Dumineca Poporului - Volumul I PDF

COSTICą NEAGU
Ɣ
DUMINECA POPORULUI,
repere monografice
COSTICą NEAGU
DUMINECA POPORULUI
repere monografice
VOLUMUL I
EDITURA TERRA
FOCùANI 2014
Coperta seriei: Michaela Istrate;
Coperta lucrării: Liviu Nedelcu, artist plastic.
________________________________________________
Culegere computerizată: Corina Gherasim; Măriuca Neagu;
Corectură úi tehnoredactare: Costică Neagu;
ColecĠia ,,BIBLIOTECA SIMION MEHEDINğI”
__________________________________________________________
Au apărut:
S. MehedinĠi-Soveja - Synopsis;
Costică Neagu - Simion MehedinĠi, biobibliografie;
Ioan Ciocârlan - Scrieri alese;
Simion Hârnea - Biblioteca populară ,,Comoara Vrancei”;
N. AL. Rădulescu - Vrancea - geografie fizică úi umană;
S. MehedinĠi - Antropogeografia;
Dumitru Pricop - 65 - ,,Alcătuirea mea de prinĠ vrâncean”;
S. MehedinĠi-Soveja - Creútinismul românesc;
S. MehedinĠi - Ethnos, o introducere în studiul omenirii;
Costică Neagu - Simion MehedinĠi, prozator úi publicist;
Preot Ionel Ene - Istoria creútinismului vrâncean de la
origini úi până astăzi, vol. I;
Aurel V. Sava - Documente putnene, vol. I-II.
Nicolae Damian - ğara Vrancei, studiu de geografie culturală;
S. MehedinĠi - Caiete, vol. I;
Constantin Apostol - Amarul sânge al strugurilor;
Dumitru Pricop ‫ތ‬70 - Mioritice, lacrima păstorului învins;
S. MehedinĠi - Primii paúi, primele certitudini;
Ion Diaconu (coordonator) - Monografia JudeĠului Putna.
Coordonatorul seriei: COSTICĂ NEAGU
Descrierea CIP a Bibliotecii NaĠionale a României

NEAGU, COSTICĂ
Dumineca poporului : repere monografice / Costică Neagu. - Focúani :
Terra, 2014
2 vol.
ISBN 978-606-8299-79-2
Vol. 1. - 2014. - Bibliogr. - ISBN 978-606-8299-86-0
811.135.1
Drepturile acestei versiuni aparĠin

AsociaĠiei Personalului Didactic ,,Simion MehedinĠi”
Str. Timotei Cipariu nr. 5, cod 620004, Tel. / Fax. 0237 / 620001,
Email: cneagu_negrilesti@yahoo.com; mobil: 0723276188
Costică NEAGU * DUMINECA POPORULUI – repere monografice
DUMINECA POPORULUI,
foaie săptămânală pentru ridicarea poporului
1). Simion Mehedinţi, publicist. Publicistica ocupă un loc aparte în activi-
tatea lui Mehedinţi. Presa a fost pentru el amvonul de la care a predicat, învă-
ţând, sfătuind, dojenind, uneori cu ,,biciul de foc” al cuvântului, alteori cu
vorba bună, dar niciodată cu patimă şi pe nedrept.
Respingând cu hotărâre orice act gratuit, textele lui Mehedinţi au fost în-
totdeauna modele de limbă autentică, prin care şi-a prezentat ideile ştiinţifice,
concepţiile sale despre muncă şi educaţie, despre realităţile politice şi sociale
ale societăţii româneşti din timpul său.
Principiile sale privind însuşirile muncii (adevărată, liberă şi creatoare)
sau cele privitoare la calităţile omului de stat (impersonalitatea - să nu aibă nici
prieteni, nici duşmani; realismul - primatul ideii, ,,ideea este cea mai rodnică”;
alegerea colaboratorilor - ,,cine are colaboratori buni n-are nevoie să îmbrobo-
dească adevărul”), stau la baza publicisticii sale şi îl feresc de ,,alunecări”.
,,Singura mântuire a lumii e munca, iar adevăratul creştin, nu poate fi decât
omul care munceşte şi, îndeosebi, cel care munceşte cu palmele”. (Dumineca
Poporului, 23 sept., 1918)
Primul pas pe care Mehedinţi l-a făcut în presă a fost în anul 1893 pe când
era student la Paris şi când a iniţiat publicaţia Charta rotundă, o foaie volantă,
scrisă de mână, prin care dorea să capaciteze studenţii români din străinătate în
scopul luptei pentru drepturile românilor din Imperiul Austro-Ungar şi din
Transilvania. A fost apoi director şi proprietar al Convorbirilor literare (1907-
1923), preşedinte al comitetului de redacţie al Buletinului Societăţii Române
Regale de Geografie, director al publicaţiilor: Dumineca Poporului, foaie pen-
tru ridicarea poporului şi Munca, revistă politică, economică şi socială (mart.
1919 - dec. 1919), directori: C. Garoflid, S. Mehedinţi, M. Şeulescu.
Colaborările lui Mehedinţi la periodicele vremii au fost nenumărate, dar cel
mai mult a colaborat la Universitatea Radio, (1930-1942) unde a rostit 85 de
conferinţe radio, cf. Bibliografia radiofonică românească.
1. a). Charta rotundă. Un loc cu totul special, în privinţa publicisticii me-
hedinţene, îl ocupă revista Charta rotundă (1893), publicaţie în care tinereţea,
dragostea de neam şi solidaritatea românească merg împreună şi peste hotare.
În perioada studiilor universitare de la Facultatea de Litere şi Filozofie din
Bucureşti (1889-1892), Mehedinţi va desfăşura o intensă activitate de organi-
zare a studenţilor în cadrul ,,Ligii pentru unitatea culturală a românilor”, din
comitetul căreia făcea parte, alături de: P. P. Negulescu, G. Murnu, N. Vicol, I.
V
Lupulescu (secretar), M. Dragomirescu, Grigore Brătianu (casier), Al. Orăscu

(preşedinte) şi alţii.
Liga îşi propunea să ţină mereu aprinsă flacăra dreptăţii şi cauza românilor
din Ardeal, precum şi idealul Unirii. Datorită muncii neobosite a tânărului Si-
mion Mehedinţi, după un an de activitate s-au înfiinţat secţii ale Ligii în nume-
roase oraşe din ţară (Bârlad, Brăila Buzău, Craiova, Focşani, Galaţi, Giurgiu,
Piteşti, Slatina, Târgovişte, Turnu-Severin) şi din străinătate (Paris, Berlin,
Anvers, Bruxelles, Liége, Londra, Oxford, Viena etc.).
S. Mehedinţi împreună cu P. P. Negulescu au redactat ,,Memoriul studen-
ţilor universitari români privitor la situaţiunea românilor din Transilvania şi
Ungaria” 1 , tipărit în limbile: română şi franceză în 13.000 de exemplare şi
difuzat în toată Europa.
Între timp (1892), Mehedinţi termină Facultatea de Litere şi Filosofie a Se-
minarului Normal Superior din Bucureşti şi pleacă la Paris pentru a studia geo-
grafia.
Ajuns în ,,oraşul luminilor”, S. Mehedinţi continuă activitatea în cadrul Li-
gii, iniţiind, în 1893, Charta rotundă2, o foaie volantă, scrisă de mână, gândită
ca un periodic lunar care să aibă următoarea rută: Paris, Viena, Budapesta, Cluj,
Bucureşti, Anvers, Graz, Paris. ,,Iniţiativa Chartei rotunde aparţine lui S. Me-
hedinţi, pe atunci student, membru activ al Secţiei din Paris a Ligii Culturale.
El este şi autorul interesantului editorial care, mai ales în prima sa parte, dez-
văluie o adevărată concepţie politică, menită să imprime tineretului studios o
orientare naţional-politică unitară”3. Deşi a avut o existenţă foarte scurtă, ne-a
rămas doar un număr, Charta rotundă ne dezvăluie activitatea studenţimii ro-
mâne din ţară şi din străinătate, în sprijinul românilor din Imperiul Austro-
Ungar şi din Transilvania, dar şi pasiunea cu care tânărul Mehedinţi s-a aruncat
în vârtejul luptei pentru libertatea românilor de peste hotare.
* * *
Credem că prezentarea câtorva pasaje din publicaţie, ne oferă din perspec-
tiva celor 121 de ani, câţi ne despart de acele timpuri, de tinerii români şi de pre-
ocupările lor, constituie momente de serioasă reflecţie asupra zilelor noastre.
Unde ne aflăm, ce simţim, ce gândim şi cum lucrăm, dacă mai sunt de actuali-
tate concepte ca: ţară, popor, naţiune, lege, muncă, frate, tânăr, bătrân…
Facem selecţia acestor pasaje din ,,revista” străbunicilor noştri cu gândul că ti-
nerii noştri care merg azi la studii peste hotare au aceleaşi năzuinţe cu moşii lor.
1
* * * - Memoriul studenţilor universitari români…, Tipografia Carol Göbl, Bucureşti,
1891, 52 p.;
2
Şerban Polverejan - Din activitatea studenţilor români în străinătate, ,,Charta rotunda
(1893)”, în: Acta Musei Apulensis, Apulum VII/II, arheologie-istorie-etnografie, Alba Iulia,
MCMLXIX, pp. 187-202;
3
Şerban Polverejan - Din activitatea studenţilor…, p. 189
VI
,,Aşa fiind, orice idee pentru ca să fie realizabilă trebuie să plece nu dintre foile
cărţei care se cheamă Constituţie, nici din buzunarul miniştrilor, ci din inima şi cugeta-
rea popoarelor, adecă a totalităţei ori majorităţei membrilor unei naţiuni. Trebuie, cu alte
vorbe, ca indivizii să se pronunţe mai întâi, şi apoi guvernele. Ceea ce nu începe de jos,
nu va ajunge niciodată sus. Încât dogma religiunei noastre naţionale şi sociale trebuie
să fie ace[a]sta: Idealul nostru să se întemeieze pe voinţa şi silinţa noastră, a fiecăruia
în parte.
*
Convinşi de acest adevăr, noi întreprindem prin această foaie, care ne va spune
tuturor şi [în] fiecare lună pe unde suntem şi ce facem, întreprindem fără nicio pompă şi
nicio pretenţie autoritară, pregătirea noastră a tuturor pe temeiul ideii de mai sus;
pregătirea întâi a indivizilor şi apoi a masei celei mari. Vrem să ştim în fiecare dimineaţă
şi în fiecare seară ce puteri avem şi pe ce putem întemeia speranţele noastre. Vrem,
dar vrem cu încăpăţânare şi energie să ne cunoaştem toţi - mai ales cei tineri - aşa de
bine şi aşa de pipăit, încât când unul va zice ah! să-i frigă pe toţi la inimă şi toţi să-şi
îndrepte ochii în aceiaşi direcţiune. Atunci, pentru realizarea idealului nostru, vom preţui
noi mai mult ca o sută de guverne şi de adunări diplomatice şi legislative. (…)
Frăţie tuturor!
- Paris 7/19 Martie 1). Liga de aici are 45 de membri. Numărul total al studenţilor
este de câteva sute (luna viitoare vom da o cifră exactă). Majoritatea ligiştilor e
compusă din medicinişti. Acum căutăm o casă pentru a instala o bibliotecă ligistă. Am
adunat într-o seară 400 de fr.
2). La auzul morţei preşedintelui nostru [Grigore T. Brătianu, decedat la 13. 03.
1893], ne-am adunat marţi (2/14 martie) în şedinţă extraordinară. Cantili i-a făcut elo-
giul. Duminică (7/19 martie) se va face un serviciu divin la biserica română, pentru po-
menirea lui Gr. Brătianu.
3). Citiţi discursul lui Stolojan (Voinţa Naţională). (…) Ca răspuns la un memoriu ce
i-am trimes, Rinz Zorillo ne-a răspuns printr-o scrisoare foarte prietenească. Filip ne-a
ţinut săptămâna trecută o conferinţă despre starea economică a Transilvaniei.
- Viena. 8/20 Martie. Îmbrăţişem cu căldură această monumentuoasă întreprindere
care astăzi formează baza armoniei în acţiunea noastră comună, iar pentru timpurile
viitoare va fi un document straşnic în istoria cultivării şi redeşteptării noastre naţionale.
Ca tineri e bine să fim o dată în clar cu ideia, că numai de la noi înşine avem să ne în-
sufleţim. Să ne tocmim acum, ca să nu ne certăm în viitor. (…)
- B[uda]pesta. 11/23 Martie. Lipsa înţălegerii şi dezbinarea au fost şi sunt în mare
parte şi azi cauzele relei situaţiuni în care se află românii din multe părţi. A sosit timpul
să ne strângem rândurile şi să ne apropiem unii de alţii întreţinând continue legături.
Primim deci cu bucurie ideia confratelui Mehedinţi, căci imense pot fi foloasele cunoaş-
terii reciproce. Să ne cunoaştem singuratici, ca să aflăm idealul întregului popor şi în-
sufleţindu-ne de el, să nu odihnim până nu vom putea zice: ,,şi cuvântul trup s-a făcut”.
VII
(…) La congresul de la Buzău şi noi am dorit şi dorim a lua parte. (…) Nu avem mij-
loacele băneşti pentru călătorie. Peste tot sărăcia e o mare piedică în toate acţiunile
noastre. La cei din Zürich încă ar trebui să meargă această Charta.
- Cluj 13/25 [Martie]: ,,Dar noi în suflet de sânta libertate, / Jurăm că vom da mâ-
na, să fim pururea fraţi”./
Acestea sunt primele cuvinte ce simţământul ni dictează a le scrie, când primim
,,Charta rotunda”, acest simbol al solidarităţii şi frăţiei dintre noi, cari reprezentăm astăzi
generaţiunea tânără a scumpei noastre naţiuni. Viitoriul e al nostru, trebuie însă să ni-l
facem! (…) Noi, tinerii rom[âni] din Cluj, suntem cam 60 şi […] zilnic ne întâlnim unii cu
alţii în Cazino[ul] rom[ân] din loc[alitate], la care ne-am făcut membri, pentru că
societate după cum e ştiut n-avem.
Noi clujenii n-avem destul motiv de a face amintire detaliată a acestora tocmai în
numărul prim al acestei ,,Charte rotundă”. Nu voim să fie aceasta un ,,malum omen”
[semn rău, din lat.]. Avem lipsă de încredere în noi, avem lipsă de entuziasm pentru că
dacă nici inimele june nu vor palpita cu ferbânţeala nobilului entuziasm naţional, atunci
cum vor palpita aceleaşi inime când vor fi bătrâne?. Închiem cu acestea, dorind a da
mâna de frăţie cu alţii prin[tr-o] a 2-a, a 3-a… chartă.(…)
- Bucureşti 22/3 [martie]/aprilie. Pierderea lui Grigore Brătianu, fostul nostru preşe-
dinte, continuă încă a ne înquieta în mod simţitor; cu toţii în adevăr ne îngrijim de a-i
găsi un succesor demn, dar dezolant a o spune, vedem cu inima plină de întristare cât
de greu - dacă nu imposibil - va putea fi înlocuit.
Liga de aci [î]şi are luat avântul său: oamenii de inimă nu lipsesc; românii, în gene-
re, nu se dau la o parte când este vorba de cauza naţională, însă trebuiesc sguduiţi, în
mod spontaneu nu se face mai nimic. De aceea în mod continu trebuie menţinută agi-
tatea printre mase. (…) E necesar să se înceapă o campanie pentru obicinuirea spirite-
lor cu ideia unei recurgeri la mijloacele extreme, pentru triumful cauzei noastre.
- Berlin 25/6 martie / [aprilie]. Aici pustietate. Nemţii îşi caută în tihnă de propriile
lor afaceri. Despre noi nu ştiu dacă vorbeşte cineva. Studenţi[i] români sunt puţin nume-
roşi. Nu pot da o cifră exactă pentru luna asta. Trebue să treacă 2-3 luni până se va
putea începe şi pe aici ceva agitaţie. Fiindcă vine a 3[00]-a aniversare a domniei lui
Mihai cel Mare, suntem datori să manifestăm la toate momentele mai însemnate din
viaţa lui.
Frăţie tuturor!
- Anvers 1/13 April[ie]. Felicit din inimă pe fratele Mehedinţi de ideia ce a avut
întemeind ,,Charta rotundă”; în acest mod vom şti nu numai ce se petrece în sânul
cetralei, dar şi prin secţiunile din străinătate. Multe dupe aici nu am de spus. Colonia
studenţilor români descreşte din an în an, actualmente suntem numai 15, adică 13 din
România liberă şi 2 din Trans[ilvania]. Toţi suntem membri ai Ligii. Ar fi să ne felicităm
pentru că cu toţi[i] am îmbrăţişat cauza românismului.
VIII
În momentul de faţă suntem ocupaţi cu răspândirea Replicelor în englezeşte, care

se face cam anevoe din cauza lipsei de conlucrători.
- Graz 20 Apr[ilie] st. n. Numărul acesta ni-a venit odată cu n[umă]rul 2. Cam târziu.
Fiind însă loc gol, aici voi scrie ceva general despre Graz care trebue că nu e cunoscut
înaintea tinerimei noastre, altcum nu s-ar putea să vină aşa puţini aici. (…) În se-
m[estrul] trecut au fost mai mulţi, acum abia suntem 8-9. Domneşte însă un spirit bun.
Convenim mai în toată săptămâna ,,la bere” în câte-un cabinet separat, unde berea e
numai pretextul. Aici se vorbesc lucrurile cele mai serioase, să dau desluşiri în chestiuni
politice, se ţin prelegeri despre afaceri ce au ceva cu politica. (…) În toată sâmb[ăta]
convenim la dl. Pop[o]v[ici] [?] unde iarăşi tot numai cestiuni de interes să tratează.
Punctul de vedere mai înalt, decât peste interesele personale domneşte peste tot. Ab-
negaţiune, jerfire de sine pentru binele de obşte, retragerea şi de la petrecerile permisă,
pentru a putea câştiga timp de cetit şi studiat - acestea sunt devizele. Nu mari învăţaţi
specialişti, ci, români buni, orientaţi în politică, pricepători, ne trebuie nouă. Pe lângă
convenirile cele avem întră noi, am ţinut conveniri şi cu studenţii slavi: croaţi, sloveni,
cehi etc., vorbind lucrurile comune. Agitaţia prin jurnale încă am practicat-o. (…) Reco-
mandăm celor din Berlin jurnalul Germania, celor din Viena ,,Vaterland”, să scrie în ele
despre faptele poporului nostru din Ungaria.
1. b). Buletinul Societăţii Regale Române de Geografie. ,,Organ de răspândi-
re a rezultatelor cercetărilor geografice” (Sorina Vlad), Buletinul Societăţii Române Re-
gale de Geografie (BSRRG) a apărut şi s-a
dezvoltat odată cu Societatea Regală Ro-
mână de Geografie, înfiinţată prin Înaltul
Decret Regal nr. 1120 din 15 iunie 1875.
Alături de alte publicaţii ale Societăţii
Române Regale de Geografie: Dicţionarele
geografice pe judeţe (32 de volume); Ma-
rele Dicţionar Geografic al României (5 vo-
lume); Dicţionarele geografice ale Basa-
rabiei, Transilvaniei, Bucovinei; Anuarul
membrilor SRRG, Buletinul… a prezentat
,,mersul geografiei”, fiind una dintre cele
mai galonate publicaţii ştiinţifice din cultura
română.
După anul 1900, BSRRG a purtat am-
prenta profesorului Mehedinţi, care a fost
preşedintele Comitetului de redacţie al Bu-
letinului, până în anul 1944.
IX
Aducând geografi de înaltă statură ştiinţifică (Vintilă Mihăilescu, C. Brătescu, N. Al.

Rădulescu, Victor Tufescu, G. Vâlsan), fiecare volum al Buletinului a devenit, cu timpul,
un op ştiinţific de mare valoare, cu o structură sugestivă: I. Partea ştiinţifică (conferinţe,
memorii, lucrări, rapoarte, fapte, cronici, notiţe, informaţiuni, recesiuni); II. Actele Socie-
tăţii şi finanţele (procese verbale ale şedinţelor, corespondenţă, cuvântări, concursuri,
premii, bugete, conturi de gestiune, diverse); III. Anuarul membrilor societăţii.
Simion Mehedinţi a publicat relativ puţin în Buletin, rolul lui fiind acela de a garanta
valoarea ştiinţifică a studiilor şi rezultatele cercetărilor trimise la redacţie.
Prima colaborare pe care a trimis-o la Buletin a fost Insula Şerpilor - O scrisoare
pe care la 134 d. Chr. Arian, guvernatorul Bythiniei o adresează împăratului Adrian, în:
tomul XIV, 1893, p. 83, după care au urmat:
Locul geografiei între ştiinţe, în: tomul XV, 1894, p. 17;
Scrisoare către Lahovari şi Curiose Beschreibung von der Moldau und Wallachay –
1699, în tomul XVI, 1895, p. 113;
Studiul geografiei în învăţământul secundar, tomul XXII, 1901, p. 209;
Activitatea Societăţii Geografice Române (Dintr-o conferinţă ţinută la Societatea
Geografică Română în 28 aprilie 1912), în: tomul XXXIII, 1912, p. 1;
Congresul de geografie, în: tomul XXXIII, 1912, p. 311;
Congresul de geografie între elevii şcolilor primare şi secundare, în: tomul XXXIII,
1912, p. 385;
Raportul secţiei didactice, tom XXXIV, fasc. I, 1913, p. 61;
Regele Carol I şi studiile geografice cu 5 hărţi, în: tomul XXXV, 1914, p. x;
Chestia orientală din punct de vedere geografic şi etnografic, în: tomul XXXV, 1914,
p. 169;
Câmpia Română de George Vâlsan [recenzie], în: tomul XXXVI, 1915, p. 795;
Observaţii geografice asupra războiului. Emanciparea unei rase [referat], în tomul
XXXVII, 1916-1918, p. 595. Prezentări ale unor conferinţe rostite la Academie;
Legea creşterii statelor [referat], în tomul XXXVII, 1916-1918, p. 597;
Observări asupra Dobrogei, în tomul XXXVIII, 1919, p. 187. Textul a fost publicat
anterior în Convorbiri literare, nr. LI, 1919. Autorul prezintă Dobrogea ca pe o ,,insulă”,
străină şi de Carpaţi, şi de Balcani. Până pe la anul 600 d. Cristos, elementul creştin
era precumpănitor, apoi au năvălit popoarele migratoare, cei din urmă fiind turcii şi
tătarii. Înainte de venirea acestora, elementul românesc se impusese prin Mircea Voe-
vod, domn până la marea cea mare, iar după turci, Dobrogea intră sub suzeranitatea lui
Carol I. Turcii şi tătarii au dat Dobrogei o viaţă pastorală în locul celei agricole. Agricul-
tura şi pescuitul sunt ocupaţii româneşti. O mare influenţă a primit Dobrogea din Tran-
silvania, prin transhumanţă, unii ardeleni aşezându-se pe aceste locuri şi întemeind fa-
milii. Cu toate că astăzi (1919), bulgarii emit pretenţii asupra acestui ţinut, elementul lor
etnic reprezintă doar 51.149 locuitori, faţă de 216.425 români. ,,Concluzia firească nu
poate fi decât una: din punct de vedere geografic, istoric, etnografic şi antropogeografic,
X
fâşia de pământ dintre Dunăre şi Mare este faţada naturală a statului român spre calea
liberă a Oceanului”;
Monografia Comunei Răşinari de V. Păcală [recenzie], în: tomul XXXVIII, 1919, p. 272.;
Ardealul nostru de Gh. Negoescu [recenzie], în: tomul XXXIX, 1920, p. 326;
Din progresele geografice în anul 1920 [referat], în: tomul XL, 1921, p. 373;
Congresul de Geografie din Braşov (20-29 iunie), rezultatul discuţiei asupra pro-
gramei, în: tomul XLI, 1922, Bucureşti, pp. 215-220, [semnează S.M.]. Arată că ,,studiul
patriei” are la noi o însemnătate deosebită, mai ales după Unire, respectând postulatul:
,,de la cunoscut la necunoscut, de la ce este aproape, la ce este departe, de la simplu
la compus. După ce argumentează foarte clar etapele studiului geografiei la cursul pri-
mar şi secundar, prezintă programa învăţământului geografic agreată de participanţii la
acest congres: ,,cls. a II-a - Comuna, judeţul; cls. a III-a - România. Cursul secundar:
cls. I (3 ore) - Pământul în general şi România la urmă; cls. a II-a (3 ore) Continentele
nordice şi Europa în România; cls. a III-a (3 ore) România; anul I (2 ore) Geografia fizi-
că (programa din 1898); anul II (2 ore) Geografia economică, anul III (1 oră) Etnografie,
Antropologie; anul IV (2 ore) România;
Dare de seamă asupra mersului geografiei în 1923, în: tomul XLII, 1923, Bucureşti
1924, p. 289;
Unirea bisericilor române, în tomul XLIII, 1924, pp. 126-129;
Sire, Înaltă Doamnă, Alteţă Regală, Doamnelor şi domnilor! [cuvântare la sesiunea
jubiliară - 50 de ani - de la înfiinţarea S.R.R.G.], în: tomul XLIV, 1925, p. 27. Conferenţi-
arul trece în revistă realizările Societăţii în cei 50 de ani de existenţă: harta ştiinţifică a
ţării, manualele şcolare şi învăţământul geografic, stimularea cercetării ştiinţifice; înfiin-
ţarea Institutului Geologic;
Raport cu privire la mişcarea geografică în 1925, în: tomul XLIV, 1925, p. 53. Este
de fapt un ,,raport” ştiinţific prin care Simion Mehedinţi relevă noutăţile geografice ,,de
pe toată faţa planetei”, în cele patru învelişuri: geografia aerului, hidrosferă, litosferă şi
biosferă. ,,O hartă care să arate la noi zona de azi a acestei insecte [lăcusta] şi zarea
de odinioară (…) ar fi un document antropogeografic destul de caracteristic pentru legă-
tura dintre neamul românesc şi pământul pe care e aşezat.”;
Dacia pontică şi Dacia carpatică. Observări antropogeografice, (Perioada preistori-
că, Perioada geto-dacă, Perioada daco-romană) în: XLVII, 1928, Bucureşti 1929, pp.
5-18; idem: Roald Amundsen, pp. 308-314.
La inaugurarea unui nou curs de geografie, în: tomul XLVIII, 1929, Bucureşti 1930,
pp. 283-286. Salută înfiinţarea unei noi catedre la Facultatea de Geografie şi venirea lui
C. Brătescu;
Discordanţe antropogeografice, în: tomul LII, 1933, Bucureşti, 1934, pp. 193-204.
Prima discordanţă geografică este legată e ,,batjocorirea” solului, prin tăierea pădurilor,
care aduce mari nenorociri acestei ţări, exploatarea iraţională a pământului, pulveriza-
rea proprietăţii care a dus la scăderea producţiei agricole. Remediul stă în ,,apărarea
XI
pădurii de abuzurile electorale” şi ameliorarea agriculturii prin ridicarea nivelului teh-

nologic;
Mişcarea geografică în România. Dare de seamă, cu ocazia aniversării a 60 de ani
a Societăţii Române Regale de Geografie, în: tomul LIV, 1935, Buc., 1936, pp. 335-349.
1937, Cuvinte de bună venire adresate exploratorului englez Ruttledge, [semnează
S. M.], tomul LVI, 1937, pp. 450-452;
Qu’est que la Transylvanie?, în: BSRRG, tomul LIX, 1940, Bucureşti 1941, pp. 1-
110.
1. c). Convorbiri literare. Revista cu cea mai lungă viaţă din publicistica româ-
nească - cel mai vechi steag cultural al românilor - a apărut în perioada: martie 1867-
martie 1944. Din 1867 şi până în 1885 a avut ca redactor pe Iacob Negruzzi, care a
condus-o şi ca director încă 8 ani, iar între 1893 şi 1895 tot el i-a purtat de grijă, asistat
de un comitet de tineri. Din 1895 şi până în 1902 aceştia şi-au asumat sarcina efectivă
a muncii redacţionale, asigurând apariţia revistei.
În perioada 1902-1906, revista a
avut ca director pe istoricul I. Bog-
dan. Din ian. 1907 şi până în decem-
brie 1923, directorul Convorbirilor a
fost Simion Mehedinţi. Din 1924 şi
până în 1939 la conducere, tot în cali-
tate de director a fost Al. Tzigara-Sa-
murcaş, iar ultimii ani de existenţă ai
revistei conducerea a fost încredinţată
lui I. E. Torouţiu.
Din 1885, Convorbirile s-au mutat
la Bucureşti. În timpul cât S. Mehe-
dinţi a fost director, şedinţele Con-
vorbirilor se ţineau în casele acestuia
din str. Dimitrie Racoviţă nr. 12. Di-
rectorul a primit, odată cu conduce-
rea, şi proprietatea asupra revistei.
Dreptul de proprietate asupra Con-
vorbirilor l-a cedat Academiei Româ-
ne la 2 martie 1945.
Despre Convorbiri s-a spus că în
perioada directoratului Simion Mehe-
dinţi, publicaţia şi-a schimbat profilul devenind o revistă ştiinţifică, afirmaţie adevărată,
dar acest lucru n-a fost rău şi nu s-a întâmplat numai din cauza directorului publicaţiei.
A fost un fapt aproape normal. Însuşi Mehedinţi ar fi dorit ca la conducerea revistei să
vină un literat. În acest sens, junimiştii se gândeau la Panait Cerna, plecat la studii în
XII
Germania, dar moartea prematură a acestuia a dus la prelungirea directoratului

Mehedinţi.
Apariţia unor noi curente în literatura europeană de la începutul secolului trecut,
apariţia unor noi curente literare (Poporanismul, Sămănătorismul, Modernismul), a unor
noi publicaţii, în România începutului de secol XX (Contemporanul, Convorbiri critice,
Viaţa românească, Sburătorul etc.), maturizarea unor tineri junimişti, circulaţia unor idei
noi, a făcut ca publicaţia Convorbiri literare să nu mai poată aduna sub aceeaşi cupolă
această mare diversitate culturală, epoca junimiştilor fiind depăşită.
Venirea lui Mehedinţi la direcţia Convorbirilor literare, deşi n-a fost dorită nici chiar
de el, a provocat o mare emoţie şi antipatie în primul rând, în rândurile junimiştilor în-
şişi, ca şi cum viitorul director ar fi fost vinovat de această opţiune a lui Titu Maiorescu.
Aşa cum observam mai sus schimbarea profilului revistei a fost un lucru firesc, pentru
că şi timpurile s-au schimbat.
În memoriile lui Mehedinţi, în curs de apariţie la Editura Terra, aflăm lucruri intere-
sante. În primul rând aflăm că junimiştii erau preocupaţi de politică, problema Convorbi-
rilor trecând în plan secund. De asemenea, mai observăm convulsiile din interiorul Juni-
mii în care tonul îl dă Mihail Dragomirescu cel care doreşte cu orice preţ să preia direc-
ţia Convorbirilor, cel care doreşte şi obţine prin mijloace nu tocmai ortodoxe, postul de
profesor de la Universitate: ,,Am vorbit numai de cele literare. De politică, numai inci-
dental, căci era penibil pentru amândoi. Am discutat chestiunea Convorbirilor. Eu i l-am
propus pe Duiliu Zamfirescu. Negulescu zicea zilele trecute să iau eu răspunderea
Convorbirilor. A rămas să mai vorbim, dar vedeam un fel de scepticism la M[aiorescu]
cu privire la generaţia noastră - Fibra frumoasă a onestităţii… nu prea e aparentă” (1
oct. 1906); ,,Am suferit o mare tentaţie din partea lui Bogdan, Pangrati şi Negulescu…
să iau Convorbirile? Le-am răspuns că mă tem să nu moară pe braţele mele şi aş ră-
mâne cu ruşinea, că am fost cioclul lor. Sunt la o mare răscruce” (10 oct. 1906); ,,Dl
Maiorescu vrea cu orice preţ să iau eu Convorbirile. Crede că Dragomirescu a trecut la
takişti. Eu l-am asigurat că nu, zicându-i: ,,- Am auzit că se spânzură unii ca să moară,
dar să se spânzure cineva cu gândul ca să trăiască, asta n-o cred. Şi el, Dragomirescu,
s-ar spânzura trecând la takişti?” (30 oct. 1906); ,,Ieri la 4,5, la Maiorescu. Repetă pro-
punerea să iau direcţia Convorbirilor. Eu îi spun: - Nu se ştie ce se poate întâmpla.
Poate că am idei sociale deosebite de ale altora (…) Atunci vreau să fiu liber şi să scriu
ce voiesc” (1 nov. 1906); ,,Pangrati îmi spune că Dragomirescu s-a dus la el şi l-a anun-
ţat că doreşte să ia direcţia Convorbirilor şi chiar a făcut demersuri pe lângă alţi colegi
de redacţie să i le treacă lui (8 nov. 1906); ,,Maiorescu: Tânărul Cerna a fost invitat la
masă de Dragomirescu, care zice că face şcoală literară şi afirmă că va lua direcţia
Convorbirilor. Iorga aude de aceasta şi trimite vorbă lui Cerna să nu-i mai calce în ca-
să!” (14 nov. 1906); ,,Eu aduc mulţumiri lui Bogdan pentru că a condus Convorbirile,
dar propun să nu luăm hotărâri înainte de consulta pe dl Maiorescu. Dragomirescu îmi
adresă atunci un cuvânt necuviincios. L-am obrăznicit. Am părăsit adunarea” (20 nov.
1906); ,,Marţea trecută, Dragomirescu a fost la dl Maiorescu şi l-a ameninţat, că scoate
XIII
o nouă revistă, dacă nu-i dă lui direcţia Convorbirilor. Dle Dragomirescu, de ce nu scoţi o
revistă aparte, dacă ai nevoie de a da la lumină convingerile dtale? etc., etc.” (2 dec. 1906).
Simion Mehedinţi a publicat în Convorbiri literare 4734 de articole, materiale care
se constituie într-o adevărată enciclopedie a mişcării ştiinţifice, literare şi culturale a
timpului.
Articolele publicate de Mehedinţi ar putea fi împărţite în două grupe: articole origi-
nale (103) şi articole în care autorul face recenzii şi prezentări ale unor lucrări apărute,
comentarii despre oameni şi cărţi, despre reviste etc.
Mehedinţi acoperă o problematică de o mare diversitate: geografie (Locul geogra-
fiei între ştiinţe, Obiectul şi definiţiunea geografiei, Geografia o disciplină universitară
etc.); antropogeografie (Antropogeografia şi întemeietorul ei Fr. Ratzel); istorie, chestia
agrară (Prejudecăţi în chestia agrară, Viaţa agricolă); economie politică, educaţie (Edu-
caţia în seminare, Îndărăt spre şcoală); pedagogie (Altă creştere, Păcăleli aritmetice,
Alfabeţia şi cazarma şcolară, Pregătirea învăţătorilor o problemă de stat, Către noua
generaţie); literatură şi critică literară (Americanism literar, Scriitori şi mecenaţi, De la
critică la harţă); scriitori (Eminescu, Creangă, Caragiale, Elena Farago, Ion Minulescu,
Al. Vlahuţă etc.); religie (Unirea bisericilor române, Familia preoţilor şi căsătoria etc.).
La 7 ani de la preluarea direcţiei Convorbirilor, ,,în pragul jubileului de 50 de ani”,
Mehedinţi face un bilanţ al înfăptuirilor bătrânei reviste, bilanţ pe care îl va publica în
lucrarea cu titlu semnificativ: ,,Primăvara literară”(1914). Încă de la început, autorul ara-
tă că revista a dobândit o serie de colaboratori tineri, prin aceasta urmărind să stabi-
lească ,,legătura dintre viitor şi trecut”. Şi în perioada directoratului său, Convorbirile
s-au condus după ,,Criticele” lui Maiorescu, asumându-şi sarcini etice, să apere ,,nor-
mele de apreciere, dobândite prin atingerea cu cultura europeană, păstrând flacăra iu-
birii de ideal” 5 şi propagând mereu optimismul şi ,,manifestările originale ale culturii
româneşti”: lirica sinceră, nuvela, opera dramatică, studiile de filosofie, frumuseţea artei
naţionale etc. Urmărind ,,ţinta etică” şi respingând simbolismul şi alte curente apărute în
Occident, revista şi-a atras critici serioase din partea lui E. Lovinescu, în special, care
spune că ,,hotarul estetic al lui S. Mehedinţi trece prin Eminescu”, acesta fiind un rural
,,dominat de ideea etică şi etnică”.
În ,,Primăvara literară”, directorul Convorbirilor urmăreşte pe ,,cei aleşi ai tinerimei
de azi”, urmăreşte cu multă atenţie curentele noi: zolismul, ,,florile răului”, adică simbo-
lismul. Respingând, cu hotărâre, noile curente literare venite din Occident, S. Mehedinţi
îşi întoarce în permanenţă privirile către creaţia populară, către Alecsandri, Eminescu,
Creangă, Coşbuc, Goga, manifestându-şi o mare încredere în viitor fără a putea pre-
zenta câteva vârfuri, cu adevărat serioase din perioada la care se referă. El reiterează
vechile criterii de alegere a colaboratorilor: ,,desăvârşita libertate în marginile talentului
4
x x x - Convorbiri literare, bibliografie, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti 1975,
editată de Biblioteca Centrală Universitară, Bucureşti, alcătuită de C. Pompilian şi H. Zalis.
Vezi şi Costică Neagu - Simion Mehedinţi, biobibliografie, op. cit., pp. 130-167.
5
Soveja – Primăvara literară, Ed. Alcalay, Bucureşti, 1914, p. 2.
XIV
şi a onestităţii ştiinţifice”; va promova literatura adevărată în care se regăseşte poporul,

literatura care ,,se inspiră de la o atitudine istorică”.
S. Mehedinţi constată că a apărut un fenomen nou, ,,industrializarea scrisului” -
americanismul literar - care duce la ,,înrolarea bănească a scrisului”. Prin aceasta
,,Condeiele încep a fi arvunite ca secera, sapa sau alte unelte de muncă”, iar alături de
,,ziarele de speculă” apar şi ,,volumele de speculă”. Mehedinţi respinge scrisul pe bani -
la Convorbiri colaboratorii nu erau plătiţi -, care iobăgeşte pe scriitori. Volumul Primă-
vara literară mai cuprinde studii despre Alexandru Odobescu - a cărui personalitate, dar
mai ales operă este elogiată; despre Panait Cerna, precum şi monografia Titu Maio-
rescu, notiţe biografice. Opiniile privitoare la arta scrisului din această lucrare şi din alte
studii critice care i-au urmat se înscriu în doctrina maioresciană privitoare la artă, la
locul şi rolul creaţiei spirituale în realizarea progresului. Adversar al formelor fără fond,
etnicist, în sens maiorescian, Mehedinţi este ,,adeptul evoluţionismului organic, acceptă
şi aplică tezele pozitivismului şi determinismului, cărora le adaugă principiile cauzalităţii
şi ale interdependenţei fenomenelor”6, iar atunci când apar aspecte sociale şi politice ale
evoluţiei le integrează determinărilor mediului geografic şi experienţei noastre istorice.
Cu toate că nu a urmărit în mod programatic fenomenul literar, cu toate că i s-a
contestat, cu vehemenţă, gustul estetic - ,,la reviste literare n-au ce căuta geografi sau
colecţionari de cusături naţionale, ci critici cu un ideal estetic determinat”7 - Mehedinţi a
continuat să scrie studii şi cronici, în Convorbiri literare şi în alte publicaţii ale vremii,
despre: Mihai Eminescu şi Ion Creangă, Ion Minulescu, Ioan Adam, I. Al. Brătescu-
Voineşti, Ion Ghica, Elena Farago, Al. Vlahuţă, M. Sadoveanu etc.
În anul 1936, a publicat studiul ,,Optimismul lui Eminescu”. Despre poetul nostru
naţional. În 1957, afirma următoarele: ,,Istoria românilor se va împărţi pentru totdeauna
în două: cum a fost înainte şi cum va fi după Eminescu” (S. Mehedinţi - 22 II 1957).
O parte dintre scrierile sale prin care urmărea formarea opiniei publice, se referă la
politică. Acestea au fost strânse şi tipărite în volumul Politica de vorbe şi omul de stat.
Cele mai multe articole politice au apărut prima dată în: Convorbiri literare (Politică şi
literatură, Prejudecăţi în chestia agrară, Îndărăt spre şcoală, În chestiunea inamovibi-
lităţii, Cuvinte către studenţi, Lupta contra anarhiei, Risipa pe care o face statul în
străinătate etc.); în Duminica poporului, unde au fost publicate diverse discursuri şi con-
ferinţe.
Simion Mehedinţi a fost unul dintre cei mai redutabili polemişti, căruia nu i-a fost
străin niciun domeniu al manifestărilor umane. Pentru a-şi exprima ideile şi opiniile, el a
utilizat, cu excelente rezultate, aproape toate stilurile funcţionale ale limbii: ştiinţific,
administrativ, publicistic şi beletristic. Încă de la primele scrieri, se observă o grijă re-
marcabilă pentru limbajul folosit, fiind atent, în permanenţă, ca mesajul său să fie re-
6
Al. Hanţă - Simion Mehedinţi, între ştiinţă şi literatură (postfaţă), în: S. Mehedinţi -
Premise şi concluzii la Terra…,op. cit. pp. 265-279;
7
Eugen Lovinescu - Istoria literaturii române contemporane, Ed. Miner-va, Bucureşti,
1981, vol. I, p. 173.
XV
ceptat de toţi cei cărora li se adresa, asigurând în acelaşi timp, prin frumuseţea frazei, o
remarcabilă armonie între fondul ştiinţific şi cel cultural. Citind scrierile şi studiile
ştiinţifice, critice, filosofice, pedagogice, etnografice şi opera literară, eşti impresionat de
modul în care sunt tratate şi relevate conceptele ştiinţifice sau filosofice, de armonia şi
de claritatea limbajului folosit: ,,La albine, care trăiesc în matriarhat, bărbaţii sunt osân-
diţi în masă. Ieşiţi din ouă la fel cu cele care nasc albine lucrătoare (dar nefecundate),
bărbaţii sunt nişte milogi”8. Fiind un mare publicist şi om al cetăţii, Mehedinţi a ieşit de
multe ori la rampă, expunându-şi opiniile, făcând corecturile necesare, acolo unde era
nevoie, sfătuind şi educând tineretul studios, clasa politică precum şi întregul popor. În
aceste scrieri, autorul se dovedeşte a fi un spirit clasic, echilibrat, atent la adevărul
ştiinţei - ,,Politica este ştiinţă şi morală aplicată”, dar şi un pamfletar redutabil, ale cărui
asalturi lovesc în plin fără a lăsa adversarului nicio şansă.
Cele mai multe dintre scrierile sale, cu caracter polemic, au apărut şi în volumul
Politica de vorbe şi omul de stat. Scrierile polemice au izvorât dintr-o ,,repede coborâre
în latura etică a vieţii”, prin ,,năvălirea unor elemente prea inferioare în viaţa politică”9.
,,Dervişii condeiului” sunt publiciştii gazetelor de partid care nu au nici cea mai
mică deontologie profesională, despre idei nici nu poate fi vorba. Principala caracteris-
tică a acestor dervişi - cerşetori - este brutalitatea limbajului, ,,război fără cruţare”, la ca-
re se adaugă lipsa oricăror convingeri. Ei sunt nişte cobzari în soldă, care cântă, când
la o nuntă, când la alta. Cauzele acestui fenomen sunt: ,,lipsa de frâu legal”; lipsa
pregătirii profesionale; lipsa unor graniţe dintre partide. Vinovaţi de această alunecare
spre brutalitate sunt şi ,,conducătorii vieţii politice, care se pare că n-au înţeles nici pe
departe rolul unei adevărate prese” şi care îngăduie să se scrie orice în numele
partidului, fără a se verifica dacă este adevăr sau minciună.
Caracteristice pentru stilul de pamfletar al lui S. Mehedinţi rămân scrierile: Către
Popescii Paridului Liberal, Naţionalismus latrans şi Concepţia materialistă a istoriei
(după C. Dobrogeanu-Gherea). Răspunsurile pe care le dă, de fiecare dată, celor cu
care intră în polemică, sunt atent formulate şi se bazează pe o argumentaţie fără cusur,
iar ironia fină apare la tot pasul: ,,Prietenii care vor să te ajute, nu-ţi pot sluji niciodată,
cât duşmanii care te bârfesc”, cu sensul - Fereşte-mă, Doamne, de prieteni…! Liberali-
lor care l-au învinuit că şi-ar fi schimbat numele din Popescu, luând numele unui judeţ
de la capătul ţării, le răspunde cu argumente lingvistice, etnologice şi de istorie a cultu-
rii: ,,numele de familie poate fi, cu vremea, semn de o deosebită destoinicie a unui neam
de oameni”. Numele de Popescu, nume relativ tânăr, vine de la ,,popă”, om subţire,
ştiutor de carte, învăţătura fiind pentru preoţi, nu pentru mireni. Atitudinea ironică a libe-
ralilor, iubitori de noutate cu orice preţ, faţă de toate numele care se termină în -escu,
este o greşeală de ,,lèse-democraţie”, a oficiosului său Viitorul iar polemistul îi îndemnă
pe Popesci să rămână credincioşi tradiţiei, cinstind manifestările poporului român.
8
S. Mehedinţi - Politica de vorbe şi omul de stat, Ed. Terra, Focşani 1999, p. 169.
9
Idem, p. 9.
XVI
În ce priveşte ,,Nationalismus latrans (răspuns Neamului românesc)”, autorul se

declară un adept al naţionalismului autentic ,,întemeiat pe adânci convingeri ştiinţifice”
şi respinge naţionalismul verbal, lătrător, pornit din ură şi reprezentând o mare primej-
die. În prima parte a răspunsului, după un larg expozeu asupra lătratului, în care com-
pară naţionalismul verbal cu lătratul la lună, arată că ,,un naţionalism real îţi impune un
scrupulos respect faţă de adversar şi te obligă să fii drept faţă de toţi aceia cu care treci
împreună pe faţa pământului”. Autorul nu scapă ocazia de a aminti, într-o amplă notă
de subsol, faptul că Neamul Românesc, deşi, în general, promovează naţionalismul
real, şi-a schimbat de multe ori orientarea devenind când naţionalist-democrat, când
antisemit, când antidinastic etc. Şi toate acestea cu scopul cultivării ,,propriei persoane”
a domnului Nicolae Iorga.
În ,,Concepţia materialistă a istoriei”, Simion Mehedinţi polemizează, prin C. Do-
brogeanu-Gherea, cu socialiştii români şi străini. Deşi anunţă un eseu ştiinţific, autorul -
C. Dobrogeanu-Gherea - după un periplu prin ,,înţelepciunea străinătăţii”, presărat cu
laude la adresa lui Marx, Engels şi compania, trece cu ,,un aer de savant grăbit” peste
concepţiile religioasă şi metafizică, ajungând la ,,Concepţia istorică” a mersului omenirii,
prezentată fără metodă şi argumente ştiinţifice. Mehedinţi arată că autorul broşurii vul-
garizează conceptul de ştiinţă, reducând întreaga istorie a societăţii la ideea că ,,pro-
gresul ar atârna de măsurile administrative ale unui guvern, care s-ar ocupa într-un
anumit chip de producţia şi împărţirea bunurilor materiale (…) Despre starea socială a
pisicilor să fi vorbit domnul Gherea, şi tot ar fi trebuit să ţină seama de mai multe ele-
mente explicative”.
În final arată că acest ,,catehism filosofic al socialiştilor n-are nimic comun nici cu
filosofia, nici cu ştiinţa”. Aprobă demersul lui C. Dobrogeanu-Gherea, dar numai în la-
tura politică şi doar ca pe un protest împotriva modului de răsplătire a muncii, arătând
că trebuia să rămână în sfera politicului şi să nu se arunce în luptă ,,în numele ştiinţei,
spre a-şi mări prestigiul personal”, interpretând istoria ca o ,,vrabie care visează numai
chestia cu mălaiul, pe toată arena istoriei”.
Slova de foc a lui S. Mehedinţi se manifestă în: Răspuns domnului Şişmanov, fost
ministru de instrucţie a Bulgariei: ,,noi privim cu indignare la sentimentele pe care le-aţi
sădit în sufletul tineretului bulgar”; Interpelarea extraparlamentară privitoare la Calul din
Piaţa Teatrului (adresată dlui I. I. C. Brătianu) - ,,Gloaba din Piaţa Teatrului a stat săptă-
mâni întregi nemâncată şi nebăută, aşteptând că doar s-o îndura măcar vreun rândaş
al Triplei Alianţe să-i spună un cuvânt bun”; în: Scrisoare către cei trei miniştri de culte
de la sfârşitul anului 1918 - ,,Şi astfel poliţele scrânciobului politic au continuat a se
învârti mai departe cu un ritm de o regularitate pitagoreică”.
Chiar şi Răspuns celor 54 deputaţi şi senatori din Partidul Ţărănesc sau în Către
prietenii din Partidul Conservator, scrisoarea de divorţ adresată colegilor de partid
(Duminica poporului - 30 nov. 1919), ne dezvăluie un om de o mare probitate morală,
dar şi un talent polemic remarcabil, credincios ideilor sale şi poporului de jos şi
încrezător în viitorul României Mari: ,,De azi înainte, voi întrebuinţa zilele câte îmi mai
XVII
rămân pentru ai mei, ajutând, ca profesor şi director al câtorva publicaţii o Altă creştere
a poporului. Înainte de a mă apropia de apus, îmi întorc ochii către răsăritul pe care îl
aşteptăm toţi în România-Nouă”.
Mehedinţi a semnat articolele publicate în Convorbiri literare cu numele său adevă-
rat, dar şi cu o sumedenie de pseudonime: S. Mehedinţi, Soveja, S.O.V., S.M., M., SO,
O, T, LS, N, S, Spectator, TN, TU, CL, MC, TA.
S. Mehedinţi a publicat în Convorbiri, înainte de a deveni directorul publicaţiei, 8
articole şi 48 de articole după ce a plecat de la direcţia revistei.
Primul articol, ,,Locul geografiei între ştiinţe. Clasificarea lui Auguste Comte” a fost
publicat în anul 27 al revistei, nr. 7, la 1 nov. 1893, pp. 529-541, iar ultimul articol, ,,O
familie sfântă” (Dinastia Hohenzolern), a apărut în anul 77, nr. 2 din luna februarie
1944. Între aceste coordonate de timp, s-a desfăşurat întreaga activitate de la Convor-
biri literare, a lui Simion Mehedinţi.
d). Munca10. În anul 1919, când Mehedinţi a fondat publicaţia Munca, activitatea
sa în domeniul publicisticii atinsese cele mai
înalte cote: director al Convorbirilor literare, pre-
şedintele comitetului de redacţie al BSRRG,
director al Duminicii poporului., la care se a-
daugă munca de cercetare în domeniul peda-
gogiei, etnografiei şi de construcţie a geogra-
fiei. Corespondenţa sa din aceşti ani eviden-
ţiază efortul exemplar în care era angajat, dar
şi puterea de muncă extraordinară. De altfel,
dacă vom fi atenţi la viaţa şi opera savantului,
vom observa că anul 1919 a fost unul dintre
cei mai productivi în domeniul creaţiei origi-
nale şi, iată, şi al publicisticii.
Mehedinţi a publicat în această revistă 22
de articole (unul nesemnat - articolul-program,
Pentru cititori, identificat de noi după stilul
autorului şi după problematica ridicată. A sem-
nat cu: S. Mehedinţi, Soveja, O., S.O., E.U,
Publius).
10
Revistă politică, economică şi socială; organ independent săptămânal (17 martie 31
dec.). Publicaţia, cu un nume semnificativ pentru Mehedinţi, care nutrea o adevărată religie
pentru muncă, a apărut doar 1 an, sucombând, probabil, din cauza lipsei de resurse financiare
sau... Revista a avut ca directori pe: C. Garoflid, S. Mehedinţi şi M. Şeulescu, iar printre redac-
tori pe profesorul-avocat, Dumitru P. Mazilu, coleg de cancelarie cu S. Mehedinţi la Şcoala
Superioară de Război şi profesor de limba şi literatura română al lui Mircea Eliade. D. P. Ma-
zilu a fost unul dintre prietenii cei mai apropiaţi ai lui S.M. În anii de recluziune şi la bătrâneţe
a păstrat o permanentă legătură cu profesorul.
XVIII
sa în domeniul publicisticii atinsese cele mai înalte cote: director al Convorbirilor litera-
re, preşedintele comitetului de redacţie al BSRRG, director al Duminicii poporului., la
care se adaugă munca de cercetare în domeniul pedagogiei, etnografiei şi de cons-
trucţie a geografiei. Corespondenţa sa din aceşti ani evidenţiază efortul exemplar în
care era angajat, dar şi puterea de muncă extraordinară. De altfel, dacă vom fi atenţi la
viaţa şi opera savantului, vom observa că anul 1919 a fost unul dintre cei mai productivi
în domeniul creaţiei originale şi, iată, şi al publicisticii.
Mehedinţi a publicat în această revistă 22 de articole (unul nesemnat - articolul-pro-
gram, Pentru cititori, identificat de noi după stilul autorului şi după problematica ridicată.
A semnat cu: S. Mehedinţi, Soveja, O., S.O., E.U, Publius).
Publicaţia Munca îşi propunea să abordeze probleme de mare actualitate ale tim-
pului: chestia agrară, şcoala, diplomaţia, ,,impasul material şi moral în care ne zbatem”
integrarea românilor reveniţi la ţara mumă. De asemenea, revista urmărea să creeze o
autentică opinie publică prin care să schimbe, în primul rând, mentalitatea oamenilor
politici, care dăinuie şi astăzi: ,,Membrii unui partid nu-s liberali sau conservatori-democraţi,
ci brătienişti sau takişti, pentru că nu se închină principiilor politice, ci unor idoli”.
Un loc aparte îl ocupă rubrica nepermanentă ,,Asupra situaţiei…, mai apoi Situaţia
[politică]”, rubrică în care S. Mehedinţi sau Dumitru P. Mazilu comentează probleme de
mare actualitate a timpului şi foarte sensibile: un general englez tratează cu ungurii la
Budapesta, pe picior de ,,egalitate”, în Banat, sub ocrotirea trupelor franceze, gean-
darmeria ungurească a adus regimul lui Tisza etc.; guvernare neconstituţională…;?
Acest lucru face ca mâna lungă a cenzurii să intervină: ,,De câte ori am încercat să
scriem asupra situaţiei, cenzura ne-a lăsat cu paginile albe. Purtătorul creionului roşu a
socotit că, făcând zel guvernamental, săvârşeşte cine ştie ce ispravă plăcută şefilor săi.
Şi poate a crezut că împlineşte o mare operă de stat… (…) Îndată după încetarea răz-
boiului, poporul italian a fost lăsat să-şi spună gândul liber… Cenzurat… Cenzurat (…)
La Londra, sârbii au un preot care predică atât de frumos, că toţi merg să-l asculte… ne
scrie un prieten. Noi avem în America pe dl Danielopol, la Versailles pe dl. Brătianu, la
Londra pe nimeni… Cenzurat…, Cenzurat” etc., etc.
Fiecare număr al publicaţiei are, în final o rubrică de ,,Note şi recenzii”. Această
rubrică - o revistă a revistelor -, face recenzii ale unor articole referitoare la situaţia poli-
tică şi socială de la noi, din presa internă şi internaţională: ,,Dacă în Anglia bogată este
nevoie de economie strânsă, ce să zicem pentru noi? Şi totuşi Statul şi fiecare cetăţean
par a nu gândi la ziua de mâine. Acum se prevede că alegerile viitoare în Anglia vor a-
vea ca lozincă strigătul: Anglia pentru englezi! Numai România nu are voie să dorească
România pentru români. La naţiunile mici şi cu interese mărginite, asemenea năzuinţe
se socotesc ca semn de necivilizaţie, de sălbăticie... etc.”.
Mai remarcăm publicitatea permanentă care se face firmelor şi băncilor româneşti:
Dacia-România, Societate Generală de Asigurări în Bucureşti; Creditul Petrolifer; Banca
Românească; Banca Agricolă; Banca Naţiunii; Societatea Română de Combustibil etc.
XIX
Articolul-program, Pentru cetitori, este un adevărat manifest al întregii publicistici

promovate de S. Mehedinţi, nesemnat, (Anul I, nr. 1, din 17 martie, 1919). A fost scris,
cu siguranţă, de către Simion Mehedinţi, având în vedere stilul şi concepţia autorului
despre muncă şi despre viaţa politică a României, de la începutul secolului trecut. În-
deamnă factorii responsabili să schimbe metodele de a gândi şi de a lucra în politică,
să renunţe la fanatismul de partid: sunt unii care ,,nici binele nu-l primesc dacă vine de
la adversari”; atrage atenţia asupra faptului că în alte ţări, ,,politica a devenit o ştiinţă”.
Ceea ce la alţii este opinie - opinia publică - la noi nu există. ,,Ne trebuie, deci, o me-
todă nouă şi o viaţă politică mai civilizată, dacă voim ca unitatea statului să devină o re-
alitate”. După cum vedem, Mehedinţi credea într-o vreme în care faptele şi ideile
politice să devină ,,independente de orice interese personale, de club, ori de grupări
vremelnice”, afirmând cu toată convingerea şi tăria, referitor la actul ,,Unirii” care ne-a
ridicat până la cer, că ,,Dacă n-am fi în stare să jucăm în Europa alt rol decât al statului
semi-oriental de până ieri, de ce ne-am mai făli cu unire”, la care adăugăm următoarele:
dacă nu vom reuşi să ieşim din cumplita criză morală în care am intrat până peste cap,
de ce ne-am mai făli cu intrarea în Europa, doar ca să dăm apă la moară celor care
spun că marile imperii ne-au expulzat pentru că le stricam organizarea?
În paginile revistei Munca, Mehedinţi ridică problemele care-l frământau şi pe care
le tratează cu mijloacele limbajului publicistic. Astfel, în: Cu faţa spre sate, nr. 1, 17
martie, găsim tratate sintetic, idei din legile învăţământului trecute prin Parlament în
1918, idei din opera sa pedagogică Altă creştere. Şcoala muncii, operă prin care punea
munca la baza şcolii: ,,Trebuie să ne schimbăm complet concepţia despre învăţământ:
nu cartea, ci munca efectivă e cel dintâi pas spre o adevărată pregătire în orice ramură
a vieţii. În acest articol, reproşează învăţământului că este ,,bântuit de beţia formelor
deşerte” - ,,alfabeţie”. ,,Cartea nu e un mijloc de a înconjura [de a ocoli] munca”.
Plugarul îşi dă copilul la şcoală să scape de muncă, lucru pe care pedagogul îl respinge
adăugând: ,,atâta ştii, cât munceşti, nu cât citeşti”.
Aşa cum astăzi intrarea în Uniunea Europeană constituie un act de cotitură funda-
mentală în istoria poporului român, la fel s-a întâmplat în 1918. Mehedinţi a scris foarte
mult despre acest eveniment. În revista Munca, au apărut mai multe articole pe această
temă. Un act politic: alipirea Basarabiei (25/7 martie, [semnează] - Soveja. Unirea Ba-
sarabiei a fost cea dintâi piatră la temelia noului stat român. ,,La 27 martie 1918,
Basarabia s-a lipit de trupul mamei sale”, de armata română care a apărat-o de ,,obrăz-
nicia duşmanilor”. Basarabia a ţinut piept ucrainenilor, ruşilor. După Basarabia, a venit
Transilvania în adunarea de la Alba Iulia.
Odată realizată Unirea, venea la ordinea zilei ,,organizarea ţinuturilor de curând
lipite cu regatul”, urma de fapt integrarea tuturor românilor. În Puncte de orientare (25/7
martie 1919) arată că Unirea ar trebui să se transforme în unificare. Unificarea cu orice
preţ este o eroare. Mehedinţi este de părere că trebuie să se păstreze specificul fiecărei
provincii, fără nivelare. Propune căile de unificare a învăţământului.
XX
Mintea românului cea de pe urmă (20 aprilie 1919, semnează S.O., se subscrie
rubricii mai sus menţionate ,,Asupra situaţiei/ Situaţia”). Pornind de la o veche vorbă
românească, Mehedinţi examinează situaţia României în conjunctura internaţională
creată după primul Război Mondial, o situaţie care îl punea pe gânduri. Toţi s-au întors
,,împotriva noastră”. Pare că toţi presează să împartă România între Rusia şi Bulgaria.
Societatea Naţiunilor ,,a căzut în umbră”. Pentru a rezista, trebuie să ne întărim în
interior, ,,până la marginea puterii noastre ca neam şi să ne căutăm dreptatea noastră,
nu fantoma dreptăţii universale care se strecoară acum printre degetele diplomaţilor de
la Paris, ca o pulbere parfumată dar impalpabilă” s-o aşteptăm de la alţii.
În problematica şcolii, Mehedinţi ridică probleme de maximă importanţă care îi ajută
pe diriguitorii şcolii la gestionarea optimă a sistemului de învăţământ. Inspectorii şcolari
(30 apr. 1919) Protestează împotriva faptului că elevii şcolilor secundare şi ai liceelor
sunt obligaţi să poarte număr matricol, ,,un petic colorat pe mâneca hainei”, conside-
rându-l un mod poliţienesc de a creşte şi supraveghea copiii. Propune o reformă a ins-
pecţiei şcolare: inspectori tehnici, pentru specialitate; inspectori educativi - directorii
şcolilor, ,,căci numai ei pot cunoaşte pe elevi şi pot urmări zi cu zi munca tuturor
profesorilor”; inspectori administrativi - anchete şi cercetări, ,,un fel de procurori ai mi-
nisterului”. Propunerea lui Mehedinţi a fost respinsă, şcoala întorcându-se iar la ,,ins-
pectorii cu caracter politic chemaţi să inspecteze chiar materiile pe care nu le cunosc”.
În articolul Ce facem cu străinii? (7/14 mai), Mehedinţi a depăşit faza urii etnice faţă
de alogenii din hotarele României. Această aversiune se datora faptului că ,,jumătate
din neamul românesc era îngenuncheat şi lovit de unguri, austrieci, ruşi, bulgari şi
sârbi”. Deşi poporul nostru are o experienţă tristă în privinţa străinilor, propune să ne
revizuim judecata noastră asupra străinilor din interiorul hotarelor ţării, respectând
cinstit drepturile tuturor. Identificăm în cest articol multe din ideile exprimate de Me-
hedinţi în conferinţa ,,Vechimea poporului român şi legătura cu elementele alogene”, în
Antropogeografie, în Ethnos etc.
Argumentele în favoarea bunei convieţuiri etnice: vechimea culturii, dispariţia urii
confesionale, a urii de clasă şi luarea în considerare a dreptului individual sunt idei de
mare modernitate şi umanism, care depăşesc în unele privinţe ,,recomandările” Uniunii
Europene, ca să nu mai luăm în consideraţie războaiele etnice de azi: ,,Dreptate înă-
untru şi dreptate afară, iată formula pe care ne îndrumăm”. Pentru Mehedinţi, ,,Lupta
împotriva străinilor devine o întrecere locală în toate manifestările vieţii publice”.
Nici morţilor? (21-31 mai), semnalează faptul că nu cinstim cum se cuvine pe cei
rămaşi sub brazde. Arată că a propus în timpul ministeriatului său o sărbătoare a
eroilor, dar propunerea nu a fost luată în seamă: ,,Grozave timpuri şi pătimaşi oameni!”
Situaţia (21-31 mai), semnează S. O. Un protest împotriva cenzurii care se practica
în presa noastră. Aici apare dovada cenzurii, cuvântul ,,cenzură” fiind inserat în text,
cuvânt pe care l-am găsit şi semnalat şi în publicaţia ,,Duminica poporului”;
Scrisoare către cei trei miniştri de culte de sfârşitul anului 1918 (7 iunie). Se ridică
împotriva instabilităţii - a scrânciobului politic - ce a urmat după astralul an 1918.
XXI
Cangrena carierismului politic a atins toate compartimentele statului: şcoala, biserica,

până şi braţul legii.
Eminescu, (14-21 iun. 1919), semnează Soveja. Evocă, la treizeci de ani de la in-
trarea în eternitate, figura publicistului Eminescu, ,,cel mai mare poet român şi în
acelaşi timp, cel mai mare ziarist al neamului nostru”. Eminescu are trei calităţi: este un
real cugetător; are o bogată intuiţie a faptelor din lumea concretă; are autoritate morală.
Eminescu a avut o influenţă extraordinară asupra tuturor celor care au scris după el.
Referindu-se la valoarea extraordinară a publicisticii eminesciene ale cărui articole se
citesc după mulţi ani cu acelaşi interes ca atunci când au fost scrise, Mehedinţi face o
paralelă cu publicistica lui Rosetti, apărută în librării şi acesta foarte cunoscut în epocă,
director al ziarului Românul, despre care afirmă: ,,…cine ar îndrăzni să pună azi alături
pe puternicul gânditor, Eminescu, reprezentantul cel mai tipic al rasei noastre, cu super-
ficialul ziarist care nu ştia nici măcar limba românească…?”.
Educaţia este prezentă în mai multe articole, fostul ministru al ,,instrucţiunii şi cul-
telor”, legiuitorul, profesorul şi pedagogul Mehedinţi fiind un cunoscător al problemelor
şcolii româneşti: O facultate orfană - semnalează faptul că Facultatea de Teologie nu a
fost lăsată să întâmpine o solie a culturii franceze; Catedra - gratificaţie - dezvăluie un
fapt foarte grav, prin care un conferenţiar este ridicat la rangul de profesor, dându-i-se
catedra în mod ilegal - o catedră-bacşiş; Şcoli normale - prezintă argumentele care au
stat la baza Reformei propuse de Mehedinţi în 1918. Şcolile pregătitoare şi seminariile
normale ar fi fost o pepinieră pentru învăţători şi preoţi, un factor de luptă împotriva
analfabetismului; alegerea meseriei se făcea la 16-17 ani; şcolarizarea se făcea la sat,
copiii fiind feriţi de ispitele oraşului. Şcolile normale propuse de legiuitorul din 1919, C.
Angelescu, devin ,,monedă de schimb electorală”. Puţini copii ajung în şcolile de la
oraş; Scurtarea liceului - bacalaureat special - reproşează învăţământului românesc
faptul că este prea teoretic - cultură generală, ,,ameţeală generală” - cariera începe
foarte târziu; solicită introducerea examenelor anuale, pentru a se vedea a cui e vina
pentru insuccesul elevului. Propune un bacalaureat special în care elevul va fi examinat
numai la anumite materii, alese de el în funcţie de ce va voi să facă în viitor; Ce aş-
teptăm de la Universitatea din Cluj şi Cernăuţi - salută deschiderea celor două noi uni-
versităţi de la Cluj şi Cernăuţi. Va trebui ca acestea să devină focare de cultură ade-
vărată. De la cele două universităţi se cere: ştiinţă, ştiinţă aplicată şi autoritate morală
asupra tineretului.
Mai identificăm în sumarul publicaţiei un număr de articole în care Mehedinţi abor-
dează probleme sociale, politice şi geopolitice ale timpului. Mare cunoscător al ,,meca-
nicii” socio-politice europene şi internaţionale, naţionalist raţional, arată în Răspuns în
,,chestia naţionalităţilor, că ,,evreii şi alte elemente risipite în masa neamului românesc
sunt capabile de o acomodare lentă cu toată făptura neamului autohton”, atunci când
,,elementul confesional va fi atenuat de progresul inevitabil al culturii”.
Aceeaşi problemă a bunei convieţuiri etnice o ridică Mehedinţi, atunci când văduva
şi fiul contelui Tisza, fost ministru al Ungariei, care în timpul războiului luptase ,,cu sete”
XXII
pentru ,,zdrobirea naţionalităţilor” împotriva oricărui nemaghiar, arată că ,,Azi bietul con-
te e în mormânt, iar văduva lui cere ocrotire pe pământul valahilor şi nu ne îndoim că o
va avea pe deplin”. Cei trei: Tisza - Wekerle - Apponyi, au fost cei mai înverşunaţi duş-
mani ai românilor când a început războiul. Astăzi Apponyi şi Wekerle sunt morţi iar co-
roana Sf. Ştefan e scoasă la mezat. Îndeamnă statul român să aibă o atitudine corectă
faţă de cel căzut. Să nu ne bucurăm la niciun colţ de pământ străin.
În articolul Pe lângă prăpastie (15-16, 21 şi 28 iulie), semnează ,,O”, arată prin ce
primejdie a trecut ţara în timpul primului Război, dacă Germania cădea la pace cu Alia-
ţii. Cei care au împins-o în război - optimiştii - nu-şi dau seama ce se putea întâmpla dacă
Germania cerea pace şi rămânea în picioare. Ruşii, bulgarii, ungurii ne-ar fi nimicit.
În Fără perdea, (7, 14, 21 august) îndeamnă la rostirea adevărului adevărat. Adu-
când în discuţie intenţia de constituire a ,,unei organizări universale”, face un prim
portret şi un istoric al ,,globalizării”. Acest lucru nu va fi posibil până când nu se va ins-
taura ,,încrederea universului” prin: egalitatea raselor, desfiinţarea privilegiului statelor,
a împrumuturilor oneroase: România ar fi fost mai bine tratată [la Paris], dacă ar fi sa-
tisfăcut oarecari propuneri de împrumuturi oneroase…”. Aduce în discuţie ipoteza unei
păci dintre Germania şi Alianţă, după care România ar fi rămas în fundul prăpăstiei. Un
pas nenorocit - în ajunul constituantei, (15 şi 30 sept.), semnalează un fapt grav: refuzul
românilor din afara vechilor hotare de a se prezenta şi a vota constituanta. Autorul arată
că atunci când au făcut Unirea au făcut-o cu România şi nu cu suveranul, care poate
greşi, sau cu un guvern vremelnic.
Ultimele două articole: Despre noi şi Pentru ziua de mâine, semnate Publius, aduc
în discuţie o problemă de mare actualitate şi azi: modul arogant şi uneori nedrept în
care o publicaţie occidentală, Journal des Économistes, scrie despre România. În Des-
pre noi, (15 şi 30 nov.), semnat Publius, Simion Mehedinţi Respinge opiniile unui articol
din gazeta franceză Journal des Économistes din Paris care critică legislaţia noastră
bancară care ar împiedeca intrarea capitalului francez în România;
Pentru ziua de mâine, în: An I, nr. 27 şi 28, din 15 şi 31 dec. 1919, pp. 1-3,
[semnează] Publius. Să avem o statură verticală în faţa străinilor, să nu ne umilim
pentru că avem de partea noastră lupta şi munca noastră.
1. e). Conferinţele radio11. În anul 1928, a apărut Radiodifuziunea Română. La
scurt timp, după această dată, radiofonia a reuşit să capaciteze peste 1500 de mari
personalităţi din cele mai diferite domenii de ştiinţă şi cultură, care prin ,,cuvântul armo-
nios, versul duios şi sfatul luminat au pătruns până în colţul cel mai depărtat şi singu-
ratic unde cu greu ar răzbate alt mesaj” (Dragomir Hurmuzescu), s-au antrenat într-un
imens efort de înălţare spirituală a poporului român, pentru că… La Radio ascultă toată
lumea: bărbaţi, copii, femei (S. Mehedinţi).
11
Vezi S. Mehedinţi - La ceas de taină. Discursuri - Conferinţe, vol. II, ed. I, Editura
Terra, Focşani, 2001
XXIII
Doamna Simona Mehedinţi făcea o mărturisire interesantă din care se vede cum
erau receptate conferinţele radio. ,,Seara la ora opt, ne adunam cu toţii în faţa radioului
pentru că, timp de un sfert de oră, vorbea Tată Mare. Eram foarte cuminţi şi-l ascultam
cu multă atenţie”, la fel făceau şi alţi români.
În perioada 1932-1942, Mehedinţi a rostit la Radio 85 de conferinţe pe teme diferite
(cf. Bibliografia radiofonică românească). O parte din aceste conferinţe (44) alcătuiesc
materialul lucrării ,,S. Mehedinţi - La ceas de taină”, Ed. Terra, Focşani, 2001.
Bibliografia Radio ne mai dă un indiciu semnificativ privind colaborarea cu Simion
Mehedinţi şi anume că acesta şi-a rostit conferinţele numai la anumite emisiuni: Univer-
sitatea Radio, Ora satului, Ora naţiunii, Program pentru şcolari, folosind următoarele
concepte-cheie: plugar, popor, pământ românesc, sătean, muncă, dragoste de neam etc.
Am mai constatat că autorul şi-a împărţit conferinţele în patru grupe tematice:
geografice, istorice, literare şi filosofice şi conferinţe educative.
Parcurgerea acestora ne relevă lucruri foarte interesante. În primul rând, trebuie să
precizăm că toate conferinţele erau rostite în direct (live), nu exista în uzanţele timpului
înregistrarea şi apoi transmiterea în eter. De altfel, trebuie să amintim că în arhiva
Radio nu există niciun cuvânt înregistrat cu Mehedinţi. Mai trebuie adăugat că Mehe-
dinţi însuşi, respingea înregistrările radio. Într-o însemnare din memoriile sale (în curs
de apariţie), face următoarea afirmaţie: ,,Astăzi s-a transmis la Radio, Beethoven, o
adevărată blasfemie!” - transmisia unui concert la radio şi nu ascultarea lui într-o sală
de concert constituia un fapt de neacceptat pentru Mehedinţi. Desigur, că această opţi-
une lipseşte urmaşii de privilegiul de a-i auzi vocea din care înţelegi omul cu mult mai
bine, decât din scris.
E de presupus că Mehedinţi primea, mai dinainte ce temă trebuia să trateze. Îşi
nota destul de amănunţit ceea ce trebuia să spună, conţinutul propriu-zis al conferinţei,
numai că acolo ,,în cuşca lui de la Radio; în chilia de la Radio”, multe lucruri nu se mai
potriveau, fie că nu-şi doza bine timpul, fie că avea o inspiraţie de moment, mai bună şi
atunci intervenea pe text, chiar în timpul emisiunii. Presupunem că multe vor fi fost
motivele acestor intervenţii: unele se făceau sub presiunea timpului limitat al emisiunii:
Acum timpul nostru s-a terminat; Pe hârtie, am mai însemnat destule lucruri vrednice de
luare-aminte. Poate le voi înşira vreodată. Acum timpul s-a împlinit. Noapte bună!; Pen-
tru azi am încheiat. Noapte bună şi mâine dimineaţă, la lucru! Alte modificări se făceau
din considerente ,,diplomatice”. Conferenţiarul mai îmblânzea cuvântul uneori, deşi o
făcea foarte rar, altfel fiind foarte tăios. Rareori îşi menaja interlocutorul.
Unele pasaje din manuscris au fost încercuite şi tăiate, descifrându-se scrisul foarte
uşor, motiv pentru care nu au fost eliminate din textele publicate în lucrarea amintită
mai sus; alte pasaje, din contra, au fost înnegrite pentru a nu se bănui nimic din ceea
ce a notat autorul anterior.
Mehedinţi apreciază foarte mult această modalitate nouă de comunicare cu cititorii -
acum ascultători -, afirmând că la Radio, este şcoala cea mare a ţării, o şcoală pe care
o urmează toţi cei ce vor să asculte: ,,Ceasurile de la Radio sunt o frumoasă petrecere.
XXIV
Decât să meargă omul la club, la cafenea, unde fumul e gros, să-l tai cu cuţitul, ori la
cârciumă, unde boala e în toate sticlele cu rachiu (…), mai bine stai la gura sobei şi
asculţi la Radio câte în lună şi-n soare”.
Conferinţele radio completează imaginea publicistului Simion Mehedinţi. Ele ne re-
levă talentul oratoric al conferenţiarului, spontaneitatea acestuia, probitatea ştiinţifică,
angajamentul în problemele cetăţii, pe care le abordează cu instrumentele savantului,
dar şi din postura celui care a văzut şi a auzit multe în viaţă.
Vorba lui caldă, apropiată de cei cărora se adresează - ,,Iubiţi ascultători” -, sea-
mănă cu vorba humuleşteanului: acum dacă îmi daţi voie; vă spun; ce să mai zic şi eu;
nu-i cum chiteşte omul; vedeţi bine; cum am tăini noi între noi, la umbra focului de vară;
să-mi daţi voie să mai adaug şi eu ceva; atât cât mă duce pe mine capul; mă doare în
suflet; oameni buni etc.
Ceea ce surprinde este simplitatea şi firescul cu care transmite informaţii şi cu-
noştinţe dintre cele mai complexe: ,,De ce se făcuseră atâtea învoieli sau cum li se mai
zice, pacte de neagresiune, ca să nu mai dea năvală nici un neam peste alte neamuri”;
,,Am dat cinstea pe ruşine. Pământul e lucrat de mulţi numai de mântuială; vitele sunt
de haram; podgoria a ajuns de batjocură; pădurile au fost brăcuite. Ce fel de plugari
mai suntem noi? Aici, la Radio, eu nu pot auzi ce răspundeţi fiecare, de la Oraviţa până
la Cernăuţi şi de la Balcic până la Sighet”.
Conferinţele radio completează imaginea profesorului Simion Mehedinţi. Ele ne
relevă un om de o mare probitate ştiinţifică, un om angajat în problemele cetăţii, pe care
le abordează atât cu instrumentele savantului cât şi cu cele ale publicistului. Mesajul
său este percutant şi persuasiv, are o mare forţă de influenţă asupra ascultătorilor.
Mehedinţi foloseşte parabola şi exemplul ca mijloace sigure de convingere.
Problematica, foarte diversă, pe care a abordat-o în Conferinţe, a fost grupată pe
patru arii tematice:
a). Conferinţe geografie. Acestea se referă, în primul rând, la ţara noastră şi la po-
porul român. România este văzută în raport cu vecinii. Când vorbeşte despre România,
savantul relevă vechimea noastră pe aceste meleaguri. Nici unul dintre vecinii noştri nu
e localnic. Ca vecinie cu noi, ungurii au vreo mie de ani, ruşii puţin peste un secol
(1792), bulgarii la fel, iar sârbii cam o sută de ani. În privinţa hotarelor, arată că ,,cel mai
vechi şi mai bun [hotar] este marea”, al doilea este ,,tranşeea adâncă şi plină de cotituri
a Nistrului”, apoi Dunărea - în vechime era ,,dacică” -, care a devenit mult mai târziu,
,,hotar politic şi etnic”. ,,Cel mai recent hotar (şi cel mai strâmb şi cel mai slab dintre
toate), este cel care numără numai 14 ani [în 1933], adică cel care merge iepureşte pe
şesul Tisei”.
Conferinţa Vrancea este un adevărat poem închinat ţinutului natal: ,,De Vrancea nu
poate vorbi oricine, oricând şi oriunde. Întocmai ca preotul care se îmbracă cu vest-
minte deosebite când se apropie de altar, aşa s-ar cuveni să se pregătească cel care
vrea să vă spună măcar două vorbe despre bătrâna Vrance, stâlpul cel mai vechi al
ţării…”.
XXV
Conferinţa Moartea codrului românesc. Aşteptăm învierea lui… este un strigăt de

mânie împotriva celor care au ,,brăcuit” pădurile, a celor care ,,şi-au tăiat craca de sub
picioare ca Păcală”, făcând să apară pecinginile în locul codrilor de altădată.
Una dintre teoriile reluate şi dezvoltate în mai multe conferinţe este cea privitoare la
,,graniţele” Europei. ,,Europa noastră, numai pe nedrept, a fost ridicată la rang de con-
tinent”, în fapt ea este o peninsulă a Asiei, care începe de la istmul ponto-baltic pe linia
Nistrului. În sprijinul afirmaţiei sale, geograful aduce argumente ştiinţifice solide: la ră-
sărit de Nistru, pământul este neclintit. La apus, sunt cutremure şi vulcani, la răsărit e
un şes uriaş, până în Siberia. La apus, pământul e brăzdat de munţi, spre răsărit, clima
e geroasă; spre apus frigul scade; în Rusia, râurile sunt mici, dar cu debit mare. Europa
are o vegetaţie variată, pe când Rusia are trei feluri de vegetaţie: păduri mari, stepe şi
tundre. Concluzia lui este şi azi actuală: ,,La răsărit de Moldova, curge o altă lume. Ro-
mânia (…) este cea din urmă ţară europeană”.
În Conferinţele istorice, Mehedinţi dezbate şi o problemă de mare actualitate a vre-
mii sale, din pragul celei de a doua mari conflagraţii mondiale: revizuirea graniţelor. Au-
torul dă pilda cu o căpetenie care se retrăgea din război, cu tatăl rănit, în spate, pe
când femeia acestuia îşi aranja zulufii. Prin urmare, în timp ce Europa era marcată de
,,şomaj”, de ,,bugete în suferinţă”, de ,,crize” de tot felul, ,,unii ziarişti, unii parlamentari,
ba şi miniştri cu răspundere, mai găsesc destul timp să se ocupe cu nu ştiu ce bucle ale
frontierelor…”. Revizuirea graniţelor este, în concepţia lui Mehedinţi, un atentat împotri-
va păcii, iar ,,cine o preconizează, acela e în sta-re să dea foc Europei”, lucru care s-a
şi întâmplat.
Conferinţele literare şi filosofice aduc în prim-plan, Academia Română, Junimea,
Convorbirile literare şi moartea lui Socrate, pe care o aseamănă, în semnificaţii, cu
Răstignirea lui Iisus Hristos.
În anul 1916, când ţara era sub povara Păcii de la Buftea, ,,sub care rămăsesem
aproape striviţi”, Academia era singurul loc pe care mai flutura steagul ţării, ,,Academia
nu se plecase în faţa duşmanului”.
La întrebarea, dacă avem noi ,,scriitori clasici”, conferenţiarul răspunde afirmativ,
după ce lămureşte noţiunea de ,,clasic”: potrivit cu clasa, măsurat, liniştit, răspicat, prin
antiteză cu ,,romantic”: pripit, smuncit din botez, se zbate din cale-afară.
Primul scriitor clasic este poporul român: ,,poezia populară” , apoi Mihai Eminescu,
Ion Creangă: ,,un meşter care biruie prin frumuseţea podoabelor sale simple, fireşti ca
florile de câmp”; Titu Maiorescu: ,,un clasic puternic, senin, simplu şi categoric”.
Pentru Mehedinţi, Junimea a fost o mângâiere a unei capitale părăsite, o societate
,,fără statute, fără prezident, fără cotizaţii (în care) intră cine vrea şi rămâne cine poate
(şi unde), adevărul [e] în toate şi mai presus de toate”, iar revista Convorbiri literare, al
cărui director fusese şi el, este ,,cel mai vechi steag cultural al românilor”.
Condamnarea şi moartea lui Socrate, pe care o aseamănă cu Răstignirea lui Iisus,
se datorează unei mari erori din acele vremuri vechi: ,,Cine judecă drept acela şi lu-
crează drept”.
XXVI
Simion Mehedinţi arată că,,nu toţi cei care ştiu ce e drept, apucă pe calea dreaptă”,
pentru că ,,Nu ştiinţa hotărăşte calitatea socială a omului, ci caracterul”. Iată şi pilda:
,,Buruiana rea e tot rea!” Ca să scape de ea, ţăranul pliveşte recolta mereu, iar şcoala
face pe cei buni mai buni…
Conferinţele educative se adresează întregului popor român şi ridică probleme
dintre cele mai acute şi mai diverse. Înălţimea şi rectitudinea sa ştiinţifică şi etico-
morală îl îndrituiesc să dea sfaturi ,,de taină” şi altora.
La afirmaţia că nu se tipăresc cărţi, afirmă maliţios că nu prin ,,hârtie tipărită se
vindecă rănile unui popor”, pentru că vorbele sunt uşoare, iar faptele sunt grele. Cărţile
fundamentale pentru poporul nostru sunt: Evanghelia, Cartea proverbelor, Cartea cân-
tecelor, Cartea poveştilor, Cartea amintirilor (cronicile neamului), Cartea muncii, Cartea
sănătăţii. Despre necesitatea răspândirii acestor ,,Cărţi”, Mehedinţi spune şi în Dumine-
ca poporului.
La întrebarea - ,,Suntem noi plugari?” -, sfătuitorul ţăranilor afirmă răspicat că plu-
garii nu sunt toţi, tocmai de laudă, întrucât sunt multe haturi netrebnice, multe capete de
lan lăsate pradă buruienilor, mulţi nu îngrijesc vitele şi pomii…
Ca profesor, este atent la problemele stringente ale şcolii româneşti. Constată că
universitatea teoretică nu mai corespunde nevoilor noi ale societăţii. Din aceste motive,
salută înfiinţarea ,,Universităţii practice” (şcoala politehnică) şi îndrumă către această
instituţie de învăţământ, pe tinerii cu aptitudini practice. Într-o altă conferinţă, pune sub
lupa moralităţii, una dintre cele mai gingaşe meserii - magistratura. ,,Un magistrat este
un fel de sfânt printre oameni: stăpân pe sine, drept la suflet, o întruchipare a legii”.
La întrebarea, dacă facultăţile de drept făuresc adevăratul profil moral al magistra-
tului, Mehedinţi reia vechea idee din 1918, din care a izvorât ,,legea seminarului normal
superior ca un nucleu de universitate nouă, de caracter pur profesional” în care pro-
fesorii, medicii, magistraţii şi preoţii trebuie pregătiţi în şcoli speciale pentru a răspunde
comandamentelor etico-morale. ,,Statul să-şi vadă nevoile lui imediate, să-şi aleagă şi
să-şi pregătească profesioniştii lui în instituţii speciale şi cu cea mai mare grijă”.
Este neplăcut surprins că la sărbători, ca şi astăzi de altfel, bucuria Naşterii Dom-
nului este însoţită de beţii, de încăierări, de mâncare până la ghiftuială. Evocă timpurile
de altădată când oamenii sărbătoreau toate aceste sărbători cum se cuvine. În final, ca
o dojană sau ca un îndemn, întreabă ca pentru sine: ,,Care sat a pus în marginea lui o
cruce pe care a scris: aici nu e nicio crâşmă?”
Pentru săteni, mai are şi alte sfaturi pe care le dă ,,pe calea văzduhului”: ,,Stăm de
vorbă pe calea văzduhurilor, cum nimănui nu i-a trăsnit prin minte înainte de război. Mi-
nunată născocire a minţii omeneşti; De la fântâna spurcată să nu aştepţi apă curată…;
Sănătatea este cea dintâi avere…; Căsătoriile să se facă cu socoteală: sănătos cu
sănătos…; Flăcăul bicisnic nu era primit la căsătorie, măcar să fi fost învelit cu aur…;
Părinţi bolnavi, copii bolnavi…; Satul de altădată era un sat sănătos. Doar trei boli
bântuiau pe atunci: ciuma, holera vărsatul. Cine scăpa trăia până la adânci bătrâneţi…
etc.”.
XXVII
La Moartea codrului românesc mai adaugă o conferinţă: Semnul omeniei - Munca,

al cărei subtitlu, Pădure măcelărită, aduce în discuţie, dilema Pădurea sau arătura? Ce
ar trebui să aleagă omul? Iată cum rezolvă Mehedinţi această întrebare: ,,Codrule, Mă-
ria Ta, să nu te superi… aici i-ar sta mai bine unui lan de grâu…, trage-te mai la o
parte!...”.
Geograful trage un semnal de alarmă asupra tăierii nesăbuite a codrului străbun,
asupra degradării izlazului - pământul nimănui, pământ lăsat de izbelişte, care se de-
gradează permanent, ireversibil, iar în locul falnicilor codri de altădată, apar ,,pecin-
ginile”.
O altă problemă greu de rezolvat este aceea a copiilor nedoriţi, a familiilor cu mulţi
copii, care n-au resurse materiale să-i crească. Mehedinţi propune înfiinţarea a trei-
patru leagăne puternice, pentru ,,copiii condamnaţi la moarte”.
Conferinţele diverse zugrăvesc pentru ascultători, două icoane de suflet, ale
poporului românesc: Ţara Năsăudului şi Malul Nistrului.
Prezentarea ţării Năsăudului reprezintă o datorie de suflet pentru bunii români de
pe aceste locuri. Într-un ţinut de mare frumuseţe, alături de: ,,munţi mari, păduri frumoa-
se, izvoare de leac”, călătorul va mai întâlni pe aici, ,,un neam de oameni care, cu ade-
vărat, fac cinste neamului românesc”.
Venind dinspre Moldova, întâlneşti aici un ţinut cu totul şi cu totul diferit. ,,Găseşti
un şir de munţi care, din loc în loc, au un fel de cucuie rotunde ca nişte muşuroaie de
furnici”.
Ţinutul Năsăudului are şi o istorie dintre cele mai interesante. Aici a înflorit cândva
meşteşugul extracţiei metalelor, a băieşitului. Mai târziu, aici s-au înfiinţat şcolile grăni-
cereşti din care au ieşit cei mai ,,inimoşi povăţuitori ai neamului”: Andrei Mureşianu,
George Coşbuc, Liviu Rebreanu şi alţii.
Pentru geograful Mehedinţi, Nistrul ,,este una dintre cele mai frumoase ape ale ţării
- poate cea mai frumoasă”. Frumuseţea lui rezidă în malurile sale care nu lasă apele,
când se umflă, să rătăcească pe câmpii. ,,Vadul lui adânc şi frumos sculptat în piatră
(…), apa lui adâncă, lină aproape ca un lac, în care ziua se oglindesc norii, ori seninul
cerului, iar noaptea luceferii”.
Nistrul este hotarul dintre două lumi diferite, iar graniţa dintre aceste lumi o face
şirul de cetăţi de pe malul Nistrului: Hotin, Soroca, Tighina şi Cetatea Albă. Aici este
ultima graniţă apărată dintre Europa şi Asia. ,,La răsărit, în câmpia rusească nici urmă
de cetăţi. În bălăriile stepei, cea mai bună apărare este fuga şi ierburile aprinse în calea
duşmanului”.
Nistrul a intrat în conştiinţa românilor prin poezia lui Alecsandri: Dan, căpitan de plai
şi prin versul lui Eminescu: De la Nistru pân’ la Tisa… care, şi azi, răsună în sufletul
tuturor românilor.
Conferinţa Spiritualizarea graniţelor ridică o problemă de geopolitică, diplomaţie şi
de patriotism. La început, statele căutau învecinarea cu pustietatea. Astăzi, la graniţe
,,se cumpănesc puterile ţărilor învecinate”. La Salamina, a biruit sufletul. Ce s-a ales
XXVIII
apoi de graniţele materiale ale lui Gingis-Han - nimic, pe când ,,graniţa spirituală care îi
legase atunci pe greci, a rămas neclintită şi a rezistat tuturor vânturilor şi valurilor”.
Graniţa unui popor se întinde până unde ,,se simte puterea prestigiului său intelectual,
moral şi artistic”. Lângă formula lui Litvinov - ,,pacea este indivizibilă” -, Mehedinţi pro-
pune formula românească a lui Titulescu - ,,adevăratele graniţe sunt cele spirituale”,
pentru că, spune autorul, ,,valoarea unui popor nu se măsoară după lungimea grani-
ţelor, ci după înălţimea culturii”.
În anii când în toată Europa se auzeau armele zăngănind, Simion Mehedinţi pleda
pentru formula geopolitică a graniţelor inalienabile, pentru formula păcii.
Presimţind uraganul care se va abate asupra întregii lumi, asupra României, în iu-
nie 1940, se adresează prin conferinţa Cuvinte către ostaşi, celor de la fruntariile pă-
mântului românesc.
Pentru sfătuitorul cel cu părul cărunt, care cunoaşte şi preţuieşte ,,ţărâna pămân-
tului românesc”, ţara este întocmai ca o moşie care trebuie administrată cum se cuvine,
dar trebuie şi apărată. El ştie, ca nimeni altul, să înflăcăreze ostaşii care stau de pază la
hotare: ,,Ostaşi ai României, gândiţi-vă la pământul ţării! Gândiţi-vă la părinţii, fraţii şi
copiii voştri! Gândiţi-vă la robia şi sărăcia care vă aşteaptă, dacă aţi lăsa hotarele o
clipă - linişte în faţa duşmanului. Hotărâre şi iureş viforos, când trebuie şi unde trebuie.
Să nu uitaţi un lucru: cine va birui acum, biruitor rămâne pentru totdeauna”.
Prin Conferinţele radio, Mehedinţi se dovedeşte un maestru al comunicării orale.
Mesajul său este foarte bine organizat. Foloseşte cu uşurinţă şi forţă de persuasiune
stilurile: ştiinţific, literar şi publicistic. Stilul său este clar concis, precis, corect, natural,
simplu, firesc şi convingător. Aşa cum observam mai sus, în special în articolele din Du-
mineca poporului, Mehedinţi scrie şi, iată, în conferinţe, vorbeşte pe înţelesul tuturor,
ajunge la sufletul fiecăruia, de la savant la ultimul plugar, de la vlădică până la opincă.
În conferinţe, mai mult decât în presa scrisă, folosind avantajele limbajului oral, Me-
hedinţi se dovedeşte un mare orator. Am mai exprimat regretul că nu a rămas nicio con-
ferinţă înregistrată pentru că atunci am fi înţeles multe şi din vibraţia interioară a confe-
renţiarului, aşa cum înţelegem şi suntem cuceriţi de vocea lui George Călinescu şi de
alte voci rămase în ,,Fonoteca de aur” Radiodifuziunii Române.
Conferinţele sunt prilejuri de ,,întâlniri”, de ,,tăiniri” cu cei care vor să-l asculte. Con-
ferenţiarul cel cu părul cărunt, stă puţin de vorbă despre griji şi socoteli. Urmărind lumi-
narea şi întărirea sufletului, sfătuitorul dă dovadă de o remarcabilă gândire critică: ,,Să
nu vă supăraţi dacă voi spune lucrurile pe şleau… Încep cu lucrurile de laudă, pe urmă
va veni şi rândul păcatelor, să spunem şi păcatele, să ne mărturisim”.
Fraza lui Mehedinţi, fără prea multe arabescuri, curge lin şi aşezat. Pentru a fi mai
convingător, bunul sfătuitor presară în zicerea sa, multe proverbe, zicători, sintagme
populare, uneori, uşor modificate, pentru a le da mai multă forţă de sugestie: ,,O vorbă
românească spune: când n-ai fragi, mănânci şi căpşune, iar dacă n-ai nici căpşune, te
mulţumeşti şi cu frunzele căpşunilor… Măcar să le vezi ori să le pipăi. Tot e ceva” sau
XXIX
,,Chiar o buturugă mică poate răsturna un car mare, dacă ştii s-o aşezi bine în faţa roţii
duşmanului”.
Alături de date ştiinţifice din varii domenii, autorul foloseşte, cu măiestrie, personifi-
carea: vulcanul se întărâtă, malurile… opresc apa să rătăcească; inversiunea: inimosul
dascăl, adâncul Nistru, adevărate străji, bărboşii călăreţi, frumosul rai; epitetul: seninul
bătrân, ape nevoiaşe, râuri barbare, graniţă sufletească, nuia vrăjită etc.
Comparaţia este figura poetică cea mai frecventă: stă la îndoială cum stă limba
cântarului; cum îmbrăţişează flacăra tăciunii; Junimea s-a născut ca o mângâiere a
Iaşilor părăsiţi de îmbulzirea politică; vorbele urmau ca un prohod; ca o făclie a nea-
mului; lava înaintează încet ca o omidă; munţii aceia… ca nişte cocoaşe pleoştite; ca
mlădierile unui balaur.
Imaginea apei Nistrului are valenţe poetice remarcabile: ,,Ca o funie care, necon-
tenit, se împleteşte şi se despleteşte, aşa se împarte necontenit şi iarăşi se uneşte apa
din albia unui râu”.
Pentru a da relief exprimării sale, conferenţiarul schimbă planul temporar în care se
petrec unele fapte sau ni se prezintă ca un alter ego, la persoana a treia: ,,V-am spus
că vă vorbeşte un om cărunt. Omul acela a avut un mare noroc în viaţă: s-a născut în
fundul unui sat de munte din părţile Vrancei. Tatăl lui ştia numai carte bisericească ve-
che, iar mama lui nu ştia nici să se iscălească. Mare noroc, fiindcă de la dânsa am aflat
cum se vorbeşte româneşte, fără cuvinte străine,cum sunt multe prin cele cărţi”.
Concluzia cu sens aforistic dă mesajului său o mare forţă de persuasiune: ,,De
omul însemnat să te fereşti; Cum gândeşti, aşa făptuieşti; Lumea nu se îndreaptă cu
umărul; Concurenţa e un război pe viaţă şi pe moarte; Cărturarii ageamii au scos cu-
vântul culturalizare; Neamul care nu e unit, e pierdut; Ne dogoreşte obrazul de ruşine;
Să dai şi să fugi; Una să fim…”.
Parcurgând conferinţele rostite la radio de către Simion Mehedinţi, putem înţelege
mai bine şi mai deplin polivalenţa savantului.
Din aceeaşi perspectivă istorică, vom percepe aceste texte ca pe nişte mărturii
,,concrete” ale efervescentei perioade interbelice, o perioadă pe care azi o idolatrizăm,
dar care a avut şi multe umbre. Observăm asemănări incredibile cu ceea ce se întâm-
plă astăzi din care ar trebui să tragem învăţăminte, dar se pare că omul nu înţelege ni-
mic din păţaniile înaintaşilor.
Dincolo de aceste observaţii, constatăm că afirmaţiile, explicaţiile şi argumentele de
atunci sunt valabile şi astăzi, semn că şi pe această coordonată, Mehedinţi ne-a lăsat o
,,dovadă pipăită” de mare valoare documentară, ştiinţifică şi artistică, ce stă sub sem-
nul perenităţii, o lumină care să ne călăuzească în drumul nostru prin vremile grele de
astăzi, ajutându-ne la împlinirea speranţelor în viitor.
* * *
XXX
1. f. DUMINECA POPORULUI, foaie pentru ridicarea poporului

(14 sept., 1914 - 15 august, 1916; 23 sept., 1918 - 15 decembrie 1933)
XXXI
Am afirmat cu altă ocazie, că Mehedinţi a fost unul dintre cei mai mari pu-
blicişti români şi credem cu toată convingerea că aşa şi este.
Faptul că Mehedinţi a fost după război într-un con de umbră aproape total,
faptul că a condus Convorbirile literare, fiind repudiat de literaţi, faptul că nici
chiar geografii n-au promovat ,,brandul” Simion Mehedinţi în totalitatea sa,
faptul că a condus Buletinul Societăţii Regale Române de Geografie, o publica-
ţie ştiinţifică şi că era foarte direct în tot ce scria, fiind considerat o ,,cobe”, în
epocă şi datorită altor… ,,fapte”, opera sa publicistică este aproape necunoscută.
Pentru ca cititorul contemporan să-şi facă o imagine cât mai apropiată de
realitate, privind publicistica lui Simion Mehedinţi, am prezentat în preambulul
excursului nostru în publicaţia Dumineca Poporului, datele generale despre ce-
lelalte publicaţii conduse sau iniţiate de savant.
Pentru a ne face o imagine cuprinzătoare asupra rosturilor pe care Mehe-
dinţi le-a atribuit presei şi asupra scrisului său, ne-a fost de mare folos articolul
Eminescu12, în care, la 30 de ani de la intrarea în eternitate, a celui mai mare
poet şi ,,îndrumător” al poporului român, Mehedinţi omagiază activitatea ,,ne-
întrecutului publicist”.
Cu mare exactitate, autorul arată care au fost calităţile ce au făcut din Emi-
nescu ,,cel mai mare ziarist al neamului nostru”:
a). un real cugetător, ,,nimeni nu a îndrumat mai bine opinia publică în pro-
blemele vieţii contemporane”;
b). cunoscător al ,,faptelor de intuiţie concretă”, a limbii şi culturii, a vieţii
publice;
c). autoritate morală, ,,însuşire foarte rară în viaţa publică”.
Desigur că relevarea acestor calităţi necesare unui publicist, ne aduce în con-
temporaneitate şi fără să vrem apreciem sau dezavuăm pe cei care scriu astăzi
în publicaţiile noastre ,,independente”, folosind această scară de evaluare.
Pe tot parcursul cercetării operei publicistice, am urmărit să vedem dacă
Mehedinţi s-a condus după această grilă în activitatea sa de redactor şi director
al publicaţiilor pe care le-a condus şi le-a îndrumat.
Prin această întreprindere încercăm să aducem în prim plan, după biobibli-
ografia Mehedinţi, conferinţele radio şi latura publicistică13 a operei unuia din-
tre cei mai mari savanţi şi oameni de cultură din România.
* * *
În ziua de 14 septembrie 1914 - Ziua Crucii -, Simion Mehedinţi a lansat cea
mai ,,originală” publicaţie din publicistica românească de la începuturile ei şi
12
S. Mehedinţi - Eminescu, în: Munca, Bucureşti, anul I, nr. 10-11, 14-21 iun. 1919, pp. 1-3;
13
Vezi şi: Costică Neagu - Simion Mehedinţi, biobibliografie, ed. Terra, Focşani, 2003; S.
Mehedinţi - La ceas de taină. Discursuri. Conferinţe, vol. II, Ed. Terra, Focşani, 2001; Costică
Neagu - Simion Mehedinţi, prozator şi publicist, Ed. Terra, Focşani, 2009.
XXXII
până în ziua de azi - Dumineca Poporului, foaie pentru îndreptarea poporului.

