
Între anii 1864-1904, școala avea 3 clase pe an, cu un singur învățător numit de stat.
Din 1894, până în 1919, școala avea două posturi de învățător, iar orele se țineau între 7.00-
12.00 și 14.00-18.00, astfel: un învățător preda la divizia I, iar un învățător preda la divizia a
II-a și a III-a (dimineața la divizia a II-a, după amiază la divizia a III-a)117 .
Între anii 1904-1924, școala avea 5 clase. Cele 5 clase erau organizate în trei divizii:
divizia 1 – formată din elevii clasei I, divizia a II-a – formată din elevii claselor a II-a și a III-a
și divizia a II-a – formată din elevii claselor a IV-a și a V-a. Obiectele de studiu erau fixate pe
divizii și se studiau toate în 2 ani, clasele unei divizii studiind un număr de obiecte în primul
an, iar restul obiectelor începând cu al doilea an. Al treilea post a apărut în anul 1919, această
structură fiind până în 1928 – când a apărut al IV-lea post. Cel de-al V-lea post a apărut al V-
lea post, structură până în 1955. Începând cu anul 1924, ministrul învă țământului, dr.
Constantin Angelescu, efectuează noua reformă școlară cu două cicluri: clasele I-IV și V-VII.
Clasele V-VII erau considerate clase liceal, având anual aceleași obiecte, cum aveau clasele I,
II și III ale gimnaziilor din țară. Învățătorii trebuiau să predea 10 ani, după care puteau face o
facultate pentru a deveni profesori (situație în care a fost și d-l Ioan N. Ciucanu de la Poiana
Largului). La Poiana Largului, deoarece nu erau pregătiți profesori pregătiți pentru ciclul II,
la clasele V-VII predau învățătorii, care aveau probleme de predare la limbile străine,
renunțându-se la predarea lor. La 2 august 1948, regimul democrat-popular a efectuat o
reformă, aducând în structură clasele V-VIII – clase gimnaziale, iar din 1979 au fost adăugate
clasele IX-X – clase liceale. Ca urmare a reformei din 1948, nu mai puteau preda după clasa a
IV-a, fiind nevoie obligatorie profesori cu universitate pentru clasele V-X. Începând din anul
1948 școala avea internat pentru elevii care locuiau mai departe de 5 km de școală. Începând
cu 1960 (terminarea Lacului de acumulare Bicaz), scăzând popula ția din satele Poiana
Teiului, Poiana Zăvoiului, Topoliceni și Largu fiind strămutată, școala a rămas doar cu
clasele I-IV, cu 3 posturi de învățători în loc de 5. 118
În perioada 1900-1935, s-au perindat la această școală următorii învățători: Gh.
Andronic (1900-1906 și 1913-1919), D. Alexandrescu din Galu (1904-1908), Tarsița Dăscălescu
Bârsan (1906-1908), soții Eugenia și Leon Mrejeru (1908-1914) – doi dascăli distinși, a căror
activitate a făcut răsunet pe întreaga vale a Bistriței, pentru care Leon Mrejeru a fost numit,
tânăr fiind, revizor școlar (1909-1914), fiind suplinit119 la catedră de M.Rotaru și Gh. Popescu,
învățători titulari detașați. Au urmat: Lucreția Grințescu, căsătorită Vasiliu (1916-1935), C.
Vasiliu (1919-1935) – director, Pantelimon Pantelimon (1920-1921), V. Chele (1921-1924),
Eugenia Chele (1924-1925), Maria Crețu (1924-1925), Lucreția Popescu Podoleanu (1925-
1929), Filofteia Balan (1927-1935), Ana Pantalon Vlad (1929-1931), Ioan N. Ciucanu (1931-
1935) și învățător, apoi profesori la aceeași școală.120
Între anii 1919-1948 învățător director la Poiana Largului Constantin N. Vasiliu 121 .
În anul școlar 1934-1935 școala avea posturi cu 173 de elevi înscriși și frecvenți la toate
cele 7 clase. Datorită tradiției de muncă încă de la începuturile școlii, continuată prin dascălii
de acțiune ce s-au perindat la școala din Poiana Teiului, satul Poiana Teiului a dat societății
numeroși intelectuali și lucrători în toate ramurile de activitate.122
117
Ioa n N. Ci uca nu, Monografia școlii Poiana Teiului, s cri ere da cti l ografi ată , Petru Vodă , p. 3.
118
119
Cons ta nti n Luchi a n, Locuri, oameni și școli de pe plaiuri nemțene (fost județul Neamț) – călăuză pentru
iubitorii de drumeție - date monografice culese cu contribuția învățătorilor din județul Neamț, până în anul
1935, da te cul es e de I. Ci uca nu, p. 57.
120
Ibidem,p. 58.
121
122
Cons ta nti n Luchi a n, Locuri, oameni și școli de pe plaiuri nemțene (fost județul Neamț) – că l ă uză pentru
i ubi tori i de drumeți e - da te monogra fi ce cul es e cu contri buți a învă ță tori l or di n județul Nea mț, pâ nă în a nul
139
În 1960, odată cu strămutarea datorată lacului de acumulare, tot ce a construit

primarul Țăranu Gh. Grigore pe la anii 1898-1900, a fost dărâmat, iar materialele au fost
utilizate la construcția noului locaș al școlii, la 1 km de viaduct spre Tg. Neamț123 . Astfel, de
aici au plecat sau slujit în comună peste 15 preoți (între care: T.Șt.Ștefan, T. Borș, Grigore și
Pantelimon Grigoriu, Gheorghe, Vasile și Constantin Coroamă, T. Gheorghiu, Cezar
Andronic, C. Grigoriu), peste 12 învățători și profesori (între care Gh. Coroamă, Gh.
Gavrilețeanu, Gh. Andronic, V. Achiriloaei, Elena Țăranu, Maria Pantelimon, Maria Tătaru,
Ion Ciucanu), ofițeii (frații Vasiliu) ș.a.124 Învățător Grigore Carază, a primit educația la școala
Poiana Largului125 . La școala din zonă au studiat și preoții: Ion Ilie, Vasile Ropotoaia,
Constantin Lupu-Marin, Ion Aioanei, Dragomir Jbanca, Iustin Gheorgheasa – toți în județul
Neamț. De asemenea, monahi cum au fost: Gavril Ilie, Irineu Păvăleanu, Ion Păvăleanu,
Grigore Tănase, Dumitru Avârvarei, Grigore Ilie, Ion Ciucanu la M-rile Secu și Neamț. La m-
rea Văratec a făcut un cor deosebit maica cu numele de Borșoaie. Ca elev al dascălului Ion
Ciucanu, a fost și Ilie Iliescu – decedat din motive necunoscute la Ierusalim126 .
După anul 1943 (inclusiv împărțirile teritoriale din 1950, 1954) satul Poiana Teiului
devine parte a comunei Poiana Teiului, schimbându-se implicit și arondarea elevilor la
școală. Astfel, în anul 2001 la școala Galu erau 8 clase cu 120 de elevi, proveniți din satele:
Ruseni, Poiana Răchiții, Topoliceni ACH (V-VIII), Poiana Teiului, Galu etc. și o grădiniță cu
41 de copii.127 În același timp, la școala din Topoliceni, arondată erau 54 de elevi. 128
Școala din Coroiu. Până în 1897 copiii de la cele trei sate mergeau la școlile din
împrejurimi, mai mult la Poiana Largului și Pipirig sau chiar la renumita școală de la
Broșteni. Pe 1 septembrie 1897 s-a înființat un post de învățător, pentru 20 de copii. Primul
învățător a fost Gh. Coroamă, suplinitor, absolvent al Școalei Primare Urbane. Învățătorul
Gheorghe Coroamă a activat la Coroiu 9 ani, până în 1907. Cel care a funcționat un timp mai
îndelungat la această școală a fost preotul Ioan Petrescu, care avea și diplomă de învățător și
temporar, învățătoarea Lucreția Grințescu. Au mai funcționat câte 1-2 ani apoi: Maria Țifescu,
Maria Fărcășanu, Pantelimon Grigoriu și Pr. Coroamă, toți titulari. Din 1932 școala a avut
două posturi, în care se aflau titulari soții Ana și Ion Ursu, ce funcționau și în 1935. În 1935
școala avea 69 elevi în clasele I-IV.129
Începând cu anul 1908 se căutau soluții de către autoritățile comunei Călugăreni
pentru construcția unui local propriu de școală. Prima locație identificată era undeva pe
malul stâng al pârului Largului, însă înghesuit și foarte aproape de acesta, în zona
proprietății văduvei lui Grigore Bârsan. Pericolul în acea zonă era pârâul Largului, care se
revărsa adesea în torenți foarte mari.130 Terenul identificat cel mai prielnic a fost în partea de
nord-vest a bisericii „Sf. Gheorhe” Coroiu, pe prundul și dealul din dreapta pârâului Coroiu,
la confluența cu pârâului Largului, înainte de a traversa acesta șoseaua națională. Acea zonă
aparținea bisericii, fiind mult mai generos ca spațiu, având într-o margine casa preotului
Gheorghe Coroamă. Este zona megieșită de: malul dinspre pârâul Largu, la est cu Th. a
123
124
125
126
Ibidem,p. 12.
127
Ion Ghi orghi u, Monografia comunei Poiana Teiului, Ed. Nona , Pi a tra Nea mț, 2001, p. 37
128
Ion Ghi orghi u, Monografia comunei Poiana Teiului, , p. 42
129
i ubi tori i de drumeți e - da te monogra fi ce cul es e cu contri buți a învă ță tori l or di n județul Nea mț, pâ nă în a n ul
1935, da te cul es e de I. Urs u, p. 60.
130
SJANNea mț, fond Revi zora tul Școl a r Nea mț, dos a r 625/1908, f.16
140
Tărnicioae, iar în rest cu grădina bisericii, casa și grădina preotului Coroamă. 131 La aceste
două soluții mai intervine și posibilitatea unui schimb a 80 de prăjini din nordul satului,
aparținând domeniul public cu cele 29 de prăjini identificate lângă biserica din sat, prin
înțelegere între Ministerul Domeniilor și Casa Bisericii.132 Din păcate lucrările s-au desfășurat
foarte anevoios din cazua primei conflagrații mondiale. Astfel, până în anul 1925 cursurile s-
au ținut în case închiriate, apoi s-a construit un locaș subred de lemn, ce numai după 10 ani
era aproape de nefolosit, necesitând refaceri majore. 133
Anul 1917 găsește școala din Coroiu ca și întreaga vale a pârâului Largului, ocupată
de trupele rusești. Casele, școala, aproape tot era „rechiziționat” de ruși, ce nici nu se
gândeau la problema începerii școlii.134 Din păcate, toate eforturile de deschidere a cursurilor
și după plecarea rușilor din noiembrie 1917 au rămas fără rezultat, satul fiind distrus, fără
posibilități materiale, cu pierderi imense și toate gospodăriile afectate jalnic. Nici vorbă de
începerea cursurilor pentru cei 70 de școlari care erau înscriși, până la 15 ianuarie 1918. 135
Învățătoarea Lucreția Grințescu încheie totuși anul școlar 1917-1918 cu un singur
absolvent, 20 elevi promovați și 49 repetenți.136 Școala a fost aproape refăcut până în 1939, cu
cinci clase terminate și o sală în lucru, dar, din păcate a fost din nou distrusă în timpul celui
de-al doilea război mondial.
Cu ajutorul Uniunii Femeilor Democrate din România, autoritățile comuniste, prin
contribuția celor doi învățători, beneficiind de interesul pentru căminul cultural și activitățile