Publicaţii dedicate poporului au mai fost, dar publicaţii care să urmărească edu-
carea permanentă a ,,poporului de jos”, a ,,locuitorilor din sate şi a muncitorilor
din târguri”, nu au mai fost.
Cel care plecase din Soveja - Ţara Mioriţei - şi urcase pe culmile cele mai
înalte ale ştiinţei, a fost preocupat în permanenţă de soarta alor săi.
Cel care, după modelul biblic, îşi crease propriul ,,decalog”, cel pentru care
munca era sensul adevărat al existenţei umane - ,,o nevoie a omului ca respira-
ţia, circulaţia şi alte activităţi ale organismului” -, spune că ,,Şase zile să mun-
ceşti, iar ziua a şaptea odihneşte-te cu gândul la ceea ce ai muncit şi, mai ales,
la ceea ce-ţi rămâne de muncit”.
Şi pentru că duminica este zi de odihnă, dar şi de reflecţie, Mehedinţi a ho-
tărât să-i dea poporului acest ,,tovarăş” - foaie săptămânală, care să-l însoţească
toată săptămâna şi să-l ajute să-şi organizeze munca şi viaţa.
,,Cuvântul către cititori - De vorbă cu cititorii” va deveni, săptămânal sau
bilunar, un prilej şi un loc întâlnire de la care sfătuitorul celor mulţi nu va lipsi
niciodată, timp de 17 ani, chiar dacă pe umerii săi erau foarte multe greutăţi:
activitatea didactică, activitatea ştiinţifică Convorbirile literare, Buletinul Soci-
etăţii Române Regale de Geografie, ministeriatul instrucţiunii şi cultelor etc.
Încă din articolul inaugural, un adevărat jurământ de credinţă făcut poporu-
lui său, directorul publicaţiei trasează direcţiile principale pe care se va axa re-
vista şi de la care nu va abdica niciodată: ,,adevărul şi dreptatea” - ,,În foaia
asta, vom căuta să spunem numai adevărul şi să ajutăm din toate puterile drep-
tatea”.
Fără trufia de a-şi aroga întâietatea absolută în demersul său, fondatorul
,,Duminecii” precizează că ,,Au mai încercat şi alţii, dar mulţi au căzut la fund.
Pe unii i-a ademenit câştigul bănesc, pe alţii i-a ispitit proasta mândrie de sine,
iar pe alţii i-a muşcat de inimă şarpele politicei de căpătuială şi de aceea s-au
rătăcit şi au rătăcit şi pe cei dimprejur”.
Atunci când cititorul va constata aceeaşi rătăcire şi la cei de la Dumineca
Poporului, este îndemnat să arunce ,,foaia noastră în foc”, dar până atunci
,,citeşte-o cu luare aminte, căci e o jertfă pentru tine, scoasă din inimă curată”.
Convins de faptul că revista este un adevărat sfătuitor al sătenilor, Simion
Mehedinţi îşi îndeamnă cititorii să coase ,,foile”, pentru că acestea se vor cons-
titui într-o adevărată ,,carte de învăţătură”14.
14
Notă: Precizăm că noi înşine, în truda noastră de a desluşi drumul Duminecii, am bene-
ficiat de sfatul lui Mehedinţi. Astfel, am găsit la Anticariatul din Focşani, colecţia Duminecii
Poporului pe anul 1925, strânsă şi legată de G. G. Florea, controlor poştal din Zalău, Judeţul
Sălaj. Iar distinsul dascăl Ghiţă Nazare din Galaţi, cunoscând preocupările noastre în privinţa
recuperării operei mehedinţene, ne-a oferit colecţia aproape completă a Duminecii Poporului
pe anii 1922-1929 şi 1931-1933, pentru care îi mulţumim respectuos şi cu această ocazie.
XXXIII
Din memoriile lui Simion Mehedinţi, aflăm că el a plănuit să scoată această

publicaţie încă din anul 1907 - ,,Când i-a propus Haret [lui Vintilă Brătianu n.
e.], să scoatem un ziar pentru popor (eu propusesem ca titlu Dumineca) şi când
i-am spus să luăm pe dl Neniţescu ca garanţie de imparţialitate”15.
Trebuie precizat că generaţia de intelectuali patrioţi ai timpului era preocu-
pată serios de ,,Chestia ţărănească” despre care Spiru Haret a scris un amplu
studiu cu acest titlu, în anul 1905, studiu care i-a atras multe reproşuri din par-
tea oficialităţilor care l-au calificat ca ,,instigator”.
Până la urmă publicaţia Dumineca Poporului a apărut în anul 1914 în preaj-
ma primului Război Mondial, moment istoric de cumpănă pentru noua ordine
europeană care se întrevedea la orizont şi pentru soarta naţiunii române.
Simion Mehedinţi a pornit aproape singur la drum şi a scos Dumineca Po-
porului la început, pe speze proprii, acesta scriind personal primele numere. De
altfel, prima ,,semnătură”, cu iniţiale (A. B.), apare în numărul 3 (28 sept. 1914),
iar prima semnătură cu numele întreg (Pr. Ioachim C. Stănescu, duhovnic de
război, Regimentul 23, Infanterie), apare în numărul 5 (12 oct. 1914), după
care apar alte nume…, un seminarist, un student etc.
Colecţia provine de la un singur abonat - Constantin Gav.[rilă] Ene, Satul Gura Idrici,
Comuna Roşieşti, Judeţul Fălciu (azi Judeţul Vaslui), care a legat cu grijă ,,foile”, realizând
câte un volum pentru fiecare an.
Această colecţie a aparţinut doamnei prof. Viorica PUNGOCI din Galaţi, reputat profesor
de biologie, pensionară. A fost profesoară la Şcoala nr. 24 din Galaţi, prima şcoală cu
învăţământ în limba română din Galaţi (1832, primul învăţător fiind Toma Giuşcă).
Doamna profesoară Viorica Pungoci a fost 14 ani, director de şcoală. Are colecţia „Dumi-
neca Poporului” moştenire de la tatăl Domniei sale, profesor de biologie Ioan Tăzlăoanu, direc-
tor la Liceul Naţional din Iaşi şi prof. la Facultatea de biologie a Universităţii „Al. I. Cuza” din
Iaşi. Acesta a primit colecţia de la bunul său prieten G. D. Kirileanu, din Piatra Neamţ, mem-
bru corespondent al Academiei Române, şeful Bibliotecii Curţii Regale, consilier al Regelui
Carol I.
Atunci când acest volum va fi realizat, ne angajăm ca să trimitem câte un exemplar pentru
doamna profesoară Viorica Pungoci, un exemplar pentru biblioteca Şcolii din Comuna Idrici,
un exemplar pentru Biblioteca ,,V. A. Urechia”, Galaţi şi pentru eventualii urmaşi ai lui
Constantin Ene, ca semn de omagiu pentru seriozitatea şi grija cu care abonatul menţionat mai
sus, înţelegea să urmărească şi să lase urmaşilor o publicaţie pe care o găsea foarte utilă pentru
semeni.
Iată măcar trei nume din două provincii istorice - Moldova şi Transilvania - care au răs-
puns chemării lui Simion Mehedinţi şi Duminecii Poporului.
Mulţumim, de asemenea, Bibliotecii Academiei Române care ne-a înlesnit accesul la
colecţia Dumineca Poporului, pentru a ne completa editorialele lui Simion Mehedinţi care ne
lipseau şi de care am avut mare nevoie.
Mulţumim lui Dumnezeu pentru acest dar nesperat şi-i pomenim în veci pe cei numiţi mai
sus!
15
S. Mehedinţi - Caiete, vol. I, Ed. Terra, Focşani, 2012, p. 105.
XXXIV
Încet, încet, publicaţia va căpăta colaboratori voluntari, cu toate că multe

materiale care vor apărea pe tot parcursul apariţiei acesteia, vor fi nesemnate.
La fel ca şi la Convorbiri literare, la Dumineca Poporului, colaborările nu
se plăteau - americanismul literar -, ,,condeiele nu erau arvunite”.
Din lectura materialelor nesemnate, apreciem după ideile şi stilul scriiturii,
că cele mai multe dintre cele ,,nesemnate”, au fost scrise de Simion Mehedinţi.
Mai precizăm că aproape toate editorialele scrise de Simion Mehedinţi nu au
fost semnate. Doar sporadic, directorul Duminecii semnează unele articole, în
special pe cele care au mai fost publicate cu alte ocazii, în alte publicaţii sau
lucrări, cu numele Soveja, Mehedinţi , S. M. sau S. Mehedinţi.
Observarea atentă a paginii de titlu ne relevă elemente care exprimă uni-
citatea publicaţiei, dar şi dinamica acesteia.
Alături de titlu: Dumineca Poporului/ Duminica Poporului, publicaţia are
paradigma ,,Un neam, un suflet, un hotar”, care mai târziu va deveni ,,Un neam
un suflet, un hotar şi o credinţă”. Aceste concepte erau vitale pentru existenţa şi
continuitatea neamului românesc pe aceste meleag, în bătaia tuturor furtunilor
din toate punctele cardinale.
Această paradigmă aduce în prim-plan elementele fundamentale ale exis-
tenţei noastre ca popor: naţiunea - secolul naţionalităţilor, ţara şi credinţa - pi-
lonii pe care s-a sprijinit acest neam de-a lungul veacurilor. Să nu uităm că ne
aflăm în preajma Primului Război Mondial, când România stătea în espectati-
vă, calculându-şi şansele pe care le-ar putea avea după terminarea ,,încăierării”.
În privinţa viitorului aliat, a câştigului pe care l-ar putea avea România în
ce priveşte marele ideal naţional - Unirea cea Mare -, Mehedinţi cere cumpă-
nire şi unitate în jurul regelui şi al guvernului, singurii care pot hotărî drumul
pe care trebuie să apuce ţara.
Mai îndeamnă la prudenţă foarte mare, deoarece România se află într-o
,,horă de duşmani”, fiecare dintre vecinii noştri stăpânind teritorii româneşti şi
nefiind dispuşi să cedeze măcar o palmă de pământ: ,,Aşadar, sfârşitul războiu-
lui se apropie şi noi ştim bine că vecinii ne urăsc atât de mult, încât au pus cru-
ce la căpătâiul românilor din Basarabia şi de peste munţi. Ruşii ne cer să mer-
gem cu ei, dar să zicem Basarabiei, veşnica pomenire! Ungurii tot aşa, să fim de
partea lor, dar despre pământul şi neamul românesc de peste munţi, pace bună!
Nici că se poate stare mai grea, căci ni se cere să ne prindem tovarăşi cu un
călău. Ce va face România? (…) La ura vecinilor, nu trebuie să adăugăm şi
mişelia înăuntru, aşa cum fac atâţia pătimaşi, ci din toate piepturile să nu se
audă decât un glas: Trăiască România!”
Specificul revistei - ,,Foaie săptămânală” -, devine, începând cu nr. 6, ,,Foaie
săptămânală pentru ridicarea norodului”, pentru ca din 16 noiembrie 1914 să
devină ,,Foaie săptămânală pentru ridicarea poporului”, lucru firesc deoarece
XXXV
norod este un cuvânt de origine slavă care are şi un sens peiorativ - nărod sau
cum suna o butadă - ,,Poporu-i nărod şi ştiinţa-i năucă - nauka.”
Revista este scrisă de cinstita preoţime, de vrednicii învăţători şi se adre-
sează ,,Societăţilor preoţeşti; societăţilor de învăţători, institutori şi profesori;
soci-etăţilor de plugari; Societăţii Naţionale de Agricultură; sindicatelor agricole,
băn-cilor populare etc., precum şi tuturor celor care au de spus un cuvânt cinstit
pentru învăţătura poporului românesc în viaţa de toate zilele”.
Adresa revistei, unde se trimit scrisorile şi articolele, se află în Bucureşti, pe
strada Dimitrie Racoviţă, nr. 12, în casa lui Simion Mehedinţi, unde se ţineau
uneori şi şedinţele Convorbirilor literare sau ale Junimii.
Toate aceste înscrisuri încadrează o grafică cu un triptic sugestiv: biserica,
şcoala primară rurală şi satul, oamenii, cei care citesc… Dumineca Poporului.
Din 23 septembrie 1918, de când se reia apariţia revistei după război, pe
frontispiciul publicaţiei apare paradigma Legii eforiilor şcolare: Nu poate statul
ce poate satul, Satul poate mai mult decât statul., Nu uitaţi că satul poate mai
mult decât statul sau Acum ori niciodată.
Aşa cum precizam mai sus, foaia Dumineca Poporului este rodul dragostei şi
jertfei lui Simion Mehedinţi şi a celor de la Dumineca, închinat poporului român.
Imediat după articolul-program, Simion Mehedinţi se adresează celor care
sunt adevăraţii stâlpi sufleteşti ai satelor: cinstita preoţime şi vrednicii învăţători.
Aceştia vor fi cei care împreună cu directorul ,,foaei” vor duce timp de 17 ani
adevărul, dreptatea şi îndemnul la muncă în rândurile sătenilor şi ale muncitori-
lor de la oraşe, în rândurile celor care ,,trăiesc din muncă şi pentru muncă”.
Astfel, ,,menirea preotului este să poarte grijă de sufletul poporenilor săi de
la naştere şi până la moarte”. Îndeamnă preoţii să predice scurt şi pe înţelesul
poporului şi le trimite în ajutor o foaie care poartă cinstitul nume ,,Dumineca
poporului”.
Dacă primele zile din săptămână sunt dedicate muncii, ziua a şaptea se cu-
vine să fie a sufletului. Preoţii sunt cei care trebuie să vegheze ca să nu mai fie
XXXVI
spurcate cu sudălmi: crucea, biserica, botezul, Evanghelia, ci să fie cinstite, iar

,,sufletul să fie spălat de rugina păcatului”.
În finalul apelului, S. Mehedinţi rosteşte un înflăcărat îndemn către slujito-
rii altarului: Preoţi, porniţi cu ,,crucea în frunte”! În ziua când sufletul va fi cu-
răţit, va începe şi în ţara noastră o viaţă mai creştină. Altfel, degeaba spălaţi pa-
harul pe dinafară”.
Apelul către ,,vrednicii învăţători”, pleacă de la o idee ancoră pe care Me-
hedinţi o ridică în opera sa pedagogică - educaţia permanentă -, idee pe care a
slujit-o de când a devenit profesor de geografie (1900), prin Colocviile profe-
sorilor de geografie, dar mai ales prin Congresele profesorilor de geografie
(1904-1938): ,,De pretutindeni auzim plângerea că mulţi copii, după ce ies din
şcoală, uită până şi scrisul şi cititul, adică ogorul ajunge iar pârloagă”.
Prin Dumineca Poporului, directorul acesteia îşi propune şi alte obiective
decât prin cărţile de şcoală sau de la bibliotecă, anume educarea tinerilor şi bă-
trânilor, ,,spre mulţumirea sufletului şi spre folosul gospodăriei” şi în felul a-
cesta, şcoala se va muta în casa fiecăruia, iar ,,învăţătorul va privi de departe,
cum ogorul îngrijit de el rodeşte mereu. Cu fumul tutunului dintr-o săptămână,
săteanul se va alege cu un tovarăş cinstit pentru cele 52 de duminici ale anului”.
Numărul inaugural anunţă în fapt, structura ulterioară a revistei, chiar dacă
în timp numele unor rubrici îşi mai schimbă forma, acestea se vor regăsi pe tot
parcursul apariţiei.
Articolul de fond ,,Cuvânt către săteni”, va fi şi editorialul revistei, fiind
scris de Simion Mehedinţi, dar nesemnat.
Înainte de război, cele mai multe editoriale se numeau ,,Săptămâna”,
deoarece autorul acestora urmărea cu atenţie situaţia de pe front, situaţia din
România, toate acestea fiind adevărate studii de geopolitică, autorul lor încer-
când să desluşească riscurile şi avantajele neutralităţii, precum şi câştigurile ţă-
rii noastre după această conflagraţie mondială.
După război, cele mai multe editoriale se intitulează ,,De vorbă cu cititorii”,
,,Un sfat” etc., titlu care exprimă nu se poate mai bine, vocaţia educativă şi sfă-
toşenia lui Mehedinţi. În ,,sfaturile” sale cu cititorii, Mehedinţi nu ezită să pună în
discuţie metehnele tuturor românilor de la vlădică până la opincă.
Structura publicaţiei a fost următoarea: editorial; cultură populară; gospo-
dărie (educaţie pentru sănătate, educaţie pentru muncă); educaţie moral-creş-
tină - Evanghelia din dumineca în care e apărut revista, ,,să se citească de cei
care întâmplător n-au putut merge la biserică”; întrebări - sondaje de opinie;
ştiri din ţară şi din lumea largă; reforma şcolii; publicitate; poşta redacţiei etc.
1). Editorialul este coloana vertebrală a oricărei publicaţii de. În cazul Du-
minecii Poporului, editorialistul a fost, pe tot parcursul apariţiei, directorul pu-
blicaţiei şi nimeni altul. Citite cu atenţie, editorialele (cca. 554), se constituie
XXXVII
într-o cronică săptămânală sau bilunară a societăţii româneşti din perioada

1914-1933
Editorialistul este cel care dă direcţia publicaţiei. Toate celelalte materiale
şi redactori, fie ocazionali, fie permanenţi, pledează şi se înscriu în direcţia dată
de directorul sau de ideologul ziarului - educarea poporului.
În cazul Duminecii Poporului, toate editorialele, cu excepţia a 2-3, au fost
scrise de Simion Mehedinţi. Deşi, aşa cum precizam mai sus, nu au fost sem-
nate decât sporadic (Soveja; S. M.; S. Mehedinţi), în fiecare cuvânt aşezat pe
hârtie, se simte gândul, sufletul şi ideile ,,directorului Duminecii”.
O privire atentă, asupra editorialelor Duminecii Poporului, ne relevă faptul
că ,,foaia pentru ridicarea poporului” este o publicaţie care, aşa cum reiese din
articolul-program, slujeşte adevărul, dreptatea şi munca. Fiecare cuvânt scris
îndeamnă la muncă cinstită şi adevărată, la munca pusă în slujba semenilor.
Editorialele din perioada 14 septembrie 1914-15 august 1916, au în ,,vizor”
poziţionarea României faţă de ,,Războiul cel Mare” şi se constituie într-o
adevărată cronică săptămânală a situaţiei politice, sociale şi economice a
României antebelice. Multe dintre ele au titlul generic ,,Săptămâna”.
Editorialistul prezintă situaţia incertă a ,,încăierării” europene: ,,…până şi
prinţii s-au bătut de-a valma cu soldaţii şi au murit frăţeşte în fruntea oştilor”.
(21 sept. 1914). El are un ton sfătos, povestind pe îndelete, fapte cu rezonanţă
de legendă: ,,La o aripă a oştilor, le-a stat împotrivă din partea nemţilor, un ge-
neral, mare meşter, unul Hildemburg, un moşneag care ieşise din armată, fiind-
că nu mai putea încăleca pe cal. (…) Şi aşa de bine a întocmit moşneagul lu-
crurile, că a spart toată puterea muscălească.” (21 sept. 1914).
Războiul încă ,,nu e hotărât”. Intrarea României în război pluteşte într-o
apăsătoare incertitudine. Poporul trebuie să privească atent şi cu încredere la
Rege şi la guvern şi să nu asculte ,,prorocii mincinoşi”.
Această ,,încăierare” are dimensiuni epopeice: ,,Azi orice oştire e ca un ma-
re oraş, târăşte după sine un mare calabalâc: muniţie, făină, cuptoare, cirezi de
boi, fân pentru cai, lemne pentru poduri, spitale şi câte toate”. (28 sept. 1914).
Toate războaiele câte au fost până azi pe pământ, ,,s-ar putea cuprinde numai în
războiul de azi”.
Alături de aceste opinii de importanţă gravă, apar sfaturi practice, la fel de
importante: (culesul porumbului) - ,,e spaimă ce repede a crescut numărul bol-
navilor de pelagră” -, situaţia muncitorilor bolnavi sau a copiilor ,,care nu mai
încap în şcoli” etc.
În această conjunctură europeană a murit Regele Carol I, iar la conducere a
venit Ferdinand I, care în primele cuvinte către popor a spus: ,,Vă aduc încre-
derea unui părinte în copiii săi”.
XXXVIII
De la începutul războiului, se aşteaptă gândul ţărilor mari… ,,fiecare fă-

găzduieşte că va face ceva, dar nu din al lui, ci numai de la altul”. (2 nov.
2014).
La noi, părerile privitoare la intrarea în război sunt diferite - unii vor să in-
trăm grabnic în război, alţii nu, dar Simion Mehedinţi spune că ,,nădejdea cea
mare e în chibzuinţa regelui” şi în guvern, iar noi trebuie ,,să tăcem şi să ne
pregătim”, iar mâine când va suna ceasul cel greu să fim pregătiţi cu toţii.
Semnalează actele de binefacere ale regelui: ,,zilele trecute, M. S. Regina
Maria a dăruit 50 de mii de lei pentru ajutorarea celor ce s-ar întâmpla să fie ră-
niţi în război” (1 febr. 1915), precum şi alte acte de caritate pentru biserici,
şcoli, meseriaşi, plugari şi ,,pentru a ajuta fetele oştenilor”.
În preajma intrării noastre în război, dar şi după încheierea acestuia, repetă
aproape obsesiv afirmaţia că ,,noi n-avem niciun prieten, ci numai duşmani de
jur împrejur”, iar acum când ,,ruşii nu mai ascund scopul lor de a se face stă-
pâni pe poarta Mării Negre, suntem datori să atragem luare-aminte că primejdia
dinspre răsărit a crescut”. (8 febr. 1915)
Atrage atenţia asupra gazetelor care se vând şi otrăvesc sufletul sătenilor.
La o jumătate de an de la apariţie, Dumineca Poporului are un bilanţ extra-
ordinar: ,,Am dat tuturor tot ce ne-a stat în putere. Şcolarului abia ieşit din şcoa-
lă i-am dat cărţi, începând cu Evanghelia fiecărei dumineci, gospodinei i-am
dat sfaturi pentru creşterea copiilor şi pentru bucătărie, plugarului i-am vorbit
de vite, de pomi, de câmp şi l-am înştiinţat cu ce se cuvenea despre război, de
ce se mai petrece în lume. Am adus apoi dragostea de şcoală, de biserică, de
judecătorie şi de alte lucruri vrednice de luat în seamă.” (22 febr. 1915)
În fiecare săptămână, editorialul Duminecii este un prilej de învăţătură geo-
politică. ,,Toate neamurile intrate sub stăpânire rusească perd şcoală, perd lim-
bă, perd până şi voia de a se ruga lui Dumnezeu în graiul lor.” (15 mart 1915)
Sesizează foarte bine rolul Germaniei în declanşarea primei conflagraţii mon-
diale. Vinovat de această încăierare este Bismarck, ,,cel care a rupt o parte din
pământul şi neamul francez, obijduind pe polonezi, dispreţuind pe români şi al-
te popoare, cel care a pus singur la temelia Germaniei, slăbiciunea din care iese
zdruncinul de azi la Europei”, vinovate de acest război, fiind ţările cotropitoa-
re: Anglia, Germania, Rusia şi Austro-Ungaria, ,,cea plină de păcate”.
Toate gândurile şi speranţele lui Simion Mehedinţi se îndreaptă către Ro-
mânia, către cârmuitorii săi. El arată că e bine să mai aşteptăm, dar o Pace
neaşteptată ar fi defavorabilă ţării noastre - ,,lăsând tot hotarele de azi”.
Alături de aceste neodihnite sfaturi către plugari şi către clasa politică,
Mehedinţi face o educaţie pragmatică permanentă: ,,Am trimis 500 de pachete
cu seminţe, abonaţilor noştri, după cum au ieşit la sorţi.
Darul e mic, dar nu vrem să fie zadarnic. Vrem să ştie cetitorii cu ce gând
l-am făcut, iar gândul e acesta: învăţătură se poate găsi pe toate cărările. Cărţi
XXXIX
sunt destule, slavă Domnului, şi cărturari, de asemenea. În vremurile noastre,

trec prin şcoli aproape jumătate din copiii acestei ţări, iar în unele sate ştiu a ce-
ti şi a scrie aproape toţi oamenii tineri până la 30 de ani”, motiv pentru care în-
deamnă din suflet sătenii: ,,Deşteptaţi cât puteţi dragostea pentru grădinărie!”.
Intrarea noastră în război nu ţine de simpatii sau de antipatii, ci de un calcul
foarte clar şi echilibrat, căci ,,cu cel bătut, noi nu putem merge nici în ruptul ca-
pului (…), mai trebuie şi o tocmeală scrisă ca să ştim ce dobândim”. (3 mai 1915)
Vecinătatea noastră cu Rusia e un mare pericol azi, ,,cum a fost şi la 1877”,
când cu toate că ne-au rugat să-i ajutăm necondiţionat la Plevna şi Griviţa, nu
ne-au dat Basarabia. Atrage atenţia, atent la învăţăturile istoriei că ,,uriaşul rus
pe cine ia în braţe, acela nu mai scapă cu suflet, dar nu trebuie să uităm o clipă
că şi semeţia ungurului e tot atât de mare. Prin urmare, să ştim bine: la sfârşitul
războiului vom fi cuprinşi într-o horă de duşmani.” (5 iulie 1915)
Pentru Mehedinţi, războaiele sunt pentru oameni, o Judecată de apoi, o în-
cercare pentru popor, motiv pentru care românii să fie foarte atenţi şi să nu
îndemne la hotărâri necugetate. De vină pentru ,,tovărăşii” păguboase - ruşii
sau nemţii - sunt ,,lupii cei nărăviţi ai politicii, îmbrăcaţi în pielea dragostei de
ţară, care au tăbărât asupra sufletului odraslelor noastre”. Războiul e o muncă
uriaşă pentru cel care îl duce. Numai cine a muncit cinstit şi permanent poate
purta războiul. ,,Ce înseamnă muniţiile care cad ploaie pe câmpul de luptă?
Înseamnă fa-brici şi mii de lucrători în ele, dar fabricile nu se bat din palme.
Ce înseamnă ofiţerimea care moare în capul coloanelor de atac? Înseamnă
şcoli de ofiţeri unde s-a pregătit din vreme sufletul tinerilor, dar nici acele şcoli
nu se bat din palme.
Nimic, nimic nu se face de azi până mâine, ci pentru orice faptă mare tre-
buie muncă multă, muncă cinstită şi la vreme.” (19 iulie 1915)
Mecanismul succesului în povăţuirea ţării noastre, o ţară mică, este simplu,
dacă ,,peste tot ar fi oameni harnici şi cinstiţi în fruntea fiecărui judeţ”.
În privinţa perspectivei noastre, Mehedinţi arată că avem trei căi: să rămâ-
nem neutri, să mergem cu ruşii sau să ne alăturăm Austro-Germaniei. Calea ne-
părtinirii nu poate ţine la nesfârşit, pentru că avem teritorii de recuperat: Basa-
rabia şi Transilvania.
O pace pe neaşteptate pentru noi, în cazul neutralităţii, va fi o mare pagubă,
pentru că n-am intra în niciun calcul.
Pe de altă parte, arată că chiar dacă nu a intrat în război, România cheltuie
foarte mult cu întreţinerea armatei, cu concentrările, care se ţin lanţ de un an de
zile, timp în care multe treburi rămân neîmplinite. Toată lumea suferă deopotri-
vă: ,,doctori, ingineri, profesori, moşieri, fabricanţi, negustori…, bogaţi şi să-
raci, toţi au fost chemaţi la datorie.” (20 sept. 1915)
La toate acestea se adaugă şi tributul de sânge plătit de fraţii noştri de peste
graniţe, care luptă sub steag străin: ,,Basarabia, Bucovina, Maramureş, Ardeal,
XL
Ţara Crişurilor, Banat şi Craina, de bună seamă, ajungem la 300.000, semănaţi

pe toate câmpurile de luptă din Rusia până în Belgia, Serbia şi Italia. Prizonie-
rii noştri rătăcesc unii prin pădurile Siberiei, alţii suferă în lagărele franceze,
aşteptând milă ca cerşetorii”. (11 oct. 1915)
La un an de la apariţia ,,foaiei”, directorul acesteia mulţumeşte tovarăşilor
de osteneală: ,,agronomi, învăţători, medici, preoţi, plugari, profesori, avocaţi
şi tuturor acelora care în fiecare duminică s-au gândit şi la nevoile poporului”.
Mulţumeşte tuturor celor care au promovat Dumineca, plugarului care a spus
vecinului cum se face o arătură mai bună ori cum se îngrijeşte o viţă, mulţu-
meşte gospodinei care a spus alteia cum se seamănă legumele.
Este impresionant faptul că alături de aceste subiecte ,,calde”, directorul
Duminecii Poporului îşi îndreaptă atenţia asupra a tot ceea ce poate constitui
un exemplu şi o învăţătură pentru semenii săi. Astfel, comemorarea a 25 de ani
de la moartea lui Vasile Alecsandri devine prilej de a zugrăvi figura marelui
bărbat care a ridicat limba plugarilor la înălţimea tronurilor şi s-a străduit să
unească Moldova cu Muntenia, a apucat să vadă Ostaşii noştri, trecând Du-
nărea şi câte şi mai câte.
La comemorarea unui an de când Carol I a închis ochii, aduce în faţa urma-
şilor calităţile monarhului care a construit România modernă, calităţi care tre-
buie să fie pilde vii şi pentru oamenii politici români de azi: exactitatea - poli-
teţea regilor, cumpătarea şi economia, simţul onoarei - Un om, un cuvânt.
,,Moartea l-a scăpat de un caz de conştiinţă, pe omul deprins a-şi ţine totdeauna
cuvântul” (4 oct. 1915)
În ultimele 5 editoriale din anul 1915, Mehedinţi (29 nov. - 27 dec.) face o
adevărată promovare a ,,cărţilor de cetit” pe care diriguitorii şcolii şi culturii
române trebuie să le dea ca hrană spirituală oamenilor de la sate. ,, Mărturisesc
că nu-i uşor de răspuns. De când gazetarii şi o seamă de cărturari înstreinaţi de
neam, au pocit limba noastră bătrânească, puţine cărţi mai pot fi citite pe la
sate. Vom încerca totuşi să înşirăm vreo câteva cu gândul la fruntaşii care au
început cât de cât a se deprinde cu cetitul cărţilor folositoare”.
Între cărţile care ar trebui să tipărească pentru săteni, directorul Duminecii
notează: Evanghelia, Povestea vorbei de Anton Pann, Poezii populare de V.
Alecsandri, Cronicile ţării de M. Kogălniceanu, Cărţi de gospodărie, Critice
de T. Maiorescu, Proza lui Eminescu, Creangă, Bălceascu, Odobescu etc.
Anul 1916 debutează sub aceleaşi auspicii, poziţia noastră faţă de eveni-
mentele care zbuciumau Europa. Deşi pare că exista o oarecare monotonie în
desfăşurarea acelor evenimente, Simion Mehedinţi presimte creşterea tensiunii:
,,Parcă simt un fior când scriu pentru întâiaşi dată 1916. Sunt încredinţat că
până la sfârşitul zilelor îmi voi aduce aminte de acest an, căci de el va atârna,
de bună seamă, tot norocul românilor care vor fi izbăviţi şi tot nenorocul celor
care vor rămâne încă sub apăsare.” (3 ian. 1916)
XLI
Idealul unităţii naţionale îl face să vibreze în permanenţă: ,,O singură iz-

bândă cerem anului 1916: să ne lase cu hotarele cât se va putea mai întinse pe
vechiul pământ al părinţilor noştri”.
Atent în permanenţă, la ceea ce se întâmplă în hotarele ţării, reia de multe
ori probleme pe care le-a tratat anterior, aprofundându-le şi prevenind greşelile
cârmuirii. Astfel, semnalând fenomenul concentrărilor care dezechilibrează bu-
getul, atenţionează guvernul care trebuie să fie atent ,,să nu vândă bulendrele
femeii [sechestru]”, dacă bărbatul este concentrat şi nu are cine munci şi duce
greul familiei. ,,Cine n-are plugar n-are soldat, cine n-are soldat n-are ţară”.
Dumineca Poporului dă la iveală mecanismele perverse prin care unii învă-
ţători cad victimele maşinaţiunilor locale [băncile populare], sfătuind dascălii
să fie doar cenzori la băncile populare şi nu casieri - ,,mânuitori de bani”.
,,Sfaturile” lui Mehedinţi sunt uneori, analize pertinente ale momentelor de
cumpănă ale neamului. Chiar dacă nu ,,condamnă”, atunci când ,,judecă” fapte-
le înaintaşilor, nu se sfieşte să dea la iveală ,,păcatele părinţilor”. Cel care nu
învaţă din propriile păţanii, ,,acela e sec la suflet”. Acelaşi lucru se întâmplă şi
cu popoarele. Cele care-şi urmăresc ţelurile pas cu pas şi cu îndărătnicie, reu-
şesc - dă exemplul bulgarilor după 1878 -, cei care se încred în promisiuni,
pierd de fiecare dată.
Astfel, anul 1878 - pe care, copil fiind, Mehedinţi l-a trăit -, supranumit ,,a-
nul cel greu” sau anul negru al istoriei poporului român, este un exemplu eloc-
vent de modul în care România, după ce făcuse unul din cele mai mari sacri-
ficii de sânge, pentru neatârnarea faţă de turci, a fost batjocorită din toate părţi-
le. Rusia, care ne rugase cu umilinţă - ,,Treceţi Dunărea pe unde puteţi şi cum
vreţi, creştinătatea e în primejdie!”” -, după ce am ajutat-o la Plevna şi Griviţa,
ne-a ameninţat cu dezarmarea oştirii şi ne-a furat Basarabia. Anglia ne-a sfătuit
să ne împotrivim Rusiei şi în loc să fi luat ,,Deliormanul până la Rusciuc şi
Varna, unde nu se afla nici sămânţă de bulgar, ci numai turci şi tătari, în loc să
fi avut acum încă un judeţ ca Constanţa, plin de mocani”, a ieşit o pace proastă.
Franţa pentru care ,,am spart geamurile nemţilor la 1870, găsise de cuviinţă
să se cumetrească cu Austria, pe spinarea noastră. Franţa pusese cuvânt ca Aus-
tria să fie mare şi tare în apele Dunării, adică ne aşeza cu mânuşiţa ei de soră,
mărăcinele în uşa şi ferestrele noastre!” (31 ian. 1916)
În această situaţie, cârmuitorii trebuie să se îngrijească de armată şi de plu-
gari, adică să împroprietărească ,,însurăţeii” din moşiile Statului nu să le vândă
marilor proprietari, iar în loc să facă aceste lucruri, s-au apucat de ,,reforma
Constituţiei”, vorba ceea: Chelului îi trebuie tichie de mărgăritar.
Ca să ai oştire puternică, trebuie să ai plugari mulţi şi cu bunăstare. Alături
de oştire şi plugărie, trebuia să ne îngrijim de şcoală şi de biserică. Învăţarea,
însoţită de muncă, măreşte rodul pământului. În străinătate ,,cine are 40-50 de
hectare de pământ, e mare proprietar şi scoate de pe ele cât scoatem noi de pe
XLII
400-500 de hectare de hectare, iar pe o falcie la noi, omul scârţâie rău, pe când
la englezi, germani, danezi se hrăneşte în larg, o familie întreagă şi încă pe un
pământ rău, nu ca al nostru.” (14 febr. 1916)
Comerţul nostru cu grâu şi porumb trebuia făcut cu cap şi nu cu implicaţii po-
litice. ,,De-am fi avut minte să le vindem [germanilor] vagonul de grâu cu 5000
sau 6000 de lei, ne plăteam o bună parte din datoriile ţării”. (21 febr. 1916)
Odată cu izbucnirea războiului din Europa şi traiul nostru a început să se scum-
pească, chiar dacă noi nu am intrat în război. Acest fenomen reprezintă o primă
formă de ,,globalizare”, întrucât toate statele continentului şi numai ele sunt
într-o altă formă de relaţii, economice, politice, sociale etc.
Mehedinţi explică pe înţelesul tuturor, fără a cere favoruri politice, relaţiile
economice şi financiare interne şi externe pe timp de război.
Faptul că după declanşarea războiului, comerţul nostru cu grâne a fost blo-
cat pe Mare şi pe Dunăre, rămânând doar ,,drumul de peste munţi”, cu Ger-
mania şi Austro-Ungaria, dar pentru că mulţi au spus că ,,orice bob de grâu
trimis nemţilor, este un glonţ împotriva noastră”, atunci vecinii de la apus ,,nu
ne-au mai trimis nici doctorii, nici muniţii, nici alte mărfuri de care aveam
nevoie”. În aceste condiţii, pentru a evita intrarea în incapacitate de plată sau
pentru a nu-şi pierde resursele sale naturale (petrol, sare, oţel etc.), Statul a ho-
tărât să se împrumute la români, ,,să ceară ajutorul nostru al tuturor”, iar do-
bânda de 16%, în loc să îngroaşe pungile străinilor, va intra în buzunarele
noastre. ,,Ţara a cerut un împrumut de 150 de milioane, locuitorii au pus mână
de la mână şi i-au dat 400 de milioane”, iar guvernul a oprit împrumutul înainte
de termen, mulţi neputând participa la împrumut. Din acest împrumut, ,,vor ră-
mâne aproape 20 de milioane în ţară, în fiecare an, iar 20 de milioane nu-s 20
de parale”.
Editorialistul oscilează în permanenţă între marile probleme privitoare la
relaţiile dintre statele Europei, dintre celelalte state de pe mapamond şi proble-
mele de zi cu zi ale satului - ,,Ziua satului”. ,,Povăţuitorii satelor ar trebui ca în
fiecare an, să hotărască măcar o zi de primeneală a satului întreg.” (26 martie
1916): odăile nelocuite, curtea plină de gunoi, grădina acoperită de frunze,
cuibarele de omizi din pomi, apele înverzite ale puţurilor, podurile stricate,
,,gropile de lut” unde se primejduieşte viaţa oamenilor. Toate acestea sunt
lucruri care privesc sănătatea şi boala, avuţia şi sărăcia, binele şi răul satului
întreg. ,,Povăţuitori ai satelor, daţi pildă, începând cu şcoala, primăria, biserica
şi gospodăriile voastre. Cine face începutul?”
Îndemnurile sale la muncă şi cumpătare se fac de fiecare dată şi cu orice
ocazie: ,,Neamurile cu adevărat luminate, au două însuşiri: sunt grozav de
harnice şi de econome!”
Simion Mehedinţi sesizează şi explică foarte bine mecanismele care guver-
nează societatea umană, mecanismele care antrenează şi solidarizează pe toţi
XLIII
membrii societăţii, indiferent de starea socială. Fiecare încălcare a legii de către

cineva, îl afectează în primul rând pe cel care comite acea nelegiuire, apoi pe
toţi ceilalţi. Dacă unul fură, Statul trebuie să-l închidă, dar ,,trebuie închisoare,
trebuie paznic, trebuie câte de toate împrejurul unei închisori şi ca să le facă pe
toate, Statul are nevoie de cheltuială. De aici, spor de biruri, dar când birul se
urcă, negustorul scumpeşte marfa, adică după ce plăteşti dare mai mare către
Stat, mai plăteşti o dare nouă către negustori.” (19 iun. 1916). În aceste condi-
ţii, ,,roata se învârteşte de la om la om”, iar membrii societăţii se află într-o
,,horă de nebuni” sau o ,,horă a proştilor”.
Asta înseamnă că ,,că orice furtişag, orice beţie, orice risipă, orice mişelie,
apasă nu numai pe cel care o face, dar cade şi pe capul tuturor celor dimprejur”,
iar când vedem că ,,muncitorul face treaba rea, când sluga fură, când meseria-
şul se îmbată, când cel de strajă doarme, când slujbaşul tândăleşte”, trebuie ca
toţi la un loc, să luăm atitudine şi să nu ne învârtim ca într-o horă de nebuni.
După război şi după o întrerupere de doi ani, Dumineca Poporului vine din
nou la uşa creştinului. Directorul Duminecii nu-şi propune să facă un inventar
al erorilor şi nici să mustre pe nimeni pentru neîmpliniri. Gândul şi nădejdea sa
sunt în viitor, în munca temeinică a oamenilor. ,,Să lucrăm cu sârguinţă ogoare-
le noastre şi veţi vedea cât belşug va fi iar între hotarele României (…) Dacă
vom avea şi minte, ţinut mai înflorit decât al nostru, nu va mai fi altul pe faţa
pământului.” (23 sept. 1918)
Fără a renunţa la cei trei piloni - adevărul, dreptatea şi munca -, Dumineca
Poporului prin tot ce a scris după război, a început să-şi contureze şi alte direc-
ţii pe care să le pună sub reflectoare, nu numai directorul, ci şi întreaga echipă -
,,noi cei de la Dumineca Poporului”.
După reluarea apariţiei se identifică alte perspective care trebuie avute în
vedere pentru ,,ridicarea poporului”.
Unirea românilor din ,,vechile hotare” trebuia făcută şi armonizată în toate
compartimentele vieţii: politic, economic, administrativ, cultural, social, mone-
tar, educaţional, religios, etnic etc.
Dacă înainte de război prevala pregătirea militară şi munca, după încheie-
rea acestuia, urma Pacea şi construirea unei Românii care să facă faţă noilor
provocări economice, diplomatice şi strategice ale Europei interbelice.
În legătură cu această nouă faţă a Europei, Mehedinţi atrage atenţia în mod
obsesiv, că ,,România se află într-o horă de duşmani”, într-un cerc de flăcări: ,,
Și iată s-a adeverit: flacără la răsărit - bolșevicii; flacără la apus - ungurii; fla-
cără - sârbii; flacără - bulgarii, care nu lasă o săptămână, fără să treacă cu gra-
nate [grenade] în mână, ucigând oamenii şi pustiind satele.”, singura scăpare,
fiind ,,să întreţinem munca, încât să ne facem la noi tot ce ne trebuie. Avem
fier, cărbuni, petrol, grâu, porumb, vite, lână, vin, sare... ne mai trebuie un
singur lucru - minte.”
XLIV
Observator atent al spectacolului politic şi geostrategic european, S. Mehedinţi

prefigurează încă din 1926, factorii care au condus la declanşarea celei de a do-
ua conflagraţii mondiale, atenţionând că ,,Germania a ridicat capul, iar mâine
va ridica şi sabia. La polonezi, nemţii se uită cum s-ar uita un dulău la un mo-
tan, gata să se încaiere în orice clipă. La cehi se uită tot cam aşa. (…) Pe aus-
trieci vor să-i ia lângă Germania, cum ai în casă o rudă fără avere, s-o pui tova-
răş la muncă sau ca slugă în gospodărie. Şi nu s-au mulţumit nici cu atât. Se
gândesc şi la nemţii din Italia. Aşadar, abia au trecut 10 ani de la război, iar
germanii au ridicat capul. Ce va fi până în alţi 10 ani?” (14 mart. 1926)
În privinţa situaţiei interne, perspectivele sunt din ce în ce mai sumbre.
Cauzele acestor perspective sunt dintre cele mai diverse: ,,Miniştri slabi cu
duhul…, datorii până peste urechi…, plugăria e ca vai de lume…, pădurile se
taie hoţeşte, fără ca românul să se aleagă cu un folos cât e negru sub unghie…,
negustorii care cu un vas de spirt şi puţină vopseală, fac zeci de vase de băutură
ce samănă a vin…”.
De la aceste constatări şi consideraţii, Mehedinţi enunţă o concluzie cu ca-
racter aforistic, valabilă şi astăzi, din păcate, o concluzie care dă frisoane celor
care se gândesc la soarta şi la viitorul ţării: ,,Nenorocirea cea mai mare a unui
popor e atunci când îşi pierde ruşinea. Lipsa cea mare de ruşine o arată oamenii
care jefuiesc pe faţă o ţară întreagă, ca şi cum ar fi ţara altora”. (28 mart. 1926)
Pe lângă jafurile la vedere şi care sunt sesizate chiar cu ochiul liber, savan-
tul sesizează jaful mascat care s-a făcut prin nerealizarea imediată a reformei
monetare aşa cum au făcut cehoslovacii, lăsând să circule încă trei ani de zile,
coroanele tipărite de unguri şi austrieci, rublele tipărite de ruşi şi leii tipăriţi de
nemţi, am îngreunat visteria ţării cu peste 8 miliarde de coroane. În timp ce ve-
cinii noştri ,,Au durat nişte drumuri ca în palmă, iar dincoace de Tisa, paragină
a rămas şi azi. La o palmă de loc, lângă graniţă, podul nostru peste Iza clăm-
păneşte din toate podelele, dar grija lor de pământ, dar grija de vite, dar grija de
plugărie şi de toate nevoile satelor!” (26 sept. 1926)
,,De-ar avea norvegienii ori suedezii, pământul şi soarele nostru, ce frumu-
seţe de rai ar fi acolo!” (24 oct. 1926)
Admirând munca raţională a ţărilor nordice şi nu numai, admirând rodnicia
pământului nostru, Mehedinţi nu ezită să releve şi chiar să ironizeze metehnele
românilor, enunţând două aprecieri care ar putea fi catalogate drept delimitări
de poporul român: ,,Pământul bun face oamenii răi.” şi ,,Cum batjocorim pă-
mântul.”, solicitând chiar adoptarea unei legi care să pedepsească pe cei care
nu lucrează pământul aşa cum trebuie.
Autohtonismul lui Mehedinţi se manifestă la cotele cele mai înalte datorită
acestor sentimente şi convingeri după care s-a condus toată viaţa. El este un
critic permanent şi drept al ,,scăderilor” pe care le au românii:
XLV
Munca de mântuială, fără minte, fără cap - ,,pământ nelucrat, îmbâcsit de

buruieni, sămânţă bolnavă, amestecată cu alte buruieni şi nicio îngrijire după
semănat” - este poate meteahna cea mai mare a românului, motiv pentru care
autorul o urmăreşte cu mare atenţie, pe tot parcursul apariţiei Duminecii.
Evidenţiază admirativ rodul muncii altor ţări unde pământul este ,,rău”, nu
,,bun” ca al nostru, arătând că străinii obţin de pe un hectar, cât obţine săteanul
nostru de pe 10 hectare. De aici reproşul că nu trebuie să ne plângem de lipsa de
pământ, rostind îndemnul: ,,Fiindcă pământul nu se întinde, întindeţi munca!”
Pentru Mehedinţi, munca şi temeinicia ei înseamnă putere şi respect: ,,Pu-
tem zice că azi Suedia a ajuns în rândul Puterilor Mari. Poporul e mic, dar munca,
cinstea şi chibzuinţa lui sunt atât de mari, încât toată lumea îşi descoperă capul
înaintea suedezilor.”
Beţia - ,,Coada plugarilor, fruntea băutorilor” (25 sept. 1927) - ,,Bem preţ
de 17 miliarde, adică jumătate din bugetul ţării! Halal să ne fie! Bem de zvân-
tăm pământul. Nu mai dovedesc cu osteneala cei care fabrică vinuri în pivniţă
şi rachiuri în dosul tejghelei. Bem la toartă în peste 50 de mii de cârciumi. De
bună seamă că la băutură, suntem fruntea frunţii!”. În această situaţie, căutând
în punga românului, autorul constată că este goală de bani, dar sufletul său con-
ţine ,,un ghem de păcate, care cer să fie descurcate cu mână domoală şi cu ini-
mă îndurerată.”
Mehedinţi a luptat împotriva beţiei cu toate ,,armele”: ironia caustică sau
blândă, înţelegând foarte bine şi cauzele care împing omul spre beţie - nemun-
ca şi lipsa de perspectivă pentru el şi copiii săi, exemplul, parabola din Evan-
ghelie, îndemnând învăţătorii şi preoţii la acţiuni prin care săteanul să fie scos
de sub influenţa băuturii: ,,Ce sat a pus la intrare o cruce pe care să scrie aici nu
există nicio crâşmă?” sau ,,Care sat a împuţinat numărul cârciumilor?”
Fumatul este o altă nebunie ,,de toate zilele de care te minunezi, cum se
poate lega de capul omului”, care, ca şi beţia, coboară omul mai jos decât cele-
lalte vietăţi necuvântătoare, pentru că doar omul toarnă în el otrăvuri, el este
singurul ,,care înghite fum. Toată ziulica îi vezi pe unii cu un sul în gură, aprins
la un capăt, ca să facă fum. Ba unii se scoală şi noaptea să-şi afume buzele şi
gura.” (11 sept. 1927)
Jocul de cărţi este o altă meteahnă pe care o condamnă editorialistul.
Adept al ideii că exemplele foarte bune trebuie urmate chiar dacă vin de la
duşmani: ,,Zilele trecute în Ungaria, a ieşit o lege nouă: nimeni să nu mai joace
cărţi, iar în altă ţară, mai spre apus, Elveţia, s-a făcut o lege la fel şi s-au închis
toate cafenelele unde se învârteau foiţele.”
Este de părere că jocul de cărţi trebuie interzis şi la noi, pentru că este ,,o
patimă scârboasă a jocului prin înşelăciune”, un adevărat furt la drumul mare, o
patimă care înrobeşte pe om, mai rău decât beţia: distruge familii întemeiate,
XLVI
la-să copiii fără mâncare şi îmbrăcăminte, iar oameni posedaţi de acest bles-
tem, ,,şi-au dat şi nevasta la cărţi!”
Apreciază iniţiativa unor state în care jocul de cărţi a fost interzis (Ungaria)
prin lege, iar băutura se vinde cu porţia (Suedia) şi este de părere că slujbaşii,
fiind oameni cu răspundere, trebuie ,,să li se oprească fără nicio cruţare astfel
de nebunii primejdioase. Ai jucat cărţi, bei în neştire, afară din slujbă”, pentru
că ,,tu, slujbaş, eşti al meu, al statului, nu numai când vii la slujbă, ci în tot
timpul. Dacă nu-ţi petreci noaptea cum se cade, să te odihneşti, ce fac eu a do-
ua zi cu tine?” (11 sept. 1927)
Deoarece considera şcoala ca factor hotărâtor în progresul şi bunăstarea ţă-
rii, ca ministru al Instrucţiunii şi Cultelor în Guvernul Marghiloman, Simion
Mehedinţi a trecut prin Parlament (iulie-august, 1918), două legi fundamentale
pentru ridicarea copiilor de săteni: Lege pentru eforiile şcolare şi Lege pentru
şcolile secundare.
Prima grijă a directorului Duminecii a fost să explice şi să promoveze cele
două legi, pentru că nevoile şcolii erau cele mai presante, iar statul fiind slăbit
după un război istovitor, ministrul a dat şcoala în grija ,,satului” - ,,Nu poate
statul ce poate satul”.
Analizele sale privind situaţia şcolii, privind comportarea cârmuitorilor în
timpul războiului, au atras furia guvernanţilor care au cenzurat anumite pasaje
din editoriale, ba mai mult, unele editoriale au fost suspendate în întregime (11
nov. 1918). Cu toate acestea, Mehedinţi este atent la tot ceea ce ar periclita in-
teresul naţional, cugetul său fiind tot timpul, alături de ,,Steagul ţării”.
Cunoscând felul românului de a se culca pe-o ureche, Mehedinţi îşi conti-
nuă munca începută cu patru ani în urmă şi pusă în slujba semenilor, într-o
perioadă în care mai conducea alte 2 publicaţii (B.S.R.R.G., Convorbiri litera-
re, desfăşura o bogată activitate didactică, autor de manuale şcolare, cursuri
universitare şi elabora câteva din operele sale importante etc.).
După doi ani de când ţara a fost un rug aprins, când pe la noi au trecut ,,toa-
te naţiile pământului”, mirate de frumuseţea şi bogăţia României, dar contrari-
ate de faptul că ,,unii mor de foame într-o ţară atât de bogată”, savantul
îndeamnă la muncă permanentă şi temeinică.
Editorialistul reţine cu durere afirmaţia unui străin care cu drept cuvânt ,,se
mira şi ne zicea că suntem oameni fără cap, când vedea în satele noastre sălcii
şi salcâmi pe lângă garduri, în loc de pruni! (…) Zece douăzeci de pruni în lun-
gul gardului, unde pământul stă degeaba, sunt o avere, sunt hrana copiilor în lu-
nile de iarnă. S-au crucit nemţii ce dulci sunt unele soiuri de prune în ţara noas-
tră. Poţi face povirla (magiun), fără să adaugi un gram de zahăr”. (7 oct. 1918)
Odată cu lărgirea graniţelor României Mari, în ţara noastră au intrat o mul-
ţime de străini care au asuprit şi au umilit pe românii din afara graniţelor,
secole de-a rândul. La resentimentele create de-a lungul istoriei, Mehedinţi ne
XLVII
spune că ar trebui să ne răspundem într-un singur chip: să ne arătăm drepţi şi

cumpătaţi, iar pe de altă parte, îndeamnă pe români să se uite la gospodăriile
unora dintre aceştia şi să ia exemplu de muncă făcută ,,cu cap”.
După încheierea războiului, ţara va începe o viaţă nouă, dar adevărata bu-
năstare se va obţine numai printr-o muncă neistovită, însă ,,o viaţă mai bună nu
va fi niciodată în România Mare, dacă poporul nu va şti să deosebească singur
pe oamenii care lucrează pentru binele obştesc, de cei ce lucrează pentru binele
lor.” (9 dec. 1918)
De altfel, această idee - alături de pilonii despre care am amintit mai sus:
adevărul, dreptatea şi munca -, va fi urmărită pe tot timpul apariţiei publicaţiei,
cu scopul de pune în lumina cuvântului său pe toţi cei care ,,înainte de război
nu aveau după ce bea apă, iar azi au averi de sute de milioane şi tronează pe
treptele cele mai înalte ale demnităţii oficiale” (23 mai 1926), convins fiind că
tot răul nostru, de aici vine.
Citite continuu, editorialele ne apar ca o cronică vie - viaţa de fiecare zi - a
unei epoci în care găsim atât lucruri obişnuite, cât şi probleme care interesează
întreaga ţară sau chiar Europa.
Salută Reforma agrară din 1918, 1919, 1921, dar arată că legiuitorii trebuia
să dea pământ numai la oamenii buni - harnici, nu şi la cei răi - leneşi, ,,care n-au
pricepere, n-au vite, nu pot scoate din pământ ce se cuvine” şi-l vând pe nimic.
Legiferarea votului obştesc - votul universal -, după 1919 prin care poporul
devine stăpânul destinelor sale, a fost un pas uriaş în viaţa sătenilor şi a munci-
torilor de la oraşe, dar cu atât mai important cu cât săteanul devenea o masă de
manevră în mâna oamenilor politici. ,,În clipa când primeşte pecetea, Vlad de
la stână e tot aşa de mare ca regele”, deoarece trimite în Cameră sfetnici de
nădejde, dar după alegeri, nimeni n-are voie să mai crâcnească, pentru că ,,şi-a
dat părul pe mâna cui a voit. Cum vei vota, aşa vei ofta”. (12 mart. 1922)
Explică foarte clar Legea votului universal / obştesc, votul e secret. ,,Ascul-
tă-i pe toţi, dar în chilia ta, de votare, fă ca tine”!
În perioada campaniei electorale, îndrumă sătenii să se uite atenţi şi să vadă
ce hram poartă cel ce doreşte să fie ales. Apreciază ,,opoziţia” cu toate că nu
crede în eficienţa ei, ştiind că hoţii se înhăitează indiferent de partidul din care
face parte. Cu toate ,,sudalmele, bătăile şi junghierile pentru alegeri”, constată
că tot a ieşit şi un lucru de folos, adică au fost aleşi şi oameni de la alte partide.
,,Isprava nu e mare, dar tot e un câştig, că ţara n-a fost lăsată pradă unui singur
partid. (…) Diavolul politicei s-a ales cu coada scurtată puţintel şi cu coarnele
retezate măcar de un deget”. (28 febr. 1926)
De altfel, Mehedinţi va rezerva poate cele mai multe editoriale, alegerilor,
campaniilor electorale, fiind preocupat de faptul că săteanul trebuie să fie atent
pe cine votează pentru că timp de patru ani nu va putea face nimic pentru a
scăpa de guvernanţii netrebnici - ,,cum votezi, aşa oftezi”.
XLVIII
Este preocupat de faptul că unele gazete mint şi otrăvesc sufletul sătenilor,

iar pentru că nu are nicio apartenenţă politică Dumineca îşi face o datorie de
onoare de a mărturisi toate greşelile semnalate de cititori, dar toate trebuie să
fie semnate, pentru că toate se plătesc şi se răsplătesc.
Comemorarea sau aniversarea unor oameni de seamă sau chiar a unor oa-
meni simpli, dar care şi-au dăltuit numele în sufletele semenilor, devine prilej
de a da pilde şi de a face educaţie, de a spune că faptele fac pe om nemuritor.
,,De aceea, numele lui [Gheorghe Lazăr] va trăi cât va trăi neamul românesc”.
(1 oct. 1923)
Din această perspectivă, un loc însemnat îl ocupă familia regală regii Ro-
mâniei, pe care Mehedinţi i-a cunoscut şi i-a văzut ,,în carne şi oase”.
În Dumineca Poporului apar editoriale ocazionate de anumite evenimente
importante sau la plecarea la cele veşnice a regelui Carol I, a Reginei Elisaveta
şi Ferdinand I. Fără a fi exagerat encomiastice, acestea surprind pe un ton echi-
librat şi sobru calităţile celor prezentaţi, dar mai ales locul pe care aceştia îl
ocupă în istorie şi în sufletul poporului român. Carol I este ,,potolit din fire şi
cumpătat, cum nu poate fi oricine”. Regina Elisaveta (Carmen Sylva), după
moartea lui Carol I, a uitat complet de cele lumeşti şi ,,Ca o călugăriţă, îşi pe-
trecea toată vremea la Mănăstirea Curţii de Argeş, împodobind cu flori mor-
mântul celui ce se odihnea întru Domnul.” Împreună cu Carol I au trezit res-
pectul şi pioşenia tuturor, având calităţi care sunt rare chiar ,,în preajma tro-
nurilor”: ,,Economi, fără fudulie, cumpătaţi în toate, cinstiţi ca nişte adevăraţi
gospodari care-şi preţuiesc numele şi rânduiala casei lor, bătrânii care odihnesc
alături în biserica de la Curtea de Argeş, au fost slăviţi nu numai în ţară, ci şi
peste hotare.”
Ferdinand a fost bun la inimă, până la duioşie, ,,cetitor de cărţi alese”. Pre-
ocupat de viitorul ţării, S. Mehedinţi doreşte urmaşului la tron - Carol II -, ,,să
fie mai înţelept decât Carol şi mai bun decât Ferdinand.”
Acelaşi ataşament faţă de ţară şi de viitorul acesteia, l-a îndemnat pe Me-
hedinţi, atunci când Carol II a făcut greşelile care se ştiu, să scrie celebrul
articol ,,Epoca de pleavă”.
În mai multe editoriale şi chiar în Conferinţele radio, Mehedinţi atrage a-
tenţia asupra dramei ,,codrului românesc” - Moartea codrului românesc, aştep-
tăm învierea lui. De altfel în 1912, reuşise să declanşeze o anchetă parlamen-
tară, privitoare la jaful codrului vrâncean, dar căderea guvernului şi izbucnirea
războiului a făcut ca această anchetă să fie dată uitării.
La semnalele pe care le primeşte din Vrancea şi din alte locuri unde codrul
a fost jefuit sălbatic precizează că: ,, Nu toporul e primejdia codrului românesc,
ci ,,cozile de topor”, adică vânzătorii din toate partidele ţării, care au primit
mită şi au înăbuşit dreptatea şi acum iată urmările”: scăderea debitelor; sălbăti-
cirea apelor”, care distrug totul în cale şi ,,uscăciunea arăturilor”.
XLIX
Directorul Duminecii are soluţii pentru orice neajuns. ,,Boala nu-i fără leac. E
un copac, care e făcut parcă anume, să ajute pe om la nevoie. Ca un câine bătut
şi nemâncat, care rămâne tot credincios casei şi o apară de răutăţi. Acesta e sal-
câmul. (…) Şi ce lemn binecuvântat! Primăvara, când înfloreşte, te sfinţeşte
mirosul lui, iar albinele umblă bete de bucurie.” (25 nov. 1923)
Aduce în discuţie de multe ori, faptul că după război viaţa s-a scumpit. Ca-
uzele sunt multe: munca fără temei, renunţarea la hrana şi industria casnică,
importul unor articole de fudulie, dar şi faptul că politica a pervertit relaţiile
dintre oameni, iar alături de ciocoii oraşelor, au apărut ciocoii ţăranilor - ciocoii
noi. ,,Vreţi pilde? Uitaţi-vă ce s-a întâmplat cu împărţirea pământului! Cutare
agronom, fecior de plugar a zvântat un judeţ întreg, luând mită, iar lui făcându-şi
partea cea mai bună de pământ şi cea mai mare. Cutare primar, care a strâns bani,
întovărăşindu-se cu nemţii, şi-a făcut casă, crâşmă..., s-a înţolit din nimic!
Cutare bancă merge slab, dar casierul ei s-a îngrăşat! Cutare Vorbă-Lată
n-a făcut în viaţa lui nicio ispravă, dar iată-l deputat cu 10 mii de lei pe lună,
dacă n-or mai fi şi pe de lături încă vreo câteva zeci sau sute de mii.” (23 dec.
1923)
Observator imparţial şi fin al relaţiilor dintre partide, S. Mehedinţi arată că
la noi un partid vrea toate ,,scaunele”, în loc să se unească mai multe partide pe
o lege / proiect agreat de mai multe partide, iar la o altă lege neagreată să se
despartă fără nicio supărarea. S-ar evita astfel dictatura majorităţilor conjunc-
turale, care uneori fac mai mult rău decât bine.
Din această perspectivă face o afirmaţie care astăzi ar trebui să ne dea fiori,
dar şi motive serioase de reflecţie, privitor la declaraţiile privind schimbarea
Constituţiei actuale: ,,Votarea unei Constituţii, fiind la cârmă un singur partid,
e însoţită de mari primejdii”. (15 febr. 1925)
Legea ,,cea mare” a ţării trebuie să aibă un agrement cât mai larg, pentru a
feri societatea de instabilitate socială, politică şi administrativă, de alte neajun-
suri şi abuzuri.
Vorbind despre aversiunea vecinilor faţă de noi, editorialistul are tăria să
recunoască faptul că adevărata ,,unire” nu se face din cauza noastră: ,,România
nouă nu se poate naşte din cauza României vechi, caracterizată prin domnia
corbului. Nu războiul, ci lipsa de cinste din timpul războiului şi mai ales după
încheierea Păcii, au adus România pe marginea prăpastiei”. (20 iul. 1924)
Cere partidelor să lucreze în folosul poporului şi al statului.
Simion Mehedinţi a fost preocupat toată viaţa de menirea credinţei în viaţa
omenirii. Din această preocupare permanentă, paradigma publicaţiei ,,Un neam,
un suflet, un hotar” a fost completată cu conceptul ,,credinţă”, adică ,,Un neam,
un suflet, un hotar şi o credinţă”.
Ca profesor de geografie şi etnografie, care a cercetat toate culturile lumii,
la toate popoarele, afirmă că nicio religie nu e superioară creştinismului.
L
În timp ce ,,budismul e o adevărată anemie, islamismul e curată robie - fa-

talismul Coranului, iudaismul - o vinovată semeţie (poporul ales), ilustrată prin
,,încornorarea mândriei iudaice la nemţi”, creştinismul cere de la toţi respectul
omenirii întregi.” Din această perspectivă, consideră poporul român, creştin
înainte de naşterea lui Christos.
Consideră şcolile normale, cele militare şi seminariile teologice şcoli de eli-
tă sufletească. ,,Dacă preotul, învăţătorul şi ofiţerul sunt la înălţimea chemării
lor, în zece ani se schimbă soarta unei ţări întregi”.
Fără a dori să epuizăm problematica pe care o abordează Simion Mehedinţi
în editorialele sale, lăsând cititorului plăcerea de a descoperi singur aceste
lucruri, încercăm să relevăm sintetic complexitatea editorialelor doar printr-o
selecţie şi prezentare a titlurilor.
Dincolo de vastitatea problemelor abordate prin editoriale, cititorul este
surprins de dinamica acestora. Mehedinţi este preocupat în permanenţă, ca
vorba sa să ajungă unde trebuie şi să fie pe înţelesul cititorilor săi. Pentru acest
motiv, cere colaboratorilor ocazionali şi celor care semnalează anumite abuzuri
să scrie într-o limbă românească şi să-şi iscălească scrisorile.
Deşi este un savant, Simion Mehedinţi are vocaţia oralităţii, întocmai ca
omul din popor - vorba ceea, vorba din bătrâni, vorba unui om de la munte.
La fel ca Ion Creangă, directorul Duminecii are vocaţia taifasului, dar şi o
vocaţie aforistică, vorbind în pilde, atent ca ironiile sale să fie înţelese de cei
cărora li se adresează şi să-şi atingă ţinta.
Cele mai multe dintre editorialele Duminecii au titlul generic ,,De vorbă cu
cititorii”. La acestea se adaugă alte titlurile generice: ,,Săptămâna”, ,,Sfat”,
,,Un sfat”, ,,Către cetitori”, ,,Către cărturari”, ,,Către săteni”, ,,Către proprie-
tari”, ,,Către secerători” etc.
În multe titluri, autorul foloseşte stilul direct, uneori interogativ, alteori im-
perativ sau constatativ, încurajator: Unde-i dreptatea pentru noi? Avem şcoală?
Avem biserică? ,,Ce vom face?” ,,Ce zic streinii?” ,,Cereţi alegeri!” ,,Săteni
apăraţi-vă şcolile voastre! ,,Creşterea poporului”, ,,Pace proastă”, ,,Ţară de
ocară!”, ,,O vădană fără cap - România” etc.
Efortul editorialistului de a se face înţeles şi de a ajunge la mintea şi sufletul
cititorilor, este vizibil. El ştie foarte bine care este forţa de persuasiune a titlului
pe care îl are un mesaj, iar pentru ca acesta să nu devină monoton, observăm că
din ianuarie 1920, autorul îşi organizează titlul editorialelor în două trepte: un
titlu generic, uneori neutru, alteori percutant - ,,Sfat”, ,,Un sfat”, ,,De vorbă cu
cetitori”, căruia îi adaugă titlul sfatului, de fapt un subtitlu: ,,Un sfat: Nu te pri-
pi”; ,,Un sfat: Deprinde-te a privi adevărul chiar când nu-ţi place”; ,,Un sfat: A
venit şi viforul votării”; ,,Un sfat: Strângeţi-vă punga!”; ,,De vorbă cu cetitorii:
Când nu sunt cozi de topor”; ,,De vorbă cu cetitorii: Marginile prostiei ome-
neşti”; ,,De vorbă cu cetitorii: Cum grijesc alţii de ţara lor”; ,,De vorbă cu ceti-
LI
torii: Ţară fără legi sau nelegiuită”; ,,De vorbă cu cetitorii: Dreptatea celor
mari”; ,,De vorbă cu cetitorii: Cum să zicem preotului?”; ,, De vorbă cu cetito-
rii: Lume cu două feţe”; ,, De vorbă cu cetitorii: Plătiţi dările!” etc.
Din 6 mai 1923, titlul editorialului este potenţat printr-o vorbă din bătrâni,
proverb, zicătoare sau un aforism creat de Mehedinţi, în fapt o sinteză de duh
sau metaforică a titlului şi a materialului respectiv: ,,De vorbă cu cetitorii: O
faptă bună - Poate trăi o ţară unde nu mai e dreptate?”; ,,De vorbă cu cetitorii:
Putem ascunde adevărul? – Un popor e ca o armată în somn. Tăria ei este în
cei ce veghează.”; ,,De vorbă cu cetitorii: Cine-i de vină? - Nimeni nu poate
ucide un popor întreg. Popoarele pier numai prin vina lor.”; ,,De vorbă cu
cetitorii: Unirea partidelor - Cine-i rău nu-i deştept. Răutatea e totdeauna semn
de prostie.”; ,,De vorbă cu cetitorii: Serbarea lui Iancu - Cine uită morţii minte
că se îngrijeşte de cei vii.”; ,,De vorbă cu cetitorii: Bobârnace - Nu-i niciun
prost, căruia dacă-i dai o slujbă, să nu i se pară cu vremea, că e vrednic s-o
poarte.”; ,,De vorbă cu cetitorii: Zile grele - Doamne fereşte de mai rău. O
astfel de vorbă nu spune nici franţuzul, nici englezul. Oare de ce?”; ,,De vorbă
cu cetitorii: Vecinii - Ce e mai rău: un prost harnic sau un deştept leneş?”; ,,De
vorbă cu cetitorii: Tot dreptatea e mai bună - Robia cea mai grea e aceea pe
care n-o mai simţi.”; ,,De vorbă cu cetitorii: La marginea ţării - Ce-i de vină
oglinda, când eşti urât?”; ,,De vorbă cu cetitorii: Schimbarea guvernului - Cine
a pierdut drumul îi e greu să găsească şi cărarea.”; ,,De vorbă cu cetitorii: Coa-
da plugarilor, fruntea băutorilor - Treimea judecăţii despre oameni: caută ce
au în suflet, în stomac şi în pungă”; ,,De vorbă cu cetitorii: Ciocoii satelor -
Dreptatea umblă cu capul spart, nu numai în curtea bogatului, ci şi în coliba
sărmanului.”; ,,De vorbă cu cetitorii: Socoteala babei - Ce e mai rău, să fii câr-
muit de proşti sau de mişei?”; ,,De vorbă cu cetitorii: Otrăvirea poporului
românesc - Bani să iasă. Bolnavul poate să bolească şi chiar să moară.”; ,,De
vorbă cu cetitorii: Vindecare - Nădejdea în Cel de Sus şi în muncă.”; ,,De vor-
bă cu cetitorii: Ruşinea cea din urmă - Vai de ţara în care obraznicul mănâncă
praznicul.”; ,,De vorbă cu cetitorii: O socoteală de om necăjit - Dacă la oameni
nu mai e nădejde, să ne rugăm la găini.”; ,,De vorbă cu cetitorii: Răscruce -
Decât o nădejde deşartă, mai bine o socoteală deplină.” etc.
Pentru ca 17 ani să pui în faţa tuturor oglinda adevărată a plusurilor şi mi-
nusurilor, pe care le au concetăţenii tăi, indiferent locul în care aceştia se află
pe scara socială, politică, economică, profesională, pe scara vârstei, iar publi-
caţia ta să fie citită şi în palat, şi în colibă, trebuie să ai cele trei calităţi pe care
savantul le identifica în publicistica lui Eminescu: ,,real cugetător”, bogată
,,intuiţie a faptelor concrete”, ,,autoritate morală”.
LII
2). Evanghelia - Să se citească de cei care întâmplător, n-au putut merge

la slujba bisericească a fost rubrica permanentă a Duminecii Poporului, lucru
nemaiîntâlnit în presa românească de opinie şi de educaţie a poporului.
Credinţa ocupă un loc fundamental în concepţia pedagogică a lui Simion
Mehedinţi.
Din această convingere au rodit multe din lucrările savantului: Altă creş-
tere. Şcoala muncii, Pentru Biserica noastră, Creştinismul românesc, Poţi să
fii om deplin, fără să fii creştin? Apropierea de Iisus prin biserica noastră, prin
alegerea educatorilor, dar şi manualul şcolar pentru clasa a II-a secundară -
Parabole şi învăţături din Evanghelie etc.
Din aceeaşi credinţă, directorul publicaţiei a adăugat, din 20 aprilie 1924,
cuvântul ,,credinţă”, la paradigma publicaţiei Dumineca Poporului - ,,Un neam,
un suflet, un hotar şi o credinţă”.
Evanghelia - cartea tuturor cărţilor -, a fost pusă la îndemâna tuturor citito-
rilor care nu se pot duce în fiecare duminică la biserică; ,,Bolnavul care zace la
pat, ciobanul care stă toată vara pe vârful munţilor, paznicul vitelor la câmp şi
alţii, şi alţii care abia la câteva săptămâni pot ieşi în lume.” (14 sept. 1924)
Evanghelia s-a tipărit şi pentru cărturarii care se închid în munca lor, fără să
vadă şi să înţeleagă adevărata contribuţie a creştinismului la luminarea omului.
,,Toţi suntem fiii lui Dumnezeu care îşi întinde puterea, nu până la hotarele ţării
evreieşti sau a celei elineşti ori romane, ci pretutindeni! El pe toţi îi iubeşte, pe
toţi vrea să-i înveţe, căci toţi suntem fraţi, adică copiii aceluiaşi părinte.”
Aşa cum procedează în manualul de religie ,,Parabole şi învăţături din
Evanghelie”, în care prezintă copiilor câteva din cele mai cunoscute parabole,
care sunt completate cu un adagio ,,Potrivire la vieaţa copiilor” o mică
învăţătură pe înţelesul fiecărui şcolar.
Dacă în ce priveşte editorialele, lipsesc câteva tăiate de foarfecul cenzurii,
această rubrică nu lipseşte din nicio apariţie. Alături de Evanghelia din dumi-
nica respectivă, apare un comentariu (Mică tâlcuire, Cuvânt despre Evanghelie,
Cuvânt cu privire la Evanghelie) pe înţelesul mirenilor şi chiar al preoţilor.
Comentariile scrise de Mehedinţi nu sunt semnate, pe când cele scrise de preoţi
sunt semnate de fiecare dată.
Măcar că nu este preot, Mehedinţi, el însuşi absolvent de seminar teologic
şi descendent dintr-o familie de slujitori ai altarului, face dovada cunoaşterii şi
a pătrunderii depline a înţelesurilor Evangheliei.
Evanghelia duminecii fiului risipitor, 25 ianuarie 1915. Un om avea trei
feciori şi a zis cel mai tânăr din ei, tatălui său: Tată dă-mi partea ce mi se
cuvine de avuţie. Şi nu după multe zile le-a împărţit lor avuţia. (…)
Mica tâlcuire. Pilda fiului risipitor e o bună învăţătură pentru toţi cei ce ar
voi să înţeleagă mulţumirea vieţii ca el. Neascultarea, dorinţa de desfătare şi de
trai uşor duc la risipă, lipsă şi la nenorocire. Din pilda aceluia avem îndemnul
LIII
de a nu dori ca el o viaţă nesocotită. Ea arată apoi şi calea cea bună a

îndreptării: pocăinţa şi întoarcerea la cumpătare. E trist să ajungi slugă la
străini. Ne bucurăm însă şi de întoarcerea celui rătăcit, la bine [Ns.]
Evanghelia, dumineca a II-a după Rusalii: Pe când trecea pe lângă Marea
Galileii, Iisus a văzut doi fraţi: pe Simion zis Petru şi pe fratele său Andrei, cari
aruncau o mreajă în mare, căci erau pescari.
El le-a zis: ,,Veniţi după mine şi vă voi face pescari de oameni”. Îndată ei
au lăsat mrejele şi au ers după El.
Cuvânt cu privire la Evanghelie. Oare de ce Iisus a luat ca ucenici pe nişte
bieţi pescari? De ce n-a căutat oameni învăţaţi şi cărturari, cari să-i tâlcuiască
învăţăturile lui? (duminică 22 iunie 1922)
Cu fapta asta s-a dat lumii o mare pildă. Până la Iisus, păgânii şi chiar evre-
ii socoteau că om ales nu poate fi decât cel născut pe treptele de sus, iar mun-
citorul de rând şi robul e un fel de vită cu care poţi face ce vrei. (…) [Ns.]
Evanghelia, dumineca a IX-a după Rusalii: Iisus a silit pe ucenicii săi să
intre în corabie şi să treacă înaintea lui de partea cealaltă, până va da drumul
noroadelor (…) Iisus a venit la ei umblând pe mare. Când l-au văzut ucenicii
umblând pe mare, s-au înspăimântat şi au zis: ,,E o nălucă!” şi au ţipat. Iisus le-a
zis îndată: ,,Îndrăzniţi, Eu sunt, nu vă temeţi.” ,,Doamne, i-a răspuns Petru, da-
că eşti Tu, porunceşte şi vin la tine pe apă”. ,,Vină!” , i-a zis Iisus lui Petru. Pe-
tru s-a coborât din corabie şi a început să umble pe apă, ca să meargă la Iisus, dar
când a văzut că vântul era tare s-a temut şi a strigat: Doamne scapă-mă!” (…)
Cuvânt cu privire la Evanghelie. Dacă eşti tu, porunceşte-mi să viu la tine.
Ce înţeles are pilda asta? Ca şi din Evanghelie în care era vorba de vindeca-
rea bolilor, se dovedeşte şi aici lămurit, marea putere a sufletului care crede în ce-
va cu tărie. Credinţa îţi trezeşte şi-ţi însuteşte puterile. (1 aug. 1923) [Ns.]
Evanghelia, dumineca a I-a Postului mare: A doua zi Iisus a vrut să se
ducă în Galileea şi a întâlnit pe Filip şi i-a zis: ,,Vino după Mine!”
Filip a întâlnit pe Natanael şi i-a zis: ,,Noi am găsit pe Acela despre care au
vorbit prorocii şi anume pe Iisus din Nazaret, fiul lui Iosif.” (…)
Cuvinte la Evanghelia de azi. Vino după mine! Aşa spune Iisus de aproape
două mii de ani şi tare puţini îl urmează.
Pentru ce? Acum de curând, o foaie a învăţătorilor di Bucovina arată că evreii
fac o mai bună şcoală cu copiii de cum facem noi creştinii. (…) (16 mart 1924)
Evanghelia, dumineca 24 după Rusalii. ,,Cine vă ascultă pe voi, pe Mine
Mă ascultă şi cine vă nesocoteşte pe voi pe Mine Mă nesocoteşte, iar cine Mă
nesocoteşte pe Mine, nesocoteşte pe cel ce M-a trimis pe Mine.”
Cuvânt cu privire la Evanghelie. Cine vă nesocoteşte pe voi pe mine mă
nesocoteşte. Vorbele acestea ar trebui ca mereu să ni le aducem aminte. Oame-
nii sunt cum sunt. Şi în slujba preoţiei, ca şi în orice însărcinare pusă pe umărul
lor, mulţi sunt chemaţi, dar nu tot atât de mulţi sunt aleşi.
LIV
Oare câţi judecători sunt în adevăr judecători? Câţi dascăli sunt în adevăr
dascăli, adică luminători ai minţii tineretului?” (…) (11 oct. 1925) [Ns.]
Evanghelia, Dumineca Orbului: Când trece Iisus a văzut pe un orb din naş-
tere. Ucenicii Lui l-au întrebat: ,,Învăţătorule, cine a păcătuit, omul acesta sau
părinţii lui, de s-a născut orb?” Iisus a răspuns: ,,N-a păcătuit nici omul acesta,
nici părinţii lui, ci s-a născut aşa, ca să se arate lucrările lui Dumnezeu” (…)
Cuvânt cu privire la Evanghelie. ,,Vine noaptea când nimeni nu poate să mai
lucreze!” Va veni pentru fiecare din noi moartea, adică noaptea cea veşnică. Cei
care tândăliţi şi vă pierdeţi viaţa în lene şi trândăvie, cetiţi cuvintele spuse aici
de inimosul învăţător, Dărvărescu şi faceţi-vă socotelile. Ticluiţi-vă singuri vor-
bele Evangheliei, nu mai aşteptaţi să vi le ticluiască alţii. (9 mai 1926) [Ns.]
Evanghelia, Dumineca 29 după Rusalii: Pe când intra Iisus într-un sat l-au
întâmpinat zece leproşi. Ei au stat de parte şi au ridicat glasul şi-au zis: ,,Iisuse,
învăţătorule, ai milă de noi!” Când i-a văzut, Iisus le-a zis: ,,Duceţi-vă şi arătaţi-vă
preoţilor!” Şi pe când se duceau, au fost curăţiţi. Unul din ei, când s-a văzut vin-
decat, s-a întors, slăvind pe Dumnezeu cu glas tare. (…) Iisus a luat cuvântul şi
a zis: ,,Oare n-au fost curăţiţi toţi cei zece! Dar ceilalţi nouă unde sunt?” (…)
Evanghelia, Dumineca 5 după Paşti a Slăbănogului: Ceilalţi unde sunt?
Toţi leproşii fuseseră vindecaţi, dar numai unul a venit să mulţumească şi încă
acela era un strein de neamul lui Iisus…!
Ce noimă are întâmplarea asta? Iată ce noimă. Nu te gândi să faci binele numai
cunoscuţilor şi celor de un neam cu tine. Fă-l oricui şi oricând. (16 ian. 1927) [Ns.]
Evanghelia, Dumineca 5 după Paşti a Slăbănogului: În Ierusalim, lângă
Poarta Oilor era o scăldătoare, numită evreieşte Betezda, care are cinci prid-
voare. În pridvoarele acestea, erau o mulţime de bolnavi, orbi, şchiopi, uscaţi
cari aşteptau muşcarea apei, căci un înger al Domnului se pogora din când în
când în scăldătoare şi tulbura apa. Şi cel dintâi care se pogora în ea, după
turburarea apei, se făcea sănătos orice boală ar fi avut. (…)
Câteva cuvinte la Dumineca Slăbănogului. Slăbănogul din Sf. Evanghelie a
stat 38 de ani, lângă scăldătoarea tămăduitoare. (…) Dacă ,,scăldătoarea oilor”
se tulbura o dată pe an, însănătoşind pe fericitul care se arunca întâi în apă, o
altă scăldătoare stă veşnic turburată, veşnic tămăduitoare, ,,pentru cei din urmă
şi pentru cei dintâi”. E biserica, e învăţătura Domnului. În ea trebuie să ne
îmbăiem sufletul, pentru ca să-l facem sănătos, curat şi creştin. Numai să voim.
(…) (6 mai 1928) (pr. V. Măgureanu)
Evanghelia, Dumineca după înălţarea Sfintei Cruci: ,,Dacă voieşte cineva
să vină după Mine, trebuie să se lepede de sine însuşi, să-şi ia crucea şi să mă
urmeze. Căci oricine va vrea să-şi scape viaţa, o va pierde, dar oricine îşi va
pierde viaţa din pricina Mea şi din pricina Evangheliei o va mântui.” (…)
[Cuvânt cu privire la Evanghelie] Noaptea. Cine e cu sufletul curat, cine
urmează căile Domnului nostru Iisus Christos, acela liniştit priveşte viitorul
LV
său, măcar chiar însuşi pământul să se desfacă sub picioarele lui, liniştea nu-l
va părăsi. El ştie că în casa Tatălui ceresc, sunt multe locuinţi şi liniştit se lasă
în voia lui Dumnezeu. (1 sept. 1929) (Pr. Vlad Bjolla, Soroca)
Evanghelia, Dumineca a II-a din post: ,,Eu sunt uşa. Dacă cineva intră
prin Mine, va fi mântuit, va intra şi va ieşi şi va găsi păşune. Hoţul nu vine
decât să fure, să junghie şi să prăpădească. Eu am venit ca oile să aibă viaţă şi
s-o aibă din belşug.
Eu sunt păstorul cel bun. Păstorul cel bun îşi dă viaţa pentru oi, dar cel
plătit, care nu este păstor şi ale cărui oi nu sunt ale lui, când vede lupul venind,
lasă oile şi fuge.” (….)
[Cuvânt cu privire la Evanghelie] Postul mare. (…) Şi clopotul sună jalnic,
chemând pre toţi spre pocăinţă şi pare că prin glasul său de aramă spune: ,,Nu se
cunoaşte nici ziua, nici ceasul când va veni Fiul Omenesc, ca să judece lumea”.
Aşadar, creştine, foloseşte-te de orice clipă ca să te descarci de păcatele cari
apasă asupra sufletului tău. (16 mart. 1930) (Pr. Vlad Bjolla, Soroca)
Evanghelia, Dumineca a 12-a din rusalii: Atunci s-a apropiat de Iisus un
om şi I-a zis: ,,Învăţătorule, ce bine să fac, ca să am viaţă veşnică?” El i-a
răspuns: ,,De ce mă întrebi: Ce bine? Binele e unul singur, dar dacă vrei să intri
în viaţă, păzeşte poruncile.” ,,Cari?”, i-a zis el. Şi Iisus i-a răspuns: ,,Să nu ucizi,
să nu preacurveşti, să nu furi, să nu faci o mărturisire mincinoasă, să cinsteşti
pe tatăl rău şi mama ta” şi să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi. Tânărul
i-a zis: ,,Toate aceste porunci, le-am păzit cu grijă din tinereţea mea, ce-mi mai
lipseşte?” ,,Dacă vrei să fii desăvârşit, i-a zis Iisus, du-te de vinde ce ai, dă la să-
raci şi vei avea o comoară în cer. Apoi vino şi urmează-mă.” Când a auzit tânărul
toate acestea, a plecat foarte întristat, pentru că avea multe avuţii. (…) (31.08.1931)
Evanghelia, Dumineca (Luca, XIII, 10-17): Şi era Iisus, învăţând în una din
sinagoge. Şi iată o femeie era care avea duhul neputinţei de optsprezece ani şi
era gârbovă şi nu putea să se ridice în sus nicidecum, iar Iisus văzând-o a
chemat-o şi i-a zis: ,,Femeie, te-ai slobozit de boala ta!” Şi pus mâinile pe
dânsa şi îndată s-a îndreptat şi slăvea pe Dumnezeu.
Iar mai marele sinagogii, mâniindu-se că o vindecase Iisus sâmbăta, răs-
punzând, zice poporului, şase zile sunt în care se cade a lucra…, iar nu în ziua
sâmbetei! (…)
Tâlcuire. Făţarnice, a zis Domnul, au nu-şi dezleagă fiecare dintre voi boul
sau asinul de la iesle? vorba asta putem s-o spunem tuturor celor care caută
nod în papură, ca să scadă fapta bună a cuiva. Sunt oameni pătimaşi care urăsc cu
atâta pornire pe aproapele lor, încât li se face negru înaintea ochilor, de câte ori
aud că acela ar fi săvârşit o faptă vrednică de laudă. (…) (4 dec. 1932) [Ns.]
Evanghelia la Dumineca Tomei. Deci fiind în ziua ceea, într-una din sâm-
bete şi uşile fiind încuiate, unde erau ucenicii adunaţi de frica evreilor, a venit
LVI
Iisus şi a stătut în mijlocul lor şi a zis lor: Pace vouă! Şi acestea zicând, a arătat
lor mâinile şi coasta sa. (…)
Iar Toma, unul din cei 12 care-şi zicea şi Geamănul, nu era cu dânşii când a
venit Iisus. Deci au zis lui ceilalţi ucenici. Am văzut pe Domnul, iar el le-a zis:
,,De nu voi vedea în mâinile lui semnul cuielor şi de nu voi vedea în mâinile
lui, semnul cuielor şi de nu voi pune mâna mea pe coasta lui, nu voi crede.” (…)
Cuvânt cu privire la Evanghelie. Evanghelia de azi e cunoscută mai de toată
lumea. Chiar a ieşit o vorbă în ţara noastră: parcă eşti Toma necredinciosul!
Ce înţeles au cuvintele acestea? Nefiind de faţă când a venit Mântuitorul,
apos7tolul Toma nu văzuse semnul ranelor şi spusese către ceilalţi ucenici că
lui nu-i vine să creadă până ce nu va pipăi chiar cu mâna lui semnul cuielor.
Supăratu-s-a oare Iisus pentru îndoielile lui Toma? Nu, ci cu blândeţe i-a
zis numai atât: fericiţi cei care n-au văzut şi totuşi au crezut. (…)
Aşadar, ferice de cine crede. Dar nu e păcat nici obiceiul de a cere dovezi, de-
oarece sufletul aceluia se supune singur la o greutate, dar după ce au găsit dovezile,
credinţa e cu atât mai temeinică şi poate ajuta şi credinţa altora. (23. 04. 1933) [Ns.]
Am extras la întâmplare, din cuprinsul revistei câte un exemplu din fiecare
an de apariţie, cu gândul de a releva complexitatea publicaţiei, grija lui Mehe-
dinţi pentru educarea poporului. Se poate observa preocuparea lui de a tâlcui
Evanghelia pe înţelesul tuturor, toate acestea pentru a mări încrederea în bise-
rică şi credinţă, în valorile ortodoxiei în care azi, tot mai puţini din noi credem.
Am făcut acest lucru şi cu gândul că poate se va găsi un slujitor al altarului
care să tipărească o antologie a tâlcuirilor Evangheliei, întărită de alte opinii.
,,Tâlcuirile” care au apărut în Dumineca Poporului sunt adevărate modele
de educaţie moral-creştină, texte care arată bogăţia de învăţături care pot fi
trase din Evanghelie.
Aceste texte pot fi folosite de preoţi şi profesori de teologie pedagogică
care predau orele de religie în şcolile din România.
3). Gospodărie. Prin această rubrică, directorul Duminecii urmărea să facă
o educaţie pentru sănătate, dar şi o educaţie practică a sătenilor. Dacă duminica
este ziua rezervată sufletului, învăţăturii şi, Mehedinţi le trimite sătenilor un
sfătuitor de nădejde care să-i ajute să-şi îmbunătăţească sănătatea, iar munca
lor să fie mai cu folos.
De la primele apariţii şi până la începutul războiului, când publicaţia îşi
întrerupe apariţia (15 aug. 1916-23 sept. 1918), rubrica ,,Gospodărie” este
prezentă în fiecare număr de revistă sub diferite generice: ,,Gospodina”, ,,Bu-
cătărie”, ,,Sfaturi contra boalelor”, ,,Sfaturi gospodarilor”, ,,Sfaturi pentru gos-
podărie” etc.
Cele mai consistente articole sunt semnate de dr. Vasile Voiculescu (1884-
1963), unul din marii scriitori români, dar şi un medic de renume, care a rostit
LVII
o serie de conferinţe de educaţie pentru sănătate la ,,Universitatea Radio”.

Vasile Voiculescu a colaborat la Dumineca Poporului încă de la apariţie.
Articolele publicate de doctorul Voiculescu prezintă bolile cele mai frec-
vente din acea vreme: râia, oftica, scarlatina, vărsatul, dalacul, lingoarea, tusea
măgărească, bolile lumeşti etc., dând sfaturi pentru vindecarea acestora şi în-
drumând sătenii să meargă, atunci când este cazul, la spital şi să se interneze,
adică să fie pus ,,la pat”.
Bolile molipsitoare care afectau în special noi-născuţii (80.000 pe an), se
datorau lipsei de educaţie pentru sănătate, dar şi lipsei de curăţenie. Vasile
Voiculescu se ocupă de educaţia viitoarelor mame (Sarcina şi lăhuzia). Dă
sfaturi pentru hrana noi-născuţilor: până la cinci zile, după 5-6 zile, de la 8 zile
şi orarul mesei de la 1 an şi opt luni.
Foarte interesante ni s-au părut articolele de educaţie a bărbaţilor pe timp
de război, de păstrare a sănătăţii pe timp de război: ,,Foarte mulţi din cei care
mor în război, nu mor de gloanţe, ci mor de boli. (…) A te feri de asemenea
boli în război, e şi o datorie. Un om sănătos, înseamnă un braţ şi un suflet mai
mult împotriva duşmanului. Cine se îmbolnăveşte din neîngrijirea lui, e tot aşa
de vinovat, ca şi cel care ar dezerta din luptă.” (25 ian. 1915) De asemenea,
arată responsabilitatea pe care o au gospodinele - ,,Femeia, viitorul ţării” -,
deoarece ,,din sânul ei se rupe ca un rod copilul. (…) De unde în 1891, la 1000
de născuţi, erau 12 morţi, acum a ajuns să treacă de 22 la mie, numărul celor
născuţi morţi. (8 mart. 1915). Se propune efectuarea vizitei medicale a tinerilor
la căsătorie, se arată pericolul fumatului şi a băuturii, atât pentru sănătate cât şi
pentru starea economică a familiei şi a ţării.
Sfaturile care apar în această rubrică sunt dintre cele mai diverse: reţete de
bucătărie (pilaf de post cu prune uscate, povirlă/magiun de prune), praz de post
cu măsline, chiftele de cartofi etc.), vindecarea surzeniei, plante medicinale,
Cum cunoşti făina bună?, fabricarea săpunului, fătările la iepe, Cum tăbăcim
pieile?, sfaturi pentru podgoreni, îngrijirea dinţilor, cum se hrănesc viermii de
mătase, sfaturi pentru crescătorii de albine, Porumbul este pricina pelagrei
(trebuie cules cât mai copt, trebuie mâncat câr mai vechi, trebuie consumat cu
alte alimente hrănitoare, trebuie înlocuit cu grâul).
Chiar dacă pe parcursul apariţiei Duminecii, sfaturile nu mai apar grupate
într-o rubrică specială, cititorii pot constata că publicaţia este preocupată în
permanenţă de educaţia pentru sănătate şi de sfaturile pragmatice pentru săteni,
pentru a-i ajuta în ridicarea nivelului de trai.
Paradigma de la care a pornit în legile educaţiei, ,,Nu poate statul ce poate
satul.” este lansată în spaţiul prin ,,scrisori deschise - scrisoare către povăţuito-
rii satelor”, ocazie cu care îndeamnă sătenii să-şi formeze moaşe comunale
dintre femeile mai vrednice din sate, cu ajutorul spitalului judeţean ,,Trebuie să
LVIII
avem moaşe curate şi pricepute. Orice sat poate să trimită o femeie mai dez-
gheţată, să înveţe în trei luni la spitalul judeţului, meşteşugul moşitului.
Orice sat care în 3-4 luni nu se va îngriji să-şi pregătească o moaşă cum-
secade, e un sat de bicisnici.” (29 iunie 1919). Pledează, de asemenea, pentru
formarea de agenţi sanitari dintre tinerii cei mai buni care sunt chemaţi la oaste
,, Tifosul exantematic ne stinge. După războiul cu gloanţele, urmează un război
cu bolile. (…) Sorțașul acela, întorcându-se în sat, va începe îndată războiul
împotriva bolilor, şi atunci, tifosul, râia, vaccinarea, despăducherea, cerceta-
rea bolilor molipsitoare şi multe alte sarcini ai avea cui le încredinţa. Până în
10 ani, dintre sanitarii satului s-ar alege măcar unul-doi oameni de mare înde-
mânare… şi am isprăvi odată pentru totdeauna cu descântecele babelor.” (6
iulie 1919) Şi toate acestea pentru că statul nu poate ajuta satul, iar singura
soluţie viabilă este ca ,,satul să ajute satul”, iar cei de la Dumineca Poporului
au ajutat satul în toate nevoile sale, timp de 17 ani.
4). Cultură: folclor, literatură cultă şi populară, educaţie, cărţi pentru
popor, ,,casa de citire” - biblioteca sătească, educaţie etc. La o privire mai
atentă a structurii publicaţiei Dumineca Poporului, putem identifica - fără a
forţa nota -, ideile savantului care se găsesc în multe din operele şi studiile sale:
,,S. Mehedinţi - Coordonate etnografice: civilizaţia şi cultura”, ,,Antropogeo-
grafia” - manual pentru clasa a II-a secundară, cursurile de etnografie şi de
doctrină etnografică, ,,Ethnos - o introducere în studiul omenirii” etc.
Astfel, în rubrica ,,Gospodărie” identificăm elemente de ,,civilizaţie - tehni-
ca materială”, elemente pe care le-am relevat mai sus.
Parcurgând revista cu atenţie, am constatat că toate elementele privitoare la
,,planul ceresc - cultura sau suma tuturor produselor sufleteşti, prin care omul
caută să intre în echilibru cu restul creaţiunii” -, îşi găsesc locul în Dumineca
Poporului.
Mehedinţi a fost preocupat de satul românesc în totalitatea lui. Atunci când
îşi identifică cititorii - ,,locuitorii din sate şi muncitorii din târguri şi oraşe” -,
directorul Duminecii motivează şi pentru ce va face acest lucru: ,,Vom închina
toată străduinţa noastră, fraţilor noştri care trăiesc din muncă şi pentru muncă.”
Primele numere ale publicaţiei au fost ilustrate cu grafică şi poze ale unor
piese din Muzeul de Artă Naţională, fondat de Al. Tzigara-Samurcaş: troiţe, pie-
se de port popular, obiecte de folosinţă din gospodăria săteanului. De aseme-
nea, ,,cei de la Dumineca” ilustrează revista cu imagini de biserici mănăstiri,
imagini ale unor scriitori şi oameni de cultură români, personalităţi politice şi
militare din ţară şi din Europa ale momentului.
Dacă mai luăm în consideraţie faptul că pilonii pe care se sprijină Dumine-
ca sunt ,,cinstita preoţime” şi ,,vrednicii învăţători”, vom constata că Simion
Mehedinţi reuşeşte să facă o echipă redutabilă formată din ,,anonimi”, cu care
LIX
va scoate o revistă cu acoperire naţională, pentru săteni, timp de 17 ani, o

revistă care s-a adresat, în aceeaşi măsură, şi ,,cărturarilor”.
De altfel, Mehedinţi cheamă la lucrarea sa ,,cărturarii şi fariseii”, pentru că
nu-i de-ajuns să declari libertatea învăţământului şi să-i dai poporului ,,pâinea
unor gazete otrăvite”, pentru că azi când ,,norodul de amestecă în facerea
legilor şi întocmirea treburilor de obşte” - votul universal -, dacă nu este
educat, ,,repede-repede încape pe mâna ticăloşilor”, devenind o masă uşor de
manipulat.
Lectorul atent de astăzi constată că Simion Mehedinţi, bun cunoscător al fi-
rii umane şi al mecanismelor sociologice, dă sfaturi care sunt valabile şi astăzi,
pentru că firea umană şi societatea, în datele ei primare, sunt universal valabile.
Aşa se explică faptul că cele mai apăsate editoriale sunt în preajma alegerilor.
Autorul atrage atenţia asupra importanţei, dar şi asupra greutăţii votului. Ai vo-
tat un ticălos, timp de patru ani nu mai poţi scăpa de el. Cum ai votat, aşa vei
ofta. ,,A doua zi după alegere, niciun sătean nu mai are dreptul să crâcnească.
Dacă se va alege un ticălos, chiar noi, care am luptat până aici pentru luminarea
sătenilor, le vom spune în faţă: Să vă trăiască, oameni buni, deputaţii pe care
i-aţi ales, căci voi, nu altcineva i-aţi ales.” (28 sept. 1919)
După ce în secolul al XIX-lea, tinerii care au făcut studii în Occident, au
adus ideile progresiste în ţările de origine, după ce setea de informaţie a izbuc-
nit prin condeiele unor I. H. Răduleascu, M. Kogălniceanu (scrieţi, băieţi, ori-
ce…), Vasile Alecsandri, George Bariţ, Ion Ghica, după ce anul 1848 a adus în
publicistica principatelor un pronunţat spirit politic: Cezar Billiac, C. A Rose-
tti, N. Bălcescu etc., constatăm că în pragul secolului al XX-lea, în România
exista o presă literară, de cultură, ştiinţifică şi de opinie, destul de valoroasă şi
viguroasă (Convorbiri literare, Timpul, Adevărul, Epoca, Sămănătorul, Uni-
versul etc.), dar toate publicaţiile se adresau mai mult oraşelor şi mai puţin,
spre deloc, satelor.
Deşi a pornit la drum fără oameni de marcă, fără nume mari, consacrate în
publicistică şi în cultură, S. Mehedinţi a reuşit datorită experienţei pe care o
avea în managementul publicistic (director la Convorbiri literare de 7 ani, re-
dactor al Comitetului de redacţie la BSRRG de 14 ani, profesor universitar din
1900) şi datorită unei puteri de muncă ieşită din comun, să facă în câteva luni
de zile, o publicaţie cu acoperire naţională, care se adresa în special sătenilor,
celor la care nimeni nu se gândea să le dea o rază de lumină şi o speranţă în vi-
itor, pentru ei şi pentru copiii lor.
Trebuie precizat că în timp, Dumineca Poporului şi-a atras şi colaboratori
cunoscuţi, între care amintim: Vasile Voiculescu, medic - ,,doctorul fără arginţi”
şi renumitul scriitor român; scriitorii: I. A. Bassarabescu, Nicu Gane, Ion Adam;
studentul Ion Conea, viitorul geograf şi geopolitician român de mai târziu etc.
LX
Sub titlul generic ,,cultura”, am grupat mai multe rubrici: ,,petrecere”, ,,cărţi
de citit”, ,,proverbe”, ,,ghicitori”, ,,snoave” ,,maimuţa română”, ,,poezii popu-
lare”, ,,poezii culte”, ,,bordee şi obicee”, ,,cuvinte pocite”, ,,limba română”, ,,din
popor”, ,,pluguşoare”, ,,teatrul şcolar” etc.
Văzută din această perspectivă, Dumineca Poporului a fost o publicaţie de-
dicată în totalitate, aşa cum mărturisea directorul ei în articolul-program,
,,fraţilor noştri ce trăiesc din muncă şi pentru muncă”.
Simion Mehedinţi a înţeles mai bine decât toţi contemporanii săi că Primul
Război Mondial însemna o mare cotitură în viaţa întregii lumi.
Editorialele sale dinainte de război, dar şi cele de după încheierea ,,încăie-
rării”, sunt o dovadă peremtorie a acestei afirmaţii. Pentru acest motiv, el în-
cearcă să pregătească poporul pentru viaţa de după încetarea armelor, care va fi
o cursă acerbă în care ,,învinge cel care produce mai mult, mai ieftin şi se
mişcă mai repede”.
Alături de învăţăturile practice, pe care le dă în fiecare număr al revistei, di-
rectorul publicaţiei se îngrijeşte ca sfaturile sale să fie înţelese şi să fie aplicate,
se îngrijeşte de faptul că oamenii trebuie să înţeleagă noile vremi. Pentru aceste
motive nu pridideşte niciun moment să explice oamenilor cum trebuie să se po-
ziţioneze faţă de oamenii politici, cum să voteze, cum să-şi organizeze viaţa şi
munca în familie, cum să-şi educe şi să pregătească urmaşii pentru viaţă. Din
această perspectivă, ştie că şcoala este factorul hotărâtor.
Ca profesor ,,de geografie şi etnografie”, odată ajuns ministru ,,al şcoalei şi
bisericii” în Guvernul Marghiloman (martie-octombrie 1918), prima sa grijă a
fost să treacă prin Parlamentul României legile educaţiei: Lege pentru eforiile
şcolare şi Lege pentru şcolile ajutătoare, convins fiind că ,,Nu poate Statul ce
poate Satul”.
După căderea Guvernului Marghiloman, când a văzut că legile propuse de
el, au fost abandonate, ba mai mult, au fost aplicate sub alt nume, a început o
campanie de presă viguroasă pentru explicarea şi susţinerea reformei pe care o
promovase.
Alături de articolele iniţiatorului reformei, au apărut articole de susţinere şi
de protest, scrise de învăţători di toate colţuri ale ţării. Au apărut multe articole
de susţinere şi apărare, atât în Dumineca Poporului, cât şi în alte publicaţii:
Săteni, apăraţi-vă legile! (20 ian 1919) Numele se schimbă, dar naşul rămâne
(10 aug. 1919) etc.
Pentru aceste argumente întemeiat şi argumentate, multe din articolele lui
Mehedinţi şi ale altor autori, au fost cenzurate. Chiar dacă am auzit despre
foarfecul cenzurii în perioada totalitarismului, despre suspendări de publicaţii,
totuşi acestea ni se păreau nişte ,,legende” pentru că niciodată n-am văzut cum
arată o publicaţie/material cenzurat, mare mi-a fost surpriza când am văzut
LXI
negru pe alb, un articol cenzurat - tăiate bucăţi din material - în Dumineca

poporului, am fost foarte impresionat.
M-am întrebat şi am întrebat-o pe Doamna Simona Mehedinţi, nepoata sa-
vantului, dacă are vreun manuscris integral, pentru a vedea ce s-a tăiat. Ar fi
foarte interesant pentru un cercetător sau pentru urmaşi să vadă cât de liberă
era presa în perioada interbelică.
,,Să fi stat noi cu arma în mână până ce venea ceasul cel adevărat, am fi
câştigat atâta pământ, atâta bogăţie şi atâta slavă, că toată lumea s-ar fi mirat de
înţelepciunea noastră.
În loc de a face aşa ceva, am aruncat ţara în foc. CENZURAT
Nu vreau să mustru pe nimeni, căci cu vorba nu poţi drege o căruţă când s-a
stricat, ci vreau să vă spun că ne aşteaptă acum o altă primejdie. Întregind ţara
cu Moldova dintre Prut şi Nistru, numărul streinilor a sporit. Mai [mult de
jumătate] din oraşele noastre sunt împănate de streini.
Ce e de făcut? Unii se gândesc la legi care să lovească pe strein şi să-l ajute
pe român.
Cei care judecă aşa, se înşeală grozav. Singura putere a unui popor şi singura
lui apărare e munca lui. CENZURAT (…)” (30 sept. 1918)
Mehedinţi a fost preocupat în permanenţă de cultivare limbii române,
convins fiind că ,,Limba este îmbrăcămintea sufletului”, iar cine îşi pierde
limba şi portul îşi pierde sufletul şi ţara.
Prin diverse generice ,,Maimuţa română”, ,,Cuvinte pocite”, ,,Limba
pociţilor”, ,,Cuvinte stricate”, ,,Limba română”, ,,Casa de citire - biblioteca
sătească”, ,,Cărţi de citit”, Mehedinţi menţine în permanenţă atenţia asupra
frumuseţii limbii, afirmând că datoria tuturor, dar în special a cărturarilor, este
de a veghea la folosirea corectă a limbii române. Să se folosească vorbe
strămoşi, care să fie pe înţelesul tuturor. Pledează mai ales pentru ca manualele
şcolare sau cărţile pentru copii să fie scrise, folosind cuvinte cunoscute pentru
că altfel ,,se lipesc de mintea copiilor, cum se lipeşte nuca de perete”. ,,În foaia
asta, căutăm să nu ne schimonosim, ci spunem ce-avem de spus în limba
noastră românească”, deoarece acele cuvinte sunt bune, ,,care umblă peste tot
şi au peste tot cătare, ca banii cei buni”. (13 apr. 1930)
Când este vorba de corectitudinea limbii, Mehedinţi nu ezită să ironizeze pe
cei care folosesc cuvinte pocite, chiar dacă sunt slujitori ai altarului. Biserica
trebuie să fie ,,vie”, adică Sfânta Leturghie să fie înţeleasă de toţi.
Publicaţia Dumineca Poporului adună în paginile sale, ironizând sau admi-
rând, cele mai diverse calităţi şi scăderi ale omului: beţia, lenea, lipsa de cre-
dinţă, iubirea de ţară, dragostea, obiceiurile strămoşeşti etc.
Toate acestea fac din revistă o publicaţie dinamică şi plină de viaţă care se
citeşte cu plăcere şi interes atât de sătean, cât şi de orăşean.
LXII
Iată câteva titluri: Portul românesc, lepădarea de el datorită fuduliei;

Gospodina, bat-o vina; Nevasta cea harnică (,,Taci, bărbate, nu huli/ Căci eu
cămaşă ţi-oi croi/ Hai la târg şi le plăteşte/ Să le-aduc gospodăreşte”.);
Nevasta frumoasă - ironie (,,Veni draga mea mireasă/ Cu un cap/ Ca un
ţap/ La faţă/ Ca o raţă/ Cu ochii mari/ Ca la măgari”);
Cum va fi vremea (,,Tunetele de dimineaţă, vestesc vânt, cele de la amiază
ploaie şi cele de seară, furtună. Când ni se pare că stelele lucesc mai puţin ca de
obicei, e semn că furtuna e aproape”); Învăţători morţi în război; Patima cea
mai urâtă, beţia (I. Adam);
Către beţivi (,,Cine intră-n cârciumă, nu intră să se-nchine. Arama omului
la beţie se arată. Beţivul îşi bea mintea, punga şi sănătatea.”);
Grebla (,,- Tii, afurisita de greblă! - Aşa-i zice, cucoane. I-ai dat peste
nume…” I. Adam).
Mică adenda: Cântec din Basarabia. Nistrule, râu blestemat,/ Face-te-ai
adânc şi lat/ Ca potopul tulburat./ Mal cu mal nu se zărească,/ Glas cu glas nu
se lovească,/ Ochi cu ochi nu se ajungă/ Pe-a ta pânză cât de lungă,/ Locustele
când or trece/ Pe ist mal să se înece,/ Holerile când or trece/ Pe la mijloc să se-
nece/ Duşmanii ţării de-or trece/ La cel mal să se înece. (23 sept. 1918)
Populară. Cucul cântă, mierla zice/ Nu-ţi bea banii, măi voinice,/ Că banii
ţi-or trebui/ La vară când oi cosi/ Iarbă, otavă cu rouă/ Şi se rupe coasa-n două/
Şi ţi-i lua alta nouă/ Şi-i cosi iarbă cu flori/ Şi li-i da la căpriori.
Fost-am pomi. Fost-am pomi cu frunză verde,/ Dar verdeaţa ni se pierde,/
Fost-am feţe înflorite/ Şi-acum feţe vestejite,/ De-ar şti omul ce e viaţa/ Nu şi-
ar pierde dimineaţa,/ Că zilele omului/ Sunt ca floarea câmpului./ Dimineaţa
înverzeşte/ Peste zi se vestejeşte./ Câte flori sunt pe pământ/ Se duc toate la
mormânt./ Numai floarea lacului/ Stă la poarta raiului/ De judecă florile/ Ce-au
făcut miroasele. (V. Alecsandri)
Cântec popular. Foaie verde foaie lată/ Cine n-a făcut armată,/ Dumnezeu
să-i dea răsplată:/ Să-i ia mâna şi-un picior,/ Să rămână cerşetor,/ Să meargă
din sat în sat,/ Tot cerşind de căpătat./ Să n-aibă loc în mormânt,/ Nici cenuşă
pe mormânt,/ Să vadă că-i oropsit,/ Dacʼ armată n-a făcut.
Strigătura. Măi, bărbate, fii cuminte,/ Ia cânepa şi mi-o vinde./ Vinde-mi-
o şi mai cu preţ,/ Că eu lunea nu lucrez,/ Marţea ţin de sărbătoare,/ Miercurea
de fată mare,/ Iar joia de dobitoace,/ Vinerea, măi, nu se toarce!/ Sâmbăta
pentru lăut,/ Duminica de primenit.
Hora Basarabiei (1918) Hai să-tindem hora mare,/ Azi e ziua sfântă-n
care/ De la Nistru la Carpaţi/ Îşi dau mâna fraţi cu fraţi./ Basarabia-i mireasă,/
Mândră, veselă crăiasă,/ Mântuită din greu chin,/ Din gheara celui străin. (…)/
Azi păşim spre noui hotare,/ Cântă hora, lăutare,/ Tot mai tare, mai cu foc,/ Să
joace fraţi la un loc. (…)
LXIII
Cătana. Foaie verde şi-o lalea,/ Mândro, inimioara mea/ Ce n-aş da să fie-a
ta!/ Să vezi cum mi-i câteodată/ Când te la plângând în poartă.// Foaie verde
pătrunjei,/ Puică, ochişorii tăi/ Mult aş da să fie-ai mei/ Ca să vezi cum mă
usuc/ Când rămâi şi eu mă duc.// Că aşa a fost să fie/ Ca să merg la cătănie, Să
păzesc a mea moşie/ Din părinţi de răzăşie.
Aşa cum am sugerat când ne-am referit la rubrica ,,Evanghelia”, o studiere
şi o notare amănunţită a tuturor producţiilor literaturii populare (poezie, proză,
proverbe, ghicitori, snoave, cuvinte din bătrâni), unele de mare valoare estetică, ar
putea constitui materialul unei valoroase antologii din creaţia noastră populară.
5). Întrebări, concursuri, premii, poşta, poşta redacţiei. Dumineca Po-
porului era o publicaţie foarte dinamică, era în legătură permanentă cu cititorii
săi. Sondajele de opinie pe care le vedem astăzi în presa românească sau
aiurea, au corespondent în aşa numitele ,,întrebări”, de regulă zece la număr, pe
care foaia le adresa, în special preoţilor şi învăţătorilor, celor care erau stâlpii
emancipării poporului, dar nu numai lor.
Prin aceste întrebări publicaţia dorea să ştie care este starea culturală, mora-
lă şi pragmatică a satelor româneşti. Iată care au fost primele întrebări pe care
Dumineca le adresează chiar din al doilea număr al publicaţiei:
1. E vreun sat unde toţi locuitorii ştiu citi şi scrie?
2. În ce sat, ţăranii au plătit deplin, pământul cumpărat prin obşte?
3. E vreun ţinut unde un moşier ori învăţătorul să fi schimbat cu totul soiul
pomilor ori al vitelor, înlocuind soiurile cu latele mai bune? Cum a făcut?
4. Ce s-a dovedit mai spre folos: spitalele rurale sau ambulanţele rurale?
5. E vreo parohie de sat sau de oraş în care preotul să fi stârpit beţia?
Cum? (21 sept. 1914)
Se indică şi adresa la care se trimiteau răspunsurile.
Din aceste întrebări, putem observa care erau cele mai importante probleme
ale satului românesc, de la începutul secolului trecut: analfabetismul, sănătatea,
lipsa de pământ, starea jalnică a ocupaţiilor - înapoierea şi ineficienţa muncii,
dar şi beţia, un adevărat blestem care distruge sufletul, sănătatea şi punga sătea-
nului.
Răspunsurile la aceste întrebări sunt apoi publicate în revistă, pentru că di-
rectorul Duminecii cunoaşte foarte bine puterea exemplului, de asemenea, ştie
foarte bine că publicitatea îndeamnă şi pe alţii la treabă.
Darurile pe care le trimite cetitorilor, urmăresc să creeze în sufletul
oamenilor dragostea pentru o anumită muncă: ,, Am trimis 500 de pachete cu
seminţe, abonaţilor noştri, după cum au ieşit la sorţi.
l-am făcut, iar gândul e acesta: învăţătură se poate găsi pe toate cărările.”, dar
omul trebuie judecat după simţire, nu după ştiinţă. ,, Unuia îi plac pomii, altuia
albinele, altuia vitele, altuia o meserie, altu-ia învăţătura sau altceva. Din clipa
LXIV
când cineva simte o astfel de dragoste, toată viaţa i se luminează, iar pentru a
sluji dragostei sale, începe a învăţa…” (19 apr. 1915)
După război, viaţa satului are alte priorităţi, alte nevoi, iar Dumineca ţine
cont de acestea, aşa că şi ,,întrebările” ei vor fi uşor modificate:
1. Care sat n-a fost bântuit de boli în timpul războiului? Şi de ce?
2. Care sat s-a ales cu vreo îmbunătăţire de pe urma războiului?
3. Care sate au început şcoala la 1 septembrie, fără nicio întârziere?
4. Care sate pot da copiilor dimineaţa, un ceai şi o bucată de pâne, pentru ca
să-i îndemne a veni la şcoală?
5. Care sat a pătimit mai mult de boli molipsitoare şi cine a lucrat pentru
stingerea bolilor?
6. Unde e mai mare strâmtoare din partea bucatelor?
7. Din care sate, au căzut în luptă învăţători? (7 oct. 1918)
La aceste întrebări avem şi un răspuns pe care îl dăm mai jos: ,,Printre
satele care n-au fost bântuite de boli în timpul războiului, este şi Repedea din
Judeţul Romanaţi. Toate comunele de prin împrejurimi, au fost bântuite de
diferite boli, numai Repedea de niciuna. Aceasta mulţumită îngrijirii sătenilor
şi curăţirii murdăriilor din comună.” (7 oct. 1918)
Este interesant cum se reaşează ,,întrebările” după mersul societăţii. Iată:
1. E vreun sat unde toţi locuitorii să ştie a ceti şi a scrie?
2. În ce sat, ţăranii au plătit până acum deplin, pământul cumpărat prin
obşte?
3. E vreun sat unde moşierul ori preotul, ori învăţătorul să fi schimbat cu
totul soiul pomilor ori al vitelor, înlocuind soiurile rele cu altele mai bune?
Cum a făcut?
4. În care sat nu se face horă la cârciumă?
5. E vreo parohie de sat sau de la oraş în care preotul să fi stârpit beţia?
Cum?
6. A înfiinţat cineva vreo ,,tovărăşie creştină”, ca să vadă dacă tineretul ţine
socoteală de învăţătura preotului şi a învăţătorului?
7. E vreo comună unde să nu fi pătruns întrebările Duminecii Poporului?
(29 iunie 1919)
Din nenumăratele ,,răspunsuri”, ne-a atras atenţia o scrisoare adresată
directorului Duminecii, din Judeţul Vaslui, în ziua de 22 martie 1915.
Domnule profesor,
În ziua de 15 februarie 1915, am făcut o Tovărăşie de Cumpătare ,,Răsăritul”,
în Satul Tanacu, Vaslui. Tovărăşia a fost sprijinită de dl revizor şcolar ca preşe-
dinte de cinste au făcut jurământ în faţa preotului din comună cum că în anul
1915 nu vor bea nici un pahar de rachiu, iar la alte băuturi vor fi cumpătaţi.
Noi, învăţătorii, vom munci spre a duce la bun sfârşit acest început.
Preşedinte, înv. Gheorghe Dascălu;
LXV
Secretar - casier: înv. Grigore P. Timirean.