de propagandă, se reface o sală de clasă până în anul 1950. Astfel, se ajunge ca în anul 1949
să fie la Școala Coroiu un număr de 74 de elevi înscriși.137
În 1968, d-l Ioan N. Ciucanu, absolvent al Facultății de Filologie din Iași, a fost mutat
în interesul serviciului la Școala cu VIII clase din Petru Vodă – Coroiu de atunci, unde nu
erau cadre calificate, deoarece singurii învățători calificați: Ana și Ion Ursu s-au pensionat la
1 septembrie 1968. La școala Petru Vodă, profesorul Ciucanu a funcționat ca profesor și
director de la 2 octombrie 1968, până la 31 august 1972, când se pensioneaz ă, apoi este numit
de ISJ Neamț să predea ca pensionat, până la 31 august 1975. 138
După Poiana Largului, școala din Petru Vodă – Coroiu de atunci este prima înființată
în zonă, înființată de pr. Gheorghieș Coroamă 139 , după aceasta Școala din Galu (1904 –
învățătorul Dumitru Alexandrescu) și Călugăreni (1919). La această școală a învățat viitorul
mitropolit Valerie Moglan, originar din Călugăreni. 140
În satul Călugăreni se află o școală cu un post înființat în 1919. Școala nu avea local
propriu, cursurile ținându-se într-o casă improprie, închiriată. Din această pricină și din
cauza lipsurile locuitorilor, nu s-au putut stabili aici învățători care, 141 să se devoteze
131
Ibidem,f.16
132
Ibidem, dos a r 625/1908, f. 23 -24
133
134
SJANNea mț fond Revi zora tul Școl a r Nea mț, dos a r 864/1918, f.20
135
SJANNea mț, fond Revi zora tul Școl a r Nea mț, dos a r 864/1918, f. 360 -362
136
2015, p. 258
137
2015, p. 259
138
139
140
Ibidem,p. 11.
141
141
ridicării culturale a locuitorilor. Iată care au fost învățătorii care s-au perindat până în 1935,
mai toți funcționând doar câte un an: Gh. V. Lateș, C. Dănăilă, V. Achiriloaei, N. Manoliu
(1922-1925), P. Alexandrescu, M. Alexandrescu, I. Bordeianu, V. Lămătic, V. Sireteanu, P.
Pristavu, M. Donea, C. Alupului și C. Burcoveanu142 . Până în 1925, cursurile s-au ținut în case
închiriate, unele necorespunzătoare. În 1925 s-a construit un local propriu din lemn, cu o sală
de clasă și cancelarie. Construcția a fost șubredă, astfel că după 10 ani localul avea nevoie de
refacere, parte din pereți fiind putreziți143 . În anul școlar 1936-1937 școala funcționa cu un
număr de 54 de elevi, cursurile fiind predate de învățătorul Ioan Cazacu144 .
În cea ce priveşte şcolile vechi de la poale de Ceahlău, actuala comună Ceahlău,
mărturiile sunt puţine. Înaintea instituirii învăţământului de stat (1865) exista o formă
rudimentară de învăţământ, care fiinţa în mediul religios: schituri, mănăstiri şi biserici, unde
predau călugări ştiutori de carte, respectiv dascăli, diaconi şi chiar preoţi. Elevul învăţa
cititul, uneori şi scrisul, pe cărţi de rugăciuni pe slovă veche (chirilică), după metode greoaie.
Numărul elevilor era destul de redus, provenind, îndeosebi, din părinţi cu dare de mână.
Unele menţiuni arată că şi în zona noastră au existat aceste forme de învăţământ anterior
anului 1852 – data fondării învăţământului primar în satul Schit de către cărturarul Petru
Sălăgeanu. Astfel de menţiuni se întălnesc în „Monografia Şcolii din Ceahlău” din care cităm:
„În satul Răpciune din comuna Hangu exista schitul de maice Poiana de sub Ponoare sau
Răpciuniţa. Şi aici învăţau fii de gospodari din sat şi din alte comune de pe valea Bistriţei. La
această şcoală a învăţat Ana V. Vlad şi Maria M. Galinescu mama profesorului Gavriil
Galinescu, fost director al Gimnazului Hangu.” Despre existenţa acestei şcoli ne vorbeşte şi
Gheorghe Gh. Ungureanu în monografia sa „Mănastirea Hangului- Buhalniţa” 145 . De
asemenea, în cartea profesorului Gheorghe Drugă „Istoria Hangului”, găsim însemnat:
„Dintre călugării de la Mănăstirea Buhalniţa, era socotit bun cărturar şi caligraf, Serafim
Ionescu. După ce a plecat la Schiul Durău, copiii de la Buhalniţa se deplasau la Schitul
Maicilor, pe pârâul Răpciuniţa, unde maica Elisaveta Ion se îndeletnicea cu mesteşugul
învăţăturii” 146 . Şi, în fine, dr. Gh. Iacomi în cartea sa „Din trecutul vieţii monahale în zona
Ceahlău”, referindu-se la aşezământul monahal Schitişor, consemnează: „La începuturile ei,
această aşezare – Schitişorul - înlesnea tineretului practicarea cititului, aşa că erau mulţi
cititori şi puţini scriitori” 147 .
În Schitul Hangului şi Răpciunea Hangului (până în 1926, acestea aparţinând
comunei Hangu) situaţia învăţământului s-a schimbat radical după venirea în satul Schit a
refugiatului ardelean Petru Sălăgeanu, fugit de persecuţiile declanşate de autorităţile
maghiare împotriva românilor, care au participat la revoluţia din 1848, printre aceştea
numărându-se şi el.
Pregătirea lui cărturărească -licenţiat în teologie la Blaj, cunoscător de limbi străine
(latină, franceză, germana şi maghiară) – nu a scăpat atenţiei sătenilor. Cum se aflau în
căutarea unui învăţător pentru copiii lor, au obţinut acordul său, convenind cu plata în
natură, dar şi cu bani, după posibilităţi. Astfel, Petru Sălăgeanu, fondează şcoala primară
particulară (autorizată de autorităţi) în Schitul Hangului, care îşi va deschide porţile în
octombrie 1852. La început au fost 14 copii, dar numărul lor a crescut continuu, mai ales prin
venirea lor din localităţile învecinate. O dotare minimă a fost asigurată de părinţii copiilor,
spaţiul era în continuă schimbare: în pridvorul bisericii de la Palat, în casele sătenilor, într-o
142
Ibidem,p. 59.
143
Ibidem,p. 60
144
2015, p. 265
145
Gr. Ungurea nu, Monografia Şcolii Ceahlău , 1976, ms s ., p. 23
146
Gh. Drugă , Istoria Hangului, Ed. Ceta ta e Doa mnei , Pi a tra Nea mţ, 2007, p. 99
147
Gh. Ia comi , Din trecutul vieţii monahale în zona Ceahlău, p. 56
142
chilie de la Schitişor (după plecarea maicilor) şi, în sfârşit, într-o căsuţă obţinută gratuit de la
arendaşii moşiei Sturdza, situată la Gura Schitului, care va funcţiona cu destinaţie de şcoală
până la demolarea construcţiilor din chiuveta lacului (1958).
Greutăţi au fost mari şi destule. În anul 1864, în vremea domniei lui Alexandru I.
Cuza s-a adoptat „Legea Instrucţiunii publice”, prin care se reforma învăţământul, potrivit
căreia în comune se înfiinţau şcoli întreţinute de stat. Şcoala din Gura Schitului Hangu a luat
fiinţă ca şcoală de stat la 1 ianuarie 1865, cu un singur post în care a fost numit învăţător
Petru Salăgeanu. Dar greutăţile nu au întârziat a se ivi: căsuţa obţinută de la fraţii Ciontu
devenea neîncăpătoare, iar condiţiile au devenit, cu timpul, deplorabile: pereţii cu tencuiala
căzută, acoperişul şi tavanul sparte, sobe inutilizabile, fără utilizare minimă (bănci, scaune,
tablă), fără fonduri necesare procurării de materiale didactice de strictă necesitate, neplata la
timp a odăieşului şi a învăţătorului, etc.
Acest şirag al necazurilor a fost semnalat de învăţător în zeci şi zeci de rapoarte
înaintate forurilor superioare, dar rămase, în marea lor majoritate, fără răspuns. Din aceste
motive frecvenţa era slabă, iar fetele nu prea erau date la şcoală. Autorităţile locale nu luau
măsuri în acest sens.
După o evidenţă din anul 1900, la şcoala din Răpciune erau 254 copii de vârstă
şcolară, din care înscrişi 78, doar 70 urmau regulat. Din aceştia 76 au fost prezenţi la examen
şi au promovat 75. Aceste neajunsuri erau consemnate adesea şi de revizorii şcolari. În
condiţiile unei săli de clase, a unui singur post la mai multe clase şi a activităţii pe toată ziua,
munca devenea istovitoare, descurajantă. De aceste condiţii a avut parte Petru Sălăgeanu, pe
tot parcursul carierei sale didactice (40 de ani).
În pofida acestor greutăţi, munca eroică a învăţătorului a menţinut faima şcolii la
cote ridicate, graţie competenţei şi capacitaţii sale de muncă. Petru Sălăgeanu, acest original
personaj – înalt, voinic cu plete şi barbă şi în nelipsitul său costum ardelenesc, a avut parte
de o viaţă grea, zbuciumată (a se vedea biografia sa de la capitolul „Personalităţi” ). Tatăl său,
preot Teodor Sălăgeanu, şi-a pierdut viaţa în sângeroasele evenimente ale revoluţiei de la
1848. El, Petru, a trecut, în aprilie 1852, Ceahlău prin pasul „Scaune” cu numeroasa sa familie
– mama, soţia şi 8 surori mai mici – cărora a trebuit să le asigure existenţa şi rostul fiecăreia
în viaţă, muncind din greu. A fost împroprietărit în 1864 şi reuşeşte să-şi înjghebeze propria
locuinţă. După unele informaţii, ar fi avut mulţi copii ( 4 băieţi şi 4 fete). Faima lui de
cărturar şi reputat cadru didactic a atras atenţia unor oameni de ştiinţă şi litere, care în
trecerea lor prin Ceahlău nu omiteau a-l vizita. Calistrat Hogaş, în cartea sa , „În munţii
Neamţului” îl numeşte „vestitul învăţător al muntelui”. Era iubit de elevi şi de săteni, pentru
care avea un cuvânt bun, un sfat.
După 40 de ani presăraţi cu greutăţi (12 ani de învăţământ particular şi 28 de ani în
învăţământul de stat), iese la pensie, în 1895. Eforturile şi roadele muncii lui n-au trecut
neobservate de forurile superioare, decernându-i-se medalia „Serviciu credincios cl. I-a”.
Eminentul învăţător Petru Sălăgeanu, a încetat din viaţă în anul 1911, la vârsta de 79 de ani.
Alături de arhaica şcoală s-a ridicat, din cărămidă, un nou local de şcoală, cu două săli de
clasă, un antreu la mijloc şi cancelarie şi alături o locuinţă pentru directori – construcţie
spaţioasă şi elevată, unde copii veneau mai cu drag, mai cu încredere. Inaugurarea a avut loc
la 29 august 1904, sub direcţia vrednicului învăţător Dumitru Diaconiţa, succesorul lui Petru
Sălăgeanu. În aceste două localuri (vechi şi nou) au învăţat copii din Gura Schitului,
Răpciune, Reteş şi Leteşti până în 1959, când au fost demolate, fiind sub nivelul maxim al
viitorului lac (cota 520)148 .
148
La poalele Pionului - crâmpeie de istorie – Comuna Ceahlău, coord. D. Di ea conu, M. Bul a i , Ed. Ceta tea
Doa mnei , Pi a tra -Nea mţ, 2013, p. 67 -69
143
Încheiem cu spusele Profesorului Ion Simionescu care nota la 1940 despre învățătorii
nemțeni: „Judeţul Neamţ, prin vrednicia oamenilor ce-l populează, a însemnat întotdeauna
un centru de largă cultură generală, ori pepinieră de oameni cari sunt înscrişi pe răbojul celor
aleşi. O întreagă pleiadă de învăţători destoinici, cei mai mulţi produsul Şcoalei Normale
„Vasile Lupu” din Iaşi, erau şi sunt încă elemente vrednice, cu deplină tragere de inimă
pentru îndeplinirea menirii lor” 149 .
Bibliografie selectivă
Catalogul Documentelor Moldoveneşti, I, (1387-1620), Bucureşti, 1957
Catalogul Documentelor Moldoveneşti, III, 1653-1675, Bucureşti, 1968
Documenta Romaniae Historica, A, Moldova, I, Bucureşti, 1965
Documenta Romaniae Historica, A, Moldova, IX, Bucureşti, 1969
Documenta Romaniae Historica, A, Moldova, XXII, Bucureşti, 1974
Documente referitoare la istoria României, A, Moldova, veacul XVII, 1621-1625, Bucureşti, 1957
Andrei, Evoluţia teritorială a vechiului ţinut Neamţ, în A.L.P.R., 1934-1935