Asemenea răspunsuri găsim pe tot parcursul apariţiei revistei, răspunsuri
venite din diferite localităţi, ceea ce ne demonstrează faptul că Dumineca
Poporului avea o acoperire naţională, dar şi că publicaţia avea un impact
pragmatic în lumea satului.
Dumineca Poporului era o publicaţie vie care menţinea o permanentă legă-
tură cu satul, în special cu oamenii sărmani. Revista organiza diverse concursuri
în care ,,premiile” constau pachete cu seminţe de diverse legume, în abonamen-
te gratuite pe un an etc.: ,,Cine plăteşte 5 abonamente pe 1 an, adică 10 lei are
un abonament în dar.”
Pe de altă parte, publicaţia oferea pentru abonaţii săi, calendare creştin-or-
todoxe, servicii de sănătate şi de asistenţă juridică gratuite, oferite de medici şi
magistraţi renumiţi, cu studii în ţară şi în străinătate. ,,Tânărul medicinist care
ne-a trimis scrisoarea tipărită în nr. 5 al Duminecii Poporului, e rugat să ne ves-
tească cu câţi tovarăşi ne poate ajuta pentru a îngriji bolnavii la dispensarul fără
plată pe care îl înfiinţăm.” (19 oct. 1914); ,,Cine e bolnav şi vrea să se caute
poate cere sfaturi pe adresa: Dr. I. Niţescu, laureat al Facultăţii de Medicină din
Bucureşti, căruia facultatea i-a dat medalia de aur.” sau ,,Cine e bolnav şi vrea
să se caute poate cere sfaturi pe adresa (…) Sfatul se dă fără plată. Se adaugă
marcă de 10 bani pentru răspuns. Întâi vor fi luaţi în seamă abonaţii noştri.”
Iată cum îşi anunţa Dumineca serviciile pe care le oferea abonaţilor săi:
,,Înştiinţare. Cei care suntem adunaţi în jurul Duminecii Poporului, înştiinţăm
pe abonaţii noştri că domnii avocaţi Al. Papacostea, doctor în drept la Univer-
sitatea din Paris şi A. Corteanu, licenţiat al Facultăţii de filosofie şi drept de la
Universitatea din Bucureşti, amândoi foşti magistraţi, stau la îndemână fără
nicio plată, oamenilor necăjiţi care, din vreo împrejurare nefericită, au oarecari
pricini judecătoreşti la Bucureşti. Cei din judeţe ne pot scrie, căci s-ar putea să
avem şi prin partea locului prieteni care să le dea acelaşi ajutor.”
Iată că ceea ce vedem astăzi prin reviste sau posturi de radio sau de televi-
ziune de orientări diverse, dar independente ,,neapărat”, privitor la ajutorul
,,dezinteresat”, dat persoanelor în nevoie, găsim cu un secol în urmă, în Dumi-
neca Poporului, o publicaţie cu adevărat, dezinteresată.
Aceste servicii pe care Dumineca le oferă abonaţilor săi nu intrau în catego-
ria publicităţii propriu-zise, deoarece nu era vorba de o publicitate propriu-zisă,
făcută unor produse diverse ale unor terţi, aşa cum se practică în presa audio-
video de astăzi, ci era vorba de ajutoare gratuite care aveau la origine anumite
necazuri pe care le aveau sătenii abonaţi la Dumineca. Observăm că publicaţia
dorea să ajute oamenii în nevoie - îngrijirea sănătăţi şi să-i protejeze de cei
,,ispitiţi de jurământul strâmb” sau de chichiţele avocăţeşti.
Din categoria rubricilor care presupuneau o legătură strânsă cu cititorii mai
întâlnim: ,,Veste bună” (Înştiinţăm cu bucurie pe cititorii noştri că între spriji-
LXVI
nitorii - colaboratorii Duminecii se adaogă de acum şi dl profesor M. Mihăi-

leanu, a cărui râvnă pentru biserică şi şcoală, sunt de mult cunoscute. 30 nov.
1914; Din Râmnicul Sărat, primim vestea bună că se alătură la sprijinitorii
acestei foi şi dl D. Mazilu, profesor şi avocat, fiu de săteni din Broşteni. 21 dec.
1914).
,,Înştiinţare” (Rugăm pe toţi cei care trimit ceva de tipărit pentru Dumine-
ca Poporului: 1). Să scrie numai pe o parte a hârtiei; 2). Să scrie lămurit şi nu-
mai cu vorbe româneşti. Potrivit cu nevoile acestei foi nepărtinitoare, directorul
îşi păstrează dreptul de a face toate schimbările care i se par trebuincioase, 4
ian. 1915).
,,Mulţumiri” (Domnule Director, După o mare şi îndelungată vreme de în-
tuneric în satele noastre, a venit ziua în care în Satul Obidiţi această preţioasă
foaie, Dumineca Poporului, al cărui întemeietor sunteţi Domnia Voastră.
Vă mulţumim din suflet toţi sătenii, atât abonaţi cât şi neabonaţi la foaia
Dvs, căci aici găsim numai poveţe folositoare sătenilor noştri. Vă rog să pu-
blicaţi aceste rânduri! Cu cele mai bune urări! Ioan Neculescu, plugar. 11 ian.
1915).
,,Poşta”. Această rubrică apare ceva mai târziu şi se configurează mai greu.
La început, răspunsurile de la această rubrică sunt ,,amestecate”. Ele se referă
foarte puţin la calitatea creaţiilor trimise, ci mai mult la întrebări şi opinii pe
care le ridică cititorii, având caracterul unui dialog între publicaţie şi cititori.
Remarcabilă ni s-a părut solicitarea obsesivă pe ca o face publicaţia, privitor la
cultivarea limbii române: ,,Scrieţi numai cu cuvinte româneşti pentru a fi
înţeleşi de tot poporul.” Îşi sfătuieşte cititorii să evite neologismele. Chiar şi în
articolele polemice, cei care scriu la Dumineca evită stridenţele de limbaj, dar
şi stilul encomiastic exagerat.
Răspunsurile şi opiniile la problemele ridicate sunt clare, precise şi
echilibrate. Se observă că şi forma de raportare la cititor diferă. Uneori se face
la persoana a treia, alteori la persoana a doua, ceea ce permite folosirea stilului
direct. ,,D. St. Mărculescu e rugat să ne spună pe scurt, cum a făcut, arătând
întinderea locului, felul muncii, câştigul. Altfel, îndemnul e bun, dar nu prin-
de.; ,,D. M. Florescu e rugat să arate leacuri pentru anume boli. Sfatul cu Îngri-
jiţi-vă nu ajunge, căci săteanul nu ştie lecuirea.”; ,,D. C. Merişanu: Aşteptăm şi
cântece din popor, tocmai aşa cum se cântă în sat”. (1 febr. 1915); ,,C. I Po-
pescu: Gândul e bun, dar poezia merge greu. Trimite cântece bătrâneşti”.; ,,N.
Mateescu: Mulţumim, dar e prea lung. Trimite mai scurt”. (22. 02. 1915); ,,I.
Mihăilescu: Aşteptăm manuscriptul. Nu ştiu însă, dacă se va publica în
Convorbiri. Să citim mai întâi”. (22.03.2015) - Foarte interesant acest răspuns,
deoarece ne arată că cel care ţine rubrica este însuşi Simion Mehedinţi, iar pe
de altă parte ne arată că unele dintre materialele cele mai valoroase erau
publicate în Convorbiri literare. ,,Mulţumiri pentru fapta cea vrednică”.; ,,V. I.
LXVII
Bulbuc: Mulţumim de interes. Trimite-ne ştiri cum merge plugăria în partea

locului”.; ,,I. M. Dragomir: Ai primit numărul din august? Cum vă lăudaţi în
partea locului. Aveţi măcar 30 de cititori în sat?”; ,,Pr. S. Ţipescu: Vă mul-
ţumesc de grijă. Într-un sat din Vrancea, unde nu e preot, învăţătorul aduce lu-
mea la biserică şi-i citeşte Evanghelia, stând de vorbă cu bunii creştini împre-
ună. Unde preotul are mai multe sate, Dumineca Poporului îi ţine locul în cătu-
nele unde nu poate sluji”. (3 sept. 1922)
Din 17 septembrie 1922, rubrica ,,Poşta” se completează cu secţiunea ,,Ad-
ministraţia” în care publicaţia îşi prezintă situaţia financiară privind difuzarea
revistei. N. Fărâmatu-Mirosloveşti: De plată lei 55, ca să fiţi achitaţi până în
iunie 1923.; Am primit plata abonamentului de la ….. 42 de abonaţi.
Uneori răspunsurile la scrisori devin bune prilejuri pentru ,,cei de la Dumi-
neca Poporului” de a-şi reitera concepţiile lor despre muncă şi patrie.
,,A. Morariu: Scrisoarea ne-a făcut mare plăcere. Facem şi noi ce putem.
Fiţi oameni de nădejde! Oricâte greşeli vor face cârmacii, dacă noi ne vom
vedea de treabă, muncind cinstit şi cu adevărată dragoste de pământ, nu se
poate să nu biruim.
Bătrânii noştri spuneau: vitejia dreaptă biruie. Moldovenii socoteau că e
necinstit să te baţi de departe cu puşcile, ci mai de aproape cu săbiile. Tot aşa şi
cu bătălia pământului: de aproape cu palmele nu de departe cu vorba şi
poruncile. Cunosc cărturari care şi-au legat copiii lor de pământ. Fata unuia cu
doi copii mici, unul neînţărcat, a stat toată vara trecută într-un sat şi înhăma şi
deshăma caii şi, cu tulpanul pe cap, umbla cu trăsurica după treburi.
Aşadar, cu temei pe muncă. aici e toată mântuirea.” (6 ian. 1930)
6). Ştiri din lumea largă şi de la noi din ţară este una dintre rubricile cu o
mare consistenţă.
Apărută chiar din primul număr al publicaţiei, această rubrică are mai multe
variante: Ştiri din ţară; Ştiri de peste hotare; Ştiri din ţară şi de peste hotar;
Ştiri din ţară şi din lumea largă.
Încă de la apariţia publicaţiei şi până la 13 martie 1927, rubrica este sem-
nată sporadic de învăţători şi preoţi. Observând stilul scriiturii şi organizarea
mesajului, putem conchide că multe ,,ştiri” aparţin directorului Duminecii. Ar-
ticolele sunt scurte şi abordează domenii şi probleme dintre cele mai diverse,
un adevărat mozaic în care apar separat Ştiri din ţară, Ştiri din străinătate sau
în aceeaşi rubrică.
Datorită consistenţei şi varietăţii ştirilor, această rubrică este un adevărat
calendar al întâmplărilor şi faptelor acelor timpuri, calendar în care cititorul
atent găseşte date la cald, intrate în uitare şi desprinde concluzii pe care altfel
nici nu le bănuieşte.
Limbajul folosit are o uşoară notă arhaică şi un ton sfătos, ceea ce-i dă
cititorului o notă de autenticitate şi de adevăr în cele scrise.
LXVIII
Germanii. Germanii vor să cumpere 50.000 de vagoane de grâne şi primesc

să plătească jumătate din taxe în aur, iar jumătate în lei. Tocmeala încă nu s-a
isprăvit. (13 dec. 1915) [Ns.]
Vinul. Preţurile vinului se ridică. Podgorenii mărunţi au vândut, ca totdea-
una, cu preţuri scăzute. (13 dec. 1915)
Regimentul 77. Un soldat ne scrie că ofiţerii acestui regiment, începând de
la colonel, au săvârşit multe binefaceri şi s-au purtat omeneşte cu toată lumea
(…) (27. XII. 1915)
Bănci populare. Cine vrea să ştie cum au început băncile populare, acum
30 de ani, să citească Convorbiri literare, numărul din februarie.
Foamete. Rusia e bântuită de foamete, cum n-a fost nici pe vremea
tătarilor, iată ce înseamnă să-şi plece cineva urechea la sfaturile bolşevicilor.
Îndreptare. Gazetele din Bucureşti, pomenesc cu mare mirare că scriitorul
de poezii, I. Minulescu, a fost numit ,,inspector general în Serviciul Cerealelor
la Ministerul Agriculturii”. Dacă nu se va îndrepta nici acum plugăria noastră,
nu se mai îndreaptă niciodată. (23 apr. 1922)
Evanghelia de la Genova. Cei adunaţi la Genova cer ruşilor 3 lucruri: să
plătească datoriile - francezilor şi englezilor; să lase poşta liberă; să facă negoţ
cu ţările streine. Cât despre hotare drepte şi fericirea oamenilor, nu mai
vorbeşte nimeni. Punga să trăiască!
Alegerile. Pentru alegerile care se fac săptămâna asta, se trag iarăşi iţele
după felul ştiut înainte: băutură, minciuni, sfori, iar poporul care ar trebui să
judece şi să aleagă, se lasă bătut de toate vânturile. (11 iun. 1922)
Cinstea rusească. Adunarea de la Haga, s-a spart fără nicio ispravă. Ruşii
au spus că nu vor să plătească datoriile nici să dea înapoi bunurile luate de la
streini.
Aşadar, să ne luăm nădejdea de la cele 350 de milioane-aur, duse la
Moscova şi de la toate bunurile de aur şi de argint (…)
Ce-a intrat în gura lupului şi a rusului nu se mai întoarce. (23 iul. 1922)
Risipă. Un farmacist spune într-o gazetă, că vinde mai mult vopsele de
obraz, decât doftorii, iar cumpărătorii lui sunt mai ales din sate. Bietele ţărance,
la mare grijă au ajuns. (30 iul. 1922)
Moscova. Ruşii îndeamnă toate ţările să lase armele…, iar pe de altă parte,
ţin un milion şi jumătate de ostaşi, gata şi ne spun în faţă că Basarabia e a lor.
(30 oct. 1922)
Moţii. Din ce trăiesc moţii? Mai mult din lucrul lemnului. Domnii, adică
deputaţii, senatorii, ba şi preoţi şi învăţători şi-au dat coatele cu grofii unguri
care stăpâneau mii de hectare de pădure (…) şi i-au lăsat pe moţi cu ochii la
stele. (4 ian. 1925)
Ungurii. Actorii unguri de la Cluj au fost poftiţi să joace la Bucureşti.
Oricare ar fi scopul profesorului Iorga, fapta este bună. E bine să vadă ungurii
LXIX
că noi le îngăduim limba lor până şi în capitala ţării. Să fi încercat noi să facem
teatru românesc la Buda-Pesta, ne-ar fi aruncat în Dunăre. (1 febr. 1925)
Dreptate. Profesorul Nicolae Orghidan din Braşov, a fost numit inspector.
Cine cunoaşte omul nu poate decât să laude pe cei care au făcut dreptate. (29
mart. 1925)
Camera. La Cameră se adună deputaţii de trei ori pe zi, adică iau de trei ori
câte 500 lei.
Isprava: ceartă ca la uşa cortului şi o mie cinci sute de lei plată. (7 iun. 1925)
Grâul. Îndată ce s-a făcut grâul, preţul a scăzut la plugari, dar a rămas urcat
pentru pâine. De ce să câştige plugarii câte puţin, când câştigă morarii mult? (30
aug. 1925)
Troţki. Troţki a spus că ,,Basarabia e pentru Rusia o rană deschisă”, că nu
se va odihni până nu va lua înapoi ,,pământul nostru”, adică pământul lui
Troţki, democratul. (27 sept. 1925)
Anglia. Mare strâmtorare. În unele fabrici, aproape jumătate dintre lucrători
au rămas fără lucru. (…) Gazeta cea mai mare din Anglia şi chiar din lume,
Times, scrie: ,,Ori muncim mai mult, ori murim de foame.” Vorba asta ar fi
bine să răsune măcar o dat pe zi şi ,,De la Nistru pânʼ la Tisa.” (11 oct. 1925)
Alegerile comunale. A început asmuţirea pentru alegerile comunale. Locui-
torii satelor şi ai târgurilor, în loc să vadă de nevoile satului şi târgului lor, se
vor încăiera pentru cheful partidelor politice (…), iar gospodărirea comunei,
meargă cum o merge.
Politica. De teamă să nu rămâie pe dinafară, chiar cei mai curăţei se
terfelesc, închizând ochii, să nu le crape obrazul de ruşine. (25 oct. 1925)
Lege. E vorba să se schimbe în curând legea pentru alegeri. Legea - da, dar
sufletele - nu. (6 dec. 1925)
Ruşine fără pereche. În Galaţi, s-a dovedit că unii hoţi erau tovarăşi cu doi
comisari. Cum să nu îndrăznească streinii a-şi bată joc de România şi a o
ameninţa. (20 dec. 1925)
Iată unde am ajuns astăzi la aproape 90 de ani, când nimeni nu se mai miră
la auzul unor asemenea ,,ştiri”, ba din contra, hoţiile făcute sub protecţia celor care
ar trebui să vegheze au devenit fapte curente şi… de laudă - băieţii deştepţi!
Până la 13 martie 1927, rubrica ,,Ştiri” nu era semnată de cât sporadic,
articolele erau foarte scurte, acestea abordând domenii diferite, un adevărat
mozaic în care apar ştiri din ţară, dar şi din străinătate.
Din 27 martie 1927, ştirile capătă mai multă consistenţă fiind ,,sistemati-
zate” chiar prin titlul generic ,,Ştiri din lumea largă şi de la noi din ţară”, dar şi
printr-un titlu, uneori foarte sugestiv, alteori laconic, dat fiecărui articol.
Tot de la această dată, ,,ştirile” vor fi semnate de doi redactori: Ion Conea
şi Ion Maşala. Aceştia semnează uneori împreună, alteori alternativ, pentru ca
în ultimii ani, coloana ştirilor să fie semnată de Ion Conea.
LXX
Pentru că chiar în această situaţie, mai există numere ale Duminecii în care
,,ştirile” nu sunt semnate, observând cu atenţie stilul în care au fost formulate,
conchidem că ele aparţin lui Simion Mehedinţi.
Parcurgând cu atenţie colecţia Duminecii Poporului, atenţi la ideile pe care
le emite şi le promovează, putem spune, fără teama de a greşi, că toate
materialele nesemnate aparţin directorului Duminecii. Facem această afirmaţie,
deoarece am văzut că chiar şi editorialele 3-4 la număr, dacă au fost scrise de
altcineva, au fost semnate de colaboratorul sau redactorul respectiv.
Începând cu data de 27 martie, ,,ştirile” capătă mai multă consistenţă, iar
articolele, mai ample, devin adevărate sinteze şi opinii bine articulate despre
problemele interne şi externe aduse în discuţie. De asemenea, ,,ştirile” îţi
extind spaţiul depăşind chiar o pagină din revistă.
Iată ce găsim într-unul din numerele publicaţiei la ştiri. ,,E trist că domnii
de la cârma ţării noastre, care zilnic scot ca din pământ ministere şi fac
schimbări de miniştri, pentru a ajunge la oala cu smântână, nu se grijesc să
plătească şi lefurile bieţilor învăţători şi-i lasă muritori de foame (…)” (Ion
Maşala, 27 mart. 1927).
Alegerile. Peste o lună de zile, se vor face alegeri nouă. Deocamdată se pa-
re că n-or să mai fie nelegiuirile şi bătăile cu care ne-am obişnuit la astfel de praz-
nice (…). Ascultaţi bine şi cântăriţi polologhiile d-lor din ele. (I. Conea, 19 iun.)
Vijelia din şcoală. Vreme de-o săptămână, n-a mai rămas picior de director
de şcoală sau de inspector, în toată ţara. Oameni rostitori cu adâncă pricepere
într-ale şcolii, au fost înlocuiţi cu momâi umblătoare, pentru că n-au înţeles să se
încurce în iţele politice ale celor care sunt la putere. (Ion Maşala, 3 iul. 1927)
Fudulie. Ungurii cu mâncărici la ţâfnă, au scornit una mai boacănă ca toa-
te: că şi armenii ar fi tot de naţiune ungurească. Ba un tărtăcuţă, orbit de ură s-a
răţoit şi ne-a ameninţat cu prăpădul, dacă am îndrăzni să spunem că armenii
sunt armeni, iar nu unguri. (Ion Maşala, 6 nov. 1927)
Unele dintre articolele de la ştiri, au titluri şi subiecte sugestive: Cuvântări
despre satul românesc; Badea Cârţan, Crăciunul în Rusia; Mână de vrăjmaşi,
Politica etc. (2 febr. 1930)
În sfârşit… Procesul nostru de la Tribunalul Neamurilor cu moşierii
unguri, proces vechi de 7 ani, s-a încheiat cu izbânda noastră. Cel care a fost la
baza acestei izbânzi, a fost N. Titulescu. (Ns. 16 febr. 1930)
Tot izbândă. S-a încheiat şi procesul în care s-a hotărât ,,câte parale trebuie
să plătească ţările învinse. Iar izbânda aceasta se datoreşte tot lui N. Titulescu,”
(2 mart. 1927)
Licitaţie. În ţara noastră nu se mai ştie câte partide sunt. E o întrecere cine
va făgădui mai mult. Făgăduiala cea mai ademenitoare, e neplata datoriilor.
După ce ţara a fost jefuită, acum e ameţită şi legată la ochi, să nu mai poată
face un pas înainte. (Ns., 15 ian. 1933)
LXXI
Hitler. În Germania a ajuns, în sfârşit, la putere, Hitler. Sunt semne că în

ţara aceasta n-au să se mai schimbe guvernele aşa de des ca până acum. Unul
ca Hitler, când vine la putere, apoi vine pentru mult timp.
Europa se cam temea de el şi nu prea ar fi vrut să-l vadă în capul guvernu-
lui german. Ba mai mult, el a spus sus şi tare, să-l audă toată lumea, că are să-i
desfiinţeze pe toţi comuniştii din Germania şi că va fi cel mai aprig duşman al
bolşevicilor din Rusia. (Ion Conea, 12 febr. 1933)
Hitler. Hitler vrea să fie un fel de Mussolini al Germaniei. A ajuns, în
sfârşit, la putere. Se uită germanii la el ca la un mântuitor, ca la Dumnezeu.
Deocamdată e vrednic de ştiut că Hitler a spus că, chiar dacă n-o reuşi, de la
putere el tot nu pleacă… (Ion Conea, 26 febr. 1933)
În Germania. Hitler a ieşit învingător în alegeri. I-a bătut pe toţi ceilalţi, a-
dică pe toate celelalte partide. Pe comunişti, adică pe bolşevicii din Germania, i-a
prins frica. Pe casa lor fâlfâie steagul naţional al partidului lui Hitler. (Ion Co-
nea, 12 mart. 1933)
Titulescu. Ministrul nostru, Titulescu, umblă umblă neobosit prin Europa
în slujba păcii. E ascultat şi privit cu mult respect. La Londra, la Paris, toţi
ochii sunt aţintiţi spre el şi toată lumea îl întâmpină cu bucurie şi laudă. Ne face
cinste şi e vrednic din cale-afară. (Ion Conea, 12 apr. 1933)
Mare prigoană împotriva evreilor. În Germania, Hitler şi ai lui, au dezlăn-
ţuit o prigoană grozavă împotriva evreilor. Mulţi evrei au părăsit Germania,
luându-şi lumea-n cap. (…) Mai acum câteva zile, s-au adunat aproape toate
cărţile evreieşti din Germania şi li s-a dat foc. E vai şi-amar de bieţii evrei în
Germania. (Ion Conea, 21 mai 1933)
Viile. Mana a prăpădit viile. A rămas însă destul teras să aibă oamenii cu ce
să-şi tăbăcească stomacul şi să-şi ameţească creierul. Un preot înţelept mărtu-
risea că de când oamenii au pus teras, toată iarna umblă cu capetele dogite, iar
crimele se ţin lanţ. (Ns. 15 aug. 1933)
Zbor peste ocean. O seamă de marinari italieni au trecut oceanul, cu chip
să arate ce ar fi în stare să facă în timp de război. Asta se cheamă pregătire
pentru pace. În capul Italiei este fostul socialist Mussolini. Cum se schimbă
lumea? Cum năpârleşte democraţia? (Ion Conea, 15 sept. 1933)
Germania. Ţara asta iar dă de lucru Europei. Anglia, Franţa, Italia, toate ţă-
rile mari se căznesc să pună botniţă Germaniei şi nu reuşesc. Germanii vor să
prindă Austria de ţara lor şi ce e mai rău, e faptul că unii austrieci vor asta.
Germania s-ar face şi mai puternică de cum e astăzi, mai puternică şi mai
obraznică, mai îndrăzneaţă şi deci, mai primejdioasă… (Ion Conea, 15 oct. 1933)
Guvernul Vaida… S-a dat peste cap ca o haraba stricată. Ticălos guvern a
fost, în adevăr. Să-i fie ţărâna grea şi să-i odihnească în nelinişte oasele, că aşa
merită, iar Dumnezeu să ajute Majestăţii Sale să nimerească guvernul cinstit şi
LXXII
priceput care ne trebuie. Suntem în ceasul al unsprezecelea şi atât ne-ar mai

lipsi să mai dăm de un guvern ca a lui Vaida. (Ion Conea, 15 nov. 1933)
Ultimul număr al Duminecii…, nimeni şi nimic nu prevestea faptul că
publicaţia îşi va încheia apariţia pentru totdeauna.
Privind retrospectiv, observăm că în 21 mai 1933 a fost de fapt, ultima
apariţie a revistei în cadenţa pe care o ştiam - foaie săptămânală -, chiar dacă
apărea în număr dublu la două săptămâni.
Începând cu luna iunie 1933, Dumineca Poporului apare lunar, la jumătatea
lunii, fără a mai fi numerotată. Ultimul număr din 15 decembrie 1933, are
aceeaşi structură, ba chiar şi publicitatea proprie: ,,Duminica Poporului, cea
mai veche foaie scrisă, anume pentru sătean”.
Rubrica ,,Ştiri din lumea largă şi de la noi din ţară” apare pe ultima pagină,
unde se tipărea, de regulă, publicitatea pentru manualele şcolare. Faptul că
Ştirile nu sunt semnate, dar mai ales sumarul acestei rubrici, ne îndrituieşte să
afirmăm că articolele sunt scrise de Simion Mehedinţi: Un tun cum n-a mai
fost; Călător neobosit…; În Spania…; Călătorie regească; În Turcia; Ger
cumplit…; Alegeri; Asta ne mai trebuie. Un deştept din România a mai
întemeiat un partid politic. Nu aşa că de aceea ne mergea nouă rău? Că aveam
numai 17 partide şi nu 18. Ei, iată acum ne ferici Dumnezeu şi cu al optspre-
zecelea! Să vedeţi acum ce belşug o să vie în ţară acum…
Optsprezece partide luptă între ele, în alegerile care se apropie. Fiecare sin-
gur cu socoteala lui. Numai al generalului Averescu s-a unit cu cel conservator
şi se înfăţişează în faţa voturilor. Încolo, 16 partide, fiecare cu lista lui. (Ns. 15
dec. 1933)
Poate că singurul indiciu prin care Simion Mehedinţi arată că se desparte
definitiv de cititorii Duminicii Poporului, îl găsim la rubrica ,,Poşta”, unde răs-
punde unui cititor luându-şi rămas bun de la… toţi.
,,Neculai Toderaşcu: Faceţi cum vă luminează Cel de Sus. Eu mi-am făcut
datoria, să vă spun cum stau lucrurile. Dacă alegătorul nu va fi cinstit, ce să-i
faci? Bine cu sila nu se poate.
Dar dacă ne vom cufunda, să-şi aducă aminte fiecare, de felul cum a jude-
cat şi a lucrat. Fiindcă toate se plătesc”.
6). Publicitatea. Am afirmat de mai multe ori că publicaţia Dumineca Po-
porului a fost o revistă dinamică şi plină de învăţături pentru plugarii de la sate
şi pentru muncitorii de la oraş, pentru ,,cei care trăiesc din muncă şi pentru
muncă”.
Văzând cum se făcea publicitatea cu un veac în urmă, eşti impresionat de
modul în care ,,cei de la Dumineca” reuşeau să-şi îndeplinească obiectivele
propuse în articolul-program, cum reuşeau să se facă utili şi înţeleşi de săteni,
de orăşeni şi de… ,,cărturari”. Credem că secretul reuşitei era tocmai jertfa
izvorâtă din inimă curată, a celor care nu cereau nimic pentru ei.
LXXIII
Poşta, ştirile şi publicitatea fac din Dumineca Poporului o publicaţie vie,

modernă, angajată, de la care publiciştii de astăzi au ce învăţa.
Pentru cititorii acestor repere, dăm mai jos câteva exemple de ,,publicitate”,
fără să avem pretenţia că sunt cele mai semnificative. Nu am reţinut numerele
de unde am selectat exemplele, deoarece acestea apar în mai multe numere sau
sunt reluate, uneori uşor modificate, după un anumit interval de timp.
* * *
● Înştiinţare. Abonaţii la Dumineca Poporului au drept să publice fără
plată o înştiinţare în foaia noastră: de vânzare, cumpărare, căutare de lucru.
Pentru seminţe, pomi, viţă de vie, maşini şi unelte de muncă, nu primim
anunţuri decât de la cei care chezăşuiesc [garantează n. e.].
● Cărţi bune de citit, tipărite de Casa Şcoalelor: Artur Gorovei - Carte
despre datorii şi drepturi; M. Sadoveanu - Povestiri de petrecere şi de folos;
Anton Pann - Proverburi, adică zicale sau povestea vorbei; A. Iliescu -
Răvaşele unui doctor.
● Foi pentru popor: Neamul Românesc de N. Iorga, Vălenii de Munte;
Viitorul satelor (de două ori pe lună), Folticeni;
● Librăria Stănciulescu, B-dul Elisabeta nr. 5. Aduce la cunoştinţa
cetitorilor gazetei Dumineca Poporului că are în depozit: toate scrierile
româneşti din ţară şi de peste hotare, în special depozitul editurilor: Minerva,
Flacăra, Neamul Românesc, Academia Română, Casa Şcoalelor,
Biblioteca pentru toţi, revista Convorbiri literare…
Efectuează orice comenzi de cărţi streine din orice ramură de studiu.
Articole de papetărie fină, caietărie [caiete], registre de contabilitate, articole
de pictură, obiecte de fantezie.
● Din scrierile directorului revistei noastre: Către noua generaţie,
Ofensiva naţională, Poporul, Primăvara literară.
Se pot cere la Librăria Stănciulescu, Bucureşti, B-dul Elisabeta, 5
● În seara zilei de 3 nov. a.c., se vor deschide cursurile Şcoalei de Adulţi a
Băncii Populare ,,Sfinţii împăraţi” din Galaţi.
Înscrierile se fac în fiecare zi până la data deschiderii cursurilor.
● Tipografia şi legătoria de cărţi ,,G. A. Lăzărescu”, strada Episcopiei
3, Bucureşti, tel. 4/91. Au apărut la editura tipografiei: Geografiile pentru
clasele II, III, IV, secundară, revăzute şi adăugite, conform noului program, de
dl prof. N. Mihăescu, precum şi Tariful vamal, ediţie nouă.
● Tipografia ,,Lupta”, Calea Victoriei, no. 113, Bucureşti. Execută orice
lucrări atingătoare de branşa tipografică, cu caracterele cele mai noi de literă.
● A ieşit de la tipar: Calendarul Sătenilor pe anul 1915, anul XII.
Cuprinde pe lângă sărbătorile noului an şi multe cuvinte bune şi de folos pentru
gospodărie şi pentru purtarea omului în lume, inimoase îndemnuri la
deşteptare, muncă şi economie, urări de bine, pace şi sănătate. Apoi despre
LXXIV
şcolile de agricultură şi meserii pentru copiii sătenilor. Păcatele anului vechi şi

nădejdile în cel nou (…) Preţul 75 bani. Cine trimite banii înainte îl ia cu 50
bani. La librării şi desfăcători, 30 la stă rabat. Cererile şi banii la Cercul
,,Deşteptarea Sătenilor”, Folticeni.
● Pentru cărturari: Cetiţi ,,Convorbirile Literare”. Cea mai veche revistă
românească, unde s-a tipărit scrisul lui Negruzzi, Alecsandri, Maiorescu,
Eminescu, Creangă, Lambrior, Conta şi alţi mari scriitori ai neamului. (…)
Adresa e tot la Dumineca Poporului.
● Cine e bolnav şi vrea să se caute, poate cere sfaturi pe adresa: Dr. I.
Niţescu, laureat al Facultăţii de Medicină din Bucureşti. Adresa deocamdată e:
Dr. I .Niţescu, la Dumineca Poporului. Sfatul se dă fără plată. Se adaugă o
marcă de 10 bani pentru răspuns.
Întâi vor fi luaţi în seamă, abonaţii noştri.
În data de 11 ian 1915, publicaţia dă câteva reguli pentru ,,Mica
publicitate”, reguli care dovedesc o mare atenţie care se dă sătenilor, dar şi
abonaţilor Duminecii, precum şi facilităţile de care se bucură aceştia.
● Fiind foaia cea mai răspândită la sate, plugarii mari şi mici, obştile rurale,
precum şi negustorii care vând sau cumpără de la săteni, pot repede da de ştire
în fiecare Duminecă, dorinţa lor în toată ţara.
Cine caută de lucru sau slujbă, plăteşte 50 de bani pentru trei rânduri. Cine
are de vânzare: bucate, lemne, păduri, pământ, maşini, vite, vin sau alte
lucruri, vor plăti 1 leu pentru trei rânduri.
Pentru anunţuri mai mari, după învoială cu administraţia. Str. Sf. Ionică 17,
Bucureşti.
● Rotar şi Lemnar, care a isprăvit 5 clase primare şi a făcut armata, caută
de lucru. Adresa: Dumitru Ţiglea, Comuna Micleşti (Vaslui).
● Caut viţe altoite cu tămâioasă românească (dar cu garanţie). Adresa şi
preţul sub A. B. la Dumineca Poporului, str. Sf. Ionică, 17.
● Calendarul pe care l-am trimis în dar, vă rugăm să-l puneţi ci ţinte în
părete, ca să aveţi mereu înaintea ochilor ,,Troiţa” din mijlocul lui şi sfaturile
dimprejur.
Rugăm pe domnii învăţători să pună foaia Calendarului pe păretele
şcoalei.
● Pentru cărturari: Cetiţi Convorbirile Literare cu următorul cuprins:…
● Maşina de cusut ,,MICUL MESERIAŞ”. Asta e o maşină de cusut de
mână cu numele ,,Micul meseriaş”. Dintre maşinile de cusut, este cea care se
potriveşte minunat pentru oricare gospodărie. (…) Maşina cu toate
mărunţişurile trebuitoare, cu certificatul de garanţie şi cu regulile pentru
învăţare, costă numai 28 lei.
LXXV
Cine are nevoie de o asemenea maşină, va trimite prin mandat poştal 6 lei
la Gh. Diaconescu din Codăreni-Dorohoi, iar restul îl va plăti când factorul
poştal îi va aduce maşina acasă.
● Abonaţilor noştri. Pentru a răspândi dragostea de grădini, trimitem
500 de pachete de seminţe abonaţilor noştri, trăgând la sorţi între cei care au
abonamentul plătit.
Timpul fiind rece, nu e bine să se semene până se încălzeşte. Numerele
pachetelor sunt acestea: 643 – ardei uriaşi (pentru umplut sau salată); 706 –
ceapă mare, galbenă (se păstrează bine); 956 – ridichi de lună (deosebite
soiuri); 985 – marole sau lăptuci (căpăţână); 2512 – seminţe de flori
(amestecate); 696 – castraveţi lungi (murat şi salată); 763 – dovleci sau
bostani uriaşi (pentru copt); 783 – fasole pitică (pentru păstăi); 863 –
patlagele roşii (bun şi pentru bulion); 2512 – flori de vară (amestecate).
Pentru fiecare pachet, e chipul legumei şi numărul. (19 apr. 1915)
● Mica publicitate. Se caută un băiat de prăvălie de la ţară, în etate de 10-
12 ani. Cine vrea, să scrie la Administraţia ziarului, str. Sf. Ionică, no. 17,
Bucureşti. (26 apr. 1915)
● Rugăm pe toţi cei înşelaţi de Diaconescu, institutor (Cordăreni -
Dorohoi) să trimită jalba la ministrul de instrucţie şi să ne înştiinţeze şi pe noi,
să vedem urmarea lucrului în faţa legii.
● Luni 5-7, directorul nostru stă la îndemână abonaţilor pentru lămuriri
(str. Dimitrie Racoviţă, 12)
● La redacţia Duminecii Poporului s-a găsit o hârtie de 20 lei. Păgubaşul
să arate adresa.
● Ionel Dumitrescu, Comuna (Vlaşca), caută loc de contabil.
● Vânzări - Cumpărări. Funia de usturoi se vinde 2 lei şi 2,50 în
Bucureşti. Cine vine însă cu ea în Bucureşti, ia numai 20 de bani pe o funie de
100 de căpăţâni.
Pentru ce? Fiindcă samsarii se unesc asupra preţului (…) Abonaţii noştri
pot da anunţuri în Dumineca Poporului, despre ce au de vânzare sau de
cumpărat.
● N. Vasilescu (Manu) are 200 kg. Seminţe de dovleci. Caută unde să-i
facă ulei. Răspuns la Dumineca.
● Porumbul şi grânele se pot vinde prin obştii.
● Societatea românească DEALUL ODOBEŞTILOR trimite vinuri
curate, începând cu butoaie de 10 decalitri. A se adresa Dealul Odobeştilor,
în Odobeşti sau la Bucureşti, str. Poteraşi, 20, telefon 58/13. Se garantează
vinuri lipsite de orice amestec. (28 iun 1915)
● Mica publicitate:
►Duminica Poporului fiind răspândită în toate satele, va înlesni schimbul,
arătând şi pe cei ce vând şi pe cei ce vor să cumpere.
LXXVI
► Tânăr 19 ani, harnic cu scriere frumoasă, doreşte loc ca scriitor-

contabil. Adresa la ziar.
► Eftinirea traiului. Greutăţile cresc. Ca să mai scădeţi cheltuielile, luaţi
obiceiul de a vinde împreună, fără mijlocitor.
► Porumbul şi grânele se pot vinde prin obştii.
► Cumpărări: ►Vin puteţi cumpăra iarăşi de-a dreptul de la podgoreni.
► Legume se pot iarăşi cumpăra de la grădinarii din sat.
► Doică. Ţărancă sănătoasă doreşte a intra ca doică. Adresa la ziar.
► Chelar. Se caută chelar la o vie în Odobeşti. Adresa la ziar.
► Măsline, orez, zahăr şi altele se pot cumpăra mai ieftin de la Galaţi ori
Brăila, cumpărând în tovărăşie. Negustorul mare, când ştie că poate vinde mai
mult, trimite căruţe anume în satul unde i se porunceşte.
► C. Ghenea, Galaţi, str. Sfinţi Împăraţi, doreşte să cumpere o carte bună
pentru creşterea albinelor.
► Pentru d-nii învăţători. Economisiţi timpul întrebuinţând ,,TEXTUL
PENTRU PREGĂTIREA LECŢIUNII”, necesar la examenul de definitivat.
Volumul elegant legat, 300 foi tipărite. Costul lei 3,50.
De vânzare: Editura Naţională, Marin T. Dimitriu, Huşi.
● Cei care vreţi ridicarea poporului, daţi Dumineca Poporului din mână în
mână şi sporiţi numărul abonaţilor. (…) Dacă vreţi ca lauda dreaptă şi dojana
cinstită să se audă până departe, sporiţi numărul cititorilor Duminecii
Poporului.
● VÂNZĂRI - CUMPĂRĂRI
► I. Hanlica, învăţător, Ipatele (Vaslui) are de vânzare: 20.000 kg, ovăz
negru - foarte curat; 40.000 kg, fân apăsat; 500 kg fasole grasă albă. Se pot
preda în gara Buhăeşti ori Negrşti. Oferte pe adresa de mai sus.
► G. V. Popovici, învăţător, Coloneşti (Tecuci) are de vânzare 800
decalitri de vin, de cea mai bună calitate. Preţ potrivit.
► Prune uscate, fără fum, după felul bosniac, vinde Cooperativa din
Pungeşti (Vaslui). Lăzi de 25 şi 50 kg cu 80 şi 90 de bani kilogramul, predate
în gara Vaslui, contra ramburs. Marfă aleasă. V. Polcovnicu
● Cine trimite zece abonamente nouă la ,,Dumineca Poporului”, va
avea unul fără plată.
● VÂNZARE - CUMPĂRARE
► Dumitru Ungureanu din Băleşti (R. Sărat) vrea să cumpere sămânţă
de trifoi şi lucernă. Cine are de vânzare să-i trimită grabnic ştiinţă.
După război, publicitatea Duminecii Poporului se axează în principal pe
noutăţile din domeniul cărţii didactice, a cărţii de literatură română şi
universală, a cărţii ,,pentru popor”.
LXXVII
● EDITURA ,,VIAŢA ROMÂNEASCĂ” S. A. Ultimele noutăţi apărute:

C. Dobrogeanu-Gherea - Neoiobăgia; D. D. Pătrăşcanu - Candidat fără
noroc; Mihail Sadoveanu - Strada Lăpuşneanu; L. Rebreanu - Ion etc.
De asemenea, putem observa că se făcea şi mare publicitate.
● Săteni, acum e vremea să citiţi şi să vă folosiţi de sfaturile cărţii: Pomii
fructiferi de Grigore Mărunţeanu, cuprinzând: Mijloace practice pentru
cultura fructelor comerciale şi de lux. Oricine, citind cartea, învaţă cu uşurin-
ţă această bănoasă îndeletnicire. Lei 25. Ed. ,,Viaţa Românească”, Bucureşti.
sau
Vreţi să cunoaşteţi bogăţiile şi frumuseţile fireşti ale României Mari, vreţi
să puteţi alege Băile de ape minerale unde vă puteţi găsi tămăduirea racilelor,
citiţi:
Ape Minerale şi Staţiunile Balneo-Climaterice din Ardeal, Vechiul
Regat, Basarabia şi Bucovina
Călăuză practică şi ştiinţifică de dr. E. Ţeposu şi dr. L. Câmpeanu.
Cu o hartă şi multe ilustraţii. Lei 22. De vânzare la toate librăriile şi la
Viaţa Românească, Calea Victoriei 37, Bucureşti
● PENTRU 10 MAI. La serbarea de 10 Mai se va putea ceti cu folos de
oricine face adunări cu şcolarii şi cu poporul, lucrarea directorului nostru: Ce
trebuie să cugete un român despre ţara şi neamul românesc A se cere la
,,Viaţa Românească”
● Cetiţi no. 4, de curând apărut din Viaţa Românească, revistă literară şi
ştiinţifică, lunară
● ,,Viaţa Românească”, Bucureşti, Calea Victoriei, no. 37
Lista Cărţilor Didactice de Curs Primar, aprobate de onor. Minister al
Instrucţiunii Publice pe anul şcolar 1922-1933
Domnilor Institutori şi Învăţători,
Nădăjduim că veţi aprecia valoarea pedagogică a manualelor din această
Listă de cărţi aprobate, datorită celor mai introduşi autori şi veţi binevoi a le
recomanda în clasele în care predaţi cursuri.
Manualele pe care nu le cunoaşteţi, vi le punem, la cerere, la dispoziţie,
spre consultare. (…)
● Librăria editoare SOCEC & Co. Bucureşti, Sucursale: Craiova, Galaţi,
Iaşi, Călăraşi, Slobozia
Recomandă cetitorilor ziarului ,,Dumineca Poporului”, cărţile mai jos
notate din CATALOGUL GENERAL LITERAR
● CATALOGUL CĂRŢILOR DIDACTICE DE CURS PRIMAR, UR-
BAN ŞI RURAL, aprobate pentru anul şcolar 1925-1926. Care se pot procura
de la Editura Librăriei SOCEC & Co., S. A., Bucureşti. Sucursale: Călăraşi,
Constanţa, Craiova, Galaţi, Iaşi, Ploieşti, Slobozia.
LXXVIII
● Săteni, asiguraţi-vă avutul la ,,Asigurarea Ţărănească”, Societate

anonimă română, pentru asigurarea avutului şi gospodăriei ţărăneşti din
Bucureşti, str. Luterană, 4. Capital: Lei 12.000.000
În schimbul unei plăţi lunare la îndemâna oricui, societatea despăgubeşte
pe gospodarii asiguraţi, de pagubele pricinuite de foc ori prin moartea vitelor
de muncă şi asigură viaţa omului astfel că la moarte urmaşii să primească o
despăgubire, potrivit cu dorinţa celui asigurat.
● Plugul auto-însămânţător ,,România”. Clişeul de mai jos, arată un plug
însămânţător în rânduri.
Inventatorul Nicolae Lupescu din Craiova, a făcut cu acest plug o încercare
în Parcul Bibescu, unde Ministrul Agriculturii şi Ministrul Industriei au trimis
o delegaţie de specialitate.
● BEŢIA. Cine voieşte a scăpa de patima aceasta uricioasă să întrebuinţeze
,,Antibetinul Vertes”, scutit legal, preparat de mult, încercat, care dezgustă
beţivul de băuturi spirtoase. Fiind fără gust, se poate da pătimaşului fără ştirea
sa. Mii şi mii scrisori de recunoştinţă. Flacoane 360 lei.
● Bolnavul de PLĂMÂNI astmatici, bolnavi de piept, scrofuloşi, săraci de
sânge şi slăbiţi.
Află mult-dorita uşurare a suferinţelor prin SIROPUL VERTES, 4 sticle,
540 de lei. Spezele poştale şi ambalaj în regie proprie. Farmacia Vulturului.
Lugoj, no. 37.
● Librăria editoare SOCEC & Co. S. A. Bucureşti, Calea Victoriei, 13
CATALOGUL GENERAL AL CĂRŢILOR DE CURS PRIMAR,
aprobate de minister pentru anul şcolar 1930-1931. Urmează titlurile pe autori
şi clase: Abecedare, Carte de cetire, Aritmetica, Gramatica, Geografii pe jude-
ţe pentru clasa a II-a primară, Geografii, Cărţi pentru adulţi, Agricultura, Con-
tabilitatea, Fizica, Caligrafia, Caiete desemn fără model, Caiete desemn cu
model.
Rechizitele se pot procura de la librăria noastră cu preţ engro numai pentru
domnii învăţători care ar dori să aprovizioneze şcolarii la începutul anului
şcolar.
● ÎN VACANŢĂ cea mai bună hrană sufletească sunt cărţile din Co-
lecţia clasicilor români şi străini: Alexandrescu, Povestind copiilor; Alec-
sandri, Povestind copiilor; Bolitineanu, Povestind copiilor; Caragiale, Poves-
tind copiilor; Coşbuc, Povestind copiilor; Creangă, Povestind copiilor; Emi-
nescu, Povestind copiilor; Ispirescu, Povestind copiilor; Mollière, Povestind
copiilor; Negruzzi, Povestind copiilor; Tolstoi, Povestind copiilor.
● Cetiţi BIBLIOTECA PENTRU TOŢI, 1250 numere, OPERE ALESE
● EXAMENUL DE DEFINITIVAT Se aduce la cunoştinţa d-lor candi-
daţi la Examenul de Definitivat că a apărut ediţia a II-a, întregită a lucrării:
Din problemele localismului educativ de Stanciu Stoian, Preţul, lei 50
LXXIX
● A apărut CARNET ŞCOLAR (medico-pedagogic) pentru studiul in-

dividualităţii (Conform Legii învăţământului primar, art. 195 şi a Legii înv.
sec., articolele 103 şi 122)
● A apărut CATALOGUL GENERAL al Editurii SOCEC & Co. S. A.
pe care-l puteţi cere direct editurii şi să-l consultaţi.
● INFORMAŢII PENTRU NORMALIŞTI În vederea examenului de
Capacitate al normaliştilor, care se ţine în sesiunea iunie, Ministerul Instrucţiu-
nii a fixat următoarele lucrări din care se va face interogare:
Limba română: Opera lui George Coşbuc
Istoria: Mihai Viteazul de N. Bălcescu
Ţinem să atragem atenţia celor interesaţi că lucrările mai sus amintite au
apărut în Editura SOCEC & Co. S. A., Bucureşti
● Examenele de înaintări pentru învăţători au fost hotărâte în ziua de
20 martie 1933
Ministerul Instrucţiunii recomandă candidaţilor şi următoarele lucrări:
S. Mehedinţi - Altă creştere;
Stanciu Stoian - Din problemele localismului educativ
ce se găsesc la toate librăriile şi direct la: Editura SOCEC & Co. S. A.,
Bucureşti
● Pentru buna gospodină! CARTE DE BUCATE de Ecaterina dr. S.
Comşa Cea mai practică şi mai bogată din toate cărţile similare.
● TABLOUL cărţilor didactice de curs primar, urban şi rural, aprobate
de Ministerul Instrucţiunii, Cultelor şi al Artelor pe anul şcolar 1933-1934
Urmează toate titlurile şi autorii de manuale pe nu mai puţin de trei pagini.
LXXX
LXXXI
LXXXII
LXXXIII
LXXXIV
7). Colaboratorii Duminecii Poporului. Am precizat mai sus că publicaţia

a pornit la drum dintr-o preocupare permanentă a lui Simion Mehedinţi de a se
ocupa de educaţia poporului.
Ca fiu de săteni din Munţii Vrancei, Mehedinţi a fost impresionat în mod
deosebit de răscoalele ţărăneşti din 1907. Plugar prin naştere, conservator prin
formaţie politică, om de ştiinţă cu studii înalte în ţară şi străinătate, Mehedinţi
considera că revoltele şi vărsările de sânge nu rezolvă deloc ,,Chestia ţărănească”.
Aşa cum vom observa din editorialele sale, Mehedinţi considera că munca
temeinică, adevărul şi dreptatea rezolvă problemele care au dus la tragicele eveni-
mente: ,,pământul bun face omul rău”. Numai prin muncă şi învăţătură plugarii
din alte ţări obţin recolte de zece ori mai mari de pe un pământ ,,rău”, decât se
obţin la noi, de pe un pământ ,,bun”.
Şcoala muncii trebuia să pătrundă până la rădăcina societăţii, altfel dispă-
ream ca popor, de pe faţa pământului.
Încercarea de a porni ofensiva după 1907 s-a lovit de nehotărârea şi indife-
renţa colegilor de generaţie, care aveau alte preocupări - ,,clubul şi partidul”.
Văzând că vremurile vremuiesc din ce în ce mai mult, cunoscând cauzele
adevărate ale ,,încăierării” din 1914 şi ştiind că, vrând-nevrând, după război
,,vom începe o viaţă nouă”, Mehedinţi s-a hotărât să pregătească poporul ,,de
jos”, dând plugarilor un tovarăş şi un sfătuitor credincios, publicaţia Dumineca
Poporului, care nu cere nimic în schimb.
Studiind cu atenţie primele numere, observăm că în primele cinci numere,
niciun material din revistă, nu e semnat. De altfel, un lucru inedit la alte publi-
caţii, Dumineca Poporului nu are, pe tot parcursul apariţiei sale, un colectiv de
redacţie. Singurul nume care apare pe pagina de titlu, este: ,,Director: S.
Mehedinţi (Soveja)”.
Prima semnătură apare în nr. 5 (12 oct. 1914) - Preot Ioanichie Stănescu,
duhovnic al Regimentului 33, Artilerie, apoi…, un student, un seminarist, înv.
I. Teodorescu - Broşteni, Suceava; înv. Pantelimon Diaconescu - Com. Ciuper-
ceni, Gorj; înv. Petre Bârgăoanu - pensionar etc.
Paralel cu scrisorile de apreciere, încurajare şi mulţumire pentru calitatea
publicaţiei, vedem că se înmulţesc numele colaboratorilor, se înmulţesc locali-
tăţile şi judeţele de unde vin aceste colaborări.
Încet, încet, colaboratorii publicaţiei acoperă toate judeţele ţării: Argeş,
Iaşi, Prahova, Botoşani, Fălciu, Olt, Gorj, Galaţi, Brăila, Constanţa, Râmnicul
Sărat, Putna, Vâlcea etc., iar numărul abonaţilor îi dă revistei o acoperire
naţională în scurt timp.
Colaboratorii publicaţiei - învăţători, preoţi, profesori, săteni -, care îşi
oferă serviciile, sunt primiţi cu multă căldură de ,,cei de la Dumineca”:
LXXXV
,,Veste bună. Înştiinţăm cu bucurie pe cititorii noştri, că între sprijinitorii

Duminecii se adaugă de acum şi dl prof. M. Mihăileanu, a cărui râvnă pentru
biserică şi şcoală, sunt demult cunoscute.
Pentru Argeş, avem de acum un chezaş tare, că tot ce vom spune din partea
locului, va fi întemeiat pe adevăr.”
Asemenea saluturi şi mulţumiri pentru colaborare mai apar pentru I. A.
Bassarabescu, D. P. Mazilu, D. M. Cădere etc.
Simion Mehedinţi a plecat la drum cu colaboratori neconsacraţi în ale
jurnalismului. De altfel, pe directorul Duminecii îl interesa foarte mult ca
sfaturile publicaţiei să fie înţelese de toată lumea, motiv pentru care îşi
îndeamnă colaboratorii, dar şi pe cei care trimiteau scrisori sau doreau să scrie
la revistă, ca ,,să scrie cu cuvinte româneşti”, să evite, pe cât posibil,
neologismele, deoarece exista pericolul ca mesajul publicaţiei să nu fie înţeles.
Pentru cultivarea limbii române foloseşte ironia în rubrici sau titluri ca:
,,Maimuţa română”, ,,Cum vorbesc maimuţele”, ,,Cuvinte pocite”, (- Auzi fa,
să te disperezi de casa mea, înţelegând să se depărteze, pesemne de casa lui.)
Aparent, Mehedinţi respinge procesul de evoluţie a limbii române, dar el
ştie foarte bine care este stadiul dezvoltări lingvistice şi mai ştie că la sate nu
stă nimeni să se ocupe de cultivarea limbii, de aceea vrea să evite cu orice preţ
neînţelegerea mesajului şi din această cauză îşi îndeamnă colaboratorii să
folosească ,,limba poporului”.
Între sutele de colaboratori de la Dumineca Poporului, reţinem câteva nu-
me care s-au consacrat în cultura română, cu toate că doar la foarte puţini din-
tre ei se reţine faptul că au colaborat la această publicaţie.
a). I. A. BASSARABEASCU (1870-1952) a funcţionat 1 an de zile (1896),
ca profesor de geografie la Liceul ,,Unirea” din Focşani, după care a plecat la
Ploieşti.
E de presupus că Mehedinţi l-a cunoscut pe Bassarabescu şi l-a apreciat ca
prozator, ca bun cunoscător al limbii române şi a sufletului uman. Prima cola-
borarea a lui Bassarabescu a fost basmul ,,Dorinţa unchiaşului” o parabolă du-
pă ,,Povestea peştişorului de aur”, din care se vede concepţia lui Mehedinţi
despre noroc.
Următoarele colaborări apar la rubrica ,,Maimuţa română”. ,,Or fi având şi
alte neamuri maimuţe de acestea. Eu însă cred că al nostru le întrece pe toate.
De aceea, foarte bine a făcut Dumineca Poporului, hotărând un loc deosebit
Maimuţii române. (…) Maimuţa română nu ştie niciodată să mânuiască verbul
trebuie: <Trebuie că a venit, în loc de trebuie să fi venit>.”
Înţelegând lupta publicaţiei pentru cultivarea limbii, Bassarabescu face
multe asemenea puneri la punct: exploadat, în loc de explodat; deposedează în
loc de depozitează; deşticulând în loc de gesticulând; profitez în loc de profit.
,,Nu mă culc în dormitor, ci profitez mai bine în birou etc.
LXXXVI
Profitez şi eu să pui punct deocamdată, căci mai sunt destule. Maimuţa

română să trăiască”.
Profităm şi noi să spunem că în Dicţionarul scriitorilor români de Mircea
Zaciu, Marian Papahagi, Aurel Sasu, Ed. Fundaţiei Culturale Române, Bucu-
reşti 1995, nu se aminteşte nimic de colaborarea lui I. A. Bassarabescu la Du-
mineca Poporului.
b). Dumitru M. CĂDERE (1876-?). Licenţiat în ,,sciinţi”, autor de ma-
nuale şcolare de chimie pentru ,,Gimnasii, seminarii, şcoli normale şi şcoli
secondare de fete”, Dumitru M. Cădere a fost profesor la Liceul Internat şi
Scoala Normală de învăţători ,,Vasile Lupu” din Iaşi.
Colaborarea sa la ,,Dumineca Poporului” a cuprins materiale care au apărut
în rubrica ,,Gospodărie” sub genericul ,,Sfaturi pentru săteni: Pentru podgo-
reni, Cum se păstrează lucrurile din piele, Îngrăşaţi pământul cu hrană etc.”.
În anul 1919, când legile învăţământului promovate de Mehedinţi au fost
înlăturate, a luat poziţie împotriva abuzului făcut de guvern, prin articolul
,,Săteni, apăraţi-vă şcolile!”, articole care au apărut ca editoriale ale Duminecii
pe 20 şi 21 ianuarie 1919.
c). Ion CONEA (1902-1974), colaborează la Dumineca Poporului încă din
timpul studenţiei (1924). Viitor geograf şi geopolitician, reputat specialist în
geografie istorică şi toponimie, Ion Conea abordează subiecte dintre cele mai
diveerse: ,,Lume slută” - părăsirea portului şi a limbii; ,,Pentru cititorii de ga-
zete de la sate” - rolul educativ al presei în privinţa votului universal; ,,Alegeri”
- a ales pe dl Nimeni şi pe dl Nimic etc.
Din anul 1929, Ion Conea va duce - la început împreună cu Ion Maşala,
apoi singur - rubrica ,, Ştiri din lumea întreagă şi de la noi din ţară”.
Prin aceste articole, Ion Conea face dovada pregătirii sale ştiinţifice, a
cunoaşterii mecanismelor geopolitice ale timpurilor pe care le trăieşte, dar şi a
vocaţiei sale de jurnalist care scrie scurt şi sintetic într-o limbă pe înţelesul tu-
turor.
,,Bubuituri de tun… Peste Nistru, la ruşi, se aud de câtăva vreme, bătând
tunurile mereu. Unii spun că s-au răsculat sătenii împotriva bolşevicilor şi că se
dau lupte mari. Se poate, pentru că prea câinească şi prostească este domnia
bolşevicilor, care, dacă nu azi, dar mâine-poimâne tot vor fi măturaţi de Rusia.”
(14 apr. 1929);
,,Procesul cu ungurii. Ni s-a urât de când tot scriem despre procesul acesta,
după cum trebuie să vi se fi urât şi dumneavoastră, tot citind despre el. Ei bine,
încă nu s-a isprăvit povestea lui. Ne tocmim mereu cu ungurii şi nu ne ajungem
din tocmeală: cât cer ei, nu le dăm noi şi cât le dăm noi nu se mulţumesc ei.
Pentru că ştiţi despre ce este vorba: boierii unguri ale căror moşii din Transil-
vania au fost date sătenilor, odată cu toate celelalte, au plecat - numai unii din
ei, e adevărat -, în Ungaria. N-au mai vrut să rămână la noi. Să fie sănătoşi,
LXXXVII
despre partea noastră, dar vorba e că ei cer prea mult pentru moşiile lor. Să nă-
dăjduim însă că le-o veni mintea la cap şi s-or mulţumi cu ce li se cuvine,
numai” (23 iunie 1929)
În final, aceeaşi observaţie, nicăieri nu se spune despre colaborarea lui Ion
Conea la publicaţia Dumineca Poporului, cu toate că această a durat aproape
zece ani.
d). Ion DONGOROZI (1894 - 1975, prozator şi profesor Colegiul Naţio-
nal „Carol I" şi la Liceul Militar „D. A. Sturdza” din Craiova, a îndeplinit func-
ţia de director al Teatrului Naţional din Bănie, a condus revistele „Vatra Bana-
tului", „Foaia pentru popor", „Năzuinţa", Împreună cu Al. C. Calotescu-Neicu
şi C. Şaban-Făgeţel, a fost director al publicaţiei „Vatra" (1929-1930). A fost
profesor în Bucureşti, precum şi consilier în Ministerul Instrucţiunii.
A fost un factor activ în viaţa culturală a Craiovei
Ajutat de câţiva profesori din Craiova, a editat, în anii 1930 şi 1931, revista
„Şcoala secundară" unde a publicat numeroase articole pe teme de pedagogie şi
învăţământ.
Ca literat, Dongorozi a publicat în revistele: „Ramuri", „Convorbiri litera-
re”, „Adevărul literar şi artistic”, „Cultura poporului”, „Universul literar”,
„Viaţa literară", „Cele trei Crişuri", „Scrisul românesc", „Curentul" etc.
Ca profesor şi cadru didactic, I. Dongorozi a elaborat manuale şcolare în
colaborare cu Simion Mehedinţi.
Colaborarea sa la Dumineca Poporului a cuprins materiale despre şcoală şi
educaţie, despre situaţia materială, morală şi academică a dascălilor şi elevilor:
,,Frânturi de gând” în care apar opinii şi păreri despre situaţia şcolii româneşti,
a dascălilor şi absolvenţilor din perioada interbelică.
e). Preot Dumitru FURTUNĂ (1890-1965) După terminarea liceului la
Iaşi, a făcut studii teologice la Bucureşti unde a audiat cursurile unor mari pro-
fesori: Ovid Densuşianu, N. Iorga şi Simion Mehedinţi.
În anul 1914 a devenit preot şi profesor la Dorohoi. Aici a editat Revista de
limbă şi literatură populară ,,Tudor Pamfile”. A colaborat la publicaţiile: „Ade-
vărul literar şi artistic”, „Albina”, „Calendarul gospodarilor”, „Cuget clar”, „Cul-
tura poporului”, „Deşteptarea”, „Drapelul”, „Dumineca poporului”, „Făt-Fru-
mos”, „Fulgerul”, „Gazeta Dorohoiului”, „Informatorul Dorohoiului”, „Izvo-
raşul”, „Junimea literară”, „Lumea”, „Neamul românesc”, „Neamul românesc
pentru popor”, „Păstorul Tutovei”, „Poporul românesc”, „Vestitorul satelor” etc.
Econom Dumitru Furtună a colaborat sporadic la Dumineca Poporului
începând cu data de 1 ian. 1928. Prin articolele sale, multe dintre ele în stil be-
letristic, autorul urmăreşte educaţia cititorului, fie adulţi fie copii: ,,Cât poate
faci un copil cu minte?” Cică să mai dai cu împrumut (Dacă-i dai împrumut de
99 de ori, iar a suta oară nu, să-l vezi cum se supără pe tine. 11. III. 1928);
,,Fiecare trebuie să caute de copiii săi”; ,,S-a stins încă un iubitor de carte”;
LXXXVIII
,,Cât face priceperea omului” (Ne trebuie învăţătură bună, ne trebuie rându-
ială şi muncă. Pricepere din fire ne-a dat Dumnezeu. S-o sporim cu răbdare şi
statornicie şi în ţara noastră va fi raiul. 7.VI.1931); ,,Un sătean despre ,,politi-
că” (Toate partidele simt nevoia să se ia la luptă în satul nostru. Din certa lor
se înţelege că fiecare e om de treabă, într-o casă pustie. Mi se pare că sufletele
cele bune mai mult se terfelesc, decât se luminează prin ,,politică.” 5.VII.1931).
e). Ion Maşala (!?!) Colaborează la Dumineca de la începutul anului 1925,
la început cu materiale care vizează organizarea sănătăţii publice - înfiinţarea
Ministerului Sănătăţii - de la noi: ,,Sănătatea oamenilor”; ,,Sărbătorile neamu-
lui? (Nu vorbe sclipitoare, nu fum de tămâie şi smirnă, ci inimă şi suflet înalt,
cer cei răposaţi mai întâi.).
Din 1927, Ion Maşala va ţine coloana ,,Ştiri din lumea largă şi de la noi din
ţară”, la început singur, apoi în tandem cu Ion Conea pentru ca mai apoi Ion
Conea să o scrie singur.
Dăm mai jos câteva articole de ,,ştiri” pentru ca acestea să fie ,,modele”
pentru jurnaliştii de azi care îndeamnă la ,,distracţie” în timpul marilor săr-
bători ale creştinătăţii sau trec cu vederea anumite scăderi şi metehne ale con-
temporanilor şi politicienilor. ,,Paştile. Au venit şi paştile. Mii de ouă se mănân-
că. Vedrele de vin se beau cu nemiluita. Chefuri la cataramă cu taraf de lăutari.
Faceţi însă şi socoteala sufletului, o să vă luaţi cu mâinile de păr.” (24. IV.
1927)
,,Biserica. Patriarhul ţării nu s-a sfiit să spună făţiş că o parte din preoţii
de azi sunt săraci cu duhul. (…) Să vă mai miraţi de ce se năpustesc orbeşte
peste noi, adventiştii”. (24.IV.1927)
,,Vijelia din şcoală. Vreme de o săptămână, n-a mai rămas picior de direc-
tor de şcoală sau inspector în toată ţara.” (3. VII. 1927)
f). Prof. M. Mihăileanu (!?!) Piteşti. Parcurgând Dumineca Poporului am
constatat că numărul celor care au scris la această ,,foae” se ridică la sute. Între
toţi colaboratorii, redactorul cu cea mai constantă prezenţă şi a cărei colaborare
se întinde pe toată perioada apariţiei Duminecii a fost M. Mihăileanu, profesor
din Piteşti, ,,chezaşul tuturor informaţiilor din Argeş”.
Fiind profesor şi apropiat de biserică, N. Mihăileanu a abordat cu profesio-
nalism şi deontologie aproape toate domeniile care intrau în preocupările publi-
caţiei, conform articolului-program.
La fel cum procedăm şi privitor la ceilalţi colaboratori, nu vom prezenta şi
nu voi face aprecieri asupra materialelor publicate. Pentru a convinge cititorii,
dăm doar câteva titluri de materiale: ,,Cuvinte pocite; Vorbe înţelepte; Vorbiţi,
scrieţi româneşte, pentru Dumnezeu; Să-i dojenim sau să ne dojenim?; Să vie
credincioşii la biserică?; O pacoste, desele schimbări de guverne; Pământ de
pomană (Pământurile date de pomană au fost vândute de cei leneşi.); Numai în
slujba adevărului; Sunt deputaţii aleşi de partide ori de guverne? (Constituţia
LXXXIX
cere ca deputaţii să vorbească liber iar nu sub ameninţarea că la cea mai mică
nesupunere faţă de partid, vor fi trimişi acasă.
Într-o altfel de situaţie, adică nemaifiind slobozi, deputaţii, tot ceea ce se
face azi în Parlament, nu e decât păpuşerie.” 14 apr. 1929)
g). Avocat Vasile C. ŞOAREC (!?) Piatra Neamţ. Din 10 aprilie 1927, de
când publică primul articol ,,O greşeală a cârmuirei”, Vasile C. Şoarec publică
în Dumineca Poporului aproape număr de număr, abordează teme diverse din
societatea românească interbelică trecând de la sfaturi la polemică şi chiar la
creaţia literară.
Vasile C. Şoarece a fost unul dintre cei mai apropiaţi colaboratori ai
directorului Duminecii, dovadă fiind faptul că în numărul din 9 sept 1928, scrie
şi un editorial - ,,† Aurel Băeşu”. A fost cunoscut de puţini şi preţuit după
vrednicie de mai puţini, dar în viaţa în care se deosebesc mai uşor cei fără
însuşiri, moartea lui Aurel Băeşu, închide groapa unuia care a fost cineva”.
Dovadă a preţuirii de care se bucura în cercul ,,celor de la Dumineca Popo-
rului”, în numărul din 17 iulie 1932, revista îi publică un ,,cuvânt” de preţuire,
fapt fără precedent la această publicaţie, ştiut fiind că Simion Mehedinţi era un
om foarte sobru: ,,O bucurie. Putem face astăzi o bucurie cetitorilor noştri.
Când ceteşti o carte care îţi place, simţi dorinţa de a cunoaşte pe cel care a
scris-o. (…) Aşa e firea omului.
Iată de ce suntem bucuroşi să putem arăta cetitorilor noştri pe sfătuitorul cel
bun şi drept, care de ani de zile stă în faţa noastră ca o făclie în sfeşnic. Cei
care au întrebat de atâtea ori de dl Şoarece de le Piatra Neamţ, îl au acum în
faţa ochilor. (…)
Cei tineri să ia seama, iar când unul sau altul dintre noi va lipsi încheindu-şi
veleatul, alţii să umple golurile, ca ostaşii care luptă cu credinţă pe acelaşi
front.” [Ns.]
O altă dovadă a valorii lui Vasile C. Şoarec este şi corespondenţa16 cu Si-
mion Mehedinţi în care spune: ,,Prietenia cu care mă cinstiţi de 40 de ani este
una din marile mulţămiri ce am avut şi am în viaţă (…) Închei mărturisindu-vă
încă o dată devotamentul şi admiraţia mea pe care le-am reînnoit, recitind
Oameni de la munte.” (23 dec. 1958)
Sperăm că paginile Duminecii Poporului şi articolele lui Vasile C. Şoarec,
se vor constitui într-un îndemn ferm pentru oamenii de cultură nemţeni să resti-
tuie publicistica unui om de suflet, pentru că avem ce învăţa de la el.
h). Vasile VOICULESCU (1884-1963), Pârscov, Judeţul Buzău, ca fiu al
lui Costache Voicu şi al Sultanei. Ulterior, Vasile Voicu şi-a luat pseudonimul
literar Voiculescu, nume cu care a semnat toată opera literară.
16
Vezi Costică Neagu - Simion Mehedinţi, biobibliografie, Ed. Terra, Focşani 2003, p.
284.
XC
Colaborarea lui Vasile Voiculescu la Dumineca Poporului a fost ca medic,

,,doctorul fără arginţi sau doctorul celor săraci”, motiv pentru care nu ne vom
ocupa de de activitatea sa literară, ci mai mult de parcursul său ca medic.
Vasile Voiculescu a practicat medicina la ţară, iar în timpul Primului Răz-
boi Mondial a fost medic militar la Bârlad, unde a participat la serile culturale
ale lui Alexandru Vlahuță. După război Vasile Voiculescu a fost director al So-
cietăţii Române de Radiodifuziune. El a colaborat şi la emisiunea ,,Universi-
tatea Radio” unde a ţinut mai multe conferinţe: ,,Durerea, ca semn al bolilor”;
,,Mâinile murdare şi sănătatea”; ,,Bolile plămânilor”; ,,Paştele” etc.
Colaborarea sa la Dumineca Poporului a început din primele numere şi a
continuat până în 1916 când a început războiul, iar publicaţia şi-a întrerupt
apariţia timp de doi ani (15 august 1916 - 16 septembrie 1918).
Într-o ţară în care mortalitatea infantilă era foarte mare, în special la copiii
sub un an - ,,în fiecare an moare o armată peste o sută de mii de noi năsuţi”.
V. Voiculescu face o temeinică educaţi pentru sănătate explicând modul în
care se tratează în special bolile molipsitoare: Vărsatul, Scarlatina, Vindecarea
râiei la om, Păstrare sănătăţii în vreme de război, Pojarul, Măsuri de pază
împotriva boalelor etc. Consideră teama de spital ca un nărav care trebuie stârpit.
Unele din articolele sale intră la rubrica ,,Gospodărie”, deoarece cuprind
sfaturi date sătenilor - ,,De vorbă cu moş Toma”. ,,- Şi zi aşa, nepoate, după voi
ăştia firoscoşii de acum, boalele nu mai sunt de la Dumnezeu?
- Dar n-au fost niciodată de la Dumnezeu, moşule, ci totdeauna au venit
din nepază, din necurăţenie, din fel de fel de năravuri rele cu care ne stricăm
sănătatea ca: băutura, tutunul…”.
Pentru serviciile aduse patriei, ca medic şi ca scriitor de mare valoare este-
tică, Vasile Voiculescu a suportat tortura din închisorile comuniste.
Lista colaboratorilor Duminecii Poporului este destul de mare. Nu ne-am
propus să facem o prezentare a tuturor şi nici măcar un pomelnic al acestora.
Ni s-a părut util să prezentăm pe cei mai importanţi şi mai cunoscuţi, dând un
exemplu publiciştilor de astăzi despre modul în care se întemeiază o echipă -
,,noi cei de la Dumineca”, în care lucrează oameni care probabil că nu s-au
văzut niciodată, dar pe care i-a unit dragostea şi ataşamentul faţă de săteni.
Mai precizăm că mulţi dintre colaboratori semnează cu pseudonim: Daniil
Sihastru, Moş Daniil Sihastru, Melhisedec, Mis., Zamf, Un martor sau cu iniţiale.
8). Concluzii. În încheierea demersului nostru prin istoria publicaţiei ,,Du-
mineca Poporului”, au rezultat impun câteva concluzii.
Citită ca o lucrare, de sine stătătoare, ,,foaia pentru ridicarea poporului” ni
se înfăţişează ca o carte de învăţătură.
Astăzi lectura unei publicaţii mozaic, în care sfaturile practice, ,,învăţături-
le”, alternează cu opiniile, cu informaţiile scurte şi cu publicitatea.
Publicaţia are o unitate surprinzătoare, fără a fi monotonă.
XCI
Astăzi cele mai multe publicaţii mozaic, de opinie, periodice sau tabloide
sunt supuse unui publicistic diurn prin care orice produs media, îl citeşti, îl as-
culţi sau îl vizionezi apoi îl arunci la coş sau îl dai uitării. Probabil că acelaşi
lucru se întâmpla şi în urmă cu un veac, iar ca să prevină acest lucru, Simion
Mehedinţi recomanda cititorilor să lege ,,foile” pentru ca la sfârşitul fiecărui an
să aibă o ,,carte”, un tovarăş cu care să se sfătuiască duminica, atunci când este
ziua ,,sufletului”.
Pentru a vedea şi a înţelege ce sfaturi dădea ,,Dumineca Poporului”, am
plecat de la paradigma publicaţiei: ,,Un neam, un suflet, un hotar şi o credin-
ţă”, de la subtitlul acesteia: ,,foaie pentru ridicarea poporului”. Am urmărit
apoi structura publicaţiei, am văzut care erau rubricile revistei, am văzut că
acestea nu erau chiar ,,bătute în cuie”, cu excepţia a două dintre ele: editorialul
şi Evanghelia, ca să se citească de cei care întâmplător n-au putut merge la
slujba bisericească, însoţită de fiecare dată de o tâlcuire.
Editorialele publicaţiei, pe care le-am retipărit în totalitate şi care dau
unitatea de idei şi opinii a revistei ne-au relevat câteva idei-ancoră, unele
dureros de valabile şi în zilele noastre.
Editorialele scrise de directorul Duminecii sunt sprijinite şi ,,argumentate”
de celelalte materiale, ele urmărind în final să dea o Altă creştere poporului ,,de
jos” şi nu numai.
a). O primă învăţătură care se desprinde din toate articolele publicaţiei ar fi
patriotismul cumpătat. Orice cuvânt scris de Mehedinţi în revistă, în operele şi
conferinţele sale rostite cu diverse ocazii sau la Radio, are o componentă patri-
otică, pornind de la port, limbă, muncă, relaţii dintre oameni etc.
b). Patriotismul fără o muncă temeinică nu e decât o vorbă goală. Acest po-
por care se află într-o ,,horă de duşmani”, nu va putea supravieţui decât prin mun-
că, printr-o politică demografică atentă şi printr-o educaţie practic-aplicativă -
,,Şcoala muncii”.
Mehedinţi este primul nostru pedagog, care în Reforma educaţiei din 1918,
propune mărirea duratei de şcolarizare în mediul rural şi profilarea programei,
la lucru manual, după locul unde se afla şcoala: câmpie, deal, munte. Copiii să
înveţe meserii pe care să le practice tot timpul anului, pentru că ţăranul mun-
ceşte din greu toată vara, iar în sezonul rece lâncezeşte pe lângă vatră sau
merge la crâşmă şi îşi ,,otrăveşte sufletul cu rachiu”.
Publicaţia este preocupată de starea de sănătate a populaţiei, propunând ca
tinerii la căsătorie să ,,fie văzuţi de un doctor”, pentru ca să aibă urmaşi sănă-
toşi: ,,frumos cu frumos, sănătos cu sănătos”. Din temeinicia muncii decurge şi
sentimentul că demnitatea în relaţiile cu vecinii sau în relaţiile interetnice.
Orice conflict se rezolvă numai pe terenul muncii temeinice. Atunci când vom
munci mai bine decât duşmanii noştri, atunci vom fi mai puternici: ,, De aceea, azi,
când oştirea noastră e în Budapesta, românii care au minte trebuie să se
XCII
gândească tot cu grijă la viitor. Dacă voim să fim liniştiţi, la biruinţa de-o zi cu
armele, trebuie să adăugăm biruinţa cea grea a muncii cu anii şi cu zecile de ani.”
c). Cultivarea limbii şi conservarea tradiţiilor populare au fost obiective
foarte importante ale Duminecii. Mehedinţi ştie foarte bine că învăţătorii şi
preoţii sunt cei care cunosc foarte bine limba poporului, el ştie că ,,vorba şi
portul sunt steagurile cele mai importante ale unui popor. ,,Limba este îmbră-
cămintea sufletului”, iar portul dă românului personalitate. Apreciază gluga ca fi-
ind un articol de îmbrăcăminte, genial, pe care omul îl aşterne, cu gluga se acope-
ră, gluga îl apără de ploaie şi de vânt gluga e folosită şi ca traistă pentru merinde.
Astfel Mehedinţi îndeamnă învăţătorii să culeagă folclorul din satele unde
lucrează, să culeagă toate producţiile literaturii - poezii populare, proverbe, ghici-
tori, snoave, cimilituri, vorbe de duh etc., pe care le recomandă a fi citite la
şezători, la casele de citit şi să fie folosite la serbările şcolare.
O cercetare amănunţită a publicaţiei ar putea avea ca rezultat o culegere de
mare valoare de literatură populară. Aceste creaţii vin din cele mai neaşteptate
colţuri ale ţării şi nu le găsim în culegerile consacrate, având şi farmecul necu-
noscutului. Cel mai mult impresionează ghicitorile în care autorul anonim inci-
frează în mod genial trăsăturile şi specificul unor lucruri încât ascultătorului
sau cititorului îi este uneori imposibil să dezlege metafora.
Cultivarea limbii, a dragostei de ţară sau de muncă se face prin satiră, prin
contraexemple, pe care le găsim în rubricile: Petrecere şi Maimuţa română.
Fără să înţelegem că Mehedinţi respingea ab iniţio procesul de înnoire şi
modernizare a limbii prin neologisme sau împrumuturi, Mehedinţi pledează
pentru respingerea neologismelor pentru că neînţelegerea mesajului era cel mai
păgubos lucru.
d). Educaţia practic-aplicativă, educaţia pentru muncă - lucrul manual -
era miezul pedagogiei lui S. Mehedinţi prin lansarea conceptului de ,,şcoală a
muncii” şi dorind o Altă creştere, atât pentru copii cât şi pentru adulţi - ,,Teoria
educaţiei se aplică la toate vârstele - pentru prunci, pentru copiii mărunţi, pen-
tru tineri, adulţi, bătrâni şi pentru cei cu un picior în groapă.”.
Atunci când noul ,,Ministru al Instrucţiunii şi Bisericii” - Constantin Ange-
lescu - a desfiinţat legile lui Mehedinţi, acesta a declanşat o campanie de presă
fulminantă, ceea ce i-a atras foarfecul nemilos al cenzurii.
Publicaţia este plină de sfaturi practice pentru săteni, de exemple din cele
mai îndepărtate locuri din ţară. La sfaturile directorului Duminecii se adaugă
alte sfaturi şi exemple, dar şi felicitările primite, din sate, doar publicaţia avea
acoperire naţională.
e). Educaţia sociologică, politică, geopolitică ocupă în editorialele lui Me-
hedinţi locul principal. Cunoscător fin al mecanismelor sociale şi politice, Me-
hedinţi face o delimitare clară între omul politic (domnul Trăncănescu) şi omul
de stat. Pentru el ,,Politica e ştiinţă şi morală aplicată” şi în acest caz îşi propu-
XCIII
ne ca prin revistă să educe poporul pentru a nu mai cădea victimă tuturor mal-
versaţiunilor politice.
Conservator autentic şi patriot desăvârşit, Mehedinţi ştie că după 1848, po-
liticul a pătruns în toate păturile societăţii. Partidele politice au schimbat reguli-
le după voia lor. Înainte satul alegea ca primar, pe cel mai bun dintre gospodarii
săi. Atunci era imposibil ca în fruntea comunităţii să ajungă orice găinar sau un
neica nimeni.
De când cu listele, e greu să ştii cine-i bun şi cine-i rău, ,,Dar oricum vei
face, iubite cititor, votarea e lucru de mare însemnătate. Cu votul pe care îl dai
îţi pui singur laţul împrejurul gâtului. De acolo atârnă legile, dările, binele şi
răul unei ţări întregi.” Pentru aceste motive săteanul trebuie să fie foarte atent
unde pune ,,pecetea”, pentru că fără politic, fără alegeri nu se poate, dar nici cu
sistemul de vot în care partidele îşi pun oamenii lor, fără să se gândească la
interesul poporului nu era bine.
Dumineca Poporului este preocupată în permanenţă de formarea sentimen-
telor de solidaritate, înţelegere şi respect între oameni, indiferent de mediul so-
cial din care provin. Pe de altă parte, publicaţia luptă prin toate mijloacele să
arate poporului de jos care era situaţia geopolitică a României dinainte şi după
Primul Război Mondial. Şi războiul ca orice altă activitate a omului nu poate fi dus
dacă omul nu munceşte cu temeinicie. Războiul e ca o ,,socoteală cu veşnicia”.
Dumineca Poporului sesizează foarte bine cauzele care au dus la decăderea
României Mari, după Marea Unire: renunţarea la muncile tradiţionale, ,,tributul
pe fudulie”, munca ,,fără minte”, dând exemplul nemţilor care după război, fi-
ind într-o mare criză alimentară, au lansat sloganul: ,,Secară avem, secară mân-
căm”, limitând foarte mult importul de grâu.
După toate cele ,,aflate”, putem afirma, fără teama de a greşi sau de a
exagera, următoarele concluzii-cheie:
a). Dumineca Poporului a fost în epocă şi a rămas până în zilele noastre, una
dintre cele mai constructive publicaţii de la noi care a urmărit cu o perseverenţă
fără precedent în cultura noastră, educarea ,,poporului de jos”. Dumineca Po-
porului a reprezentat atelierul de dimensiunile întregii ţări în care Mehedinţi a
pus în practică întreaga sa concepţie pedagogică şi filozofică.
b). Despre Mehedinţi, afirmăm în final, parafrazându-l pe Mihail Ralea, că
,,a fost unul dintre cei mai mari publicişti români după Eminescu”.
septembrie 2014
Costică NEAGU
XCIV
Costică NEAGU * DUMINICA POPORULUI – repere monografice
1
1914
1). Cuvânt către cititori, [editorial], anul I, nr. 1, 14 sept. 1914, p. 1.
O foaie scrisă pe înţelesul tuturor, e lucru rar la noi. De aceea am socotit că
va fi spre folos locuitorilor din sate, precum şi muncitorilor din târguri şi oraşe,
să le trimitem în fiecare duminică foaia aceasta.
Ce-a lipsit până acum poporului nostru? I-au lipsit multe, dar mai întâi i-a
lipsit adevărul. Cu minciunile care se tipăresc în ţara asta, numai într-o săp-
tămână, ai face un munte până la cer.
I-au mai lipsit apoi dreptatea. De la primăria din sat şi până sus la prefectu-
ră şi aiurea, omul nevoiaş trece prin toate necazurile şi supărările.
În foaia asta, vom căuta să spunem numai adevărul şi să ajutăm din toate
puterile dreptatea.
Au mai încercat şi alţii, dar mulţi au căzut la fund. Pe unii i-a ademenit
câştigul bănesc, pe alţii i-a ispitit proasta mândrie de sine, pe alţii i-a muşcat de
inimă şarpele viclean al politicei de căpătuială şi de aceea s-au rătăcit şi au ră-
tăcit şi pe cei dimprejur.
Cetitorule, în clipa când vei vedea că şi noi am căzut în păcatele acestea,
aruncă foaia noastră în foc, dar până atunci, citeşte-o cu luare-aminte, căci e o
jertfă pentru tine, scoasă din inimă curată.
Mai ales în vremuri grele, ca cele de azi, vrem să pregătim cinstit poporul,
ca să ştie lămurit pe ce cale poate merge spre folosul neamului nostru româ-
nesc, căci oricum se va sfârşi războiul, o viaţă nouă vom începe peste câteva
luni, cu răspunderi mult mai grele, decât până acum.
Fiind ieşiţi din sânul poporului, cei care vom scrie, vom închina toată
străduinţa noastră fraţilor noştri ce trăiesc din muncă şi pentru muncă.
Aşa să ne ajute Dumnezeu! [Ns.]
2). Către cinstita preoţime, anul I, nr. 1, 14 sept. 1914, p. 1: Menirea preo-
tului e să poarte grijă de sufletul poporenilor săi, de la naştere până la moarte.
Mai mare menire decât aceasta nu poate fi, căci atâta preţuieşte orice om,
cât preţuieşte sufletul din el. Muncitorul cel mai vrednic nu e cel mai lat în
spete, ci cel cinstit şi cu tragere de inimă la muncă. Prietenul cel mai bun nu e
cel mai mare la trup, ci acela care e mare la suflet. Fiul cel mai bun nu e cel
mai chipeş, ci acela care are mai multă inimă şi face cinste casei părinţilor prin
deşteptăciu-ne şi bună purtare.
Mintea, adecă sufletul ales, e cea mai mare avere a omului. Din păcate, su-
fletul norodului e în mare paragină. Dovadă: batjocorirea celor sfinte. Crucea
pe care o înalţă preotul în faţa altarului, e înjurată, Evanghelia - înjurată, Icoa-
2
nele - înjurate. Chiar Dumnezeu e înjurat… Nu e pildă între toate neamurile

vecine, ca lucrurile sfinte să fie aşa de ocărâte şi spurcate ca la noi.
De aceea a venit vremea să intrăm şi noi în rândurile oamenilor, iar pentru
aceasta, pasul cel dintâi îl aşteptăm de la preoţi. Acum trei ani, în cărticica
,,Pentru biserica noastră” (din care zece mii de exemplare au fost împărţite în
dar), ne tânguiam că în biserici nu se aude îndeajuns cuvântul viu al predicei.
Hristos n-a zis mergeţi şi cetiţi Evanghelia, ci mergeţi şi propovăduiţi…
Drept aceea, până se va întări obiceiul de a predica scurt şi pe înţelesul po-
porului, trimitem deocamdată o foaie care poartă cinstitul nume Dumineca po-
porului.
Dacă 6 zile sunt ale trupului, se cuvine ca ziua a şaptea să fie şi la noi ca şi
la alte neamuri mai chibzuite, ziua sufletului.
Crucea, Biserica, Botezul, Evanghelia… să nu mai fie spurcate de sudălmi,
ci cinstite, iar sufletul spălat de rugina păcatului şi deprinderile rele.
Preoţii care doresc ca Biserica să ajungă un adevărat liman al norodului, să
aleagă pe cei mai vrednici dintre ţăranii cu ştiinţă de carte şi să dea sfatul ca în
loc de cheltuieli zadarnice, să-şi aducă în fiecare duminică în casă, foaia aceas-
ta, închinată ridicărei neamului românesc la o viaţă mai vrednică decât cea de azi.
Dacă se găsesc în fiecare sat măcar zece gospodari care să urmeze pilda cea
bună a preotului, după ei se vor lua, cu vremea, toţi fruntaşii, apoi satul întreg.
Preoţi, porniţi cu ,,crucea în frunte”! În ziua când sufletul va fi curăţit, va
începe şi în ţara noastră o viaţă mai creştină. Altfel, degeaba spălaţi paharul pe
dinafară1. [Ns.]
3). Către vrednicii învăţători, anul 1, 14 sept. 1914, pp. 1-2.
De pretutindeni auzim plângerea că mulţi copii, după ce ies din şcoală, uită
până şi scrisul şi cititul, adică ogorul ajunge iar pârloagă.
Unde e leacul? Să nu ne uităm că cetitul se uită, fiindcă puţin lucru dăm noi
de cetit poporului. În alte ţări sunt cărţi anume, potrivite pentru fiecare vârstă.
La noi aşa ceva mai nu se pomeneşte.
De aceea, cunoscând viaţa satelor, căci de acolo am pornit şi noi, ne-am pus
în gând să trimitem sătenilor cărţi scrise în limba noastră românească, iar nu în
cea păsărească a multor gazete.
Dar cartea o citeşti o dată, de două ori, apoi o laşi. Altceva e o foaie trimisă
în fiecare duminică, din care să afle ceva şi tânăr, şi bătrân, spre mulţumirea
sufletului şi spre folosul gospodăriei.
În loc de cheltuieli vătămătoare pentru tutun şi alte lucruri netrebnice, băie-
tanul care va primi foaia, va avea mândria că e şi el în rândul oamenilor. O va
1
Dumineca Poporului dă un premiu de 100 de lei aceluia care va arăta mai desluşit şi mai
temeinic: cum a ajuns poporul românesc să batjocorească aşa de fără frâu, lucrurile sfinte?
Dacă s-a vindecat undeva răul acesta şi cum?
3
citi, va citi ceva şi părinţilor care vor vedea lămurit că odrasla lor n-a trecut de-
geaba prin şcoală. Astfel, se va muta şcoala în casa fiecăruia, iar învăţătorul va
privi de departe, cum ogorul îngrijit de el rodeşte mereu. Cu fumul tutunului
dintr-o săptămână, săteanul se va alege cu un tovarăş cinstit pentru cele 52 de
duminici ale anului.
Drept aceea, inimoşi învăţători ai poporului, dacă nu voiţi să se piardă ago-
niseala muncii din şcoală, daţi-ne ştiinţă, câţi tineri pot păşi înainte cu învăţă-
tura de duminică ori măcar să păstreze ceea ce au dobândit în anii de şcoală.
De jur împrejur, toate neamurile se ridică. Bulgarii şi-au înălţat coarnele
până la cer, sârbii s-au acoperit acum de mândrie, ungurii ne urăsc ca întotdea-
una, iar ruşii au mereu pumnul ridicat asupra noastră.
Cum vom putea birui atâtea greutăţi şi cum vom putea apăra pământul ro-
mânesc, faţă de duşmanii dinăuntru şi din afară, dacă nu ne vom împuternici
sufletele?
Aţi ajutat băncile şi obştile, unii aţi ajuns ofiţeri. Acum e vremea să înce-
pem după războiul acesta de câteva luni, războiul cel mare al ridicării neamu-
lui, ca să nu ne copleşească vecinii.
De aceea, cu gând cinstit, o seamă de profesori, preoţi, învăţători, doctori
ieşiţi din popor, ne-am pus silinţele împreună, să spunem fraţilor noştri care
trăiesc din munca zilnică, ceea ce le poate fi spre folos.
Făţarnici care se gândesc numai la ei şi la ale lor, am văzut destui.
În curând se vor împlini o sută de ani de la moartea lui Gheorghe Lazăr şi
Tudor Vladimirescu.
Învăţători, arătaţi-vă vrednici de cei ce au deschis atunci poporului nostru
calea spre o nouă viaţă. [Ns.]
4). Către cărturari şi farisei: anul I, nr. 1, 14 sept. 1914, p. 1: Din munca
milioanelor de plugari şi muncitori, s-au deschis o samă de şcoli şi în ţara noas-
tră. Masa e, adică, întinsă pentru toţi. Poporul n-are decât să poftească (…). Cei
care au ca avere de la părinţi numai două mâini şi două picioare, vor mânca nu-
mai fărâmituri toată viaţa, dacă cei care povăţuiesc satele şi oraşele nu vor în-
ţelege datoria lor mai bine decât până acum. Azi mulţi cred că plugarul e nu-
mai plugar, meseriaşul numai meseriaş, negustorul numai negustor de diminea-
ţa până seara.
După o judecată ca aceasta, plugarului i-ar fi de ajuns sapa, coasa şi secera;
cizmarul ar trebui să rămână veşnic la sulă şi calapod; lemnarul la teslă şi bar-
dă…
Mare şi primejdioasă greşeală! Căci fiecare om e mai întâi de toate om, adi-
că un suflet. Şi cine îţi dă dreptul să crezi că sufletul unui lemnar e mai strâmt
decât al unui moşier, prefect, bancher sau ce va fi. Socotiţi oare că numai
aceştia duc înainte o ţară, iar datoria lemnarului se mărgineşte la topor şi gea-
lău? N-are şi el copii, n-ar şi el dorinţa de a-i creşte, dându-le o ţintă mai înaltă
4
în viaţă? Nu cumva îngrijeşte şi el de viitorul ţării, într-un fel ca şi regele care

lasă ţara spre moştenire urmaşilor?
Şi cum să-şi împlinească mai bine datoria către copiii lui, dacă cei ce ştiu
mai multe lasă pe bietul muncitor numai la munca cu palmele, ca şi cum n-ar
avea şi el un suflet omenesc, ci numai un suflet mărginit ca al dobitoacelor?
Fariseii care vorbesc de libertatea învăţământului să ia seama. Cei ce se
hrănesc din munca cu palmele sunt osândiţi la o vieaţă cu totul nevrednică. De
mici copii, cu ceva scris şi cetit, ei intră în nevoile vieţii, ca vita în ham şi aşa
rămân până la sfârşit. Dar paragina aceasta e o primejdie nu numai pentru
muncitor, ci şi pentru toţi cei dimprejurul lui căci azi când norodul se amestecă
în facerea legilor şi întocmirea treburilor de obşte, se presupune că sufletul fie-
cărui cetăţean sporeşte mereu, ca să poată chibzui şi el la întocmirea ţării în-
tregi. Astfel, un popor încape repede-repede pe mâna ticăloşilor.
Iată de ce sunt adevăraţi farisei, cei care cred că şi-au îndeplinit datoria,
deschizând copiilor uşa unei şcoli, de la 8 până la 12 ani. Adevărul e că sufletul
omului creşte mereu şi mereu trebuie îngrijit, până la moarte.
Drept aceea, cărturari şi povăţuitori ai poporului, luaţi seama! Cei ce mun-
cesc vă dau vouă pâinea cea de toate zilele şi chiar mai mult decât atât. Se cade
să le daţi şi voi măcar pâinea sufletului.
Aşa a fost mai de mult în ţara noastră. Dumineca boierul venea la biserică
şi cânta împreună cu dascălii la strană. Cei cu ştiinţă de carte citeau psaltirea,
vieţile sfinţilor…, împărtăşind şi pe cei din jur.
Azi ne-am sălbăticit. Poporului îi dăm să mănânce pâinea otrăvită a multor
gazete, unde e vorba de crime, hoţii şi alte ticăloşii. Cum vrei ca muncitorul să
vină luni la muncă cu voie bună, când din ziua Domnului, a făcut ziua Dracu-
lui, năucindu-şi capul cu băutura, cu planuri de îmbogăţire ca în romane şi alte
smintenii?
(…) Preoţi, care doriţi să îngrădiţi norodul faţă de ispite; judecători, care
voiţi să judecaţi mai puţine crime; ofiţeri, care voiţi să aveţi soldaţi cu tragere
de inimă şi deplină credinţă către steag; voi toţi, cărturari şi povăţuitori ai noro-
dului, dacă 6 zile sunt ale trupului, ziua şaptea se cade să fie a sufletului.
Începeţi împlinirea datoriei voastre, de acolo de unde este începutul binelui
şi al răului, adică de la creşterea cea bună a poporului.
Fiindcă norodul e temelia ţărei şi fiindcă şi voi mâncaţi pâinea din grâul se-
mănat de muncitorul cu palmele, vă îmbrăcaţi cu haina cusută de el, vă încălţaţi
cu încălţăminte făcute de el, trăiţi în case clădite de el -, daţi-i şi voi în schimb
măcar două-trei cuvinte cinstite în fiecare duminică.
Ajutându-i pe cei de jos în limpezirea sufletului lor, vă ajutaţi pe voi înşi-
vă. [Ns.]
5
5). Mihai Eminescu - Doina, anul I, nr. 1, 14 sept. 1914, p. 2: [fragment].

,,Cine-a îndrăgit străinii/ Mânca-i-ar inima câinii,/ Mânca-i-ar casa pustia/ Şi
neamul nemernicia! (…) Îndrăgi-i-ar ciorile/ Şi spânzurătorile!”
6). Pagubele războiului, anul I, nr. 1, 14 sept. 1914, p. 2: Limbile s-au
amestecat ca-n ziua de apoi: rusul, ungurul, neamţul, franţuzul, englezul şi
sârbul se bat ca orbii, unii împotriva altora, ba calcă în picioarele şi ţările veci-
nilor. Ce vom face noi?
Deocamdată stăm locului. Oastea noastră e atât de mare, încât nici ungurii,
nici ruşii n-au îndrăznit să se atingă de hotarele noastre, dar totuşi suferim mult
de pe urma vrajbelor. Mai întâi, visteria ţării cheltuieşte o mulţime de bani pe
fiecare zi, ca să hrănească soldaţii strânşi la regiment. Al doilea, muncile se fac
cu greu din lipsa atâtor braţe, aşa că războiul dintre vecini ne bate şi pe noi la
pungă. (…).[Ns.]
7). Ştiri din ţară, anul I, nr. 1, 14 sept. 1914, p. 3: Pomenirea lui Brânco-
veanu: S-au împlinit 200 de ani de la uciderea Domnului Brâncoveanu la Ţari-
grad. La Biserica Sf. Gheorghe [Nou] din Bucureşti, unde e mormântul dom-
nitorului, s-a făcut o frumoasă pomenire, fiind prezent şi I. P. S. Mitropolitul
Primat. Seara domnul istoric Iorga a ţinut o frumoasă cuvântare care se poate
citi cu mare folos. Vezi N[eamul] Românesc…
8). Ştiri de peste hotare, anul I, nr. 1, 14 sept. 1914, p. 3;
9). Sfânta Evanghelie din Ziua Crucii - ca să se citească de cei care
întâmplător nu au putut merge la slujba bisericească, anul I, nr. 1, 14 sept.
1914, p. 4. Rubrica se va permanentiza pe toată perioada apariţiei Duminecii.
10). Gospodărie, anul I, nr. 1, 14 sept. 1914, p. 4. Sfaturi gospodăreşti: cum
se conservă şi se păstrează vinul, pentru a se vinde când ,,vor dobândi un preţ
mai bun”. Se dau sfaturi pentru prepararea magiunului de prune. ,,În loc să se
dea toate prunele ca să se facă rachiu, cine face o putinică de magiun, are ce să
dea copiilor toată earna”. [nesemnat]
11). Întrebări, anul I, nr. 1, 14 sept. 1914, p. 4.). E vreun sat unde toţi
locuitorii să ştie a ceti şi scrie? 2). În ce sat, ţăranii au plătit până acum deplin
pământul cumpărat prin obşte? 3). E vreun ţinut unde un moşier ori preotul, ori
învăţătorul să fi schimbat cu totul soiul pomilor ori al vitelor, înlocuind soiurile
rele cu altele mai bune? Şi cum a făcut? 4). Ce s-au dovedit mai spre folos
sătenilor: spitalele rurale sau ambulanţele rurale? E vreo parohie (de sat sau de
oraş) unde preotul să fi stârpit beţia? Cum? 5). Unde e lipsă de lucru şi cât se
plăteşte ziua?
Răspunsurile vor fi publicate în Dumineca viitoare. [nesemnat]
12). Săptămâna [ed.], anul I, nr. 2, 21 sept. 1914, p. 1. Răsboiul merge
încet. Nu se poate alege încă de partea cui va fi izbânda. Nemţii au plecat la
război cu mare însufleţire. Până şi prinţii lor s-au bătut de-a valma cu soldaţii şi
au murit frăţeşte în fruntea oştilor.
6
Francezii iarăşi sunt mândri de ţara lor şi o iubesc foarte, fiind pripiţi de nă-
vala oştirilor germane, s-au dat întâi îndărăt. Apoi au apăsat ei asupra nemţilor
şi i-au întors până la hotar.
Acum lupta s-a încleştat cumplit, stau oştile faşă în faţă ca două ziduri. Ce
se dărâmă ziua se adaugă grabnic peste noapte, aşa că bătăliile ţin câte 10-20
de zile în şir. De când e lumea nu s-a mai văzut atâta potop de lume la un loc
şi atâta însângerare!
Aici în preajma noastră, bătăliile earăşi se ţin lanţ. Ruşii au dat năvală cu
nesfârşitele şireaguri de oaste şi n-au nimerit-o bine peste tot. La o aripă a
oştilor lor, le-a stat împotrivă din partea nemţilor un general mare meşter, unul
Hildemburg, un moşneag care ieşise din armată, fiindcă nu mai putea încăleca
un cal. În vrajba războiului, împăratul l-a chemat earăşi la oaste. Şi aşa de bine
a tocmit moşneagul lucrurile, că a spart toată puterea muscălească, înecând su-
medenie de lume în nişte mlaştini şi luând vreo 90 de mii de soldaţi în robie.
În parte unde se războiesc austriecii şi ungurii, muscalii, dimpotrivă, au ie-
şit până acum biruitori. Întâlnind oastea de amestecătură, cea austriacă, ruşii au
izbit-o grabnic şi au dat-o îndărăt peste tot.
Dar războiul nu e încă hotărât. Cât [timp] se atinge de treburile din lăuntrul
ţării noastre, stăm şi noi în mare cumpănă.
În Bucureşti se adună lumea pe uliţi şi cere să pornim mai repede împo-
trivă. Şi ei simt că s-a apropiat funia de par. [Ns.]
13). O primejdie pentru sate, anul I, nr. 2, 21 sept. 1914, p. 1. Aproape
jumătate din copiii sătenilor nici nu deschid uşa şcoalei. Asta e o mare pagubă,
căci cum vrei să-ţi luminezi calea vieţii, dacă n-ai şi tu în mână o lumânare cât
de mică!
De aceea, încă de acum un an, guvernul a hotărât să dea 50 de milioane de
lei, ca să se clădească şcoli mai multe pe la sate. Dar ce faci cu clădirea dacă
n-ai învăţător. A trebuit să sporim şi numărul învăţătorilor. S-au înmulţit deci şi
şcolile unde se pregătesc învăţătorii.
Dar după credinţa noastră, guvernul s-a cam grăbit. A dat voie şi celor ce-
au isprăvit câte patru clase gimnaziale să mai înveţe doi ani şi să ajungă în-
văţători ca şi cei din şcolile normale. Ce se va întâmpla?
Până acum se făceau învăţători numai băieţii de la ţară. Aceia ştiau din
capul locului ce au de gând să ajungă. Le era drag să fie povăţuitorii copiilor
din sate şi veneau bucuroşi la şcolile normale. Le plăcea apoi satul cu obiceiu-
rile apucate din vechime, cu ogoarele şi livezile, vitele şi tot rostul gospodăriei
ţărăneşti (…) (Ns.)
14). Cântec de peste Prut, anul I, nr. 2, 21 sept. 1914, p. 2. Mamă. Mamă,
ia-mi priveşte/ Prutul trece şi hueşte…// Prutule, cu apă rece,/ Dare-ar Dumne-
zeu să sece/ Să trec cu picioarele/ Să-mi văd surioarele.// Că de când nu le-am
7
văzut,/ Carnea pe mine-a scăzut,/ Înadins s-o cântăreşti/ Nicio litră nu găseşti,/
Nicio litră, nici un dram/ Că-i mâncată de duşman.//
15). Pentru cărturari şi farisei, anul I, nr. 2, 21 sept. 1914, p. 2. Nu doară
că orice cărturar e fariseu, dar uneori, aproape fără să ştie, poate ajunge să cu-
gete întocmai ca şi fariseii.
Bunăoară, zice unul sau altul, pentru ca o ţară să apuce drumul cel drept,
toată îndrumarea trebuie să vină de sus. Pentru a urma un singur drum, trebuie
un singur cuget şi când sunt atâtea capete într-o ţară, nu se poate să aibă toate
acelaşi gând, decât supuindu-se unui singur povăţuitor. Prin urmare, având un
cârmuitor şi o cârmuire, se cade să aruncăm toată răspunderea pe cei ce stau în
fruntea ţării, adică pe rege şi pe sfetnicii lui de aproape.
Asta nu e drept.
Fiindcă orişicine e într-un fel rege, chiar dacă stăpânirea sa s-ar întinde nu-
mai până în uşa casei sau până la gradul curţii. În această împărăţie, toată
răspunderea e a lui şi numai a lui. Bunăoară, dacă gospodarul a curăţit bine ca-
sa şi curtea sa; dacă a sădit pomii; dacă a îngrijit de soţie, de sănătatea copiilor
şi de buna creştere, a făcut o ispravă la fel cu a înţeleptului Solomon, după cum
şi cel care are un ban de aur adevărat, are în mâna sa tot aur, ca şi cel ce umblă
cu aurul unei visterii întregi.
Începe deci îndreptarea cu tine însuţi, nu cu regele sau cu împăratul. E
drept că un om mare poate face mult bine unei ţări. Când darul lui Dumnezeu
se coboară asupra cuiva, un bărbat de seamă poate săvârşi în scurtă vreme
isprăvi nemaiauzite, dar darul cel de sus nu se coboară asupra orişicui. Rar
când se arată oameni mari cum a fost Cuza, de pildă. Dar până să se arate un
om mare, pot şi oamenii mici să facă fapte mari.
În Anglia nici nu se simte că e deasupra un rege. Ar putea capul ţării să fie
un slăbănog şi chiar o femeie bătrână, cum a fost, nu de mult, regina Victoria,
dar ţara merge bine fiindcă poporul englez e un popor straşnic: fiecare caută să
îndeplinească datoria lui.
Dacă te-ai aşezat în vreun sat sau ai luat o casă cu chirie în oraş, vecinii nu
te primesc îndată între dânşii, ci te cercetează: ce fel de om eşti, ce meserie ai,
din ce bani trăieşti, cum te îmbraci, la ce biserică umbli, cum îţi creşti copiii…
Şi dacă te găsesc potrivit cu ei, unul din vecini vine să te cinstească, deschizân-
du-ţi el întâi uşa casei, ceea ce e un semn că şi tu ai voie să deschizi uşa casei
vecinilor! Aşa că fiecare om e pus îndată la locul lui, după felul vieţii sau, cum
zic ei, după steagul vieţii (…)
Dar asta nu-i de-ajuns. Fiecare trebuie să păzească şi steagul vecinului să
fie curat, nu pătat. E treabă de fariseu să zici: dacă cutare a călcat legea ori bu-
na cuviinţă, pot să o calc şi eu. (…) Scăderea şi păcatul vecinului e deci o ame-
ninţare şi pentru tine, cum e o ameninţare holera, ciuma şi alte boli… Dacă fie-
care gospodar e un om de ispravă, neamul întreg va fi ca un trup sănătos, iar
8
cârmuirea şi regele vor trebui să meargă, de asemenea, pe drumul cel drept,

căci n-au încotro.
Încă o dată, e judecată de fariseu să zici: eu mi-am făcut datoria mea, n-am
să îndrept eu ţara cu umărul, e treaba celor de sus. Nu. E treaba ta. În cuprinsul
ogrăzii tale tu eşti regele, că doar n-o veni regele să-ţi măture curtea. (…)
De aceea, pentru cine nu e fariseu şi nu vrea să se ascundă după deget, rân-
duiala dreaptă a vieţii e aceasta: Fiecare să se privească pe sine vinovat, nu
numai de greşalele sale, ci şi de greşalele altora.
Cine vrea în adevăr să alunge holera, o alungă nu numai din curtea sa, ci şi
din curtea vecinului, căci altfel sare gardul înapoi. [Ns.]
16). Cine-i ciocoiu[l]? anul I, nr. 2, 21 sept. 1914, p. 2. Înainte vreme, cio-
coiul se numea un om de rând care se punea bine pe lângă un boer, intra pe sub
pielea lui, până ajungea om cu stare la fel cu boerul. (…) Poate fi cineva ciocoi
şi fără moşie! De pildă, notarul care nu face o treabă la primărie până nu ciu-
peşte pe ţăran, ce e dacă nu ciocoi?... Dar cârciumarul care amăgeşte cu băutu-
ra pe muncitor şi-l leagă zi cu zi în datorii… La drept vorbind, porecla asta se
potriveşte oricui, cât de mic, care asupreşte pe altul şi mai mic decât el. Ba încă
uneori, ciocoii satelor şi mahalalelor sun mai răi chiar decât ciocoii cu a-veri
mari. Lângă ciocoii cu haine negre, se cuvine să punem la răboj şi ciocoii cu
haine albe. (Ns.)
17. Portul românesc, anul I, nr. 2, 21 sept. 1914, pp. 2-3. Semnalează fap-
tul că oamenii nu-şi mai confecţionează hainele în familie ci cumpără ,,peti-
căraie” de la oraş, devenind ,,cumpărători”. ,,…Haina omului e ca şi steagul u-
nei oştiri. Când ai svârlit steagul te poţi răzleţi şi te poţi amesteca lesne cu ori-
şicine. Cât timp ţăranul îşi ţine portul românesc, e mai român decât cel ce-şi
schimbă steagul. Nu se lipeşte aşa uşor de străin şi nici străinul de el.
Cine schimbă haina schimbă îndată şi limba, apoi şi fapta.” [Ns.]
18). Ce-am văzut la Câmpulung, anul I, nr. 2, 21 sept. 1914, p. 3. La târgul
de Sf. Ilie, autorul este surprins de două lucruri - bucurie: ,,Oamenii din partea
locului sunt mândri de portul lor… Până şi din lăută şi din cobză cântă tot ro-
mânii, nu ţiganii”, dar şi tristeţe…: ,,M-am speriat ce de ţuică beau şi bărbaţii şi
femeile, ba chiar şi copiii (…) Păcătos şi netrebnic obicei! Câţi copii născuţi
surzi şi muţi, fiindcă părinţii au băut astfel de otravă! Câte ucideri, câte bătăi,
răniri şi ale păcate! Poate că jumătate din cei care taie sare la ocnă au fost duşi
acolo numai de băutură. [Ns.]
19). Evanghelia Duminecii de după înălţarea Sfintei Cruci (21 sept.)…,
anul I, nr. 2, 21 sept. 1914, p. 4.
20). Nedreptăţi anul I, nr. 2, 21 sept. 1914, p. 4. Potrivit făgăduelei că vom
lupta pentru dreptate, hotărâm un loc deosebit în foaia noastră, unde vom
publica plângerile împotriva celor ce fac nedreptăţi. Să se ştie una, că nu ţinem
9
seama decât de plângeri iscălite de oameni cunoscuţi nouă, de preoţi, învăţători

sau alţi oameni care chezăşuiesc adevărul celor spuse.
În măsura putinţei noastre, vom căuta apoi să aducem la cunoştinţa
stăpânirii şi să stăruim pentru îndreptare.
21). Întrebări, anul I, nr. 2, 21 sept. 1914, p. 4. 1. E vreun sat unde toţi
locuitorii ştiu citi şi scrie? 2. În ce sat, ţăranii au plătit deplin, pământul
cumpărat prin obşte? 3. E vreun ţinut unde un moşier ori învăţătorul să fi
schimbat cu totul soiul pomilor ori al vitelor, înlocuind soiurile cu latele mai
bune? Cum a făcut? 4. Ce s-a dovedit mai spre folos: spitalele rurale sau
ambulanţele rurale? 5). E vreo parohie de sat sau de oraş în care preotul să fi
stârpit beţia? Cum? [Ns.]
22). Săptămâna [ed.], anul I, nr. 3, 28 sept. 1914, p. 1. Sentimente de apă-
sare în privinţa incertitudinii intrării noastre în război. ,,Sfatul cel mare, de
care se tot vorbea, nu s-a ţinut nici până azi. Nu doar că regele s-a ferit să stea
la cuvânt cu fruntaşii ţării, ci căpeteniile partidelor au socotit deocamdată, că
nu e cu cale să se adune iarăşi, spre a se sfătui la un loc cu toţii. De ce şi cum?
Asta nu se poate spune în auzul tuturor. Niciodată n-au fost mai multe lucruri
de taină între cei care povăţuiesc noroadele, ca acum. S-ar putea ca tocmai ce l
ce a păstrat o taină mai bine, acela să izbândească la urmă cu mai mare folos.
Oricum, avem buna credinţă că Regele, care e om bătrân, precum şi cei ce
stau în capul partidelor, vor fi chibzuit cu de-amănuntul, toate cele de cuviinţă,
pentru ca ţara noastră să iasă şi de astă dată deasupra nevoilor. Cât se atinge de
trebile războiului, acelea zăbovesc. A rămas de minciună prorocia celor care
ziceau că în vremurile noastre, un război nu poate ţine mai mult de 3 sau 3 luni.
Spuneau că chiar dacă o oaste ar răzbi pe cealaltă, tot ar trebui să înceteze
încăierarea din lipsă de hrană şi muniţie.
Acum, iată, au trecut 2 luni, iar războiul nu s-alege în nici un fel. Pe mare
nu se prea fac isprăvi, corăbiile engleze nu dibuiesc unde sunt corăbiile
nemţeşti, ci îşi pierd vremea în zadar, rătăcind de acolo până acolo. În schimb
cu vaporaşe care umblă pe sub apă, nemţii le aduc mare supărare. Un pitic de
acestea a scufundat zilele trecute 3 vapoare uriaşe ale englezilor, care erau
căptuşite de sus până jos cu oţel, costau 90 de milioane şi erau pline de soldaţi.
Pe uscat, războiul merge iarăşi agale. Pricina e numărul cel mare al oştilor
şi zăbava adunării lor la un loc. Gândiţi-vă numai ce deosebire! Odinioară,
ostaşul purta cu sine, lancea buzduganul, arcul, ba şi merindele.
Azi, orice oştire e ca un mare oraş, târăşte după sine mulţime de calabalâc:
muniţie, făină pentru pâine, cuptoare, cirezi de boi, fân pentru cai, lemne pen-
tru poduri, spitale şi… câte de toate. Milioane de oameni, mii şi răsmii de vite,
căruţe şi vagoane, veşnic încărcate.
10
Drept aceea, şi încăierările ţin cu săptămânile, iar lupta se întinde peste o

sută de poşte şi chiar mai mult. Toate războaiele, câte au fost până azi pe pă-
mânt, s-ar putea cuprinde numai în războiul de azi.
S-ar putea ca încăierarea să mai ţină încă multe luni de zile şi poate că vom
avea noroc să ne mişcăm şi noi la vremea potrivită.
E însă mare grijă, căci norocul e înşelător, sare când la unul, când la altul.
Vorba ceea, când te paşte păcatul ori te grăbeşti, de-l ajungi, ori stai, de-l
aştepţi să te ajungă el.
Oricum datori suntem să ne pregătim. Oastea se pregăteşte mereu, dar ea va
birui nu numai cu armele, ci şi cu sufletul. De aceea, să ne pregătim sufletul, întă-
rindu-l cu nădejdea în dreptatea noastră şi cu cugetul cel bun şi creştinesc. [Ns.]
23). Muncitori sălbateci, anul I, nr. 3, 28 sept. 1914, p. 2. (…) Acum în-
cepem să avem şi noi alt soi de lucrători: vin din toată lumea, lucrează o zi ori
o săptămână, apoi se duc iarăşi în toată lumea. N-au casă, n-au masă, n-au so-
ţie, copii… Un fel de oameni de pripas. (…) Munca pe care o săvârşesc astfel
de oameni e ca un fel de pedeapsă. Trebuie supravegheată ca şi la cei care taie
sare la ocnă. Afară de grija hranei şi a îmbrăcămintei, ei nu mai au nicio grijă.
(…) [Ns.]
24). Poate ţăranul şi muncitorul cu palmele să se ridice? anul I, nr. 3, 28
sept. 1914, p. 2. Mulţi zic, cel care e legat de dimineaţă până seara la munca pe
care o face de luni până sâmbătă, acela nu poate săvârşi nicio ispravă pe pă-
mânt, ci rămâne rob al muncii lui. Asta nu e adevărat. (…)
Nu e adevărat că muncitorul e osândit să stea pe loc. Dimpotrivă, orice
muncitor destoinic, oriunde ar fi, sporeşte, dacă îşi adună minţile acasă şi soco-
teşte ban cu ban tot ce câştigă şi ce cheltuieşte. (…) [Ns.]
25). Evanghelia Duminecii XVIII după Rusalii (28 septembrie 1914). Ev.
Luca V, 1-11 (ca să se citească de cei care întâmplător nu au putut merge la
slujba bisericească), anul I, nr. 3, 28 sept. 1914, p. 4.
26). Proverbe şi zicale, anul I, nr. 3, 28 sept. 1914, p. 4. Azi când are para-
le, mănâncă zaharicale. Azi zahăr, mâine nici pâine.; Un ceas al dimineţii plă-
teşte cât trei după prânz. La Crăciun se vede dacă-i bună nuca.; Cine se scoală
mai de dimineaţă, acela e împărat.; Ridică-ţi nămeţii de la uşa ta şi nu îngriji de
bruma ce cade pe casa vecinului. (…)
27). † Moartea regelui, anul I, nr. 4, 5 oct. 1914, p. 1. Publicaţia apare în
chenar negru. Regele Carol s-a săvârşit din viaţă, mutându-se întru cele veşnice.
A venit tânăr în ţara noastră şi, după o lungă domnie, a lăsat cu limbă de
moarte să fie înmormântat lângă biserica zidită de meşterul Manole, alături de
Voevozii pământeni.
În toată suflarea românească nu e nimeni care să nu fi fost zguduit de ves-
tea cea tristă a morţii regelui. Cel ce se odihneşte acum cu mâinile pe piept a
fost om, având şi slăbiciunile făpturii noastre omeneşti, dar în unele priviri,
11
pomenirea lui va rămâne veşnic de laudă. Potolit din fire şi cumpătat, cum nu
poate fi oricine, Carol I a fost o pildă de cinste în mijlocul casei lui.
Peste hotare earăşi a fost slăvit până departe de regi şi împăraţi. Când veni-
se El la domnie, ţara era supusă turcului, iar Domnitorul a trebuit să se ducă la
Constantinopol să facă cuvenita închinăciune Sultanului. Azi ţara e neatârnată
şi chiar împăraţii vecini au venit să ne vadă şi să ne cinstească.
Noi, care suntem născuţi şi crescuţi sub domnia regelui Carol, aducându-ne
aminte de vremurile grele prin care am trecut mai înainte, datori suntem să-i
mulţumim din inimă pentru tot binele pe care ni l-a făcut şi, după obiceiul
pământului, să-i zicem creştineşte: Doamne, odihneşte-l în pace. [Ns.]
28). Săptămâna [ed.], anul I, nr. 4, 5 oct. 1914, p. 1. E vremea culesului.
Stăpânirea priveghiază, când anume să se înceapă culesul porumbului.
Pentru ce? Fiindcă e dovedit că din pricina porumbului [necopt] am do-
bândit o boală, pe care părinţii noştri n-o cunoşteau: pelagra sau jupuiala. Până
pe vremea lui Brâncovanu, poporul se hrănea cu grâu, secară şi mei. De atunci
s-a întins porumbul în ţară. În ţinutul de unde a venit porumbul, America, sunt
peste 40 de soiuri. Toate slujesc la ceva, dar după cum se zice că fiecare
buruiană are leacul ei, de asemenea şi rodul cel mai bun are o parte rea, dacă
reazemi tot în el. Vorba ceea: ce e prea mult nu e bun.
Aşa şi cu porumbul. S-a făcut de curând o încercare, s-a dat păsărilor numai
grăunţe de porumb. După câtva timp au murit. Cele care au fost hrănite cu po-
rumb nou, au murit mai repede, decât cele care au mâncat grăunţe vechi, iar
cele care au mâncat zoană [pleavă de grâu sau ovăz vânturat] şi alte mâncăruri
împreună cu porumb, au rămas tefere, ba s-au şi îngrăşat.
Care e pricina? Un doctor tânăr a cercetat anul trecut şi a găsit că în grăun-
ţele de porumb e puţină otravă. Dacă otrava se adună în trupul omului, se îm-
bolnăveşte.
De aceea, datoria cea dintâi a fiecărui gospodar e să culeagă porumbul
numai copt bine. Al doilea, să-l usuce cât mai cu luare aminte. Apoi să aleagă
tot ce e crud şi să macine numai grăunţe din ştiuleţi cu adevărat, copţi.
E spaimă ce repede a crescut numărul celor bolnavi de pelagră. Dacă am
avea şi noi obiceiul bulgarilor, ungurilor şi sârbi-lor, să coacem pâine în loc de
a ne bizui numai pe mămăligă, câte suferinţe n-ar fi vindecate.
Se ştie că cei bolnavi de pelagră mor în chinuri groaznice. Mulţi înnebu-
nesc şi se spânzură. Deci cu drept cuvânt, stăpânirea trebuie să ia seama la
nechibzuinţa celor ce culeg porumbul necopt. [Ns.]
29). Noul rege, anul I, nr. 4, 5 oct. 1914, p. 1. (…) Acum avem un rege nou.
E om aproape de 50 de ani, a văzut multe şi de tânăr s-a deprins cu povăţuirea
oştirii, precum şi cu trebile ţării. Cunoaşte pământul românesc în lung şi-n lat.
Îi place norodul şi e deprins cu firea românului. La vreme de nevoie, ştie să le
dea toate pe una şi nu ocoleşte mult cu vorba, ci spune omului drept în faţă ce
12
are de spus. Să avem nădejde că la cârma ţării e un cârmaci cu mână tare şi cu

adevărată iubire de ţară (…) [Ns.]
30). Noul prinţ moştenitor, anul I, nr. 4, 5 oct. 1914, pp. 1-2. Prinţul Carol
e cel dintâi prinţ moştenitor, născut pe pământul nostru, botezat în legea noas-
tră şi crescut în obiceiurile noastre. (…) ,,Sunt născut în ţară, sunt crescut în
ţară şi botezat în religia ţării. Rămân în ţară chiar dacă n-aş avea altă chemare
decât să slujesc ca ofiţer în oştirea românească.
Vorba prinţului ne-a mers la inimă. Să-i dăruiască Dumnezeu viaţă lungă şi
sănătate, pentru ca să clădească mai departe fericirea ţării, pe temelia pusă de
Carol I şi Ferdinand I.
Tinere Prinţ, ai vorbit ca un adevărar român. Poporul român îşi va aduce
aminte totdeauna de aceste cuvinte. [Ns.]
31). Ce facem cu muncitorii bolnavi?, anul I, nr. 4, 5 oct. 1914, p. 2. Arată
care este situaţia muncitorilor care nu au pensie şi cum sunt trataţi bolnavii să-
raci de către medici. [Ns.]
32). Nevasta cea harnică, anul I, nr. 4, 5 oct. 1914, p. 2. Poezie populară
satirică îndreptată asupra femeilor care au renunţat să-şi mai confecţioneze
îmbrăcămintea în casă: ,,Nevasta lui Gheorghiaş/ Cu cămaşa din oraş…”.
33). Cine dă, lui îşi dă, anul I, nr. 4, 5 oct. 1914, p. 3. [semnează I. A. B]
34). Plângere pentru şcoli, anul I, nr. 4, 5 oct. 1914, p. 3. Rămân copiii pe
drumuri, nu mai încap în şcoli. Ce e de făcut? Ce-au făcut şi alte ţări, anume: să
înjghebăm şcoli cu banii noştri, apoi să plătească şi comunele învăţători şi
chirie pentru şcoli noi. Este prima semnalare a Legii pentru eforiilor şcolare -
,,Nu poate statul ce poate satul”, dată de Simion Mehedinţi în 1918. [Ns.]
35). Evanghelia Duminecii XVIII după Rusalii (5 oct. 1914), anul I, nr. 4, 5
oct. 1914, p. 4.;
36). Maimuţe şi maimuţării, anul I, nr. 4, 5 oct. 1914, p. 4. Pledează pentru
cultivarea limbii române corecte. Noi însă se cade să o cinstim [limba] şi să o
iubim măcar a mia parte cât au iubit-o Creangă şi Eminescu - cel mai mare
român de la Ştefan-Vodă până azi. [Ns.]
37). Săptămâna [ed.], anul I, nr. 5, 12 oct. 1914, p. 1. Noul rege a început
domnia. Spre bucuria tuturor a păşit cu piciorul drept. E un rege milos. În cele
dintâi cuvinte îndreptate către oştire, a spus: ,,Vă aduc încrederea unui părinte
către copiii săi”.
Iată o vorbă frumoasă care dovedeşte că regele nostru e un suflet deschis
care aşteaptă ca toată suflarea românească să se uite la el ca la un părinte.
E apoi milostiv. Din ziua întâi a domniei, a dăruit un milion pentru creşte-
rea fetelor sărmane, precum şi 100.000 lei fond pentru militarii care îşi pierd
sănătatea, cât slujesc în oştire.
A dovedit apoi bunătatea Sa, iertând pe mulţi osândiţi, care arătaseră pur-
tări bune, iar ca semn că va fi un părinte nu numai milos, ci şi drept, n-a cuprins în
13
mila Sa şi pe soldaţii care au uitat datoria lor până într-atât încât au lovit pe mai
marii lor. Cine ridică mâna asupra părinţilor, acela nu e vrednic de milă. Chiar
când părinţii şi bătrânii, din supărare sau alte necazuri ar fi nedrepţi, e o tică-
loşie să-i lovim, căci sunt legi care să-i pedepsească şi pe ei.
În totului tot, noul rege a dobândit chiar de pe acum inimile supuşilor săi.
Când a jurat pe Evanghelie că va păzi legile şi aşezămintele ţării, a încheiat cu
aceste vorbe: ,,Ca bun român şi rege, voi închina ţării mele iubite, o muncă fără
preget”. Să-i ajute Dumnezeu şi să-i fie domnia fericită spre binele neamului
românesc. [Ns.]
38). † Regele Carol cel Mare, anul I, nr. 5, 12 oct. 1914, p. 1. (…) Rege
slăvit! Un neam întreg Te-a plâns ca pe-un părinte. Mergi prea fericite Rege în
locaşurile drepţilor şi sfinţilor, jelit şi iubit de-un norod întreg pe care şi tu l-ai
iubit! [semnează pr. Ioachim C. Stănescu, duhovnic la război, al Regimentului
23, Artilerie, prima semnătură cu numele întreg.]
39). O întâmplare din viaţa regelui Carol, anul I, nr. 5, 12 oct. 1914, pp. 1-
2. [Ns.].
40). Răvaş de la ţară, anul I, nr. 5, 12 oct. 1914, p. 2. Mulţumiri şi felicitări
pentru sfaturile pe care directorul Duminicei le dă poporului ,,de jos”, sperând
că va birui ,,minciuna, răutate şi neştiinţa”. [semnează pr. Ioachim C. Stănescu]
41. Evanghelia Duminecii XX după Rusalii (12 octomvrie 1914). Ev.
Luca V, 11-16 (ca să se citească de cei care întâmplător nu au putut merge la
slujba bisericească), anul I, nr. 5, 12 oct. 1914, p. 4.
Acest număr cuprinde un grupaj de felicitări pentru iniţiativele Duminicii,
ştiri din ţară şi de peste hotar, gospodărie, spicuiri din gazete.
42). Săptămâna [ed.], anul I, nr. 6, 19 oct. 1914, p. 1. Între hotarele noastre
e linişte. Altădată pe vremea asta, cei ce făceau politică îşi ascuţeau săbiile (…)
Guvernul şi-a dat demisia după moartea regelui, ca să împlinească obiceiul, po-
trivit cu asemenea împrejurări. Demisia i-a fost respinsă în tăcere. Ochii tuturor
sunt aiurea. Toţi se gândesc mai mult la ziua de mâine, decât la cea de azi.
Şi cu drept cuvânt, abia acum a început pentru noi un veac nou. Bătrânii au
plecat mai toţi: Sturza, Cantacuzino, Carp, Maiorescu, Rosetti au lăsat cârma
pe mâinile altora mai tineri. Pe când bătrânii învăţaseră mai mult în şcoli nem-
ţeşti, cei ce vin acum la cârmă sunt ieşiţi aproape toţi numai din şcolile franţu-
zeşti. De părtinire pentru nemţi, nimeni nu-i poate învinovăţi, cum fuseseră în-
vinovăţiţi, răposatul Sturza, precum şi domnii Carp şi Titu Maiorescu
Pe de altă parte, noul rege, din capul locului a spus lămurit că ia frâiele
ţării ca bun Român.
De aceea, înăuntru e linişte. Bănuielile şi hărţuielile au încetat. În iarna a-
ceasta, nimeni n-are chef de cârcoteală, ci ochii tuturor sunt îndreptaţi peste hota-
re, căci de anul 1915 va atârna pe veci soarta neamului şi statului românesc. [Ns]
14
43). † D. A. Sturza, anul I, nr. 6, 19 oct. 1914, p. 1. Cum cad frunzele

toamna, aşa se duc bătrânii unii după alţii… [Ns.]
44). Săptămâna [ed.], anul I, nr. 7, 26 oct. 1914, p. 1. Iarna începe, răz-
boiul n-are gând să se isprăvească.
Dimpotrivă, mai zilele trecute, o corabie turcească a dat buzna peste vasele
ruseşti, ca un om buclucaş care caută ceartă cu lumânarea. Dintr-o clipă în alta,
poate aşadar, ieşi la iveală cine ştie ce trăsnaie. Vorba ceea: un nebun aruncă o
piatră în baltă şi zece înţelepţi n-o pot scoate.
De altfel, tot războiul acesta cam aşa a început. Nimeni n-a visat cât o să ţi-
nă. Socoteau că în două trei luni ar ajunge la capăt.
S-a adeverit însă altceva: atâta lume îngrămădită faţă în faţă, că le trebuie
săptămâni de zile până să se încaiere toţi. Cei morţi în ziua întâi au putrezit de-
a binelea, iar lupta tot nu hotărăşte a cui va fi izbânda.
Şi tocmai aici se vede înţelepciunea celor ce s-au împotrivit la intrarea
noastră în gâlceavă acum trei luni. Ce era să fim? Ori aripa stângă a muscalilor,
ori aripa dreaptă a nemţilor.
Dar oricum ar fi fost, se cheamă că eram o aripă zdrenţuită, deci aduceam
războiul în hotarul nostru. Pe când azi cu ajutorul lui Dumnezeu, suntem întregi
şi gata. Când vor măcina bine cei cu buclucul vom cere şi noi dreptatea noastră.
Orice zi pentru ei e oboseală, pentru noi întărire. Atât numai, guvernul să
chibzuiască cum va ieşi mai bine.
În anul acesta, pentru noi vine trenul mai repede. Nu va aştepta mult în
gară. (Ns.)
45 ). Săptămâna [ed.], anul I, nr. 8, 2 nov. 1914, p. 1. Împrejurarea cea mai
de seamă în zilele din urmă, a fost cuvântul cu care s-a deschis Institutul Fran-
cez, adică adunarea celor mai învăţaţi oameni din toată ţara.
De la începutul războiului şi până acum, aşteptam mereu să vedem ce gând
au faţă de neamurile mici ţările mai mari care s-au încăierat la luptă.
Întâi a început a grăi Rusia. A făgăduit polonezilor şi altor neamuri înrudite
cu ea, că de aici înainte vor putea să se unească sub mâna Rusiei! Mare bucu-
rie! Ca şi cum n-ar şti toată lumea cum e mâna Rusiei!
Aşteptam să spună şi nemţii un cuvânt. Au tăcut molcom ceea ce e spre la-
uda lor.
Au vorbit apoi englezii. Capul miniştrilor lor a zis că de aici înainte va în-
cepe o vreme de îndreptăţire, deopotrivă şi pentru neamurile mici. Frumoasă
vorbă, dar ne aducem aminte că acum vreo 15 ani, tocmai tăbărâseră cu toată
puterea lor asupra bieţilor buri, ca să-i despoaie…
În sfârşit, au vorbit şi francezii. Un ministru de-al lor a pomenit aşa în trea-
căt de îndreptăţirea ţărilor mici, la fel cu cele mari, iar prezidentul Institutului
s-a apucat să le înşire şi a pus la rând şi Transilvania între cele ce trebuie
dezrobite, dar n-a suflat un cuvânt despre Basarabia!
15
Aşadar, fiecare făgăduieşte că va face ceva, dar nu din al lui sau din al to-
varăşului, ci numai de la altul!
Asta dovedeşte celui care deschide bine ochii, că noi românii după ce se
ştie că avem numai vecini răi apoi şi mai departe sprijin temeinic n-avem de
unde aştepta. Chiar şi acum când sunt la strâmtoare, cei mari tot atomi au ră-
mas. Sunt ca şerpii: gură mare să înghită, pântece mare să mistuie, dar capul
strâmt, încât nu încap în el decât gânduri rele şi viclene.
De aceea, nădejdea noastră rămâne tot în pregătirea noastră şi în chibzuinţa
celor ce vor hotărî: cu cine să pornim şi când să pornim.
Acum ştim bine, că de dorul nostru nu se usucă nimeni. [Ns.]
46). Săptămâna, [ed.], anul I, nr. 9, 9 nov. 1914, p. 1. Fapta cea mai însem-
nată din săptămâna aceasta e adunarea oamenilor răspunzători din Partidul
Conservator, ca să hotărască ce e de făcut cu privire la război.
Întotdeauna, când se adună mai mulţi la sfat, unul zice una altul zice alta.
Se găsesc întotdeauna oameni care vor ca vaca să fie şi grasă, şi lăptoasă şi de-
vreme acasă.
Dar cine nu vrea una ca asta! Vorba numai că nu se poate. De aceea, la ur-
ma urmei a ieşit deasupra părerea celor care cred, cum zicea un bătrân de de-
mult că nu omul e deasupra vremurilor, ci bietul om e sub vremi, adică faci ce
poţi, nu ce vrei.
Bunăoară, să zicem că ai un măr, un păr şi un prun împrejurul grădinei, de
la toţi aştepţi roadă. Se întâmplă însă că anul acesta, mărul care înflorise fru-
mos în primăvară, nu face roade. Părul, nici el nu prea e de laudă, iar prunul e
încărcat. Ce să mai faci? De necaz că n-ai mere sau pere, vei da oare cu picio-
rul şi prunelor?
Aşa şi noi. În toate părţile, avem numai de câştigat, căci cum spunea şi anul
trecut, toţi vecinii noştri au în stăpânirea lor pământul românesc. Acum dacă nu
vom putea dobândi bucata cea mai mare, da-vom oare cu piciorul şi unor bucăţi
mai mici care ne-ar veni din altă parte?
De aceea, oamenii cu răspundere ai partidului, mai sus pomenit, au hotărât
să chibzuiască cum va fi mai bine, împreună cu alţi oameni de seamă ai ţării şi
să vadă ei în ce parte România găseşte mai bine îndreptăţirile sale.
47). Săptămâna, [ed.], anul I, nr. 10, 16 nov. 1914, p. 1. În ţară, fapta cea
mai însemnată în zilele din urmă, e adunarea celor ce vor război grabnic. E drept
că astfel de adunări s-au ţinut numai la Bucureşti, unde s-a făcut şi oarecare
zarvă pe strade.
Dar oricât de puţină ar fi zarva asta nu ne vine în ajutorul nostru. Căci iată
cum stă lucrul. Toţi din toate părţile, chibzuiesc care mai de care să-şi strângă
puterile, spre a ieşi cu bine din încăierare. Noi însă, nefăcând război în afară,
ne-am apucat să facem război înăuntru!
16
Mare greşeală! Căci mâine-poimâine, dacă vine o nevoie grabnică, unde se

cere ca toţi să fim una, cum vom putea aduna la un loc pe cei care îşi aruncă
acum vorbe şi bănuieli?
Pe de altă parte, în afară greutăţile în vecinătatea noastră. Sârbii obosiţi de
doi ani de război, au fost împinşi la strâmtoare, aşa că nu se ştie dacă vor mai
putea ţine lupta până la primăvară şi atunci se va semeţi ungurul şi mai mult…
Prin urmare, oriîncotro ne întoarcem, dăm numai de greutăţi.
Nădejdea cea mare e chibzuinţa regelui. Nimeni n-are mai mar interes să
ieşim bine decât El. După domnia lungă a lui Carol, Ferdinand I nu poate ră-
mâne mai prejos. Cinstea Lui faţă de ţară ar suferi grozav.
În ce priveşte ţara, la întrebările pe care le-am făcut în Dumineca Popo-
rului, aproape toţi au răspuns că nu putem să ne bizuim pe nimeni, afară de
oştirea noastră şi de povăţuitorul ei.
48). Săptămâna, [ed.], anul I, nr. 11, 23 nov. 1914, p. 1. Greşala creşte. Ne
dăm cu toţii seama, că vârtejul se apropie. Când şi încotro vom porni, Dumne-
zeu ştie, căci războiul e ca vântul: azi bate mai tare din dreapta, mâine din stânga.
Cel ce scrie aici, mărturiseşte cu cuget curat că, aşa cum stau împrejurările,
nu ştie unde va fi folosul mai mare pentru neamul nostru. Ştie atât că duşmani
avem în toate părţile.
Ce rămâne de făcut? Să tăcem cum tac bulgarii şi să ne pregătim pentru
ceasul cel greu. În schimb, ce-am făcut? Am făcut larmă, adică am pus clopoţei
pisicei şi vrem să o trimitem acum să prindă şoareci, parcă şoarecii ar fi surzi!
A sosit vremea să spunem hotărât şi tare: toţi cei care au strigat în gura ma-
re, să pornim, fie împotriva ruşilor, fie împotriva nemţilor, au făcut o cumplită
greşeală. Au deşteptat pe duşmani şi mai tare împotriva noastră.
În loc de hotare goale, vom găsi acum hotare mai întărite, iar jertfa va tre-
bui să fie şi mai mare.
De aceea, cât timp nu s-a hotărât deplin ce vom face, socotim că toţi româ-
nii cu durere de inimă, sunt datori să-şi ţină gura, iar oamenii care ştiu taine
mari, să se ducă şi tot tainic să le spună regelui.
Altfel, dacă prin vorba lor îngreuiază jertfa noastră de mâine, a lor să fie
răspunderea în faţa lui Dumnezeu şi a oamenilor şi pe sufletul lor să cadă toată
greutatea păcatului.
49). Săptămâna, [ed.], anul I, nr. 12, 30 nov. 1914, p. 1. Săptămâna aceasta
s-a adunat la Bucureşti ,,Societatea Ortodoxă a Femeilor Române”. Fiind de
faţă I. P. S. Mitropolitul Primat al ţării, s-a făcut dare de seamă despre faptele
săvârşite de Societate timp de un an.
E vrednic de luare-aminte că gândul tuturor: preoţi şi mireni, bărbaţi şi fe-
mei, bătrâni şi tineri se îndreaptă cum pot mai mult spre sufletul poporului,
spre a-l îndruma.
17
În cealaltă săptămână, Prinţul Carol adunase copilăretul împrejurul său şi-i

povăţuise să urmeze rânduielile de cinste şi iubire, de jertfă ale cercetaşilor.
Acum iată vin şi femeile, să arate munca lor pentru creşterea copiilor în căi-
le Domnului.
Apoi din oraşe şi din sate, ne soseşte vestea despre întemeierea de tovărăşii,
cu gândul de a-l ridica pe român alături de alte neamuri mai vechi, la care bise-
rica e în mare cinste şi unde toată lumea, de la lucrător şi până la regi şi împă-
raţi, au de-aproape grijă de povăţuirea poporului în căile arătate de Evanghelie.
Ce înseamnă toate astea? Înseamnă că au rămas mincinoşi prorocii care nu
de mult se lăudau că omul poate fi de treabă fără ajutorul Bisericei.
După cum socialiştii ziceau mai ieri-alaltăieri că nu mai e nevoie să ţii la
neamul tău, căci neamurile toate sunt tot o apă, iar azi îi vedem că au luat arma
şi apără ţara lor, de asemenea, şi cei care se uitau urât la Biserică, au înţeles
astăzi că nu se alege nimic din poporul care nu se povăţuieşte din învăţăturile
Mântuitorului. Poţi să fii învăţatul învăţaţilor, dacă n-ai suflet creştinesc, la ni-
mic nu-ţi foloseşte toată învăţătura. De aceea acum ca niciodată, ochii lumii se
îndreaptă spre cel ce s-a răstignit pe cruce.
E un semn nu se poate mai bun şi avem credinţa că mâine când va suna
ceasul cel greu, oştirea noastră va porni împlinirea datoriei cu sufletul mai uşor.
Grija de cele ce se petrec la hotar, a dat tuturor un fior prin inimă. Din toate
părţile, ochii tuturor se îndreaptă spre cer. [Ns.]
50). Maimuţa română, anul I, nr. 12, 30 nov. 1914, p. 2. Nu ştiu ce le-or fi
deşteptând altora în minte unii oameni care au păcatul de a ocoli cuvintele ro-
mâneşti curate, aşa cum le-au apucat de la părinţi şi a spune vorbe pocite, auzi-
te de la alţii. Mie asemenea făpturi mi se par căzute din lună, fiindcă nu seamă-
nă nici a români, nici altă naţiune, ci a un fel de ghiveci de post, fără sare şi fă-
ră untdelemn, însă copt şi rumenit la înfăţişare ca un ghiveci adevărat.
Or fi având şi alte neamuri maimuţe de-acestea. Eu însă bănuiesc că nea-
mul nostru le întrece pe toate. De aceea foarte bine a făcut Duminica Popo-
rului, hotărând un loc deosebit maimuţii române. Eu, unul, cunosc multe din
schimonoselile acestor lighioane şi am de gând să le spun şi cititorilor Dumi-
necii.
Până una alta, văd însă că ieşit la iveală şi un fel de Dicţionar al ,,cuvintelor
radicale”, poate cu gândul bun de a învăţa maimuţele cum s-şi dragă limba.
Numai de nu le-ar strica-o şi mai rău, căci citesc pe scoarţa dicţionarului vorba
radical, vorbă pripăşită pe la noi, tot de la maimuţe, ca să aibă şi felul lor de a
vorbi un nume, fiindcă ele aşa zic că vorbesc ,,pă radical”.
Ce-o fi însemnând pă radical, nu ştiu, fie la ele acolo…
Dar să le dăm ascultare. Maimuţa română e cel mai mare duşman al verbe-
lor. După ce că nu ştie să le recunoască sau să le întrebuinţeze la locul lor, apoi
nici nu le conjugă cum trebuie. Astfel, maimuţa noastră crede că e o mare gre-
18
şeală să zică: ei mănâncă, ei laudă, ei rabdă etc. Ea va zice totdeauna: ei mă-

nânc, ei laud, ei rabd…
Maimuţa română nu ştie apoi niciodată să mânuiască cum trebuie verbul
,,trebuie”. De pildă, vom auzi-o totdeauna zicând: ,,Trebuie că a venit.”, în loc
de ,,Trebuie să fi venit” sau: ,,Trebuie că e aşa.”, în loc de ,,Trebuie să fie aşa”.
Dacă noi am zice unei asemenea maimuţe: ,,Dumneata trebuie să fii maimuţă.”,
nu ne-ar înţelege, dar dacă rosteşti pe limba ei şi-i spui: ,,Dumneata trebuie că
eşti maimuţă.”, te înţelege şi… exploadează.
Maimuţa română se face că nu ştie ce înseamnă ,,a isbucni”. Pentru ea, ni-
ciodată o ghiulea nu isbuceşte nici nu face explozie, nici măcar nu explodează.
Ea e gata să strige în orice clipă, fie din gură, fie la gazete: ,,Bomba a exploa-
dat!”
Dacă Maimuţa română stă la oraş şi e abonată la serviciul gunoaielor de la
primărie, nu-ţi spune niciodată că-şi strânge gunoiul în cutare parte a curţii, ci
îl deposedează, vrând să zică de bună seamă, că-l depozitează…
O Maimuţă mi se plângea mai deunăzi că cineva a ameninţat-o deşticulând,
în loc de gesticulând. O alta îmi scrie: ,,Nu mă culc în dormitor, ci profilez mai
bine în birou.” etc.
Profit şi eu să pun punct deocamdată, căci mai sunt încă destule. Maimuţa
română să trăiască! (I. A. Bassarabescu)
51). Săptămâna, [ed.], anul I, nr. 13, 7 dec. 1914, p. 1. Înăuntru nu s-a pe-
trecut nimic de seamă. Altădată, pe vremea asta, deputaţii şi senatorii sfârâiau -
lucru mare -, certându-se câteva săptămâni în şir cum să răspundă la cuvintele
cu care regele deschidea Camera şi Senatul. Azi, de bunăvoie, au lăsat toţi har-
ţa la o parte şi, drept vorbind, le şade mai bine.
Cât despre legi, nu fac, căci nu-i vine omului să-şi scuture casa, când alături
la vecini e pârjol, iar scânteile pot sări în fiecare clipă asupra gospodăriei lui.
Afară iarăşi parcă lucrurile s-au mai lămurit. Acum vede orişicine că răz-
boiul acesta e ca mănăstirea meşterului Manole. Ce zideşti azi se dărâmă mâi-
ne. Acum două săptămâni, austriecii ziceau că i-au răpus pe sârbi şi trăgeau
clopotele de bucurie. Dar n-apucaseră bine să mântuie cântările de slavă şi, ia-
tă, sârbii bat de snopesc pe austrieci şi unguri care s-au dovedit tembeli de tot şi
fără inimă. Cei care au mâncat mai multe bătăi în acest război sunt ei apoi ruşii.
Despre turci nu mai ştim ce fac ori ce nu fac. Ei sunt ca o mână de paie arun-
cată în foc.
De aceea, din cele petrecute până acum, putem trage o încheiere. Războiul
acesta va dura multă vreme, iar biruitor va fi cel care va răbda mai mult, având
îmbrăcăminte mai bună, mâncare de-ajuns şi suflet mai tare.
Poate că aici e scăparea şi norocul nostru. Dacă ar fi biruit repede ori ungu-
rii, ori ruşii, ar fi vai şi-amar de noi căci amândoi se uită rău la neamul româ-
19
nesc, ba chiar şi sârbii care sunt acum în gura şarpelui, nu dau voie românilor
nici sfânta Evanghelie s-o citească pe româneşte în biserică.
Dacă însă războiul îi va măcina bine pe ruşi şi pe unguri, noi, păstrând în-
tregi puterile noastre, vom putea izbândi mai uşor.
Atât numai: povăţuitorii neamului să chibzuiască ei: când şi în ce fel să ne
întocmim trebile.
Până atunci, fiecare oştean să se îngrijească de îmbrăcăminte şi încălţămin-
te ca şi cum ar porni la drum lung, şi să-şi pună toată nădejdea în Dumnezeu,
care vede dreptatea poporului nostru şi câinoşia vecinilor. [Ns.]
52). Maimuţa română, anul I, nr. 13, 7 dec. 1914, p. 3. Ne place şi facem
mult haz, când vedem că cineva din vinovăţie, nepricepând unele, dar fiind silit
la nevoie să le întrebuinţeze, le schimonoseşte.
Râdem ca de un copil neştiutor de Gheorghe, soldat recrut la artilerie, care
învaţă la început, bucăţile din care se alcătuieşte tunul şi, în loc de afet, l-auzim
zicând marafet. Moş Stan zice la tramvai, traivan şi-i şade bine.
Într-un sat era un doctor cu nume nemţesc, îl chema Leon Stein. Toţi ţăranii
îi ziceau domnul doctor Leuştean.
Dar maimuţa română nu face aşa. Ea caută înadins vorbele rare, deşi ar pu-
tea să întrebuinţeze altele mai potrivite în locul lor. Ţi nu ştiu cum, că totdea-
una o nimereşte tocmai ca Eremia cu oiştea în gard.
E o boală de pântece căreia doctorii îi zic peritiflită. Dacă întrebi pe domnul
Maimuţă, de ce e aşa de slab, îţi răspunde că a pătimit de persifiită.
Dl Maimuţă e uneori mare cunoscător al sufletului oamenilor. Ştie tot şi
vede ce nu văd alţii. Într-o noapte se apropie tainic şi-mi şopteşte la ureche:
- Dumneata compătimeşti de la o vreme…
- De unde ştii? L-am întrebat zâmbind, deşi nu prea înţelegeam ce vrea să
zică.
- Ce-ţi pasă? Eu sunt mizantrop rău… Ghicesc oamenii cât de acolo.
Şi a plecat foarte mulţumit, cu o privire de şiretenie care părea că ar zice:
,,Ce crezi dumneata, eu toate le bag de seamă!”
Tot domnul Maimuţă mi-a mărturisit într-o zi că am o inimă simpatică. (I.
A. Bassarabescu)
53). Săptămâna, [ed.], anul I, nr. 14, 14 dec. 1914, p. 1. Stă scris la carte că
pe cel smerit Dumnezeu îl ridică, iar pe cel semeţ îl umileşte.
Aşa s-a întâmplat şi acum. Când au pornit cu război împotriva sârbilor, un-
gurii plecaseră c-o falcă-n cer şi cu alta în pământ. Să-i înghită şi mai multe nu.
Gazetele lor arătau pe ungur, mare, mare ca un uriaş: cu mâinile lungi şi groa-
se, cu gura largă cât o şură şi cu măselele de un cot, ţinând între degete pe un
sârb mic ca un broscoi, pe care îl strângea să-i iasă ochii.
A venit însă vremea ca sârbii, ţărani vrednici, care îşi apără moşia şi gos-
podăria lor, au tras ungurilor o sfântă de bătaie ca aceea, de le-a mers colbul…
20
Şi iată cum s-a schimbat cântecul. Gazetele ungureşti spun lămurit: Pămân-
tul Serbiei e mormântul infanteriştilor noştri. El e stropit cu lacrimile şi sân-
gele fiilor maghiari. S-o afle cei care în cafenele batjocoreau Serbia, zicându-i
ţară căzută şi păcătoasă.
Aproape la fel au păţit şi r uşii. La început ziceau că vor porni atâta că-
zăcime asupra Germaniei, că vor lua tot pământul pe copitele cailor, iar în loc
de aceasta, au fost bătuţi ca chilă de păpuşoi. Cu toate că războiul şine de cinci luni,
nici măcar la hotarul Germaniei n-au ajuns. Aşa umileşte Dumnezeu pe cei semeţi.
Pomenim de aceasta, ca să arătăm că la oştire, lucrul cel mai preţuit e su-
fletul oşteanului. Mulţime e şi la rus şi la ungur. Dar ce folos! Sârbul cât e de
mic, s-a arătat mai vrednic, iar oştirea noastră fiind întreit mai mare decât cea
sârbească, e o chezăşie că la o adică, vom ajunge cu ajutorul lui Dumnezeu, să
scoatem dreptatea noastră la iveală. Vorba bătrânilor: vitejia cea direaptă va birui.
Şi nădăjduim asta cu atât mai mult, că şi în ţară s-a făcut bună tocmeală.
Până acum umblau unii strigând. Să pornim încoace sau să pornim dincolo. Ba
încă bănuiau pe alţii că n-au destulă tragere de inimă…
Când va suna ceasul, cu Dumnezeu înainte şi nu ne vom lăsa mai prejos de
sârbi. Azi avem linişte înăuntru. Regele, guvernul şi oamenii cei mai grei ai ţă-
rii chibzuiesc cele de cuviinţă. [Ns.]
54). Naşterea Mântuitorului, [ed.], anul I, nr. 15, 21 dec. 1914, p. 1. Fraţi-
lor, când veţi ceti cuvintele acestea, naşterea Domnului va fi aproape. O să înş-
tiinţeze copii nevinovaţi, pornind cu Steaua, întocmai ca cei trei crai de la ră-
sărit. O să vă înştiinţeze colindătorii, povestindu-vă la fereşti despre pruncul
cel ,,mititel şi-nfăşăţel”. O să vă înştiinţeze şi glasul cucernic al preoţilor.
Duminica Poporului vrea să vă spună un cuvânt şi anume: Luaţi seama voi,
cei care trăiţi din muncă şi pentru muncă! Între toate, asta e sărbătoarea popo-
rului muncitor, căci Mântuitorul s-a arătat lumii în casa unui biet lemnar şi a
fost culcat, nu în leagăn cu mătase, ci în ieslea oilor.
Ce înseamnă asta? Înseamnă un lucru mare la care puţini se gândesc. În-
seamnă că din coliba cea mai smerită poate ieşi mântuirea şi ajutorul unui în-
treg neam. Darul lui Dumnezeu nu se ştie pe umărul cui se coboară. Şi de mul-
te ori el se coboară chiar pe fruntea celor născuţi la strâmtoare.
Nu doar că oamenii cu dare de mână n-ar avea şi ei copii înzestraţi cu deş-
teptăciune. Dar la cel îmbuibat, sufletul adoarme şi se părăgineşte ca şi trupul.
Cel bogat se lasă, cum se spune, pe tânjală, lucrează prea în voie şi de aceea îi
scade puterea până ce nu mai poate lucra nici de nevoie. Uitaţi-vă la oamenii
desfătaţi. Cei mulţi nu-s buni de nimic. Nici pâinea nu şi-o pot agonisi.
Dimpotrivă, cel care are mai puţin, munceşte, iar muncind îi sporeşte pu-
terea şi îndemânarea. Grija îi înalţă sufletul şi-l ţine deştept. De aceea, de
multe ori, povăţuitorii neamurilor se nasc din părinţi smeriţi. Poporul muncitor
e ca o fântână de sănătate şi de înţelepciune, care în veci nu seacă.
21
Aşa fiind, când colindătorii îţi vor cânta la fereastră despre pruncul din
Bethlehem, ,,mititel şi-nfăşăţel”, gândeşte-te şi tu, cel care trăieşti din munca
de toate zilele, că în copilaşul tău poate sta ascuns cine ştie ce om mare, dar
menit să lumineze o ţară întreagă.
Dacă vei îngriji bine de odrasla cea nevinovată a casei tale, din curtea ta
poate să crească în scurtă vreme un copac care să adumbrească o ţară întreagă,
iar tu să-ţi odihneşti toate bătrâneţile în preajma lui şi să zici: mântuirea popo-
rului românesc a ieşit din casa mea, din copilul pe care mi l-a dat Dumnezeu.
Căci încă o dată: deasupra fiecărei case se poate opri steaua unui om care să
ajungă podoaba neamului său.
55). Un om mare, anul I, nr. 15, 21 dec. 1914, p. 1. Se împlinesc 25 de ani
de la moartea lui Ion Creangă, feciorul unui gospodar din Humuleşti, din ţinu-
tul Neamţului. Toţi cărturarii ţării îi slăvesc numele, iar la mormântul lui s-a ri-
dicat chip veşnic pentru ca toţi să-şi aducă aminte cum a fost el în viaţă.
Şi ce a fost Ion Creangă? Un ţăran peste care s-a coborât duhul lui Dumne-
zeu. Deasupra casei lui Ştefan a Petrii s-a coborât o stea. Şi din mila Domnului
s-a aprins în sufletul copilului o lumină care a început să lumineze, întâi copilă-
reşte, în glumă băiatului cel neastâmpărat… Apoi lucrul nu s-a oprit numai la
atât, căci în gospodăria lui Ştefan a Petrii veghea ochiul unei femei vrednice
care, de dragul băieţaşului, începuse singură a învăţa să citească şi să scrie, fă-
cându-se tovarăşa fiului său.
Şi astfel, într-o bună zi, Smaranda lui Ştefan îşi mânecă bărbatul la drum,
ca să ducă pe Nică la Socola Iaşilor, la seminar.
Ce s-a întâmplat după aceea se ştie. Ion Creangă e azi fala tuturor românilor
din întreg neamul românesc. Câţi bogaţi n-ar da averile lor, să poată dobândi
măcar o fărâmă din slava săteanului de la Humuleşti!
Vor trece veacuri după veacuri. Vor cădea la fund ca nisipul în mare, dre-
gătorii care acum îşi închipuie despre sine lucruri mari. Vor fi uitaţi chiar şi cei
care au domnit pentru ţara asta, dar numele lui Creangă va fi pomenit cât va
trăi neamul românesc şi se va mai auzi graiul românilor.
S-a adeverit astfel cuvântul că şi din Nazaret poate ieşi ceva bun şi din casa
şindrilită a unui ţăran poate ieşi un suflet care să strălucească mai mult decât al
celor născuţi în palate sub lumina policandrelor de aur.
Dumineca Poporului în numele tuturor celor care muncesc şi cinstesc
munca şi vrednicia, acum la împlinirea unui sfert de veac de la moartea lui Ion
Creangă, zice cu evlavie: Binecuvântat să fie numele lui în veci! [Ns.]
56). Anul Nou, [ed.], anul I, nr. 16, 28 dec. 1914, p. 1. Fraţi români şi creş-
tini! Până la altă Duminică, iată soseşte ziua Anului Nou.
Ce ne va aduce anul 1915…? Dumnezeu ştie. Atâta e hotărât: va fi anul cel
mai de seamă în viaţa poporului nostru. Nimic din ceea ce este azi, nu va mai
rămâne la fel până la anul viitor. Cum se schimbă înfăţişarea unui oraş ori a
22
unui sat după un cutremur mare, aşa se va schimba şi înfăţişarea ţării noastre.
Alta va fi grija noastră la gurile Dunării şi la Constanţa pe unde ne vindem
grânele, alta va fi grija spre munţi, alta va fi oştirea, alta va fi chibzuinţa atât în
gospodăria fiecăruia, cât şi în rostul cel mare al ţării.
Într-un fel, 1915 va fi pentru noi ca anul judecăţii din urmă. Tot binele şi
tot răul din trecut, acum va ieşi la iveală.
*
Să dorim României uşurare din toate necazurile şi dreaptă răsplată pentru
toate suferinţele pe care le-a îndurat de la vecini.
Bulgarii ne spun lămurit că aşteaptă să ne dea cu cuţitul în spate. Ei ne
urăsc, fiindcă le-am făcut bine, dezrobindu-i de sub turci.
Ungurii ne urăsc, fiindcă le-am adus atâtea jertfe din sângele nostru.
Ruşii ne urăsc, fiindcă ne-au jertfit acum ei 100 de ani răpindu-ne Moldova
jumătate şi de aceea ne au pe suflet.
Singura noastră nădejde e în unirea dintre noi, în tăria armatei şi chibzuinţa
regelui ajutat de cârmuitorii şi bătrânii ţării.
E mare grija, dar e mare şi nădejdea. De aceea, cei legaţi într-un gând cu
poporul românesc, urăm cititorilor acestei foi numai atât: Să poată spune în
1916: Cu ajutorul lui Dumnezeu, am izbutit! Fie numele Lui binecuvântat, iar
pământul şi poporul românesc de-a pururi izbăvit de răutăţile vecinilor!
Aşa să ne ajute Dumnezeu! [Ns.]
57). Către cetitori, anul I, nr. 16, 28 dec. 1914, p. 1. Începe anul 1915. Din
ziua întâi, vrem să ne împlinim o datorie către iubiţii noştri cetitori şi către toţi
prietenii care au scris pentru ,,Dumineca Poporului” şi au răspândit-o în ţară.
Tuturor le aducem din inimă mulţumirile noastre cele mai adânci.
Am pornit la drum în Ziua Crucii. Am pus în capul foii o cruce frumoasă,
ieşită din dalta unui meşter român, iar crucea ne-a ajutat.
Azi foaia noastră e răspândită în toate satele ţării şi judecând după teancu-
rile de scrisori pe care le păstrăm, socotim că e cea mai iubită dintre toate foile
tipărite în România.
Noi nu ne îndoiam că va fi bine primită. Învăţătorimea şi preoţimea ţării
ştie că de mai bine de zece ani, purtăm în sufletul nostru aceeaşi grijă ca şi azi
şi, pe cât ne-au iertat puterile, am mers în aceeaşi cale. Mărturisim însă că în
unele părţi ale ţării, Dumineca a fost îmbrăţişată chiar mai mult decât ne aşteptam.
Pentru ce? Noi socotim [că] pentru un singur lucru: fiindcă ne-am ţinut de
cuvânt. Iată vorbele cu care am pornit la drum şi pe care le tipărim din nou, căci
mulţi dintre cetitorii noştri, care s-au adăugat de-atunci încoace, nu le cunosc:
O foaie scrisă pe înţelesul tuturor, e lucru rar la noi. De aceea am socotit că va fi
spre folos locuitorilor din sate, precum şi muncitorilor din târguri şi oraşe, să le
trimitem în fiecare duminică foaia aceasta.
23
Ce-a lipsit până acum poporului nostru? I-au lipsit multe, dar mai întâi i-a lipsit
adevărul. Cu minciunile care se tipăresc în ţara asta, numai într-o săptămână, ai face
un munte până la cer.
I-a mai lipsit apoi dreptatea. De la primăria din sat şi până sus la prefectură şi
aiurea, omul nevoiaş trece prin toate necazurile şi supărările.
În foaia asta, vom căuta să spunem numai adevărul şi să ajutăm din toate puterile
dreptatea.
Au mai încercat şi alţii, dar mulţi au căzut la fund. Pe unii i-a ademenit câştigul
bănesc, pe alţii i-a ispitit proasta mândrie de sine, pe alţii i-a muşcat de inimă şarpele
viclean al politicei de căpătuială şi de aceea s-au rătăcit şi au rătăcit şi pe cei
dimprejur.
Cetitorule, în clipa când vei vedea că şi noi am căzut în păcatele acestea, aruncă
foaia noastră în foc.
Dar până atunci, citeşte-o cu luare-aminte, căci e o jertfă pentru tine, scoasă din
inimă curată.
Mai ales în vremuri grele, ca cele de azi, vrem să pregătim cinstit poporul, ca să
ştie lămurit pe ce cale poate merge spre folosul neamului nostru românesc, căci
oricum se va sfârşi războiul, o viaţă nouă vom începe peste câteva luni, cu răspunderi
mult mai grele, decât până acum.
Fiind ieşiţi din sânul poporului, cei care vom scrie, vom închina toată străduinţa
noastră fraţilor noştri ce trăiesc di muncă şi pentru muncă.
Aşa să ne ajute Dumnezeu!
Iubiţi cetitori, acestea au fost cuvintele noastre. Acum cunoaşteţi şi puteţi
judeca singuri, dacă ne-am ţinut de cuvânt sau nu.
Ce-am putut, ca oameni, după puterile noastre am făcut. Ce vom mai lucra,
veţi vedea şi veţi judeca.
Un lucru însă e şi rămâne sfânt: până ce vom închide ochii şi vom pune
mâinile pe piept, Dumineca Poporului, cinstindu-şi numele ei de duminică, va
fi o foaie numai pentru adevăr şi deopotrivă nepărtinitoare pentru toţi. N-avem
două vieţi, ci una, iar pe aceasta vrem să o trăim cinstit.
Fiţi singurii martori şi judecătorii noştri. [Ns.]
58). Sfaturi gospodarilor. Despre boalele molipsitoare, anul I, nr. 16, 28
dec. 1914, p. 4. (Dr. Voiculescu - Vasile Voiculescu)
24
25
Anul 1915
1). Săptămâna, [ed.], anul I, nr. 17, 4 ian. 1915, p. 1. Meşterul povestitor
Ion Creangă zicea despre oarecine că ,,s-a încurcat în slăbiciune…”
Cam aşa s-a întâmplat şi cu războiul acesta. În unele părţi, bunăoară, pe un-
de se întâlnesc ungurii cu ruşii, se încurcă şi unii şi alţii în slăbiciune. Aci răz-
beşte unul, aci se opinteşte celălalt, dar nicio ispravă de seamă.
La apus, dimpotrivă, putem zice că s-au încurcat unii şi alţii în ,,putere”.
Nemţii au oşti ca frunza şi ca iarba, dar nici francezii nu se lasă mai pe jos. Au
săpat şanţuri adânci şi se apropie, şi se apropie unii de alţii precum cârtiţele pe
sub pământ. Prin văzduh, se bat uşor ca păsările. Prin apă se bat ca vietăţile ca-
re înoată sub valurile mării. Prin ţărâna pământului nu se pot bate tot aşa de les-
ne, de aceea curg cu întăririle unii în faţa altora şi-apoi stau locului cu săptămâ-
nile şi cu lunile. Ia ascultaţi numai o veste de la francezi. Azi am dobândit 200
de metri şi am alungat pe duşmani în şanţuri! În altă zi: Am luat mahalaua
bisericii şi cimitirul.
Auzi, mare ispravă, iar nemţii tot la fel.
Ce urmează de aici? Că războiul lâncezeşte. Iarna i-a domolit pe toţi. La
primăvară, adică peste 4-5 săptămâni, ce va fi…
Aşa că până azi,treaba oştilor stă peste tot în cumpănă. Nemţilor într-atâta
le merge doar bine, pentru că ei au dus bătaia în ţara belgilor, a francezilor şi
ruşilor, adică nu se bat pe pământul lor. Cei care suferă mai mult sunt cei ce
văd pământul lor pustiit, adică bieţii belgieni şi francezi.
Cât despre ruşi, unguri ori austrieci, aceştia poartă războiul ca un negustor
care face negoţ cu bani streini. Ce le pasă lor, bunăoară de sângele românesc,
vărsat şi la unii, şi la alţii! Ori cele pasă de alte neamuri din împărăţia împetici-
tă a ruşilor şi din cea Austro-Ungară şi mai împeticită.
În curând însă, răfuiala trebuie să se aleagă la un fel. De aceea, fiecare oş-
tean român trebuie să-şi întărească trupul şi sufletul.
Dumnezeu va fi cu noi, căci noi n-am nedreptăţit pe nimeni, ci am suferit
de la toţi numai nedreptăţi. Socoteala se apropie. Să fie într-un ceas bun! [Ns.]
2). Colindă pentru popor, anul I, nr. 17, 4 ian. 1915, p. 2. ,,Din mii de
falnice regine/ Ce stăpâneau peste pământ/ A fost aleasă o fecioară/ Să întrupe-
ze Duhul Sfânt.// Sfioasă, blândă şi cuminte,/ O biată fată din popor/ A zămislit
- necunoscută -/ Pe Marele Mântuitor.// Lăsând de-o parte împăraţii/ Cei plini
de oşti şi slujitori,/ Întreaga Domnului mărire/ S-a coborât printre păstori.// Şi-n
eslea umedului staul,/ Pe-un braţ de paie s-a născut/ Acel ce-avea puteri să
frângă/ Păcatul greu de la-nceput.// El, Mesia, izbăvitorul,/ Trimisul Tatălui din
cer/ s-a ridicat sub ocrotirea/ Şi-n casa unui biet dulgher…// Căci harul pururi
26
se apleacă/ Pe cel sărac, cinstit şi bun…/ Fiţi gata să primiţi pe Domnul/ În ziua
sfântului Crăciun!” (13 dec. 1914, V. Voiculescu)
3). Vărsatul, anul I, nr. 17, 4 ian. 1915, pp. 2-3. [Vasile Voiculescu];
4). O vorbă a regelui Carol I, anul I, nr. 17, 4 ian. 1915, p. 3. Era în 1907.
Regele Carol I făcea inspecţia Batalionului 5, Vânători. Întrebând pe un soldat
despre scara înălţătorului şi arătând crestătura de sus, îl întreabă: - La ce depăr-
tare ocheşte prin ea? - La 2100 metri. Să trăiţi, Majestate, răspunde soldatul. -
Nu, la 2000 metri, zise Regele.
,,La 2100, răspunse din nou soldatul”. ,,Nu, la 2000 metri, întâmpină earăşi
Regele”. Însă soldatul nu voia deloc să se înduplece asupra răspunsului dat, pe
care-l repetă de 4 ori şi tot de atâtea ori Regele căută să-l încredinţeze că a gre-
şit. Atunci principele Ferdinand, apropiindu-se de M. S. Regele îi spuse că de
curând s-au schimbat înălţătoarele, astfel că, în adevăr, scara cea nouă merge
până la 2100 metri.
Auzind asta M. S. Regele, foarte vesel, bătu pe soldat pe umăr, zicându-i:
,,Bravo! Foarte bine, aşa îmi place!”, iar la urmă arată ofiţerilor înalta sa mul-
ţumire, spunând că se bucură să vadă cum ofiţerii au grijit nu numai de ins-
trucţie, dar şi să deştepte judecata soldaţilor şi să-i facă să nu se sfiască, de câte
ori ştiu că un lucru e adevărat. (Ns.)
5). Săptămâna, [ed.], anul I, nr. 18, 11 ian. 1915, p. 1. În sfintele sărbători
care au trecut, fapta cea mai de seamă a fost darul M. S. Regina Elisabeta, pen-
tru pomenirea răposatului rege, Carol I. Se obişnuieşte în unele părţi ale ţării,
ca rudele să care apă pentru sufletul unui mort, nu ştiu câte zile.
Măria Sa care şade acum ca o călugăriţă la Mănăstirea Curţii de la Argeş, a
chibzuit că ar fi o frumoasă pomenire dacă va duce apă bună pentru toţi locui-
torii vechiului oraş domnesc. Şi milostivă cum este, a dăruit 300.000 lei pentru
acest scop. Binecuvântat şi slăvit să-i fie numele!
Acum sărbătorile fiind isprăvite, la Bucureşti se vor aduna zilele acestea
deputaţii şi senatorii, aşteptând desfăşurarea întâmplărilor din vecini.
Zilele de bunăvoie şi odihnă s-au împuţinat. Isprava sărbătorilor aţi văzut-o,
peste tot veselie şi voie bună la cei care au fost sănătoşi şi au avut numai grija
lor. Pentru alţii, sărbătorile acestea au fost nu se poate mai amare. Pentru cei
care au pe capul lor grija războiului ar fi voit mai degrabă să fie mobilizaţi ca
orice soldat, să doarmă în şanţuri, să rabde de foame, să le îngheţe mâna pe
puşcă, decât să poarte pe umerii lor răspunderea unei ţări întregi…
La urmă, mai mult decât orişicând poate vedea oricine, că meseria de afi în
fruntea unei ţări nu e deloc uşoară.
Ce au lucrat în taină cârmuitorii se va vedea în curând. În curând vor începe
zilele de muncă încordată, iar pentru această trebuie voie [voinţă] tare. Cine
vrea un lucru cu tot dinadinsul, ajunge acolo unde vrea.
27
Chibzuinţa e toată la căpetenii. Nouă ne trebuie voinţă neînfrântă, deoarece

chiar un om simplu, dacă e hotărât, ajunge mai departe decât o mie de filosofi
care stau locului nedumeriţi.
De aceea,voinţă tare şi cu Dumnezeu înainte! (Ns.)
6). Scarlatina, anul I, nr. 18, 11 ian. 1915, pp. 2-3. (Dr. Voiculescu);
7). Săptămâna, [ed.], anul I, nr. 19, 18 ian. 1915, p. 1. Primim din Lungu-
leţu (d. M. Popescu), înştiinţarea că s-a răspândit prin sate o carte: ,,Adevărul
asupra războiului”, care ar fi potrivnică poporului nostru.
Nu cunoaştem acea carte. Ne socotim însă datori a înştiinţa pe cititorii noş-
tri despre o mare greşeală care s-a făcut în timpul din urmă.
Pe când alte ţări au luat îndată măsuri ca să se scrie şi să se tipărească nu-
mai ceea ce se cuvine în astfel de împrejurări, noi, din ,,bunătatea cea cu pros-
tie a românului”, cum zicea bietul Zilot, am îngăduit tuturor veneticilor să min-
tă poporul nostru, cum vor crede ei mai bine.
Se zice că sunt gazete scoase cu florini ungureşti, iar altele cu ruble muscă-
leşti… Fiecare apără stăpânul care l-a plătit. Datoria noastră este să ne apărăm
pe noi, dar aceasta e cu atât mai greu, cu cât sunt şi români pătimaşi, care nu
pun nicio judecată în chibzuirea împrejurărilor de azi, ci ascultă numai pornirile lor.
De aceea spunem lămurit. Fiecare om are dreptul să facă ce vrea cu sufletul
şi trupul lui. Dacă vrea să se atârne de o creangă, nimeni nu-l poate opri, ci nu-
mai îl putem căina. Dar să dai brânci unei ţări întregi în prăpastie, asta nu tre-
buie să îngăduim nici celor cu florini, nici celor cu ruble şi nici românilor, co-
poi la streini.
În ţara asta e un rege, e un guvern, sunt bătrâni care au avut răspunderea
pregătirii poporului nostru. Să se adune aceia, să vadă ei cum stă oştirea, cum
stă visteria - căci războiul nu se face cu vorbe -, cum stă duşmănia sau prietenia
celor de peste hotar şi cum i-o povăţui cugetul lor cel mai drept, aşa să hotă-
rască, iar noi le vom asculta sfatul, pe urmă le vom judeca faptele.
Dar dacă cineva ştie mai bine decât guvernul sau crede că guvernul e slăbănog?
Acela să ceară să vină la guvern şi să-şi ia el răspunderea. A cere să povăţu-
ieşti guvernul de departe, când nu ştii ce se ţese pe dedesubt, e aceeaşi socotea-
lă, ca şi cum ai vrea din căsuţa ta să cârmeşti vaporul care cine ştie unde se lup-
tă cu valurile.
De aceea, în lături cu toate foile străinilor! Să ascultăm numai de români şi
să slujim numai interesele românilor, iar pe acelea nu le poate chibzui acum de-
cât cel care e la cârmă, cât timp ţara îl îngăduie acolo unde este. [Ns.]
8). Sub cnut, anul I, nr. 19, 18 ian. 1915, p. 2. Ardealul azi e val de sânge/
Ce curge fără să mai stea/ Şi brâu de foc, urlând îl strânge…/ Un neam întreg
privind îl plânge,/ Dar nimeni armele nu ia…// Strivind cetăţile sub iureş,/ Trec
oşti cumplite de cazaci,/ Ducând pârjol în Maramureş./ Curg roşii apele pe
Mureş/ Din cuibul vajnicilor daci!// Suceavă, surpă-ţi meterezii,/ Aştepţi de-
28
aici scăpare-n van,/ Copiii tăi, ce slabi sunt, vezi-i,/ Căci azi îţi apără honvezii/
Mormântul marelui Ştefan!// Sărmane, vechi frânturi de ţară,/ Când toţi din jur,
viteji deplini,/ S-au dezrobit şi se-nălţară,/ Voi treceţi doar prin foc şi pară/ Ca
să rămâneţi la streini!// Un uliu v-a scăpat din gheare,/ Dar altul glonţ s-a
repezit,/ Schimbând cătuşele pe fiare,/ Din noaptea temniţei maghiare,/ Intraţi
sub cnutul moscovit! (7 sept., 1914 – Voineşti - V. Voiculescu)
9). Vindecarea râiei la om, anul I, nr. 19, 18 ian. 1915, p. 2. (Dr. V. V.)
10). Săptămâna, [ed.], anul I, nr. 20, 25 ian. 1915, p. 1. În zilele din urmă,
s-au adunat, cum vă spuneam, deputaţii şi senatorii, earăşi la Bucureşti, dar de
lucruri mari nu se apucă. Se aude doar o bâzâială înceată - ca în jurul unui stup
-, iarna, când nu prea ştii dacă mai trăieşte ori e gata să amorţească.
În schimb, la hotar s-a petrecut ceva ce trebuie luat în seamă. Pe valea
Trotuşului, trenurile nu mai pot trece spre Ardeal, căci a început să se adune
oştire muscălească şi nemţească în preajma noastră. Ce înseamnă asta?
Vă aduceţi aminte, la începutul războiului, când ţara noastră a spus că stau
nepărtinitoare oştile streine, care erau pe lângă graniţele noastre, au plecat. Ru-
şii, de pildă, care erau înşiraţi pe malurile Prutului, au plecat spre miazănoapte.
Şi astfel s-a limpezit lumea, căci unii din părţile de sus ale Moldovei, începu-
seră a se cam băjenări, din vremea veche…
Dacă am fi tăcut din gură, toţi vecii s-ar fi dat mereu cu binele pe lângă noi.
Unii dintre noi au socotit că e mai bine să spunem lămurit în ce parte apucăm.
Şi văzând ungurii că-i înteţim cu dragostea, au început ridice şi ei oştile spre noi!
S-a adeverit, adică, vorba veche: Cum ne-am aşternut aşa ne vom culca…
Nu se cuvine însă să ne spăimântăm prea mult de această oştire. De bună
seamă, ungurii nu ne vor căuta ceartă…, apoi războiul se va tărăgăni încă vre-
me îndelungată. Cei încăieraţi nemaiputând să se lovească la cap cu gloanţe şi
cu săbii - căci s-au ascuns şi unii şi alţii, ca şobolani, în pământ -, nădăjduiesc
acum să se lovească la pântece, adică să vadă cine moare mai întâi de foame.
Aşadar, avem încă vreme să mai chibzuim la treburile noastre. E drept că
am fi trăit şi mai bine, dacă n-am fi zărit armele duşmanilor în zare.
Vorba ceea: cum şi-o face omul, nici naiba nu i-o desface. [Ns.]
11). Dreptatea în Vrancea, anul I, nr. 20, 25 ian. 1915, p. 2.
Legiuitorul a voit ca prin judecători luminaţi la minte, cunoscători ai legilor
şi ai oamenilor, să se împartă dreptatea până în cele mai depărtate colţuri ale ţărei.
Acolo, la faţa locului, judecătorul, în mijlocul sătenilor, să dea dreptate du-
pă lege şi totodată să le împartă şi sfaturile şi poveţele sale luminate, dar pentru
ajungerea acestui scop, se cere să se aleagă, ca judecători, numai oameni cu su-
flet blând şi împăciuitor, pătrunşi de înalta lor chemare în mijlocul sătenilor.
Din nenorocire, în Vrancea, la Ocolul Năruja, ni s-a trimis un domn jude-
cător, M. Barbescu, care este foarte departe de ceea ce ar trebui să fie.
O pildă.
29
D. judecător Barbescu, în ziua de 11 noiembrie 1914, a bătut cu bastonul

pe femeia numită Maria, soţia săteanului Ion Dobre, faţă de alţi săteni din Co-
muna Năruja şi a ameninţat cu revolverul pe săteanul Christian Busuioc şi l-a
arestat fără lege.
Batjocoreşte apoi pe sătenii care vin la procese, cu fel de fel de cuvinte jos-
nice: urşi, sălbatici, măgari, hoţi şi altele, iar cei ce vin nebărbieriţi, sunt daţi
afară, pierzând oamenii procesele.
Ce încredere să mai aibă într-un asemenea judecător şi în dreptatea împăr-
ţită de dânsul? Avem însă credinţa că dl. Ministru al dreptăţei, luând cunoştinţă de
aceste fapte, va lua neîntârziat, măsuri de îndreptare. (Preot Nicolai I. Mihail)
12). Sfaturi gospodarilor. Păstrarea sănătăţii în vreme de război, anul I,
nr. 20, 25 ian. 1915, pp. 2-3. (Dr. V. Voiculescu)
13). Săptămâna, [ed.], anul I, nr. 21, 1 febr. 1915, p. 1. Zilele trecute M. S.
Regina Maria a dăruit 50 de mii de lei pentru ajutorarea celor ce s-ar întâmpla
să fie răniţi în război. De Ziua Crucii de când a ieşit Duminica Poporului şi pâ-
nă astăzi, cetitorii au putut vedea câte milostenii au ieşit din casa cârmuitorilor
acestei ţări.
Mai întăi, atâtea milioane lăsate cu limbă de moarte de răposatul rege Carol
I, pentru ajutarea poporului, pentru biserici, pentru şcoli, pentru meseriaşi şi
pentru plugari. Apoi darul M. S. Regelui de azi, pentru a ajuta fetele oştenilor.
Apoi darul Reginei Elisabeta pentru aducerea apei la Curtea de Argeş, iar după
aceea pentru luminatul oraşului…
În sfârşit, darul Reginei tinere, care la vremea holerei de acum doi ani, când
mulţi se fereau a intra peste tot în spitale, îngrijind cu mâna sa pe bolnavi. În
adevăr, am putea zice că a fost anul milosteniei şi al înfrăţirii.
E o mare fericire că în faţa primejdiei din afară, măcar înăuntru, cugetul
nostru s-a împăcat. Începând de la casa regelui şi până la cea din urmă colibă,
ţara se simte una. Căci orice om care are un grăunte de munte, pricepe că
norocul şi nenorocul nostru este la toţi acelaşi.
De aceea se cuvine să aşteptăm ziua de mâine cu deplina încredere că nea-
mul nostru nu va rămâne de ruşine în 1915, iar pentru viitor avem o nădejde şi
mai bună. Zilele trecute, M. S. Regele a spus o vorbă mare: Românul are din
leagăn mult bun simţ. Poporul românesc e gata să fie dus pe căile cele mai
grele şi la jertfele cele mari, numai povăţuitorii lui să fie oameni drepţi.
Dreptate, acesta e gândul cel mai scump al noului rege. Şi dacă va trece vi-
forul, avem buna nădejde că vom începe înăuntru o vreme de mare dreptate, ca
să răsuflăm odată de toate necazurile noastre.
Prin aceasta, Regele Ferdinand îşi va arăta mila sa către ţară, mai mult de-
cât prin orice dar bănesc. Aşa să-i ajute Dumnezeu! [Ns.]
14). Măsuri de pază împotriva molimelor, anul I, nr. 21, 1 febr. 1915, pp.
2-3. (Dr. Vasile Voiculescu)
30
15). Săptămâna, [ed.], anul I, nr. 22, 8 febr. 1915, p. 1. În Duma rusească
s-a spus pe faţă că Rusia vrea să se aşeze stăpână la Constantinopol, pe unde se
scurge mai toată marfa noastră: grâu, porumb, făină, lemne, păcură şi ce mai
avem de vânzare.
Acum să te ţii, române! Culcă-te pe perna pe care ţi-o pun sub cap musca-
lii! Gândiţi-vă că, fără voia lor, n-am mai putea vinde un grăunte. Ţara noastră
ar fi ca un hambar, al cărui lacăt e în mâna străinului. Degeaba am mai ara şi
semăna, dacă nu putem vinde sau dacă preţul bucatelor noastre l-ar face altul.
Nu ne-ar mai rămâne decât să lăsăm câmpul pârloagă, cum era acum 40-50 de
ani şi să începem a creşte iarăşi vite. Adică o moară în loc să aibă nevoie de
1.000 de suflete, noi zicem să aibă numai câţiva ciobani şi văcari, pentru a păzi
o cireadă de vite mari şi o turmă de oi.
Dintr-o dată, cea mai lucie sărăcie s-ar coborî asupra satelor, iar oraşele s-ar
părăgini în câţiva ani. Iată cea mai mare cumpănă în care ne aflăm azi. Căci
cum am spus-o de atâtea ori, noi n-avem nici un prieten, ci numai duşmani de
jur împrejur. Iată de ce toată nădejdea e acum în chibzuinţa celor ce cârmuiesc
ţara. Situaţia asta a arătat cinstit că toţi vecinii se uită chiorâş la noi.
Acum când ruşii nu mai ascund scopul lor de a se face stăpâni pe poarta
Mării Negre, suntem datori să atragem luare-aminte că primejdia dinspre răsă-
rit a crescut.
Până acum socoteala era aşa: dacă biruie nemţii, vom avea supărare din
partea ruşilor. Dar orişicum ei sunt mai puternici decât noi şi tot vom putea
lupta, mai ales dacă cei care cârmuiesc România au luat chezăşii destule de la
vecinii dinspre Apus, unde neamul nostru a adus atâtea jertfe.
Dacă biruiesc ruşii primejdia este acum nemăsurat de mare. Asta-i acum.
Dar să nu pierdem nădejdea. Dumnezeu nu va părăsi România.
16). Rele de stârpit, anul I, nr. 22, 8 febr. 1915, pp. 2-3. (Dr. V. V.)
17). Ticăloşie mărturisită, [ed.], anul I, nr. 23, 15 febr. 1915, p. 1. Este o
vorbă: până nu faci foc, nu iese fum. Vorba asta s-a dovedit încă o dată adevărată.
Se tot spunea că sunt gazete plătite pe ascuns, ca să ţină hangul unuia sau
altuia, spre a-şi face treburile pe socoteala ţării. Se spunea, dar numai la ureche.
Acum s-a spus în mijlocul Camerei.
Fiind vorba de o lege pentru privegherea străinilor, un deputat a zis: sunt
gazete care se vând. Directorul gazetei Adevărul, fiind de faţă, a întrebat: Care
gazetă? Atunci dl Procopiu, deputat de la Teleorman, s-a ridicat în picioare şi a
spus: Adevărul a luat parale de la mine. Vă închipuiţi cum au holbat toţi ochii.
Astfel s-a adus dovada în faţa lumii că unii dintre cei care scriu la gazete,
primesc parale, ca să laude ori să ponegrească, după cum e cheful celui care
plăteşte!!!
Împrejurarea asta trebuie să deschidă ochii poporului. Am văzut de multe
ori săteni cumpărând jurnale şi cetindu-le împreună. Bine fac, căci omul trebu-
31
ie să afle ce se întâmplă în lume, dar să ia seama. Unele gazete povestesc crime

şi le încondeiază în fel şi chip, ca să se vândă foaia mai mult, altele înjură de
zvântă, altele laudă fără nici un cumpăt, întocmai ca ţiganii.
Frate sătene, ia seama. Ai auzit acum că şi laudele şi ocările pot fi nişte
minciuni cât Ceahlăul de mari. Ţine minte că nu tot ce e tipărit, e adevărat. Tu
pune temei numai pe cuvântul spus de omul, în adevăr, iubitor de dreptate. De
aceea, uită-te la om şi la purtarea lui, iar când auzi numai vorba fără să cunoşti
omul, fereşte-te de păcăleală.
Când vezi fum, gândeşte-te că trebuie să fie şi foc, dar întreabă-te îndată:
cine a făcut focul? Nu cumva acela e plătit înadins să facă fum împrejurul unui
om de treabă, spre a-l înnegri?
Mărturisirea ticăloşiei de la Cameră dovedeşte că aşa ceva e cu putinţă.
Adu-ţi deci, aminte că unele gazete se vând…, pentru a minţi lumea. [Ns.]
18). Către proprietari, [ed.], anul I, nr. 24, 22 febr. 1915, p. 1. A trecut ju-
mătate de an de când s-a ivit Dumineca Poporului. Nu vrem să zicem vorbă
mare, dar e întâiaşi dată că o foaie s-a întins aşa de repede în toată ţara.
Pentru ce? Fiindcă n-am tras cenuşă pe turta nimănui. Am dat tuturor tot ce
ne-a stat în putere. Şcolarului abia ieşit din şcoală i-am dat cărţi, începând cu
Evanghelia a fiecărei dumineci, gospodinei i-am dat sfaturi pentru creşterea co-
piilor şi pentru bucătărie, plugarului i-am vorbit de vite, de pomi, de câmp şi
l-am înştiinţat cu ce se cuvenea despre război, de ce se mai petrece în lume.
Am adus apoi dragostea de şcoală, de biserică, de judecătorie şi de alte lucruri
vrednice de luat în seamă.
Şi iată, glasul nostru a fost auzit. E întâiaşi dată când preoţii stau alături cu
învăţătorii, iar lângă ei s-au adăogat şi unii doctori inimoşi, câţiva avocaţi de is-
pravă şi, în timpul din urmă, câţiva agronomi pricepuţi care în fiecare săptămâ-
nă vor da poveţe cu privire la muncile ce se apropie acum odată cu primăvara.
De la această cinstită lucrare mai lipsea cineva: proprietarul sau plugarul
cel mare. Dacă ne va da şi el o mână de ajutor, sporul muncii noastre va fi însu-
tit, căci eu, învăţător, pot aduce satului grădiniţa mea - adică puţin lucru; Eu,
preot, îi pot arăta o palmă de pământ lângă biserică. Dar tu (nu te supăra căci şi
lui Dumnezeu îi zicem tu), moşierule, dacă vrei să fii creştin adevărat, poţi ară-
ta peste tot pilde, multe pilde: în grădina de pomi, în grădina de legume, la
câmp, la vite, la păsări, la unelte de muncă, la seminţe şi la tot ce trebuie pentru
îndestularea vieţii omeneşti.
Răposatul Sturza spunea odată că era într-un loc din Germania la 2 septem-
brie (10 mai al lor). Ce-a făcut proprietarul? S-a îmbrăcat milităreşte (căci era
ofiţer în rezervă) şi s-a dus în fruntea poporului la biserică. Căci totdeauna era
în capul satului: la şcoală, la plug, la toate…
De aceea, noi, cei de la Dumineca Poporului, ne facem datoria şi vă che-
măm la lupta nemţească şi pe cei care aveţi pământ mai mult. Vestitul Emi-
32
nescu v-a dat un nume de laudă, v-a botezat ţărani mari. Fiţi vrednici de acest
nume.
Ţara noastră nu se poate ridica fără să ridicăm mai întâi de toate poporul.
Cu o jertfă de câteva sute de franci pe an, pe care îi risipiţi cine ştie pentru ce
lucruri trecătoare, puteţi ajunge să fiţi binecuvântaţi de săteni.
Ţărani mari, faceţi-vă datoria către ţăranii mici. Anul 1915 să ne găsească
frăţeşte uniţi la muncă şi, dacă va fi nevoie, la cele mai mari jertfe. [Ns.]
19). Cine biruie? anul I, nr. 24, 22 febr. 1915, p. 1. Războiul de astăzi e po-
vestea lui Arvinte care tăia din mânecile anteriului, ca să înnădească la poale şi
îmbrăcat, tot nu era.
Aşa şi cei încăieraţi la luptă. La apus când nemţii dau francezilor o palmă
pe obrazul drept. Francezii le întorc alta pe obrazul stâng. Când englezii cufun-
dă o corabie germană, nemţii cufundă şi ei alta englezească…
La răsărit, nemţii bătură de curând pe ruşi, ca pe o chilă de păpuşoi, dar şi
ruşii au bătut pe turci ca pe o grămadă de pleavă… Cu noi însă, toţi s-au purtat
rău. Ba unii chiar şi acum ne ameninţă. Ungurii spun că românii din Transilva-
nia sunt ,,zălog” la ei! Poftim: îţi ia feciorul la oaste, se luptă, moare pentru el,
iar ca răsplată, ţine şi pe tatăl său, ca zălog, ca pe un făcător de rele. Orbirea
un-gurească nu mai are margini.
La Prut e şi mai slut. Iată ce gând au muscalii asupra ţării. Gazeta Drug (din
Kiev) glăsuieşte aşa: ,,Nu va fi greu a împărţi România în 5-6 judeţe şi a face
pe muscali locuitori. România se va simţi fericită să poată trăi, în sfârşit, sub
stăpânirea ţarului. Gloata locuitorilor sunt ţărani… Va fi uşor a câştiga pe ţă-
rani, dar şi păturile conducătoare, le vom da repede gata”, iar Novoie vremea,
gazeta lor cea mai mare, spune la 30 ianuarie, că ne priveşte ca duşmani.
Acum, preotule român, dacă vrei să nu mai citeşti Evanghelia în limba ta, ci
să-ţi ardă toate cărţile bisericeşti, cum le-a ars episcopul Lebedev pe cele din
Basarabia, grăbeşte-te şi ia în braţe pe muscali.
Învăţătorule român, dacă vrei să-i înveţi pe copiii satului tău ruseşte, ridică
braţele la cer şi fă semn ruşilor să vină.
Plugarule, dacă vrei să mănânci papară rusească, întoarce-ţi ochii spre veci-
nii de la răsărit. Adevărul e cum vi l-am spus de atâtea ori: noi n-avem niciun
prieten. E datoria guvernului să chibzuiască cum va şti mai bine. Noi îl vom as-
culta şi trebuie să-l ascultăm, căci e cumpănă mare… E vorba să trecem puntea
şi nu se ştie cu cine trebuie să ne facem frate. Doar în clipa din urmă, să vedem
ce va fi mai puţin rău pentru neamul nostru. [Ns.]
20). De vorbă cu moş Toma, anul I, nr. 24, 22 febr. 1915, p. 1. (Dr. V. V.)
21). O durere şi-o ruşine, [ed.], anul I, nr. 25, 1 mart. 1915, p. 1.
Povăţuitorul unei şcoale de unde ies învăţători, m-a întâmpinat zilele trecute,
grăindu-mi astfel: - Am ajuns bine! Aşa-i?
- Ce s-a întâmplat?
33
- S-a întâmplat rău. A venit la şcoală la mine, un normalist. Fusese dintre

cei mai buni. Lângă un ţăran mai bătrân, dar îmbrăcat nemţeşte - socrul lui. So-
cotind pe semne, că nu-l cunosc pe socrul învăţătorului, după ce a spus din ce
sat este, arătând spre băiat, zice: - Iată şi ginerele meu, ofiţer de rezervă…!
Eu şi profesorii ceilalţi am înlemnit. Cât pe ce mi-a venit să-l dau afară pe
uşă… Să mă chinuiesc cu el 6 ani de zile, să-l fac învăţător pentru cocioaba
satului, iar lui să-i fie ruşine de a se prezenta ca învăţător… Aşa scârbă, în viaţa
mea n-am avut.
Bietul director, care e un om tare de ispravă, ochii lui stau să lăcrimeze. Şi
asta nu-i numai atât, urmă tot el. Am fost la minister. Am aflat că unii învăţă-
tori, îndată ce s-au văzut ofiţeri, au căzut pe capul ministerului să-i treacă la
oraş, să intre de tot în armată, zicând că-s gata să se lepede de soţii, pentru a in-
tra în rândul orăşenilor. Aşa că nevestele nu mai fac de ei…!
*
Mărturisesc, e cea mai dureroasă veste dintre câte mi-au venit până acum
dinspre partea învăţătorilor. Mă cred dator să spun aici o vorbă căci inimosul
director, plângându-se astfel, a voit să ne facă nouă o mustrare, căci noi am ce-
rut ca învăţătorii să poată ajunge ofiţeri.
Avea dreptate. În ianuarie 1913, am stăruit în Convorbiri literare ca învăţă-
torii să fie pregătiţi mai bine pentru a putea fi şi ofiţeri. Ziceam aşa: ,,Sunt în-
credinţat că normaliştii ar ajunge ofiţeri de rezervă, atât de bine pregătiţi, încât să
poată fi în satul lor categoria cea mai tare a rezervelor noastre, după cum cei de la ţară
prin obişnuinţa lor cu munca, pot deveni temeiul puterii noastre ostăşeşti…”.
Cui i-ar fi trăsnit prin minte că vor ajunge să le fie ruşine de sate! E în ade-
văr cea mai mare ocară care s-a pomenit până acum în ţara noastră.
Învăţători dezertând de la datoria lor de a fi sprijinul satelor, ruşinându-se a
mai fi alături de părinţii lor, arătându-se gata să-şi lepede hainele!! Ne crapă
oraşul de ruşine.
Avem însă credinţa că astfel de rătăciţi vor fi tot mai puţini, încât putem să
trecem cu tăcerea numele lor. De-ar fi fost mai mulţi, am fi cerul ministerului
să-i dea în vileag, ca să ştie toată lumea cine sunt acei învăţători de pripas.
Dimpotrivă gloata cea mare a învăţătorilor, adevăraţii fii de săteni, vor so-
coti ca o mare cinste să stea alături de copii, să fie adevărate făclii ale satelor în
lupta grea care ne aşteaptă în acest an al tuturor încercărilor.
Cârmuirea a răspuns bine: Normaliştii au ajuns ofiţeri, pentru că sunt învă-
ţători. În cinstea învăţătoriei lor, au fost înaintaţi. Ei sunt învăţătorii militari ai
rezervelor. Ei vor avea menirea de a deprinde pe tinerii de la 17-20 de ani cu
tirul (tragerea cu puşca) în sat. Vor fi capii militari ai satelor. Asta e chemarea
lor, să înlesnească şi să însufleţească mobilizarea.
34
Legea să-şi facă datoria. Cum a fost chibzuită la început, să fie împlinită cu
sfinţenie, iar învăţătorii-dezertori, dacă s-or mai ivi, să fie îndată daţi pe faţă.
Duminineca Poporului nu îi va cruţa pe niciunul.
22). Oprirea pânei, [ed.], anul I, nr. 26, 8 mart. 1915, p. 1. Înainte de a se
împrăştia, deputaţii au votat o lege, ca guvernul să poată opri grânele de a trece
peste graniţă.
Unii se bucură, alţii se întristează. Cât timp samsarii luau porumbul ţărani-
lor pe nimic şi-apoi cereau voie să-l treacă peste graniţă, vânzându-l cu un preţ
întreit şi împătrit, Duminica a ridicat glasul şi a cerut să fie slobodă vânzarea în
afară, ca să poată vinde şi sătenii, şi moşierii produsele lor mai cu preţ. Să câş-
tige românii, nu samsarii streini.
Acum se iau măsuri spre a se opri vânzarea peste hotar. Guvernul trebuie să
dea seama înaintea ţărei de fapta sa, dacă nu cumva a închis hotarul înainte de a
se vinde toată pâinea care este de prisos.
Până va sosi vremea socotelilor, suntem datori să spunem cetitorilor noştri
de la sate că, deocamdată, noi stăm neasemănat mai bine decât mulţi alţii. Polo-
nia, ţara leşilor, a fost călcată în picioare ca o arie. Sate arse, oraşe dărâmate,
poduri stricate, lume batjocorită, sămănături prăpădite, vite omorâte. Au ajuns
unii leşi mai cu vază, să ceară de pomană în alte ţări, ca să aline cu ceva,
neamul lor. În Galiţia şi Bucovina, iarăşi vai de lume. În Germania, mâncarea
începe a fi pe sponci. Se aude că macină paiele, ca să facă pâine. În Belgia şi
Franţa pe unde se poartă războiul, nici nu mai vorbim. Tot pământul e răscolit
de ghiulele.
Noi românii, să mulţumim lui Dumnezeu. Am trecut iarna cu bine, oştirea
s-a pregătit. Acum, când o fi să ne spunem cuvântul, îl vom spune cu toată tăria
Ştim că avem duşmani în toate părţile. Ştim că toţi ne sunt datori şi, se înţelege,
numai în mintea celor săraci cu duhul ar încăpea gândul să ne încăierăm cu
toţii. Dar fiindcă răfuiala s-a început, e o datorie pentru noi, ca să scoatem
dreptatea noastră unde vom putea mai mult.
Şi avem credinţa că vom izbuti! Pe când la oraş, unii se bat ca de muscă, de
se lovesc cap în cap, gloata poporului nostru, muncitor şi înţelept, aşteaptă cu
încredere în Dumnezeu, ceasul hotărârilor. El ştie bine că regele, guvernul şi
oamenii de căpetenie ai ţării, nu se poate să nu fi chibzuit tot ce se cuvine
pentru un ceas ca acesta.
Cei care bâzâie mereu pe la oraş, să ia pildă de la liniştea poporului cel lipit
de pământul ţării.
23). Femeea şi viitorul ţării, anul I, nr. 26, 8 mart. 1915, pp. 2-3. (dr. V. V.)
24). Floriile, [ed.], anul I, nr. 27, 15 mart. 1915, p. 1. Soarele se înalţă pe
cer, iar de sub ţărână răsar florile, ca nişte ochi deschişi spre lumină…
35
Mai albă decât argintul cel mai nou, e Floarea Paştilor. Lângă pâraie şi pe
lunci, se arată mai galbene decât aurul cel mai curat, florile care se cheamă
ochiul boului.
Creştine, înnoieşte-ţi şi tu sufletul! Poate că n-ai avut destulă tărie să te le-
pezi de omul cel vechi, care era înăuntrul tău. În loc să fi sporit în tine duhul
cel bun, cum creşte acum ziua de primăvară, ai fost poate zăbavnic la cuget şi
la simţire, ai trândăvit încă în umbra păcatului, ca leneşul care dimineaţa pre-
getă să deschidă ochii.
De aceea, măcar acum scutură-te din amorţeală! Iată, încep Deniile. În fie-
care seară, clopotul bisericii, unde sunt îngropaţi părinţii, fraţii şi copiii tăi te
cheamă să asculţi sfânta povestire a Patimilor Mântuitorului. Vei auzi apoi cân-
tarea prohodului şi vei vedea pe Maica cea îndurerată, frângându-şi mâinile
lângă cruce şi strigând: Fiul meu prea dulce, frumuseţea ţi-ai pus!
Ia deci, de mână pe copilul tău şi du-l să asculte cântarea cea jalnică a de-
niilor. Ca floarea ce răsare curată de sub ţărână, aşa va înflori în sufletul lui o
simţire care îl va povăţui şi-l va mângâia toată viaţa. Şi după cum de sub coaja
învechită a trunchiului, răsare muguraş fraged, din care iese apoi o mlădiţă no-
uă, aşa va odrăsli, poate, şi din sufletul tău vechi un cuget nou, gândindu-te la
taina ce ne aşteaptă pe toţi dincolo de moarte…
Creştine, glasul unui frate pe care nu l-ai văzut şi nu-l vei vedea niciodată,
din depărtare îţi strigă în această zi a Floriilor: Scoală-te nu mai pregeta! Cu stâl-
pări în mână, ieşi înaintea Domnului şi pregăteşte-te pentru sfânta zi a Învierii.
Nu se ştie ce furtună se poate abate chiar mâine asupra acestei ţări. Învred-
niceşte-te să poţi zice în ziua aceea cu cugetul împăcat: Doamne, facă-se de-
plin, voia Ta! [Ns.]
25). La strâmtori, [ed.], anul I, nr. 27, 15 mart. 1915, p. 1. Englezii şi fran-
cezii au trimis corăbii cu tunuri uriaşe, ca să prăpădească Constantinopolul.
Dar până să ajungă acolo, trebuie să treacă prin strâmtoarea, pe care v-am
arătat-o acum trei săptămâni, în chip de vale cu multe cotituri. Vă spuneam că
în dreapta şi în stânga sunt dealuri întărite cu tunuri mari, ţintite gata din vreme.
Acum să vedem care pe care. Vreo câteva corăbii de război au şi fost scu-
fundate în fundul mării.
Lucrul de căpetenie e însă altul. Socoteala francezilor şi englezilor era asta:
să vină în ajutorul ruşilor care nu mai au destule muniţii şi mai ales să dea zor
grecilor, bulgarilor şi românilor, să intre şi ei în horă.
Au ieşit însă lucrurile tocmai pe dos. Când au văzut grecii că ruşii ar putea
pune mâna pe Contantinopole, au simţit frig până în călcâie şi au dat jos de la
cârmă pe Venizelos care ar fi avut chef să ajute pe cei ce dau năvală în Darda-
nele. Bulgarii când au văzut şi ei că ursul începe să joace pe aproape şi că s-ar
putea să aibă vecini pe ruşi la Constantinopole, au simţit că-i furnică până în
36
tălpi. Italienii s-au apropiat de Austria, iar România sporeşte numărul celor ca-
re încep a se uita cu mare luare-aminte la Prut.
E drept că ungurii şi austriecii s-au purtat ticălos, dar acum când ruşii fac
planuri dacă trebuie să împartă ţara noastră în 5 sau 6 judeţe, lăcomia celor care
au înghiţit jumătate din Moldova, s-a dat deplin pe faţă. Cine i-a împiedicat,
dacă ne vor binele, să fi zis măcar atât: iată, Basarabia va fi tot sub stăpânirea
rusească, dar se va cârmui de sine, păstrându-şi limba şi obiceiurile!
E în adevăr, ,,slut la Prut”, cum zice înţelepciunea poporului nostru cel pă-
ţit. Încep a pricepe acum şi românii tari de cap, ceea ce au priceput grecii, bul-
garii şi italienii.
Astfel, cu toate mişeliile vechi şi noi ale ungurilor, un lucru e acum vădit:
la apus de munţi, sunt neamuri asuprite care, cu toată apăsarea, se ridică: au
bănci, au limba lor în biserică, au şcoli şi sporind ca număr vor putea să dea
peste nas austriecilor şi ungurilor. Boemii au izbutit, polonii din Austria, aproa-
pe au izbutit. Slovenii, croaţii, slovacii, italienii, românii… nu se vor lăsa mân-
caţi de o mână de unguri. Dimpotrivă, cine va fi prins în braţele ursului de la
răsărit, acela nu mai vede zile bune în vecii vecilor. Toate neamurile intrate sub
stăpânirea rusească, perd şcoală, perd limbă, perd până şi voia de a se ruga lui
Dumnezeu în graiul lor.
De aceea spunem lămurit ce am spus şi până acum: vom asculta pe rege,
guvernul şi sfetnicii cei mari ai ţării, ori încotro vor chibzui să pornească oştiri-
le noastre, socotind că vor fi luat măcar tainic chezăşii pe care noi nu le ştim.
Dar cât timp, ruşii n-au dat niciun semn de îmbunare pentru moldovenii dintre
Prut şi Nistru, între doi vecini mişei, interesele dreptăţii neamului nostru cer ca
să iasă biruitori tovarăşii celui mai slăbănog.
Dacă ai cădea într-o groapă între un urs şi un lup, buna judecată cere să do-
reşti a fi răpus întâi ursul, căci cu lupul tot te mai poţi bizui să scapi măcar cu
puterea braţelor.
Acesta e cugetul unui ţăran cinstit care iubeşte pământul acestei ţări. Dacă
guvernul va găsi o altă cale mai bună, spre chezăşuirea neamului nostru, nu nu-
mai că-l vom urma, dar îl vom lăuda. [Ns.]
26). Ziua Învierii, [ed.], anul I, nr. 28, 22 mart. 1915, p. 1. Iată a sosit şi
Dumineca cea luminată… Ferice de cel care simte în sufletul său lumina aces-
tei sărbători, căci mare spor capătă acela în lupta vieţii!
Ce n-a pătimit Isus din Nazaret?
Cei răi l-au ispitit…
Fariseii l-au clevetit…
Prietenii făţarnici l-au vândut…, ba chiar şi prietenii adevăraţi, din slăbi-
ciune s-au lepădat de dânsul. Nici Petre n-a rămas neclintit până la sfârşit. Şi
când s-a văzut singur, mai că se simţea doborât de deznădejde. Atunci a strigat:
Părinte, treacă de la mine paharul acesta.
37
Dar îndată, tăria sufletului cel dumnezeiesc a biruit…