Asachi, Gh., Itinerar sau Călăuzul la muntele Pionul, în „Călători români paşoptişti”, Ed. Sport
Turism, Bucureşti, 1989
Balş, Gh., Bisericile moldoveneşti din veacurile al XVII-lea şi al XVIII-lea, Bucureşti, 1933
Bălan, I., Patericul mănăstirilor nemţene, Ed. Trinitas, Iaşi, 2001
Bichir, Gh., Cultura carpică, Ed. Academiei, Bucureşti, 1976
Cihodaru, C., Evul mediu şi începutul epocii moderne, în „Cercetări de istorie şi arheologie în
zona lacului Bicaz”, Ed. C. Matasă, Piatra-Neamţ, 2003
Cihodaru, C., Satele din zona Hangu-Bicaz – secolul XVIII şi începutul scolului XIX, în „Analele
ştiinţifice ale Universităţii Al. I. Cuza, Iaşi”, tom XIII/1966
Codrescu, Th, Uricariul, V-VII, Iaşi, 1862-1887
Cronica Ghiculeştilor, Ed. Academiei, Bucureşti, 1965
Dieaconu, D., La poale de Ceahlău, Ed. Cetatea Doamnei, Piatra-Neamţ, 2006
Dieaconu, D., Săndulache, I., Ceahlăul, realitatea unui mit Ed. Cetatea Doamnei, Piatra-Neamţ,
2008
Dinulescu, D., Grinţieş, aşezare montană pe valea Bistricioarei, Ed. Nona, Piatra-Neamţ, 2007
Drăgătescu, M., Palatul Cnezilor şi Mănăstirea Durău, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1976
Drugă, Gh., Istoria Hangului, Ed. Cetatea Doamnei, Patra-Neamţ, 2007
Dumas, Al., Strigoiul Carpaţilor, Ed. Cartea Românească, Bucureşti, 1938
Dumitroaia, Gh., In Memoriam – Constantin Matasă, Ed. C. Matasă, Piatra-Neamţ, 2003
Gheorghiu, C.D., Dicţionar geografic al judeţului Neamţ din anul 1890, Societatea Regală de
Geografie, Bucureşti, 1895
Grigorovitza, E., Schitul Cerebucul. Din trecutul Moldovei, Librăria naţională, Bucureşti, 1908
Hogea, D., Contribuţii pentru un istoric al Mănăstirii Durău, în ALPR, 1933-1934
Iacomi, Gh., Din trecutul vieţii monahale şi creştineşti din zona Ceahlău, Ed. Trinitas, Iaşi, 1998
Ioan Neculce – Buletinul muzeului Municipal Iaşi, fascicola 6, 1926-1927
Iorga, N., Scrisori de domni, scrisori de boieri, Ed. Eurosong and book, Bucureşti, 1999
Iorga, N., Studii şi documente cu privire la istoria românilor, vol. V-VII, Bucureşti, 1903-1904
Iorga, N., Istoria învățământului românesc, Ed. Casa Școalelor, București, 1928.
Legendele muntelui Ceahlău, antologie de D. Dieaconu, Ed. Cetatea Doamnei, Piatra-Neamţ,
2007
Letopiseţul Cantacuzinesc, Buzău, 1942
149
I. Simionescu, Şcoala Normală de învăţătoare, Volum comemorativ, în „Anuarul Şcoalei Normale de
învăţătoare”, Piatra Neamţ, , 1940, p. 17.
144
Matasă, C., Călăuza judeţului Neamţ, Ed. Cartea Românească, Bucureşti, 1929
Matasă, C., Cetatea Neamţului, în „Boabe de grâu”, V, nr. 3
Matasă, C., Palatul Cnejilor, Ed. Cartea Românească, Bucureşti, 1933
Neculce, I., Letopiseţul Ţării Moldovei, Ed. Minerva, Bucureşti, 1982
Nicolăescu Plopşor, C.S. şi colab., Şantierul arheologic Bicaz, în „Materiale”, 1959, V, p. 59-79
Nistor, I., Emigrările de peste munţi, în „AARMSI”, seria II, tom XXXVII, Bucureşti, 1915
Popovici, V., Dezvoltarea mişcării revoluţionare din Moldova după evenimentele din martie 1848, în
SCS, Iaşi, V, 1954, 3-4
Russo, A., Piatra Teiului, în „Călători români paşoptişti”, Ed. Sport-Turism, Bucureşti, 1989
Stoicescu, N., Repertoriul bibliografic al localităţilor şi monumentelor medievale din Moldova ,
Bucureşti, 1994
Tarnoviceanu, Începuturile Cantacuzineştilor în Ţara Românească, în „Arhiva”, III, 1, Iaşi,1892
Turcu, C., Preocupări de cultură regională, I-III, Piatra-Neamţ, 1939
Turcu, C., Schiturile de sub Ceahlău, Sahastru şi Cerebuc, Iaşi, 1941
Turcu, C., Wilhelm von Kotzebue, un călător german prin judeţul Neamţ acum un veac, în
„Anuarul Liceului Petru Rareş”, Piatra Neamţ, 1936-1940
Ungureanu, Gh., Din trecutul judeţului Neamţ, în ALPR, 1933-1934
Ungureanu, Gh., Mănăstirea Hangu-Buhalniţa, Iaşi, 1931
Ungureanu, Gh., Mănăstirea Pionul sau Schitul Hangu şi ruinele Palatului Cnejilor Cantacuzini,
în „ALPR”, Piatra-Neamţ, 1933-1934
Urechia, Codex Bandinus, în AARMSI, tom XVI, 1893-1894
Xenopol, A.D., Istoria românilor din Dacia Traiană, VII, Ed. Şaraga, Iaşi, 1896
145
CÂTEVA REALIZĂRI ALE PRIETENULUI NOSTRU – PICTORUL COSTEL