Aşa şi omul. Fiecare duce o cruce pe umeri. Fiecare poate fi răstignit între
tâlhari… Pe fiecare, duşmanii încearcă să-l pună în mormânt, dar fiecare poate
învia, dacă sufletul său este statornic în dragostea de adevăr.
Morţi şi îngenuncheaţi nu rămân decât aceia în care sufletul a adormit cu
totul. Unii ca aceia nici cu ochii deschişi nu mai pot vedea lumina… Pentru ei
Paştile şi toate zilele mari înseamnă doar alte haine şi altă mâncare…
De aceea, pe cât ne-au iertat puterile, am scris foaia aceasta şi am trimis-o
în fiecare duminică celor doritori de o viaţă mai bună. Nu că am socoti cugetul
nostru mai luminat decât al altora!...
La lumina deplină nu ajunge omul până închide ochii, dar la un lucru ne-am
gândit cu tot dinadinsul: să ţinem sufletul cetitorilor noştri măcar cât de cât
deşteptat spre bine şi adevăr.
Mai ales în zile de strâmtoare ca acestea, puterea sufletului e nepreţuit de
scumpă spre a ne scoate la liman.
De aceea, în această mare zi a Învierii, Dumineca Poporului, dorind tuturor
sărbători fericite, le urează ca Paştile viitoare să-i găsească într-o Românie mai
mare, mai creştină şi întru toate mai bine întocmită decât cea de azi. [Ns.]
27). Sarcina şi lăhuzia, anul I, nr. 28, 22 mart. 1915, pp. 2-3. (dr. V. V.)
28). O mare pildă: Umbra lui Bismarck, [ed.], anul I, nr. 29, 29 mart.
1915, p. 1. Zilele acestea s-a serbat împlinirea unui veac de la naşterea lui
Bismark, întemeietorul împărăţiei germane.
Când a izbucnit războiul, iar germanii ajunseseră în goană până la marginea
Parisului, unele gazete din ţară porniseră cu fel de fel de ocări împotriva fran-
cezilor. Noi spuneam, dimpotrivă: oricare va fi biruitorul inima noastră va fi
lângă cel învins, atunci ne dam seama, că s-au încăierat două neamuri care ar fi
trebuit să trăiască în pace şi cu cinste.
Nu numai atât: arătam că războiul de azi a ieşit din umbra vieţii lui Bis-
marck. ,,Cu toate vorbele lui: Dumnezeu, biblie, creştinătate…, el a lăsat uceni-
cilor săi din Germania şi din alte ţări o plănuire de viaţă care coboară vrednicia
omului până la marginea dobitociei, punând puterea înaintea dreptăţii. (Revista
Cercului - august).
El nu e urmaşul dreptului filosof, Fichte care înţelesese şi dreptul altor nea-
muri pe pământ, ci e numai teuton. Căci de-ar fi înţeles că viitorul Germaniei
nu stă în petecul de pământ al Alsaciei, de-ar fi înţeles că fericirea neamului
german, n-are nevoie de jertfirea unui mănunchi de polonezi din Poznania, de-
ar fi înţeles că în mijlocul Europei, sunt atâtea şi atâtea neamuri care însetează
după dreptate, de bună seamă, Germania ar fi întins mâna francezilor şi Angliei
după 1870, ar fi făcut apoi rânduială în împărăţia plină de păcate a Austro-Un-
gariei şi astfel am fi văzut azi, sub conducerea Germaniei, toată lumea civili-
38
zată, făcând faţă colosului rusesc - marele gâtuitor de popoare. (Vremea nouă,
nov. 1914)
La judecata asta n-avem nimic de schimbat şi nimic de adăugat. Noi nu
suntem dintre cei care, după cum bate vântul, batjocoresc aici pe francezi (cum
făceau în august, gazetele care azi îi laudă), aici pe nemţi… Noi nu batjocorim
pe nimeni, ci căutăm, pe cât ne iartă puterile, adevărul.
Şi socoteam că dintre toţi oamenii care puteau să împiedice războiul de azi,
Bismarck e, de bună seamă, unul dintre cei mai vinovaţi.
În Germania, auzim că au fost sărbători spre a i se cinsti numele. Nu se
poate tăgădui că, în felul său, el şi-a iubit neamul şi a lucrat mult la înălţarea
lui, dar tot el, rupând o parte din pământul şi neamul francez, obijduind pe po-
lonezi, dispreţuind pe români şi alte popoare, a pus singur la temelia Germa-
niei, slăbiciunea din care iese zdruncinul de azi la Europei.
Se adevereşte şi aici legea cea mare a vieţii: toate nedreptăţile se răsplătesc.
De aceea cei ce păcătuiesc, minţind poporul, clevetind pe aproapele ori în-
demnând lumea după interesele lor, nu după cum cere cugetul cinstit, să ia sea-
ma: toate greşelile se plătesc. Chiar şi împărăţiile cele mari trebuie să ispăşeas-
că păcatul.
Bismarck dacă s-ar scula din morţi şi ar vedea Germania şi Europa de azi,
s-ar cutremura şi el de jalea în care au adus lumea ucenicii săi din Anglia, Ru-
sia, Germania şi Austro-Ungaria, care s-au gândit întâi de toate la puterea pum-
nului şi au socotit că Puterea poate merge fără Dreptate. [Ns.]
29). Oameni vechi şi oameni noi, [ed.], anul I, nr. 30, 5 apr. 1915, p. 1.
Este o vorbă: La nevoie se vede omul. Aşa s-a întâmplat şi acum.
Îndată ce a izbucnit războiul, şi-au dat şi oamenii noştri arama pe faţă. Cei
cu apucături de pe vremea stăpânirii turceşti ştiau una şi bună: celui puternic
să-i săruţi mâna, celui slab, poţi să-i arunci şi ocări…
Aşa au şi făcut. Socotind că Germania e mare şi tare, cum au văzut pe bieţii
francezi împinşi spre Paris, au şi tăbărât asupra lor. Câţiva spumegau contra
englezilor, măcar că ei ne sunt departe, iar alţii încă de pe când venise ţarul la
Constanţa, se osteneau să terfelească pe ruşi.
Îndată însă ce s-a întors vântul împotriva germanilor, oamenii vechi au
întors şi ei cojocul şi nu s-au oprit doar la vecinii de peste munţi de pe urma că-
rora am suferit şi suferim, ci au pornit cu batjocură mai ales asupra germanilor,
pe care ani şi ani de zile îi lăudaseră. Sunt gazete care îi acoperă cu toate ocă-
rile uitând că la Curtea-de-Argeş e un mormânt proaspăt şi mai e şi o regină bătrână.
Din fericire, sunt oameni care n-au apucat vremurile turceşti. Aceştia au că-
utat, din capul locului, să fie drepţi. Au mărturisit că războiul de azi a ieşit din
umbra vieţii lui Bismarck, că vinovate de această încăierare sunt mai întâi ţările
cotropitoare: Anglia, Germania, Rusia şi Austro-Ungaria - cea plină de păcate.
Şi-au mărturisit că, deoarece nu noi am aprins focul şi nu stă în puterea noastră
39
să facem dreptate altora, e cuminte să ne scoatem dreptatea noastră, anume să

mântuim pe românii dinspre partea biruită, ca să nu rămână sub biciul birui-
torului, iar pentru înlesnirea făcută uneia din părţi, să cerem ocrotire şi pentru
românii de sub stăpânirea acelora cu care vom fi tovarăşi… Adică într-o parte
cu tocmeala, în alta cu ciocneala.
Dar chiar şi faţă de duşmanul cu care ne vom ciocni, să nu fim semeţi şi
batjocoritori, ci numai hotărâţi şi drepţi. Aceasta e credinţa oamenilor noi. Şi e
o mare bucurie să vedem că cei mai buni ai neamului nostru (şi din bătrâni şi
din tineri), în loc să-şi schimbe părerile şi vorbele, după cum bate vântul, au
căutat să fie nepărtinitori la judecată, gândindu-se numai la nevoile ţării, fără a
batjocori pe nimeni.
Când vor cădea frunzele, vom vedea cine a avut dreptate. [Ns.]
30). Pace proastă, [ed.], anul I, nr. 31, 12 apr. 1915, p. 1. Auzim că ger-
manii se pregătesc de cojoace… Acesta e semn că războiul ar ţine şi în iarna
viitoare…
După lâncezeala care i-a cuprins pe toţi, s-ar putea şi asta. Dar nouă nu prea
ne vine a crede. Văzând că nu se pot birui nici unii, nici alţii (dacă nu vor intra
în luptă puteri proaspete ca: Italia, Grecia, Bulgaria şi România), s-ar putea să se
încheie o pace în doi peri, adică o pace proastă, lăsând tot hotarele nedrepte de azi.
Pentru alţii ca pentru alţii, dar pentru noi o astfel de pace ar fi grozav lu-
crul, căci în loc să tăcem şi să ne pregătim, n-am apucat să-i categorisim pe al-
ţii. Cu ungurii, socoteala noastră era ştiută, dar şi pe nemţi i-am făcut cu ouă şi
cu oţet. Sunt gazete care în toate zilele ăi fac porci, iar altele au început a-i
împunge pe ruşi…
Acum închipuiţi-vă că se face o pace oloagă şi rămânem tot cu hotarele
vechi?! E vădit lucru că românii de peste munţi vor fi apăsaţi de unguri cu o
ură de moarte…
Ruşii vor face acelaşi lucru pentru moldovenii dintre Prut şi Nistru. Putem
zice că nimeni nu se uită cu ochi buni la noi.
Iată de ce, fără să dorim răul cuiva, am vrea ca din războiul acesta să ne ia-
să măcar dintr-o parte dreptatea noastră: să jertfim cât vom putea şi să mântuim
de urgie măcar o latură a neamului.
De aceea noi repetăm şi acum ceea ce am spus din capul locului: Nu vrem
să fim de partea celui biruit, iar mai departe, guvernul are datoria să ţină straja
bună, să simtă la vreme cum se pleacă cumpăna războiului şi să ne spună cu ci-
ne să ţinem, ca să ieşim cu cinste şi folos.
Hotărârile să se ţină însă în taină, până vom zice, Doamne ajută, căci e ne-
bunesc lucru să te lauzi înainte de a săvârşi o ispravă. Când vrei să împuşti
iepurele, nu dai chiote, ci pui puşca la ochi şi o laşi să arate ea glasul. [Ns.]
31). Seminţe de legume, [ed.], anul I, nr. 32, 19 apr. 1915, p. 1. Am trimis
500 de pachete cu seminţe, abonaţilor noştri, după cum au ieşit la sorţi.
40
l-am făcut, iar gândul e acesta: învăţătură se poate găsi pe toate cărările. Cărţi
sunt destule, slavă Domnului, şi cărturari, de asemenea. În vremurile noastre,
trec prin şcoli aproape jumătate din copiii acestei ţări, iar în unele sate ştiu a
ceti şi a scrie aproape toţi oamenii tineri până la 30 de ani. A socoti că de aici
înainte va curge lapte şi miere pe toate pâraiele.
Şi totuşi nu e aşa. Dovadă că sunt chiar printre cărturari, oameni cu totul
nevrednici. Ce înseamnă asta? Înseamnă că preţul omului nu trebuie judecat
întâi după ştiinţă, ci după altceva: după simţire, adică după inima lui. Şi anume:
e destul să fie cineva bogat în simţire, adică să aibă o mare ,,dragoste” şi îndată
a fi om. Unuia îi plac pomii, altuia albinele, altuia vitele, altuia o meserie, altu-
ia învăţătura sau altceva. Din clipa când cineva simte o astfel de dragoste, toată
viaţa i se luminează, iar pentru a sluji dragostei sale, începe a învăţa…
Am văzut oameni care şi-au făcut casă cu mâna lor şi, astfel, au ajuns lem-
nari, din dragostea pentru gospodăria frumoasă. Alţii şi-au cumpărat maşini de
cusut şi s-au făcut croitori de sumane la ţară…, adică, dragostea e întâi, apoi
vine ştiinţa sau învăţătura.
Acesta este gândul pentru care am trimis şi noi seminţe de legume. Cine va
căpăta dragoste adevărată de un petic de pământ, pe care sunt 3-4 straturi de
legume, acela, chiar dacă ar fi un copil de 10-12 ani, poate ajunge cu vremea,
un plugar adevărat şi va dori să înveţe mereu ceva din ale plugăriei.
Ştiu un sat în care o femeie vrednică a adus pentru întâiaşi dată, tarhon,
ridichi de lună şi flori de bujor. De-ar fi în fiecare colţ al ţării un suflet ca al
acelei femei, ce binecuvântare s-ar coborî asupra vieţii noastre, a tuturor!
De aceea, luaţi seama: deşteptaţi cât puteţi, dragostea pentru grădinărie.
Din legumele trimise, strângeţi sămânţa şi daţi şi la vecini. Omul care într-un
sat duce o legumă de soi bun sau un pom de preţ, face o faptă asemenea cu a
Voievodului domnitor peste o ţară. [Ns.]
32). Dreptatea noastră, [ed.], anul I, nr. 33, 26 apr. 1915, p. 1. Cu privire la
întregirea neamului nostru spre apus, Moldova de la 2 aprilie zice: Aceasta ,,ar
fi trebuit să se facă înainte de războiul de faţă, dacă la noi s-ar fi lucrat cu adevărat…
pentru dobândirea Transilvaniei, în loc să se facă glume pe seama celor ce gândeau
peste munţi”.
Frumos cuvânt numai că ne pare rău că-l auzim aşa de târziu. Când am vă-
zut acum doi ani, că bulgarii erau aproape de Constantinopol, noi am spus lă-
murit: Să întregim grabnic ţara spre apus, dând mâna cu sârbii şi cu alte nea-
muri, spre a face dreptate între toate ţările prin care trece Dunărea - drumul cel ma-
re pentru noi şi pentru vecinii noştri. Cu o Serbie mare şi o Românie mare, în frun-
tea căreia era Carol I, socotim că şi la Viena şi la Berlin, glasul nostru s-ar fi auzit.
Fireşte, nu putea fi tovărăşie cu o Austro-Ungarie ca cea de azi, întemeiată
pe asuprirea atâtor neamuri. Nu poate fi nimeni aşa de nebun, ca să-şi rându-
41
iască gospodăria lui alături de o casă cu zidurile crăpate de cutremur, ci era

vorba de o nouă întocmire, cu chezăşii cinstite pentru fiecare.
Se putea oare? Dacă n-am fi făcut glume pe seama celor care gândeau la ro-
mânii de peste hotare, socotim că se puteau. Dovadă că azi, mari învăţaţi şi
chiar Bülow, fostul cancelar, încep a gândi la o aşezare dreaptă a tuturor ţărilor
din mijlocul Europei (din Norvegia şi până în Italia şi Grecia).
Adică iese acum la iveală dreptatea noastră. După acea de la Bucureşti, pu-
team lesne înţelege, deoarece foile germane împroşcau groaznic pe unguri. Ar
fi câştigat sârbii, câştigau românii, câştigau toţi, afară de unguri care ar fi fost
prinşi la mijloc şi li s-ar fi dat numai ce li se cuvenea.
Acum germanii încep a vedea că ,,puterea fără dreptate”, nu merge, dar şi-
au dat seama cam târziu…
Cât despre noi, va veni în curând vremea să întrebăm: Cine a făcut ,,glume”
în ţara noastră, când a fost vorba de întregirea neamului?
Apoi vom întreba: Cine au fost căţeii care au lătrat în dosul gardului, că în-
tregirea neamului spre apus însemna alipirea de Austro-Ungaria de azi?
Cu căţeii vom isprăvi repede, dar va fi o grea sarcină să înşirăm pe toţi
aceia care puteau face mult ca să deştepte Europa de mijloc cu privire la nevoile
neamului nostru şi au făcut ,,glume”, când aveau de spus un mare cuvânt. [Ns.]
33). Unde-i greutatea pentru noi, [ed.], anul I, nr. 34, 3 mai 1915, p. 1. Nu
e nimeni între hotarele noastre, care să nu dorească o Românie mai mare. Cred
că şi mişeii o doresc, dacă nu pentru altceva, măcar ca să aibă ei loc mai mult
pentru mişelia lor. De asemenea, nu e nimeni care să creadă că va trece războ-
iul acesta, fără amestecul nostru.
Atunci de ce nu pornim? Oamenii uşori la minte bănuiesc guvernul, alţii zic
că nu ne-am mişcat, deoarece cutare sau cutare (bunăoară P. Carp) ţine cu ger-
manii. Parcă P. P. Carp ar fi la guvern şi ar atârna de el ce facem sau ce nu facem!
Adevărul e altul. Îl spunem aici pentru toţi oamenii cinstiţi. Mai întâi nu se
simte cine va fi biruitor. Războiul de azi e nu se poate mai lânced. La apus, s-au
înţepenit oştirile franceze, engleze şi germane, stând unele în faţa altora, ca ma-
lurile unei ape… Dacă se surpă aici, se adaugă dincolo. La răsărit, acum o lună
şi mai bine, ruşii luaseră o cetate şi socoteau că vor trece Carpaţii, dar iată că
germanii i-au împins zilele acestea înapoi. La Dardanele, iarăşi lâncezeală.
Oastea de uscat nu se depărtează de mal, corăbiile cântă mereu din tunuri,
aeroplanele zboară ca porumbeii pe deasupra, iar submarinele se dau la fund ca
raţele sălbatice. Ispravă însă nu face niciunul. Singurul spor vădit e al cheltuie-
lilor şi al morţilor.
Şi atunci ce să facem noi? Dacă am putea hotărî biruinţa, n-am mai asta la
îndoială, dar lucrul cere mare chibzuială şi guvernul aşteaptă să vadă bine în ce
parte vom porni, căci cu cel bătut noi nu putem merge, nici în ruptul capului.
Apoi nu-i de-ajuns să ghicim drumul cel bun. Mai trebuie şi tocmeală din vre-
42
me cu tovarăşii, ca să ştim ce dobândim, însă tocmirea e un lucru greu, căci ce-

ea ce spune cutare ministru străin la Bucureşti, poate fi o vorbă goală, până ce
cuvântul nu capătă o întărire scrisă. Şi chiar cele scrise pot rămâne slovă de-
şartă, ca chitanţa unui datornic necinstit. De aceea, guvernul care a mai păţit-o
şi altădată, trebuie să chibzuiască şi iar să chibzuiască.
Acesta e adevărul, iar cei care bănuiesc că guvernul sau altcineva afară din
guvern, n-ar dori izbânda ţării noastre, acela e un mişel care latră pe pustii.
Străinii cu vorbele lor viclene, au vârât zâzania între noi, iar oamenii cu
scaun la cap trebuie să aştepte până vom avea legături scrise, iar pe acelea e
vădit lucru că numai guvernul ni le poate arăta.
Iată de ce, oricât de greu ne vine aşteptarea, n-avem ce face până ce guver-
nul nu ne va arăta unde se pleacă cumpăna războiului şi unde sunt gata toc-
melile. Atunci, cu Dumnezeu înainte! [Ns.]
34). Neîncredere, [ed.], anul I, nr. 35, 10 mai 1915, p. 1. Nu tăgăduim că
sunt multe de îndreptat în ţara noastră, dar sunt şi mulţi care scâncesc mereu,
parcă la noi n-ar fi nimic bun şi vrednic de luat aminte…
Aţi văzut însă în numerele din urmă că avem şi noi fapte cu care ne putem
făli: Rădăşeni şi Oprişenii de pildă, iar peste munţi în Transilvania şi Banat
găsiţi unele comune de câte 20 de mii de suflete, mai mari decât târgurile.
Oare de ce nu merg fruntaşii satelor româneşti să le vadă şi să ia pildă? De
ce se tot vorbeşte numai de cele din străinătate, parcă n-am fi şi noi oameni…?
De asemenea, au tot cârtit unii că proprietarii sunt mişei. E adevărat că sunt
şi proprietari mişei, după cum sunt şi ţărani mişei, negustori mişei, cărturari
mişei ş. a., dar sunt şi stăpâni de moşii care în jurul lor luminează şi încălzesc
pe toţi sătenii dimprejurul lor. Am arătat o pildă chiar în rândul trecut. Neamul
Stârcea au fost din neam în neam ca nişte fraţi adevăraţi pentru ţăranii din veci-
nătate. Şi numai Dumnezeu ştie dacă cutare sau cutare ţăran fruntaş nu strânge
în chingi pe cel sărac, ca proprietarul cel neomenos ori chiar mai rău.
De aceea, să privim şi binele, nu numai rău!
Deocamdată am ajuns la o mare răscruce a vieţii noastre ca neam. Dacă vom
ieşi cu plin din aceasta, vom tocmi toate cum va fi mai bine, căci nu ne lipseşte
nici priceperea, nici pildele bune. Dar pentru aceasta, trebuie acum încredere.
Nu se poate închipui ca guvernul să nu fi cântărit bob cu bob tot binele şi
tot răul în care putem nădăjdui.
Au fost păcătoşi care în loc să se gândească la viitorul neamului, s-au gân-
dit cum să-şi facă ei treburile la hotare. Au fost oameni fără inimă care în loc
să-şi pironească tot sufletul asupra intereselor ţării, au tras sforile pentru
ambiţiile lor nevrednice. Ştim însă că sunt în ţară şi oameni care, vorba biseri-
cei, ,,toată grija cea lumească” au lepădat-o din sufletul lor şi au privegheat zi
cu zi, numai la nevoile cele de obşte.
43
În aceia avem toată încrederea, iar când unii ca aceştia vor zice înainte!,
atunci într-un pas, toată gloata poporului nostru să pornească, întocmai ca valu-
rile mării, când suflă vântul a furtună. Încredere şi hotărâre, asta ne trebuie
acum [Ns.]
35). Ce vom face?, [ed.], anul I, nr. 36, 17 mai 1915, p. 1. De zece luni de
zile chibzuim şi tot n-am isprăvit.
Multă vreme au spus unii şi alţii că, dacă vom merge cu ruşii, vom dobândi
tot ce vom putea cuceri peste munţi.
Acum iese la iveală altceva: Ruşii, cu toate că sunt bătuţi în Galiţia, nu vor
să ne dea Bucovina, cum am avut-o odinioară sub domnii noştri moldoveni, iar
peste munţi vor să ştirbească şi Banatul, dând o parte sârbilor. În acelaşi timp,
vorbesc în batjocură despre noi, spunând că n-au nevoie de ajutorul nostru…
Se adevereşte astfel că vecinătatea cu Rusia e pentru noi o mare greutate
azi, cum a fost şi la 1877. Cei care vorbesc de creştinătate văd acum ce e cu
creştinătatea vecinilor noştri…
Nădăjduim însă că guvernul României va cântări bine şi dinspre răsărit şi
dinspre apus, tot ce trebuie.
La apus, vedem că Italia s-a hotărât. A rupt legătura cu Austria şi când foa-
ia asta va sosi în mâna cititorilor noştri, de bună seamă, tunul va fi început să
bubuie şi în partea aceea.
Cum se va isprăvi, vom vedea.
Noi însă o ţinem una şi bună: Nu vrem să fim mai aproape şi credem că re-
gele, guvernul şi toţi oamenii care au cuvânt şi astfel de treburi nu vor apuca
decât drumul care duce la biruinţă. [Ns.]
36). Săptămâna, [ed.], anul I, nr. 37, 24 mai 1915, p. 1. Italienii s-au încă-
ierat şi ei cu Austro-Ungaria, iar până acum nu se vede nicio ispravă de seamă.
Abia se adună oştile.
Prorocii însă au şi început cu prorocirile lor, iar lumea nu-i mai crede, căci
prea multe vorbe deşarte am auzit…
Când s-a început războiul între turci, bulgari, sârbi şi greci, mai toţi spu-
neau că turcii vor ieşi biruitori. A ieşit tocmai pe dos. Turcii au fost biruiţi.
Când s-a început al doilea război (numai între bulgari, greci şi sârbi), cei
mai mulţi socoteau că turcii şi sârbii vor fi snopiţi de bulgari. S-a întâmplat ia-
răşi dimpotrivă: bulgarii au rămas pe jos.
Când s-au ciocnit astă vară francezii cu germanii, unele gazete româneşti
batjocoreau cumplit pe francezi, crezând că germanii vor lua grabnic Parisul.
Acum după 11 luni, vedem că francezii se ţin cât se poate de bine.
Alţi proroci spuneau, de asemenea, că ruşii vor năvăli ca un puhoi asupra
Germaniei şi acum vedem că peste tot ruşii sunt bătuţi.
Încaltea, cei care proroceau că sârbii vor fi şterşi de pe faţa pământului au
rămas cu totul de ruşine căci, dimpotrivă, austriecii şi ungurii au fost bătuţi de
44
sârbi. De aceea pe prorocirile unora şi ale altora cu privire la Italia nu mai

putem pune nici un preţ. Unii spun că italienii sunt slabi, iar alţii că ei vor ho-
tărî războiul.
Să aşteptăm. Până acum nu s-a arătat nici un semn că războiul ar fi aproape
de contenire. Dimpotrivă, se vorbeşte chiar de prelungirea lui peste iarnă. Pro-
rocii, aşadar, mai au vreme pentru prorocirile lor.
În ce priveşte ţara noastră, întâmplarea cea mai de seamă a săptămânii e
adunarea în Bucureşti a căpeteniilor partidei conservatoare, ca să chibzuiască
ce e de făcut cu privire la trebile din afară a ţării. Toate judeţele au trimis pe
fruntaşii lor, iar aceia au hotărât că şeful, dl Alexandru Marghiloman a lucrat
bine când a sprijinit guvernul şi l-au împuternicit ca şi de aici înainte să-l spriji-
ne până ce guvernul, sfatul de coroană şi regele vor socoti că a venit vremea şi
pentru noi să intrăm în horă.
În faţa primejdiei, toţi oamenii chibzuiţi şi-au dat mâna. [Ns.]
37). Cârmuitorii, [ed.], anul I, nr. 38, 1 iunie 1915, p. 1. Războiul acesta e
plin de pilde, dar una e mai mare decât toate. Care?
E uşor s-o ghicim. Franţa se părea îngenuncheată în săptămânile dintâi. O
gazetă care acum bate toba pentru francezi, îi batjocorea în luna lui august, de
nu s-alegea nimic din ei…
Azi Franţa poartă tot greul luptelor din apus. Să nu fi fost jertfele franceze,
germanii ar fi făcut una cu pământul pe toţi potrivnicii lor.
De unde puterea asta a Franţei, atât de ocărâte? Dintr-un singur izvor, din
munca de veacuri a poporului francez, din temeinicia gospodarului francez,
care e minunat ca pricepere şi, mai ales, ca economie.
Germanii, de asemenea, se credea că vor fi prăpădiţi de foame de flota en-
gleză şi, îndeosebi, de şirurile călărimei ruseşti care aveau să se repeadă ca un
potop asupra Berlinului.
Şi ce vedem? De vreo câteva săptămâni, ruşii gâfâie de-a binelea. Ce în-
seamnă asta? Înseamnă că popoarele care au muncit mult, când vin încercări
mari peste ele, au şi putere multă. Gazetele spuneau deunăzi, bunăoară, că
acum câteva săptămâni, numai într-o zi germanii au zvârlit 1000 de vagoane de
muniţie asupra ruşilor… Le-ar fi dat mâna să arunce o aşa grozavă ploaie de
gloanţe, dacă n-ar fi avut atâtea fabrici în ţara lor?
Ruşii, dimpotrivă, au oameni destui, dar ce să facă cu ei când se isprăveşte
muniţia?
Iată de ce, cârmuitorii ţărilor şi, îndeosebi, ai noştri trebuie să deschidă
ochii acum deplin. Cu minciuni nu mai merge. Plugăria cu minciuni, armata cu
minciuni, şcoala cu minciuni, biserica cu minciuni, armata cu minciuni, politica
cu minciuni, în orice ţară ar fi, se sparg întotdeauna în capul celui care minte.
Singură, munca îndelungată şi cinstită, poate ridica un popor în pace şi-l
poate sprijini la vreme de război, căci războiul pune la cântar tot ce are şi tot ce
45
nu are un popor, iar minciuna (adică închipuirea că ai ceea ce n-ai), nu trage

nimic în balanţă, ci duce la pieire pe cel ce se reazemă pe ea.
Cârmuitorii să ia deci seama la munca poporului nostru. [Ns.]
38). Îngrijirile pruncilor la naştere şi în cele dintâi ce urmează, anul I, nr.
38, 1 iunie 1915, p. 3. [Semnează dr. V.]
39). Regele la Academie, [ed.], anul I, nr. 39, 7 iunie 1915, p. 1. Academia
e o adunare de cărturari care grijesc de sufletul poporului nostru: ajutând
sporirea ştiinţei şi întocmind cele de cuviinţă, pentru ca să stăm cu faţa curată,
alături de neamurile pământului.
La Academie se adună hârtii vechi, rămase de la strămoşi, se adună cânte-
cele bătrâneşti, se întocmeşte ivirea noastră cea adevărată, prin scriitori care
ascultă graiul întregului neam românesc… şi se dă sprijin tuturor celor ce os-
tenesc îndeosebi pentru învăţătura poporului.
În capul Academiei, stă regele.
De curând, noul rege, noul rege a venit să se aşeze pe scaunul lui Carol I şi,
între altele, a spus aceste cuvinte: ,,Să păstrăm cu sfinţenie limba noastră, să-i
dăm şi când scriem şi când vorbim, suflul ei cel mai curat, să ne ferim de vor-
bele străine, căci putem găsi în comoara limbii noastre destule vorbe româneşti”.
Vorbele regelui au pătruns adânc în inima celor ce erau de faţă. Ca şi
cuvintele părinteşti, pe care le-a spus armatei când s-a suit pe tron, ca şi vorbele
frumoase pe care le-a spus ţării, când a jurat atunci să respecte legile, aşa şi
acum, închinându-se în faţa limbei noastre, pe care ne îndeamnă să o cinstim
cu sfinţenie, noul rege arată că are simţiri cu adevărat româneşti.
Alături era Regina Maria. Ca şi Regina Elisabeta, care a scris cărţi pline de
vrednicie, regina mai tânără e un cap luminat şi a dat dovezi despre asta, întoc-
mind cărţi pline de gânduri frumoase. Dar e vremea acum să aducem laude re-
gelui şi reginei, mai ales că până la bătrâneţe Ei au destul timp să se laude sin-
guri prin faptele lor. Dar un lucru tot se cade să-l spunem.
Când vedem cu ce dragoste vorbesc de limba noastră regele şi regina, când
vedem că copiii Lor vorbesc bucuros româneşte, se cade să ne ruşinăm de obi-
ceiul nostru de a ne schimonosi graiul adevărat românesc.
De aceea cei ce se sluţesc, gângăvind vorbe streine, să ia seama!
Însuşi regele ţării are silă de astfel de rătăciţi care se coboară în rândul mai-
muţelor. [Ns.]
40). Capitala, [ed.], anul I, nr. 40, 14 iunie 1915, p. 1. Cum o arată şi nu-
mele, ea e într-un fel capul ţării. De aici pornesc poruncile stăpânirii, aici ies
cele mai multe gazete, aici se ţin sfaturile care hotărăsc pacea sau războiul. De
aceea, s-ar cuveni ca purtarea celor din Capitală să fie mai chibzuită decât a
locuitorilor ţării.
46
În faptă, lucrurile stau altfel. Satele sunt liniştite ca totdeauna. Plugarii noş-
tri îşi văd de munca ogoarelor şi bine fac. Oraşele şi târgurile din provincie
sunt iarăşi cu totul liniştite. Fiecare îşi vede de trebuirile lui.
Singură Capitala zbârnâie… La ceasuri anume, copiii strigă de te asurzesc
că a ieşit cutate sau cutare ziar. Pe ziduri se lipesc afişe care cheamă lumea la
adunări, iar Dumineca se şi adună sute şi mii de oameni…, care stârnesc praful
pe stradă şi dau de lucru poliţiei să păzească rânduiala.
Slavă Domnului, la noi e slobod să ne adunăm şi să spunem ce ne place. În-
trebarea e ce alege din aceste adunări?
Fără teamă de greşeală, putem spune că nu este nimic. Ne-am pomenit că
bucureştenii se strâng pe nu ştiu care bulevard şi cer război!
A doua zi s-au adunat alţii şi-au cerut pace! Iar îngânarea aceasta se repetă
de vreo zece luni de zile fără să avem război, dar fără să asigurăm nici pacea.
A sosit deci vremea să ne dăm seama că pacea sau războiul nu se pun la ca-
le pe stradă. Capitala, dacă ţine la cinstea ei, ar trebui să urmeze pilda liniştei în
care stă ţara întreagă.
Cel care scrie aici nu e tovarăşul de partid al d-lui Brătianu, dar tocmai pen-
tru asta, îndrăzneşte să spună făţiş că nu-şi poate închipui cum capul guver-
nului ar lucra măcar o clipă împotriva intereselor ţării.
De aceea mai presus de partide, trebuie să se ridice acum gândul la nevoile
ţării, iar bucureştenii să dovedească prin cuminţenia lor, că sunt vrednici de a fi
locuitorii celui dintâi oraş al ţării.
41). Pentru cărturari, anul I, nr. 40, 14 iunie 1915, pp. 1-2. (…) Directiva
generală a politicei româneşti o ştim care este şi se rezumă în două cuvinte:
Unirea românilor. (…) (A. C. Cuza)
42). Îngrijirile copiilor mici, anul I, nr. 40, 14 iunie 1915, p. 2. (dr. V.)
43). Dreptatea noastră, [ed.], anul I, nr. 41, 21 iunie 1915, p. 1. Din toam-
na trecută s-a alcătuit o tovărăşie numit ,,Acţiunea naţională”, cu scopul să por-
nească ţara noastră la război, alături cu ruşii şi alţi prieteni ai lor. În timpul din
urmă Acţiunea naţională a ţinut mari adunări în Bucureşti, arătând lipsă de
încredere în guvern, ba chiar ameninţându-l cu răsturnarea.
Unul din tovarăşi, d. G. Diamandi care fusese prin Italia şi prin Franţa, ca
să iuţească şi mai mult pornirea celor ce ţineau cu ruşii, francezii, englezii, a
scris o scrisoare, arătând că se dezlipeşte acum de tovărăşie. A spus lămurit că,
în loc să apese asupra străinătăţii, ca să asculte de guvernul ţării, spre a-l pleca
înaintea streinilor care ne cer Banatul şi alte ţinuturi româneşti!
Profesorul [A.C.] Cuza de la Iaşi, a mărturisit, de asemenea, că apucând pe
calea din urmă, Acţiunea e o greşeală, iar el de-a oarba nu merge…
În sfârşit, profesorul N. Iorga spune foarte lămurit: ,,Eu n-am acea amă-
nunţită cunoaştere a împrejurărilor şi… nici nu le pot urmări în schimbarea lor
de pe o zi pe alta” şi se leapădă de cei care pornesc tulburări împotriva gu-
47
vernului. Acum, iubiţi cititori, deschideţi Dumineca Poporului şi vedeţi ce-am

spus noi de la Ziua Crucii şi până azi.
La 21 septembrie: ,,În Bucureşti, lumea se adună pe uliţi şi cere să pornim
repede încotrova, dar cuvântul cel din urmă va trebui să-l aibă sfatul bătrânilor”.
La 28 septembrie: ,,S-ar putea ca tocmai cel care a păstrat mai bine o taină,
acela să izbândească cu un folos mai mare.”
La 2 noiembrie ,,Nădejdea noastră rămâne în pregătirea noastră şi în
chibzuinţa celor ce vor hotărî cu cine şi când să pornim… Ştim bine că de
dorul nostru nu se usucă nimeni”.
La 18 ianuarie: ,,A cere să povăţuieşti guvernul de departe când nu ştii ce
se ţese dedesubt, e aceeaşi socoteală ca şi cum ai vrea ca din căsuţa ta să câr-
muieşti vaporul care se luptă cu valurile, cine ştie unde”. Aşadar, a ieşit drep-
tatea noastră ca undelemnul deasupra apei.
Ne pare bine că unul câte unul, oameni cu chibzuinţă, îşi dau seama că o
hotărâre aşa de grea ca războiul nu trebuie luată cu ţipete, cu strigăte, cu bănu-
ieli şi sudălmi, ci cu inima plină de cea mai sfântă grijă pentru ziua de mâine. [Ns.]
44). Hrana copilului, anul I, nr. 41, 21 iunie 1915, p. 2. (dr. V.)
45). Grădini de copii, [ed.], anul I, nr. 42, 28 iunie 1915, p. 1. De câţiva
ani, s-a întemeiat în Bucureşti o Societate Ortodoxă, menită a îngriji de păstra-
rea şi întărirea legii noastre. Acea societate a întemeiat o şcoală pentru ca
oamenii cu dare de mână, care îşi înstrăinau copiii, dându-i la învăţătură în alte
ţări, să-şi poată creşte fetele în ţară. E mare câştig căci multe românce se îns-
trăinau cu totul luând şi limba, şi chiar legea altor naţii…
Dar societatea nu s-a îngrijit numai de copiii oamenilor cu stare, ci s-a gân-
dit şi la cei nevoiaţi. Astfel, în Bucureşti, la marginea oraşului, unde trăiesc atâ-
ţia muncitori, Societatea Ortodoxă a deschis grădini de copii. Azi părinţii se pot
duce la lucru, deoarece copilaşii pot fi îngrijiţi în timpul zilei sub privegherea
unor învăţătoare, care le fac jocuri, îi deprind cu socoteli şi-i învaţă ceva şcoa-
lă, pe cât se potriveşte cu inima lor copilărească.
Dumineca trecută, copiii de la grădinile societăţii au venit în mijlocul ora-
şului, să arate ce ispravă au făcut ei peste an. Ţi-era mai mare dragul să-i vezi
cum erau de curat îmbrăcaţi, ce cântece au cântat şi ce jocuri frumoase au jucat
în faţa părinţilor şi a altor oameni de bine, adunaţi împrejurul lor.
Pomenim de fapta aceasta a Societăţii Ortodoxe, pentru că e un bun început
de ajutare a poporului, dar pilda aceasta ar trebui urmată în toate oraşele, târ-
gurile şi chiar satele. Căci e mare lucru pentru omul muncitor să ştie că dimi-
neaţa, pornind la câmp, poate duce copilul său într-o casă cinstită unde să aibă
mâncare şi priveghere.
Încercarea acestor grădini de copii e, aşadar, vrednică de cea mai mare lua-
re aminte. Cine se gândeşte la cei 100.000 de copii care mor în fiecare an, se
cutremură de nepăsarea în care am trăit până azi.
48
O armată întreagă moare în fiecare an!

Un doctor inimos şi-a luat sarcina să ne povăţuiască în Dumineca Poporu-
lui cum se îngrijesc copiii mici, dar alături de sfatul doctorilor şi de grija ma-
melor, orice om cu dare de mână ar putea pune umărul la ridicarea poporului,
înfiinţând cât mai multe grădini de copii.
Lupta dintre neamuri, la drept vorbind, aici se încheie: cine are copii mai
mulţi, acela biruieşte, oricum ar eşi războaiele. [Ns.]
46). Zile grele, [ed.], anul I, nr. 43, 5 iulie 1915, p. 1. Oamenii care se iau
după vânt, ne-au tot cântat că cutare sau cutare ţară se prăpădeşte de dragul
nostru şi că e destul să pornim cu oştirea noastră în ajutorul ei, pentru ca să dea
norocul peste noi…
Adevărul adevărat e acesta: noi n-avem nici un prieten. Fiecare îşi caută
numai de interesul lui, iar vecinii se uită toţi chiorâş la noi.
O pildă: De curând a ţinut la Braşov o cuvântare, un fost ministru ungar. Ce
credeţi că a spus? Ascultaţi: ,,Acum ori niciodată, uriaşul rus trebuie biruit, că mai
târziu o să-l avem potrivnic cu puteri înzecite…, iar după sfârşitul războiului, nu va fi
nocio putere care să tăgăduiască drepturile ce se cuvin naţiunii germane”.
Aşadar, azi ca şi ieri, mâine ca şi azi. Ştiam că uriaşul rus pe cine ia în
braţe, acela nu mai scapă cu suflet, dar nu trebuie să uităm o clipă că şi semeţia
ungurului e tot atât de mare. Prin urmare, să ştim bine: la sfârşitul războiului
vom fi cuprinşi într-o horă de duşmani.
Niciodată n-au fost vremuri mai grele pentru neamul nostru. Flecarii şi toţi
,,fluieră vânt”, care ameţesc lumea cu poveşti despre prietenia unuia sau altuia
din vecini, vor trebui să dea seama şi de faptele şi de vorbele lor. Dimpotrivă,
oamenii care au destulă cinste în sufletul lor, trebuie să vadă că numai
chibzuinţa şi o adâncă cuminţenie ne poate scoate la liman.
De aceea, când toate spurcăciunile au ajuns să se laude cu iubirea lor pentru
România,e mai mult decât orişicând o datorie să ne întoarcem ochii spre rege,
guvern şi sfatul de coroană.
Căci cei care au fost ieri în slujba intereselor streine, nu ne putem închipui
să fie azi decât tot în slujba streinilor. [Ns.]
47). Gospodărie, anul I, nr. 43, 5 iulie 1915, p. 2. (dr. V. V)
48). O mare ruşine, [ed.], anul I, nr. 44, 12 iulie 1915, p. 1. Războaiele
sunt pentru oameni ca un fel de Judecată de apoi. Ele scot la iveală tot binele
precum şi toate relele din viaţa unui popor.
Aşa şi la noi. Pe lângă pregătirea armatei, care să ne facă dreptate cum va
putea mai bine, au ieşit la iveală şi unele slăbiciuni şi zavistii. Unii au plecat
urechile la îndemnurile Rusiei care după ce acum un an tunau şi fulgerau
împotriva sălbăticiei muscalilor, azi ne sfătuiesc să uităm toate şi să le sărim în
ajutor. Alţii au scos gazete în care laudă pe nemţi.
49
E însă şi mai dureros să vedem că chiar tinerii trimişi de părinţii lor să în-
veţe carte la universitate, s-au dezbinat şi ei. Unii ţin cu muscalii, alţii se pră-
pădesc de dragostea francezilor, alţii trag spre germani şi îi învinovăţesc pe fa-
ţă că au luat bani, spre a fi în slujba streinilor!
Nu ştim ce e şi ce nu e adevărat în aceste învinovăţiri. Un lucru însă e ştiut,
nu tinerii sunt de vină, dacă vor fi căzut în noroi. Căci cine sunt studenţii? Sunt
copiii noştri care sfârşind liceul la vârsta de 18-19 ani, se înscriu la Universita-
te. Poţi zice că mulţi sunt nişte nevrâstnici. Le etatea asta, toate câte zboară se
mănâncă.
De vină, după cuvântul Evangheliei, sunt aceia prin care vine scandalul,
adică oamenii mai bătrâni care au ademenit pe studenţi, fie cu vorba, fie cu ba-
nul, fie cu alte ispite, ca să le ţină hangul în vrajbele şi zavistiile lor.
Mare ruşine pentru studenţi că s-au lăsat să fie înşelaţi, dar e de-o mie de
ori mai mare ruşinea şi păcatul celor care i-au dus în ispită.
Au făcut cu ei ceea ce fac pe vremuri de alegeri cu alegătorii pe care îi
amăgesc cu un bob de linte, făgăduindu-le marea cu sarea…
De aceea, cinstiţi preoţi, învăţători, plugari şi toţi cei care v-aţi trimis copiii
la învăţătură, luaţi seama: lupii cei nărăviţi ai politicii, îmbrăcaţi în pielea
blândeţii şi dragostei de ţară au tăbărât asupra sufletului odraslelor voastre.
Vegheaţi cu mare luare aminte asupra mincinoşilor care ieri se batjocoreau
între ei unii pe alţii, iar azi îşi dau mâna, trag sforile şi trag pe copiii voştri în
hora păcatelor lor. [Ns.]
49). Anul, [ed.], anul I, nr. 45, 19 iulie 1915, p. 1. S-a împlinit un an de la
începutul războiului. Niciodată, de când e lumea lume, nu s-au jertfit mai multe
vieţi şi nu s-au cheltuit mai multe averi, fără să se aleagă ceva de ele. Războiul
e azi, aproape ca şi la început. Rămâne să se vadă cine va birui, însă un lucru e
de pe acum câştigat de cei care au ochi să vadă şi urechi să audă.
Am câştigat învăţătura că războiul e o mare muncă şi o dreaptă judecată a
puterilor. Numai cine a muncit mult şi cinstit, numai poate purta războiul.
Ce înseamnă muniţiile care cad ploaie pe câmpul de luptă? Înseamnă fa-
brici şi mii de lucrători în ele, dar fabricile nu se bat din palme.
Ce înseamnă ofiţerimea care moare în capul coloanelor de atac? Înseamnă
şcoli de ofiţeri unde s-a pregătit din vreme sufletul tinerilor, dar nici acele şcoli
nu se bat din palme.
Nimic, nimic nu se face de azi până mâine, ci pentru orice faptă mare tre-
buie muncă multă, muncă cinstită şi la vreme.
Francezii au muncit, fiindcă sunt un popor vechi şi-au împlinit repede lip-
surile. Germanii, de asemenea, au muncit. Într-o singură zi când au început a
împinge pe ruşi îndărăt, au aruncat asupra lor 1000 de tone de muniţii! Englezii
n-au muncit pentru oştirea de uscat şi n-o pot întocmi. Ruşii iarăşi n-au muncit
50
şi se vede unde au ajuns. Austriecii erau slăbănogi, turcii de asemenea, dar le-a
venit în sprijin munca Germaniei.
Sârbii au pus la mijloc tot ce-au avut şi belgienii, prinşi fără veste, au în-
cercat şi ei să încropească ceva armată şi au jertfit - după pregătirea lor. Ceea
ce înseamnă că războiul e o judecată aspră, unde minciuna n-ar nicio trecere.
Războiul de azi nu cere numai curaj ca pe vremea când ieşea înainte om la
om, purtând fiecare o ghioagă ruptă din codru. Războiul de azi e ca un examen
general, adică o cântărire a tuturor puterilor şi tuturor slăbiciunilor.
Vai de cei care n-au muncit destul şi din vreme! Iată deocamdată pentru noi
câştigul acestui război de un an.
50). Creşterea poporului, [ed.], anul I, nr. 46, 26 iulie, p. 1. Când a ieşit
întâiaşi dată foaia noastră, ziceam că multe i-au lipsit poporului român, dar mai
ales i-a lipsit dreptatea şi adevărul.
De pe atunci am avut prilejul să ne încredinţăm şi mai mult că aşa este. Câ-
te plângeri n-am primit, câte răutăţi nu ne-au ajuns la ureche.
Şi ce-am făcut? Ne-am plâns şi noi prin Dumineca Poporului, acolo unde
se cuvenea. Dacă s-au îndreptat toate, nu putem şti, căci nu toţi ne-au înştiinţat
cum a ieşit lucrul până la capăt, iar vina este a lor, căci trebuia ca fiecare să ne
dea de ştire, dacă dreptatea s-a făcut deplin ori nu.
Trebuia să o facă nu numai pentru ei, ci şi pentru învăţătura celorlalţi. Să
afle adică cei răi că fapta lor a ieşit în vileag, iar oamenii de treabă nu se lasă
până nu înfrânează pe cei ce umblă în căile răutăţii.
De pildă, de curând epitropul unei biserici din Judeţul Iaşi ne-a trimis plân-
gere împreună cu alţi săteni, că preotul a încurcat banii bisericii ce urma să se
zidească. Cu toate jalbele lor, păstorul cel necredincios turmei, de ani de zile
făcea urechea toacă. Acum aflăm că I.P.S.S. Mitropolitul Pimen al Moldovei, a
trimis pe cucernicul protoereu Ţincoca, un om de inimă, să facă cercetare la
faţa locului şi mai aflăm că lucrurile s-au pus pe calea cea dreaptă.
Noi mulţumim I.P.S.S. Mitropolitului Pimen şi harnicului protoereu al
judeţului, nu numai pentru satul acela din Iaşi, ci şi pentru pilda cea bună ce a
dat ţării întregi.
Ţara Noastră e mică, s-ar putea povăţui de-a călare, dacă ar fi peste tot oa-
meni harnici şi cinstiţi în capul oricărui judeţ. Îndeosebi, mare bine pot face e-
piscopii care, stând pe viaţă în fruntea unor ţinuturi de câte 4 sau 5 judeţe, sunt
ca un fel de ajutoare pe viaţă ale regelui. Un episcop vrednic ar putea face pen-
tru îndreptarea poporului, mai mult decât o duzină de miniştri, care vin şi plea-
că de multe ori din slujbă, ca nişte slugi uşernice.
Cu episcopi bine aleşi şi cu preoţi bine pregătiţi, numai în câţiva ani, am
avea o cu totul altă creştere a poporului şi alt îndemn de viaţă.
Cinste şi adâncă mulţumire se cuvine celor ce şi-au făcut datoria, dând
pildă de dreptate. [Ns.]
51
51). Încă un an?, [ed.], anul I, nr. 47, 2 aug. 1915, p. 1. Războiul merge tot
ca melcul. La apus, stau unii în faţa altora de 10 luni de zile, fără să se poată
urni din loc nici unul, nici altul. Englezii făgăduiau că vor aduce în luptă, până
în primăvară, 3 milioane de soldaţi, iar francezii spuneau că, îndată ce se va în-
drepta vremea, vor da iureş peste germani.
A venit însă primăvara, s-a îndreptat vremea, dar englezii n-au venit - căci
oştirea lor e pe plată. Cine vrea pleacă la război, cine nu - sănătate, aşa că
germanii ţin încă în mâna lor toată Belgia şi o bună parte din Franţa, adică toc-
mai părţile cu cărbuni, de care francezii au mare nevoie pentru fabricarea
armelor.
La miazăzi, italienii se îngână cu austriecii, iar Dardanelele cad de luni de
zile şi tot nu cad. În sfârşit, la răsărit, ruşii sunt împinşi mereu înapoi, Varşovia,
capitala Poloniei a căzut în mâinile armatelor germane.
Dar asta nu înseamnă că războiul e aproape de sfârşit. S-ar putea să intrăm
în iarnă tot cu aşteptarea şi necazurile de acum. Socoteala unora, că vor flă-
mânzi pe nemţi, s-a dovedit deşartă.
Deocamdată e vrednic de luat aminte ce îngăduie cei încăieraţi. Văzând că
pierd Varşovia, ruşii au făgăduit că, după război, vor înfiinţa din nou vechea
ţară a Poloniei, lăsând-o cu legile ei, dar tot sub ascultarea ţarului. Asta seamă-
nă cu vorba ceea: după ce vezi că ţi-a căzut căciula în baltă şi n-o mai poţi
scoate, zici: hai să fie de sufletul tatii. Se vorbeşte că şi germanii au de gând să
dea libertate Poloniei, dar până acum nu vedem niciun semn.
Se adevereşte adică şi în războiul acesta că cei puternici sunt totdeauna
hapsâni cu cei mici. Germanii au pus mâna pe Belgia, fiindcă le-a trebuit să
lovească pe Franţa. Englezii şi francezii au pus mâna pe Mitilene, fiindcă le-a
trebuit să lovească pe turci. Ruşii puseseră mâna pe Galiţia şi făcuseră din ea
,,Rusia roşie”, iar acum fiind bătuţi, făgăduiesc să dea Poloniei neatârnarea!
Cum le merg treburile, aşa li se schimbă cugetul. Când dau de strâmtoare,
se îmblânzesc toţi, când le vine apa la moară, încep iarăşi a bate din pinteni,
cum fac acum ungurii.
De aceea, noi spunem cui vrea să audă, tot vorba veche! Românii n-au ni-
ciun prieten. Să ne încredem numai în Dumnezeu, în puterea şi în chibzuinţa
noastră, iar cei care ne descântă cu prietenie pentru unii sau pentru alţii, aceia
să ne dea dovada prieteniei.
52). Un singur gând, dar multe socoteli, [ed.], anul I, nr. 48, 9 aug. 1915,
p. 1. Un capăt trebuie să aibă toate. Trebuie să se sfârşească odată şi războiul.
Cu ce ne vom alege noi? Singurul nostru gând e să ne ridicăm ca neam cât
se va putea mai mult. Am suferit destul, am ajutat destul pe alţii: pe greci, pe
bulgari, chiar şi pe unguri şi pe poloni, căci am stat în calea turcilor, înainte de
a da puhoiul şi peste ei.
52
Acum vrem să ne ajutăm şi pe noi. Sunt trei drumuri deschise: să stăm deo-
parte, să mergem cu ruşii sau să ne alăturăm Austro-Germaniei. Calea nepăr-
tinirii putem s-o ţinem până la nesfârşit, căci nu ne va bate nimeni ca să ne ba-
tem, dar, de bună seamă, nu aceasta va fi hotărârea cea din urmă, ci va trebui să
intrăm în tovărăşie ori cu unul, ori cu altul.
Pentru a merge în plin trebuie, din capul locului, să fim cu sufletul uşurat
măcar dintr-o parte, adică din partea tovarăşului. În loc de a mai târgui, cum
fac unii, pielea lupului din pădure, se cuvine să vorbim cu vulpea de lângă ograda
noastră. Adică dacă ar fi vorba să mergem cu ruşii, să ne dovedească tovarăşul
nostru, că România nu-i stă ca un ghimpe în ochi şi să ne dea pământul pe care
ni l-a luat acum 100 de ani, apoi să ne dea chezăşie că ne vom putea întinde
prin război până la marginea de apus a neamului nostru.
De asemenea, dacă ar fi vorba să mergem împotriva ruşilor, cel de la apus
să ne dea mai întâi dreptul nostru, adică să ridice robia de pe pământul nea-
mului românesc de peste munţi. Cu învoiala asta, adică poporul român, adunat
sub arme, ar pleca la luptă cu inima uşoară.
Se cheamă că chiar de la începutul războiului, ne-am împlini jumătate din
gândul nostru, rămânând să dobândim şi cealaltă jumătate cu jertfa sângelui
românesc. Asta ni s-a părut socoteala cea mai nimerită încă de la începutul răz-
boiului şi tot aşa credem şi azi.
Aşadar, un singur gând trebuie să avem: să împlinim dorinţa cea veche a
părinţilor noştri, dar dacă avem un singur scop, guvernul e dator să facă mai
multe socoteli…
Planul unora să intrăm în război numai pentru ,,pielea lupului din pădure”,
ar fi o cumplită greşeală. [Ns.]
53). Războiul, [ed.], anul I, nr. 49, 16 aug. 1915, p. 1. Cetăţile ruseşti cad
una după alta în mâinile germanilor. Cetăţile franceze rămân neclintite de aproape
11 luni de zile.
Ce urmează de aici? La apus ar fi mare minune să se mai poată urni din loc
unul sau altul. Ar trebui o jertfă de milioane de oameni. Francezii n-au de unde,
englezii nici atât, iar germanii, nu ne închipuim ce-ar mai putea face, ca să răz-
bească prin atâtea rânduri de şanţuri.
Rămâne, aşadar, să vedem ce se va alege spre răsărit. Ruşii s-au dovedit
slabi, fără ofiţeri, fără muniţie, dar ţara lor e mare. Socotim apoi că nici ger-
manii nu vor înainta peste Brest-Litowsk.
Şi atunci se poate să se întoarcă oştirile germane spre sârbi şi italieni. Dacă
cumva ar izbuti aici, ar putea să urnească din loc pe bulgari şi pe greci.
Deocamdată lucrurile stau aşa: e aproape sigur că războiul va ţine şi la iar-
nă. Nimeni nu se va da bătut, câtă vreme mai are oşti îndărăt şi cât timp îi mai
pot sări şi alţii în ajutor.
53
La noi, cei ce cred că ar trebui să luăm partea ruşilor, şi-au amânat toate
planurile. Chiar un francez, în foaia ,,Journal”, zice: ,,Nimeni nu ar fi nebun,
încât să arunce în prăpastie o armată mică de 400.000 de oameni, adică armata
română, în ceasul acesta, când puternicele (!) armate ruseşti sunt nevoite să se
întocmească iarăşi”.
Când franţuzul singur spune că ar trebui să fim nebuni, rămâne să cugete
fiecare cum îl povăţuieşte mintea. Dimpotrivă, cei care fac socoteala că noi tre-
buie să pornim peste Prut, cred că acum e vremea să ne dobândim Basarabia.
Cum va ieşi lucrul acesta se va vedea.
S-ar părea însă, cum am zis şi altădată, să se facă pace pe neaşteptate, dacă
unul din tovarăşi îşi găseşte socotelile.
Atunci va fi vai de aceia care, stând cu mâinile în sân, n-au avut măcar
înţelepciunea de a fi cu adevărat nepărtinitori, şi au batjocorit ţigăneşte pe cei
încăieraţi la luptă.
Atunci s-ar putea ca ţara noastră să plătească smintenia ţiganilor, care au
socotit că războiul se face cu înjurături.
54). Vasile Alecsandri, [ed.], anul I, nr. 50, 23 aug. 1915, p. 1. Iubiţi ceti-
tori, când veţi primi numărul acesta, ţara întreagă va fi împrejurul mormântului
de la Mirceşti (Roman), unde stau îngropate osemintele lui Vasile Alecsandri.
Vom prăznui astfel cu toţii, împlinirea a 25 de ani de când marele om a închis
ochii.
Dar îndeosebi, poporul muncitor se cade să-l cinstească pe Alecsandri, căci
serbarea [comemorarea n. e.] lui e însăşi slăvirea plugarilor şi a tuturor celor ce
trudesc lipiţi de pământul acestei ţări.
Pentru ce? Mai întâi aflaţi că acum 50-60 de ani, limba românească era în
mare cumpănă. Ziseră dascălii greci că e limbă proastă, că învăţăturile mai
înalte nu se pot spune pe româneşte! Destulă ocară era asta pentru noi, românii,
că adică, limba noastră e oloagă, bună numai ca să spui când ţi-e foame, când
ţi-e sete şi de-al de astea… Dar şi mai mare păcat era altul. Începuseră chiar o
seamă de români a se uita la limba lor ca la ceva de rând şi în dorinţa lor de
sluji neamul, se apucaseră bieţii de ei să ne îndrepte graiul!!
Unii o dau pe latineşte, alţii pe italieneşte, alţii pe franţuzeşte, iar în treburi-
le cârmuirii o dau pe ruseşte. Ajunseseră scrântiţi cu totul. Când îi auzea popo-
rul nostru vorbind, i se părea că aude o limbă păsărească: ,,Acsafna cu duioşie,
te rog mult a m-asculta,/ Să nu faci schepsis, tertipuri, nerozii che ta lipa”.
Apoi: năciune, sorbiţione, francesesce, bella… şi alte năzbâtii, de sta omul
în loc şi se crucea, auzind atâtea boscorodeli.
Atunci s-a ridicat Vasile Alecsandri şi Costache Negruţ - boieri care trăiau
la ţară -, împreună cu Titu Maiorescu şi alţi oameni aşezaţi la minte, şi-au zis:
Staţi! Limba unui neam nu e ca o haină pe care să o croieşti şi să o răscro-
ieşti azi într-un fel, mâine în altul sau să o lepezi ca pe o buleandră veche.
54
Limba e un lucru sfânt, e moştenire lăsată din părinţi şi strămoşi, e cuvântul

auzit la biserică, cuvântul de la moarte - când ne luăm rămas bun de la cei care
se duc, cuvântul de la naştere când se adaugă binecuvântarea casei, e graiul
bucuriilor şi întristărilor care pătrund inima. Limba e însuşi sufletul omului.
Nu e român de treabă, acela care îngână pe părinţii lui şi începe a se sluţi,
întrebuinţând vorbe străine.
Vorbiţi deci cum vorbeşte poporul, zicea Alecsandri, căci cel de lângă ţărâ-
nă, acela e cu adevărat, omul ţării şi păstrătorul obiceiurilor di străbuni.
Şi-a biruit judecata cea dreaptă a acestor cărturari sănătoşi la minte, iar azi,
vede oricine, putem căpăta în limba noastră toate învăţăturile pământului. Aca-
demia, adunarea oamenilor care se zic mai cu învăţătură în tot neamul româ-
nesc, ia ca pildă neamul ciobanilor, care păzesc oile pe munţi, al plugarilor care
răstoarnă brazda, al pescarilor care mânuiesc lopeţile şi al tuturor muncitorilor
adevăraţi ai poporului nostru…
Dar Alecsandri a făcut şi mai mult pentru poporul românesc. Stând mereu
de vorbă cu plugarii, cu Udrea, un baci de pe Ceahlău şi cu ciobani din alţi
munţi, a ascultat cântecele lor şi-a rămas minunat câtă înţelepciune e în vorba
românului şi câtă frumuseţe şi jale e în doinele lui. ,,Când aud doina, îmi pare
că aud Moldova plângând, zicea Alecsandri”.
Şi fiind el înzestrat din naştere cu darul de a întocmi cântece, s-a apucat de
a cules doinele, cântecele bătrâneşti şi tot ce i s-a părut mai de seamă, din gura
celor care ştiau cântări vechi… Le-a tipărit apoi să le ştie toată lumea. Şi a
închinat cartea aceea chiar Doamnei Elena, soţia fericitului întru pomenire,
Cuza Vodă. A ridicat cuvântul poporului până la tronul domnilor.
Ar fi fost destul atât, pentru ca toţi cei cu evlavie să pomenim numele lui,
dar nu s-a mulţumit cu atâta. Din dragostea lui de neam, Alecsandri s-a strădu-
it, călătorind peste mări şi peste ţări, să ajute unirea Moldovei cu Muntenia -
cum se zicea pe atunci, iar când a apucat să vadă Ostaşii noştri, trecând Du-
nărea şi biruind pe turci, a socotit că i se deschideau cerurile să-l primească de
viu. Atunci din prisosul bucuriei, a întocmit cântece noi, spre slava căciularilor
de la Vaslui, de la Bicaz şi din alte ţinuturi care se purtaseră cu mare vitejie în
războiul pentru neatârnarea ţării.
Dar, iubiţi cititori, ar trebui să scriu o carte întreagă, ca să pot arăta cu de-
amănuntul, ce a făcut pentru noi Vasile Alecsandri.
De aceea, fiindcă viaţa lui a fost închinată spre slava plugarilor şi a tuturor
celor lipiţi de pământul ţării, faceţi azi toţi în toate bisericile măcar o cruce
pentru sufletul lui şi ziceţi-i împreună cu noi, cei de la Dumineca Poporului:
Dumnezeu să-l odihnească cu drepţii, căci a fost ca un părinte bun şi drept al
poporului românesc. I-a cinstit limba, i-a înţeles sufletul şi l-a iubit ca pe sine
însuşi. [Ns.]
55
55). Ce vom zice în ziua aceea?, [ed.], anul I, nr. 51, 30 aug. 1915, p. 1.
Acum nu mai e mult până departe. Ursul joacă în vecini. Într-un fel sau în altul,
ne vine şi nouă rândul.
Cu cea mai cinstită nepărtinire, am arătat ce credeam despre cei încăieraţi
la război. Şi ne-a fost uşor să fim nepărtinitori, căci cei care scriem la Dumine-
ca Poporului, suntem cu toţii la un gând, ne dăm adică seama, că ţara noastră
n-are niciun prieten, iar toţi vecinii ne poartă sâmbetele.
De aceea, în ziua în care se va hotărî în ce parte pornim, vom uita toate
deosebirile mărunte dintre noi. Cel care va sta împotriva armatei noastre, acela
va fi duşmanul, nu altul. Şi din adâncul cugetului vom zice atunci povăţuitori-
lor ţării: Oameni sunteţi şi aţi putut greşi, dar în faţa primejdiei care ameninţă
pământul şi neamul românesc, nu ne putem închipui că n-aţi pus toată inima şi
tot cugetul vostru, ca să ajungem la izbândă.
Nu ne putem apoi închipui că aţi căzut în nătângia şi sminteala acelora care
zic să mergem numaidecât cu cutare, chiar dacă am fi bătuţi.
Din contra, credem că veţi duce ţara la biruinţă!
De aceea noi din toate puterile şi cu toate jertfele, vă urmăm. De vom ieşi
în plin, în veci să fie binecuvântat ceasul hotărârii voastre şi în veci vă vom lă-
uda că aţi chibzuit bine, de la care duşman să scoatem mai întâi dreptatea ţării
noastre.
Iar dacă veţi greşi cu cuget curat, vă vor judeca urmaşii şi vor da hotărârea
lor cea mai dreaptă.
Dacă însă între voi s-a amestecat cumva şi vreun proclet, care în ceasul în
care România va fi între moarte şi viaţă, el se va gândi şi atunci la sine şi va
împinge ţara după interesele sale, nu după ale neamului sau se va gândi la
slăbiciunile sale pentru alte neamuri streine de al nostru, acela blestemat să fie
în vecii vecilor.
Vom merge până la capăt sub steagul sfânt al ţării, dar sângele nostru să ca-
dă asupra capului acelui ticălos şi urgisită să fie pomenirea lui de toţi câţi vor
trăi de aici înainte pe pământul românesc. Amin!
56). Încheierea anului, [ed.], anul I, nr. 52, 6 sept. 1915, p. 1. Cu numărul
de azi, Dumineca Poporului a împlinit un an. Cât preţuieşte foaia acesta nu ni
se cade nouă să spunem, dar mulţi dintre cititorii noştri au păstrat toate nume-
rele, iar cei care s-au abonat mai târziu, ne-au cerut şi numerele din trecut, ceea
ce dovedeşte că n-am scris în zadar.
Şi fiindcă aici nu e numai munca unui om, ci a multora, din multe părţi ale
ţării, datori suntem acum să ne aducem aminte de toţi.
Drept aceea, mulţumim mai întâi vrednicilor noştri tovarăşi de osteneală: a-
gronomi, învăţători, medici, preoţi, plugari, profesori, avocaţi şi tuturor acelora
care măcar în fiecare duminică s-au gândit şi la nevoile poporului.
56
Mulţumim apoi oamenilor inimoşi care a trimis Dumineca în colibele sate-

lor şi pe la marginea oraşelor unde pătrundeau numai cărţi necinstite şi gazete
de gâlceavă. Mulţumim, în sfârşit, şi acelora care, neputând mai mult, au dăruit
măcar învăţăturile Duminecii.
Plugarului care a spus vecinilor săi cum să facă o arătură mai bună ori cum
să lecuiască o vită, îi mulţumim!
Gospodinei care a spus alteia cum se seamănă legumele şi cum se păstrează
pentru iarnă sau a dat cuiva seminţele trimise de noi, îi mulţumim!
Proprietarului care şi-a luat îndemn să dea cărţi ori haine copiilor de la
şcoală ori a dăruit pomi şi vite sătenilor, îi mulţumim.
Mulţumim şi dregătorilor, atât mireni, cât şi clerici care au ascultat plân-
gerile tipărite în Dumineca şi au luat măsuri de îndreptare.
Ştim că lumea nu se va îndrepta de azi pe mâine. Suntem încredinţaţi că ar
trebui o viaţă de om, ca să mai stârpim din cele rele obiceiuri moştenite de la
greci, turci şi alte lifte care au bântuit atâta vreme neamul românesc. Ştim că,
mai ales după război, vom avea grozav de mult de muncit.
Dar dacă am putut croi măcar cât decât o îndrumare spre Adevăr şi Drep-
tate, socotim că munca anului acesta n-a fost deşartă. Şi de aceea, ca omul care
se uită la popas îndărăt, şi-apoi măsoară şi drumul înainte, noi toţi cei de la Du-
mineca Poporului mulţumim din inimă tuturor tovarăşilor de luptă şi le dorim
tuturor, tineri şi bătrâni, să ajungă în toamna viitoare la capătul unui an mare,
într-o Românie cât se va putea mai mare. Amin! (Ns.)
57). Ziua Crucii, [ed.], anul II, nr. 1, 13 sept. 1915, p. 1. La 14 septembrie
1914, a ieşit la lumină foaia noastră. Am pornit la drum în Ziua Crucii şi, iată,
am ajuns cu bine la capătul unui an.
Cuvine-se dar să tâlcuim între noi şi înţelesul acestui semn cu care creştinul
îşi începe faptele mai de seamă ale vieţii.
Ce e crucea? Mare lucru e azi, dar ticălos lucru a fost odinioară! În vremea
veche când oamenii erau mai aspri la suflet, cei vinovaţi erau osândiţi la moarte
prin chinuri, iar cazna tâlharilor de rând era răstignirea pe cruce. Adică, pe lân-
gă durerea de a muri cu palmele străpunse de cuie şi cu fluierele picioarelor
zdrobite, mai era în pedeapsa aceasta şi un semn de batjocură…
A venit însă vremea ca pe un deal de lângă Ierusalim să fie răstignit şi Isus
din Nazaret, pe care tot poporul îl iubea şi-l slăvea ca pe un Mântuitor, pentru
nemăsurata lui dragoste de oameni…
Din ziua aceea, crucea a devenit steagul tuturor celor ce suferă şi de nouă-
sprezece veacuri, semnul crucii s-a întins apoi peste mări şi peste ţări, îmblân-
zind sufletele şi înălţându-le prin pilda dată de cel răstignit.
Suirea Mântuitorului pe cruce a răscumpărat păcatul tuturor semeţilor din
aceste vremuri. Cei de sus se socoteau pe atunci ca oameni coborâţi cu hâr-
zobul din cer. Unii credeau chiar că se trăgeau din zei şi din zeiţe şi priveau la
57
cei de jos tocmai ca al vitele de lucru. Bogaţii aveau mii şi mii de robi pe care
îi supuneau la toate muncile, ba uneori îi şi tăiau, spre a-i arunca în iazuri drept
hrană peştilor şi racilor.
Isus dimpotrivă, cu toate că se trăgea din neamul regesc al lui David. Cât a
trăit, şi-a întors ochii cu adâncă iubire către popor. Se întovărăşise cu munci-
tori, pescari, plugari şi alţi oameni care ştiu greutăţile vieţii, dovedind prin a-
ceasta boierilor din acele vremuri că în faţa vieţii una suntem toţi. Suntem oa-
meni şi un sânge e în toate părţile unui neam, după cum un suc pătrunde toate
ramurile unui copac. Dar mai ales a voit să dovedească tuturor că una suntem
în faţa morţii şi de aceea a primit El, cel ieşit din neamul regilor, să moară pe
cruce între nişte oameni de rând.
Astfel, crucea, de atunci şi până azi, a ajuns semnul înfrăţirii între toţi cei
care îşi ridică sufletul spre învăţătura lui Isus.
Cu acest gând de înfrăţire, am scos şi noi Dumineca Poporului. Văzând că
izbucneşte războiul, ne-am zis: măcar acolo trebuie să ne simţim una, dacă n-
am avut înţelepciunea să vedem mai din vreme că suntem aşa de legaţi unii de
alţii, încât orice păcat al unuia e o pagubă pentru toţi cei care trăiesc în aceeaşi
ţară cu el, după cum orice ispravă cinstită a unuia, vrând-nevrând, e de folos
pentru toţi cei dimprejurul lui.
De aceea, de la general până la soldat, trebuie să fim în faţa primejdiei de
azi ca un singur trup cu un singur suflet.
Apoi de la moşier până la pălmaş, una va trebui să ne simţim mâine, când
înaintea noastră se vor ridica greutăţi înmiit mai mari, decât toate cele din tre-
cut. Cu acest gând de înfrăţire prin adevăr şi dreptate, faţă de toţi, am început
Dumineca Poporului.
Cine simte în sine un pic de suflet, să ia crucea şi să ne urmeze. [Ns.]
58). Concentrările, [ed.], anul II, nr. 2, 20 sept. 1915, p. 1. S-a împlinit
anul de când o ducem tot în concentrări. Oameni ieşiţi din oaste de zece-cinci-
sprezece ani, au fost chemaţi de mai multe ori la regiment. Unii stau în acelaşi
rând cu feciorii lor…
De aceea, pe ici pe acolo, se aud şi vorbe de cârtire: ba că muncile rămân
nefăcute, ba că de-ar începe mai bine războiul decât aşa…, şi câte altele…
E datoria noastră de oameni ieşiţi dintre plugari şi cu gândul mereu spre
poporul muncitor, să spunem făţiş cârtitorilor că n-au dreptate.
Mai întâi, necazul n-a fost numai pentru unii, ci pentru toţi: doctori, ingi-
neri, profesori, moşieri, fabricanţi, negustori…, bogaţi şi săraci, toţi au fost
chemaţi la datorie. Soldaţii au făcut cu rândul câte 20 de zile ori câte lună, pe
când doctorii inginerii şi mulţi alţii au stat şi stau de luni de zile în cazarmă,
lăsând acasă baltă lucrurile lor. Unii ai părăsit tot avutul pe mâini streine, alţii
sunt îndatoraţi şi dau din colţ în colţ, să-şi plătească datoriile, dar n-au vreme
nici măcar să caute un ban de împrumut.
58
Aşadar, nevoile au fost pentru toţi. Greşeala cea mare e numai în capul ce-
lor care nu se uită împrejur, să vadă cum le-a mers altora. Sârbii sunt de 3 ani
de zile în război. Fraţii noştri din Bucovina au văzut ţara lor pustiită de vreo 4-
5 ori de ruşi. Cei din Basarabia, Ardeal, Banat, poartă de 14 luni, puşca pe u-
măr şi au murit cu zecile de mii pe toate câmpurile de război, iar noi ne bur-
zuluim că am fost chemaţi câte 20 de zile să dormim în cazarmă, să mâncăm la
vreme şi să vedem ţara ocrotită de focul dimprejur.
E în adevăr şi păcat şi smintenie să judece cineva aşa. Cu nătângia noastră
supărăm şi pe Dumnezeu. Parcă ne cerem singuri pedeapsă asupra capului.
De aceea, acum când focul se înteţeşte şi mai mult - bulgarii au chemat sub
arme toţi bărbaţii de la 20 la 55 de ani.
Se cade să ne băgăm minţile în cap şi să pricepem că: Cei mai puţin încer-
caţi de război am fost noi, până acum şi se cuvine, deci, să fim mai gata decât
orişicare, când va fi vorba să le dăm toate pe una. Să mulţumim lui Dumnezeu
pentru trecut şi să-l rugăm pentru ziua de mâine care nu se ştie cum va fi… [Ns.]
59). O mare cinste, [ed.], anul II, nr. 3, 27 sept. 1915, p. 1. Începând anul al
doilea al Duminecii Poporului, vedem că din toate colţurile ţării, scrisorile se
ţin lanţ, căci foarte mulţi au păstrat foaia noastră, iar acum ne cer să le trimitem
numerele care, din întâmplare, le lipsesc.
Ce înseamnă asta? De obicei, gazeta o ţii în mână, apoi o arunci la gunoi
sau înfăşori în ea lucruri de-ale gospodăriei. Ajunge, adică, o hârtie, care ar fi
mai de preţ, dacă ar fi albă, curată, netipărită.
Nu tot aşa s-a întâmplat cu Dumineca Poporului. Număr cu număr, cititorii
noştri au păstrat-o, iar acum o coase fiecare în chip de carte…
Sta e pentru noi cinstea cea mai mare, pe care puteau să ne-o arate prietenii
noştri, muncitorii din sate şi din oraşe. Avem astfel, dovada pipăită că scrisul
Duminecii n-a fost zadarnic, ci a fost o vorbă cinstită către oameni cinstiţi.
Le-am spus tuturor de la început că foaia ceasta a ieşit să lupte pentru drep-
tate şi adevăr, fără să ne uităm cine se supără sau se bucură şi ziceam cititorilor
noştri: când veţi simţi că ne gândim să facem parale din gologanul vostru ori să
vă cerem votul din patru în patru ani, cum vi-l cer cei încăieraţi în certurile de partid
sau să mulţumim deşertăciunile noastre, aruncaţi foaia din mână ca pe ceva necurat.
Împrejurarea că Dumineca n-a fost zvârlită, ci păstrată, e o chezăşie că între
sufletul nostru şi al cititorilor noştri e o deplină înţelegere. Ce am gândit am izbândit.
După cum creştinul pune în fiecare sărbătoare o candelă înaintea icoanei şi
cată să-şi limpezească sufletul, ridicându-şi cugetul la cele veşnice, de aseme-
nea, şi noi voiam să aprindem o candelă cât de mică, dar cu untdelemn curat în
casa muncitorului, spre a-i ridica curajul, şi în casa moşierului şi a bogătaşului,
spre a-l face să privească în jos spre poporul muncitor, iar străduinţa noastră
n-a rămas deşartă.
59
Cetitorii au văzut că unele rele au fost îndreptate îndată ce am avut dovezi

şi au simţit că nu ne-am gândit să luăm ci să dăm. Astfel, cuvântul nostru a fost
păstrat, aşa că Dumineca nu e gazetă, ci la sfârşitul anului rămâne în casa
gospodarului, pentru învăţătura sa şi a copiilor săi.
Mulţumim din suflet tuturor celor ce se simt una cu noi în lupta pentru ridi-
carea poporului. Păstrarea Duminecii e cea mai mare cinste pe care cetitorii o
puteau aduce acestei foi şi e un semn că poporul român, ca şi alte popoare mai
vechi şi mai luminate, începe a face din ziua duminecii o zi a Domnului, începe
a citi lucruri mai curate decât cele cuprinse în gazetele de speculă.
Dea Dumnezeu ca la sfârşitul anului al doilea, să fim de zece ori mai mulţi
în acelaşi cuget şi, având alte hotare mai bune decât cele de azi, să pornim toţi
la lupta cea mare a ridicării întregului neam românesc.
60). Moartea regelui Carol, [ed.], anul II, nr. 4, 4 oct. 1915, p. 1. (La ser-
barea [comemorarea n. e.] de un an a morţii regelui Carol I, directorul nostru a pu-
blicat acest articol pe care îl tipărim şi în dumineca, având gândul îndeosebi la căr-
turarii satului).
S-a împlinit un an de la moartea celui dintâi rege al României. Istoria n-a
găsit şi poate nu va găsi multă vreme ,,cuvântul care să exprime adevărul”,
asupra vieţii întemeietorului dinastiei noastre. Căci dacă trebuie multe daruri
ale cerului ca să fii un adevărat suveran, trebuie, de asemenea, un suflet în ade-
văr superior şi o mare cunoştinţă a faptelor pentru a vorbi cu nepărtinire despre
cei ce stau în mijlocul vieţii publice a naţiunilor.
Totuşi sunt unele însuşiri ale răposatului rege, în faţa cărora chiar şi cei mai
înverşunaţi adversari au trebuit să se închine.
Mai întâi, exactitatea - politeţea regilor -, el a practicat-o într-o măsură uni-
că. În ţara în care atâţia răstoarnă rânduiala orelor, ceasornicul regelui Carol I
n-a rămas niciodată în urmă. Şi când primea, şi când era primit, punctualitatea
era regulă. Când a venit în ţară, nici chiar militarii n-aveau noţiunea exactă a
timpului ca element indispensabil al ordinii. Pe câmpul de la Cotroceni, ajun-
gea întâi domnitorul, iar unii ofiţeri ajungeau abia în urma lui.
Azi, cel puţin în armată, exactitatea e ceva de la sine înţeles.
În al doilea rând, Carol I a fost o pildă de cumpătare şi economie. Risipa
banului pentru lux şi alte deşertăciuni ale vieţii, i se părea cea mai mare ab-
surditate. Sobru ca un înţelept. El n-a îngăduit împrejurul său nimic din ceea ce
se cheamă desfătare lumească, începând cu casa destul de modestă din colţul
palatului (păstrată aşa fiindcă sub acoperişul ei trăiseră câţiva domni pămân-
teni) şi până la haină şi masa sa regală, întemeietorul dinastiei a dat pilda unui
cumpăt aproape neînţeles într-o societate în care fastul a ruinat cea mai mare
parte din vechile averi ale ţării. Obişnuiţi cum eram cu pompa orientală, dacă
curtea ar fi dat avânt cheltuielilor, ruina ar fi ajuns aproape o regulă.
60
A treia însuşire caracteristică a defunctului rege a fost un adânc sentiment

de onoare, începând cu viaţa sa privată şi sfârşind cu relaţiile internaţionale pe
care atâţia le mânuiesc cu cel mai desăvârşit cinism. Dacă în cercul îngust al
gospodăriei, apucăturile sale aduceau aminte soliditatea vechii burghezii din
Apus, unde economia se împacă cu mari cheltuieli pentru plăcerea superioară a
artei, iar casa era ca o biserică, în ce priveşte simţul obligaţiilor publice, prinţul
de Hohenzollern din ziua sosirii în România şi până la Consiliul de Coroană a
avut neclintit înaintea ochilor modelul regalităţii prusiene: Ein Wort, Ein Mann
- Un om, un Cuvânt. De aceea, între toţi suveranii Europei de azi, bătrânul rege
de la gurile Dunării rămăsese în chestiile de onoare politică ca un gentilom de
modă veche - ,,credincios până la moarte”.
Depeşa care-l chemase peste Dunăre la 1877, se fixase ca un punct negru în
faţa vieţii Sale, iar pierderea Basarabiei a fost un junghi pe veci nelecuit.
Astfel, fără a mai pomeni alte însuşiri ale răposatului suveran, avem impre-
sia că biograful va găsi în analele domniei Lui destule documente pentru a do-
vedi urmaşilor, năzuinţa Sa de a fi un real educator al poporului românesc.
Viaţa lui Carol I, peste a cărei copilărie vegheaseră nişte părinţi cu înalt
simţ etic şi un cleric, ajuns mai târziu arhiepiscop, are, credem, toate elemen-
tele spre a fi povestită nu numai cu pietate, dar şi cu adevăr, în felul ,,vieţilor
ilustre” ale bătrânului Plutarch. Mai ales că nu i-a lipsit acestei vieţi nici nota
tragică. Venerabilul rege a murit tocmai când un cataclism, fără precedent, în-
cepe o nouă fază în istoria Europei. Moartea a scăpat de un caz de conştiinţă pe
omul deprins a-şi ţine totdeauna cuvântul.
………………………………………………………………………..
Şi cum se întâmplă cu vieţile frumoase, sfârşitul le înfrumuseţează încă. În
clipa dispariţiei suveranului, s-a înălţat îndată înaintea noastră, icoana blândă a
omului şi a creştinului: ,,Iert acelora care au scris şi au vorbit contra mea,
căutând a mă calomnia sau a arunca îndoieli asupra bunelor mele intenţiuni.
Trimiţând tuturor o ultimă salutare de dragoste, rog ca şi generaţiile viitoare
să-şi amintească din când în când, de acela care s-a închinat cu tot sufletul
iubitului său popor”.
Creştinul ierta, iar regele prevedea, hotărând până în amănunte, ceea ce tre-
buia să se facă din daniile sale pentru binele cel de obşte al ţării. Până şi în ale-
gerea locului de veşnică odihnă, se vede un gând de educaţie politică: întărirea
în cugetul poporului român a legăturilor dintre prezent şi măreţia trecutului său.
Azi în preajma mormântului de la Curtea de Argeş, veghează o regină cer-
nită ca o călugăriţă. De veacuri n-am mai văzut soţii de domn în chiliile mănăs-
tirilor. Gândul se întoarce înapoi spre Teofana, jelind între zidurile Coziei, pe
cel ucis la Turda.
61
De aceea aniversarea [comemorarea] morţii celui dintâi rege, departe de a fi

un prilej de forme deşarte ale oficialităţii, e un moment de adevărată reculegere
sufletească pentru orice român, care se gândeşte acum la viitorul Statului.
Cei care au văzut la lumina tristă a acestui an scăderile atâtor oameni po-
litici cu care a trebuit să lucreze regele Carol I, preţuim şi mai mult însuşirile
Sale pozitive şi recunoaştem că i-ar fi trebuit puteri supraomeneşti, pentru a bi-
rui atâtea păcate latente ale mediului nostru politic.
De aceea, din inimă îi zicem după obiceiul pământ ului: fie-i ţărâna uşoară
celui care s-a dus dintre noi! Iar dacă cele de dincolo de zarea vieţii se mai lea-
gă cu cele de aici, facă cerul ca măcar în clipa din urmă, cugetarea defunctului
rege să ne orienteze cugetul spre a fi vrednici de speranţele pe care El le punea
în viitorul poporului românesc.
Şi fie ca la aniversarea [comemorarea] viitoare a înmormântării Sale, stea-
gurile care l-au însoţit anul trecut la locaşul de veci, să se întoarcă biruitoare
spre a fâlfâi încă o dată în preajma mormântului lui Carol I şi a-i spune:
Rege mâhnit, rănile ţării au fost vindecate!
Odihneşte de acum în pace!
S. Mehedinţi, Profesor universitar,
Membru al Academiei Române
61). Jertfe, [ed.], anul II, nr. 5, 11 oct. 1915, p. 1.
Zic unii: România trebuie să jertfească şi ea…
Unora ca acelora, le putem spune vorba Evangheliei: iartă-le, Doamne, că
nu ştiu ce grăiesc. Adevărul e că, de când suntem noi pe faţa pământului, nicio-
dată n-am adus jertfe mai grele decât cele de azi.
Mai întâi jertfa sângelui. Dacă am sta să socotim miile morţilor noştri din
Basarabia, Bucovina, Maramureş, Ardeal, Ţara Crişurilor, Banat şi Craina, de
bună seamă, ajungem la 300.000, semănaţi pe toate câmpurile de luptă din Ru-
sia până în Belgia, Serbia şi Italia. Prizonierii noştri rătăcesc unii prin pădurile
Siberiei, alţii suferă în lagărele franceze, aşteptând milă ca cerşetorii.
Alături de risipa sângelui, trebuie să socotim apoi şi ruina pământului şi a
averilor. Ţăranii bucovineni care aveau gospodării de boieri, azi n-au după ce
bea apă. În Maramureş, focul şi spânzurătorile ştiu ce s-a ales de satele ro-
mâneşti. Ardealul se zbate în ghearele foametei, iar românii din Banat şi Crai-
na, nici nu ştiu pe ce lume sunt.
Şi chiar aici în ţară, jertfa a fost peste puterile noastre. Din anul trecut, am
rămas datori cu 97 de milioane. Până în aprilie viitor se vor aduna încă 100 sau
150 de milioane. Adaugă apoi 800 de milioane cheltuite pentru armată şi alte
pregătiri. Iată miliardul gata în doi ani.
De unde să plătim atât amar de bănet?!
Vom fi deci multă vreme într-o strâmtoare nemaipomenită. Am jertfit, deci,
cu prisosinţă, sânge românesc şi avere românească. Se înţelege, suntem gata să
62
mai jertfim încă… Căci la sfârşitul războiului, trebuie să ieşim nu numai cu fa-
ţa curată, dar şi cu paguba întoarsă. Altfel va fi vai şi amar de o Românie sără-
cită între duşmani cu hotarele sporit.
Cât despre streinii şi înstreinaţii care zic că România n-a adus jertfe, aceia
au, pesemne, orbul găinilor. [Ns.]
62). Cuvintele regelui, anul II, nr. 5, 11 oct. 1915, p. 1. Am spus altădată
cititorilor Duminecii Poporului ce vorbe frumoase au ieşit în astă iarnă din gura
regelui nostru: ,,Să trecem cu bine peste greutatea zilei de azi, apoi să începem
o vreme de energie dreaptă”…
Asta înseamnă că cel pus în capul ţării are de gând să ducă gospodăria
statului cu ,,străşnicie şi dreptate”.
Mari cuvinte, căci fără străşnicie nu faci nimic, iar străşnicie fără dreptate
nu se poate. Aşa-i făcut omul, aşteaptă poruncile cele mai grele şi primeşte
chiar pedepsele cele mai aspre , numai să fie drepte.
Fie într-un ceas bun cuvintele regelui, căci acum, mai mult decât orişicând,
e nevoie de o mână tare asupra tuturor… Dar şi în alte împrejurări, noul rege a
dovedit că e un cap care gândeşte cu înţelepciune, un bărbat care nu se ascunde
după deget. S-a văzut aceasta, bunăoară, şi din felul cum a vorbit zilele trecute
către prinţul Carol, când a împlinit 22 de ani.
,,Timpuri grele de furtună au însoţit ajungerea Ta la vârsta de azi şi în
inima Ta caldă pentru ţară au lăsat întipăriri adânci. Cu cât e cineva pus mai
sus, cu atât mai mult trebuie a căuta să fie vrednic de mărirea în care soarta l-a
chemat. Nu uita niciodată că un rege trebuie să fie întâiul servitor al statului”.
Cuvintele acestea vor răsuna până departe în toate colţurile ţării. Pe cât de
urât e omul ţanţoş, acre crede că el le ştie pe toate şi le poate pe toate, pe atât
de vrednic de încredere e cel care se smereşte, fiind gata să întrebe şi pe alţii
despre oameni şi faptele lor, ca să poată afla cine e cinstit şi cine e mişel, ce e
drept şi ce e nedrept.
Noi, cei lipiţi de soarta poporului, suntem adânc mişcaţi de vorbele regelui.
Urăm Suveranului şi tânărului Prinţ, să-L vedem în curând, biruitori asupra
tuturor potrivnicilor ţării, ducând neamul nostru cu ,,străşnicie dreaptă” la
îndeplinirea visului de veacuri. [Ns.]
63). O pildă, [ed.], anul II, nr. 6, 18 oct. 1915, p. 1. Citim în gazete că
Alexandru Iliescu a dat o casă din Slatina ca să locuiască în ea 50 de copii de
săteni, pentru a învăţa la gimnaziu pe socoteala sa.
Fapta aceasta e vrednică de toată lauda şi e o mare pildă pentru toţi
bogătaşii ţării, căci mulţi au averi cu nemiluita. Cât trăiesc le mănâncă ei cu
cheltuieli de prisos, iar după moarte le lasă rudelor şi a risipitorilor.
Nici că se poate mai mare păcat şi mai mare ruşine. Nu aşa fac oamenii
bogaţi din alte ţări. Mai ales la fraţii noştri de peste munţi, obiceiul de a face
danii pentru învăţătura poporului, e ceva de la sine înţeles. Bătrânul
63
Moldovănuţ care a murit la Blaj zilele trecute, a trăit o viaţă întreagă îmbrăcat
în haine ponosite şi umbla ca un schimnic, dar a lăsat toată averea lui, mai bine
de un milion, pentru ajutorarea bisericii şi şcoalei poporului. Regele Carol, de
asemenea, pentru el a fost foarte cumpătat, dar a lăsat milioane pentru
învăţătura copiilor, atât la carte, cât şi în partea meseriilor.
Pomenire mai frumoasă nici că se poate închipui! Decât să îmbuibezi cine
ştie ce rudă strâmtă la cap şi risipitoare, mai bine să deschizi calea spre lumină
la sute şi mii de copii care,ajungând meseriaşi, plugari, negustori, cărturari,
ingineri preoţi, învăţători sau alt lucru de seamă, cinstească veacuri întregi
numele tău.
Dar să nu socotească cineva că numai bogătaşii pot face unele ca acestea, ci
chiar oamenii cu stare puţină. Spre pildă: în Transilvania e obiceiul ca la
înmormântări, în loc de cheltuieli zadarnice cu flori şi alte împodobiri ale
mortului, banii să fie daţi pentru masa copiilor săraci de la şcoli. Asta se
cheamă la ei cunună veşnică. Şi numai cu obiceiuri ca acestea, au putut
românii să-şi ţină şcolile, contra prigonirii ungurilor.
Iar pilda aceasta poate fi urmată de orice plugar cu ceva dare de mână.
Dacă lasă o sută-două de lei şcoalei, ca din dobânda lor să dea în fiecare an
cărţi ori haine la câţiva şcolari, copiii aceia vor afla din gura învăţătorului, că ei
au cărţi din dania lui cutare sau cutare!
Poate că rudele aceluia au murit, poate, dar dania fiind pe vecie, va rămâne
numele lui pomenit şi binecuvântat în veci. Cum îi pomeneşte mereu pe ctitorii
unei biserici, aşa va fi pomenit cel care a lăsat ceva din averea lui pentru şcoală
sau biserică. De aceea, socotim că e mare nevoie să se alcătuiască peste tot
eforii: preotul satului, învăţătorul şi câţiva fruntaşi să facă împreună un sfat
ales din 3 în 3 ani [care] să adune mijloace pentru ajutorarea copiilor sărmani.
Banii se vor pune la bancă şi chiar banca din dobândă va da ceva.
E vremea să ne ajutăm noi pe noi, căci s-a îngreunat peste măsură cu
cheltuieli.
Bulgarii care ne duşmănesc, au demult astfel de eforii şi de aceea şcolile lor
merg cu paşi foarte repezi…
Încă o dată: puneţi ochii pe bogătaşii dimprejur şi pe toţi cei care neavând
copii, îşi pot face pomenire veşnică, lăsând petecul lor de pământ sau
agoniseala lor pentru ajutorarea de veci a copiilor satului. [Ns.]
64). Sârbii, [ed.], anul II, nr. 7, 25 oct. 1915, p. 1. De peste Dunăre sosesc
veşti grele. Sârbii sunt strâmtoraţi din toate părţile. După ce au mutat o dată
capitala de la Belgrad la Niş - un orăşel mai înăuntrul ţării -, acum au plecat şi
de acolo, afundându-se în munţi. Regele lor, bătrân şi bolnav, a dat cuvânt
oştirii că se apropie un ceas de mare jertfă, iar dacă ţara cade îngenuncheată, el
va pieri împreună cu vitejii lui…
64
O! Ce amărăciune în sufletul bătrânului rege care acum doi ani se întorcea

biruitor din războiul cu turcii! Ce umilire pentru cel care înfrânsese pe bulgari!
Şi ce-o fi în inima fiului său, prinţul Alexandru care, după toate apucăturile,
pare un om foarte de ispravă.
Din inimă ne pare rău de obida care a căzut pe capul Serbiei, măcar că
acum câteva luni întindea mâna asupra Banatului.
Dar mila noastră nu ajută sârbilor cu nimic. Pe fugarii lor îi găzduim
bucuroşi, căci românul a fost totdeauna primitor. Bătrânul voevod Putnic, la
începutul războiului, n-a fost găzduit şi îngrijit la Severin, până ce s-a întremat
după boală?
Toate acestea n-au acum niciun preţ pentru sârbi. Au făcut, bieţii de ei,
socoteli care s-au dovedit greşite. Prietenii lor: ruşii, englezii, francezii şi
italienii i-au părăsit în voia soartei. În loc să le fi trimis 200 ori 300 de mii de
soldaţi în ajutor, s-au încurcat degeaba la Dardanele, iar pe sârbi i-au lăsat
singuri să fie încolţiţi de austrieci şi de germani. Ba le-au sărit acum şi bulgarii
în spate. Numai o minune îi mai poate scoate din iadul în care au ajuns…
Asta dovedeşte încă o dată că e vai de capul unei ţări, când urmează o
socoteală greşită, bizuindu-se pe umbre şi pe vorbe.
Pentru noi, învăţătura e limpede. Cum am spus de atâtea ori, trebuie să
ieşim din acest război sporiţi, trebuie să jertfim, dar jertfa să se facă cu cea mai
mare chibzuinţă, la locul şi la vremea cea mai potrivită.
Acei ce mârâie în dosul gardului pot să arunce tot felul de vorbe şi bănuieli.
Vorbele nu costă parale, dar cei care au răspunderea zilei de mâine pentru tot
neamul românesc, trebuie să ia aminte că oricare ar fi mila sau sila noastră faţă
de streini, noi avem datoria de a pune totul în cumpănă, întâi pentru interesul
neamului nostru.
De aceea am dat şi dăm toată ascultarea guvernului. Dacă el are nevoie de
sfatul altora, să cheme la sfat pe cine va socoti, dacă nu, facă singur ce ştie,
numai să ne ducă la biruinţă.
65). Pacea, [ed.], anul II, nr. 8, 1 nov. 1915, p. 1. După toate semnele,
pacea pare a se apropia. Cei care purtau războiul mai cu înverşunare, au căzut
de la putere. În Franţa, Rusia şi Anglia s-au făcut schimbări mari. Nimeni nu
mai pomeneşte de zdrobirea Germaniei, iar ministrul englez Kitschnei!?, însăr-
cinat cu înrolarea soldaţilor, vedem că pleacă din Londra spre Egipt, unde
simte că se apropie primejdia din partea germanilor.
Dinspre sârbi, iar se aud zvonuri de pace. Până şi împăratul Germaniei a
spus de curând, vorba pace. Prea sunt multe semne, ca să fie toate neadevărate.
Întrebarea e: ce facem noi? Dacă Pacea ne găseşte cum ne aflăm va fi vai
şi-amar de sufletul nostru. Vom avea ca totdeauna duşmănia ruşilor, care nici
când au ajuns la aman, nu s-au gândit să ne dea pământul moldovenesc dintre
Prut şi Nistru, furat acum 100 de ani.
65
Vom avea apoi o Bulgarie mărită şi semeaţă care, de asemenea, ne urăşte.