COJOCARU DIN BOFU, CEAHLĂU
Un haiduc de la muntele Ceahlău şi un haiduc de la muzeul din Grinţieş
Peisaj hibernal
146
SUMAR
O REVISTĂ DE ŞCOALĂ RURALĂ....................................................................................... 6

GÂNDURI ȘI TRĂIRI ADOLESCENTINE... .......................................................................... 8
ÎN CASA MEA ........................................................................................................................ 10
POVESTIRE DESPRE HAIDUCUL IOAN PIETRARU ....................................................... 12
EXPERIENŢA ......................................................................................................................... 14
LUMEA ESTE O CARTE! ...................................................................................................... 15
CONFESIUNI ARTISTICE ȘI NU NUMAI… ....................................................................... 17
ESEU ETNOGRAFIC .............................................................................................................. 19
AL DOILEA RĂZBOI PLANETAR LEGENDAR................................................................. 22
AL 3-LEA MARE RĂZBOI PLANETAR LEGENDAR ȘI ISTORIA FALSĂ A PRIMULUI
.................................................................................................................................................. 23
SECRETELE ÎNVĂŢĂRII ..................................................................................................... 25
NECESITATEA STUDIERII EDUCAȚIEI TEHNOLOGICE ÎN ȘCOLI ............................. 26
IMPORTANȚA EDUCAȚIEI TIMPURII ............................................................................... 27
IMPORTANȚA MINERALELOR ÎN ORGANISMUL UMAN ............................................ 29
MARTE – O VIITOARE CASĂ.............................................................................................. 31
DOMENIUL FORESTIER CU 70% BRAD DIN COMUNA GRINŢIEŞ ............................ 32
UNELTE ȘI ARME DE MII DE ANI GĂSITE LA O VECHE LUTĂRIE............................ 32
STRĂMOȘII REPTILELOR.................................................................................................... 33
FOTBALUL ............................................................................................................................. 35
SPORT ȘI MIȘCARE - BENEFICII........................................................................................ 36
DECĂDEREA REGELUI! ...................................................................................................... 38
MĂRȚIȘORUL, SIMBOLUL PRIMĂVERII ......................................................................... 39
NUNTA TRADIȚIONALĂ ROMÂNEASCĂ ........................................................................ 39
POVESTIRI GRINȚIEȘENE................................................................................................... 40
DATINI ȘI OBICEIURI STRĂVECHI ................................................................................... 41
ŢESUTUL – OCUPAŢIA DE BAZĂ A MUNTENCELOR ................................................... 42
NAȘTEREA ÎN LUMEA SATULUI – TRADIȚIE ȘI SUPERSTIȚIE .................................. 44
SATULE, CU DOR .................................................................................................................. 46
LEGENDĂ ȘI CERCETĂȘIE: GRINȚIEȘ, JUDEȚUL NEAMȚ, 12-15 IULIE 2018........... 48
CĂLĂTOR PRIN NEAMȚ ...................................................................................................... 51
Bibliografie ............................................................................................................................... 53
BISERICILE DIN LEMN, COMORILE DE PE VALEA BISTRIȚEI................................... 53
LOCURILE DE PE VALEA MUNTELUI, O MARE ATRACȚIE TURISTICĂ.................. 56
BISERICA DE LEMN "SFINŢII VOIEVOZI" DIN SATUL BISTRICIOARA .................... 58
TRASEE TURISTICE CU PLECARE DIN COMUNA CEAHLĂU ..................................... 60
ZIMBRUL ................................................................................................................................ 63
RANGERII ............................................................................................................................... 64
CULTURA INFORMATICII................................................................................................... 66
EVOLUȚIA DREPTURILOR COPILULUI ........................................................................... 68
INTERVIU CU STRĂBUNICA .............................................................................................. 71
INTERVIU CU BUNICUL ...................................................................................................... 73
INTERVIU LUAT STRĂBUNICII MELE, EMILIA AMARINEI, GRINȚIEŞU-MARE .... 74
INTERVIU CU BUNICA ........................................................................................................ 77
147
INTERVIU CU BUNICA ........................................................................................................ 81