În sfârşit, vom avea la apus o Ungarie şi mai semeaţă, de a cărei ură nici nu
mai e nevoie să pomenim. S-ar împlini astfel, ceea ce ziceam anul trecut în
postul Crăciunului, că ne vom afla într-o horă de duşmani.
De aceea, singura scăpare nu-i decât una: sfârşitul războiului să ne afle de
partea acelora cu care ne putem şi noi lărgi hotarele.
A rămâne în pace până la sfârşit, înseamnă că guvernul nostru are chezăşii
tari că vom ieşi cu câştig. Astfel cea mai grea osândă va cădea pe capul celor
care au povăţuit România în vremea acestui război. După ce le-am mai dat
toată încrederea, toată răspunderea să se cuvine să fie a lor.
65. Îngrijirea dinţilor, anul II, nr. 8, 1 nov. 1915, p. 2, [sem dr. V.V]
66). Către secerători, [ed.], anul II, nr. 9, 8 nov. 1915, p. 1. Numesc aşa pe
acei îngrijitori ai poporului care vor să adune roata muncii lor şi să vadă dacă
talentul ce li s-a dat l-au înmulţit ori nu.
De pildă, învăţătorul. La ce slujeşte munca lui cu copiii satului, dacă numai
o începe şi n-o sfârşeşte?
Se spune de mulţi că mai toţi fiii sătenilor, după ce au trecut 2-3 ani prin
şcoală, leagă cartea de gard, ajung de nu mai ştiu să se iscălească, necum să
mai citească vreo carte… E întocmai ca şi cum ai face o arătură şi ai semăna
grâul, dar ai lăsa buruiana să-l înăbuşe, iar vitele să calce şi să bătătorească
iarăşi ogorul.
La ce ţi-a folosit toată munca? Cine ţine la viaţa lui şi la străduinţa lui, ace-
la trebuie să-şi îngrijească semănătura, până la seceriş, până ce va putea zice în
faţa grămezii de grâu: Iată, nu m-am trudit în zadar, din unu am scos zece ori
mai mult. Nu degeaba mi s-a încredinţat talantul…
Aşa e şi cu învăţătorul satului: semănătura lui din şcoală trebuie priveghea-
tă şi mai târziu să nu rămână în picioarele răilor, care să-i batjocorească ogorul.
Dascălul care nu e năimit pe viaţă, ci are şi suflet, trebuie să ţină pe lângă sine
dintre copiii care au isprăvit şcoala, măcar pe cei mai buni. Să-i deprindă o dată
de două ori, o lună a se aduna la casa lui, să stea cu ei de vorbă. Să-i vadă dacă
mai citesc ceva ori nu, dacă i-a cuprins ori nu paragina.
Iar cine nu face asta, acela munceşte la şcoală aproape degeaba. E întocmai
ca plugarul care lasă ogorul său în picioarele vitelor satului, fără să se gândeas-
că la seceriş.
Noi, cei de la Dumineca Poporului, ne-am făcut pe cât am putut, datoria şi
venim în ajutorul învăţătorilor vrednici, dându-le în mănă foaia aceasta care
poate fi citită chiar de şcolari. Ne-am făcut paznic fără plată a ogorului învăţă-
torilor noştri.
Să le spunem lămurit: ridicare bulgarilor şi a ungurilor, precum şi sporirea
uriaşă a Rusiei va strivi poporul nostru, dacă nu vom fi cât mai deşi pe pămân-
tul românesc şi cât mai puternici la suflet şi la trup.
66
Mărturisim apoi că munca aceasta trebuia începută la sate de acum 50 sau

60 de ani, iar nu azi când săcurea stă deasupra capului României. Dar dacă nu
ne-am învegheat mai demult asupra datoriilor noastre, măcar acum să deschi-
dem bine ochii.
Drept aceea, secerători, care nu batjocoriţi semănătura voastră, adunaţi pe
copii împrejurul vostru, pliviţi buruiana mereu şi duceţi lucrul vieţii voastre pâ-
nă la seceriş.
Altfel, să nu vă pară rău, când vedeţi pe copii sălbăticindu-se, căci voi sin-
guri aţi lăsat sufletul lor să se părăginească. Şi să nu vă tânguiţi când poporul
nostru va cădea îngenuncheat de alţii, căci voi l-aţi lăsat să cadă în genunchi. [Ns.]
67). Către tovarăşii de muncă, [ed.], anul II, nr. 10, 15 nov. 1915, p. 1.
S-a împlinit un an şi mai bine de când lucrăm împreună, pe cât ne-ajută puteri-
le, îndreptarea relelor. Câteodată am văzut pe unii slăbind. Ziceau: cum să lupţi
când cei răi se ajută unii pe alţii, ca lupii când sar asupra turmei?
Totdeauna am răspuns tovarăşilor că un om bun e mai puternic decât o mie
de ticăloşi şi-i biruieşte fără doar şi poate…
Iată, am să vă dau acum o pildă care stă în vederea tuturor. Dumineca tre-
cută s-a ales la Universitate, şcoala cea mai înaltă a ţărei, noul Rector sau privi-
ghetor, profesorul Atanasiu. Cine este Ioan Atanasiu? Un om ca de vreo 40 şi
ceva de ani, blând la vorbă, sfios ca o fată mare, cu ochelari după urechi ca un
moşneguţ… Neavând femeie şi copii, casa lui e şcoala unde stă, lucrând cu
ucenicii de dimineaţa până seara. Fiu de preot de la ţară, el duce în Bucureşti o
viaţă de călugăr, închinat ştiinţei.
Şi-a venit vremea tulbure de azi. În capul Universităţii fusese un om care
acum un an mărturisise singur în Senatul ţării că nu-şi face lecţiile cu studenţii,
iar despre cele ce făcea, s-au văzut destule în gazete…
Atunci Universitatea şi-a întors ochii spre smeritul Atanasiu şi fu el aşezat
la locul cel mai de cinste. Aşa-i că a biruit puterea binelui? Puteţi să-mi răs-
pundeţi ceva, cei care vă îndoiţi de biruinţa omului de ispravă? Şi aş putea să
vă mai dau şi alte pilde tot din partea oamenilor mai tineri.
E un judecător în Moldova, om drept între oameni cum e bradul între co-
paci. Şi-a venit de curând în faţa acelui tânăr judecător, cercetare asupra faptei
unui fost ministru care fusese prins cu ocaua mică.
Au tăbărât asupra tânărului, stăruind în fel şi chip, ca să facă lucrul muşa-
ma. Până şi între cei ce stau deasupra tribunalelor au fost oameni slabi de duh
care căutau să scoată pe vinovat basma curată.
Cine a biruit? A biruit judecătorul căci avea dreptatea şi cinstea cu el, iar
fostul ministru a fost osândit. Regele poate să ştie azi că chiar dacă ar avea El
un proces nedrept şi tot l-ar pierde în faţa judecătorului de care am pomenit,
după cum Friederic, regele Prusiei a păţit-o cu morarul vecin cu el.
67
Altă dovadă de tânăr care biruieşte. S-a făcut o clădire mare pentru o şcoală
nouă. S-au cheltuit vreo 4 milioane, dar lucrarea s-a făcut în batjocură: zidurile
s-au crăpat, umezeala s-a suit de la început în pereţi…
Când s-a isprăvit clădirea, a venit un inginer mare de la Bucureşti, să vadă
dacă lucrul e bun, potrivit cu tocmeala. Şi-a zis inginerul acela: Bravo! Bun!
Să-i mai dăm vreo 60 de mii de lei bacşiş pe deasupra.
S-a întâmplat însă că un tânăr profesor, care a învăţat în streinătate cele cu
privire la clădiri, a văzut că lucrul e făcut prost şi a chemat cercetare, fiind şi el
de faţă. S-a făcut foc inginerul, că îndrăzneşte altul să-i calce vorba lui. Tuna şi
fulgera împotriva tânărului, dar cercetarea a dovedit că tânărul are dreptate. Zi-
direa trebuie dărâmată. Cel care a zidit clădirea va fi dat în judecată şi inginerul
cel mare a căzut în mijlocul noroiului…
Vă întreb, tovarăşi mai tineri de muncă, cine a biruit? V-aş mai da şi alte
pilde…
Însă nu pot să înşir toate biruinţele câte le-am văzut numai anul acesta, de
când lucrăm împreună. Faptele înşirate aici, voi cei mai aproape de Dumineca
Poporului, le cunoaşteţi. Vedeţi deci, cum un om cinstit e mai puternic decât
toţi necinstiţii pământului, oricare ar fi înverşunarea acelora…
Doamne, ce nu i-ar face vrăşmaşii lui Atanasiu, dacă ar avea unde să-l
lovească! Ce i-ar face inginerul cel mare tânărului profesor, dacă ar putea să-l
atingă undeva! Ce i-ar face judecătorului croncanii cei obişnuiţi a se îndopa cu
stârvuri, dacă ar putea să-l ia în gheare.
Cinstea şi munca e o pavăză aşa de tare, că săgeţile ticăloşilor nici n-o
zgârie, necum s-o spargă.
De aceea, iubiţi tovarăşi de muncă, fiindcă nu ne-am putut aduna cum so-
cotisem, ca să stăm de vorbă despre ale noastre, iată, am luat prilej de la alege-
rea rectorului, ca să vă adun iarăşi aminte vorbele de la care a pornit tovărăşia
noastră:
Nu se poate oricât te-ai sili, să faci din adevăr minciună sau din minciună
adevăr. Nu se poate ca o mişcare întemeiată pe adevăr să nu izbutească.
Nu se poate ca un tânăr cinstit şi harnic să nu se înalţe deasupra tuturor
celor care n-au cinstea şi puterea lui de muncă.
Înainte deci, cu munca pentru dreptate şi adevăr, aşa cum am zis în numă-
rul întâi al Duminecii Poporului.
Noi care vom pleca mai curând din viaţă, am văzut puţine biruinţe, voi cei
mai tineri veţi vedea multe şi mari, veţi avea mângâierea să trăiţi între hotarele
acestei ţări, o viaţă nouă.
Priviţi pilda de la Universitate şi credeţi neclintit în puterea binelui. [Ns.]
68). Adunarea aleşilor ţării, [ed.], anul II, nr. 11, 22 nov. 1915, p. 1. De-
putaţii şi senatorii s-au adunat la Bucureşti să chibzuiască cele de obşte. Gân-
dul tuturor se întoarce însă asupra războiului din vecini.
68
Care poate fi plănuirea guvernului? Nu vrem să răspundem noi, ci lăsăm să

răspundă dl general Crăiniceanu care povăţuieşte Universul, una dintre gazetele
cele mai răspândite din ţară. Dl general, după ce a ieşit din armată, a căutat să
împingă la război, îndemnându-ne să trecem munţii. Iată ce mărturisea acum:
,,De ce n-a intrat România în război, nu ştiu. Ştiu însă că dacă până acum Ro-
mânia nu s-a mişcat, asta nu e o dovadă temeinică că nu se va mişca nicio-
dată, cât va ţine guvernul de azi. Nimeni nu cunoaşte chibzuinţa guvernului
asupra războiului. Nimeni nu ştie dacă el a încheiat ori nu vreo legătură cu o
parte ori alta, ori cu niciuna. Nimeni nu cunoaşte chezăşiile cu care el vrea să
facă războiul. Acestea sunt tainele lui şi nu le poate de pe faţă”.
Se adevereşte astfel, tot ceea ce au spus că, de ne place ori nu, dar trebuie
să avem încredere în cei care sunt acum la cârmă. Nu se poate închipui ca I. I.
Brătianu să nu dorească izbânda ţării, iar dacă guvernul nu spune tainele sale
pe toate cărările, asta înseamnă că e mai cu minte decât cei cu limba lungă.
Cineva zicea, nu demult: eu nu pot judeca fără dosar. Pricepe oricine ce
însemnă vorba asta, căci ce om cuminte ar vrea să judece sau să fie judecat fără
să i se ia în seamă dovezile, iar cel care ştie mai mult e tot guvernul căci la el e
dosarul.
Chiar aşa spune acum şi dl general Crăiniceanu. Cu toate că a împins ar-
mata la război, fără să cunoască dosarul, povăţuitorul Universului mărturiseşte că
tainele guvernului nu pot fi date pe faţă, adică trebuie să mai aşteptăm cu răbdare.
Ştim că e amar lucru aşteptarea asta, mai ales când de 50 de ani am făcut
atâtea greşeli şi ne temem încă de altele, dar nu se poate îngrăşa godacul în
ajun, cum vor cei cu limba lungă şi mintea scurtă. Pe credit au mers toate până
acum în ţară şi tot pe credit trebuie să trecem hopul de azi. Dacă aţi fi crescut
altfel poporul român, alt fel de făină s-ar fi măcinat în România.
Pentru noi, oricare ar fi amărăciunea ceasului de azi, credem că cei ce
iubesc acest pământ, nu pot avea decât o judecată şi anume: să fim unde e
steagul ţării. Dacă cei cu dosarul ar spune, de pildă, să plecăm spre munte,
atunci fără nicio clipă de îndoială, trebuie să mergem cu toţii şi să luptăm acolo
pentru steag, până la cea mai din urmă jertfă.
Cât pentru ticăloşii care ar încerca să mai stea la tocmeală, când vor suna
goarnele, oricine ar fi ei, potrivit legilor ostăşeşti, trebuie să le stea capetele
unde le stau picioarele. România nu e şatră de ţigani. [Ns.]
69). Cărţi de cetit, [ed.], anul II, nr. 12, 29 nov. 1915, p. 1. Un tânăr, Arbo-
re din Satul Nicşeni, ţinutul Botoşanilor, ne întrebă: Ce carte ar fi bună de cetit
şi cât costă? Mărturisesc că nu-i uşor de răspuns. De când gazetarii şi o seamă
de cărturari înstreinaţi de neam, au pocit limba noastră bătrânească, puţine cărţi
mai pot fi citite pe la sate. Vom încerca totuşi să înşirăm vreo câteva cu gândul
la fruntaşii care au început cât de cât a se deprinde cu cetitul cărţilor folosi-
toare.
69
Mai întâi, credem că ar trebui cetită Evanghelia, căci nicio carte nu e tocmi-
tă mai aproape de înţelesul tuturor. De la început până la sfârşit, e plină de în-
văţături şi de pilde.
În alte ţări, oamenii mari, bogaţi şi cu multă învăţătură au obiceiul de a citi
în fiecare duminică câte ceva din Evanghelie. Tatăl adună împrejurul lui soţia şi
copiii, stăpânul adună slugile, ofiţerii adună soldaţii, meşterul adună ucenicii şi
citesc toţi la un loc, iar cel mai bătrân tâlcuieşte înţelesul pentru cei mai tineri.
Învăţăturile cuprinse în Evanghelie sunt uneori atât de adânci, încât numai
cel care a trăit mult şi a păţit multe în viaţă, poate să le tâlcuiască în de ajuns.
Un cărturar cu mare nume, Tolstoi, când a ajuns la bătrâneţe, s-a lepădat de bo-
ieria lui, s-a îmbrăcat cu suman, ca muncitorii şi citea împreună cu sătenii lui,
pildele Evangheliei. Altele mai înţelepte nu aflase.
De aceea, ne-am gândit şi noi de mai multe ori să tipărim o Evanghelie
pentru nostru pentru un preţ potrivit cu punga oamenilor necăjiţi. A venit însă
păcatul acesta de război. Hârtie nu se găseşte mai de loc, iar cea care se găseşte
e rea, dar îndată ce vom putea răsufla, vom şi păşi la tipărirea Evangheliei pe
un preţ să poată ajunge în fiecare colibă.
Aşa că întrebarea lui Arbore din Nicşeni s-a potrivit să întâlnească tocmai
cugetul nostru. Până atunci, cine e însetat de învăţătură să citească măcar Evan-
ghelia pe care le-o trimitem în fiecare Duminică.
Cine are destul cap are ce gândi timp de o săptămână întreagă. Dumineca
viitoare, vom pomeni şi de alte cărţi bune. [Ns.]
70). Altă carte de cetit, [ed.], anul II, nr. 13, 6 dec. 1915, p. 1. Alături de
Evanghelie, nu cunosc nicio carte scrisă pe înţelesul tuturor, ca Povestea vorbei
de Anton Pann.
A fost acest Anton Pann un om cu mare evlavie pentru firea românului. S-a
născut într-un sat din Bulgaria, dar ca cel dorit de ai săi, când s-a aşezat mai
apoi în ţara românească, a tras cu urechea la toate vorbele cele cu tâlc ale
românilor şi le-a aşezat frumos pe hârtie. Apoi având şi darul de a cânta şi a
face stihuri, multe cântece au pornit de la el în lume…
,,De la lume adunate şi în lume earăşi date”, aşa zicea chiar el despre
stihurile, proverbele şi povestirile tipărite de el. Eminescu care cunoştea tot
neamul românesc şi citise toate cărţile de seamă, scrise în limba noastră, zicea
despre Anton Pann că ,,înţelept ca un proverb”.
Când citeşti Povestea vorbei, parcă stai la o şezătoare, unde lumea vorbeşte
în voie şi fiecare aruncă câte un cuvânt de duh spre desfătarea celorlalţi. Am
văzut odată un cojocar lucrând în casa unui gospodar de la sat. S-a întâmplat ca
un copil care umbla la şcoală, să citească ceva din Povestea vorbei. Aşa râs s-a
stârnit între toţi ai casei, că-i dase lacrimile cojocarului, de nu mai vedea cum
să împungă cu acul…
70
Firesc lucru, dragostea noastră pentru scrisul lui Anton Pann, fiindcă
poporul până la înţelepciunea altora, are înţelepciunea lui care îi merge, cum se
zice ,,la inimă”. De pildă, oricât te-ai necăji să dumireşti pe un nătâng că omul
se poate mulţumi şi cu puţin, degeaba.
Iată însă cum glăsuieşte ,,Povestea vorbei”: Dintr-o ridiche, patru feluri de
mâncare se fac: rasă şi nerasă, cute şi felii. Poftim de te mai pune pe pricină,
când ai atâtea feluri de mâncare la îndemână!
De aceea ţie, Arbore, din Nicşeni şi tuturor celor doritori de a ceti ceva
prielnic pentru inimă şi cuget, după înţelepciunea bisericească a Evangheliei,
nimic nu cred să vă fie mai de folos decât înţelepciunea lumească pe care
Anton Pann a adunat-o chiar din gura poporului nostru.
Şi tânăr şi bătrân are ce afla din Povestea vorbei. [Ns.]
71). Altă carte, [ed.], anul II, nr. 14, 13 dec. 1915, p. 1. După înţelepciu-
nea bisericească a Evangheliei, am pus la rând înţelepciunea lumească a pro-
verbelor, zicătorilor şi snoavelor poporului nostru înşirate de Anton Pann în
Povestea vorbei.
În al doilea rând, pentru luminarea sufletului unui român vrednic, aş socoti
că e de cel mai mare folos să se citească: Poesiile populare, culese de
Alecsandri şi Cronicile ţării, tipărite de Cogâlniceanu.
În cântările poporului e tot sufletul nostru în parte lor cea mai duioasă şi
mai senină. ,,Când aud Doina, parc-aud Moldova plângând”, zicea Alecsandri.
De aceea, cărturarul din lunca Mirceştilor - vine aproape de Roman -, a cules
ca şi Anton Pann, toate cântecele bătrâneşti - şi cele de jale şi cele de vitejie -,
iar după pilda lui s-au luat şi alţii şi au cules cum s-au priceput. Unii au spus
vorbele aidoma, cum le-au auzit din gura lăutarilor, ca unul care ar culege din
câmp şi flori, şi iarbă de rând, şi pălămidă ori alte buruieni, cum ăi vin în pal-
mă. Dimpotrivă, culegerea lui Alecsandri care pricepea limba românească şi
rostul cel tainic al cântecelor.
Aşadar, Arbore din Nicşeni, citeşte şi tu dacă îţi cade în mână, poeziile
culese de Vasile Alecsandri. Am văzut odată, e mult de atunci, nişte fete cu
cusătura pe prispă. Coseau tăcând, iar una dintre ele cânta încet: Mioriţă laie,
laie bucălaie…, să-i spui curat…, că m-am însurat…, c-o mândră crăiasă…, a
lumii mireasă…, că la nunta mea, a căzut o stea…
Le dăduseră lacrimile la toate…, atâta duioşie e în cântecele noastre din
bătrâni.
Alături de cântări au rămas şi însemnările vechi ale întâmplărilor din ţară,
înşirate an după an. Ele se cheamă Cronice…
Nu se găsesc lesne, dar cine le află are un mare odor în casa lui. Acolo se
vede câte nevoi şi păcate au căzut pe capul neamului nostru. Câte ,,spurcăciuni
de obiceiuri” s-au strecurat după vremuri în viaţa românului prin liftele care au
71
căzut aici ca lăcustele şi cum a dat Dumnezeu de-am izbândit, măturând încetul
pe încetul, gunoiul lăsat în vatra noastră.
Arbore, şi toţi ca tine, care aveţi dorul de a vă lumina sufletul lângă cele
două cărţi, arătate rândul trecut, mai adăugaţi şi pe acestea două.
Dacă v-o părea rău, să mă blestemaţi pe mine. [Ns.]
72). Încă o carte, [ed.], anul II, nr. 15, 20 dec. 1915, p. 1. Cu Arbore din
Nicşeni, am isprăvit. Dacă are el pe masa lui: Evanghelia, Povestea vorbei,
Cântecele bătrâneşti, Hronicele ţării şi câteva Cărţi de gospodărie, are de cetit
o viaţă întreagă, dacă ştie cum să citească.
Căci şi a ceti e un meşteşug. Nu-i destul să-ţi plimbi ochii pe o carte şi să
crezi că ai scos din ea tot înţelesul. Fiecare cuvânt trebuie cântărit, iar vorbele
mai de seamă trebuie chiar să ţi le însemnezi şi să le ţii minte.
Dar lucrul de căpetenie este altul - să citeşti o carte de mai multe ori în
viaţă -, căci în fiecare vârstă o înţelegi altfel. Una pricepe copilul, de pildă, din
Evanghelie, alta tânărul şi alta bătrânul păţit şi încercat. Fiecare vârstă are
cântarul ei deosebit.
Drept aceea, Arbore din Nicşeni, să nu crezi că-ţi trebuie cărţi multe.
Dimpotrivă. Îţi trebuie cetire multă, dacă vrei să-ţi folosească la ceva cărţile.
Dar dacă cineva e cât de cât mai cărturar? Pe acela îl sfătuiesc să mai
citească încă vreo câteva cărţi.
E bine să afle orice român mai spornic la minte, că acum 50 de era cât pe ce
să ne poticnim. Ajunseseră unii să privească limba poporului nostru ca pe un
lucru de ruşine. Dascălii greci ne tot spuneau că limba românească e proastă,
neajutorată, că pe româneşte poţi zice: mănânc, beau şi de-alde astea, iar învă-
ţături mai înalte nu poţi dobândi şi începuseră chiar unii români a privi cu silă
la graiul nostru şi se sileau să îndrepte limba, dând-o ba pe latinie, ba pe fran-
ţuzie. Aşa că ajunsese scrisul românesc pocit ca o paparudă care se îmbracă cu
tot felul de petece şi toate streine. E drept că Alecsandri culesese câteva cânte-
ce din bătrâni şi se silea să arate că limba românească e frumoasă, dar degeaba.
Pe mulţi îi apucase zăpăceala.
Atunci s-a ridicat un tânăr, fiul dascălului Ion Maiorescu, venit de peste
munţi. Fiindu-i milă de tinerii învăţători, cărora trebuia să le dea îndrumare la
şcoala normală de la Trei Ierarhi unde era director, Titu Maiorescu s-a pus de-a
curmezişul drumului. A spus hotărât tuturor năucilor: îndărăt spre limba ade-
vărată a poporului.
Graiul unui neam nu e ca o haină veche pe care s-o lepezi când pofteşti. Nu
poate orice meşter-strică să ţi-o croiască după cum îi vine lui la socoteală. Lim-
ba uni popor e sufletul lui. Când îi încurci limba, i se încurcă şi gândurile. Ui-
taţi-vă la cei care întrebuinţează vorbe streine, pe care nu le pricep. Spun pros-
tii, fără să ştie ce au spus…
72
S-a apucat, deci, Titu Maiorescu şi-a statornicit reguli pentru scrisul cel ade
vărat şi le-a venit inima la loc bieţilor tineri de la ţară care se pregăteau a merge
ca învăţători la sate. Între ei era şi Ion Creangă.
Fireşte, a fost mare zarvă între cărturari, dar Titu Maiorescu a stat bărbăteş-
te împotriva ocăritorilor limbei, iar lângă el a venit Alecsandri, Eminescu,
Creangă şi alţi scriitori de seamă şi biruinţa a fost de partea adevărului.
Limba veche a cronicarilor şi a ţăranilor din toate satele ţării, a ieşit
deasupra şi deasupra a rămas de atunci şi până astăzi.
Cele scrise de Titu Maiorescu pentru apărarea limbei şi a fiinţei poporului
nostru se cuprind în trei cărţi numite Critice. Ele vor trăi cât va trăi şi limba
neamului nostru.
Iar voi, cărturari ai satelor, dacă voiţi să aflaţi ce lucru mare e limba noastră
şi poezia poporului românesc, cetiţi acele cărţi de Critice, adică judecăţi.
Eu, unul, cred că nici nu poate fi vrednic a se mai numi învăţător al popo-
rului, acela care nu are ştiinţă de cuprinsul Criticelor. După cum în Hronice de
poate vedea cum a ieşit din necaz poporul nostru în lupta contra streinilor, aşa
în Critice se vede cum limba noastră a biruit pricopseala proastă a cărturarilor
neisprăviţi. [Ns.]
73). Altă carte, [ed.], anul II, nr. 16, 27 dec. 1915, p. 1. Ziceam că alături de
Titu Maiorescu a venit şi Alecsandri, Eminescu, Creangă şi alţi cărturari care au
apărat din răsputeri, limba românească.
Alecsandri cunoscuse pe Udrea, un baci din Ceahlău, de la care aflase multe
cântece bătrâneşti. Ştia deci şi el să preţuiască graiul şi înţelepciunea poporului.
Cel care cunoştea însă şi mai deplin neamul nostru românesc era Eminescu.
De mic copil, el colindase prin Bucovina, Ardeal şi alte colţuri ale pământului
strămoşesc. Ascultase cântecele, proverbele şi zicătorile ţăranilor, citise cu e-
vlavie cărţile bisericeşti, Hronicile şi tot scrisul rămas din bătrâni, iar pe dea-
supra, Eminescu avea şi darul dumnezeiesc de a face el însuşi versuri. Unele -
de pildă, Ce te legini, codrule? - sună aidoma cu versul poporului. Altele sunt
pline de cea mai adâncă înţelepciune şi slăvesc pe vechii noştri Domni, cum nu
i-a slăvit nimeni. De Mircea cel Bătrân, vorbeşte ca de un sfânt. Şi când s-a ri-
dicat chipul lui Ştefan cel Mare, la Iaşi a scris Eminescu nişte stihuri aşa de du-
ioase, că cei mai de seamă oameni ai ţării plângeau ca nişte copii.
Întocmai ca prorocul Eeremia lângă zidurile Ierusalimului, aşa căina Emi-
nescu poporul românesc pentru toate păcatele pe care streinii le aduseseră peste
capul naţiei noastre. De aceea, între tovarăşii lui Titu Maiorescu, pot zice că ni-
meni n-a luptat cu mai mare râvnă pentru apărarea limbei şi fiinţei neamului
nostru decât dânsul. Luaţi şi citiţi Proza lui Eminescu şi o să se încredinţeze
chiar Toma Necredinciosul.
Şi parcă a fost o potrivire dumnezeiască, tot atunci a ieşit la iveală şi Crean-
gă, ucenicul lui de la Trei Ierarhi al lui Titu Maiorescu.
73
Pornind din satul lui, Humuleşti, Ion a lui Ştefan a Petrii, învăţase ceva la
şcoală, cum se cerea pe atunci pentru seama preoţiei. Dar chiar de la naştere,
darul lui Dumnezeu se coborâse asupră-i.
Pe malurile Ozanei celei limpezi curgătoare, deprinse de la maica lui graiul
curat al românului, ascultase poveştile de pe la clăci, vorbele cu tâlc de pe la
şezători, cântecele de pe la hori şi, venind la Iaşi, a început după îndemnul
dascălului său, Titu Maiorescu, a le aşeza pe hârtie.
Când a cetit el cea dintâi poveste în faţa orăşenilor, a fost o mirare şi o
nespusă bucurie. Atât de frumoasă şi plină de miez se arăta limba noastră faţă
de sluţenia scrisului gazetarilor şi a tuturor cărturarilor nătângi care umblau să
cârpească graiul poporului cu vorbe împrumutate din limbi streine!
Ion a lui Ştefan din Humuleşti nu deprinsese nici un grai strein. Nici tu
franţuzeşte, nici tu nemţeşte sau vreo altă limbă. Şi dintr-o dată s-a ridicat
împreună cu tovarăşul său Eminescu, ca doi luceferi deasupra zării…
Basmele şi Amintirile unde povesteşte păţaniile copilăriei lui în Humuleşti,
sunt şi vor rămâne pe veci o podoabă neîntrecută a scrisului românesc. Cei mai
mari învăţaţi ai noştri ar da multul de pe lume numai să poată scrie şi ei măcar
o filă cum a scris Creangă.
Drept aceea, cărturarul din sat, care vrei să-ţi împlineşti sufletul,citeşte şi iar
citeşte pe Creangă şi Eminescu, alături de Criticele lui Titu Maiorescu şi vei avea
în sufletul tău măsura cuminţeniei românului şi dovada frumuseţei limbei noastre.
Iar de vei mai adăuga şi pe Bălcescu, alt suflet senin, şi pe Odobescu, ai tot
ce-ţi trebuie spre a nu greşi, când s-ar întâmpla să-ţi mai cadă şi alte cărţi în
mână. Asemenea ciobanului care cunoaşte oile, fiindcă le-a păscut şi le ştie fe-
lul, vei şti îndată dacă o altă carte face să o cumperi şi să o citeşti ori e o biată
hârtie înnegrită cu slove fără preţ, ca şi negreala lăsată de muşte pe pereţi. [Ns.]
74). Unde ne aflăm, anul II, nr. 16, 27 dec. 1915, pp. 1-2.
Iubiţi cetitori, ne despărţim şi de anul 1915. Socoteam că va fi anul când
vom dezlega calul de la gard. Am nădăjduit, am aşteptat, iar anul a trecut cum
trece pe vreme de secetă, un nor fără să plouă.
Cine ar fi crezut că atâtea jertfe vor rămâne zadarnice! Cad cetăţile, se cla-
tină gloate mari de oştire pe întinderi de sute şi mii de poşte, se surpă chiar tro-
nuri - cum s-a surpat al Serbiei -, dar degeaba. Parcă s-a deprins lumea cu răz-
boiul, cum s-a deprins ţiganul cu scânteile. Când auzim acum că a mai căzut o
cetate, lucrul ni se pare tot aşa de mic ca şi cum ai afla că s-a aprins hogeacul
unei case în cine ştie ce sat.
Dar oricum ar fi, mult-mult nu mai poate să dureze nici războiul acesta.
Suferinţa trebuie să-l răzbească ori pe unul, ori pe altul. Până pe la Sfântul
Petru, credem că se va alege la un fel.
74
Pentru noi e o fericire că nu ne-am pierdut cumpătul. Dumineca va sus de

la început: ,,Când s-or măcina cei cu boclucul, vom cere şi noi dreptate noas-
tră. Orice zi pentru ei este oboseală, pentru noi - întărire”. (26 oct. 1914)
Iată acum ce mărturiseşte foaia guvernului: dacă am fi pornit peste hotar,
cum ziceau unii şi alţii, am fi păţit ca Serbia… Laudă se cuvine deci, poporului
nostru, cel cu bun simţ. Cel lipit de ţărână, fie plugar, podgorean, lemnar, cio-
ban sau ce va fi, habar n-are de Franţa, Anglia, Germania, Italia ori alte ţări de-
părtate. El ştie una şi bună: ţara noastră să iasă bine, ceilalţi să-şi vadă cum
vor putea de păcatele lor.
De asemenea, şi cărturarii care au în ei sufletul adevărat al poporului româ-
nesc, au judecat la fel. Cum zicea un bătrân cronicar către un paşă turc: Întinde-
se împărăţia oriunde va voi, numai asupra ţării Moldovei nu ne pare bine să se
întindă. Tot aşa zic toţi părinţii adevăraţi: Facă Europa ce va şti cu necazurile
ei, noi vrem să scoatem la liman, neamul nostru.
De aceea, aşteptăm şi ne gătim de jertfe, dar pentru noi.
Singuri corcii [hibrid, bastard n. e.], înstrăinaţii şi năucii au îndrăznit să pu-
nă înainte dragostea lor pentru alte ţări. Singuri ticăloşii au zis că, de dragul al-
tora, trebuie să mergem chiar unde România ar fi bătută. Singuri mişeii, vred-
nici de ocnă, au îndrăznit să spună că România poate să se piardă, dacă nu bi-
ruie cutare sau cutare strein.
Din fericire, poporul cel adevărat, cărturarii cei cu simţire şi judecată româ-
nească, au urmat calea arătată de cârmuirea ţării. Laudă li se cuvine pentru tre-
cut.
Cât pentru anul care vine, românii adevăraţi nu pot avea decât un gând: să
urmeze cu credinţă steagul ţării.
Unde e steagul, acolo va fi inima noastră. Aşa zice legea ostăşească, aşa
zice omenia românească. Cât pentru streini şi înstreinaţi, aceia vor mârâi cum
vor pofti, noi ne vom vedea de ale noastre, nu de ale lor. Şi vom merge cu
aceeaşi inimă bună, oriunde vom găsi mântuirea neamului nostru. [Ns.]
75). Anghina difterică (gâlcile rele, guşterul), anul II, nr. 16, 27 dec. 1915,
p. 1. (dr. V. V.)
75
76
Anul 1916
1). Anul Nou, [ed.], anul II, nr. 17, duminică 3 ian. 1916, p. 1. Parcă simt
un fior când scriu pentru întâiaşi dată 1916. Sunt încredinţat că până la sfârşitul
zilelor îmi voi aduce aminte de acest an, căci de el va atârna, de bună seamă,
tot norocul românilor care vor fi izbăviţi şi tot nenorocul celor care vor rămâne
încă sub apăsare.
Fireşte, dorim din suflet ca numărul celor scăpaţi de sub urgia streinilor să
fie cât mai mare. Bucuria ne covârşeşte sufletul, numai când ne gândim la ziua
aceea în care vom putea trece fără opreală peste hotarele blestemate, unde am
aşteptat altădată ceasuri întregi sub ochii paznicilor streini. Câţi vor putea să-şi
ţină lacrămile de bucurie în ziua dreptăţii!
Până atunci în foaia aceasta, am căutat să ţinem viu cugetul cel drept.
N-avem darul de a sfinţi apele şi nu ne putem lăuda că am dat poporului nostru
agheasmă binecuvântată, dar apă curată i-am dat. O clipă nu s-a coborât peste
sufletul nostru patima împotriva cuiva, o clipă n-am plecat cântarul, spre unul
sau spre altul…
Putem zice cuvântul cărţilor sfinte: ,,Să se lipească limba mea de grumazul
meu”, de te-am uitat sau de te voi uita, Românie, în ziua durerii tale, în ceasul
urgiilor tale.
De aceea nici acum şi nici mai târziu, nu vom avea alt cuvânt, decât acela
pe care l-am avut de la început până azi: Nu suntem noi de vină pentru încăie-
rarea de la hotare, nu suntem noi de vină pentru ura cu care ne împresoară ve-
cinii, dar fiindcă nu putem să facem dreptate tuturor ţărilor pământului, datori
suntem să ne scoatem de unde vom putea, dreptatea noastră.
Unde va fi steagul ţării, acolo va fi tot sufletul nostru şi după cum am spri-
jinit neclintit guvernul ţării, fără să avem nicio legătură cu oamenii guvernului,
de asemenea, din ceasul întâi, când vom auzi goarnele sunând, fără să ştim
unde porneşte oştirea noastră, o vom însoţi cu cele mai calde urări de izbândă.
Un singur lucru dorim, să o vedem întorcându-se biruitoare.
O singură izbândă cerem anului 1916: să ne lase cu hotarele cât se va putea
mai întinse pe vechiul pământ al părinţilor noştri. [Ns.]
2). Mărturisire, anul II, nr. 17, duminică 3 ian. 1916, p. 1. Iubiţi cetitori,
începem un an nou. Mai întâi ne simţim datori să mulţumim tuturor celor care
s-au ostenit pentru Dumineca Poporului. Păstrăm scrisorile lor şi se va putea
vedea odată cât bun simţ şi ce îndemn cinstit e în sufletul neamului nostru.
Dar mulţumirea nu înnăduşă grija. Ne dăm seama că omul poate greşi nu
numai cu ştiinţă, ci şi fără ştiinţă. Ce e mintea unui om decât un ciob de oglin-
77
dă? Şi cum s-ar putea lăuda o biată fărâmă de sticlă să arate în ea toată ne-
mărginirea cerului? Asta nu se poate. Nu ne-a trecut şi nu ne va trece niciodată
prin minte, că am pus mâna pe tot adevărul. De căutat, îl căutăm, dar cât l-am
nimerit, asta rămâne să vedem cu toţii, privind cu luare-aminte la cuprinsul
acestei foi.
De aceea, potrivit cuvântului de la început, ,,vom căuta să spunem numai
adevărul şi să sprijinim din toate puterile dreptatea”. Iată, suntem gata să stăm
la judecată. Cine are de spus ceva, să spună, cine are de îndreptat ceva în Du-
mineca, să îndrepte, cine are de mustrat să mustre.
Ambiţie deşartă au numai proştii, încăpăţânare năucă au numai catârii, noi
ne dăm seama că multe lucruri care s-au părut odinioară adevărate, astăzi lu-
mea le vede că au fost greşite. S-ar putea ca unele păreri ale noastre să fie şi ele
şubrede.
De aceea, fără nicio supărare - ba dimpotrivă, cu adâncă mulţumire -, aştep-
tăm oricare dintre cititori, să spună ce trebuie schimbat în această foaie, pentru
ca ea să ajungă asemenea clopotului unei biserici: Pe vii să-i deştepte la
datorie,/ Pe morţi să-i cinstească cu omenie.
Pe toţi să-i adune împrejurul steagului pus în fruntea Duminecii: ,,Un
neam, un suflet şi un hotar”.
3). Nedreptate şi primejdie, [ed.], anul II, nr. 18, 10 ian. 1916, p. 1. Din
multe părţi, primim veşti rele. Unii rezervişti sunt concentraţi de luni şi luni de
zile, iar casa şi gospodăria au rămas în ştirea Domnului. Acum câteva săptă-
mâni, ni s-a scris de la Jirlău (Rm. Sărat), lucruri în adevăr dureroase. Azi ne
vine din Oltenia, ştirea că unii ţărani îşi vând pământul, ca să-şi ţină gura şi să
plătească dările către stat…!
Guvernul trebuie să ia seama. Plugarul nostru e destul de cuminte şi el ştie
că oricât de greu ne-a lovit războiul, totuşi la noi e floare la ureche faţă de ţările
care au fost pustiite ca: Bucovina, Serbia şi altele. De aceea, oşteanul rabdă şi
tace, dar nu e mai puţin adevărat că dacă unul moare undeva de frig, asta nu mă
ajută cu nimic pe mine, care am rămas aici cu picioarele goale şi deger…
Guvernul să ia deci seama.
E nedrept să vinzi bulendrele femeii, pentru că n-a făcut şoseaua, după ce
i-ai luat bărbatul şi l-ai ţinut concentrat toată vara.
Cât priveşte pe cei care-şi vând pământul cu 200 sau 300 de lei pogonul, fi-
ind strâmtoraţi de perceptori şi alte nevoi, cerem ca băncile populare să ia asu-
pra lor astfel de pământuri de batjocură şi să le ţină cu arendă, până ce plugarii
le vor putea răscumpăra iarăşi, peste câţiva ani.
Ce fel de soldat este acela care pleacă la război după ce şi-a vândut şi ce-
nuşa din vatră? Domnii judecători să ia aminte la facerea unor astfel de acte de
vânzare, care pun cuţitul la gâtul omului. După ce n-am fost în stare să facem o
împroprietărire cum se cade, acum dăm brânci de mal muncitorilor pământului?
78
Încă o dată, guvernul să ia seama. I-o spunem noi, care nu facem politică şi
l-am sprijinit împotriva tuturor lătrătorilor cumpăraţi de streini, căci un lucru ni
se pare sfânt: Cine n-are plugar, n-are soldat, cine n-are ţăran, nu mai are nici
ţară. [Ns.]
4). Muntenegrul, [ed.], anul II, nr. 19, 17 ian. 1916, p. 1. Muntenegrul a
fost cucerit. După ce austriecii şi ungurii îi dăduseră târcoale, un an şi mai bine,
după ce fuseseră alungaţi cu ruşine din Serbia, acum Serbia nu mai este, iar
Muntenegrul cere pace, ce să mai fie.
E vădit că pe unguri şi pe austrieci, i-au pus în picioare germanii, ca şi pe
turci şi pe bulgari. E însă tot aşa de vădit că italienii, vecinii Muntenegrului, şi
francezii şi englezii n-au fost în stare să ajute pe nimeni în Balcani, ba în cele
din urmă, au părăsit şi Galipoli, lăsând pe turci nesupăraţi, iar ruşii abia dacă au
zvârlit câteva ghiulele la Varna, arzând câteva case.
Astfel au rămas de ruşine toţi cei care proroceau că Dardanelele vor cădea
în câteva săptămâni ori luni, că bulgarii vor merge cu împătrita înţelegere şi de
alde astea. Faptele sunt fapte, iar minciunile s-au dovedit ca totdeauna, minciuni.
Cei dintâi care s-au dezmeticit din păcăleală au fost bieţii muntenegreni.
Nikita regele Muntenegrului, e socrul regelui Italiei, iar Italia nu i-a trimis nici
măcar un soldat, cu toate că sunt vecini.
Apoi Nikita mai e şi socrul a doi mari duci ruşi, adică rude de aproape cu
ţarul, care iarăşi nu i-a dat cel mai mic ajutor. Atunci bietul rege a cerut pace.
Cum şi în ce fel se va încheia pacea vom vedea.
Deocamdată e vrednic de luare-aminte că şi la noi în ţară, capetele s-au mai
răcorit. Nimeni nu mai zice să mergem cu cineva, chiar dacă vom fi bătuţi.
Cei care spuneau mereu cai verzi pe pereţi, încep a nu mai avea crezare
înaintea nimănui, iar oamenii cu judecată, după ce au văzut din pilda Serbiei şi
Bulgariei, că e rău să mănânci cireşe din aceeaşi farfurie cu cei mari, că te alegi
cu sâmburii în ochi, nu mai cer azi, decât ceea ce a cerut Dumineca Poporului
de 16 luni de zile: Să mergem unde va chibzui guvernul, numai să mântuim
neamul românesc.
Să jertfim dar pentru noi, nu pentru alţii cum s-au jertfit sârbii, muntene-
grenii şi belgienii, care s-au ales cu capetele sparte. [Ns.]
5). O scrisoare, [ed.], anul II, nr. 20, 24 ian. 1916, p. 1. Am primit zilele
trecute rândurile acestea:
Ucenicul dvs. de acum trei ani de zile, vă trimite cu această scrisoare, pe un
fost învăţător din Comuna B.
Acum un an, acest învăţător a fost scos din învăţământ pentru delapidare de la
banca populară a satului. Aşa stau lucrurile după lege. În fapt s-au petrecut ast-
fel: e străin de loc, e moldovean. În consiliul de administraţie al băncii, erau să-
tenii fruntaşi care aveau interes să-l înlăture, nu numai de la bancă, ci şi din în-
văţământ, ca să se facă loc unui om din localitate.
79
Au încurcat socotelile băncii şi când au găsit ceasul prielnic, au cerut cerce-

tare. Cercetarea a găsit vinovăţia casierului. Ca mânuitor de bani, a fost dat jude-
căţii şi osândit. Fiind casier, învăţătorul nu lucra decât ce-i poruncea consiliul de
administraţie. Ca învăţător, a fost însă foarte harnic.
După mine, socotesc că nu el e vinovatul şi ar fi nedrept ca ţara care l-a în-
treţinut în şcoală, să nu se folosească de serviciile lui, mai ales că învăţătoria îi
stă la inimă…
Când am sfârşit de citit, mi-am adus aminte de alţi bieţi învăţători care, din
dorinţa de a face bine, au intrat în mari încurcături, iar unii au ajuns unde nu-i
de dorit să ajungă nimeni.
Cine-i de vină? Cei care au îndemnat pe învăţători să dea mâna de ajutor,
ca să salte pe ţăran din necazuri, au făcut o faptă vrednică. Aşa trebuia să facă.
Nu s-au gândit însă că un băiat tânăr şi fără vicleşug poate cădea în laţul
vânătorilor de meserie. De aceea gândul cel bun a ieşit pentru unii nu se poate mai rău.
Am văzut şi eu pe învăţătorul cu pricina. Om deştept la chip şi la vorbă,
ieşit din şcoală acum 10 ani, dar era sărmanul, cărunt ca un moşneag.
Socotim deci, ca o datorie să pomenim aici de suferinţele unui biet om, care
a rămas acum pe drumuri pentru toată viaţa, cu femeia şi copiii lui. Şi pomenim
fiindcă rândul trecut am tipărit în foaia noastră părerea unui învăţător din
Moldova care socoate că la bănci locul cel mai nimerit pentru un dascăl e acela
de cenzor, adică privighetor, nu casier-mânuitor de bani.
Urmeze deci învăţătorii noştri să ajute cât vor putea mai mult, întemeierea
de bănci la sate. Să ia însă aminte că e de o mie de ori mai potrivit să stea
deasupra cârcotei şi daraverilor băneşti, decât să se amestece în ele, ca să
ajungă chiar nevinovaţi în mijlocul noroiului. [Ns.]
6). Petrecere [rubrică]. Între maimuţoi, anul II, nr. 20, 24 ian. 1916, p. 3.
D. Maimuţă întâlneşte pe d. Maimuţărescu, o veche cunoştinţă a dumisale şi,
oprindu-l în cale, încep să vorbească cu aprindere despre război.
- Care vrea să zică, ce apeline aveţi dvs. despre cotlagraţia actuală dle
Maimuţă? (Îl ia pe neaşteptate).
- Sunt cât se poate de pesimistru.
- Şi care-i cauza care vă motivează?
- Care să fie, nene? În prema distanţă, nu mă-mpac deloc cu idia că ar fi cu
posibilitate să iese invicibile puterile centrale.
- Cum, adică dvs. credeţi că ar putea favoriza furtuna pe nemţi?
- N-aş dori niciodată o asemenea anormalie, dar vezi bine că şarja apare a
fi de partea lor.
- Posibil, nene? Cum adică tot mai prezişti în această derecţie?
- Aşadar, d-ta eşti de partea opozantă? Ai încă speranţie în biruinţa
Vadruplei?
80
- Negeşit, şi am rezoanele mele… Motivul cauzei principale e numărul

aliaţilor… englezii… Unde mai pui apoi, imoralitatea scăzută ce apasă trupele
ungaro-germano-austroungare, când văd că oşti nouă amenţie să se arunce
asupra lor? Şi apoi mai sunt motive politice, raţionale, ecnice - cum s-ar zice,
înţelegi. Nu e cu posibel, de o mie de ori nu!
- Bine, bine, dar ruşii sunt zdrobiţi pe toată linia.
- O fi, neicule, dar vezi, mai sunt atâtea braţe disposibile, care aşteaptă
momentul favorizabil ca să seară, la un semn dat ca leii în spatele
firogermanilor, mă-nţelegi, vorbesc de statele ne brutale, cum s-ar zice!
- Prefect, prefect de justificiabil şi vă recunosc pentru amabilitate. Uite,
frate, chestiuni aşa de alimentare şi eu hăbar n-am de ele! Prin urmare şi deci,
încă o dată, vă mersim.
- N-aveţi pentru de ce!
În urmă, d. Maimuţărescu strânge mâna călduros prietenului şi plecându-se
până la pământ, îşi vede de drum.
D. Maimuţă pleacă şi el apoi, păşind à gale - à gale, mândru ca un paşă,
mulţumit, nespus de mulţumit, pentru izbânda lui, pe când Maimuţărescu,
cugetând adânc pe cale, despre cele vorbite, îşi zice în sine, nu cu puţină
pizmă: Cultura, de, ce crezi! [Semnează C. Gh. Băcăoanu]
7). Păcatele părinţilor, [ed.], anul II, nr. 21, 31 ian. 1916, p. 1. Părinţii,
bunicii şi străbunicii noştri sunt sub pământ. Dumnezeu să-i ierte! N-avem să-i
judecăm, ca să-i osândim, dar faptele lor trebuie să le cântărim, dacă vrem să
înţelegem strâmtoarea în care ne aflăm azi şi leacul relelor de care suferim.
Vorba e, de unde să începem judecata.
Când cunoşti pe om?
Iubiţi cetitori, ca să cunoşti pe un om, nu e nevoie să te uiţi la el de dimi-
neaţa până seara, să-i numeri şi dinţii din gură.
E destul să-l vezi pe om la o nevoie mare. Atunci înţelegi repede cât îi poa-
te capul. Dacă îşi adună toate minţile şi îşi încordează toate puterile, ca să biru-
ie nevoia, chiar dacă s-ar întâmpla să nu izbutească dintr-o dată, să ştii că acela
e om vrednic.
Dimpotrivă, dacă vezi pe unul că îndată ce a scăpat de un necaz, îşi târăşte
picioarele ca mai înainte, ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat, să ştii că omul a-
cela e sec la suflet. Nici norocul, nici nenorocirea nu-l învaţă minte. De la omul
acela nu-i mult de aşteptat.
Tot aşa e şi cu popoarele. Când vei vedea că un neam nu-şi pierde cumpătul
de fericire şi mai ales, nu ţi-l pierde în vreme de cumpănă, să ştii că poporul
acela e un popor temeinic. Bulgarii, de pildă: acum trei ani săriseră grecii, sâr-
bii şi românii, asupra lor şi le mai tăiară din unghii.
Văzut-aţi ce vorbă a spus atunci regele lor? S-a închis în mâhnirea lui, ca
unul care jeleşte un mort şi a spus ostaşilor: acum înfăşuraţi steagurile voastre
81
şi aşteptaţi ceasul să le desfăşurăm iarăşi… Orice om chibzuit, trebuia să-şi dea

seama că vecinul nostru de peste Dunăre, e tare în cugetul lui despre sine, că de
planurile lui nu se lasă cu una, cu două. Şi vedeţi, s-a ţinut de cuvânt. Bulgarii
stau acum mai sus decât oricând.
Să ne uităm aşadar şi la poporul nostru, să vedem cum a cugetat şi cum a
lucrat când se afla în vremuri grele, pentru ca să înţelegem cât e de vârtos, ori
cât s-a arătat de slab. [Ns.]
8). Anul cel greu, anul II, nr. 21, 31 ian. 1916, p. 1. Să privim pe români,
după războiul cu turcii. Anul 1878 e unul din cei mai negri din calendarul vieţii
noastre ca popor.
1). Ne întorsesem de peste Dunăre cu gheaţa în sân. Ruşii ne furaseră Ba-
sarabia, iar ca o culme a batjocurii, ne ameninţau şi oştirea cu dezarmarea. Îi a-
jutasem la Plevna şi la Griviţa, ne rugaseră cu umilinţă: ,,Treceţi Dunărea pe
unde puteţi şi cum vreţi, creştinătatea e în primejdie!” -, aşa scrisese fratele ţa-
rului, iar acum ostaşii de la Plevna se trăseseră spre munte şi spre Oltenia, căci
ruşii le arătau vârful săbiilor!! Mai mare nedreptate şi batjocură nici nu se poa-
te închipui!
2). Alta. Hotarul peste Dunăre ieşise păcătos. Englezii ne sfătuiseră să ne
împotrivim Rusiei, să nu stăm deloc la tocmeală cu ea. Şi în loc să fi luat
Deliormanul până la Rusciuc şi Varna, unde nu se afla nici sămânţă de bulgar,
ci numai turci şi tătari, în loc să fi avut acum încă un judeţ ca Constanţa, plin
de mocani, ne-am potrivit minciunilor Angliei, care ne-a întărâtat contra Rusiei
până ce a pus ea mâna pe Insula Cipru şi ne-am ales cu graniţa proastă, pentru
care am avut atâtea griji şi supărări la 1913.
3). Altă belea. Prin articolul 7, ni se punea laţul la gât, să dăm drepturi evreilor.
4). Şi ca şi cum n-ar fi fost destul, hai şi buclucul cu Dunărea. Franţa, sora
noastră cea mare, pentru care spărsesem geamurile nemţilor la 1870, găsise de
cuviinţă să se cumetrească cu Austria, pe spinarea noastră. Franţa pusese cu-
vânt ca Austria să fie mare şi tare în apele Dunării, adică ne aşeza cu mânuşiţa
ei de soră, mărăcinele în uşa şi ferestrele noastre!
Într-adevăr, nici că se putea strâmtoare şi jale mai mare. Dacă părinţii noş-
tri ar fi avut sufletul bulgarilor, ar fi trebuit ca la 10 Mai, să fi ieşit cu steagurile
oştirii cernite, ar fi trebuit să pună în calendarul ţării, o mare cruce neagră lângă
războiul cu turcii.
Şi ca niciodată în viaţa noastră, ar fi trebuit să ne dezmeticim şi să vedem
limpede: Cine sunt duşmanii în afară? Cine sunt duşmanii înăuntru? Ce e de
făcut pentru a ne ridica deasupra nevoilor?
9). După război, anul II, nr. 21, 31 ian. 1916, p. 1. Era vădit pentru orişici-
ne că o ţară ca a noastră, duşmănită de toate puterile vecine, trebuia să se bizuie
pe o armată cât mai puternică. La apus aveam proces cu ungurii, nesăţioşi ca
totdeauna şi cu gând rău asupra noastră.
82
La răsărit, proces cu ruşii care ne furaseră de 2 ori într-un veac (la 1812 şi
la 1878). La miazănoapte, proces cu rutenii, care ne-au smuls jumătate din Bu-
covina, fiind ajutaţi de viclenia austriacă. La miazăzi, proces cu bulgarii pe ca-
re ni-i ridicasem în coastă şi cu sârbii care asupresc pe românii din Craina, în-
tocmai ca şi ungurii.
Era lesne de văzut că odată şi odată, procesele astea vor veni la înfăţişare,
poate unul, poate două, poate toate deodată, cum vedem că s-a şi întâmplat azi.
Ce trebuia să facă părinţii noştri? Trebuia să vadă că singurul sprijin al ţării
e în oştire. Dar ca să ai oştire mare şi puternică, trebuia să avem plugari mulţi,
sănătoşi şi cu bună stare, căci plugarii sunt temelia oştirii noastre.
Aşadar, trebuia ca a doua zi după ce ne-am întors de peste Dunăre, la 1878,
să fi îngrijit de împroprietărirea ţăranilor fără pământ. Şi nici nu era nevoie de
vreo lege nouă, ci numai să fi împlinit ceea ce rânduise legea de la 1864, să fi
dat adică însurăţeilor pământ din moşiile Statului.
Ce-au făcut părinţii noştri? În loc să se îngrijească de oştire şi de plugari,
s-au apucat de reforma Constituţiei. Curat vorba ceea: Chelului ce-i trebuie?
Tichie de mărgăritar! Parcă dacă pui nişte bolnavi în 3 case în loc de 4 case, se
fac mai repede sănătoşi? Aşa şi noi cu 3 colegii în loc de 4…!
Dar la urma urmei, puteau să facă şi 2 şi 9 şi câte ar fi vrut. Vorba era să nu
uite de nevoia cea grabnică: armata şi plugarul, iar părinţii noştri, Dumnezeu
să-i ierte, au uitat. Dovada e, că în loc să dea pământ ţăranilor, au vândut mo-
şiile statului, proprietarilor mari, până ce a venit legea lui Carp la 1889, hotă-
rând abia atunci să nu se mai dea pământul statului decât la ţărani.
Astfel au trecut 10 ani de la război şi am pierdut timpul de pomană, în loc
să ne gândim la nevoile ţării. (urmare în numărul viitor) [Ns.]
10). Semne bune, [ed.], anul II, nr. 22, 7 febr. 1916, p. 1. Şi din puţin se
cunoaşte felul omului.
A fost de curând o nuntă la Turnu-Severin. Un ofiţer din Bucureşti lua o
fată din partea locului. La nunta aceea a venit prinţul Carol ca să cunune. Bun
obicei şi vechi. Se pomeneşte din vechime, că Domnii noştri aveau deprinderea
de a se coborî în mijlocul norodului şi a se face părtaşi la bucuriile sau la
întristările supuşilor lor.
A te apropia de popor nu e însă destul. Poţi să stai alături la un pas de
cineva, iar cu sufletul să fii la o mie de poşte departe. Sunt oameni care chiar şi
când râd, par că îngheaţă pe cei dimprejurul lor. Când întind mâna, li se pare că
se molipsesc, aşa se ţin de sus.
Nu astfel e prinţul Carol, viitorul nostru rege. Auzim că la nunta aceea a dat
mâna cu toată lumea şi-a luat le joc pe toate fetele, fără osebire. Apoi, faţă de
femeile bătrâne s-a purtat cu o tinerească cuviinţă, sărutându-le mâna tuturor.
Va zice oarecine că nu-i lucru mare. Da, nu-i lucru mare să te pleci să săruţi
şi să schimbi o vorbă două cu fiecare, dar şi dintr-atâta se cunoaşte felul omu-
83
lui, când vezi că astfel de lucruri mărunte le face cu rânduială, cu bunăcuviinţă

şi din toată inima.
Lumea care a fost de faţă la acea nuntă, a rămas foarte însufleţită, iar
bătrânii binecuvântau pe urmaşul regelui nostru.
Pentru ce? Pentru că toţi ne dăm seama, că ne aşteaptă grele încercări şi,
după cum, un pas greşit de sus ne poate duce de râpă, de asemenea, un pas
fericit ne poate fi de cel mai mare folos.
Iată de ce, pătrunşi de bunul gând al regelui nostru către ţară, pe care l-a
dovedit ori de câte ori a spus un cuvânt către oştire, e o bucurie să vedem şi pe
tânărul prinţ, că e un fiu ascultător către părintele său, dând pildă de fiu bun tu-
turor tinerilor din ţară, iar ofiţerilor la ale căror bucurii ia parte, dându-le pildă
de credinţă către roate legile tovărăşiei ostăşeşti.
Fie ca până la sfârşitul acestui an, să putem vedea pe regele Ferdinand, în-
torcându-se biruitor de pe câmpul de război, iar pe tânărul căpitan Carol alături
de El, ca o chezăşie pentru alte greutăţi în viitor. [Ns.]
11). Păcatele părinţilor [2], [ed], anul II, nr. 22, 7 febr. 1916, p. 1. Ziceam
rândul trecut că îndată ce ne-am întors de peste Dunăre cu Basarabia pierdută şi
atâtea greutăţi pe cap, ar fi trebuit îndată să ne gândim la sporirea oştirii, iar
pentru asta era numaidecât nevoie să întărim plugărimea ţării.
De ce părinţii noştri nu şi-au împlinit această datorie? Pentru că gândul lor
era aiurea.
Pe la 1867, împăratul Napoleon al Franţei, fie-i numele în veci binecuvân-
tat, aflase de la un sol trimis la Berlin, că armata Prusiei s-a împuternicit foarte.
Era o mare deosebire între cele două oştiri. În Franţa, puteai să trimiţi pe alt-
cineva cu plată, să-ţi facă slujba la oaste, pe când în Prusia orice locuitor al ţării
trebuia să-şi împlinească datoria de a fi oştean.
A început, deci, bietul Napoleon de a se îngriji de sporirea armatei. A cerut
bani Camerei franceze şi a pus la cale unele schimbări grabnice. N-a fost însă
chip să scoată lucrul la capăt.
Pentru ce? Pentru că francezii se ameţiseră de vorbe. Gambeta, un evreu ca-
re făcea multă zarvă, cerea desfiinţarea armatei, pe cuvânt că ,,oştirea pierde
banul în zadar şi e prilej de ceartă între popoare”. Altul, Jules Simon, zicea că
,,nu vor mai fi războaie!”. Altul poftea înfiinţarea unei garde civice, adică să
lase pe om acasă, să-i dea puşcă, apoi la vreme de nevoie să sară toţi ca la
praznic… Şi fel de fel de nebunii.
Atâta turbaseră franţuzii, încât la 1869, din 960 de candidaţi la alegeri, nu-
mai 22 nu cereau, fie desfiinţarea armatei, fie împuţinarea ei, iar peste un an, la
1870, a venit războiul cu germanii, iar bietul Napoleon a căzut jertfa palavra-
giilor: Franţa a fost bătută, împăratul dat jos şi o bucată din ţară răpită!
Pe vremea aceea, învăţau la Paris şi o seamă de tineri români. S-au molipsit
şi aceia de smintenia franceză şi, venind în ţară, n-au găsit lucru mai bun de
84
făcut, decât să ceară şi ei: desfiinţarea armatei şi înlocuirea ei cu garda civică,

un fel de batjocură, cum ar fi nişte vătăşei, cu puşti date pe la casele lor!
Iată ce le fluiera prin cap la unii dintre părinţii noştri, ademeniţi de moda
franţuzească! Văzuseră ce a păţit Franţa, dar în zadar.
De aceea, în ajunul războiului nostru cu turcii, s-au găsit oameni care să
ceară: 1) desfiinţarea armatei permanente; 2) au desfiinţat şcoala de cavalerie;
3) au desfiinţat şcoala cadrelor de dorobanţi; 4) au scăzut bugetul armatei; 5)
au vândut o parte din îmbrăcămintea soldaţilor.
Astfel am trecut Dunărea, apucaţi pe neaşteptate de vârtej, ca şi francezii.
Noroc că turcii au fost slabi, iar vitejia românească a împlinit lipsurile. De-ar fi
fost însă nădejdea la o gardă civică, praful s-ar fi ales de noi şi de ţara noastră.
Înţelegeţi acum de ce părinţii noştri, întorcându-se de peste Dunăre, nu s-au
apucat grabnic de întărirea oştirii şi de ridicarea plugarilor. În capul lor era
încă fumul ,,beţiei de vorbe” de la Paris. Ca nişte maimuţe, văzuserăm o prostie
la Paris, prostia aceea vream să o aducem la împlinire în ţara noastră!
Atât e de adevărat, că zăpăceala când cuprinde creierul omului, cu greu mai
iese. Judecata proastă, când se încuibează în mintea cuiva, e ca oul de omidă, a-
şezat în floare: ajunge cu vremea un vierme care spurcă roada şi o batjocoreşte.
Părinţii noştri, Dumnezeu să-i ierte, avuseseră în capul lor sămânţa
sminteniei franţuzeşti. Iată de ce am pierdut vremea, când trebuia să ridicăm
oştirea şi pe plugar. [Ns.]
12). Păcatele părinţilor [3], [ed.] anul II, nr. 23, 14 febr. 1916, p. 1. Alături
de oştire şi de plugărie, ar fi trebuit îndată după războiul cu turcii, să arătăm
cea mai osebită luare aminte, bisericei şi şcoalei.
Pentru ce? Pentru că degeaba dai cuiva pământ, dacă nu-i dai şi suflet, de-
geaba pui ostaşului arma în mână, dacă nu-i dai şi inimă. Şi bogăţia şi sărăcia
pornesc mai întâi din suflet, zică cine ce-o zice. Dovada e deosebirea noastră
de alte ţări. Cine are aiurea 40-50 de hectare e mare proprietar şi scoate de pe
ele cât nu scoatem noi de pe 400 sau 500 de hectare, iar pe o falcie la noi, omul
scârţâie rău, pe când la englezi, germani, danezi se hrăneşte în larg, o familie
întreagă şi încă pe un pământ rău nu ca al nostru.
Căci mintea scoate roada pământului şi, de aceea, minte, adică învăţătură,
ne trebuia şi nouă mai întâi. Ar fi trebuit să punem peste tot în sate nişte
învăţători şi preoţi cum sunt cei din ţările cu adevărată îndrumare.
Făcut-au părinţii noştri ce trebuia? E destul să vă spun că s-a găsit în ţară
un ministru care a pus profesor la şcoala de unde ies preoţii - un nihilist -, adică
tocmai unul care batjocorea biserica. S-a şi întâmplat trăsnaie mare, că murind
un prieten al profesorului aceluia, nihilistul a luat la goană pe preoţi şi voia să
îngroape mortul fără preot. Astfel, pe când preoţimea din Transilvania stă sus
de tot, la noi biserica a rămas multă vreme ca vai de lume.
85
Pricina e tot smintenia adusă de la Paris. Aflase acel ministru o vorbă a

evreului Gambeta, despre care v-am pomenit că era şi împotriva oştirii, anume
că biserica e duşmanul Franţei.
Şi ca o maimuţă, încercase el să arunce măcar două-trei pietre asupra bi-
sericei şi preoţimei din România, ca şi cum lucrurile ar fi fost la fel şi la noi.
Iată, iubiţi cititori, câteva din păcatele părinţilor. A-i osândi e de prisos.
Singurul lucru cu minte, e să vindecăm cât mai repede răul. De aceea, îndată ce
vom trece hopul cel greu, noi, cei care am fost izbiţi cu capul de pragul de sus,
va trebui să ne uităm bine la pragul de jos. Va trebui să înţelegem că cel dintâi
pas în viaţă îl facem cu ajutorul preotului - de la botez, al învăţătorului - din
copilărie, al şcoalei de plugari - pe la 14 ani şi al ofiţerului - la 20 de ani.
Numai aceşti patru povăţuitori pot să ne cureţe de păcatele moştenite de la
părinţi.
Preot, învăţător, plugar şi ofiţer, iată cei 4 stâlpi mari pe care vom sprijini
mâine clădirea întregii ţări. [Ns.]
13). Războiul, [ed.] anul II, nr. 24, 21 febr. 1916, p. 1. După o lungă
odihnă, tunul a început să bubuie ca tunetul de primăvară. Porneala au făcut-o
germanii, dând năvală asupra unei cetăţi franţuzeşti - Verdun. Ce urmări va avea
lupta asta, nu putem proroci. Atâtea cetăţi au luat germanii, că nici nu le mai
ştii rândul şi socoteala.
Altundeva stă înţelesul acestei întâmplări. Se dovedeşte pentru orişicine,
marea străşnicie a oştilor germane şi buna lor rânduială. Vede acum şi un chior,
că nu-i de glumă să te iei la luptă cu un popor atât de bine pregătit.
Pomenim de asta, nu ca să lăudăm pe germani, ci ca să deschidem ochii
asupra greşelilor pe care le-am făcut noi. Astfel, s-au găsit oameni uşurei la cap
şi cu spor la limbă, care ziceau acum un an: să nu vindem nimic spre apus căci
germanii vor muri de foame. Iată au trecut aproape doi ani de la începutul
războiului, iar germanii au ce mânca! De-am fi avut minte, să le vindem
vagonul de grâu cu 5000 sau 6000 de lei, ne plăteam de o bună parte din
datoria ţării! De asemenea, zic unii: germanii sunt pe brânci, nu mai au oştiri,
nu mai pot…
Şi iată că pot! Ce urmează de aici? Urmează un singur lucru cu minte: să
aşteptăm, cum s-a hotărât la sfatul ţinut cu regele la începutul războiului. Să
aşteptăm până ce vom vedea mai lămurit, căile ţării noastre, după măsura
puterilor noastre. Dacă ne-am fi luat după gura deştepţilor care spuneau că
Dardanelele cad în trei săptămâni sau: intrăm în război peste o lună, până
acum ne-ar fi ieşit părul prin căciulă.
De aceea, luaţi seama: războiul e încă în putere. Poate să slăbească unde
nici cu gândul nu gândeşti, dar până atunci, să mulţumim lui Dumnezeu că
puterea noastră e neştirbită. Gata pentru ceasul cel greu, când va veni şi rândul
socotelilor noastre.
86
E bine măcar atât: că guralivii au mai contenit cu larma lor deşartă, lăsând
să chibzuiască pe cei care au răspunderea în povăţuirea ţării. [Ns.]
13). † Regina Elisaveta, [ed.], anul II, nr. 25, 28 febr. 1916, p. 1. A plecat
şi regina Elisaveta pe drumul de unde nimeni nu se mai întoarce.
De la moartea regelui Carol, bătrâna cea înţeleaptă uitase toate cele lumeşti.
Ca o călugăriţă, îşi petrecea toată vremea la Mănăstirea Curţii de Argeş, împo-
dobind cu flori mormântul celui ce se odihnea întru Domnul. O singură dată s-a
mai arătat lumii, când prinţul Carol a venit cu cercetaşii din toate judeţele ţării,
să pună o cunună pe mormântul regelui…
Cu haina cernită, cu părul alb ca zăpada, bătrâna părea un chip din vremuri-
le de odinioară, când fericitul Neagoe Basarab şi alţi domni pământeni ridicau
biserici şi mănăstiri spre slava celui de sus.
Nimeni dintre miile de tineri care au văzut-o atunci în faţa bisericei, nu vor
uita chipul ei blajin şi binecuvântarea pe care le-a dat-o tuturor…
Păzitoarea cea credincioasă a mormântului celui dintâi rege al român, s-a
mutat acum pentru totdeauna, lângă Acela cu care o jumătate de veac a prive-
gheat asupra ţării noastre.
Dumnezeu ştie ce ne va aduce ziua de mâine. Un lucru e însă hotărât: oa-
meni cum au fost Carol şi Elisaveta nu se găsesc în toate zilele nici chiar în
preajma tronurilor. Economi, fără fudulie, cumpătaţi în toate, cinstiţi ca nişte
adevăraţi gospodari care-şi preţuiesc numele şi rânduiala casei lor, bătrânii care
odihnesc alături în biserica de la Curtea de Argeş, au fost slăviţi nu numai în
ţară, ci şi peste hotare. Faima numelui lor a ajuns până departe, ridicând astfel
şi bunul nume al ţării.
De aceea, plecând cu smerenie capetele noastre înaintea mormântului lor,
nu putem dori stăpânitorilor viitori ai acestei ţări decât un singur lucru! Să fie
mai înţelepţi decât Carol şi mai buni decât Elisaveta.
Iar celei adormite întru Domnul, fie-i ţărâna uşoară şi pomenirea veşnică. [Ns.]
14). O pildă, anul II, nr. 25, 28 febr. 1916, p. 1. Am arătat anul trecut în
Dumineca Poporului, câte învăţături putem trage din cuvintele lăsate cu limbă
de moarte de regele Carol. Aceeaşi învăţătură se desprinde acum şi din tes-
tamentul reginei.
Iată doi oameni veniţi la noi de peste mări şi ţări acum o jumătate de veac:
Carol şi soţia sa Elisaveta.
Streini de neamul nostru, cea dintâi grijă a lor a fost să înveţe limba noas-
tră. Şi au învăţat-o, şi o ştiau aşa cum puţini români o cunosc. Regele Carol
căuta cu mare grijă la rostul fiecărui cuvânt şi iubea îndeosebi vorbele din
bătrâni… Regina, de asemenea, asculta cu mare evlavie toate cântecele, pro-
verbele şi basmele poporului nostru.
Ce ruşine ar trebui să se arate pe obrazul maimuţelor, fie din oraşe, fie din
sate, care pocesc limba bătrânească.
87
Altă pildă. Fiind oameni cumpătaţi, din ceea ce ţara le-a dat pentru traiul
lor, ei n-au risipit, ci au adunat, iar când au închis ochii, au zis românilor, iată eco-
nomiile noastre, le lăsăm tot românilor şi au făcut danii pentru biserici şi şcoli.
Ce ruşine ar trebui să se ridice în obrazul celor care se zic români, fac averi
de milioane, iar când mor nu lasă nimic pentru ţara care i-a hrănit, pentru cei ce
au muncit să le adune averi…
Pilda Regelui Carol şi a Reginei Elisaveta să le fie ca o veşnică mustrare
tuturor celor ce poartă zadarnic numele de român şi creştin. [Ns.]
15). Verdun, [ed.], anul II, nr. 26, duminică 6 martie 1916, p. 1. Aşa se
cheamă cetatea unde s-a încleştat acum lupta între germani şi potrivnicii lor.
La răsărit, spre Rusia, se zice că războiul va sta pe loc. În vara trecută, ruşii
au fost mereu împinşi îndărăt. Hotarul lor spre Germania era strâmb ca o scoa-
bă. Armatele lui Hildemburg şi Makensen au îndreptat scoaba luând rând pe
rând toate cetăţile ruseşti, care le stau în cale, apoi au făcut un răgaz în linie
dreaptă, de la Cernăuţi până la mare.
Aici, de bună seamă, germanii nu au interes să mai înainteze spre răsărit,
căci nu le-ar sluji la nimic să schimbe un hotar bun şi scurt cu altul mai lung şi
mai rău. Rămâne acum să-i gonească pe ruşi dacă pot. Pe la Cernăuţi, au încer-
cat acum vreo două luni, jertfind sumedenie de ostaşi în zadar.
La miazăzi, după ce şi-au făcut drum spre Constantinopole, germanii, iarăşi
n-au interes să mai înainteze spre răsărit, căci nu le rămâne în spate oştirea
franceză, singura care le poate aduce primejduire.
Aşadar, aici e greul lor şi aici trebuia să se hotărască la un fel. De aceea, s-a
şi început acum lupta cea mai grozavă din câte a văzut pământul, împrejurul
Cetăţii Verdun, despre care se zice că e cea mai tare cetate din lume.
Cine va ieşi deasupra? Prorocii cu limba lungă şi mintea scurtă, spun multe
de toate.
Dumineca Poporului n-a minţit niciodată. Când alţii spuneau că Constanti-
nopolul va cădea în câteva săptămâni, noi ziceam, să mai aşteptăm. Nu se cade
omului, să vorbească despre lucruri pe care nu le cunoaşte de aproape. Aşa şi
acum. Cine ştie ce armate stau împrejurul Verdunului şi ce minte le povăţuieşte
de o parte şi de alta?
În curând se va vedea. Până atunci, datoria noastră e alta. Să vedem ce fa-
cem cu interesele noastre, potrivit cu împrejurările de pe câmpul de luptă, căci,
slavă domnului, a început să vie mintea la cap şi celor ce apucaseră câmpii.
Azi nu mai e unul în toată România care să îndrăznească a spune, vom mer-
ge cu cutare, chiar dacă ar fi bătut.
Dimpotrivă, e hotărât lucru: cu cel bătut nu vom merge, chiar dacă ar avea
stea în frunte. [Ns.]
16). Greşala italienilor, [ed.], anul II, nr. 27, duminică 13 martie 1916, p. 1.
Pare că războiul se apropie de sfârşit.
88
După cât se vede, nici unii dintre cei încăieraţi, nu mai au chef să petreacă
o iarnă în lagăr. Jertfele de oameni şi de muniţii, au ajuns ceva nemaipomenit.
La unele lupte, se zice că morţii rămân în picioare sprijiniţi unii de alţii…
Oricum ar fi, e hotărât lucru că s-au săturat toţi de atâta luptă. Se bat încă,
dar ca cei care au obosit de pumneală şi nici unul, nici altul nu dă drumul de
unde a apucat.
Ar fi fost un mare noroc pentru Europa, dacă ar fi acum o putere mare care
să-i despartă pe cei încăieraţi.
Să zicem că Italia nu s-ar fi grăbit a intra în horă. Italia era socotită ca
putere de mâna întâi şi oricine s-ar fi temut când ar fi văzut că un nou duşman
îi aruncă un milion şi ceva de soldaţi în spate şi atâtea corăbii de război. Iar
dacă Italia şi-ar fi luat alături şi pe România, în clipe ca acestea, de bună seamă
că s-ar fi putut ajunge la pace, cu mare câştig şi pentru Italia şi pentru noi.
Din nenorocire, italienii s-au amestecat în luptă de un an de zile şi n-au fă-
cut nicio ispravă împotriva nimănui. Sârbii au fost bătuţi sub ochii lor, munte-
negrenii au păţit la fel, măcar că Nikita, regele Muntenegrului, e socrul regelui
Italiei. S-a dovedit astfel că Italia nu poate pleca cumpăna războiului.
Şi aici e una din cele mai mari greşeli ale războiului de faţă şi o pricină a
prelungirii lui.
Acum rămâne să se hotărască lupta dintre francezi şi germani. Cine va birui
la apus, de bună seamă că va rămâne biruitor peste tot.
Până în 5-6 săptămâni, vom vedea poate, zorile păcii. În orice caz, de la
Verdun va porni vestea care să ne lumineze cât va mai ţine războiul. [Ns.]
17). Ziua satului, [ed.], anul II, nr. 28, duminică 20 martie 1916, p. 1.
Începe primăvara, se apropie sărbătoarea Învierii, s-a pornit munca la câmp.
Se cuvine să păşească omul cu piciorul drept, să vadă peste tot împrejurul
lui tragere de inimă şi credinţă în izbândă. De aceea porneala bună trebuie
făcută chiar dimprejurul casei.
Ce ziceţi de ferestrele care nu s-au deschis toată iarna la odăile unde omul
nu locuieşte ori la cele în care stă? Dar curtea plină de gunoi, dar grădina acope-
rită de frunze uscate şi rămăşiţe de buruieni, dar pomii plini de cuibare de omizi?
În satele noastre n-a pătruns încă dragostea de curăţenie şi de bună
întocmire a gospodăriei obşteşti. Iată de ce povăţuitorii satelor ar trebui în
fiecare an să hotărască măcar o zi de primeneală a satului întreg. Jandarmul să-
şi aducă aminte de zilele când cazarma se pregătea pentru venirea colonelului.
Dacă e vorba de omizi, nu e păcat să muncească unul sau doi, sau douăzeci,
degeaba, când un leneş sau mai mulţi leneşi lasă pomii lor plini de cuiburi, de
unde viermii se întind şi la vecini?
De asemenea, cu gunoiul care murdăreşte curţile şi uliţele, cu bălţile verzi
care murdăresc apele puţurilor, cu podurile stricate ale drumurilor, cu gropile
89
de lut unde se primejduieşte viaţa oamenilor. Toate sunt lucruri, care privesc
sănătatea şi boala, avuţia şi sărăcia, binele şi răul satului întreg.
A mişca tot satul ca la mobilizare, e o faptă care va face pe fiecare să se
simtă legat de vecin şi e o pildă bună a celor mai bătrâni faţă de cei mai tineri.
Până şi copiii pot ajuta la primenirea satului, iar acolo unde e un ochi mai
ager şi o inimă mai largă, pe lângă curăţirea satului, se va adăuga şi înfrumuse-
ţarea lui.
Câte sate au copaci pe lângă drum? Câte cimitire au flori? Câte biserici au
garduri de verdeaţă, care trăiesc veşnic fără să ceară cheltuială?
Povăţuitori ai satelor, daţi pildă, începând cu şcoala, primăria, biserica şi
gospodăriile voastre. Cine face începutul? [Ns.]
18). Calea dreaptă, [ed.], anul II, nr. 29, duminică 27 martie 1916, p. 1.
Numărul cetitorilor noştri sporeşte mereu. În toate colţurile ţării, s-au găsit
oameni de ispravă, care au înţeles gândul nostru şi-l împlinesc.
Poate că ajută şi preţul mic al foii, e cea mai eftină din ţară, dar din scrisori-
le primite, se vede că mai e şi altceva care place cititorilor Duminecii - e dru-
mul drept pe care am umblat.
Omul nărăvit pofteşte totdeauna să-i faci pe plac: beţivului să-i dai băutură,
bătăuşului să-i vorbeşti despre ciomăgeli şi crime, celui care urăşte să-i ţii han-
gul şi să batjocoreşti pe cel urât de el.
Noi nu ne-am gândit să gâdilim slăbăciunile oamenilor nărăviţi, ci am vor-
bit drept celor drepţi. Bunăoară, îndată ce s-a pornit războiul, au început mulţi cu
sudălmi asupra celor amestecaţi în luptă, cu chip că dau însufleţire poporului
nostru. Au început să spună din senin că cutare ne e duşman şi să-l înnegrească,
iar cutare ne e prieten şi să-l ridice în slava cerului.
Faptele au dovedit că gazetele care au bătut în struna asta, fie cu ştiinţă, fie
din neştiinţă, n-au spus adevărul. Vom vedea în curând că de jur împrejur, noi
avem numai neprieteni. Bulgarilor, sârbilor, ungurilor, rutenilor şi ruşilor le
suntem dragi ca sarea în ochi, iar celor mai depărtaţi de noi, le pasă de necazu-
rile noastre tot atât de puţin cât şi de necazurile puricilor sau ale lăcustelor.
Au minţit şi mint de zvântă pământul, acei care ne descântă, ba cu prietenia
unuia, ba cu prietenia altora. Cât de mare e minciuna asta, o s-o simţim şi mai
bine, când va fi vorba să se încheie pacea.
De aceea, Dumineca Poporului n-a îmbătat pe cetitorii ei cu rachiul
minciunilor, ci le-a spus verde de la început: singura noastră nădejde e în noi,
adică în chibzuinţa celor care vor cârmui luntrea noastră la mijlocul valurilor.
Acesta credem că e adevărul şi aceasta credem că e pricina pentru care ceti-
torii au îmbrăţişat foaia noastră.
Rămâne ca toţi iubitorii satelor să ţină Dumineca şi de aici înainte pe calea
nepărtinirii, spunându-ne verde greşelile, în dată ce am păşi şi noi afară din
calea dreaptă. [Ns.]
90
19). Scumpetea traiului, [ed.], anul II, nr. 30, duminică 3 aprilie 1916, p. 1.
Toţi ţipă că s-a scumpit viaţa, dar puţini judecă de unde vine greutate de azi.
Să ne aducem aminte faptele.
După ce s-a început războiul, a încetat negoţul nostru cu grâne, atât pe
Dunăre, cât şi pe Mare. Mai puteam vinde doar spre apus, peste munţi. S-au
găsit însă oameni pricepuţi care strigau în gura mare să nu trimitem nici un bob
de grâu germanilor, căci orice grăunte e ca un glonţ împotriva noastră. Să-i
ucidem pe nemţi cu foametea.
În acelaşi timp, cei care ţipau mai mult contra Germaniei, trimiteau Ungari-
ei sute de boi şi vagoane de untură, după cum s-a dovedit în faţa lumii întregi.
Văzând pornirea asta, vecinii de la apus nu ne-au mai trimis nici doctorii,
nici muniţii, nici alte mărfuri de care aveam nevoie.
Ce s-a întâmplat? Negustorii văzând că marfa se împuţinează, în loc să o
vândă cu preţul obişnuit, au început a ridica preţurile. De la 14 lei legătura de
bumbac a ajuns la 70 de lei, adică de 5 ori mai scump. Postavurile, încălţămin-
tea, fierăria, orezul…, toate s-au scumpit, de nu e chip să te mai apropii, iar
când au văzut deştepţii noştri că Germania şi tovarăşele ei nu mor de foame,
căci chiar de le-am fi vândut noi toate grânele, nu le-ar fi ajuns pentru o lună,
dacă s-ar fi bizuit numai pe noi, s-au răzgândit şi am început iarăşi a le vinde.
Nu vrem să mai supărăm pe oamenii de treabă, spunându-le cum s-a făcut
vânzarea, ce au câştigat misiţii, ce căpătuială a fost cu vagoanele şi alte grozăvii.
Destul că mărfurile s-au scumpit, iar când scumpeşte marfa, cismarul, croi-
torul, băcanul, încep a scumpi şi brutarii, măcelarii şi toată negustorimea.
Aşa ne-am pomenit cu grozăvia de azi. Voind să înfometăm pe alţii, am
ajuns noi singuri la foamete. Pe de o parte, negustorii au scumpit mărfurile, iar
pe de altă parte, morarii, ca să câştige mai mult, au vândut făina peste graniţă,
lăsând ţara la strâmtoare.
Acum întrebaţi-vă singuri: cine-i de vină? Noi nu putem spune decât vorba
înţeleaptă a bătrânilor: la aşa cap, aşa căciulă. [Ns.]
20). Hristos a înviat, [ed.], anul II, nr. 31, duminică 10 aprilie 1916, p. 1.
Cine ar fi crezut că vom zice pentru a doua oară Hristos a înviat, în mijlo-
cul celui mai crâncen război al ţărilor creştine!
Adevărul e că flăcările războiului i-au cuprins pe toţi, tocmai pentru că nu
sunt destul de creştini.
Sârbii dobândiseră prin Pacea de la Bucureşti, atât pământ cât nu visaseră.
Ar fi trebuit să-şi vadă de neamul lor, ridicându-l pe încetul şi cu vremea, li s-ar fi
alipit toată sârbimea din Ungaria şi Austria. În loc de asta, au pus mâna pe cuţit.
Germanii creşteau, se înmulţeau şi, prin munca lor fără pereche, îşi
întindeau negoţul peste mări şi peste ţări. Din pizmă, englezii care nu făceau
tovărăşie cu nicio ţară, s-au întovărăşit cu francezii, ba şi cu ruşii, duşmanii lor
neîmpăcaţi, numai să încercuiască pe germani.
91
Nu mai vorbim de păcatele ungurilor şi ale ruşilor, că sunt cunoscute şi

prea cunoscute.
Astfel, o scânteie a fost de ajuns şi focul s-a înălţat până la ceruri. De când
e omul pe pământ, n-au murit în toate luptele dintre neamuri, atâţi ostaşi, câţi
au murit în aceşti doi ani de cumplită încăierare. Se cutremură gândul de atâta
jale şi suferinţă.
Dar nimeni nu-i de vină, decât lipsa de adevărată creştinătate a celor care se
zic creştini şi totuşi au PIZMUIT, au pus la cale UCIDEREA unui om nevino-
vat şi a soţiei sale, au aruncat cărbuni aprinşi peste praful de puşcă.
Sunt vinovaţi englezii că din pizmă şi lăcomie, au pus la cale războiul îm-
potriva Germaniei, în loc să fi făcut mărfuri bune şi ieftine ca ei. Sunt vinovaţi
germanii că, având atâta înflorire, s-au purtat rău cu polonezii din Posen, cău-
tând să-i măture din ţara lor strămoşească.
Sunt vinovaţi francezii că, pentru un petic de pământ luat de la nemţi acum
vreo 200 de ani, unde abia vreo 10 la sută vorbesc franţuzeşte, au băgat acum
în iad floarea tinerimei lor, mai ales că numărul pruncilor din Franţa e mai mic
decât în orice ţară a lumii.
Toţi cei încăieraţi, sunt vinovaţi, iar păcatul îl spală cu sângele lor.
E însă o nădejde. După o jertfă atât de amară, socotim că lumea se va
înveghea pentru multă vreme.
De bună seamă, învăţătura Evangheliei va pătrunde mai adânc în inimile
celor ce au pătimit atât de cumplit. După cum Mântuitorul a înviat cu moartea
pre moarte călcând, asemenea, din moartea atâtor ostaşi şi din jalea părinţilor şi
copiilor lor, va ieşi o lume nouă în care să putem zice: ADEVĂRAT CĂ A
ÎNVIAT HRISTOS! [Ns.]
21). După Pace, [ed.], anul II, nr. 32, duminică 17 aprilie 1916, p. 1.
Dintr-o casă cu mai multe rânduri, cădea unul. Când era pe la jumătatea
înălţimei, îl întreba altul de jos:
- Cum ţi-e, măi frate?
- Până acuma, mi-e bine… Adică nu ajunsese cu capul de bolovani.
Aşa şi noi acum. Războiul se prelungeşte, vindem cum putem, cumpărăm
ce putem. Ne-am deprins cu necazurile războiului, ca fierarul cu scânteile, dar
adevărata strâmtoare, abia după pace se va vedea.
Pentru ce? Mai întâi am intrat până în gât în datorii. La Cameră, fratele lui
I. I. Brătianu ne-a spus că cheltuiala ţării se va ridica în curând cu 150 de mili-
oane. Împreună cu cele 640 de azi, vom ajunge la un buget de 800 de milioane.
Aţin-te, pungă! Dar paraua ca paraua. Grozăvia cea mai mare va fi alta.
Ungurii şi bulgarii ne vor strânge la Dunăre şi la munţi, ruşii ne vor apăsa la
răsărit. Toţi vecinii vor lovi în capul românilor cum loveşte ilăul în nicovală.
Apără-te atunci, române, dacă-ţi mai dă mâna. Nimeni dar nimeni pe lume
nu va mai fi pe partea noastră. Neamul românesc de peste munţi şi de peste Prut,
92
va fi apăsat de moarte. Iată de ce pacea nu trebuie să ne găsească cu mâna în

sân, căci Gurile Dunării, articolul 7 şi alte necazuri vor ieşi în curând la iveală.
E nevoie ca Pacea să ne găsească cu ţara mărită şi cu tovarăşi care să aibă
interes să ne sprijine. Cine va fi singur la Pace, va fi vai şi-amar de capul lui.
Toţi românii adevăraţi să deschidă, aşadar, ochii. Vremea vorbelor de clacă
a trecut. Flecarii şi toţi cei plătiţi de streini să facă larmă, au amuţit. Să ne
vedem de noi şi numai de noi, până nu ajungem cu capul de piatră. [Ns.]
22). 1.250.000 pentru săraci - darul regelui Ferdinand, anul II, nr. 32,
duminică 17 aprilie 1916, p. 1.
Maiestate Sa, Regele, a trimis d-lui Ion I. C. Brătianu următoarea scrisoare:
Scumpul meu Preşedinte al Consiliului,
În aceste vremuri deosebit de grele, gândul Meu se îndreaptă şi către acei
cari sufăr de marea scumpire a traiului, fără a putea fi îndestulător înlesnit de
bugetul prea împovărat.
În dorinţa de a contribui la alinarea acestor suferinţe la care sunt sigur că
nimeni dintre cei avuţi nu va rămâne nepăsător, am hotărât a dărui suma de lei
1.250.000, spre a se împărţi celor mai crud loviţi şi mai ales populaţiei oraşelor
ţării - cea mai greu atinsă prin scumpetea mereu crescândă a chiriilor şi a celor
mai neapărate lucruri trebuincioase traiului - şi care cred că merită ajutorarea
noastră pe o scară mai întinsă.
V-aş fi foarte recunoscător, scumpul Meu Preşedinte al Consiliului, să-mi
daţi părerea Domniei Voastre asupra modului ce vi se pare mai nimerit, pentru
ca acest ajutor să uşureze în adevăr, soarta celor obidiţi şi mai vrednici de com-
pătimirea noastră.
Regina şi Copiii Noştri, vor simţi o mare mulţumire sufletească de a se aso-
cia şi Ei la această faptă de ajutorare reciprocă, luând parte la împărţirea aju-
toarelor.
Cu acest prilej, vă reînnoiesc scumpul Meu Preşedinte al Consiliului,
încredinţarea sincerei şi statornicei Mele afecţiuni. (FERDINAND)
23). Împrumutul, [ed.], anul II, nr. 33, duminică 24 aprilie 1916, p. 1.
Ţara are nevoie de bani, dar în loc să se împrumute la streini, s-a hotărât să
ceară ajutorul nostru al tuturor.
E mare lucru încercarea asta. Pentru ce? Pentru că până acum ne-am împru-
mutat tot de la streini, iar dobânda pe care o plătea statul din birurile noastre,
se ducea tot în punga streinilor, adică noi eram birnici la streini.
Acum cine are ceva bani economisiţi, acela dă statului 84 de lei, iar statul
dă în schimb, chitanţa că a primit 100. Fiecare poate câştiga 16 lei la sută.
Chitanţa aceea e mare ca o coală de hârtie şi e împărţită în mai multe părţi.
Toamna şi primăvara tai 2 bucăţi din coală, le dai perceptorului şi-ţi dă 5 franci
dobândă, iar dacă s-a întâmplat să iese la sorţi tocmai coala ta, primeşti pentru
93
ea 100 de lei şi 5 lei dobândă, adică pentru 84 cât ai dat, primeşti 105 sau un
câştig de 21 de lei la sută. Nu-i aşa că e bun lucru?
Drept aceea, îndemnăm pe toţi cetitorii Duminecii, care au ceva bani de-o
parte, ca să împrumute Statul cu cât vor putea. Nici nu e nevoie să dea de la
început, suta întreagă, ci în patru rânduri. În loc de bani daţi la loterii spurcate,
unde câştigă numai streinii, e cinstit şi frumos să dăm bani cu împrumut ţării
noastre, care ne dă o dobândă atât de bună.
Pe lângă asta e un câştig şi mai mare. Când ne împrumutam în streinătate la
nemţi, la englezi, francezi, aceia ne cereau să cumpărăm de la ei, de pildă,
muniţii şi ne obligau să plătim scump muniţiile, dându-ni-le când voiau ei.
Tocmai ca omul nevoiaş, care se împrumută de 1000 de lei de la altul şi
primeşte, de pildă, numai 300 în mână, iar pentru 700 primeşte porumb stricat
şi încă cu preţ mai mare decât e în târg…
De aceea, oameni buni, săriţi cu toţii să împrumutăm toţi, cu cât vom putea,
statul nostru, pentru ca dobânda să nu mai plece în punga streinilor şi să fim
slobozi să cumpărăm mărfurile şi muniţiile de unde vrem noi.
Preoţimea şi învăţătorimea trebuie să lămurească poporul că după cum
băncile populare au făcut ca satul să se ajute el singur şi să nu mai dea procen-
te cămătarilor de la oraş, aşa şi ţara noastră vrea acum să facă împrumut popu-
lar, ca şi cum toată ţara ar fi o Bancă Populară.
N. R. Cei care au priceput cum stă lucrul, să facă pe o coală de hârtie chi-
pul unui bon cu toate chitanţele de dobândă până în anul 1956 şi să lămurească
lumea ce fel se taie chitanţele de două ori pe an şi cum oricine poate vinde
bonul lui altuia, când are nevoie de bani ori îl poate lăsa moştenire copiilor, să
primească şi dobânda timp de 40 de ani, până primeşte şi capetele. [Ns.]
24). Prinţul moştenitor, [ed.], anul II, nr. 34, duminică 1 mai 1916, p. 1.
În ziua de Sfântul Gheorghe, s-au adunat la Bucureşti căpeteniile cercetaşi-
lor din toată ţara, spre a se sfătui cum să pună la cale îndreptarea tineretului.
Până acum, a fost vorba mai mult de tineretul din oraşe, acum a venit şi
rândul satelor. Prinţul Carol, viitorul rege al ţării, a arătat în cuvinte foarte
frumoase, cât preţ pune El pe ridicarea satelor.
Ca unul care a cutreierat ţara, de la munte la mare şi cunoaşte poporul nos-
tru, atât în partea lui cea bună, cât şi în cea slabă, capul cercetăşiei din ţară a
atras luare aminte a tuturor, despre starea satelor noastre.
Mai întâi stăm rău cu sănătatea. În Satul Comana (Vlaşca) - unde prinţul moş-
tenitor a mers împreună cu cercetaşii şi a intrat în casele oamenilor, să le vadă
gospodăria -, s-a aflat că din 250 de copii cari se nasc în fiecare an în acea co-
mună, aproape 200 mor. În trei luni de zile, anul acesta, s-au născut 100 şi au
murit 86.
Gândiţi-vă ce spor poate fi în gospodăria cuiva, când din 2 lei şi jumătate,
ar pierde 2 lei şi i-ar mai rămâne doar 50 de bani!
94
Fireşte, sunt multe împrejurări care lămuresc păcatele noastre, dar una din-
tre cele mai mari, este necurăţenia şi lipsa de pricepere în căutarea sănătăţii.
De asemenea, sunt lipsuri şi în purtarea sătenilor noştri. Câte obiceiuri rele,
câte apucături neomenoase…!
Aşa stând lucrul, Prinţul Carol a hotărât să-şi întoarcă ochii spre sate. Vrea
să vadă câţi oameni de inimă îi vor sta în ajutor pentru ridicarea ţărănimii
noastre, începând mai întâi cu creşterea copilăretului.
E o zi mare în viaţa poporului românesc, pentru că nu în orice vreme poate
fi în capul ţării un prinţ tânăr, plin de dragoste de a lucra şi hotărât la fapte. În
Serbia, mai anii trecuţi, moştenitorul Coroanei era u zevzec, care bea cu ofiţerii şi
se bătea cu ei până ce a fost dat la o parte şi i-a luat locul un alt prinţ mai cu minte.
Încă o dată, e un mare noroc că avem lângă tron un tânăr atât de inimos.
Capii satelor şi, îndeosebi, proprietarii cu învăţătură, medicii, învăţătorii,
preoţii, administratorii de plasă şi toţi cari au ţintă mai înaltă în viaţă, să asculte
glasul ce le vine de lângă Tron şi să pornească la lucru.
Noi, cei de lângă Dumineca Poporului, zicem vrednicului prinţ: Într-un
ceas bun, iar bătrâneţile să-i răsplătească însutit osteneala tinereţilor. [Ns.]
25). După împrumut, [ed.], anul II, nr. 35, duminică 8 mai 1916, p. 1.
Încercarea a ieşit bine. Ţara a cerut un împrumut de 150 de milioane,
locuitorii au pus mână de la mână şi i-au dat 400 de milioane.
Guvernul însă a oprit împrumutul înainte de ziua hotărâtă, aşa că mulţi nici
n-au putut să se facă părtaşi cu împrumutarea, dar dacă ar fi ţinut scrierea încă
o săptămână ori două, de bună seamă, suma se urca la 600 ori 700 de milioane.
Laudă se cuvine tuturor celor care au scos banul din pungă spre a împrumu-
ta Ţara.
Pentru ce? Pentru că acum întâiaşi dată arătăm streinilor, neatârnarea noas-
tră faţă de ei. Pe vremea domnului Ştirbei, acum vreo 70 de ani, ţara avea o da-
torie de 18 milioane de lei vechi, adică 6 milioane de franci. Bietul Ştirbei, în
fiecare seară chema casierul, să vadă cum merge strângerea dărilor şi tremura
inima în el, că nu va putea plăti datoriile ţării.
Mai târziu, sub Cuza şi la începutul domniei lui Carol, era iarăşi mare
strâmtoare. Trebuiau făcute drumuri de fier, trebuia oştire, trebuiau şcoli,
fabrici şi multe de toate. De unde să iei bani?
Am fost siliţi să ne împrumutăm de la cei ce se sculaseră mai de dimineaţă
decât noi, adică de la ţările care aveau şi bani, şi oameni destoinici pentru a
săvârşi astfel de treburi. Şi, în adevăr, ne-am împrumutat, dar vai de săracul
care se împrumută de la bogat!
Ne-au zvântat cu procentele, de-am aduna noi acum toţi banii câţi i-am dat
peste graniţă în chip de procente, am putea zice,, cum zic sătenii pentru datorii-
le vechi, că dobânda întrece capetele. Şi nu numai atât, dar nici nu ne credeau
streinii pe cuvânt, ci trebuia să mai punem şi zălog. Unii cereau folosinţa dru-
95
murilor de fier, alţii cereau vămile, alţii năzuiau să ne ia ocnele de sare, alţii pe-
trolul. Şi astfel am mers, vorba ceea cu câinele la car… Nu mai departe decât
acum vreo 17 ani, când cu seceta cea mare din 1899-1900, neavând cu ce plăti
dobânda către streini, am vândut pe preţ de nimic, hârtia de ţigară şi era cât pe
ce să scoatem la vânzare vapoarele, iar unii mai şmecheri bărănau să vindem
puţurile de păcură, să le cadă şi lor ceva din târguială.
Azi, slavă domnului, lucrul s-a schimbat. Nu zic că e bine ce am făcut de-
atunci încoace, nu e bună sporirea cheltuielilor de la 218 milioane, cât a fost în
1902, până la 645 de milioane cât e anul acesta. Nu e bine că unde erau 100 de
slujbaşi acum vreo 10 ani, azi sunt 220, dar până una alta, trebuie să mai
mulţumim cerului că şi bogăţia ţării a crescut. Numai sătenii au luat vreo 40 de
milioane pe grânele vândute germanilor.
De aceea, ca omul care a prins puţin cheag, ţara noastră începe a se ţine
drept în faţa streinilor, căci dacă-i vorba de împrumut, doar putem da şi noi ce-
va ţării noastre. Decât să se ducă dobânda peste hotar, mai bine o ţinem în ţară.
Dovadă e împrumutul acesta. Din afacerea de azi, vor rămâne aproape 20
de milioane în ţară, în fiecare an, iar 20 de milioane nu-s 20 de parale.
Câte n-avem noi de îndreptat şi de cârpit: drumurile, pădurile, porturile,
şcolile, bisericile, plugăria, viile, pescăriile. Toate cer bani şi iarăşi bani, pentru
a le întocmi cum se cade. Gospodăria ţării nu e nici a suta parte împlinită.
Iată de ce se cuvine laudă tuturor fiilor acestei ţări, că au scos punga şi-au
împrumutat statul. Niciodată n-a fost mai dreaptă vorba: cine dă lui îşi dă! Căci
cine dă statului, ia dintr-o despărţitură a pungii şi pune în cealaltă despărţitură,
iar cine dă streinului, e ca şi cum ar azvârli un ban peste gard, ca să nu se mai
întâlnească în veci cu el. [Ns.]
26). Ţânţari, [ed.], anul II, nr. 36, duminică 15 mai 1916, p. 1.
Bîrjevia Wledomosti, o mare foaie rusească, scrie aşa: ,,Dreptul neamurilor
nu poate fi pus mereu înainte. Dacă ne-am lua numaidecât după dreptatea
neamurilor, am ajunge la împărţirea ţărilor mari şi mici. Războiul de azi e un
fel de spovedanie prin care trebuie să treacă neamurile mici, care sunt un fel
de ţânţari politici. Pe lângă nevoile ţărilor mici, mai e şi nevoia de cumpănire
a celor mari. Popoarele mici, dacă vor adăpostire, trebuie s-o cucerească”.
Apoi foaia rusească încheie lăudând pe englezi că împuşcă pe irlandezi, po-
por mic, care vrea să trăiască cu limba şi obiceiurile lui, deosebite de ale engle-
zilor.
Iubiţi cititori, aşa că-i frumos ceea ce spune vecinul nostru de la răsărit?
Cei mici ca cei mici! Întâi să vedem noi cei mari: Rusia, Anglia, Franţa, Ger-
mania, Italia ce vom face şi dacă se vor face… şi dacă ne vom cumpăni noi trebu-
rile, voi cei mărunţei puteţi să crăpaţi pentru că sunteţi nişte ţânţari. Dacă aveţi pu-
tere să vă dobândiţi adăpost, bine, dacă nu, vă călcăm în picioare cum calcă en-
glezii pe irlandezi, căci pe dreptatea ţărilor mici, noi nu dăm nicio lescaie chioară.
96
Şi ca să vedeţi că nu numai ruşii şi englezii cred aşa, ci şi francezii. Aflaţi

ce s-a petrecut la Paris. Unul, Hervé, a scris deunăzi în gazeta Victoire, adică
Biruinţa, aceste cuvinte cinstite.
,,Noi putem izbi în inimă pe duşmanii noştri, adică pe germani, spunând în
gura mare un singur lucru - că noi facem război de dezrobire şi că suntem gata
să dezrobim îndată toate popoarele apăsate de noi”.
Apoi au cerut să spună englezii că vor dezrobi pe irlandezi, indieni şi alte
neamuri cucerite de ei. Francezii să dezrobească ţările supuse de ei în Africa şi
Asia, italienii să facă la fel, iar ruşii să dezrobească pe finlandezi, pe poloni, pe
români. De alte neamuri, nu pomeneşte Hervé, ca şi cum n-ar fi.
Ştiţi însă cum au răspuns vorbelor acestui om inimos? Toţi au râs de dân-
sul. Nu le arde englezilor, francezilor, italienilor şi ruşilor de dreptatea celor mici,
cum nu vă arde dumneavoastră de unghiile pe care vi le-au tăiat părinţii, când
mergeaţi de-a buşilea.
Nu zic că germanii şi mai ales austriecii şi ungurii se prăpădesc cumva de
dorul dreptăţii. Nu, Doamne fereşte! Noi am spus din capul locului, că fiecare
îşi vede de interesul lui şi că noi, românii, n-avem niciun prieten.
Dar fiindcă neruşinarea celor mari a ajuns până acolo, că se uită la popoa-
rele mici ca la nişte ţânţari şi-s gata să le calce în picioare. După doi ani de răz-
boi, avem dreptul să spunem năucilor care ne-au tot descântat cu prietenia Ru-
siei, Angliei şi Franţei, să le spunem verde: ori sunteţi tehui de cap, ori sunteţi
neruşinaţi ca şi cei de la foaia rusească, ori nişte vânduţi streinilor, vrednici să
vă dea toată lumea cu oarba.
Iar voi, românii cu scaun la cap, gândiţi-vă la un singur lucru, la neamul
nostru şi fiţi fata să scoateţi izbânda din piatră seacă, dacă se mai poate, căci
suntem la spartul târgului şi ar fi vai şi-amar de sufletul nostru să ne trezim între
vecini sporiţi în putere. [Ns.]
27). Spre Pace, [ed.], anul II, nr. 37, duminică 22 mai 1916, p. 1.
Se aude mereu de pace. Germanii zic. Dacă războiul se lungeşte, vina nu
este a noastră. Îndată ce vom auzi un cuvânt omenesc, noi stăm la tocmeală. Le
dă mâna s-o facă deoarece nici un petic de pământ german nu e la mâna streini-
lor, dimpotrivă, ei şi tovarăşii lor au cuprins toată Belgia, toată Serbia, tot Munte-
negrul, o bună parte din Franţa şi o parte şi mai mare din Rusia.
Englezii zic. Nici noi nu suntem bătuţi, dimpotrivă, am cucerit pământurile
stăpânite de germani în Africa. Le dă mâna englezilor să aştepte, căci niciun
petic din Anglia nu e cucerit.
Grozăvia cea mare e în Franţa. Francezii văd de doi ani partea cea mai bo-
gată a ţării lor, stăpânită de germani şi semănată de gloanţe. Închipuiţi-vă o
podgorie în care stau milioane de soldaţi doi ani de zile şi o copleşesc cu bătaia
tunurilor. Cred că nici rădăcina viei nu se mai cunoaşte. Pe de altă parte, Franţa
e ca un trup bătrân, nu mai are mult sânge, pe când germanii sporesc cu un mi-
97
lion de suflete pe fiecare an. Francezii abia sporesc cu câteva mii, iar uneori,
naşterile nu împlinesc nici golul lăsat de morţi. Şi tocmai bieţii francezi duc
acum tot greul luptelor, căci dacă n-ar fi fost armata lor la mijloc, pe englezi şi
pe ruşi, armata germană i-ar fi făcut ţăndări în câteva săptămâni.
Întrebarea e: cât vor mai putea răbda francezii? Cât despre italieni, isprava
lor se vede. După un an de silinţe, în loc să bată ei pe austrieci, n-au putut do-
bândi nici măcar ţinutul pe care austriecii li-l dăduseră de bună voie, ba dim-
potrivă, războiul se mută acum pe pământul Italiei.
Asta dovedeşte că la danţul războiului nu trebuie să intri înainte de vreme,
căci se poate să-ţi iasă sufletul cum le-a ieşit sârbilor, muntenegrenilor, belgie-
nilor, iar acum şi italienilor sau cireşe cu cei mari să nu mănânci din aceeaşi
farfurie, decât după ce-i vedea că cei mari au dureri de măsele.
Şi fiindcă se tot aude de pace, se vede că-i dor măselele pe toţi. Italienii ţipă
la ruşi: săriţi şi voi cum am sărit şi noi anul trecut, când mâncaţi bătaie de la
germani, dar ruşii fac urechea toacă. S-au odihnit toată iarna, a venit acum va-
ra, iar de danţul războiului nu le mai arde. Pesemne că nu mai au ofiţeri, n-au
tunuri căci oameni vor fi având.
Astfel stând lucrul, s-ar putea ca tocmeala de pace să înceapă dintr-o zi în alta.
Cum stăm noi? Până acum, ceasul cel mai bun pentru noi a fost cel de la Bel-
grad. Dacă primul ministru al ţării l-a lăsat să treacă, fără să întindă hotarele, se
vede că are alt ceas şi mai bun. Să-i ajute Dumnezeu. [Ns.]
28). Adunarea cercetaşilor, [ed.], anul II, nr. 38, duminică 29 mai 1916, p. 1.
Patru zile în şir, la Sfântul Constantin, cercetaşii din toată ţara au trimis o
parte din ai lor, să facă tabăra la Bucureşti.
La marginea oraşului, tinerii s-au aşezat sub corturi ca soldaţii, au dormit şi
au mâncat la un loc, frăţeşte, şi-au povestit isprăvile şi au arătat prinţului Carol
ce-a lucrat fiecare cu ceata în care se afla. Apoi a treia zi, au trecut pe dinaintea
Regelui şi Reginei, din mâna căreia, cei mai de seamă dintre cercetaşi, au pri-
mit semnul vredniciei lor.
Mai multe lucruri sunt de luat aminte: Întâi că Prinţul Carol a stat tot timpul în
tabără, împreună cu cercetaşii, mâncând împreună cu ei şi culcându-se la pământ,
ca orice cercetaş. A fost nelipsit de la toată viaţa tinerilor, dându-le pildă în toate.
E mare noroc pentru o ţară ca, ca viitorul Domn să cunoască faţă către faţă
pe atâţia dintre supuşii săi. Îi vede acum şi din partea bună şi din partea slabă.
Ştie ce are de făcut cu ei când va veni Domn al ţării. E vrednic apoi de însem-
nat, că cel mai de seamă cercetaş în anul acesta, căruia i s-a dat decoraţia pe
viaţă, s-a întâmplat să fie un fiu de ţăran din Satul Creţeşti, ţinutul Fălciului, îl
cheamă Gheorghe Boboc şi-i însemnăm numele ca să fie de îndemn şi altora.
El a scăpat de la înec 2 copii.
Afară de mai marii cercetaşilor, care s-au ostenit pentru învăţătura tineretu-
lui, au mai primit medalia pe un an: Adam - Botoşani, D. Ungureanu - Roman,
98
Ilie Octavu - Brăila, Virgil Ghinăraru - Bârlad, Gh. Manolescu - Iaşi, I. Bercea-
nu - Constanţa, iar alţii, mai mulţi, au fost pomeniţi cu laudă.
Al treilea, e de luat aminte că în rând cu cercetaşii, au trecut prin faţa Re-
gelui, Reginei, Prinţului Carol şi a unui Preot, mergând în acelaşi pas cu tinerii
p care îi priveghease. Nu mai pomenim de prefecţi, doctori ofiţeri, profesori,
ingineri şi alte bresle.
Ce înseamnă asta? Înseamnă că vrednicia poate ieşi la iveală peste tot, la
sate ca şi la oraşe, îndată ce preotul, învăţătorul, ofiţerul şi alţi povăţuitori ai
mulţimii îşi fac datoria. Cartea e lucru bun, dar mai bună decât toate cărţile
lumii, e cinstea şi buna purtare a omului, după cum zicea şi proverbul: Decât cu
păcătosul la câştig, mai bine cu omul de treabă la pagubă, căci câştigul alături
de un mişel se topeşte repede, iar paguba lângă omul vrednic se schimbă
grabnic în câştig, care apoi nu se mai risipeşte în vecii vecilor.
Iată de ce, tinerii săteni să ia aminte. Prinţul îi cheamă la cercetăşie. A venit
vremea să poată vorbi faţă către faţă cu însuşi fiul stăpânitorului ţării, care va
cutreiera satele şi-i va pune pe toţi pe calea unei vieţi cum n-au trăit până acum.
Săteni, arătaţi-vă vrednici de chemarea A. S. Prinţul Carol, cum s-a arătat
fiul văduvei din Creţeşti.
Noi, cei de la Dumineca Poporului, care am pornit de la început cu gândul
ridicării fraţilor noştri din sate şi a întregului popor muncitor, nu putem avea
decât un singur cuvânt.
Să-l ţie Dumnezeu sănătos şi să binecuvânteze munca celui care vine înaintea
neamului românesc şi lucrează în numele întregii suflări româneşti.
Trăiască Principele Carol şi toţi cei care se ostenesc cu el! [Ns.]
29). Flacăra se ridică, [ed.], anul II, nr. 39, duminică 5 iunie 1916, p. 1.
Războiul s-a înteţit iarăşi. Aţi văzut poate un foc mare, când arde o casă, o
claie [de fân n. e.] sau un alt foc mai întins. Pare că se întinde ca un balaur, când
spre dreapta, când spre stânga, aici saltă în sus, aici saltă parcă stă să se poto-
lească. Uneori crezi că chiar s-a stins - iese numai fumul. Dar până te mai în-
torci încoace ori încolo, flacăra se ridică de iznoavă şi mistuie iarăşi cu putere
tot ce poate cuprinde împrejur.
Aşa e şi războiul de faţă, întâi s-a auzit pocnetul puşcilor, la miazăzi, în
Serbia, apoi la răsărit dinspre Rusia şi spre apus către Franţa, iar după câteva
zile, au sărit, în sfârşit, şi englezii către miazănoapte, încheind hora.
După câteva luni, hop şi Turcia, după un an, hai şi Italia, după un an şi ju-
mătate, iată şi pe bulgari, după aproape doi ani, s-au trezit şi portughezii şi,
Dumnezeu ştie, cui îi mai vine rândul, căci flacăra se ridică şi pare a se înteţi.
Acum câteva zile, capul guvernului german a vorbit lămurit ca totdeauna şi
a zis cam aşa: ,,Astă toamnă, după ce am regulat socotelile către răsărit, la gra-
niţa rusească şi către miazăzi în Serbia şi Muntenegru, am spus că putem sta la
tocmeală. Dar şi din Franţa şi din Anglia, şi din Rusia, mi s-a răspuns cu batjo-
99
curi. Mi se pare că nu putem începe tocmeala pe temeiul pământului cuprins de

oştirile germane.
Atunci de unde să începem vorba? Trebuie poate să lăsăm pământul pe care
ni l-au luat englezii şi francezii în Africa, să le dăm înapoi şi ţările cucerite în
Europa şi după aceea să începem vorba?
Hotărât, o astfel de socoteală nu poate intra în mintea niciunui om cu cap
sănătos. Ar trebui să bateţi Germania pentru că aşa ceva nu-i cu putinţă.
Prin urmare, război mai departe! Dar să ştiţi că nu noi germanii suntem de
vină pentru prelungirea lui”.
Cam aşa a zis capul guvernului german, un om foarte cumpătat la vorbă
care, nici nu batjocoreşte pe nimeni, nici nu ameninţă pe nimeni.
Aşadar, flacăra se ridică iarăşi. Totuşi s-ar putea, mai ales după ce germanii
şi-au dovedit puterea lor şi pe apă, s-ar putea ca focul să se stingă dintr-o dată.
Oricine ar fi cel bătut, putem spune că şi noi avem proces cu el, căci noi
suntem singurul popor furat de toţi vecinii.
Guvernul trebuie deci să deschidă ochii mai mult decât oricând. [Ns.]
30). Costache Roseti, [ed.], anul II, nr. 40, duminică 12 iunie 1916, p. 1.
S-au împlinit 100 de ani de la naşterea lui Roseti. Împrejurul chipului său
de aramă, s-a adunat lumea în Bucureşti, să-l sărbătorească, pomenind ostene-
lile lui pentru ridicarea României.
Aici vom aminti numai una din isprăvile sale. Roseti e unul dintre cei care
au luptat pentru libertatea tiparului. Înainte vreme, nu oricine putea tipări cărţi
şi gazete. Trebuia ca tipograful să stea chezaş cu averea sa, putând fi pus la
închisoare, dacă stăpânirii nu-i plăceau cele ce se tipăreau, iar stăpânirea, de
multe ori, vrea să fie nesupărată. Aşa că erai între ciocan şi nicovală, dacă
cercai să araţi samavolniciile slujbaşilor şi călcările lor de legi.
Azi, slavă Domnului, fiecare e slobod să scrie ce vrea şi să tipărească ce
pofteşte. Avem atâta libertate, încât ne-am făcut de cap. Gazetele sunt pline de
ocări şi minciuni. Unul spune că ai cumpărat o moşie de 10 milioane, dând de
înţeles că ai furat banii statului, altul spune că ai zis cutare şi cutare lucru, care
nici prin gând nu ţi-a trecut. Altul te batjocoreşte ca la uşa cortului, te face
nebun, hoţ, necinstit şi tot ce-i vine la gură, iar pentru asta e întrucâtva, de vină
Roseti.
Ion Brătianu, văzând că luasem câmpii cu atâta libertate, era de părere că
cei care născocesc ticăloşii pe seama altora, mint ori ponegresc lumea, să fie
duşi în faţa tribunalelor.
Plănuirea era bună. Ai minţit, ai clevetit? poftim la puşcărie şi plăteşte şi
gloabă.
Roseti s-a pus însă de pricină. A ţinut morţiş ca procesele acestea să nu vi-
nă la judecătorii şi la tribunale, ci la Curtea cu juri. Şi cum Curtea cu juri e
aleasă la întâmplare, mai totdeauna, mişeii sunt achitaţi.
100
Aici a greşit amar Roseti. Voind să facă bine, a făcut un mare rău. Minciu-
na gazetelor a crescut, în loc să scadă, aşa că cine s-ar potrivi celor scrise în
gazetele noastre, ar trebui să-şi ia lumea-n cap.
Întâmplarea aceasta să ne fie spre învăţătură pentru vremea când s-o
încheia pacea şi vom pune la cale mai pe-ndelete, viaţa poporului nostru.
Libertatea de a minţi trebuie în frânată cu alte aşezăminte de legi. [Ns.]
31). Hora nebunilor, [ed.], anul II, nr. 41, duminică 19 iunie 1916, p. 1.
Să nu credeţi că e departe, e peste tot sub ochii noştri.
Legea zice nu fura, dar omul de rând fură. Atunci Statul, ca să-l ţină din
scurt, cum ţii pe un hărbar, trebuie să-l închidă pe hoţ, trebuie deci închisoare,
trebuie paznic, trebuie câte de toate împrejurul unei închisori şi ca să le facă pe
toate, Statul are nevoie de cheltuială. De aici, spor de biruri, dar când birul se
urcă negustorul scumpeşte marfa, adică după ce plăteşti dare mai mare către
Stat, mai plăteşti o dare nouă către negustori.
Şi când negustorul scumpeşte mărfurile, să zicem postavul, croitorul nu mai
poate face hainele tot aşa de eftin, trebuie să ridice şi meseriaşul preţurile. Şi
tot aşa, roata se învârteşte de la om la om. E destul să strice unul ceva că toţi
plătesc paguba deoarece, vrând nevrând, oamenii se ţin lanţ unul de altul.
Asta zic eu că e hora nebunilor sau dacă vreţi, a proştilor. Gândească-se
puţin oricine şi va vedea că orice păcat al unuia apasă întâi pe cel care l-a să-
vârşit, apoi şi pe spatele tuturor celorlalţi. Dacă eu nu ucid omizile, ele vor
mânca nu numai pomii mei, ci şi pe ai vecinilor. Dacă n-am prăşit la timp pă-
puşoii, va fi pâine mai puţină, iar preţul mălaiului mai ridicat pentru toţi. Dacă
n-am dres podul la timp va trebui pe urmă cheltuială mai mare şi deci bir mai
mare şi zile de prestaţie mai multe. Dacă Toader se îmbată şi boii rămân neadă-
paţi, orăşeanul mănâncă oase în loc de carne şi plăteşte kilogramul mai scump,
iar ţăranul va cumpăra mai scump lucrurile de la oraş.
Ce înseamnă asta? Înseamnă că orice furtişag, orice beţie, orice risipă, orice
mişelie, apasă nu numai pe cel care o face, dar cade şi pe capul tuturor celor
dimprejur. De aceea, cel care crede că se pricopseşte, călcând alături de drepta-
te, ori e prost ori nebun. Căci, încă o dată, oamenii se ţin lanţ unii de alţii şi atât
binele, cât şi răul, trec în fiecare clipă de la cel care le face, asupra tuturor celor
dimprejur, începând cu cei din casă.
Iată de ce, când vezi că muncitorul face treaba rea, când sluga fură, când
meseriaşul se îmbată, când cel de strajă doarme, când slujbaşul tândăleşte, toţi
la un loc mi se par ca o horă de nebuni. Toţi ţipă acum că viaţa e grea şi nu iau
seama că fiecare o îngreuiază, trăind alături de dreptate şi de cinste.
De aceea, povăţuitorii satelor ar trebui cu orice prilej, să lămurească lucrul
acesta, tuturor celor dimprejur. Să înceapă a se judeca chiar pe ei, să ia seama
cum binele sau răul vieţii lor se întinde peste vecini şi apoi peste tot satul pus
sub privegherea lor. [Ns.]
101
32). Prostia de la Galaţi, [ed.], anul II, nr. 42, duminică 26 iunie 1916, p. 1.
Muncitorii, din cauza lipsei, s-au adunat şi au voit în chip de plângere, să
meargă cu grămada prin oraş.
Se înţelege, că aşa ceva nu se poate îngădui. Când ai lăsa o adunătură de oa-
meni de capul ei, se pot întâmpla multe de toate: bătăi, spargeri de ferestre, răniri,
căci cine mai poate şti atunci de unde a pornit o piatră sau cine a dat cu cuţitul.
De aceea, stăpânirea a pus şiruri de soldaţi, pentru a opri mersul pe unele
strade şi a îndrepta pe oameni la casa lor.
Aici începe prostia, şi a lucrătorilor şi a celor care trebuie să păzească rân-
duiala oraşului. Mai întâi, muncitorii s-au făcut viteji şi-au înaintat până la şirul
soldaţilor, ţipând şi împingând înainte.
Curată nebunie, căci fiecare a fost militar şi ştie că de un soldat nu trebuie
să te atingi. El are poruncă să facă un lucru şi-l va face. Dacă i s-a dat ordin să
tragă, trage, nu poate sta la îndoieli. Aşadar, rău şi fără cale, au făcut muncitorii
care s-au răţoit în faţa baionetelor.
A doua prostie e a celor care au lăsat armata singură. Să fi fost de faţă, pre-
fectul, procurorul sau altcineva mai mare, ar fi putut să cheme doi-trei mun-
citori şi să le spună lămurit. Oameni buni, nu vă jucaţi cu focul. Să vină câţiva
la primărie ori la prefectură, să spună omeneşte ce au de spus, căci cu ţipetele
nu ajungem la nimic, iar armata are ordin să tragă.
Pe calea asta, de bună seamă că se ajungea la o potolire, dar din lipsa de
grijă a celor cu privegherea, soldaţii au rămas singuri în faţa năvălitorilor şi
când i-au văzut că dau buzna şi încep a lovi, au tras. Opt morţi şi peste 20 de
răniţi au rămas locului, iată isprava prostiei omeneşti.
Se înţelege că prefectul, procurorul şi alţii au fost pedepsiţi, unii daţi afară
din slujbă, alţii mutaţi, dar cine mai învie pe cei 8 nenorociţi?
Din suflet ne pare rău de această întâmplare, dar dreptatea cere să spunem
că vinovaţi sunt şi muncitorii, şi slujbaşii oraşului, care n-au avut grijă să fie de
faţă spre a împăca lucrurile.
Să de Dumnezeu ca prostii de astea să nu se mai întâmple. [Ns.]
33). Judecata celor cinstiţi, [ed.], anul II, nr. 43, duminică 3 iulie 1916, p. 1.
De la Movilă şi până la Constanţa, am mers zilele astea cu un birjar, de loc
din Călăraşi, om păţit care a venit să se lupte cu viaţa, tocmai la malul mării.
- Ai făcut oaste?
- Cum nu. Am făcut şi mobilizarea.
- Ei, era bine?
- Pentru mine, nu prea. Îmi luase caii de rechiziţie, îmi luase trăsura la corp
la Hairanchios. Nevasta făcuse un băiat. Mi-a dat Dumnezeu cinci. Parale, ioc.
Apoi mi-a povestit cum s-au întors toate spre norocul băiatului şi că acum
i-a cumpărat şi loc de casă în Constanţa.
- Va să zică ţi-a mers bine?
102
- Mie nu prea. Mi s-a stricat trăsura, mi-au betejit caii, dar dacă la paguba
mea mică, a ieşit folos mare pentru ţară - atât pământ la hotar -, se cheamă că a
fost bine.
Mărturisesc că judecata asta m-a făcut să deschid ochii mari. Iată un om
muncitor, cu o casă de copii care se gândeşte şi la nevoile ţării, chiar când el se
alege cu pagubă. Atunci l-am întrebat.
- Da acum ce facem?
- Păi dă…nu citeşti?
- Nu, că prea spun minciuni. Spun mereu că lumea vrea război şi eu văd că
la noi nimeni nu caută război, fiecare îşi vede de treburile lui.
- Va să zică, n-ai avea chef să mergi la război?
- Asta nu zic. De mers, cum să nu merg eu, când porneşte o ţară întreagă!
Eu m-am şi mutat de la Călăraşi, la Regimentul 34 din Constanţa, dar e vorba
să merg cu socoteală. Că dacă ne luam după gura celor care ţipă mereu de 2
ani, să intrăm în război, ce se mai înţelegea de ţara noastră?
Când o fi să pornim, încaltea să ajungem la izbândă. O şti el, regele şi Bră-
tianu ce fac, că doar n-or fi dormind. Eu zic atât, că dacă intram de la început,
ne ieşea sufletul din noi până acum. Şi bine au făcut cei cari au chibzuit din
capul locului, să aşteptăm.
Ită judecata omului muncitor, e gata oricând să pornească, dar cât stă acasă,
el îşi vede de treabă şi nu vorbeşte în dodii, ci spune faptele cum sunt.
La Ciulniţa, dau de un avocat. Fireşte, a venit vorba de război. Nu pot înşira
aici, toată sporovăiala limbutului, dar una trebuie să o spun cetitorilor.
Zicea cel cu spor la limbă, că dacă lumea nu făcea întruniri şi zarvă, noi am
fi plecat de la început cu ungurii.
Nu i-am răspuns nimic, căci omului care minte cu ochii deschişi. Degeaba
te-ai sili să-i araţi adevărul. Toată lumea ştie că Sfatul de Coroană s-a adunat
chiar de la începutul războiului şi a hotărât să aşteptăm, pe când nimeni nu
zicea nici pâs! Cuvântul aşteptare a fost pus înainte de Alexandru Marghiloman
şi primit de toţi cei de faţă, afară de Petre Carp.
Aşadar, noi luasem hotărârea să aşteptăm într-o vreme pe când nu se auzea
nicio bâzâitură prin cafenele. Acesta e adevărul. Ce urmează de aici?
De aici eu trag aceeaşi încheiere, ca şi în numerele unde scriam despre Şcoala
muncii şi anume: Singurii oameni care muncesc din greu, aceia vorbesc şi cins-
tit. Pe când cutare flecar care mânjeşte hârtia cu cerneală ori îndrugă vorbe de
clacă, punând şi ţara la cale, când habar n-are de o sută şi o mie de lucruri care
ar trebui ştiute, e mai primejdios decât un turbat.
De aceea, noi din capul locului, am spus: Unde e Steagul Ţării, acolo vom
merge, fără nicio şovăire. Să cadă păcatul pe capul aceluia care nu va fi vegheat în
destul, dar până va veni vremea să facem pasul hotărâtor, nu ne-am sfiit şi nu ne
sfiim să spunem că rău a făcut I. Brătianu, lăsând mulţi năuci să latre la lună.
103
Poporul nostru - înţeleg poporul muncitor - e cu scaun la cap şi n-avea ne-

voie de trăncăneala nimănui, c-o să-şi facă datoria deplin. Dovadă, tovarăşul
meu de drum de pe malul mării care judeca mai drept şi vorbea cinstit decât
cărturarul de la Ciulniţa. [Ns.]
34). Ori găgăuţi, ori vânduţi, [ed.], anul II, nr. 44, duminică 10 iulie 1916,
p. 1.
De doi ani de zile, ne ameţesc mereu unii că Rusia, Anglia şi Franţa se
gândesc să facă dreptate ţărilor mici.
Am spus din capul locului, cititorilor noştri că cei care spun una ca asta, mint.
De atunci şi până azi, am putut avea destule dovezi: englezii au luat cu de-a
sila câteva ostroave de-ale grecilor, francezii s-au înfipt în Salonic, ruşii au
spus făţiş că vor să se aşeze la Constntinopol.
Iată acum o dovadă şi mai limpede: Franţa a pus ochii pe Siria, o ţară a-
proape cât Italia de mare şi cu un negoţ de 500 de milioane de lei pe an. Iată ce
spunea la 10 iunie 1916, contele franţuz Cressety: ,,Dacă Franţa ar dărui Siriei
autonomia, adică să o lase de capul ei, credeţi că celelalte puteri ar fi mulţumite
şi n-ar urmări planurile lor de odinioară? Socotiţi cu bună credinţă că Rusia,
stăpânitoare a Armeniei şi Anglia, stăpâna Egiptului, a Mesopotamiei şi Arabi-
ei, ar îngădui neutralitatea Siriei?
Atunci o singură dezlegare e cu putinţă: să luăm Siria pentru noi, francezii”.
Halal dezlegare!
Până acum, au zis că vor să cucerească lumea. Acum spun pe faţă că Arme-
nia va cădea sub laba Rusiei, Mesopotamia şi Arabia vor purta jugul rusesc, iar
Franţa mai ruşinoasă, va lua numai Siria. Ce le pasă lor că arabii, armenii şi
sirienii au limba lor, credinţele lor, pământul lor.
Faceţi loc că se pun la masă, croncanii cei mari. Toată supărarea contra Ger-
maniei, era de teamă ca nu cumva să mănânce ea, ceea ce gândeau să mănânce ei.
Acum tovarăşii îşi spun gândul pe faţă. Noi, cei de la Dumineca, am spus
mereu că cei mari nu se sinchiseau deloc de dreptate, iar de ţările mai mici nici
capul nu-i doare. De aceea, nu ne mirăm de poftele Franţei, Angliei şi Rusiei.
Ne mirăm numai că s-au găsit în România oameni atât de copii, care să se
încreadă în vorbele celor ce făgăduiau dreptate şi pentru cei mici.
Ne stă mintea în loc şi nu putem zice decât atât: ori suntem găgăuţi [nărod,
neghiob, prost n. e.], ori suntem vânduţi. [Ns.]
35). Ceasul cel greu, [ed.], anul II, nr. 45, duminică 17 iulie 1916, p. 1.
De la începutul războiului şi până azi, am crezut de mai multe ori că ceasul
s-a apropiat şi pentru noi.
Pe ce ne întemeiem credinţa noastră? Pe socoteala aceasta. Înconjuraţi cum
suntem, peste tot numai de duşmani, noi nu putem porni împotriva unora, până
ce nu vom regula procesul nostru cu ceilalţi. Şi eram încredinţat că, fie ruşii, fie
austriecii şi ungurii, vor sta la tocmeală să dezrobească pe fraţii noştri stăpâniţi
104
de ei, numai ca să tragă şi România de partea lor. Cine ar fi putut să mai stea
locului, în ziua când s-ar fi ridicat hotarul la Prut ori la munţi?
Am fi intrat în război cu cugetul împăcat într-o parte şi am fi jertfit tot ce
puteam ca să ,,cucerim ce mai aveam de cucerit” şi de partea cealaltă.
Mărturisesc însă că socoteala a ieşit altfel. Ştiam că toţi vecinii noştri sunt
răi. Am şi spus că suntem şi vom fi mereu într-un cadrilater de ură, dar acum se
vede că cei care acum ne îmbie să le sărim în ajutor, sunt mai răi decât mi-i
închipuiam.
Căci cu toate că au ajuns când unii, când alţii pe marginea prăpastiei, niciu-
nul n-a voit ca să ne aibă de prieteni, dându-ne ce e al nostru. De la ruşi, n-am
auzit nici un cuvânt în afară de ameninţări, de la unguri tot aşa. Singuri
austriecii, după câte ştim, au stat la tocmeală asupra Bucovinei.
Aşadar, sfârşitul războiului se apropie şi noi ştim bine că vecinii ne urăsc
atât de mult, încât au pus cruce la căpătâiul românilor din Basarabia şi de peste
munţi. Ruşii ne cer să mergem cu ei, dar să zicem Basarabiei, veşnica pomenire!
Ungurii tot aşa, să fim de partea lor, dar despre pământul şi neamul românesc
de peste munţi, pace bună!
Nici că se poate stare mai grea, căci ni se cere să ne prindem tovarăşi cu un
călău. Ce va face România?
Singur guvernul are toate dovezile despre ura şi ameninţările vecinilor,
singur el poate şti acum cine e mai rău dintre răi. Oricum pentru românul
adevărat, nu poate fi decât o singură cale cinstită, să fie lângă steagul ţării,
oricine şi oriunde va fi purtat acest steag.
La ura vecinilor, nu trebuie să adăugăm şi mişelia înăuntru, aşa cum fac
atâţia pătimaşi, ci din toate piepturile să se audă să nu se audă decât un glas:
Trăiască România! [Ns.]
36). Un om vrednic, [ed.], anul II, nr. 46, duminică 24 iulie 1916, p. 1.
Zilele trecute a murit tânărul deputat Dumitru Brezulescu. Toate gazetele au
însoţit cu vorbe de jale, săvârşirea din viaţă a harnicului apărător al ţărănimei.
Şi cu bună dreptate. Născut între săteni şi trăind între ei, vrednicul oltean
din Novaci îşi închinase toată viaţa ridicării fraţilor lui. A murit la 38 de ani şi
totuşi izbutise în plănuirea lui, cum nu izbutiseră alţii nici până la adânci
bătrâneţi. De unde mai înainte, ţărănimea din partea locului, era la cheremul
altora, prin obştia înfiinţată de Brezulescu, a ajuns să fie stăpână acasă la dânsa.
Mare luptă din parte unui om aşa de tânăr. De aceea, pomenirea lui nu se va
stinge niciodată în partea locului şi am dori ca cineva din Novaci să ne trimită
o povestire amănunţită a isprăvilor lui Brezulescu, ca să le putem împărtăşi în
toată ţara cititorilor noştri.
Cel ce scrie aceste lucruri, l-a cunoscut pe inimosul deputat al Gorjului,
numai într-o singură împrejurare. Când a fost vorba să ceară o cercetare a
deputaţilor în Munţii Vrancei, pentru a se vedea jaful codrilor vânduţi de
105
moşneni, unul care a sprijinit mai cu inimă cererea aceea, a fost Brezulescu. Cu
toate că de zeci de ani nu s-au mai îngăduit astfel de cercetări, încercarea a
izbutit atunci, iar în comisia de cercetare a fost pus şi Brezulescu şi lucrul ar fi
ajuns la capăt, dacă nu se schimba guvernul.
Oricum ne aducem cu drag aminte de inimosul oltean şi cu adâncă durere îi
zicem: Dumnezeu să-l ierte!
Oameni ca dânsul sunt ai ţării întregi, nu ai unei părţi de ţară. Cu toate că
era liberal, Steagul, gazeta Partidului Conservator, vorbind de moartea
ţăranului de la Novaci, încheie aşa: ,,Partidul Conservator nu poate să nu
recunoască lucrarea binefăcătoare a lui Brezulescu şi să nu ia parte la jalea care
însoţeşte, nu pe omul unui partid, ci pe omul de bine al ţării”.
Fie numele lui veşnic pomenit! [Ns.]
37). Învăţătorul-Cercetaş, [ed.], anul II, nr. 491, duminică 24 iulie 1916, p. 1.
Peste câteva săptămâni se începe iarăşi şcoala. Ziceam altădată că de la
învăţătorul-hingher, am ajuns la învăţătorul-bărbier, iar acum trecem la
învăţătorul-cercetaş.
După ce se cunoaşte un astfel de învăţător? Mai întâi după gospodăria lui.
Învăţătorul, ca şi preotul, trebuie să aibă o pildă de gospodărie. Grădină ca a
lui, vite ca ale lui, rânduială ca a lui, să nu aibă mai presus, nimeni în sat.
Şcoala trebuie să fie, de asemenea, o podoabă. Din seminţele risipite de
vânt, tot se poate înfrumuseţa împrejmuirea şcoalei, necum dacă îl trage inima
să samene singur pomi şi ce mai trebuie împrejur. Dar culmea silinţelor învăţă-
torului-cercetaş, trebuie să fie copiii: să-i cerceteze [înveţe n. e.], cum am zis,
până în casa părintească.
De aceea, înainte de a începe alt an de şcoală, iată sfatul pe care l-am da ce-
lor cu multă râvnă. Mai întâi, să adune chiar acum într-un mănunchi, pe cei mai
vrednici dintre copiii care au isprăvit şcoala. Să-i mai cheme lângă ei măcar du-
minica, să nu-i lase să ajungă la paragină, uitând tot ce-au învăţat.
1
Notă: Numerele 47 (31 iulie 1916) şi 48 (7 august 1916), lipsesc din colecţia Bibliotecii
Academiei. Sperăm să întregim colecţia dacă norocul ne va surâde vreodată.
Acesta este ultimul număr pe anul 1916, din Dumineca Poporului. Ceea ce surprinde pe
cititorul atent, e faptul că din sumarul revistei nu reiese că apariţia acestei publicaţii va fi între-
ruptă pe timp de doi ani (14 august 1916 - 23 septembrie 1918). Nimic nu lasă să se întrevadă
tensiunea extraordinară care exista în ţară şi evenimentele care începuseră să se prăvălească
peste ţară şi pârjolul care urma să cuprindă România.
Pe 14 august 1916, ziua ultimei apariţii a Duminecii Poporului, România declara război
Austro-Ungariei, pe 15 august, armata română a trecut Carpaţii în Transilvania, începând ope-
raţiunile militare. Pe 16 august, trupele române au intrat în Braşov, iar pe 17 august 1916,
Germania a declarat război României, pe 19 august Turcia şi Bulgaria au declarat război Ro-
mâniei, atacând elementele înaintate din Dobrogea. România era prinsă ca într-un cleşte şi va
pierde capitala ţării, va pierde teritorii după teritorii, în mod dramatic, până pe linia Mărăşeşti-
Mărăşti-Oituz, fiind ameninţată cu dezmembrarea Statului.
106
Al doilea, să strângă pe lângă sine mai des pe cei mai buni dintre şcolari şi
să urmeze cu ei rânduielile cercetăşiei. Astfel, vor afla toţi că cercetaş, adică
tânăr ales şi tovarăş adevărat al învăţătorului, nu poate ajunge oricine, ci numai
copiii care merg bine cu învăţătura şi au purtări bune.
Pornind pe calea asta cu o ceată aleasă, toţi dascălii vor vedea ce roade va
da şcoala, chiar în cel dintâi an de cercetăşie. [Ns.]
107
108
Anul 1918
1). Către săteni, [ed.], anul III, nr. 1, duminică 23 sept. 1918, p. 1.
Doi ani în şir v-am trimis Dumineca Poporului, spunându-vă cinstit cugetul
meu asupra nevoilor noastre, aşa cum erau ele înainte de război.
Aveam atâta credinţă în ceea ce spuneam, încât v-am îndemnat pe toţi să
păstraţi foaia aceea, să o coaseţi în chip de carte şi să-mi ţineţi socoteala pas cu
pas, dacă am vorbit ca un om de treabă sau ca unul care vrea să vă înşele…
Acum când se aude iar glas de pace asupra tuturor celor încăieraţi la război,
Dumineca Poporului vine iarăşi la uşa creştinului.
Pentru ce? Mi-ar fi uşor să mă laud şi să spun celor rătăciţi: vedeţi că am
avut dreptate când vă spuneam să deschideţi ochii? Vedeţi că ruşii pe care îi
lăudau atâţia în ţara asta, s-au arătat neputincioşi? Vedeţi că încrederea în ei a
fost ca într-un cui de tei? Vedeţi că ţara a fost pustiită şi hotarele îngustate?
Dar, fraţilor, nu vreau să mustru pe nimeni. Când vezi pe cineva cu capul
spart, bătut măr şi lihnit de foame, nu mai e nevoie să-l mai şi amărăşti
spunându-i: De ce nu m-ai ascultat?
Eu ştiu că omul muncitor de la sate precum şi cel de la oraşe, n-a dorit
războiul cum nu doreşte sănătosul boala. De aceea nu pentru mustrare vă trimit
iarăşi Dumineca, ci cu gând de sprijin.
Aş vrea, împreună cu toţi cei care au lucrat şi lucrează împreună cu mine la
această foaie să vă pot veni în ajutor cu tot ce stă în puterea noastră. Aş vrea să
spăl ranele poporului şi să le vindec, căci sunt multe şi grele.
Ca om de lângă ţărână ce sunt, eu îmi dau seama de un lucru: Poate să rupă
o vijelie câteva ramuri dintr-un pom, poate îngheţul să-i prăpădească florile
dintr-o primăvară, poate vântul să-i scuture toate poamele dintr-o vară, dar da-
că tulpina copacului e sănătoasă şi puternică, din ea pot ieşi alţi lăstari, să ridice
spre cer alte ramuri, să trăiască ani mulţi şi să dea roade multe şi frumoase.
De aceea, eu spre tulpină caut, adică spre poporul de la sate.
Voi, fii de săteni, care vă număraţi printre cărturari ori aţi ajuns într-un loc
mai sus, de unde se poate vedea mai bine necazul şi suferinţa poporului, luaţi
aminte: Nimic nu se va alege de viaţa şi agoniseala voastră, dacă nu veţi îngriji
mai întâi de toate să daţi putere şi sănătate poporului.
Aduceţi-vă aminte de părinţii şi fraţii voştri din oaste, legaţi-vă cu jurământ
să nu pregetaţi o clipă până nu veţi sălta din greutăţile de azi poporul muncitor
de la sate şi din oraşe.
109
Gândiţi-vă însă că izvorul puterii noastre e satul. De aceea, întoarceţi-vă

fiecare cu toată inima spre satul din care aţi plecat şi dovediţi gândul vostru cel
bun prin fapte văzute de toţi care vă cunosc şi aşteaptă acum ajutorul de la voi. [Ns.]
2). Basarabia, anul III, nr. 1, duminică 23 sept. 1918, p. 1. Jumătate din ţa-
ra Moldovei a stat mai bine de o sută de ani în stăpânirea ruşilor. Cât e de la
munte până la Prut, mai tot atât e de la Prut la Nistru. Ce de pământ, ce de bo-
găţie şi ce de moldoveni în slujba streinilor!
Gândiţi-vă numai, că-i lua la oaste şi-i ducea peste mări şi peste ţări, unde
îşi lăsau oasele luptând pentru ruşi. Câţi n-au pierit în câmpiile nisipoase din-
spre ţările oamenilor galbeni (China şi Japonia)! Câţi nu s-au rătăcit în pădurile
pline de fiare ale Siberiei şi în ţările de la miazănoapte, unde marea e totdeauna
îngheţată şi noaptea ţine aproape o jumătate de an!
Acum, slavă Domnului, fraţii au venit iar lângă fraţi. De aici înainte, nici
un moldovean dintre Prut şi Nistru, nu va mai ieşi din hotarele pământului ro-
mânesc să lupte pentru alţii, ci fiecare va putea rămâne să lucreze pământul lui
şi să-şi apere moşia părinţilor, moşilor şi strămoşilor lui.
Dar omul e om. Binele niciodată nu-l satură. Îndată ce scapă de rău, i se
pare că n-a fost la strâmtoare de când e lumea.
Aşa şi basarabenii. Cei cu judecata ticnită [tihnită n. e.] zic bogdaproste că
oştirea românească i-a scăpat de prădăciunile bolşevicilor, adică ale tulburători-
lor care împănaseră Basarabia după alungarea ţarului din scaun. Toţi încep a cârti: ba
că nu-i sare, ba că nu-i petrol (gaz), ba că nu-s lemne…, că nu-i asta şi nu-i ceea.
Se înţelege că nu pot fi toate dintr-odată. Dumnezeu că-i Dumnezeu şi tot a
făcut lumea în 6 zile, iar în ziua a şaptea s-a odihnit, dar omul cum ar putea să
le facă dintr-odată. Drept aceea, să nu vă minunaţi, fraţilor din Basarabia, că în-
dreptarea ţării merge încet. Mulţumiţi lui Dumnezeu că n-au ieşit lucrurile şi
mai rău. Gândiţi-vă că în Rusia şi acum arde focul, mereu şi mereu se varsă
sânge omenesc. Bine că sunteţi pe la casele voastre şi puteţi griji singuri de
copiii şi de gospodăriile voastre.
Cu ajutorul lui Dumnezeu, le vom tocmi toate după rânduială. Când vom
ajunge la primăvară, dacă roadele pământului vor fi îndestulătoare, să lucrăm
cu sârguinţă ogoarele noastre şi veţi vedea cât belşug va fi iar între hotarele
României. Sare avem, petrol avem, peşte, podgorii… de toate avem. Ce ţară
mai e ca a noastră?
Ne trebuie un singur lucru: minte. m
Azi în Ziua Crucii, faceţi-vă sfânta cruce şi ziceţi: Doamne ajută! [Ns.]
3). Eforiile comunale, anul III, nr. 1, duminică 23 sept. 1918, pp. 1-2. E o
vorbă: ochiul stăpânului îngraşă vita. Asta înseamnă că e mare lucru când faci
ceva cu grijă şi putere de inimă şi-l poţi priveghea de aproape, iar când stăpâ-
nul e departe, averea se risipeşte, căci ceea ce dă el pentru gospodărie, pentru
grădină, pentru vite şi acareturi se poate pierde printre degete.
110
Cam aşa a fost şi cu şcolile. Dările pentru şcoală se adunau toate de la Bu-
cureşti, iar de acolo se făcea împărţeala, trimiţându-se lefi la învăţători şi bani
de cheltuială pentru lemne, pentru văruit, gemuri sparte şi alte nevoi. Ce se în-
tâmpla?
Până se duceau hârtiile la Bucureşti şi până se întorceau iarăşi în sat, unii
bani se mai rătăceau. Pe urmă drumul era cu zăbavă mare. De pildă, o vijelie
spărgea ferestrele şcoalei ori dezvelea acoperişul. Până ce ajungeau hârtiile la
Bucureşti, la minister şi până se trimeteau banii, trecea vreme la mijloc, iar
ploaia curgea pe pereţi şi copiii sughiţau de frig…
Atunci ministrul şcoalelor a chibzuit aşa: ia să lăsăm dările satului chiar în
mâna sătenilor, să le întrebuinţeze ei pentru şcoala lor, după nevoile lor.
Aşa s-a făcut Legea eforiilor şi s-a hotărât ca învăţătorul, preotul primarul
şi patru fruntaşi aleşi de săteni să îngrijească împreună de şcoală şi de copii. Ca
să întâmpine toate greutăţile, satul întreg se va aduna, va chibzui, va pune dări
asupra tuturor sătenilor, după sama averii lor şi cu acest chip, şcoala nu va mai
fi niciodată la strâmtoare.
Unde vor fi oameni vrednici, se vor face toate grabnic şi bine, unde vor fi
bicisnici, va vedea lumea întreagă că vina nu mai este a celor de la Bucureşti,
ci chiar a satului. Drept aceea, oameni buni, luaţi seama. De acum înainte, cum
vă veţi aşterne, aşa veţi dormi.
Când va trece cineva prin satul vostru şi va vedea o şcoală mică, murdară şi
fără chip de gospodărie împrejur, va zice în sinea lui: ăsta nu e sat de gospo-
dari. Copiii care îşi petrec copilăria în murdăria asta, numai oameni ne se vor alege.
Dimpotrivă, când va vedea cineva că şcoala e cea mai mare şi mai
frumoasă casă din sat, când va vedea că grădina şi curtea sunt împodobite cu
pomi, că alături e o ,,şcoală de pomi” [pepinieră n. e.] de unde se împărtăşeşte
tot satul, fără să intre să vadă cum sunt copiii, va zice.
Satul acesta trebuie să fie sat de gospodari. Cu o singură vorbă, toţi veţi fi
judecaţi ori spre laudă, ori spre osândă. [Ns.]
3). Cântec din Basarabia, anul III, nr. 1, duminică 23 sept. 1918, p. 2.
Nistrule, râu blestemat!/ Face-te-ai adânc şi lat/ Ca potopul tulburat!/ Mal cu
mal nu se zărească,/ Gals cu glas nu se lovească,/ Ochi cu ochi ne se ajungă,/
Pe-a ta pânză cât de lungă!/ Lăcustele când or trece,/ La ist mal să se înece!/
Holerile când or trece/ Pe la mijloc să se-nece./ Duşmanii ţării de-or trece/ La
cel mal să se înece.
4). Şcoli pregătitoare, anul III, nr. 1, duminică 23 sept. 1918, p. 2. Până
acum, mai toate şcolile se grămădiseră la oraşe. Sătenii, dacă voiau să-şi trimită
copiii la învăţături mai multe, trebuia să bată drumuri până la oraşe, să-şi
cheltuiască punga mai mult decât orăşenii, care aveau la poarta lor, tot ce le
trebuia pentru pregătirea copiilor.
111
Guvernul de azi a înţeles că socoteala asta nu e dreaptă. De ce adică, n-ar

avea şi sătenii şcoli asemănătoare cu cele de la oraş. Mai întâi pentru pregătirea
învăţătorilor şi a preoţimei. E mult mai nimerit să laşi copiii sătenilor să capete
învăţăturile de care au nevoie tot în sate. De aceea, s-a făcut de curând o lege
care îngăduie deschiderea de şcoli pregătitoare, cât se va putea mai multe în
fiecare judeţ.
În aceste şcoli nu vor fi primiţi decât copiii cei cu purtări mai bune şi mai
deştepţi. Aici vor sat 4 ani şi vor avea profesori ca cei de la oraşe, dar cu
osebită tragere de inimă pentru viaţa de la ţară. După 4 ani, cai care calcă a
preoţie, vor trece în alte şcoli, tot la ţară, unde vor mai urma încă 3 ani. Acestea
se vor numi seminarii normale, iar cei care vor avea aplecare mai multă pentru
menirea de învăţător, vor urma şi ei tot 3 ani, trăind [învăţând n.e.] în aceleaşi
şcoli ca şi viitorii preoţi. Seminarul şi şcoala normală se vor lipi şi vor avea
parte de profesori la un loc. Şcolile acestea vor fi îngrijite în parte de judeţ.
Statul dă numai leafa profesorilor.
Se cheamă că de acum înainte, fiecare judeţ îşi va creşte învăţătorii şi
preoţii de care are nevoie, iar judeţele care nu vor avea şcoli pregătitoare, vor
rămâne de ruşine, satele vor ajunge fără preoţi şi fără învăţători.
Cârmuitorii judeţelor să ia aminte. [Ns.]
5). Legea arendării pământului, anul III, nr. 1, duminică 23 sept. 1918, p.
2. Guvernul, în grija ce poartă ţărănimii, a propus şi Camerele au votat, legea
prin care tot proprietarul cu mai mult de 200 de pogoane, pământ de muncă
(arătură, fâneaţă ori păşune), trebuie chiar din toamna aceasta sau din
primăvara care vine, să arendeze sătenilor uniţi într-o obşte, o parte din moşia
sa pe 5 ani cu preţuri potrivite.
Partea din moşie pe care proprietarul trebuie s-o arendeze sătenilor, este cu
atât mai mare, cu cât moşia este mai întinsă. Din moşiile de 200 până la 600
pogoane, se va da cam un sfert în arendă. (…) [semnează D. M. C.]
6). Dac-a vrea Dumnezeu! (poveste), anul III, nr. 1, duminică 23 sept.
1918, pp. 3-4, [Semnează N. Gane];
7). Întrebări, anul III, nr. 1, duminică 23 sept. 1918, p. 4.
1. Care sat n-a fost bântuit de boli în timpul războiului? Şi de ce?
2. Care sat s-a ales cu vreo îmbunătăţire de pe urma războiului?
3. Care sat a început şcoala la 1 septembrie, fără nicio întârziere?
4. Care sat poate da copiilor dimineaţa, un ceai şi o bucată de pâine, pentru
ca să-i îndemne a veni la şcoală?
5. Care sat a pătimit mai mult de boli molipsitoare şi cine a lucrat pentru
stingerea bolilor?
6. Unde e mai mare strâmtoare din partea bucatelor?
7. Din care sate au căzut în luptă învăţători?
112
(Răspunsurile trebuie trimise ori la Bucureşti, str. Câmpineanu 17, ori

la Iaşi, str. Tăut 18) [Ns.]
8). Către săteni, [ed.], anul III, nr. 2, duminică 30 sept. 1918, p. 1. Oameni
buni, doi ani de-a rândul, Dumineca Poporului v-a spus înainte de război ce ca-
le trebuie să urmeze ţara noastră şi, iată, dreptatea se vede acum de partea cui a
fost.
Vă spuneam: ţările mici au o socoteală, iar ţările mari, altă socoteală. Cel
cu 2 boi nu poate ţine la plug alături de cel cu 12 boi. O brazdă două merge.
După aceea, cel puţintel la puteri, rămâne pe urmă, cum am rămas noi în
războiul acesta, cu ţara plină de cimitire, cu averile risipite cu ruşine şi jale.
Să fi stat noi cu arma în mână până ce venea ceasul cel adevărat, am fi
câştigat atâta pământ, atâta bogăţie şi atâta slavă, că toată lumea s-ar fi mirat de
înţelepciunea noastră.
În loc de a face aşa ceva, am aruncat ţara în foc.
CENZURAT
Nu vreau să mustru pe nimeni, căci cu vorba nu poţi drege o căruţă când s-a
stricat, ci vreau să vă spun că ne aşteaptă acum o altă primejdie. Întregind ţara
cu Moldova dintre Prut şi Nistru, numărul streinilor a sporit. Mai [mult de
jumătate] din oraşele noastre sunt împănate de streini.
Ce e de făcut? Unii se gândesc la legi care să lovească pe strein şi să-l ajute
pe român.
Cei care judecă aşa, se înşeală grozav. Singura putere a unui popor şi singu-
ra lui apărare e munca lui.
CENZURAT
De aceea, oameni buni, azi când avem şi mai mulţi străini în cuprinsul ho-
tarelor noastre luaţi seama: Nu legile apără o ţară, căci legile sunt vorbe negre
scrise pe hârtie albă, iar vorba şi hârtia n-au nicio putere. Adevărata şi singura
tărie a omului e munca lui. Dacă acolo, unde se poate câştiga o pâine, munceşte
un român şi o câştigă el, ovreiul nu mai are loc şi pleacă după câştig aiurea.
Aici e puterea - în muncă. După cum n-am putut face războiul cu vorbele
mari ale celor ce trăncăneau vrute şi nevrute, de asemenea, nici războiul de toa-
te zilele, nu-l putem duce cu vorbe şi legi, ci numai cu muncă.
Ţineţi minte acest cuvânt. Uitaţi-vă la cei ce vin să vă fericească cu vorbe
de gazetă şi alte flecării şi cântăriţi cu cântarul faptei.
Luaţi seama celui ce vorbeşte. A sădit el măcar un pom? A crescut el măcar
o vită mai de soi? A ajutat el la nevoie pe cineva din punga lui? Se simte pe
urma lui că satul cutare sau cutare a săltat din nevoie?
113
Dacă a pus umărul la roată, bine, dacă nu, vorba oricât ar fi de frumoasă, e
puţin lucru.
Drept aceea, după cum v-am spus adevărul cu privire la războiul din afară,
vi-l spunem şi acum cu privire la războiul paşnic dinăuntru.
Nu vă bizuiţi pe vorbe, ci numai pe munca voastră. Munca e singurul chip
să ajungem la biruinţă, asupra tuturor străinilor care ne înconjoară. [Ns.]
9). Eforii comunale, anul III, nr. 2, duminică 30 sept. 1918, pp. 1-2.
Autorul Legii pentru eforiile şcolare şi acum ministrul Instrucţiunii şi
cultelor, Simion Mehedinţi argumentează de ce este important ca această lege
să fie pusă în aplicare. ,,În adins, vreau să dau în primul rând, nu Statului, ci sa-
tului, adică părinţilor, grija de şcoala comunală. Vreau să pun la temelia ins-
trucţiei publice, jertfa fiindcă singură jertfa e, în adevăr, educativă.
Să ne întoarcem, deci cu faţa către sate şi să le vorbim cinstit şi lămurit”.
[Ns. - fragment din discursul parlamentar privitor Legea pentru eforiile şcolare]
10). Cea dintâi grijă, [ed.], anul III, nr. 3, duminică 7 octombrie 1918, p. 1.
De doi ani, au trecut şi trec prin ţara noastră toate naţiile pământului. Toate
au rămas mirate de frumuseţea şi bogăţia României: sare avem, petrol (gaz) avem,
pâine avem, păduri avem, bălţi de peşte avem. Un singur lucru n-avem: minte.
Iată cum ne judeca un străin. Înţeleg să nu lucraţi fabrici, căci lucrul în fa-
brici nu-i tocmai uşor, trebuie să ai maşini şi îndemânare la lucru. Înţeleg să nu
aveţi multe drumuri, căci drumul trebuie îngrijit mereu, ca să nu se strice. În-
ţeleg să nu aveţi multe şcoli, căci sunt şi neamuri zăbavnice la minte, cărora nu
le place învăţătura, neavând destul cap, ca să priceapă rostul şi foloasele cărţii.
Un lucru nu-l înţeleg, cum de mor unii de foame într-o ţară atât de bogată!
Vorba străinului mi-a rămas în suflet ca un cui. M-am gândit şi iar m-am
gândit şi mărturisesc că străinul avea dreptate să ne mustre.
Mă doare în suflet s-o spun, dar noi nu facem nici măcar ce fac unii săl-
bateci din lumea cea largă a lui Dumnezeu. Iată, sunt ostroave depărtate unde
părinţii de câte ori dobândesc un copil, chiar de la naşterea lui, îi şi răsădesc un
pom, ca să aibă cu ce-l hrăni. Pe acolo sunt pomi care rodesc în fiecare lună.
Noi nici de atâta nu ne învrednicim. În ţara noastră nu-i vară veşnică, pre-
cum este prin ostroavele acelea. Badea Ion ori Vasile ştie că după Vinerea Ma-
re, începe a cam strânge din umeri, iar după Sf. Dumitru, prinzi a te da pe lângă
tăciunii din vatră, iar după ce Crivăţul începe a fluiera prin horn şi pe la streaşini,
când umblă porcul cu paele în gură, porneşte şi pântecele să cânte a foame.
Ce-i de făcut? Ar trebui ca omul care are măcar un petic de pământ, să-şi
facă din vreme o socoteală. Ce pot scoate eu din ogorul ori din grădina mea, ca
să nu mă fac cârlig de foame la iarnă?
Oameni buni, multe, multe ar fi de făcut şi multe se fac în ţările unde
oamenii sunt deştepţi şi harnici. Nu mai departe decât în Bucovina. Pe o falce
de pământ, poate trăi, pe alocurea, toată casa unui român, având şi patru vite de
114
muncă. E drept că nu-i rămâne o palmă de pământ care să nu fie răscolită de

mai multe ori pe an. Nu mai vorbim de englezi, nemţi şi alte naţii, unde
muncitorul nu mai ridică mâna din ţărână, dar nu astfel de mari isprăvi cer eu
de la săteanul nostru.
Îi cer să chibzuiască şi să se ostenească măcar atât cât chibzuiesc şi se oste-
nesc cei care trăiesc cu pielea goală în ţările unde nu se ştie ce e frigul şi zăpada. Îi
cer să samene măcar pomii care n-au nevoie de nicio grijă şi hrănesc pe om
fără nicio osteneală.
De pildă, zece douăzeci de pruni în lungul gardului, unde pământul stă
degeaba, sunt o avere, sunt hrana copiilor în lunile de iarnă. S-au crucit nemţii
ce dulci sunt unele soiuri de prune în ţara noastră. Poţi face povirla (magiun),
fără să adaugi un gram de zahăr.
Numai pe lângă garduri şi în lungul hotarelor dintre ogoare, ar încăpea sute
de milioane de pruni, care ar aduce ţării sute de milioane câştig, iar până la
câştig, ne-ar da hrană în timpul iernii.
În America, unul a fericit o ţară întreagă, umblând cu traista la şold şi
dăruind tuturor seminţe de măr. I-a şi rămas numele - Semănătorul de meri.
Cine va fi la noi, Semănătorul de pruni, căci dintre toţi pomii noştri, prunul
este cel care poate să ţină loc de pâine şi de carne.
Să fie oare mare filozofie, ca să pui un sâmbure în pământ? E oare mare
osteneală, să rupi primăvara câteva cuiburi de omizi şi să le arunci în foc, iar
toamna să culegi roadele cele dulci ca zahărul, să le pui la uscat şi să ai hrana
copiilor şi a întregii case peste iarnă?
Cu drept cuvânt se mira străinul şi ne zicea că suntem oameni fără cap,
când vedea în satele noastre sălcii şi salcâmi pe lângă garduri, în loc de pruni!
În Anglia, prunele cad din pomi fără să se coacă, deoarece e prea multă ne-
gură şi umezeală. De-ar avea englezii soarele nostru, ar umple toată ţara numai
cu pruni, căci copac mai binecuvântat decât prunul, în părţile noastre nu se află.
De aceea, oameni buni, luaţi seama. Am răbdat de foame anii trecuţi, până ni s-au
lungit urechile. A venit vremea să deschidem ochii.
Nu e lipsa de pământ de care am suferit, ci e lipsa de minte şi de hărnicie.
Faceţi deci şcoli de pruni în toate satele. Dacă nu vă încumetaţi la lucruri
aşa de mari, puneţi măcar o mână de sâmburi în lungul gardurilor. Ceea ce e
capul pentru omul nevoiaş, aşa e prunul între copaci: e hrană ieftină la uşa
orişicui.
Cine va fi semănătorul de pruni al fiecărui ţinut din ţara noastră? [Ns.]
11). Învăţătoarea cea tunsă, [ed.], anul III, nr. 4, duminică 14 octombrie
1918, p. 1.
Omul se dă după loc. În oraş, unde drumul e cu lespezi de piatră, ca în
biserică, lumea se încalţă cu ghete subţiri ca hârtia. La sat, unde umbli prin
noroi, ori la pădure, trebuie încălţăminte tare. Cu hainele, tot aşa şi cu multe
115
alte obiceiuri, iar cine scapă [încalcă] de obiceiuri supără îndată pe cei
dimprejur. E întocmai ca o vrabie pestriţă pe care toate celelalte o ciupesc, iar
dacă n-o pot ciupi, se îndepărtează de ea.
Aşa şi omul. De curând am văzut o învăţătoare. Era îmbrăcată ca în târg şi
cu părul retezat. Am tras cu urechea să văd ce zic oamenii. Ea socotea că-i
lucru mare de capul ei, auzind că la oraş, unele şi altele au început să se tundă
băieţeşte. În fapt însă, ajunsese de pomină în tot satul.
- Parcă a scăpat de la puşcărie, zicea unul…
- Parcă-i prinsă de pe gârlă, aşa-i de ciufulită…
- Parcă-i Iova lui Crăciun, ţiganul…
- Şi-a făcut dracul râs de ea. Şi câte şi mai câte…
Mi-am dat atunci seama de vorba bisericii: am făcut tuturor toate ca pe toţi
să-i câştig. Aşa a zis un ucenic al lui Hristos şi anume, cel mai învăţat dintre
toţi - Apostolul înţelepţeşte vrei tu, învăţător sau învăţătoare, să te apropii de
sufletul săteanului, dacă te îmbraci altfel, te îmbraci altfel şi începi a trăi ca
albăstrimea, ba te mai şi poceşti, luând-o înainte cu moda de la oraşe!
Chiar dacă eşti om de treabă şi-ţi împlineşti slujba, tot nu poţi intra în
sufletul sătenilor, căci te văd îmbrăcat ca ciocoii şi zic:
- Nu-i om de-ai noştri!
Altul zice: Ce face el e pentru oraşe, nu-i pentru noi. Noi nu ne putem sui
până la dânsul. Iată ce umbla prin mintea săteanului, căci nimic nu scapă de
ochiul şi de judecata lui.
Mi-aduc aminte de încă o întâmplare. Acum vreo 30 de ani, venise într-un
sat un învăţător răpciugos ca vai de el, un fel de golan care fusese scriitor pe la
o subprefectură. Veneticul acela era îmbrăcat ca al sat, dar avea o cămaşă de
câlţi, ţesută urât de tot.
Îndată satul a început. Da de unde a răsărit golanul acesta? Da aşa se ţese
pânza în satul lui? Şi măcar că golanul a dat-o mai târziu pe boierie, golan i-a
rămas numele până azi.
Asta înseamnă că nu-i de glumit cu cel pe care vrei să-l povăţuieşti. Trebu-
ie, din capul locului, să te cunoască şi să te iubească, iar ca să câştigi iubirea
lui, trebuie să te apropii de el şi cu vorba şi cu portul, şi cu obiceiul, luând, se
înţelege, numai pe cele bune.
Când ai făcut aşa, atunci poţi adăuga şi tu ceva de la tine, căci săteanul zice:
- Iaca, el, care se îmbracă şi vorbeşte, şi trăieşte ca mie, poate. De ce n-aş
încerca şi eu?
Aceasta e calea pentru oricine vrea să fie luminător al unui sat. Dimpotrivă,
cine se duce în mijlocul satului ca o corcitură de român, satul nu-l poate iubi şi
îmbrăţişa. Acela sporeşte doar cu unul numărul albăstrimii, care e aşa de urât
sătenilor, iar când mai umblă şi în mode, atunci ajunge de-a dreptul, batjocura
satului şi împreună cu cel vrednic de râs, se batjocoreşte şi şcoala şi biserica.
116
Cei albaştri ai satelor, luaţi seama la cuvântul apostolului Pavel. [Ns.]

12). Hotarele, [ed.], anul III, nr. 5, duminică 21 octombrie 1918, p. 1.
Mi-aduc aminte de un cuvânt auzit în copilărie.
Când a fost vorba să se aşeze mai lămurit, hotarul din Munţii Vrancei, au
chemat ofiţerii din parte ungurilor şi ofiţerii noştri pe câţiva bătrâni, să-i întrebe
pe unde mergea linia înainte vreme?
Fiecare spunea ce ştia şi de la cine ajunsese hotarul, iar când a venit rândul
lui Purdu, unchiaşul a grăit aşa:
- Uite hotarul începe de acolo din muchie şi merge pe apa Putnii, apoi sue
colo… şi colo… şi acolo şi iaca, de aici cârmeşte la apus.
- Da de unde le ştii? întrebă un Finanţ care ştia româneşte.
- De unde ştiu? De, poate n-aş şti nici eu, că n-are omul cap să le ţină minte
pe toate, dar s-a îngrijit tata ca să le ţiu minte. Oi fi fost aşa cam de 11-12 ani.
Coboram cu vitele din munte pe la Stămărie. Când am ajuns aici, tata îmi zice:
- Măi Nică!
- Aud tică. Şi cum ridicasem ochii la tata, să văd ce are să-mi spuie, numai
ce mă pomenesc: jap, pleosc, pleosc! Mi s-au făcut stele verzi înaintea ochilor.
Să te ţii plâns pe mine, iar tata mă apucă de mână şi-mi zice cu blândeţe:
- Nu te supăra dragul tatii. Când eram ca tine, şi mie mi-a tras tata tot trei
palme şi tot aici, ca să ţin minte că pe aici trece hotarul ţării… Să nu uiţi fătul
meu, că noi, bătrânii, ca azi ori mâne ne-om călători, iar pe urma noastră n-o şti
cine să vă mai arate pe unde au fost hotarele vrâncimei spre ţara ungurească.
Când am văzut hotarele îngustate, în urma cumplitului război, început acum
doi ani, mi-am adus aminte de vorbele lui Moş Purdu şi de toată îndârjirea cu
care bătrânii noştri din neam în neam, s-au aţinut la hotare şi s-au luptat pentru
hotare.
De ce? fiindcă nimic nu-l lipeşte mai mult pe om ca dragostea de pământul
lui. Aşa e firea omului. E destul să poposeşti la umbra unui copac, să dormi o
noapte într-un sat, să intri o dată într-o biserică, unde ţi-a plăcut slujba şi ţi se
pare că ai lăsat ceva din sufletul tău acolo, după cum şi locul acela pare că-ţi
lasă ceva în suflet. Dar mi-te când ţi-ai petrecut toată copilăria pe plaiurile ori
pe văile munţilor şi să auzi într-o zi că munţii aceia vor fi păziţi de acum încolo
de străini? Ori să ştii că malul cutărei ape era al tău şi l-ai pierdut sau să te gân-
deşti că puteai ajunge la mare pe un drum îndemânatic, iar acum cineva îţi pu-
ne zăvorul la uşă? Numai când te pasc astfel de nenorociri, îţi dai seama bine
ce scump lucru e hotarul unei ţări.
Iată de ce, oricât de mari ar fi nenorocirile care au căzut pe capul unui
neam, dar dacă are norocul ca la urma urmei să scape cu hotarele neatinse sau pe
alocuri îndreptate, cum au fost odinioară din bătrâni, uşurarea e mare.
Drept aceea, şi noi, românii, înainte de a începe răfuielile cu privire la răz-
boi, se cade să ne oprim cugetul întâi şi întâi, asupra hotarelor.
117
Sunt hotarele bune? Atunci multe dintre cele rele se pot îndrepta cu vre-
mea, dacă la stăpânirea pământului se va adăuga şi mintea care trebuie, pentru
ca să te foloseşti deplin de darurile pământului moştenit de la părinţi. [Ns.]
13). Vremuri nouă, [ed.], anul III, nr. 6, duminică 28 octombrie 1918, p. 1.
Timpul de astăzi este asemenea vrăjilor din poveste, aproape nu trece o zi
să nu aducă vreo nouă prefacere. Dat ne-a fost nouă, celor ce trăim în vremile
de acum, să vedem petrecându-se aievea ceea ce nici cu gândul n-am visat.
Cine să-şi fi închipuit, de pildă, la începutul marelui război, că uriaşul de la
răsărit, Rusia, în cele din urmă se va prăbuşi într-o clipă?
Această înghiţitoare de neamuri, care nu cunoaşte margini în poftele sale, a
fost ca un copac ale cărui ramuri umbresc pretutindeni, cuprinzând în umbra
lor zeci de popoare de alt neam. Şi în această umbră de veacuri, noroade întregi
tânjeau a moarte, dar întunericul întins peste alţii nu a slujit lui. Căci odată cu
albul razelor zilei, năvălind asupra împărăţiei moscovite, ce dintâi care orbi de
prea multă lumină, a fost tot stăpânirea ţarilor.
Căci la întrebarea lor nu s-au gândit că şi ziua izbăvirii va să vină odată! De
aceea, în loc ca prefacerile lăuntrice ale acelei ţări să se fi întâmplat în linişte,
dimpotrivă, odată cu înfăptuirea lor, s-a dezlănţuit şi cea mai cumplită nebunie.
A fost ca şi cum o casă în ruine, ar mai lua şi foc.
Noi de pe atunci purtam povara greutăţilor zdrobitoare ale războiului, dar
nu ne-am pierdut capul.
Vântul nebuniei s-a oprit la hotarele româneşti. Ba oaste de a noastră fusese
chemată de fraţii din Basarabia, pentru a stăvili urgia care prinsese şi la ei.
De aceea le-am petrecut toate cu anevoie şi cu amar, dar având rânduială în
cuprinsul ţării.
Astăzi în împărăţia dinspre hotarele apusene ale României, în Austria, de
asemenea se întâmplă prefaceri mari. Popoarele acelei împărăţii arată că vor să
se cârmuiască prin ele şi pentru ele. Împăratul de la Viena a şi consfinţit
această năzuinţă a neamurilor cârmuite de el.
Astfel, pe nesimţite, dreptatea pentru suferinţele îndurate atât amar de ani,
începe să se coboare şi asupra celor mici.
Dar tocmai de aceea, aceştia trebuie să dovedească puterea minţii lor prin
buna chibzuială cu care îşi rânduiesc hotărârile lor.
Noi ştim că norodul acestei ţări româneşti cu toate cumplitele cumpene prin
care a trecut, şi-a păstrat până la urmă cumpătul. A îndurat toate, aşteptând cea-
sul izbăvirii şi pentru el. Astfel, se dovedeşte că adâncul păturilor neamului
acesta are darul cel mai de seamă pentru oameni - acela al stăpânirii de sine.
De aceea, zările viitorului, dacă s-au întunecat o clipă, astăzi din nou începe
să mijească de ziuă. Dar tocmai acum mai mult ca oricând este nevoie ca înţe-
lepciunea să aibă cuvântul hotărâtor în toate ale noastre. Căci nicio suferinţă
pentru dreptate, nu rămâne străină de ochii Celui a Tot Puternic. [Ns.]
118
14). † Constantin Giurescu, anul III, nr. 6, duminică 28 octombrie 1918, p. 1.

Săptămâna trecută s-a săvârşit din viaţă la Bucureşti, Constantin Giurescu,
secretarul general al Ministerului şcoalelor şi al bisericilor.
Moarte lui Giurescu a fost o jale pentru toată ţara. Răposat era în floarea
vârstei, căci abia trecuse de 40 de ani, dar prin vrednicia lui, ajunsese între
fruntaşii ţărei.
Învăţătura lui era aşa de temeinică şi bogată, încât Academia Română îl
chemase în sânul ei şi se fălea cu ştiinţa lui. Universitatea îl chemase a fi
profesor, ministrul îl chemase a fi povăţuitorul şcoalei şi bisericei.
Fiul unui gospodar din Satul Stari-Chiojd din ţinutul Buzăului, ajunsese
astfel, a fi cinstit de toată lumea, preţuit şi iubit cum nu sunt decât oamenii, în
adevăr, aleşi.
Şi cu drept cuvânt, căci rar se întâmplă ca un om cu atâta învăţătură, să fie
atât de bun şi blând cum era Constantin Giurescu. Toţi câţi l-au cunoscut, îl vor
jăli de câte ori vor auzi pomenindu-se numele lui.
De aceea, cârmuitorii au hotărât ca şcoala din satul lui, să poarte pentru tot-
deauna, numele lui ,,Constantin Giurescu”, ca să-şi aducă aminte copiii şi toţi
oamenii din partea locului ce om binecuvântat de Dumnezeu, s-a născut în
locul acela de pământ.
Noi toţi de la Dumineca Poporului, îi zicem veşnica pomenire! Şi fie ca din
mijlocul poporului nostru să răsară cât mai mulţi oameni care, măcar pe
departe să se asemene cu bunul şi dreptul Giurescu. [Ns.]
15). Datoria noastră, [ed.], anul III, nr. 7, duminică 4 noiembrie 1918, p. 1.
Cucernicul bătrân Bejan a zis la Cernăuţi:
- Acum slobozeşte pe robul tău, stăpâne, că iată, văzură ochii mei, mântui-
rea poporului tău. Dar vorbe ca acestea nu spun numai bătrânii, ci şi oamenii
mai tineri.
De-acum am ajuns în capul priporului. De-acum ne putem odihni, să mai
răsuflăm puţin. Anii câţi ne-au mai rămas până ce vom închide ochii, vor fi
altfel decât cei cari s-au scurs până aci. La Predeal vom putea coborî pe valea
Timişului fără să mai zărim penele de cucoş ale finanţului. La Burdujeni, vom
putea trece Suceava drept prin apă, către zidurile între care a trăit odată, Ştefan
Vodă. La Vârciorova, vom ţine malul Dunării cale de o zi, fără să ne ceară
nimeni paşaport, iar sus pe vârful munţilor, de la Gura Cernei şi până izvorul
Ceremuşului, vom putea umbla în voie, cum umblau acum două mii de ani,
strămoşii noştri daci, în urma turmelor.
Sfinte Doamne, zile ca acestea n-a mai trăit nimeni încă pe vechiul nostru
pământ românesc.
De aceea, orice ne va orândui soarta unuia sau altuia dintre noi, de vom
ajunge la bătrâneţe ori de vom închide ochii mâine, sufletul ne este împăcat.
119
Zicem şi noi ca bătrânul care îşi văzuse visul împlinit: Acum slobozeşte,
Doamne, pe robii tăi, care au văzut plinirea unor fapte atât de mari.
Dar bucuria să nu ne tulbure mintea, inspirându-ne cumva spre semeţie.
Dimpotrivă, acum e timpul să arătăm că suntem în adevăr, vrednici de zile atât
de luminate. Şi cum vom face aceasta? În multe feluri, dar mai ales în chipul
cum ne vom purta cu streinii care cad acum între hotarele noastre: ungurii,
saşii, secuii, rutenii, germanii, bulgarii, tătarii şi alte frânturi de neamuri ce s-au
pripăşit printre noi.
Cum s-au purtat ei cu noi? Doamne Dumnezeule, ar trebui, vorba cântecu-
lui, să faci din izvor călimară şi să ai o hârtie lată cât cerul, ca să poţi înşira toa-
te amărăciunile pe care le-am înghiţit de pe urma traiului cu cei care ajunseseră
ciocan pe capul nostru. Nu mai amintesc pustiirile tătarilor, turcilor şi ruşilor, iar
despre unguri şi despre bulgari, e de prisos orice cuvânt. Dar până şi cei mai
potoliţi dintre ei, saşii, cu ce asprime au obijduit pe români! Nu mai departe de-
cât acum o sută şi ceva de ani, din satele săseşti, valahii erau alungaţi ca ţiganii
de şatră, iar casele lor erau risipite şi arse. Şi chiar mai încoace, cei care am
călcat drumurile Ardealului, ştim multe şi multe avem de povestit.
Dar zadarnic ar fi acum să deschidem rănile vechi. Iată, a dat Dumnezeu că
neamul adus în Dacia de Traian, a ieşit iarăşi deasupra ca în vremea marelui şi
vrednicului împărat.
Cum să răsplătim asupritorilor? Într-un singur chip: să ne arătăm drepţi şi
cumpătaţi. Pentru tot răul pe care ni l-au făcut cei care ne robiseră pe vechiul
nostru pământ să-i răsplătim cu bine.
Pentru ce? Întâi pentru că aşa se cade celui care e gazdă şi intră iarăşi în
stăpânirea moşiei şi casei, unde se înfipseseră streinii.
Apoi mai e şi un alt cuvânt: nedreptatea, nedreptate aduce. Păcatul se spar-
ge întotdeauna în capul cui îl face. Dovadă ungurii. De sute de ani, au stat cio-
can pe capul nostru. Ce n-au făcut ca să ne şteargă de pe faţa pământului? Când
citeşti despre ţepe şi frângerea pe roată, cuvântul cărţii îţi arde ochii, ca un căr-
bune aprins. Dar sila pruncilor noştri, ca să înveţe, bieţii de ei, pe ungureşte, ceea
ce mintea copiilor cu greu prinde, chiar când îi vorbeşti în limba părinţilor lor.
E năuceală cum de nu ne-am năucit de atâta bodogăneală în ungureşte, în
ruseşte şi Dumnezeu mai ştie în câte limbi care ne porunceau cu glas de lege.
Dar tocmai asta să ne fie acum de învăţătură. Ne-a plăcut ce ne-au făcut
alţii? Nu. Le-a folosit la ceva ungurilor că ne-au înăduşit cu limba lor? Nu.
Dimpotrivă, ne-au făcut să iubim şi mai mult limba noastră.
De aceea, dacă suntem oameni cu minte, o singură cale avem de urmat: Să
fim drepţi şi îngăduitori. Ori poporul nostru are destulă putere şi atunci, cum e
mai mare decât toţi vecinii - afară de ucrainieni - vom birui prin minte şi alte
însuşiri bune ale neamului nostru, ori suntem slabi, iar atunci cu sila nu vom
120
isprăvi nimic, cum n-au isprăvit nici ungurii, nici ruşii, nici bulgarii şi nici alţi
vecini care s-au lăcomit asupra pământului nostru.
Aşadar, dreptate şi inimă largă. De-acum e vădit şi pentru streini că ,,româ-
nul nu piere”. De-acum înţelege oricine că, precum ceara se topeşte de faţa
focului, aşa se vor topi şi duşmanii neamului nostru, cari vor mai îndrăzni să ne
izbească. Şi fiindcă suntem puternici, să dovedim puterea noastră prin stăpâni-
rea faţă de noi înşine. Cea mai straşnică răzbunare faţă de un potrivnic înge-
nuncheat, e să fii drept şi cu suflet larg faţă de el.
Numai atunci, biruinţa e deplină. [Ns.]
16). ??????1 [ed.], anul III, nr. 8, duminică 11 noiembrie 1918, p. 1.
CENZURAT
[Ns.]
17). Acum trei ani, [ed.], anul III, nr. 9, duminică 18 noiembrie 1918, p. 1.
Am spus cetitorilor noştri din capul locului: ,,În foaia asta, vom căuta să
spunem numai adevărul şi să ajutăm din toate puterile dreptatea”. De aceea,
îndemnam pe cititori să păstreze foile gazetei noastre, ca să ne tragă la
răspundere, de vom greşi.
Iată, a venit vremea să le aducem aminte zi cu zi ce-am scris. Ţinem fruntea
sus în faţa tuturor şi suntem gata să dăm socoteală oricui.
La 22 noiembrie 1915, când unii trăgeau în dreapta, alţii în stânga,
Dumineca Poporului scria astfel: ,, Dacă guvernul nu spune tainele sale pe
toate cărările, asta înseamnă că e mai cu minte decât cei cu limba lungă.
Cineva zicea, nu demult: eu nu pot judeca fără dosar, Pricepe oricine ce
însemnă vorba asta, căci ce om cuminte ar vrea să judece sau să fie judecat fără
să i se ia în seamă dovezile? Iar cel care ştie mai mult e tot guvernul căci la el e
dosarul…
Ştim că e amar lucru aşteptarea asta, mai ales când de 50 de ani am făcut
atâtea greşeli şi ne temem încă de altele, dar nu se poate îngrăşa godacul în
ajun, cum vor cei cu limba lungă şi mintea scurtă…
Pentru noi, oricare ar fi amărăciunea ceasului de azi, credem că cei ce
iubesc acest pământ, nu pot avea decât o judecată şi anume: să fim unde e
steagul ţării. Dacă cei cu dosarul ar spune, de pildă, să plecăm spre munte,
atunci fără nicio clipă de îndoială, trebuie să mergem cu toţii şi să luptăm acolo
pentru steag, până la cea mai din urmă jertfă.
1
Notă. Editorialul acestui număr de revistă a fost cenzurat în totalitate. După cum s-a ob-
servat şi în numărul 2, din 30 septembrie, 1918, cenzura a mai muşcat bucăţi din articolul de
fond [Nesemnat], dar de data aceasta, editorialul a fost interzis în totalitate.
121
Cât pentru ticăloşii care ar încerca să mai stea la tocmeală, când vor suna
goarnele, oricine ar fi ei, potrivit legilor ostăşeşti, trebuie să le stea capetele un-
de le stau picioarele. România nu e şatră de ţigani.”
Aşa scria Dumineca Poporului, pe când alţii plecau urechea peste hotare şi
ascultau planuri potrivite cu interesele streinilor, noi n-am plecat urechea decât
spre poporul nostru. Ruşi, nemţi, unguri, bulgari, toţi sunt arătaţi cu chipul lor
adevărat.
De aceea, putem vorbi azi cum am vorbit şi din ziua întâi a ivirii gazetei
noastre şi va veni o zi când vom vorbi şi mai mult, spre cinstea adevărului şi
spre ruşinea celor ce nu l-au înţeles. [Ns.]
18). Două zile, [ed.], anul III, nr. 10, duminică 25 noiembrie 1918, p. 1.
Una e însemnată în calendar la 23 noiemvrie 1916. E cea mai jalnică zi din-
tre toate câte a văzut capitala ţării româneşti. Bucureştii erau în friguri.
De câtva timp, tunurile începeau a hui înainte de a se lumina de ziuă. Bum,
bum şi iar bum… Soldaţii noştri treceau pâlcuri, pâlcuri pe stradele oraşului, se
odihneau puţin şi plecau mai departe. Ruşii se arătaseră şi ei într-o dimineaţă,
cu muzică şi mare alai pe Bulevardul Carol, apoi au pierit, nu se ştie încotro.
Auzisem că ai noştri au bătut pe nemţi la Argeş şi în adevăr, un şir lung de
prizonieri germani au fost aduşi în oraş. Apoi am aflat că noi eram biruiţi, iar
Capitala va fi părăsită în mâinile nemţilor.
Să fi văzut atunci spaimă! Uitasem grija bombelor şi ne apucase teama de
măcel, ştiind de la băjenarii veniţi dinspre Giurgiu, că bulgarii pradă şi ucid tot
ce le iese în cale. O, ce groaznice ceasuri au trăit bucureştenii acum doi ani pe
vremea asta!
…………………………………………………………………………….
Şi numai odată auzim că nemţii au intrat în oraş. Cum? pe unde? când?
Nimeni nu ştia. Abia de amiazi, am îndrăznit să ieşim pe stradă.
Priveliştea oraşului era nu se poate mai posomorâtă, pe faţa tuturor se ve-
dea spaima. Am înaintat până la Palat. Era o zi ploioasă, stradele pline de no-
roi, dar lumea forfotea peste tot. Dintr-o dată, chivere de soldaţi nemţi!... Curtea
Palatului era plină, strada plină. Steagul de pe Palat lipsea, parcă era o adunare
de înmormântare a cuiva. Românii aveau feţele posomorâte, cei mai mulţi plân-
geau. Bărbaţi în stradă aveau lacrimile pe obraz. Parcă văd şi acum pe un insti-
tutor din strada Clemenţei, plângând lângă un felinar.
Numai cine a văzut ziua aceea ştie ce poate să însemne viaţa unui popor
nenorocit.
* * *
Au trecut doi ani cum trece un vis greu, când simţi că ai căzut de râpă ori că
te îneci.
Altă zi: 18 noiembrie 1918. Tot în faţa Palatului. Ce privelişte! Oştirile in-
tră biruitoare. Alături de rege, e generalul francez care a povăţuit oştirea noas-
122
tră, după ce fusese înfrântă de nemţi. Flori nu sunt, căci ar fi plouat pe capetele
celor ce veneau cu steagurile ţării, fluturând. În lipsa florilor, feţele tuturor sunt
înflorite de bucurie. Ura, ura şi ura? suna de peste tot. Francezii curg ca o apă
lină, în sunetul goarnelor lor care mângâie urechea parc-ar fi de argint nu de
alamă. Englezii păşesc mai apăsat, dar simţi că-s oameni de temei. Ai noştri,
sărmanii, după atâta chin şi amar, se văd la vatra lor, răsplătiţi pentru toate jert-
fele lor. Văd şi acum lacrimi, dar de bucurie. Slavă ţie, Doamne! S-a întors
norocul şi spre noi. E rândul nostru să ne bucurăm şi, vorba ceea: cine râde la
urmă, râde mai cu poftă.
Dar nu la râs trebuie să ne oprim. Cine a apucat cele două zile ale venirii
streinilor şi ale întoarcerii românilor, poate spune că a văzut lucruri mari în ţara
asta. Să nu uite însă o clipă că roata norocului e nestatornică.
După veselia din 1913, a venit durerea din 1916. Să nu ne semeţim.
Sărbătoarea a trecut. Acum începe iar grija. Ţara noastră va fi prinsă de jur
împrejur, într-o horă de neamuri înrudite: ruşi, poloni, cehoslovaci, sârbi, croaţi, la
care se vor adăuga şi bulgarii, spre a împlini hora. Nu se ştie ce vânturi vor bate
mâine şi dincotro. Poporul răsădit aici de împăratul Traian e tot singur ca o
strajă uitată între streini.
Să luăm deci seamă şi să veghem. Asta e încheierea cea mai bună a bucu-
riilor serbării de la 18 noemvrie 1918. [Ns.]
19). Acum 4 ani, [ed.], anul III, nr. 11, duminică 2 decembrie 1918, p. 1.
La 7 decembrie 1914, Dumineca Poporului glăsuia astfel: ,, Lucrurile parcă
s-au mai lămurit. Acum vede orişicine că războiul acesta e ca mănăstirea
meşterului Manole. Ce zideşti azi se dărâmă mâine. Acum două săptămâni,
austriecii ziceau că i-au răpus pe sârbi şi trăgeau clopotele de bucurie. Dar n-
apucaseră bine să mântuie cântările de slavă şi, iată, sârbii bat de snopesc pe
austrieci şi unguri care s-au dovedit tembeli de tot şi fără inimă. Cei care au
mâncat mai multe bătăi în acest război sunt ei apoi ruşii. Despre turci nu mai
ştim ce fac ori ce nu fac. Ei sunt ca o mână de paie aruncată în foc.
De aceea, din cele petrecute până acum, putem trage o încheiere. Războiul
acesta va dura multă vreme, iar biruitor va fi cel care va răbda mai mult,
având îmbrăcăminte mai bună, mâncare de-ajuns şi suflet mai tare.
Poate că aici e scăparea şi norocul nostru. Dacă ar fi biruit repede ori ungu-
rii, ori ruşii, ar fi fost vai şi-amar de noi căci amândoi se uită rău la neamul
românesc, ba chiar şi sârbii care sunt acum în gura şarpelui, nu dau voie
românilor nici sfânta Evanghelie s-o citească pe româneşte în biserică.
Dacă însă războiul îi va măcina bine pe ruşi şi pe unguri, noi, păstrând în-
tregi puterile noastre, vom putea izbândi mai uşor.
Atât numai: povăţuitorii neamului să chibzuiască ei: când şi în ce fel să ne
întocmim trebile.
123
Până atunci, fiecare oştean să se îngrijească de îmbrăcăminte şi încălţămin-

te ca şi cum ar porni la drum lung, şi să-şi pună toată nădejdea în Dumnezeu,
care vede dreptatea poporului nostru şi câinoşia vecinilor.”
De ce aducem aminte cetitorilor noştri aceste cuvinte? Fiindcă ne dă mâna
s-o facem. Aici se vede deosebirea între noi, cari ne gândim numai la români şi nă-
ucii ori vânduţii, cari luaseră orbeşte partea streinilor, împingând ţara de râpă.
Noi am spus lămurit: ori de va birui Rusia, ori de va birui Ungaria şi tova-
răşii ei, va fi vai şi-amar de capul nostru. Aşadar, scăparea şi norocul nostru, va
fi să cadă toţi vecinii cari ne duşmănesc. Când scriam unele ca aceste, mulţi se
uitau la noi cu mare năduf.
Când arătam că se macină ruşii, cutare preot de lângă Prut, om tare de
ispravă, ne scria cu jale că ruşii sunt creştini buni, că fac mătănii multe la
biserică şi că preoţii din Basarabia stau mai bine decât cei din ţară.
De asemenea, când ziceam că se macină ungurii, se oţărau cei ce ţineau
partea Germaniei. Se gândeau că cine se bucură de căderea ungurilor trebuie să
se bucure şi de căderea nemţilor.
De aceea, ne mustrau grozav cei cari uitaseră că noi suntem români şi la noi
trebuie să ne gândim mai întâi.
Din fericire, cugetul cel drept a biruit. Nu ne-a trecut nici nouă prin minte
că vor cădea dintr-o dată, toţi duşmanii neamului românesc, dar iată că ceea ce
doream, ca ei să se macine cât mai bine, s-a împlinit. Toţi stau azi la pământ.
S-a dovedit astfel lămurit că aci a fost ,,scăparea şi norocul nostru”, cum
zicea Dumineca Poporului, acum patru ani.
De aceea tipărim scrisul nostru de atunci, nu ca să ne fălim, ci ca să scoată
cetitorii noştri o învăţătură: Cine se gândeşte cinstit la un lucru, acela nu cade
niciodată de râpă. Din contra, cei care au plecat urechea la dreapta ori la
stânga, azi trebuie să stea ruşinaţi, cu ochii în pământ, căci ori de biruia Rusia,
ori de biruia Germania, pentru noi tot vai şi-amar ar fi fost. [Ns.]
20). Din vremea războiului, anul III, nr. 11, duminică 2 decembrie 1918, p. 1.
În Bucureşti, îndată ce-au intrat nemţii, ungurii şi bulgarii, au şi început a
colinda prin case după lemne, după haine, pânzeturi şi tot ce le trebuia.
Lumea începuse să ardă gardurile şi schelele caselor neterminate.
Într-o stradă era un loc gol îngrădit cu şipci. O ceată de băietani şi femei
începuseră a smulge din gard. Stăpânul locului, un moşneag care nu sta
departe, auzind larma, venise, bietul de el, să-şi apere zăplazul, dar când alerga
la un capăt, oamenii smulgeau din celălalt, aşa că el zbătea zadarnic.
Un ulan [lăncier] neamţ, cu luleaua în gură şi mâinile în buzunar, privea la
necazul bătrânului. Nu ştiu cum s-a făcut, ori că bătrânul a vrut să-l roage pe
soldat, să-l apere, ori că ori că cineva a scăpat vorba porc…, că neamţul a ridicat
palma şi când l-a lovit pe bătrân, s-a prăbuşit sărmanul, plin de sânge în zăpadă.
124
Pesemne, înţelesese vorba porc şi, drept răzbunare, neputând să cârpească

pe alţii, l-a plesnit pe bătrân.
Cum sta pe jos plângând, moşneagul a zis doar atât:
- Să vă răsplătească Dumnezeu după faptele voastre!
Unde-o fi ulanul? Poate că e la zece coţi sub pământ. De-o fi însă în viaţă, o
să-şi aducă şi el aminte de lacrămile moşneagului care l-a blestemat. [Ns.]
21). Către cetitori, [ed.], anul III, nr. 12, duminică 9 decembrie 1918, p. 1.
Ţara începe a se aşeza iarăşi în rosturile ei. Podurile stricate la retragerea
nemţilor, se dreg, stâlpii de telegraf sunt aşezaţi la loc, poşta începe a umbla şi
astfel putem iarăşi sta de vorbă cu cetitorii, cari încă de acum patru ani de zile
ne cunosc şi ne îndeamnă la muncă.
Cel dintâi cuvânt pe care dorim să-l cântărească mai departe fiecare, e
acesta: Poporul muncitor şi îndeosebi ţărănimea, să ia seama la ziua de mâne.
Vrând sau nevrând, vom începe o viaţă nouă. Masa e mai întinsă, bucatele
mai multe, dar şi oaspeţii sunt de două ori mai mulţi, iar unii dintre ei sunt
oameni cu pungi groase.
Când se va deschide Camera, se vor auzi în adunarea unde se fac legile,
glasuri nouă, vor ieşi la iveală planuri nouă. Pentru toate acestea, trebuie şi o
minte nouă.
În ce s-ar pute vedea dacă războiul ne-a dat sau nu, o minte nouă?
Uşor de tot. Priviţi împrejur, adică luaţi foile care acum se tipăresc. În ţară -
slavă Domnului -, sunt pe toate cărările. Şi vedeţi pe cutare ţâfnos care crede că
toată lumea se învârte împrejurul lui, şi-a lepădat ţâfna ori nu? Cutare mincinos
mai minte şi acum? Cutare clevetitor mai cleveteşte ori şi-a uitat năravul?
Luaţi-i pe toţi în şir şi vedeţi că unii nu şi-au schimbat nici părul necum
năravul. Şi atunci ce-i de făcut?
Noi, cei de la Dumineca Poporului nu ne închipuim că vom schimba lumea
cu umărul. Mai toţi suntem feciori de ţărani şi ştim că prăşeşti toată vara unele
buruieni şi tot nu-i chip să le stârpeşti. Când ai isprăvit de prăşit o vie, ţi se pare
că-i curată ca-n palmă, dar peste câteva săptămâni, buruiana-i la loc şi dacă nu
iei sapa iarăşi de coadă, tot rodul viei se pierde. Aşa-i şi cu oamenii. Oricât ai
curăţa răul, se naşte alt rău.
De aceea, nu-i decât o scăpare, să prăşeşti mereu ori măcar să pliveşti.
Asta-i treaba pe care o facem şi noi de trei ani şi luăm pe toţi cetitorii pe ca
martori ai muncii noastre.
E nevoie însă ca munca noastră să fie ajutată şi cu vorba, şi cu fapta de toţi
românii adevăraţi. Căci e drept că s-a întins o masă mult mai mare, dar o viaţă
mai bună nu va fi niciodată în România Mare, dacă poporul nu va şti să deose-
bească singur pe oamenii care lucrează pentru binele obştesc, de cei ce lucrează
pentru binele lor. [Ns.]
22). În petec, [ed.], anul III, nr. 13, duminică 16 decembrie 1918, p. 1.
125
Nu ştiu de unde a ieşit vorba asta: Şi-a dat în petec. Lumea zice aşa omului
cu meteahnă care se ţine, cât se ţine în rândul celor de treabă, apoi când nici cu
gândul nu gândeşti, o scrânteşte iarăşi.
Cam aşa am scrântit-o noi. Cât cădeau bolovanii pe capul ţării, toţi se
jeluiau şi spuneau tot felul de vorbe aspre celor care împinseseră România în
prăpastie. Nu era unul care să nu ţipe: la judecată, la judecată cu vinovaţii!
Acum s-au uitat toate. Şi dacă s-ar fi uitat, calea-valea, dar nu s-au uitat, ci
dimpotrivă, ţipetele încep din nou şi vorbele de ocară însă cu o deosebire: cei
care ţipau ieri şi alaltăieri, adică în vremea când nemţii puseseră cizma pe
pieptul României şi cuţitul la gât, ţipau gândindu-se la ţară. Acum s-a schimbat
cântecul, ei ţipă pentru patimile şi interesele lor.
De pildă, generalul Averescu e învinovăţit că a iscălit temeiul Păcii de la
Buftea, prin care pierdeam Dobrogea, o parte din munţi şi eram osândiţi a fi
osândiţi de germani şi tovarăşii lor, ca şi cum ar fi făcut-o de capul lui şi după
cheful lui. Mai e apoi învinovăţit că stă în legături tainice cu Mackensen şi a
mers până acolo, că se înţelesese cu nemţii să le dea în mână pe militarii
francezi care se aflau în Moldova!
Cu alte cuvinte, generalul care a comandat la Mărăşti, ar fi un vânzător de
ţară. E aşa de grozavă învinovăţirea asta, încât de bună seamă, fostul oştean nu va
putea lăsa lucrul îngăimat, el va căuta să-l descurce cum va socoti mai nimerit,
dar până atunci un lucru te izbeşte peste ochi. După ce s-a zis că guvernul de
ieri era iubitor de nemţi, iată că şi generalul Averescu e învinovăţit ca unul care
vindea ţara.
Şi cine zice asta? Nişte români, dar vorbele acestea nu-s cetite numai de
români, ci şi de streinii care sunt acum în ţară, iar între aceştia sunt şi ostaşii
Franţei ai cărei fii au murit împreună cu copiii şi fraţii noştri, în tranşeele de la
Mărăşeşti. Vă închipuiţi ce-o fi în sufletul lor?
- Va să zică, noi ne luptam pentru România, iar un general român, după
biruinţă, s-a înţeles cu Mackensen să ne dea în mâna lui!
Se poate mai mare grozăvie? Aşa pregătim noi ţara pentru ziua de mâine
când se va aduna sfatul cel mare al ţării, ca să răsplătească fiecărui neam jertfe-
le şi să-i întoarcă pagubele?
Ţi se cutremură sufletul de atâta lipsă de pricepere şi de omenie. Ungurii,
bulgarii şi toţi foştii noştri duşmani trebuie să-şi frece mâinile de bucurie.
- Lasă-i pe valahi să-şi dea în petic, iar voi francezi şi englezi, cari i-aţi
socotit oameni vrednici, uitaţi-vă cu ce fel de oameni aţi pus în plug.
Aceea, noi cei de la Dumineca Poporului, care ne-am legat din capul
locului să spunem poporului numai adevărul, nu putem avea acum decât un
singur cuvânt.
- Oameni buni, nu credeţi bârfelilor ori de la cine al veni. Că s-au făcut gre-
şeli mari, asta o ştiţi cu toţii. V-a spus-o sub iscălitura lui un general chiar în
126
Calendarul Reginei Maria, pe care Măria Sa vi l-a trimis în tranşee. Cimitirele

care au umplut ţara, sărăcia şi ruinele care acopăr satele, strigă până la cer că s-au
făcut greşeli şi că trebuie să fie o judecată, dacă suntem oameni de omenie şi ne
mai gândim la ziua de mâine, dar până la judecată, omul cinstit se cade să-şi
măsoare cuvintele, să lase numai pe cei cu suflet ţigănesc, să-şi dea în petec.
Nu de alta, dar ne văd străinii, iar mâine ne vom înfăţişa la masa unde se va
împărţi dreptatea neamurilor şi a ţărilor şi nu e drept ca România să piardă drep-
tatea ei de pe urma pătimaşilor care, în loc să se uite la nevoile ţării, se zvâr-
colesc pentru interesele lor. [Ns.]
23). Naşterea Domnului, [ed.], anul III, nr. 14, duminică 23 dec. 1918, p. 1.
Sărbătorim încă o dată naşterea Mântuitorului. Copiii umblă iarăşi cu
colindul. Auzim iarăşi ,,florile dalbe” şi ne bucurăm ascultând cântecul cel
duios despre pruncul din iesle ,,mititel şi-nfăşăţel”.
Dar asta nu de-ajuns ca să ne socotim creştini. Degeaba purtăm numele lui
Christos, dacă nu pricepem sensul învăţăturii lui.
Care e acela? Iubiţi cetitori, gândiţi-vă singuri. De ce nu s-a născut Mântui-
torul în palate şi în leagăn de mătase sau de purpură, ci în ieslea dobitoacelor,
ca cel mai umil muncitor!
Apoi luaţi seama la un lucru. Cel cu semnul dumnezeirii pe frunte, nu intră
în niscaiva şcoli mari, ci chiar din fragedă tinereţe, învaţă o meserie. E lemnar
ca şi Iosif care-i ţinea şi loc de tată.
În sfârşit, când începe a împrăştia învăţătura sa în lume, nu alege ucenici
printre cărturari, ci la nişte bieţi pescari şi alţi muncitori. Mai mult, singurul
cărturar, apostolul Pavel, era şi acela lucrător de corturi. Când venea la Salonic,
îşi câştiga pâinea, muncind cu palmele, numai să nu supere cu ceva pe gazda sa.
Ce să însemne toate acestea? Un lucru lămurit şi anume. Christos a spus
prin pilda asta, tuturor că singura mântuire a lumii e munca şi că adevăratul
creştin, nu poate fi decât omul care munceşte şi, îndeosebi, cel care munceşte
cu palmele.
Cugetaţi singuri, dacă cuvintele acestea sunt adevărate ori nu. În dumineca
viitoare, voi încerca să dovedesc că aci e miezul cel mai ascuns al învăţăturii
Mântuitorului.
Până atunci, voi, muncitori şi fii de oameni muncitori, cari vedeţi azi pe fa-
ţa pământului multe începuturi de îndreptare, bucuraţi-vă că mântuirea e aproa-
pe. Învăţătura Mântuitorului începe a fi pricepută de cei cari cârmuiesc ţările,
căci ei îşi pun tot mai mult nădejdea în cei ce muncesc. Puneţi-vă şi voi nădej-
dea în muncă. Numai aşa veţi fi adevăraţi creştini, adică urmaşi ai lui Christos.
Noi, cei de la Dumineca Poporului, care suntem muncitori şi cinstim ca
fraţi pe cei care muncesc, vă dorim din inimă, sărbători fericite! [Ns.]
24). Cine-i creştin?, [ed.], anul III, nr. 15, duminică 30 dec. 1918, p. 1.
127
Spuneam dumineca trecută că Christos s-a născut în iesle, a învăţat lemnă-

ria şi a ales ca ucenici nişte muncitori, ca să arate oamenilor că munca este în-
ceputul mântuirii.
Iată dovada. Numai cine munceşte are putere. Uitaţi-vă, iubiţi cetitori, la
mâinile la mâinile voastre mai întâi. Care are putere şi îndemânare mai multă?
Mâna dreaptă, fiindcă ea munceşte mai mult.
Luaţi apoi doi oameni: un muncitor de pământ şi un scriitor care scârţâie
mereu cu condeiul pe hârtie. Pune-i pe amândoi la prăşit, la coasă ori la altă
muncă. Cel nedeprins cu munca, îşi dă sufletul în ceasul dintâi. Ţi-e mai mare
mila să-l vezi pe cel gras şi gros, gâfâind ca un bicisnic, iar pe muncitorul chiar
mic de statură şi slăbuţ, să-l vezi vânjos şi cu spor la lucru. Cine i-a dat putere?
Deprinderea lui cu munca.
Tot munca dă şi ştiinţă. Uitaţi-vă, de pildă, la judecătorie. Cel care răsco-
leşte şi învârteşte hârtiile, ştie cum să poarte toate iţele - urâtă muncă, nu-i
vorbă, iar judecătorul sosit atunci de la şcoală ori avocatul care abia începe, e
ca un boboc. Habar n-ar încotro să o apuce.
Pentru ce? Pentru că unul a muncit în felul lui, iar altul a învăţat numai cu
ochii pe carte - munca cea mai stearpă dintre toate. De aceea şi vedeţi că numai
cei care muncesc ştiu ce e lumea. Un cosaş cunoaşte mai multe ierburi decât o
sută de orăşeni învăţaţi, un tăietor de lemne ori un pădurar cunosc soiurile de
copaci mai mult decât un profesor de universitate. Un negustor cunoaşte mărfu-
rile mai bine decât directorul unei şcoli de negoţ. Un plugar destoinic cunoaşte
vitele, seminţele şi pomii mai bine decât agronomul unei şcoli de plugărie, care
a dobândit ştiinţa lui numai din cărţi.
Asta dovedeşte că singură munca dă omului miezul ştiinţei. Din cetitul căr-
ţilor te alegi doar cu un pospai.
Mai mult, pe lângă putere şi ştiinţă, munca îţi mai dă şi omenie. Numai cel
care munceşte ştie să fie om de treabă, adică să fie creştin adevărat.
Asta voi cerca să arăt în dumineca viitoare. Până atunci, iubiţi cetitori, ve-
deţi că Iisus, când s-a făcut lemnar şi când şi-a ales drept ucenici, nişte munci-
tori cu palmele, n-a mers la întâmplare.
Cu asta a voit să dea o pildă oamenilor, arătându-le că munca este miezul
Evangheliei, că numai prin muncă, omul poate ajunge la mântuire. [Ns.]
25). Pluguşorul, anul III, nr. 15, duminică 30 dec. 1918, p. 1.
I S-auză din deal şi văi
Aho, aho, copii şi fraţi, C-a plecat plugul cu boi,
În curte cu toţi intraţi, Mânaţi măi, hăi, hăi!
La scară, plugul mânaţi, II
Pe loc nu staţi şi-ndemnaţi, Mâine este Sân Vasile
Din bice plesniţi şi daţi, Ce v-aduce multe zile
Mânaţi măi, hăi, hăi, Cu belşug şi sănătate,
128
Bucurie între toate. Din stog, claie

Iarna-i grea, omătul mare, Şi din claie în arie l-aruncă,
Semne bune anul are, Mânaţi măi, hăi, hăi!
Semne bune de belşug VI
Pentru brazda de sub plug. Ne duserăm la târgul din afară
Doamne, binecuvântează Şi luarăm nouă juncani jugăniţi
Casa care se urează, Cu coarnele cănite,
Uraţi flăcăi şi strigaţi Cu unghiile potcovite,
Mânaţi măi, hăi, hăi, Cu picioarele-l treierau,
Plug cu şase boi, Cu nările-l vânturau,
Mânaţi măi, hăi, hăi! Cu coarnele-npremeteau
III Şi cu urechile-n saci băgau
Boii dinainte Şi-ncercarăm nouă
Cu coarnele-mpintenite, care cu povară
Boii din mijloc, Şi le-am pornit la moară,
Cu cornele-n foc, Mânaţi măi, hăi, hăi!
Boii de la vatră, VII
Cu coarnele-n baltă Iară hoaţa cea de moară,
Ararăm munţi-nalţi Când văzu atâtea cară
Şi câmpul cu văile, Încărcate cu povară,
Ararăm, semănarăm Puse coada pe spinare
Şi semănarăm Şi fugi în lunca mare.
Şi lăsarăm Lunca mare frunză n-are,
Mânaţi măi, hăi, hăi! Lunca mică frunza pică,
IV Iar morarul meşter bun
Ne duserăm Zări moara prin cătun,
La luna, la săptămâna, Îşi luă un cojoc miţos
Să vedem sămănătura. Şi mi-l îmbrăcă pe dos.
Era spicul cât vrabia, Îşi luă un ciocan în brâu
Bobul cât mazărea Şi-şi mai luă şi un frâu,
Şi paiul cât trestia Apoi iute alerga,
Ne duserăm la târgul din năuntru Moara cu frâu o lega.
Şi luarăm nouă secerele El o lua de lăptoc
Cu dinţii de piporele Ş-o da iar în vad la loc
Şi dădurăm la nouă nepoţele Şi-i da un ciocan în şele,
Mânaţi măi, hăi, hăi! De-o aşeză pe măsele,
V Mânaţi măi, hăi, hăi!
Cu dreapta secera, VIII
Cu stânga polog făcea. Turnară deasupra-n coş
Din polog, snop, Şi nu curgea nici mălai nici pospai
Din snop, stog, Numai aur şi mărgăritar.
129
Iar hoţul de morar Dar ni-e că vom însera