INTERVIU CU ŞUBEA EUGEN, BUNICUL MEU .............................................................. 86
O VIAȚĂ DE OM… ................................................................................................................ 90
INTERVIU CU BUNICUL MEU ............................................................................................ 93
NE SCRIU FOȘTII ELEVI!..................................................................................................... 96
UN ELEV CARE CITEŞTE FOARTE MULT........................................................................ 99
Sondajul de opinie al revistei: CE ÎNSEAMNĂ SĂ FII ROMÂN?! ..................................... 101
Bombirică Ana-Maria ...................................................................................................... 102
ARTICOLE........................................................................................................................ 103
ŞTIINŢIFICEFISCALITATE ȘI MONEDĂ ÎN MOLDOVA SECOLELOR XV – XVIII.. 103
FISCALITATE ȘI MONEDĂ ÎN MOLDOVA SECOLELOR XV – XVIII ........................ 104
MĂGURILE BISTRICIOAREI (CARPAŢII ORIENTALI) – PREZENTARE GEOGRAFICĂ
................................................................................................................................................ 110
CIUCAŞUL – „FRATELE” DIN SUD AL CEAHLĂULUI ................................................. 117
CUNOAȘTEREA PSIHOLOGICĂ A ELEVILOR CA PREMISĂ A SUCCESULUI ÎN
EDUCAȚIE ............................................................................................................................ 124
RITUALUL NUPȚIAL .......................................................................................................... 127
ANALIZA PROBABILITĂȚII DE MANIFESTARE A INUNDAȚIEI (1%) PE RÂUL
BISTRICIOARA ÎN SECTORUL TULGHEȘ – CONFLUENȚĂ PRIN INTERMEDIUL
SIMULĂRILOR G.I.S. .......................................................................................................... 131
O SCURTĂ ISTORIE A ÎNVĂȚĂMÂNTULUI LA CRUCEA VĂILOR ........................... 135
CÂTEVA REALIZĂRI ALE PRIETENULUI NOSTRU – PICTORUL COSTEL
COJOCARU DIN BOFU, CEAHLĂU .................................................................................. 146
148
149

Revista Catharsis 1

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Revista Catharsis 1

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

CATHARSIS - anul XI - nr.

1 - Revista Şcolii Grinţieş și a Asociației Pro Grințieș

O REVISTĂ DE ŞCOALĂ RURALĂ...1

GÂNDURI ȘI TRĂIRI ADOLESCENTINE...

Când rândunica către cuib coboară,

Când florile-și împărtășesc izul

Când se înfurie norii,

Când se înnegrește orizontul,

Un vânt puternic, amețitor,

La vals pe pomi îi provoacă...

Florile par supărate,

Copilărie, floare rară

Punând în valoare despărțiri,

Cand esti fericit, celulele cu conuri nu iti mai sunt de folos,

În casa mea pătrunde o rază de lumină,

Să ne iubim, să ne avem ca frați

Să căutăm Lumina preacurată

Să facem front comun în fața morții,

Să ne privim în ochi fără rușine,

Hai să cântăm „Deșteaptă-te, Române!”,

La Festivalul Haiducilor Grinţieş, 2020

POVESTIRE DESPRE HAIDUCUL IOAN PIETRARU8

Munţii ăştia ai noştri, munţii Neamţului, de la Rarău şi până la Tarcău şi Goşmanu,

LUMEA ESTE O CARTE!10

Cu oricare începi, trebuie să ai bani, deci e

CONFESIUNI ARTISTICE ȘI NU NUMAI…

Dacă priveşti, tu străinule, harta noastră, o să spui că Dumnezeu a fost nedrept cu

AL DOILEA RĂZBOI PLANETAR LEGENDAR 13

Totul a început atunci când un vrăjitor pe nume Inius I a creat primii 15

AL 3-LEA MARE RĂZBOI PLANETAR LEGENDAR ȘI ISTORIA FALSĂ A

După ultima sa înfrângere umilitoare, Narius a întâlnit în fuga sa nesfârșită un nou

,,Oamenii învață învățând pe alții." (Seneca)

Chimia, fizica şi matematica se învață scriind şi înţelegând logic noţiunile. Formulele

,,Învățătura trebuie să fie uneori un drum; întotdeauna un orizont."

NECESITATEA STUDIERII EDUCAȚIEI TEHNOLOGICE ÎN ȘCOLI16

Al treilea an de studiu al disciplinei prezintă informații despre tipurile de materialele

IMPORTANȚA EDUCAȚIEI TIMPURII 17

Acţiunile întreprinse de părinţi şi societate în copilăria timpurie au o influenţă puternică şi

IMPORTANȚA MINERALELOR ÎN ORGANISMUL UMAN18

Mineralele sunt elemente chimice prezente în organismul nostru, cu rol structural și

MARTE – O VIITOARE CASĂ19

babilonieni făceau înregistrări periodice despre pozițiile planetelor și observații sistematice

DOMENIUL FORESTIER CU 70% BRAD DIN COMUNA GRINŢIEŞ20

UNELTE ȘI ARME DE MII DE ANI GĂSITE LA O VECHE LUTĂRIE 21

Pe o terasă înaltă a dealulului Frasinul aflat în stânga râului Bistricioara în locul

Gigantul din Africa, Rebbachisaurus.Acest dinozaur gigantic trăia în Africa. Avea o

excrescență lungă,ceea ce putea să-l liniștească pe dinozaurul furios!

Îndrăgit de către majoritatea participanţilor amatori sau profesionişti, de către

Idealul în jocul de fotbal este libertatea de acţiune a jucătorilor în teren. Antrenorul

SPORT ȘI MIȘCARE - BENEFICII24

*reduce riscul de osteoporoză și fracturi.

MĂRȚIȘORUL, SIMBOLUL PRIMĂVERII26

NUNTA TRADIȚIONALĂ ROMÂNEASCĂ27

1. Povestiri de la Biserica „Duminica tuturor sfinților”

La numai 10 km distanță de granița fostului imperiu austro-ungar, cea care despărțea

Casă veche din Grinţieş

DATINI ȘI OBICEIURI STRĂVECHI29

Obiceiuri tradiționale în Grințieș * Ce sunt tradițile? * Descântece * Dansuri tradiționale

1.Ce sunt tradițiile?

Tradiţii şi credinţe ancestrale…

ŢESUTUL – OCUPAŢIA DE BAZĂ A MUNTENCELOR 30

Tradiţii şi credinţe ancestrale…

NAȘTEREA ÎN LUMEA SATULUI – TRADIȚIE ȘI SUPERSTIȚIE31