Băgă mâna-n buzunar Pe la curtea dumneavoastră
Şi scoase-o tărâţă lată Departe de bordeile noastre.
De când cu foametea uitată Câte zgrimţuri sunt pe casă,
Şi dădu la o fată mare Atâţia galbeni pe masă,
Să facă un colac mare şi mic Câte pene de cocoş,
Frumos ca faţa lui Cristos, Atâţia copii frumoşi,
Să dea viilor şi morţilor Câte cioare zburătoare,
Şi nouă plugarilor. Atâtea vaci mulgătoare,
Să nu fie de făină chioară Mânaţi măi, hăi, hăi!
Să facă plugarii să moară, S-auză din deal şi văi
Să fie de făină curată, C-a plecat plugul cu boi!
Să poată bine să-l împartă, Mânaţi măi, hăi, hăi!
Mânaţi măi, hăi, hăi! La anul şi la mulţi ani!
IX
De urat am mai ura, Cules de Vladimir Boldeian
* * *
130
Costică NEAGU * DUMINECA POPORULUI - repere monografice
Anul 1919
1). Cine-i om?, [ed.], anul III, nr. 16, duminică 6 ian. 1919, p. 1. Am arătat
că adevărat creştin nu poate fi decât omul care munceşte, căci miezul Evanghe-
liei este munca. Nu ai cine munceşte are putere, numai cine munceşte ştie bi-
ne ce e lumea asta. Ceilalţi trăiesc ca în vis, dorm, se trezesc cu mare anevoin-
ţă, mănâncă, beau şi iar adorm, ca grăsunii la coteţ.
De aceea, la omenie adevărată - adică dincolo de hotarul dobitociei -, nu
ajung decât cei care muncesc în fiecare zi câte ceva.
Ce face însă cutare sătean în timpul iernii? Pe la cântatul al treilea al coco-
şilor, începe a se suci în pat.
- Măi femeie, ia aprinde acel foc…
Femeia se scoală, caută în spuză cărbunii acoperiţi de cu seară, larmă în curte.
Gospodina iese cu căuşul şi le astâmpără foamea. Gospodarul, după ce s-a scăr-
pinat în cap, aruncă un ţăpoi două la vite, apoi are în grijă ale gurii şi s-a înche-
iat. Ştiu sate unde femeile torc toată iarna, fac săpun, opăresc jirebiile [firele de
urzit ţesăturile de casă n. e.], ţes pânză - nu stau o zi degeaba, Dar sunt altele,
în care plugarul stăruie lângă cuptor, ca ursul în bârlog, iar femeia stă şi ea în-
ţepenită, cârpindu-şi doar corcoaţele cumpărate din târg.
Acum spuneţi drept: nu se coboară muncitorul aproape la viaţa dobitoceas-
că de câte ori încetează munca?
De aceea, aici nu e vorbă de clacă, ci adevăr curat. Numai când munceşti tot
timpul anului, te ridici la omenie adevărată, iar dovada stă înaintea ochilor. În
toate ţările, cu adevărat luminate, cum e Anglia, America, Suedia, Norvegia şi
altele, munca nu mai încetează, chiar la sate. Vara face omul una, iarna face al-
tele, dar face. Cu mâinile în sân nu stă o clipă.
Aici e leacul multor păcate. Aici trebuie să se gândească cei care ţipă îm-
potriva crimelor şi a altor păcate. Vrei ca omul să fie om, fă-l să ,,muncească”,
deşteaptă-i dragostea de a lucra ceva şi a câştiga ceva. Atunci l-ai adus la ome-
nie, fără să-l cicăleşti mult la cap.
Dar pentru toate astea trebuie ,,învăţătură”, adică pildă din partea cuiva. De
aceea, cei care aţi întemeiat cum se cade eforiile, păşiţi grabnic la întocmirea
şcolilor de gospodărie, care să deprindă în timpul iernii, nu numai pe cei care
au isprăvit şcoala, dar şi pe cei mai mărişori, să muncească cele potrivite cu
viaţa plugarului. Numai pe calea aceasta putem ridica la omenie, chiar pe cel
care stă alături de dobitoace. [Ns.]
131
2). Altă creştere, anul III, nr. 16, duminică 6 ian. 1919, p. 3.
,,Ţipă lumea ca din gura şarpelui: nu-i pâine, nu-s lemne, nu se află postav,
nu-s de nici de unele”. Care este cauza acestor neajunsuri? Autorul constată că
cel mai mare neajuns este lipsa de cinste şi de chibzuinţă. ,,Pentru că suntem rău
nărăviţi. Ţăranul înşeală pe orăşean, orăşeanul ţipă împotriva administraţiei că
e rea, administraţia ciupeşte pe cine poate, magistraţii judecă cum le vine la
socoteală: pe unii păsuindu-i, pe alţii făcându-i scăpaţi… Şi astfel nedreptatea
se ţine lanţ: fiecare ţipă, dar fiecare pune laţ vecinului, ca să-l prindă şi să-l
jumulească. (…)
Degeaba ţipăm în contra guvernului. Guvernul suntem noi: notarul care în-
şală pe sătean, e guvern; prefectul care ciupeşte pe notar, e guvern; comisarul ori
sergentul de stradă care minte pe prefect şi sfănţuieşte pe negustor, e guvern;
negustorul care vinde marfă proastă la cazarmă ori primărie, e şi el guvern.
Guvernul suntem cu toţii, de dimineaţa până seara: când alegem deputaţi,
când plătim dări, când muncim, când ticluim afaceri…, noi suntem guvernul.
De aceea nu-i decât o scăpare. Dacă voim să trăim mai uşor, să ne creştem
copiii cu altă minte şi alte apucături, cum e în ţările înaintate: Anglia, Olanda,
Danemarca, Franţa, Elveţia şi altele.
Când vom avea altă creştere, vom avea alt guvern şi altă gospodărie în ţa-
ră. Până atunci ne vom zbate tot în păcatele şi lipsurile de azi”. [Ns.]
3). Gospodărie - Îngrăşaţi pământul de hrană, anul III, nr. 16, duminică 6
ian. 1919, pp. 3-4. [Semnează D. M. Cădere];
4). Anii patimilor, [ed.], anul III, nr. 17, duminică 13 ian. 1919, p. 1.
De la august 1916, până în septembrie 1918, când s-a rupt laţul care ne în-
cingea, iar francezii s-au sprintenit spre Dunăre, noi românii am trecut ca
printr-un fel de lungă săptămână a patimilor.
Mulţi au uitat parc-ar fi fost de când lumea. Unii nici atunci nu erau pătrunşi
de toată nenorocirea care căzuse asupra capului nostru. În Bucureşti, teatrele
erau deschise, serbările se ţineau lanţ şi s-au găsit şi români care să se împărtă-
şească din ele. Tot aşa în Iaşi, socoteam că toată lumea umblă cernită, pe când
în faptă, teatrele şi grădinile erau pline de cei care benchetuiau.
Cum s-a putut una ca asta? S-a putut fiindcă aşa e firea omenească slabă.
Stă, de pildă, mortul în casă şi vezi pe copiii mortului, umblând de colo până
colo şi cu ochii plânşi, încep de la o vreme, să se aşeze la masă, să lucreze şi să
urmeze rostul vieţii mai departe.
Chiar în mijlocul durerii celei mai grozave, viaţa îşi cere drepturile ei.
Dar a mai fost la mijloc încă ceva, uşurinţa cu care mulţi români privesc chiar
lucrurile cele mai primejdioase. Aşa deseori numai auzi:
132
- Lasă că va ieşi bine, românul are noroc! Noroc? Vai de omul şi de ţara ca-
re se bizuie pe ocrotirea norocului! Căci vorba generalului Berthelot, către ro-
mânii din Braşov: ,,Să dea Dumnezeu să ţină bucuria de azi, cât soarele pe cer,
dar hotărârile proniei cereşti, noi nu le putem şti”…
Aşadar, mai domol cu norocul şi ceva mai multă grijă să avem, iar ca să în-
teţim grija, lucrul cel mai bun e să nu uităm niciodată păţania din aceşti doi ani.
Ca pe grătar, ne-au ţinut duşmanii noştri. Ca hoţul care-ţi scrijelă carnea şi-ţi
pune sare pe rană, aşa ne-au chinuit o seamă de ticăloşi în tot timpul robiei. De
aceea, e bine să nu dăm uitării niciodată aceşti doi ani. Lună cu lună să ne adu-
cem aminte ce-am păţit şi ce-am suferit.
Ei au fost pentru noi ,,anii patimilor” şi vom pierde tot rodul lor, îndată ce-i
vom uita.
Românilor de peste munţi, ungurii şi saşii le zic în batjocură: măi, ţine min-
te!, fiindcă la toate umilirile şi batjocurile, bieţii iobagi, răspundeau numai atât:
lasă că oi ţine şi eu minte!
Porecla asta aş vrea să o avem şi noi, măcar aceşti din urmă doi ani, să-i
ţinem minte, căci nu se poate să nu fim mâine şi poimâine alţi oameni, dacă
aducem iarăşi în inima noastră, durerile trecute. [Ns.]
5). Săteni, apărați școlile voastre!, [ed.], anul III, nr. 18, duminică 20 ian.
1919, p. 1.
Fostul ministru al școlilor, directorul acestei foi, cu gândul cel bun pentru
școală și cu dragostea luminată pentru sate, el însuși fiind fiu de sătean, a chib-
zuit şi a întocmit o lege, numită a Eforiilor școlare prin care s-a statornicit o
sumă de venituri spre folosința școlilor și a învățăturii la sate, cum și pentru
ajutorarea copiilor de școală și părinților nevoiași.
Acele venituri urma să le adune perceptorul, dar să nu mai fie trimise la
București, ci să fie chivernisite cu chibzuială, așa scrie la Legea eforiilor, de
către învățător, preot, primar și patru gospodari aleși de săteni. Ei şi numai ei,
trebuia să hotărască ce trebuie și cât trebuie pentru repararea școlii, pentru în-
călzit, pentru lumină, pentru servitor și pentru toate nevoile locașului de învăță-
tură. Tot cei aleși trebui să hotărască ce copii trebuie ajutaţi ori dacă mai e ne-
voie de întemeiat vreo școală de învățat meşteşuguri ori chiar de învățătură mai
înaltă, cum ar fi o școală pregătitoare.
Cu veniturile așezate de legea eforiilor s-ar fi putut împlini toate nevoile de
învățătură ale copiilor de săteni.
Această lege bună, ca și altele, a fost desființată. Fostul ministru al școlilor,
dl. Poni, fiu de sătean și el, a găsit că Legea eforiilor este de mare folos pentru
școli, de aceea hotărâse a cere păstrarea acestei legi bune.
133
Ministrul de acum al școlilor nu dă niciun semn, că ar dori ca școlile sătești

să se folosească de Legea eforiilor, căci iată, trece timpul și nu s-au ales condu-
cătorii eforiilor, apoi se apropie 1 aprilie, de la care dată eforiile școlare să-şi
poată încasa veniturile prevăzute în lege, pentru a avea de unde să facă față ne-
voilor mari ale școlii. Aceste întârzieri dovedesc gândul celor din fruntea învă-
țământului de a nesocoti eforiile școlare, ceea ce nu poate fi decât spre paguba
satelor și a școlii de la sate.
Săteni, cereți respectarea drepturilor câștigate de școala voastră. (D. M. Cădere)
6). Sârbii şi noi!, anul III, nr. 18, duminică 20 ian. 1919, p. 1.
Când nu hotărâsem încă să începem războiul, Dumineca Poporului spunea
cetitorilor ei că ne aflăm într-o horă de vrăjmaşi.
(CENZURAT)
La 7 decembrie 1914, stă scris la Dumineca: ,,Chiar şi sârbii cari sunt acum
în gura şarpelui, nu dau voie românilor nici Sfânta Evanghelie să o citească pe
româneşte în biserică.”
O seamă de români, pripiţi la cuget şi la vorbă, se supăraseră atunci nevoie
mare: Cum se poate să scrii aşa despre sârbi care luptă împotriva ungurilor?
Da, era adevărat că luptau împotriva ungurilor, dar era tot aşa de adevărat
că nici pe noi nu ne aveau la stomac.
Acum se vede lucrul şi mai lămurit. Dl Ştefan Pop, ministrul ardelean, s-a
plâns deunăzi în gazete, că sârbii fac tot felul de samavolnicii, asupra poporului
nostru din Banat. Ei pun cu de-a sila pe români să se roage în biserică pentru
regele sârbilor şi să poarte steaguri sârbeşti.
(CENZURAT)
Acum află, iubite cetitor, că în noiembrie,când am pomenit iarăşi de
(CENZURAT) sârbi, foarfeca stăpânirii ne-a tăiat cuvântul. Uită-te la locurile
rămase libere…
Şi azi, chiar un ministru de peste munţi se jăluieşte. Dreptatea noastră a
ieşit la iveală…
E adevăr curat ceea ce vă spuneam (CENZURAT) Şi veţi
vedea că lucrul nu e mântuit. Cine crede că stăm pe un pat aşternut cu foi de
trandafir, e tare sărăcuţ la minte.
Greutăţile noastre nu s-au isprăvit.
Ce urmează pentru noi din întâmplarea asta? Urmează două lucruri: Întâi că
suntem datori (CENZURAT) să fim cu ochii în patru şi
să muncim, căci singurul nostru prieten e munca şi puterea noastră.
Al doilea: Să nu ne sfiim niciodată a spune adevărul căci curând ori mai
târziu, el iese la iveală. O picătură de apă e mai mult decât un Bărăgan de se-
134
cetă. O fărâmă de adevăr e mai tare decât un munte de minciuni. Împrejurarea

cu sârbii ne arată de partea cui a fost adevărul. (Ns.)
7). Săteni, apăraţi-vă școlile, [ed.], anul III, nr. 19, duminică 27 ian. 1919,
p. 1.
Fostul ministru, S. Mehedinți, văzând truda, greutățile și cheltuiala mare, ce
sătenii trebuie să încerce pentru a străbate ici, colo, câte un copil al lor în vreo
școală mai înaltă, cum ar fi liceul, seminarul preoțesc ori școala normală, a
chibzuit, că ar fi mai drept și mai cu folos și pentru săteni și pentru țară, să facă
pe la sate câte 3, 4, 5 școli cu învățătură mai înaltă de fiecare județ. De aceea, a
și întocmit legea școlilor pregătitoare, și chiar a și întemeiat din toamna aceas-
ta vreo 40 asemenea școli.
În școlile pregătitoare intră la învățătură cei mai buni băieți și fete, dintre
cei care au isprăvit școala primară. Aici trebuiau să învețe în 4 ani tot ce se
învață în 4 ani de gimnaziu, așa că școlarii care ar fi terminat școala pregăti-
toare de la sate, și ar fi poftit învățătură mai departe, puteau intra în clasa a V-a
a liceului, unde 4 ani de școală, în loc de 8 ca și până acum, ajungeau să intre la
învățătura cea mai înaltă, la Universitate; sau intrau în seminarul preoțesc, unde
după 4 ani de învățătură, în loc de 8 ca și până acum, ar ieșit preot, dacă inima
îl trăgea spre preoție; tot așa, dacă ar fi dorit a se face învățător, mai învăța 3
ani, în loc de 6 ca până acum, școlarii ar mai fi putut merge la școala militară,
ori la școala înaltă de comerț, ori la școala de meșteșuguri alese. Cu alte cu-
vinte, şcoala pregătitoare fiind alături sau chiar în satul gospodarului, așa că
nu-i vine peste mână cu trimiterea și purtarea de grijă a copilului la învățătură,
deschide drum spre învățături înalte la de 4 ori pe atâția copii de săteni decât în
școlile care sunt acum la orașe.
Dar ce este mai mult, este că odată ce un școlar a făcut școala pregătitoare,
el nu mai are de făcut decât pe jumătate din numărul anilor ce trebuie să facă
acum pentru a isprăvi liceul, seminarul sau școala normală. Unde mai socotești
foloasele ce trage satul și comuna care are o școală pregătitoare, căci sătenii
aceia vor găsi în profesorii școlii câțiva oameni cu mai multă învățătură și cu mai
mare pricepere, spre a le fi și lor buni sfătuitori și de ajutor în atâtea lucruri și
tocmeli noi, ce se așează pe la sate. Unde mai pui, că banul strâns cu trudă al
săteanului nu mai merge în punga gazdelor rele de pe la orașe, ci rămâne tot la
sate ajutând acele gospodării care s-or îngriji de găzduirea școlarilor. Și toate
bunurile şi foloasele, ce orice școală aduce cu dânsa, se revarsă și asupra sate-
lor, nu tot în orașe, și iarăși în orașe.
Dar ce să mai scriu atâtea! După cât știu, înşiși sătenii au simțit și au înțeles
foloasele mari pentru dânşii, de la școlile pregătitoare, căci le-au primit cu dra-
135
goste, cum se și cuvine. Pe alocuri au dat casă, bani și pământ pentru școala
pregătitoare, în alte locuri au strâns zeci de mii de lei, ca până la anul să ridice
local de școală. Copiii învaţă bucuroşi şi mai cu spor decât în multe gimnazii.
Nu prea se găsesc profesori, căci târgoveții tot la târguri s-ar trage, însă dacă mi-
nistrul de acum ar fi lăsat să înceapă a lucra seminarul normal superior, în care
cei mai buni învățători, normaliști și seminariști ar fi primit învățătură și crește-
re aleasă, în trei ani am fi avut și profesori buni și câți trebuie pentru școlile
pregătitoare.
Dar nici așa cum sunt și cum funcționează, nu vor să le vină în ajutor și să
le sprijine pentru a funcționa spre folosul sătenilor, ci actualul ministru al școli-
lor se pare că este hotărât a le desființa, căci legea prin care s-a hotărât funcțio-
narea școlilor pregătitoare s-a desființat, ca și alte legi buni, fără a se face cu-
noscut ce se pune în loc. Fostul ministru, P. Poni, fiu de sătean, a găsit că șco-
lile pregătitoare sunt bune și trebuie păstrate, dar din partea ministrului de azi
nu avem nicio știință, cam ce ar gândi să facă cu aceste școli. Unii zic că le va
lăsa să meargă până la sfârșitul anului, căci au început și nu le poate opri acum,
dar că de la toamnă le va desființa.
Săteni și voi învăţători şi preoţi, dacă preţuiţi aceste școli, cele dintâi școli
secundare de la sate, voi trebuie din timp, chiar de pe acum, să cereţi dlui mi-
nistru al şcolilor să păstreze școala pregătitoare, să vină cu decret-lege pentru
întărirea ei, să o treacă în bugetul statului, cum cere legea, să-i trimită profesori
buni și cu dragoste de sate, să o ajute şi să o încurajeze ca şi pe celelalte şcoli.
Dacă nu faceţi aceasta, înseamnă că nu aţi fost vrednici să vi se dea o şcoală
mai înaltă. (D. M. Cădere)
8). Ce zic streinii, anul III, nr. 19, duminică 27 ian. 1919, p. 1.
Când s-a lipit Basarabia de Ţara-mamă, niciunii dintre streinii veniţi pe
pământul nostru dintre Prut şi Nistru, nu şi-au arătat bucuria de a se vedea
cuprinşi între hotarele României.
Când a venit rândul Bucovinei, să se unească cu trupul Moldovei, nemţii au
spus lămurit că-s bucuroşi să fie mai degrabă cu românii decât cu alte naţii.
Acum de curând, când s-a adăugat şi Transilvania, saşii, tot un fel de nemţi, şi
şvabii din Banat alt soi de nemţi, au şi trimis solie la Bucureşti, să arate că
,,Unirea au făcut-o cu dragă inimă”.
Pe de altă parte, turcii şi tătarii din marginea Dobrogei, luată în 1913, cer
de asemenea, să se lipească acel ţinut - Cadrilaterul - cu România, să nu fie
stăpânit de bulgari.
Ce înseamnă asta? Un lucru vechi, dar adevărat, că dacă faci binele, poţi să-l
arunci în mare şi tot va ieşi cândva la iveală.
136
Aşa s-a întâmplat şi acum. (…)

România nu-i o stafie care să sugă sângele celor pripăşiţi la vatra ei, ci o
mamă bună pentru toţi cei ce se vor arăta vrednici.
Un lucru însă trebuie să însemnăm la răboj: sunt unii streini care stau
îmbufnaţi, alţii au spus că ei sunt cetăţeni ai lumii şi se gândesc la naţia lor
împrăştiată peste ţări şi mări, iar alţii de pe acum, şi-au dat coatele cu duşmanii
României…
Toţi aceştia să ştie că nu stăm cu ochii închişi, că românul ţine minte. Şi
după cum cinstea cinste cere, de asemenea, şi ocara - judecată va aduce.
Cei cu gând rău, să ia seama! [Ns.]
9). Şi pelinul e dulce câteodată, [ed.], anul III, nr. 20, duminică 3 febr.
1919, p. 1.
A dat Dumnezeu că toate țările românești s-au unit la un loc. Singur Bana-
tul a mai rămas sub pumnul sârbilor, dar vine știrea că vecinii încep să se dea la
brazdă şi pleacă din acel colț de țară, pe care îl pofteau pentru dânșii.
Unirea ca și făcută la vedere, este ea însă deplină și în suflete?
Pentru asta mai trebuie o vreme. Omul din firea lui e adesea nemulțumitor.
Când s-a făcut lipirea Moldovei și a Munteniei, erau mulți care mârâiau și-
și arătau chiar colții: de ce aţi mutat capitala, de ce nu sunt tot atâția moldoveni
cât și munteni în minister, de ce n-aţi pus curtea cea mare a judecăților (Casa-
ția) la Focșani?... Și câte și mai câte.
Așa și acum, ar fi zbârnâit multe în capetele oamenilor căci sunt destui care
nu-şi dau seama nici la gând, nici la cuvânt.
S-a întâmplat însă că Unirea din 1918 n-a fost pașnică și ușoară ca Unirea
lui Cuza, ci plină de griji și greutăți. Moldovenii de peste Prut au fost amarnic
încercați de haitele de bolșevici, care au năpădit dinspre Nistru, ca lupii înfo-
metați... Bucovinenii iarăși, au văzut satele lor cotropite de oștire ucraineană;
bihorenii și alți români de peste munți stau cu gheaţa în sân, până vor sosi
oștirile românești să-i ocrotească de amenințările ungurilor, iar bieţii bănăţeni
vor spune și morților ce-au pătimit de pe urma sârbilor.
Ce urmează de aici? Urmează un lucru mare de tot: Unirea de azi va pă-
trunde mai repede în suflete decât cea din vremea lui Cuza, căci suferința leagă
pe oameni mai strâns decât bucuria. O pildă în ținutul Hotinului, pe unii ţărani
(e drept că vorbeau rusește) i-a împins păcatul să bată în strună bolşevicilor...
Când haita bolşevică a fost migrată peste Nistru a trebuit şi ei să fugă. Dar a-
cum ce fac? Stau în genunchi pe malul celălalt și se roagă de toți Dumnezeii, să
fie primiți iar în țara noastră, dincoace de Nistru.
Credeți că vor uita ei o astfel de pățanie? Nu. Când gustă o dată omul amă-
răciunea pribegiei, i se pare după aceea că și pelinul e dulce ca mierea. De ce-
137
ea, să nu ne pierdem cumpătul. Greutățile sunt mari: foamea, frigul și lipsurile

ne apasă cumplit pe toți. Necazurile la hotare, de asemenea.
Dar are și răul partea lui bună. Suferința ne va lega mai strâns inimile. Când
va trece valul, vom uita toată mâhnirea.
Numai minte să fie în cârmuirea țării. [Ns.]
10). Către moldovenii dintre Prut și Nistru, [ed.], anul III, nr. 21, duminică
10 febr. 1919, p. 1.
Rusia cea lungă şi lată e ca o mare bătută de vânturi. Valurile se bat cap în
cap. Abia scade unul şi saltă altul, iar valurile de la margini se revarsă și peste
voi. Numai ce auzim: o ceată de bolșevici a năpădit peste Nistru în ținutul Ho-
tinului, o ceată s-a strecurat și pradă pe la gura Nistrului...
Era firesc să se întâmple așa. O furtună nu se potolește cu una, cu două. În-
cetează vântul, dar apele tot se zbat și lovesc mereu țărmul.
De aceea, nu vă speriați fraților. Șirul necazurilor nu-i isprăvit, dar nici
veșnice nu vor fi. Căci iată, e și leac împotriva răilor și a răutăților. Oastea stă
de pază peste tot și-și face datoria, apărând cu sângele ei pământul nostru stră-
moșesc. Generalul Stan Poetaș, fiu de țăran, a căzut acolo, pe malul Nistrului,
punând pieptul pentru apărarea țării.
Așadar, nu vă temeţi!
Gândiţi-vă însă la un lucru. Ce-ați fi făcut voi, dacă erați singuri în ghearele
bolșevicilor? Știu că vă vine greu și din partea oștirii care stă acum la voi. Par-
că nouă nu ne vine greu? N-am fi și noi bucuroși să se sfârșească odată cu ne-
cazul? Sunt oameni care erau gata să isprăvească trei ani de slujbă ostășească
în 1914. De atunci au stat mereu sub steag. Încep acum al optulea an de neo-
dihnă! Dar oricare ar fi greutățile gândiți-vă, că de-ați fi fost singuri, Moldova
dintre Prut și Nistru ar fi fost vraiște. Toți nebunii, toți hoții, toți vagabonzii și-ar fi
făcut de cap pe socoteala voastră. V-ar fi luat și cenușa din vatră, iar ca mul-
țumire v-ar fi băgat cu de-a sila în oastea lor și v-ar fi purtat prin toate ninsorile
Rusiei, să vă bateți cu toate liftele pământului!
Drept aceea, mulțumiți lui Dumnezeu, că v-a scăpat de pacoste. Să fie anul
bun și dacă ne vom purta cu vrednicie, până la Sf. Petru, când va ieși grâul cel
nou, țara noastră va fi iarăși tihnită și îndestulată.
Fraților, fiți cu inimă la lucrul cel bun şi Dumnezeu nu ne va părăsi. Dumi-
neca Poporului aduce în casele voastre Evanghelia pe care până acum nu o pu-
teați citi în limba voastră.
Adăpați-vă sufletele la învățătura cea dreaptă și fiți vrednici, ca și părinții
voștri, care sute de ani au ținut piept la Nistru din Iadul cel Mare al Rusiei
11) POLITICA: bene arare, [ed.], anul III, nr. 22, duminică 17 febr. 1919, p. 1.
138
Mi-au cerut unii cititori să-i înștiințez în fiecare duminecă ce mai e nou în
politica țării. Am încercat și, drept să vă spun, am băgat de seamă că nu prea
am ce povesti.
Pentru ce? Pentru că politica la noi e mai mult zarvă și ciondăneală. Când unul
zice da, altul zice ba. O pildă: Ministrul școlilor făcuse astă vară rânduiala asta: să
fie trimiși ca inspectori, adică priveghetori ai școlilor, numai oamenii care
cunosc lucrurile pe care le priveghează.
Pentru a ști dacă se învață bine socoteli, să trimiți pe unul stăpânește arit-
metica, adică ştiinţa socotelilor spre a vedea dacă tineretul cunoaște bine în-
tâmplările din trecutul ţării noastre și ale altor ţări să trimiți pe unul care cunoa-
şte istoria, adică viața trecută a tuturor neamurilor... şi tot aşa cu fiecare.
Într-un cuvânt, măsura ministrului ţintea acolo, ca fiecare să privegheze nu-
mai învăţăturile pe care le cunoaşte el, iar unde nu știe destul să nu se ameste-
ce. Ce credeţi că a făcut ministrul de acum? A desfiinţat aceşti priveghetori
(numiţi inspectori tehnici) și va rămâne lucrul ca și în trecut: un priveghetor va
asculta adică lecţii, unde profesorul (și poate chiar școlarii) ştiu mai multe
decât inspectorul! Cum ar judeca bunăoară un cojocar pe un lemnar!!
Iată isprava politicii în ţara noastră: Când zice unul da, tu să zici nu şi
politica-i gata!
Drept aceea, iubiţi cititori, să nu vă aşteptaţi să vă povestesc săptămână cu
săptămână politica țării, că v-ați sătura, ca de mere pădurețe. De altfel, veți ve-
dea şi singuri ce plătește politica noastră, deoarece bâzâiala s-a început acum și
pe la sate... Uitați-vă numai la cei care vorbesc: cântăriți vorbele lor, asemăna-
ți-le cu fapta şi veţi pricepe îndată cum stă lucrul.
Eu unul, mi-am adus aminte zilele astea de o vorbă auzită de la tatăl meu:
- Are să vină vremea să fie cinstit cel de la coarnele plugului, pentru că la
slujbe toți se îndeasă, dar niciunul nu zice, măi moșule, ia mai odihnește-te
puțin și lasă-mă pe mine să ar în locul tău...
Cuvântul acela s-a împlinit. Toți se îndeasă la politică, adică la vorbărie
goală. Şi atunci cea mai bună politică e tot munca pentru hrana omului. Cine a-
dună luna asta omizile din pomi și le pune pe foc, strașnică politică mai face!
Tot așa, cine drege gardurile, cine curăță spinii din cosire, cine strânge bolova-
nii din ogorul unde face curătură și de alde astea.
Aici e, oameni buni, cea mai veche și mai rodnică politică. Mărturie voi a-
duce până şi vorba strămoșilor noștri, morți de două mii de ani. Unul, Cato,
plugar strașnic, zicea așa: meșteșugul cel mai mare în viață e să ari bine (bene
arare) al doilea, să ari (arare), al treilea, să gunoiești locul (stercorare).
Drept aceea, cui mă întreabă ce politică să facem, îi voi răspunde și eu: ară bi-
ne (bene arare), iar de va zice: cum să aflu care politică e mai bună? îi voi răspun-
139
de: ară (arare) şi vei vedea. Cât despre cel care vrea să știe care e partidul cel mai
vrednic, pot să-l încredințez că niciun partid nu întrece pe acela al plugarului
care gunoiește bine ogorul (stercorare). [Ns.]
12). Din Nazaret, [ed.], anul III, nr. 23, duminică 24 febr. 1919, p. 1.
„Sub straşina veche... a unei bisericuţe de lemn” s-a început undeva o mun-
că vrednică de toată lauda. Un tânăr preot, cunoscător al necazurilor cu care a
luptat biserica noastră de sute de ani, a întemeiat o tovărăşie creştină pentru bu-
na creştere o tineretului și îndrumarea cea de obște a poporului.
Biserica se cheamă „Vârgolici”, preotul e Păr. profesor D. Furtună, iar to-
vărăşia cea de laudă se cheamă Sf Maria. În scurtă vreme, inimosul lucrător în
via Domnului a ajuns să dobândească în stăpânire de veci o casă de cetire, cu o
sală pentru școală și cu o avere de peste 15 mii de lei. E singură în tot judeţul
care se poate lăuda cu atâtea înlesniri, iar în ţară nu ştiu dacă mai e vreuna la
fel, afară de a părintelui Cosma din Galaţi, întemeiată pe lângă biserica Sf Îm-
păraţi.
Ce înseamnă asta? Un lucru lămurit ca lumina zilei: că unde vrea omul, vrea şi
Domnul. E destul să fie un om vrednic într-un loc și, îndată se adună împreju-
rul lui și alţi oameni vrednici. Să fie numai dragoste adevărată de muncă, și
toate piedicele cad, ca zidurile Ierihonului. Căci inima le face toate. În inimă,
nu în deșteptăciune stă adevăratul preţ al omului. Deşteptăciune se găseşte și în
pușcării. Oricine poate da pildă chiar în ţara noastră de oameni cu carte, cu nu-
me şi cu pricepere, dar răi și zavistnici, că nici binele nu-l primesc de la alţii...
Dimpotrivă, unde e inima largă, vorba părintelui Furtună, nimeni nu mai întrea-
bă: „de ce tocmai voi și nu noi”, ci toţi sar în ajutor, ştiind ca toţi vom dormi
mâine-poimâine somnul cel de veci, iar singurul lucru care rămâne în urma
noastră e fărâma de bine, pe care o vom fi săvârșit în viaţă.
De aceea, ştirea despre întocmiri bune ca cele de la Dorohoi și Galaţi, din
partea inimoși preoţi, ori de la Fălticeni, unde profesorul Ciurea a pus temeliile
unui muzeu sau a lui Cotor, Paşa și altora de care va mai fi vorba, ne umple de
cea mai adâncă bucurie. Aceasta e calea cea adevărată, nu tânguirea spre Bucu-
rești şi nădejdea spre binele care vine de sus!
Încă de la începutul Duminecii Poporului acesta ne-a fost gândul: să mutăm
ministerul de culte în fiecare școală de sat și în fiecare parohie cât de mică
Chiar din numărul 2 al foii noastre, spuneam lămurit: În școala de cătun,
ministrul de instrucție e unul: acela care intră și iese în toate zilele pe ușa
școlii, adică învățătorul. Numai de la el poate porni îndreptarea. Dacă el este
un om de ispravă, poate fi ministrul ca vai de el, dar școala de cătun tot bine
va merge. De asemenea în cutare parohie de sat și chiar de târg ori de oraș,
140
mitropolit și ministru de culte e unul singur: preotul care deschide în fiecare zi

ori măcar în fiecare duminecă ușa altarului. Căci, la urma urmei, poate fi mi-
tropolitul sau episcopul un om plin de scăderi, dacă preotul satului e o podoa-
bă, tot satul va fi de laudă. (21 septembrie 1914).
Acesta e adevărul: din orice colţ de ţară pot răsări pilde mari, îndată ce
omul lucrează cu adevărată tragere de inimă. Căci şi din Nazaret poate ieşi
ceva bun, cum o ştie toată lumea de 19 sute de ani încoace.
13). [I. C.] Frimu, anul III, nr. 23, duminică 24 febr. 1919, p. 1.
Nu l-am cunoscut, nici nu l-am văzut măcar. Aud mult bine despre dânsul,
abia acum după ce a murit.
La 13 decembrie, lucrătorii se adunaseră, să ceară înlesniri pentru trai. Într-
un loc, armata le-a ţinut calea, au urmat cum se întâmplă de obicei: strigăte,
îmbulzeală, ameninţări… şi lucrul s-a isprăvit cu câteva zeci de morţi. Soldaţii
au tras.
(CENZURAT)
O seamă dintre fruntaşii muncitorilor, între care se afla şi Frimu, au fost închişi
la puşcăria de la Văcăreşti. Acolo el s-a molipsit de tifos exantematic şi a murit.
Abia atunci am aflat că a fost un om vrednic. De felul lui, era lemnar din
Vaslui. A venit la Bucureşti, a muncit, dar nu s-a mărginit numai la munca cu
palmele, ci a început a frunzări câte ceva din cărţi, apoi a prins a ceti cu tot
dinadinsul. A înţeles că munca nu-i răsplătită cumsecade şi a luat cu bărbăţie,
apărarea breslei sale şi a tuturor muncitorilor. Un doctor care l-a auzit o dată
stând de vorbă cu câţiva cărturari, îmi spunea că Frimu, măcar că n-avea
învăţătură, era un om cu minte, în adevăr sănătoasă şi, spre deosebire de atâţia
care înnegresc hârtia, ştia ce scrie şi ce vorbeşte.
Acum bietul Frimu a închis ochii. Moartea lui a rămas însă ca un cui în ini-
ma multora. Pentru ce un astfel de om a fost închis cu hoţii? Cum de a luat
boala? Cum a fost îngrijit? Judecata va lămuri lucrurile astea. (…)
Azi părerile de rău sunt de prisos. Lui Frimu nu putem să-i zicem decât:
Dumnezeu să-l ierte, dar moartea lui e o amară învăţătură pentru toţi prietenii
adevăraţi ai poporului. Fie ca urmaşii lui Frimu să fie vrednici de el. [Ns.]
14). Pe cruce, [ed.], anul III, nr. 24, duminică 3 mar. 1919, p. 1.
S-a împlinit anul de când s-au iscălit la Buftea cele patru chezășii ale Păcii
de către generalul Averescu. Se cuvine să ni le aducem aminte, dacă voim ca
păţaniile din trecut să ne slujească pentru viitor.
Mai întâi, toată Dobrogea era răpită din hotarele noastre.
Al doilea, trebuie să dăm ungurilor parte din munţi, fără să se hotărască
până unde!
141
Al treilea, să le dăm înlesniri de negoț în țara noastră, fără să se hotărască

cât ne ia și cât ne mai lasă.
Al patrulea, să demobilizăm îndată armata.
Fiecare punct era un cui bătut în inima noastră. România se afla răstignită
pe cruce, iar dușmanii o scuipau și-i dau oțet să bea.
(CENZURAT)
Aşa a fost la încheierea sfatului ţinut la Iași. Și
tipărim alături cuvânt cu cuvânt părerile de la Iași, să se vadă cât ajunsese
România de amărâtă și de strâmtorată.
Era într-adevăr ca Christos răstignit între tâlhari. Ce s-ar fi ales de ţara noastră
fără Dobrogea? Cum am fi mai trăit noi cu granița împinsă de unguri până sub
munți? Ce se mai alegea de munca și de gospodăria noastră, dacă dușmanii ne
luau după pofta inimii lor pădurile, sarea, petrolul, grânele și tot ce mai aveam?
Apoi ce mai însemna o țară, care primise un astfel de jug și, ca dovadă de
supunere, începuse a trimite oastea acasă?
Adeseori mă întreb ce va fi fost în sufletul generalului Averescu și a celor
ce iscăliseră acea închinare dureroasă a ţării? Aşa de mare a fost spaima în Bu-
curești, când s-a aflat de Pacea aşezată la Buftea, că oamenii aveau lacrimile în
ochi, ca la o înmormântare. Toată lumea nădăjduise că dușmanii se vor ține
măcar de cuvântul dat de ei, încheind pace fără ruperea hotarelor și fără despă-
gubiri...
Când s-a aflat despre cele hotărâte de guvern la Buftea, a fost ca un adevă-
rat trăsnet.
Români, nu uitaţi zilele acelea, fiindcă atunci și-a dat dușmanul arama pe
faţă. În fiecare an pe vremea asta să vă aduceţi aminte, ce era în sufletul vostru,
când România se afla pe cruce și spuneţi-o şi copiilor şi nepoţilor voştri, pentru
ca pomenirea răului, să ne înveţe a preţui binele. [Ns.]
15). Privighetori ai satelor, luați seama, [ed.], anul III, nr. 25, duminică 10
mart. 1919, p. 1.
Gospodinele încep a se gândi la curățatul și lipitul caselor. Uitați-vă la
gropile de lut. În toți anii, mor pe la Paști o sumă de femei și copii sub malu-
rile surpate. Cercetaţi starea gropilor și luați măsuri din vreme!
(CENZURAT)
De la hotare se aud iar vești rele. Gazeta guvernului ne spune fără înconjur:
dușmanii noștri ne pândesc și nu așteaptă decât ceasul potrivit, ca să sară toți
dintr-odată asupra noastră. Ei fac împrejurul nostru un lanț cu care vor să su-
142
grume făptura neamului românesc. Niciodată starea neamului n-a fost mai grea
decât acum.
La Nistru, cetele bolșeviste ale ucrainienilor împinse de foame și de dorința
de jaf privesc cu lăcomie spre Basarabia lui Ștefan Vodă și sunt gata de năvală
asupra pământului strămoșesc...
Primejdia e tot așa de mare din partea Dunării, adică dinspre bulgari..., iar
primejdia ungurească e și mai de temut. Haite din ce în ce mai numeroase se
îngrămădesc la porțile deschise ale Transilvaniei.
Și asta nu e o părere, ci adevăr, întemeiat pe fapte. Mama, sora și alte rude
ale ministrului Maniu, capul guvernului din Ardeal, au fost întemniţate de un-
guri. În fiecare zi, preoți și povățuitori ai românilor sunt ori bătuți, ori uciși, ori
puși la închisoare, iar spre miazăzi, sârbii nu se lasă mai pe jos.
Cu drept cuvânt, Viitorul, gazeta guvernului, spune că o groaznică vijelie
ne-a înconjurat hotarele.
Ce-i de făcut? Măcar că guvernul e vinovat pentru multe de toate, dar noi,
ca oamenii cinstiţi și acum, ca și înainte de începerea războiului, nu stăm o cli-
pă la îndoială de a spune tuturor: uniţi-vă toate puterile, până vom înlătura pri-
mejdia, apoi ne vom răfui și cu cârmuitorii ţării. De un lucru ne pare însă rău.
Încă de acum 4 ani, am spus mereu în Dumineca Poporului că toţi vecinii ne u-
răsc și că la sfârșitul războiului ne vom afla într-o horă de duşmani. La 7 dec.
1914, adică cu câteva luni după începutul luptelor, foaia noastră zicea aşa:
„Războiul acesta va dura încă multă vreme, biruitor va fi cel care rabdă mai
mult: având îmbrăcăminte bună, mâncare de ajuns, arme destule și suflet tare.
Și poate că aici e scăparea și norocul nostru... Dacă ar fi biruit repede ori
ungurii ori ruşii, ar fi fost vai și amar de capul nostru, căci amândoi se uită rău
la neamul românesc, ba chiar şi sârbii care sunt acum în gura şarpelui nu dau
voie românilor nici sfânta evanghelie să o citească pe româneşte în biserică).
Dacă însă războiul va măcina bine pe ruşi şi pe unguri, bulgarii încă nu
intraseră până atunci în joc, noi păstrând întregi puterile noastre, vom putea
izbândi mai uşor”. Vedeţi acum singuri şi judecaţi.
(CENZURAT)
[Ns.]
16). Către cei 300, [ed.], anul III, nr. 26, duminică 17 mar. 1919, p. 1.
Iubiţi tineri, v-am văzut astă vară pe malul Trotușului. Şcoală ca voi n-a
mai făcut nimeni de când e țara românească. Abia ieşiţi din tranșee, ați tăbărât
într-o bună zi în baratcele dintre plopii și sălciile zăvoiului de lângă Bâlca.
143
Nemâncați, nebăuți, desculți, ca vai de lume. Se isprăvise războiul și trebuia să

începeți cartea de la pagina de unde vă opriserăți în 1916, la Sântămărie.
Cică n-ar fi rămas înduioșat de râvna voastră! De aceea, v-am trimis pe cel
mai cu inimă dintre dascălii ce se aflau la îndemână, ca să vă ajute și să vă po-
vățuiască. Şi-aţi învăţat nu numai buchii din carte, căci așa ceva poate învăța
oricine. Sunt şi maimuţe care citesc și fac socoteli. Ci ați învățat cartea cea
temeinică a muncii pentru trai, a înfrânării pentru rânduială, a jertfei pentru
ziua de mâine.
Sunteți, după război, cei dintâi învățători, pe care școlile normale i-a trimis
satelor nu numai cu note pe hârtie, ci și cu atestatul faptelor. Ați fost părtași la
biruința care ne-a spălat obrazul de rușinea grozavă în care ne aruncaseră în-
frângerile de la începutul războiului; apoi ați luat parte și la începutul muncii
de reînviere sufletească.
Și totuși, iubiți tineri, eu nu vă socotesc biruitori. E mare lucru să stai în tran-
șee. Le-am văzut de la Mărășești până la Soveja, de la Soveja până la Oituz. De
câte ori voi trece prin Chiua și Chilugul copilăriei mele, de câte ori voi sui Ră-
chitașul ori Țiua către Lepșa, gândul meu se va întoarce plin de recunoștință
către voi și tovarășii voștri care au rămas îngropați acolo. Dar biruitori deplini
tot nu sunteți. Căci, în viforul luptei, orice om care e om se poate înălța o clipă
ori două până la semeția de a înfrunta chiar și trăsnetele cerului.
Dar e un curaj și mai mare: acela de a fi viteaz în toate zilele şi nu numai
împotriva primejdiilor mari, ci și împotriva celor mici care înconjoară biata
viață omenească întocmai ca niște roiuri de gâze înveninate.
Aici e aici. Curajul pentru o viață întreagă, acela e curaj! Acolo se vede vi-
teazul cel mare și adevărat. Și tocmai asta e acum dovada care se așteaptă de la
voi și de la toată învățătorimea școlii. V-ați întors acasă, aţi găsit şcoala ruinată,
copiii risipiți, satul sărăcit, capetele amețite. În lipsa ta, cutare șmecher s-a înto-
vărășit cu străinii și poate că a jumulit satul mai rău decât vrăjmașii. Foamea,
frigul, bolile și alte păcate au istovit și puterea care mai rămăsese după război.
Ce-i de făcut? Întâi, răbdare, apoi muncă. V-ați dat seama din cele văzute
peste munţi şi peste Prut, că până acum noi nu ne-am făcut datoria cumsecade
faţă de sate. Am socotit deci că dacă i-am învățat pe câțiva să scrie și să soco-
tească, am luminat țărănimea.
N-am înțeles că învățătura nu pornește de la abecedar, ci de aiurea: de la
gospodăria învățătorului și a preotului şi de la felul vieții lor. Nimic mai sfânt
pentru un copil, decât Domnul! Şi nimic mai vrednic pentru un sătean, decât
Părintele! Să fii Domn sau Părinte al satului, e cea mai mare răspundere şi
cinste dintre câte poate avea cineva în țara asta. E mai mare decât cinstea de a
144
fi ministru. Căci cine știe și cine vede pe un ministru? Cine îşi bate capul cu ce
face ori nu face el? Pe când pe voi, iubiți tineri, vă vede satul întreg și chiar alte
sate dimprejur. Cuvântul spus de voi se aude și rămâne. Fapta voastră se vede
și e urmată...
Iată de ce, menirea învăţătorilor şi a preoţilor e cea dintâi şi cea mai mare
dintre toate şi cere mai mult decât toate, curaj şi pricepere. Când veţi birui
deci şi în lupta aceasta, numai atunci vă veți putea numi în adevăr biruitori.
Eu unul, care v-am văzut pe malul Trotuşului, aştept de la voi şi de la toţi ca-
re aţi trecut prin văpaia războiului, să fiţi mai oţeliţi decât tot restul dăscălimii.
Legea eforiilor vă dă destule mijloace, încât să nu duceţi nici o lipsă în chi-
vernisirea școlii.
Rămâne acum să dovediți cugetul vostru prin fapte. Înainte de scris şi citit,
fiţi podoaba satelor pe unde v-au aruncat sorţii vieţii. Gospodăria şi viaţa voas-
tră să fie așa, încât oricine va trece prin sat să fie silit a zice: Iată un învățător din
„noua generație”, un viteaz nu numai al luptei de la Mărășești, ci și al vieţii. [Ns.]
17). O lume nouă, [ed.], anul III, nr. 27, duminică 24 mart. 1919, p. 1.
Sunt multe păcate, dar se arată și câteva semne bune. De pildă, se plângea
că bisericile sunt goale, că lumea întoarce spatele altarului. Noi avem bucuria
să arătăm dovezi dimpotrivă. Iată Dumineca Poporului a fost îmbrățișată de
poporul nostru, cum n-a mai fost primită până acum nici o foaie românească. O
citesc până și tinerii care, de obicei, sunt aplecaţi mai mult spre zburdălnicii...
Aşadar, lumii îi place cuvântul Evangheliei.
Altă dovadă. Fusese multă vreme un fel de modă să bârfești cele bisericești.
Azi încep a se scrie stiluri pline de suflarea credinței creștine. Citiţi bunăoară
Mânecaţi cu duhul... în Convorbirile literare din februarie.
Altă mărturie. De la începutul postului mare, în mijlocul Bucureștilor plini
de gălăgie și desfătări lumești, o seamă de oameni ai bisericii: pr. Popescu
Mălăești, profesorul I. Mihălceni, pr. Florescu-Dâmbovița, pr. Bedreag, pr.
Tudor Popescu, pr. Petrescu, pr. Păunescu, pr. Runceanu și alţii, unii abia
întorși de pe front, au început să țină cuvântări într-o biserică din apropierea
palatului, iar lumea vine și îi ascultă cu multă evlavie... Se simte că sunt și în
preoţimea noastră puteri alese și că e vremea, după atâtea și atâtea greșeli să
pornim iute pe o cale nouă, spre a ne curăți de păcatele care ne duseseră până
aproape de fundul prăpastiei. E deci bună nădejde că începem cu ajutorul
bisericii noastre o vreme de primenire. Și sunt încredințat că ceea ce se face în
București, se face și pe aiurea, căci peste tot e nevoie de adâncă prefacere.
* * *
Pentru aceasta ar mai trebui însă înviat un bun obicei: spovedania.
145
Ce înseamnă a te spovedi? Înseamnă să-ți judeci singur sufletul și să mărtu-

risești altuia părerea de rău, dând făgăduința de îndreptare.
Însă obiceiul acesta care era păzit de bătrâni cu sfințenie în toate posturile,
a slăbit mult în vremurile noastre. Singuri țăranii se mai spovedesc în postul
mare, dar şi ei săvârşesc taina asta în pripă și fără pregătirea cuvenită. Un
preot-învățător, părintele Coveianu, într-o carte care se va tipări în curând, spu-
ne aceste lucruri triste: „Când se îmbolnăveşte cineva, mai întâi colindă toate
vrăjitoarele și tocmai când i s-a încleștat gura și i-au albit ochii, dă fuga la pre-
ot: „Moare Ion neprecestuit” [necurăţit, nepregătit n. e.]! Îl lăsai cu lumânarea
în mână, nu știu dacă l-oi mai găsi cu suflet!...
Ai ajuns. „Mă Ioane! Ion... pace”. Însă rudele te roagă să-i citești de spove-
danie, măcar că Ion „n-aude, nu simte... ca și un lemn”.
Iar când sunt sănătoși, vin doar din an în paști la mărturisire, iar atunci se
îngrămădesc 10, 20, 50, 80 și chiar 140 într-o zi! Încearcă de-i spovedește!”
E vădit că aici e mult de făcut. Spovedania e un fel de spălare a sufletului și
nu-i destul să atingi apa ca să zici că te-ai scăldat și te-ai curățit.
Nădăjduim însă că după cum se simte înnoire în predicile care se aud acum
mai des în biserici, tot așa va fi și cu mântuirea. Și atunci, cu drept cuvânt, vom
putea zice că România Nouă e cu adevărat o lume nouă.
18). După un an..., [ed.], anul III, nr. 28 şi 29, duminică 20/7 apr. 1919, p. 1.
În 27 martie s-a împlinit un an de când Moldova dintre Prut și Nistru s-a
lipit de trupul țării de baștină.
Ce preț are lucrul acesta? Ascultaţi ce spun moldovenii rămași sub stăpâni-
rea rusească, dincolo de Nistru: Fraților, ne prăpădim de necazul bolșevicilor...
Ucid și pângăresc tot ce le iese înainte. Ajutați-ne cum puteți și, dacă nu-i chip alt-
fel, primiţi măcar femeile, copiii și uncheșii noștri, până ce s-o mai potoli viforul!
Iată ce va să zică să rămâi pe mâna străinului!
De altfel, astă-toamnă când s-a deschis anul judecătoresc la Chișinău, mi-
nistrul Basarabiei, dl Ciugureanu a spus lămurit: Basarabia nu s-ar fi putut lipi
cu țara, dacă nu era o Românie liberă și o armată să o păzească de obrăznicia
duşmanilor.
E vădit lucru că, după ce rușii plecaseră de la Siret şi începuseră a jefui sa-
tele, am fi fost pierduți, dacă nu scăpam măcar un petic de țară și o mână de oș-
tire. Drept e că oștirea n-ar fi putut să se împotrivească la Siret mai mult de do-
uă săptămâni, cum s-a spus în Iași la Sfatul de Coroană, vedeţi numărul din
Dumineca, unde s-a tipărit vorbă cu vorbă cele zise în acel sfat, dar iarăşi e
drept că atât cât mai rămăsese, armata noastră era încă în stare să dea peste labe
dușmanilor care se obrăzniciseră la Nistru și dincoace de graniță.
146
De aceea a fost un noroc că am cârpit pacea cum s-a putut, iar roadele le
vedem azi. De bine, de rău, se cheamă că tot stăm în picioare. În loc să fim cu
mâinile goale, căci armata și muniția ar fi fost luate de nemți, ba încă ne mai
prădau și Moldova, azi avem armata noastră și rostul nostru. În Moldova avem
vite din belșug. Un om de la Luizi-Călugăra (Bacău), se lăuda zilele trecute că
în sat la el sunt atâția boi de plug, câți nu se găsesc în 8 sate din Muntenia...!
Așadar, avem cu ce ne mângâia în mijlocul nevoilor lăsate de război. Am
putut scăpa de pieire și pe frații de peste Prut care ar fi fost azi jefuiți de bolşe-
vici şi ne-am strecurat și noi printre nevoi.
Oamenii care au cap și obraz vor judeca cine a săvârşit această faptă și vor
mulțumi fiecăruia după dreptate. [Ns.]
19). Altă creștere, ȘCOALA MUNCII [ed.], anul III, nr. 30, duminică
27/14 apr. 1919, p. 1.
În 1917, cât am stat sub apăsarea jugului pus de străini, am făcut o socotea-
lă rotundă: Să zicem că vrăjmașii ar fi biruitori. Piere nația românească ori nu?
Credința noastră era că nicio putere, nici a lui Scaraoțchi, nu poate frânge
voința unui popor, dacă el este hotărât să trăiască și să muncească. Cum crește
și sporește o iarbă cu multe rădăcini, așa se întinde și se prinde de pământ nea-
mul care știe să răscolească cinstit țărâna... Dovada, românii din Ardeal. De 9
sute de ani stau ungurii ciocan pe capul lor și tot n-au avut ce le face.
Dimpotrivă, sunt neamuri care o clipă biruiesc pe altele. Slava lor se înalță
până în înaltul cerului, apoi cad ca o flacără ce se zbate în cenușă: nici nu se
sting, nici nu se mai ridică. De pildă, spaniolii. Acum o sută și ceva de ani erau
stăpâni peste ținuturi unde soarele nu mai apunea niciodată. Azi, din vechea
moșie le-a mai rămas doar câteva petice și stau aproape la coada Europei.
Care-i pricina? Naţiile pătimesc uneori și de întâmplări din afară: de pildă,
pot suferi de pe urma năvălirii unui vecin dușmănos. Dar, de murit, nu mor
decât de boli lăuntrice. Când ajung de nu mai au copii (CENZURAT)
și nu mai simt tragere de inimă la muncă, atunci sapa și lopata. Când se satură
omul de viață, nu-l mai poți lecui cu nimic.
De aceea, creșterea adevărată a unei țări e cea care îi ține trupul și sufletul
teafăr și dornic de muncă. Ăsta-i leacul pentru orice suferință, fie ea cât de mare.
Pe o bună creștere ne întemeiam și noi, când socoteam că chiar dacă ar birui
nemții, ungurii și bulgarii, nu vom pieri. Acum iată, ei au fost biruiți, dar să nu
ne amăgim cu nădejdi deșarte. Dacă vor avea o creștere mai bună, oricare ar fi
hotarele, ei vor rămâne biruitori, căci la noi se arată de câtva timp unele semne
cât se poate de rele: pelagră, boli lumești și multe păcate trupești și sufletești.
147
De aceea, războiul nu-i sfârșit, ci abia acum se întețește de-a binelea. În ve-
derea acestei lupte mai mari și mai grele decât cea din 1916 și 1917, trimitem
tuturor cititorilor Duminecii cartea directorului nostru: Altă creștere. Cei care au
copii de crescut, îndeosebi mamele, preoții și învățători sunt datori să-și facă azi
socotelile mai mult decât oricând. Cine va găsi ceva nepotrivit în acea carte, să-și
spună slobod părerea și i-o vom tipări chiar aici, pentru ca să iasă la lumină nu-
mai adevărul, adică doctoria cea mai bună pentru relele de care suferim. [Ns.]
20). Avem școală?, [ed.], anul III, nr. 31, duminică 21 (4) apr. 1919, p. 1.
În minunata foaie Ştiinţa tuturor care ar fi bine să se afle în mâna cărturari-
lor, nu numai din sate, ci și din orașe, citesc despre un câine din orașul Man-
heim (Germania) acestea: De 2 ori pe zi, Rolf, aşa-l chema pe câine, asculta la
lecțiile pe care femeia unui avocat le făcea cu copiii ei. Într-o zi, vrând să
glumească, mama întreabă la sfârșitul lecției și pe câine:
- Rolf! Știi tu cât fac 2 şi cu 2?
Mare a fost mirarea femeii când a văzut că laba câinelui îi atinge de patru
ori mâna! Îndată s-a pus pe lucru și a început să-l învețe. Adunări și scăderi fă-
cea de la o vreme ca și copiii. Și a mers lucrul până acolo că chiar câinele între-
ba ce vrea să știe.
Cum? Ca la telegraf. Când lovesc de 2 ori, poc-poc... asta înseamnă de pil-
dă a. Alte două lovituri de labă înseamnă p, încă două înseamnă iarăși a. Adică,
la un loc, apa! Dar câinele a ajuns așa de deștept, că bătea din labă numai p, lă-
sând vocalele la o parte, ca să nu mai piardă vreme multă cu alfabetul lui tele-
grafic!
Cum s-a aflat de isprăvile câinelui, a început a veni lume după lume să va-
dă minunea asta. Când a venit un doctor din Elveția, câinele l-a întrebat: W r d,
sau românește:
- Cn t (adică: Cine, tu? sau: cine ești tu?)
După plecarea doctorului, câinele s-a dus apoi la stăpână-sa şi dând cu laba
pe mâna ei, a rugat-o să scrie doctorului vorbele astea: Dragă doctore, să vii în
curând, să nu mai pleci, să-mi dai chipul tău, multă închinăciune de la Lo! Aşa
se alinta Rolf.
În cartea Altă creștere am arătat câtă deșteptăciune au dobitoacele, când
știi cum să te porți cu ele, dar nu de câini, ci de copiii noștri trebuie să fie acum
vorba.
Ce să zicem de paragina în care am lăsat copilăretul țării. Aproape o jumă-
tate de milion de copii nici nu calcă pragul școlii, când vedem că până și ființe-
le necuvântătoare pot învăța ceva, în țările în care oamenii le îngrijesc cu sâr-
guință şi pricepere?
148
Grozav am păcătuit și păcătuim! De aceea, nevoie este ca tot omul care are
răspunderea creșterii unui copil, fie al lui, fie copiii altora, să-și dea seama
odată pentru totdeauna că meșteșugul acesta trebuie învățat ca orice meşteşug.
Cum deprinzi lemnăria, fierăria, dogăria, croitoria sau altă meserie, așa trebuie
să te deprinzi a creşte copiii.
Îndeosebi mamele, care au răspunderea pruncilor până la 7 ani, să deschidă
ochii. Și fiindcă nu putem pregăti într-o zi pe toate mamele copiilor din țara
noastră, măcar preoţii să ia seama. Aflând câte poate învăța un copil și cum
trebuie îngrijit până la 7 ani, ei pot la biserică, să strecoare picătură cu picătură,
în urechea femeilor sfaturile trebuincioase. Apoi de la 7 ani înainte, vine rândul
învățătorului.
Astfel, femeia, preotul și învățătorul ar putea în scurtă vreme să salte
neamul întreg din păcatele și din paragina unde stă azi.
Noi ne-am făcut pe cât am putut datoria.
Rămâne acum să și-o împlinească și alții pe a lor. Să facem pentru copiii
noștri măcar ceea ce face aiurea pentru făpturile necuvântătoare. [Ns.]
21). Avem biserică?, [ed.], anul III, nr. 32, duminică 11 mai. 1919, p. 1.
Auzim că în curând se vor aduna la Cernăuţi toți vlădicii din toate ţinuturile
româneşti. Să fie într-un ceas bun, dar lucrul de căpetenie nu e adunarea, ci lu-
crarea ce va ieși de acolo.
Iată sunt aproape o sută de ani, de când mitropolitul Veniamin, gândindu-se
la biserica „Dacoromâniei” cu multă durere arăta neajunsurile ei. Şi de atunci
și până azi, tot mai rău am mers, nu numai spre bine. Dovada e înaintea
ochilor: bisericile sunt deşerte nu numai în orașe, ci și la sate.
Unde să fie pricina? Pricini sunt multe, dar una mai de seamă e lipsa de
pregătire a seminariştilor și lipsa de grijă a cârmuitorilor. De ani și ani, cei care
isprăvesc seminarul nu se mai fac preoţi, ci apucă alte căi. Chiar Sinodul a ce-
rut ministerului să-i lase a intra în alte şcoli... Ceea ce înseamnă că au fost cres-
cuţi în aşa chip, încât nu dragoste, ci silă simt faţă de biserică.
Pe de altă parte, cârmuitorii au cufundat și ei cât au putut biserica. De vreo
douăzeci de ani, nu e mitropolit care să fi ieșit cu bine din scaun. La episcopie,
mirenii au ales uneori parcă înadins pe cel mai nevrednic, iar de creşterea preo-
ţimii s-au îngrijii aşa de mult, încât nu s-au sfiit să-i trimită ca profesori
(CENZURAT)
Fireşte, nu mă aştept ca răul să se vindece cu una cu două. Nu poţi cere
unui deputat, senator sau ministru care habar n-are de cele bisericești să se fă-
râme cu sufletul pentru creşterea preoţimii, după cum nu poţi cere plopului să
facă mere, ori salciei să facă vişine.
149
Ne va fi îngăduit însă a aştepta măcar de la episcopi să încheie de data asta

cu o socoteală rotundă: ori iau măsuri acum, când Dacoromânia e în fiinţă, să
înnoiască biserica,
(CENZURAT)
Căci un lucru e mai presus de orice îndoială:
(CENZURAT)
(CENZURAT)
Intraţi prin biserici și vedeți cine mai are un gând la ziua de mâine? Trageți
cu urechea spre școli, ascultați cum judecătorii se plâng... De curând, școlarilor
din București li s-au pus numere la mână. (CENZURAT)
(CENZURAT) iar un judecător care a certat blestemățiile
făcute de niște băietani a spus cuvinte amare profesorilor...
E sigur că mergem la vale. Cât timp mirenii au ales episcopi și au pus la ca-
le cele bisericești, răul s-a făcut și mai rău. E vremea deci, ca biserica să-și
poarte singură de grijă, altfel decât în trecut.
Noi așteptăm să vedem ce hotărâri se vor lua de bătrânii adunați la Cernă-
uți, ca să știm dacă mai putem nădăjdui în vreo îndreptare. [Ns.]
22). Școlile pregătitoare, [ed.], anul III, nr. 33, duminică 18 mai 1919, p. 1.
Un cuvânt către săteni. Nu mai e mult până la Sân Petru, ziua în care șco-
lile îşi închid porțile, ca apoi toamna să și le deschidă iar și să-și înceapă din
nou munca ca în fiecare an! Și fiindcă e bine ca, totdeauna după ce am isprăvit
o treabă, să ne oprim oleacă și să o cercetăm, iar dacă găsim în ea lucruri bune
să luăm aminte la ele și să căutăm să le folosim și în alte dăți şi dacă, dim-
potrivă, găsim și unele părți rele, să căutăm ca altădată să le lăsăm la o parte, să
ne ferim de ele, ca să facem treaba bună, fiindcă e bine să facem aceasta, să
stăm și să vedem cam ce bine și cam ce rău au adus satelor școlile pregătitoare,
pe care în dragostea sa către țărănime, un ministru al școlilor, dl S. Mehedinți,
le-a înființat acolo.
Școlile pregătitoare sunt școli mai înalte decât școlile primare, adică școli
în care un băiat sau fată care a isprăvit cele cinci clase la școala din sat, poate
să intre ca să capete învățătură mai înaltă și după ce învață 4 ani, se poate duce
la orașe, în școlile de învățători sau învățătoare, în școlile de preoți, în școlile
de comerț, de agricultură etc., de unde, după încă 3-4 ani de învățătură, iese cu
aceleași drepturi ca și cei care au învățat numai la oraș. Sunt școli ca și gimna-
ziile şi liceele de la oraşe. În ele se învață tot ceea ce se învață și în gimnazii și
licee, ba, la școlile pregătitoare se mai învață și lucruri folositoare gospodăriei:
cum să se altoiască un pom, cum să se sape și să se semene mai bine, pentru ca
pământul să dea mai multă roadă, cum să-și facă băiatul, gospodarul de mâine,
150
doage şi să-şi încheie polobocul și câte alte lucruri de care ai nevoie, în viața
gospodărească, la fiecare pas.
Dar o să întrebe cineva: „Dacă erau asemenea școli la orașe, de ce s-au mai
făcut și la țară? Nu putea să-și ducă omul copilul la oraș? Ba acolo se mai cio-
plea oleacă, pentru că, de!... era la oraș!”
Așa ar spune cei ce n-au copii; dar ia să vedem pe cei cu copii și care au
cheltuit cu ei pe la orașe, iar acum, s-au „cioplit” așa de bine pe-acolo că au
uitat și de tată și de mamă și de sat, s-au înstrăinat cu totul de ai lui, s-au făcut
„boieri” fiindcă de, au trăit la oraș și le vine greu acum să spună că-s feciori de
țărani.
Cine a avut copii anul acesta în școală, la oraș, numai acela știe câți bani a
scos din buzunar pentru gazdă, pentru haine, pentru taxe: dar ia-ntrebați pe
părinții care au avut copii la școala pregătitoare. În sat a găsit o gazdă mai ief-
tină decât la oraș, a putut veni mai des la băiat, să-i mai aducă câte ceva, haine.
A mai mers băiatul la școală și cu o hăinuță ori pălărie mai veche de-a lui tată-
său și-a putut încălța pe vreme mai grea o pereche de cizme mai cârpăcite. Ba,
mai pe uscat, a putut veni la școală și cu opinci, că în sat nu se uită nimeni
râzând la un copil care se duce la școală cu opinci… Și pe urmă ați văzut cum
se întorc copiii de la oraș: își pocesc îmbrăcămintea, își năclăiesc părul cu tot
felul de alifii, strâmbă din nas când trebuie să stea alături e un fost prieten cu
care a șezut în școala primară, în aceeași bancă, știe să-și țină țigara în colțul
gurii și să facă cu ochiul la fete. Asta-i „ciopleala” de la oraș.
Și e foarte firesc să se întâmple așa, pentru că orașul are atâtea ispite, că
numai cei tari de înger, și aceștia sunt foarte puțini, se pot împotrivi lor. Ceilalţi
cad toți în această ispită, care-i schimonosesc într-atât, încât când vin acasă,
nici nu-i mai cunoști.
„Ciopleala” nu-i aceasta, „ciopleala” e felul cum știi să te porți ca lumea,
cinstea pe care trebuie să o dai celor bătrâni, ținerea de făgăduială și „cioplea-
la” o capătă și copiii de la țară, mai bine și mai temeinic încă, pentru că aici nu
mai sunt ispitele care să momească pe cei slabi de înger și să-i facă să-și uite
datoriile acestea de om.
Iată la ce s-a gândit cel care a întemeiat școlile acestea, iată la ce trebuie să
vă gândiți și dvs., săteni, şi să cereți, din vreme stăpânirii să vă dea de la toam-
nă profesori cu care să duceți mai departe școlile pregătitoare, școli ce v-au
adus ajutor și folos.
Până atunci dvs. îngrijiți-vă de casa în care are să fie școala pregătitoare și
de tot ceea ce va avea ea nevoie, că oameni cu dragoste pentru dvs., care să vi-
151
nă să vă ajute cu vorba și cu fapta, se mai găsesc și vor veni cu bucurie. (Virgil

N. Dinculescu, Directorul Şcolii Pregătitoare din Vulcani, Jud. Fălciu)
20). Sărbătoarea morților, [ed.], anul III, nr. 34, duminică 25 mai 1919, p. 1.
Se apropie sărbătoarea Moșilor. La București, Bâlciul (iarmarocul) Moşilor
întunecă înţelesul acestei serbări. Ca la toate târgurile, lumea se adună să cum-
pere, să petreacă, iar unii să-și facă de cap…
În sate, lucrul stă altfel. În ziua aceea se fac slujbe la morminte și se dă po-
mană pentru sufletul morților, cum e obiceiul nostru de veacuri și veacuri. Căci
înainte chiar de a fi creștini, străbunii noștri arătau o mare cinste a morților. Nu
era zi în care să nu le pomenească numele și nu duceau paharul la gură până nu
vărsau câteva picături pe pământ, ca parte a celor duși pe lumea cealaltă.
De aceea, prăznuirea zilei Strămoșilor e nu se poate mai de laudă: atât preţ
are viaţa cuiva, cât lucrează cu gândul la cele veșnice. Și dacă l-ai putea în-
toarce pe fiecare cât mai des cu ochii spre cimitir, i-ai da un mare ajutor, lim-
pezindu-i sufletul de ispitele cele josnice.
Întrebarea e: nu cumva ziua Strămoșilor ar trebui azi sărbătorită și mai cu
grijă?
Oare când am avut noi mai multe cimitire decât azi? Țara toată a fost semă-
nată anii aceştia cu morminte, cum n-a fost de când e lumea. De la Siret până la
munte, în Zboina și Oituz, tranșeele sunt un lung mormânt, iar dealurile și pă-
durile sunt acoperite numai cu cruci. Drept aceea, se hotărâse în primăvara tre-
cută, îndată după începerea războiului, ca toți copiii de școală să meargă îm-
preună cu dascălii lor la cimitirul satului, să cinstească pomenirea părinților și
fraților lor morți în război. Odată pentru totdeauna, s-au luat măsuri de minis-
terul şcolilor, ca ziua aceasta să ne rămână cea mai scumpă sufletului nostru.
Așadar, cinstiți preoți, mai ales cei care ați fost pe front și ați văzut jertfa
cea mare a luptelor. Învățători, profesori, judecători și toți povățuitorii poporu-
lui, nu lăsaţi să treacă ziua cea de tristeți, fără să dați măcar două clipe amintirii
celor ce s-au jertfit. Uniți în cugetul și în cuvântul vostru pe morții de ieri cu
morții dintotdeauna. De vorbe mari e sătulă lumea, dar o rugăciune la mormânt,
o floare la capul mortului și un „Dumnezeu să-l ierte”, poate zice oricine.
Căci nu uitați: viața cea mai bună și mai strunită e a celor care nu pierd din
vedere gândul morții și măcar o dată pe an, își fac socoteala vieții de aici, chiar
în fața crucilor și a țărânei care acoperă mormintele. [Ns.]
Cinstiți Sărbătoarea Strămoșilor!
21). Am mâncat cireşe…, [ed.], anul III, nr. 35, duminică 1 iun. 1919, p. 1.
Cu doi ani înainte de începerea războiului, am spus cititorilor Duminecii că,
de câte ori mănânci cireşe din aceeaşi farfurie ca boierii, te alegi cu sâmburii
152
în obraz. Acum, vede oricine ce-am păţit cu Banatul. Niciodată sârbii n-au
stăpânit măcar un petic din Banat, iar azi, cei care ne judecă la Paris au dat tot
şesul bănăţean sârbilor…!
Ştiţi ce înseamnă asta? Numai şesul acesta da atâta pâine albă, cât Ardealul
întreg! Grâu mai bun decât cel din Banat nu se află în lumea întreagă. Şi cine
sunt cei care au hotărât sfâşierea Banatului? Sunt Puterile mari: Franţa, Anglia,
America şi Italia. Ele au făcut socoteala aşa: Noi, proprietarii mari, avem
„interese neţărmurite”, iar ţările mici au „interese mărginite. Aşadar, noi vom
hotărî, iar ele vor asculta. Noi vom trage graniţele cum vom socoti mai potrivit,
şi tot noi vom împărţi şi despăgubirile…
Aşa că sârbilor le-a căzut laptele în pasat: dobândesc şi jumătate din Banat,
pământul nostru de baştină, unde ne-a aşezat Traian pentru întâiaşi dată şi
primesc şi despăgubiri! Pe când, România va rămâne cu ochii la cel de sus…!!
Aşadar, să le dăm sârbilor şi pământul şi paralele care ni se cuveneau…
Cine-i de vină? Dumineca Poporului şi-a făcut datoria şi a spus lămurit:
,,Noi n-avem nici un prieten. Fiecare îşi caută numai de interesul lui, iar vecinii
se uită toţi chiorâş la noi.” (5 iulie 1915). Iar la 2 august 1915, văzând că
fiecare aliat se pregăteşte să plătească numai cu pământul altora, adăugam: ,,Se
adevereşte şi în războiul acesta că cei puternici sunt totdeauna hapsâni cu cei
mici.” În sfârşit, la 27 martie 1916, repetam: „Vom vedea în curând de jur îm-
prejur, avem numai neprieteni. Bulgarilor, sârbilor, ungurilor, rutenilor şi ruşilor
le suntem dragi ca sarea în ochi, iar celor de mai departe de noi le pasă de ne-
cazurile noastre tot atât de puţin, ca şi de necazurile puricilor sau ale lăcustelor!”
Cât de mare e minciuna (făgăduielilor lor), o s-o simţim mai bine când va fi
vorba să se încheie pacea!”
Acum vedem. Pentru cei mari se măsoară cu o balanţă, iar pentru noi, cei
mai mici, cu altă balanţă… Aşa se întâmplă când mănânci cireşe din aceeaşi
farfurie cu boierii şi n-ai destulă minte să-ţi păstrezi încă destulă putere, pentru
ca la vreme de nevoie să te aperi de sâmburii pe care ţi-i azvârl în obraz. [Ns.]
22). Pentru alegeri, [ed.], anul III, nr. 36, duminică 8 iunie 1919, p. 1.
Un vrednic păzitor şi lucrător în via Domnului, chiar în numărul acesta al
„Duminecii”, spune cu privire la alegeri un cuvânt plin de înţeles: ,,Nu vă uitaţi
că vine de la răsărit ori de la apus, de la un partid ori de la altul, ci uitaţi-vă la
el, adică la omul pe care îl veţi alege. Treceţi-vă pe dinaintea ochilor toate fap-
tele lui, vedeţi dacă faptele seamănă cu vorbele, cercetaţi singuri, întrebaţi şi pe
alţii. Chibzuiţi mult şi apoi, uniţi cu toţii, luaţi-l lângă voi, adică alegeţi-l.”
Cuminte sfat! Căci niciodată ţara n-a fost mai vânturată decât azi. Toţi ştiu
că săteanul a fost până acum a cincia roată la căruţă. Nimeni nu l-a întrebat ce-l
153
doare, toţi l-au înghesuit… iar el a plecat capul, alegând pe oricine îi trimitea
stăpânirea. Acum câţiva ani, în Judeţul Putnei, unul Anagnostiade, a dat 60.000
de lei şi s-a ales deputat al ţăranilor!
De aceea, ştiind cât e de amărât săteanul, toţi cei care taie câinilor frunza,
toţi ambiţioşii și guralivii umblă acum de acolo până acolo, cerând voturi și
făgăduind marea şi sarea, iar socoteala lor e asta: sătenii au fost înșelați mereu
până azi. Adică de ce nu i-aș mai înșela și eu o dată?
Aici vine însă sfatul cinstit al vrednicului preot din padina Buzăului: Oa-
meni buni, căutaţi la om, nu la vorbele lui. Cutare s-a bătut cu pumnul în piept
și a zis: partidul meu liberal, democrat, conservator, socialist, ţărănist sau cum
îl mai cheamă, poate face să plouă cu lapte şi cu miere…!
Dar voi uitaţi-vă la faptele lui. E adevărat ce spune el, ori minte? La lauda
mare nu mergeţi cu sacul cel mare. Cunoaşteţi voi omul mai de aproape? Ştiţi
cum e gospodăria lui? Ştiţi cum şi-a crescut copiii? Ştiţi cu ce trăieşte? Puteți
să cântăriți faptele lui? Bine, atunci dați-i votul.
Dacă nu știți, mai bine ștergeți pe toți cei din listă și lăsați scaunul gol,
decât să trimiteți spre a vă face legi un om în doi peri.
Săteni, deschideți ochii azi mai mult decât oricând că plouă cu minciuni pe
care tot voi le veți plăti.
Nu căutați la partid, ci la om, că sub mantaua fiecărui partid se ascund tot
felul de ticăloși.
Uitaţi-vă în ce strâmtorare a ajuns ţara şi judecaţi singuri. [Ns.]
23). Luaţi seama, [ed.], anul III, nr. 37, duminică 15 iun. 1919, p. 1.
Ţara e semănată de ghiulele rămase de pe urma războiului. Multe sunt
încărcate şi nu e săptămână, să nu auzim de copii şi chiar de oameni maturi,
ucişi că cearcă să scoată praful din blestematele de ghiulele.
În şcoli, la bisrică şi în primării, daţi de veste ca nimeni să nu le atingă,
până nu sosesc oameni pricepuţi să umble cu astfel de lucruri primejdioase.
(CENZURAT)
[Ns.]
24). Să fim vrednici, anul III, nr. 37, duminică 15 iun. 1919, p. 1.
Între neamuri, ca şi între oameni, sunt unele cu mai mult noroc, altele cu
mai puţin, unora le merg toate ca din apă, altora ca din piatră, Din nefericire,
noi suntem dintre cele din urmă. Istoria noastră de 1800 de ani ne stă dovadă
dar tot ea ne dă şi îmbărbătarea. Pentru neamurile mai cu noroc din apus, am
fost ca un scut de care s-au izbit toate furtunile. Dar, pe când noi ne cheltuiam
vlaga ca să ne apărăm fiinţa, neamurile dinspre apus, folosindu-se de lupta
noastră aprigă, creşteau şi sporeau în toate.
154
O mie de ani am stat ca stăvilar… cu câte suferințe, o știe numai

Dumnezeu! Cu ce pagubă, o vedem noi astăzi, când ne privim alăturarea de
neamurile apusului şi vedem cu cât suntem în urma lor.
Ne-am făcut deci cu prisosinţă datoria şi totuşi, soarta ne deschide azi calea
spre jertfa nouă. Astfel, pe când neamurile din apus, după 4 ani de luptă între
ele se liniştesc, îşi văd de rânduiala treburilor lor lăuntrice, noi trebuie s-o luăm
de la capăt, apărându-ne de bolșevism!
Trebuie să ne apărăm pe noi şi totodată să apărăm şi pe cei din apus.
Cu o mână pe armă, cu alta pe coarnele plugului trebuie să ne opintim
pentru a ieşi din nevoie.
S-ar cuveni ca foştii noştri tovarăşi să nu ne ştirbească drepturile noastre în
Banat și să ne ajute cu bani și arme. Vor face-o? Nu știm. Cât ne privește, noi
avem o țară, un suflet și un hotar de apărat. Să fim vrednici!
(V. Petrovan, profesor)
25). Batem cu călcâiele…, [ed.], anul III, nr. 38, duminică 22 iun. 1919, p. 1.
Ion Brătianu care plecase la Paris să pună la cale Pacea, s-a întors cu lucrul
neisprăvit. Cei mari au tras hotarele cum au crezut ei. Banatul e pe jumătate
pierdut. (CENZURAT)
(CENZURAT)
(CENZURAT) Iar şesul acela e aşa de rodnic, că el singur dă atât grâu cât
toată Transilvania.
Cine-i de vină? Cu obiceiul nostru cel rău, îndată ce ni se întâmplă un
neajuns dăm vina pe alţii. Vor fi 99 la sută care să zică: Aliații sunt de vină căci
ne-au îmbiat la război, iar acum, după biruință, ne întorc spatele!
Nu, oameni buni, aliaţii nu-s de vină. Ei sunt oameni ca toţi oamenii: au
cheltuit bani în război şi acum caută să şi-i scoată cum pot… Franţa, de pildă,
are tot interesul să-şi scoată miliardele împrumutate Rusiei şi de aceea o ajută să
se pună pe picioare. De asemenea, aliații, au anume folos dacă ajută pe sârbi…
Vorba veche: interesul poartă fesul.
Aşadar, de vină e numai slăbiciunea noastră.
Iată o pildă. Eşti călare. Ai şa bună, ai cal hrănit, ai bici în mână şi pinteni
la călcâie… şi te apuci de dai cu biciul, dai pintenii, schimbi armăsarul cu o
gloabă care se clatină pe picioare, apoi porneşti la drum. Cine-i de vină?
(CENZURAT)
Nu.
Aşadar, nu străinii sunt de vină, ci capul nostru. Au fost oameni în țară care
spuneau mereu: nu vă încredeţi în vorbele celor mari!
(CENZURAT)
În loc să facem aşa, am dat pintenii şi acum batem iapa cu călcâiele…
155
Măcar de ne-ar fi spre învăţătură, să pricepem o dată pentru totdeauna că o

ţară nu trebuie să se bizuie pe vorbele nimănui, ci numai pe munca și puterea sa.
S-a împlinit iar vorba: Dă-mi Doamne mintea românului cea de pe urmă!
Numai atât, că-i cam târziu… [Ns.]
26). Scrisoare către povăţuitorii satelor, anul III, nr. 39, duminică 29 iunie
1919, p. 1.
Oameni buni,
Naţiile cele mai bogate şi mai luminate sunt acelea unde lumea e mai deasă.
Unde e lume puţină, e săracă şi proastă.
De aceea, grija cea dintâi să fie aceasta: să scăpăm de moarte copiii căci în
ţara noastră, copiii mor ca muştele. În fiecare an, pierdem aproape 10.000 de
prunci, o armată întreagă de muncitori. Cum să ne apărăm!!
Trebuie multe măsuri, dar mai întâi de toate, trebuie să avem moaşe curate
şi pricepute.
Asta atârnă de noi. Orice sat poate să trimită o femeie mai dezgheţată, să
înveţe în trei luni la spitalul judeţului, meşteşugul moşitului.
Orice sat care în 3-4 luni nu se va îngriji să-şi pregătească o moaşă
cumsecade, e un sat de bicisnici.
Căci un lucru să ştiţi: satul poate face mai mult decât statul, dar cu o
socoteală, dacă nu aşteaptă mură în gură de la alţii.
De la stăpânire, nu aşteptaţi mare lucru, căci stăpânirea nu poate. Cine vrea
moaşă de la oraş sau din depărtare, poate trage nădejde mult şi bine. Aceleia îi
trebuie leafă mare, căci n-are gospodăria ei, n-are casă, n-are masă şi, fiind ca
frunza pe apă, uneori n-are nicio grijă de lehuze.
Pregătiţi-vă deci, o moaşă şi chiar mai multe dintre femeile satului. Pe
acelea, le veţi avea totdeauna lângă voi, cu cheltuială mai puţină şi cu chezăşie
de cinste mai mare.
Credinţa noastră, a celor de la Dumineca Poporului este una: numai satul
poate ajuta satul. De aceea, porniţi la lucru, puneţi în bugetul satului, plată
pentru o moaşă. Trimiteţi-o grabnic, pentru trei luni la directorul spitalului
judeţean şi lucrul se poate face lesne.
Cine vrea să-şi facă o pomană, să scape de moarte atâtea suflete
nevinovate, poate cu cheltuiala lui, câteva sute de lei, să trimită o femeie, spre a
învăţa moşitul.
Altfel ţipăm degeaba că copiii mor şi-i ucidem chiar noi cu necurăţenia
moaşelor, cu eresurile şi alte păcate de care tot noi suntem vinovaţi.
Săteni şi povăţuitori ai poporului, deschideţi ochii! Nu mai aşteptaţi
mântuirea de la alţii, ci mântuiţi-vă singuri! [Ns.]
156
27). Eminescu, [ed.], anul III, nr. 39, duminică 29 iunie 1919, p. 1.
S-au împlinit 30 de ani de la moartea lui Eminescu.
Cititorule, oricine vei fi, opreşte-te şi fă o socoteală: Cine a colindat întâi şi
întâi tot pământul românesc?
Cine a îmbrăţişat, alături de Alecsandri, cântecele poporului?
Cine a fost frate de cruce cu Ion Creangă, ţăranul cel mintos, care a ajuns
podoaba cea mai strălucită a satelor noastre?
Cine a înţeles mai bine decât oricine Doina?
Cine s-a dus la mormântul lui Ştefan Vodă şi l-a strigat: Ştefane, Mări ta!
Scoal’ la Putna nu mai sta… În sfârșit, cine a auzit mai întâi plânsul tuturor
românilor de la Nistru până la Tissa?
Oricine va răspunde: Eminescu. De când e neamul nostru pe faţa pământu-
lui, o minte mai luminată decât a lui nu s-a ivit printre noi… Când a închis el o-
chii, ni s-a părut că rămânem fără glas, ca unul care are limbă, dar nu mai vorbeşte.
Totuşi, El a vorbit şi vorbeşte mereu prin scrisul lui care nu se va pierde în
vecii vecilor. N-au însă toţi urechi ca să-l audă.
Câţi dintre învăţătorii ţării ştiu că cel mai bun revizor şcolar al acestei ţări a
fost Eminescu? Rapoartele lui sunt Evanghelie. Învăţători care iubiţi copiii,
citiţi ce zice Eminescu despre școală. Mă prind că nici pe departe nu bănuiți
prețul unei cărți de lectură, până nu veți asculta ce spune el de citire.
Preoţi care iubiţi biserica, citiţi ce spune Eminescu despre „religie” şi despre
„Repausul de duminică”. Oricâtă teologie veți fi citit sunt încredinţat că vorba
lui vă va suna la ureche ca cuvântul unui adevărat apostol.
Cărturari care vă îngrijiţi de popor, citiţi pe Eminescu dacă voiţi să aflaţi ce
înseamnă a cugeta drept și a vorbi cinstit.
Cum e visul Maicii Domnului pentru ciobanul care abia știe să deslușească
cuvânt cu cuvânt ca un școlar începător, așa trebuie să fie pentru price om,
chiar învățat, ceea ce a scris în gazetele din vremea sa Mihai Eminescu. Toți
cei care au mai scris de la dânsul, azi sunt ca niște ucenici care îi ajung doar
până la genunchii lui…
De aceea, azi, când se împlinesc 30 de ani de la moartea marelui român,
plecați-vă fruntea cu smerenie; iar cei care voiți să-i dovediți o cinste și mai
mare, citiți-i scrisul lui și vă va fi de folos până la mormânt.
28). Scrisoare către povăţuitorii satelor, anul III, nr. 40, duminică 6 iulie
1919, p. 1.
Tifosul exantematic ne stinge. După războiul cu gloanţele, urmează un răz-
boi cu bolile. N-a fost destul paguba adusă de duşmani, acum vor rămâne
casele pustii şi copiii orfani de pe urma molimei…
157
Ce-i de făcut? Nădejdea-i tot la sat, nu la stat. Dacă vom aştepta ca statul să
trimită în fiecare comună câte un doctor, nu va mai rămâne nici sămânţă de om
în satele noastre.
Altceva trebuie să facem. Azi, fiecare comună dă o seamă de tineri la oaste.
Povăţuitorii satelor să aleagă deci pe cel mai destoinic sorţaş [sorţi în armată]
(un flăcău deştept şi cu purtări bune), apoi să ceară stăpânirii să nu-l ducă la ca-
zarmă, ci la serviciul sanitar. Acolo, în loc să înveţe prostii, adică să facă ins-
trucţie cu beţele de la pat, ori să spună pe de rost numele englezilor care au
născocit patul cutare ori cutare…, sau să facă gardă în poartă şi cârdăşie la cine
ştie cine, mai bine să înveţe într-un an lucrurile de trebuinţă satului cu privire
la boli. Am întrebat pe un doctor de ispravă dintre prietenii noştri, care cu-
noaşte bine meseria lui şi m-a încredinţat că ar putea scoate într-un an un agent
sanitar, să-ţi iei pălăria la el [înaintea lui n. e.] de la o poştă…
Sorțașul acela, întorcându-se în sat, va începe îndată războiul împotriva
bolilor, în anul al doilea s-ar mai adăuga încă un sorțaș, în acelaşi sat, până s-ar
face numărul cuvenit. Şi atunci, tifosul, râia, vaccinarea, despăducherea, cer-
cetarea bolilor molipsitoare şi multe alte sarcini ai avea cui le încredinţa. Până
în 10 ani, dintre sanitarii satului s-ar alege măcar unul-doi oameni de mare
îndemânare… şi am isprăvi odată pentru totdeauna cu descântecele babelor.
Nu-i ruşine că azi unii ţărani nu pot lucra din pricina râiei?
De aceea, oameni buni, luaţi seama. După cum învăţătura copiilor în sat nu
mai poate fi ajutată cumsecade decât prin eforii, de asemenea sănătatea
satului nu poate fi păzită cumsecade decât tot prin oameni de-ai satului, care
n-au nevoie de lefi mari şi nu vin la ţară cu gândul că vor să plece. Un străin fă-
ră casă, fără masă, cum vreţi să trăiască la sat! Din ziua întâi, el face socoteala
să fugă cât mai iute.
Aşadar încă o dată: satul să ajute satul. Aici stă mântuirea. Smintenia cea
mare, care ne-a făcu să ajungem unde suntem, e că ne-am dat mereu părul pe
mâna altora şi-am aşteptat mereu ca Bucureştii să ne scape de toate nevoile.
Lăsaţi-l la pustia de Bucureşti! Aveţi o dată mândria de a zice: Noi le facem
pe toate câte ne trebuie fără de Bucureşti. Porniţi grabnic la luptă că ne sting
bolile.
(Dumineca Poporului)
Daţi din mână în mână Dumineca, să afle toţi ce trebuie să facă. Otrăvuri se
trimit destule prin sate, răspândiţi şi cetirea unei gazete închinate numai
nevoilor poporului.
28). Pacea, [ed.] anul III, nr. 40, duminică 6 iulie 1919, p. 1. Pacea s-a
iscălit… Nu v-am spus multe în Dumineca Poporului despre Pace, fiindcă nu
158
prea aveam ce să vă spun, ca să vă bucuraţi. Acum trebuie să vorbim deschis.

Pacea de azi e tot atât de dreaptă, cât e şi funia în sac. Nu ne gândim la alţii,
căci e un obicei prost să tot porţi grija altor ţări şi să nu-ţi vezi de nevoile tale,
dar cât ne priveşte pe noi, românii, Pacea asta e o adevărată grozăvie.
1). Pierdem jumătate din Banat.
(CENZURAT)
3). Despăgubire nu ne-au dat nimic.
(CENZURAT)
Şi nu-s destule atâtea bunătăţi. Ne mai cer puterile mari să lăsăm să treacă
trenurile lor pe drumurile noastre de fier, fără cercetarea noastră.
Însă cea mai bună dintre toate e alta. Ni se cere ca orice strein din ţara
noastră să se poată plânge peste hotare la puterile mari, când va fi nemulţumit.
Cum i s-o năzări că a fost atins în negoţ, în şcoală, în biserică sau în cine ştie ce
interese ale lui, îndată va ridica mâna să ne pârască afară!
Asta-i Pacea pe care ne-o pun în spate prietenii noştri.
Aşadar, s-a împlinit vorba pe care Dumineca Poporului a spus-o mereu
cetitorilor ei: când mănânci cireşe cu cei mari din aceeaşi farfurie, te alegi cu
sâmburii în obraz.
Atât numai că nu streinii sunt de vină. Vorba românului: şiretul
făgăduieşte, iar prostul trage nădejde.
Nădejdea e acum de faţă. O putem cântări cât preţuieşte. [Ns.]
29). Ară-macină-mănâncă, [ed.], anul III, nr. 41, duminică 13 iulie 1919,
p. 1.
Din toate părţile se aud cârteli. Unirea s-a făcut! Credeam că va curge pe
toate pâraiele lapte şi miere. Când acolo…
Şi-apoi începe fiecare a înşira toate necazurile care-l apasă pe el sau pe cei
dimprejur: lipsa de hrană, jăcuiri, nedreptăți și alte păcate.
- Ce-i de făcut?
Mai întâi, eu cred că trebuie să ne băgăm minţile în cap: să nu le mai lăsăm
să bată câmpi, ci să judecăm omeneşte.
Mai întâi, eu cred că trebuie să ne băgăm minţile în cap: să nu le mai lăsăm
să bată câmpi, ci să judecăm omeneşte.
- Omule! Dacă ai socotit că unirea tuturor ţărilor româneşti la un loc va face
să curgă lapte pe Ceremuş, pe Nistru, Tisa și Dunăre, ori măcar pe vreunul din
pâraiele care se varsă în Someş, Criş, Mureş, Olt sau Siret, rău ai crezut. Tu eşti
de vină, că ți-ai închipuit lucruri care nu-s şi nici nu pot fi… Nu. Lapte sau
miere nu poate curge pe faţa pământului, până când omul nu-l îngrijeşte mai
întâi cu chibzuinţă zeci şi zeci de ani. Acum un veac, țara Danemarcei era ca
vai de capul ei: o călcaseră în picioare englezii, îi prăpădise oastea, îi arsese
159
corăbiile… o dusese la sapă de lemn, mai ales că şi pământul e pe acolo nisipos

şi plin de bălţi. Azi e ,,ţara laptelui”, ar putea face nu numai râuri, ci bălţi şi
lacuri de lapte… Atâtea vite are. A ajuns de hrănește chiar pe vrăjmașii de altă
dată, pe englezi, cărora le vinde numai unt în preţ de peste 50 de milioane pe an.
Aşadar, nu vă pripiţi cu judecata. Te zgârii la un deget şi trebuie să aştepţi
săptămâni și chiar luni până te vindeci, darămite când ai fost înjunghiat şi
călcat în picioare de-ţi ieşise sufletul din tine!
Și junghiați am fost noi, iar sângele nostru a curs din unele răni sute de ani
în şir. Moldovenii dintre Prut și Nistru au stat mai bine de un veac sub călcâiul
muscalului. Au umplut cu oasele lor toate câmpurile de bătălie până în țările
din miazănoapte, unde zăpada în veci nu se mai topește, iar pământul moldove-
nesc, cel străjuit de cetățile Hotinului, Tighinei, Cetăţii Albe şi Chiliei ajunsese
loc de scursură pentru toate gunoaiele pământului. Puţin lucru e să găseşti pe
mormântul părinţilor tăi, unde au fost bisericile clădite de bătrânii tăi, stăpâni-
rea veneticilor… Blestemat să fie dobitocul cu chip de om care nu simte una ca
asta.
Tot aşa, Moldova de sus, între Suceava, Ceremuș și Nistru a stat aproape
150 de ani sub picioarele străinului, un străin şiret care tundea oaia când pe o
parte când pe alta, ca să nu bage se seamă. Ajunseseră veneticii să se îmbul-
zească până în pragul bisericilor unde odihnește Bogdan, descălicătorul nea-
mului moldovenesc şi Ştefan cel Mare și Sfânt…
Cât despre românii de peste munți, din părțile Maramureșului, ale Ardealu-
lui, din ţara Crişurilor și din Banat, nici nu mai pomenim. Sute și sute de ani,
au fost ca mucenicii răstigniţi pe cruce.
Şi acum ce vreţi? Să se uite toate acelea într-un ceas și să se vindece rănile
într-o săptămână sau într-o lună?
Fraţilor, numai ţiganul a zis ară-macină-mănâncă și de aceea, cu drept
cuvânt, românul îl ia peste picior. Plugarul adevărat ştie că de la arătură până ce
pui pâinea ori mămăliga pe masă îţi iese uneori părul prin căciulă. Câteodată
muncești câte două veri ca să-ți poți îndestula nevoile unui an…
De aceea, cine are judecată destulă, să nu se pripească și să nu se supere ca
văcarul pe sat. Pe ţara noastră nu trebuie să ne mâniem după cum nu se cade să
ne supărăm pe mama sau pe tatăl nostru.
Știu că sunt multe lipsuri, multe nevoi, multe greșeli și multe păcate. Câţiva
nărăviţi îşi fac de cap!!! Dar luaţi seama că aţa se întâmplă totdeauna, când o
gospodărie se tulbură. Când îți moare un copil sau faci o nuntă ori măcar o cu-
metrie și e mare îmbulzeală în casă, totdeauna ai pagube: unul risipeşte, altul
strică, celălalt fură… Aşa e omul când rămâne fără frâu.
160
Datoria noastră e să veghem, să dăm pe ticăloși pe mâna judecătorilor și să-i

silim a întoarce paguba. Însă țara să n-o blestemăm și să n-o hulim, căci nu ui-
tați două lucruri:
Întâi: străinii așteaptă de jur împrejur cu pumnul ridicat asupra creştetului
nostru.
Al doilea, oricât ar fi pâinea de rea, tot mai bine-i în ţara mea.
Dacă nu azi, măcar mâine, pentru copiii noştri. [Ns.]
30). Mărturisire, [ed.], anul III, nr. 42, duminică 20 iulie 1919, p. 1.
Unui gazetar italian de la Secolo, dl. Brătianu i-a spus: „Puteam să rămân
liniștit în neutralitate, fără să compromit prin aceasta aspiraţiile naţionale româ-
ne. Trebuie să știți că la octombrie 1914, printr-un acord secret cu Rusia în schim-
bul neutralităţii binevoitoare ni se recunoştea dreptul de a anexa teritoriile din
Austro-Ungaria locuite de români, iar Rusia se obliga ca la acest acord să-şi
adere şi celelalte puteri aliate”.
Adică, pe româneşte: Puteam să nu intrăm în război. Chiar de la început,
făcusem tocmeala pe ascuns ca să dăm toate teritoriile româneşti din fosta îm-
părăție Austro-Ungară. Rusia iscălise tocmeala și se îndatorase în numele Fran-
ței şi Angliei, care pe atunci ziceau amin la tot ce spunea Rusia. Singurul lucru
care ni se cerea era să stăm liniştiţi!
(CENZURAT)
(CENZURAT)
[Ns.]
31). Omul, [ed.], anul III, nr. 43, duminică 27 iulie 1919, p. 1.
Se apropie alegerile. Va fi o zarvă ca la bâlci (iarmaroc). Fiecare va striga
că marfa lui e cea mai bună din toate.
Ce va face alegătorul? Mulţi vor face cum au făcut şi până acum, adică vor
merge ca boul de funie. La jugul unde va fi dus, acolo se va lăsa să fie înjugat.
Și nu-i de mirare, căci minte și judecată nu poți da omului cu una cu două. Mi-
aduc aminte de o întâmplare. Într-un județ dinspre munte, venise în 1907 un fiu
de ţăran, arătând că e gata să se aleagă deputat la colegiul ţăranilor spre a le
apăra drepturile lor.
- Știți ce-i spuneau oamenii din mijlocul cărora ieşise?
- Foarte bine că ai venit la noi. Știm că ții la țărănime și ai dovedit-o cu vor-
ba și cu fapta, fiind mereu printre noi, de câte ori ne era limba amară în gură.
Faci chiar cinste judeţului, dacă vei fi ales… Dar acum nu-i rândul dumitale!
Şi cu atât s-a ales feciorul de țăran, iar sătenii au ales atunci, ghiciți pe
cine? Pe fiul unui baron, măcar că boieria asta nu e în ţara românească. Rămă-
sese unul de pe vremea austriecilor, când au năvălit în ţară acum vreo 70 de ani.
161
Îmbrăcaseră cu boieria asta pe un român care le-a fost pe placul lor. Fiul ace-
luia a fost ales.
De aceea, nu m-aş mira să văd și acum pe mulţi săteni votând prosteşte pe
cel care stăpânirea sau alt șmecher li l-or pune înainte.
Cei cu mintea întreagă vor judeca însă altfel. Vor căuta mai întâi să vadă
felul omului care vrea să fie ales. Și vor zice:
Ce-mi foloseşte mie că te lauzi încoace și încolo! Vorba e ieftină. Nu e vreo
greutate să-ţi zici democrat, liberal, naţionalist, ligist sau cum Dumnezeu vă mai
chemaţi. Ci lucrul de căpetenie e altul: ce fel de om eşti tu acasă la tine? Cum ai
făcut averea dacă ești bogat? Ce ai făcut cu vremea ta dacă eşti sărac? Ce faci de
dimineaţă până seara? Eşti om adevărat ori eşti o secătură care vrei să te afli și
tu acum în treabă şi doreşti cinstea de a fi deputat?
Acesta e cântarul cu care trebuie să cântăriți pe cei care vor să se aleagă.
De aceea, noi cei de la Duminica Poporului, vă dăm frățește un sfat:
Nu vă uitaţi la hârtia care înveleşte pe candidat, adică la jurnalul care îl
laudă sau la foile pe care el le împrăştie, ca să cerşească voturi. Uitaţi-vă la
ceea ce e sub hârtie, adică la om!
Cine e vrednic, cinstit şi cu dragoste pentru ţărănime, ori de-l cheamă Stan,
ori de-l va chema Bran, e bun. Dimpotrivă, cel care a minţit până acum, va minţi şi
de acum. Pe acela să nu-l alegeţi chiar dacă s-ar jura pe sfânta Evanghelie.
Căci şi hoţii jură, iar după ce jură, iarăşi fură.
32). Eforiile, [ed.], anul III, nr. 44, duminică 3 august 1919, p. 1.
Am aşteptat 9 luni de zile. Chiar din toamnă când s-au desfiinţat legile fă-
cute în sprijinul ţărănimii, o seamă de prieteni și tovarăși de muncă m-au
îndemnat să începem o mișcare de împotrivire.
N-am voit. Întâi, pentru că satele noastre erau destul de necăjite ca să mai
torn și eu cărbuni peste foc. Al doilea, pentru că ministrul care urmase atunci ,
cinstitul bătrân Petre Poni, făgăduise că va păstra în totul legile înfăptuite.
(CENZURAT)
aprobaseră cu căldură toată munca mea pentru luminarea poporului, ba chiar

făcuseră, cum s-a spus în Parlament, începutul jertfelor băneşti spre a se da
fiinţă acestor legi.
Acum, Monitorul Oficial din zilele trecute, ne dovedeşte că toată lucrarea
menită a înălța viața satelor a fost parte slujită, parte fărâmată, parte nimicită cu
desăvârşire. Eforiile au fost pocite. Școlile pregătitoare au fost măsluite şi lovi-
te pieziş. Seminariile normale au fost de-a dreptul ucise.
162
Ca sătean care izbutisem să dau satelor, pe lângă o şcoală primară în stare

de a merge pe picioarele sale şi şcoli secundare care dădeau țărănimii o cale
largă până la învăţătura de măsura universităţilor, mă simt dator să vorbesc și
să spun fățiș: (CENZURAT)
(CENZURAT)
Cârmuitorii de azi, în loc să se bucure că au găsit lucrul făcut de-a gata, au
lăsat Şcolile pregătitoare fără niciun ajutor, iar la sfârşitul anului au trimis
revizori școlari să ia în primire zestrea lor.
(CENZURAT)
E vremea deci să deschidem ochii, căci mâine-poimâine noi nu vom mai fi,
dar un lucru e sfânt: cu făţărnicie nu se va face niciodată lucru temeinic.
De aceea, ca ţăran care dădusem sprijin satelor nu cu vorba, ci cu fapta, chem
pe toţi prietenii ţărănimii la muncă spre ajutorarea satelor.
(CENZURAT)
De aceea toţi ţăranii care au ajuns ceva la oraş dar au rămas cu sufletul legat
de ţărâna satului lor şi toţi cei care muncesc şi fac să rodească pământul acestei
țări, trebuie să ne dăm mâna pentru a apăra singuri drepturile noastre.
(CENZURAT)
Pe când şcolile oraşului se făceau palate, ale noastre

sunt cocioabe sau nu-s deloc. Preoţi, judecători şi alte înlesniri, întâi oraşelor li
se dau, apoi vine rândul românilor de mâna a doua.
(CENZURAT)
se cuvine să ne împărtăşim şi noi deopotrivă cu alţii din toate în-

lesnirile pe care guvernul le da până acum orăşenilor.
Mai este un an până vom sărbători un veac de la moartea mucenicului sa-
telor, Tudor Vladimirescu şi totuşi ţărănimea e atât de mută.
(CENZURAT)
Prieteni, tovarăşi de muncă, luminători ai satelor şi toţi cei care aveţi răs-
punderea zilei de mâine, e ceasul faptelor cinstite şi făţiş chibzuite. Nu trimiteţi
163
în constituantă decât oameni care își dau seama că cea dintâi grijă a politicii
din această ţară e ridicarea satelor.
(CENZURAT)
Să dovedim tuturor că într-o ţară de plugari ca a noastră, Satul e Statul.

Cei care cugetă la fel să pună înainte oameni închinaţi vieţii satelor, înşti-
inţându-ne de cele ce vor chibzui.
(S. Mehedinţi
fost ministru al şcoalelor şi bisericei)
33). Budapesta, [ed.], anul III, nr. 45, duminică 10 august 1919, p. 1.
Oştirea română a intrat în Budapesta, capitala Ungariei. Oamenii uşurei la
minte vor socoti că am apucat pe Dumnezeu de un picior. Li se va părea că ni-
ciodată România n-a fost mai fericită, mai puternică şi mai plină de nădejdi
pentru viitor.
Nădejdea, se înţelege, nu trebuie să o pierdem niciodată. Dar nu pe astfel de
isprăvi îşi întemeiază un om cu judecată socotelile lui, după cum nu poţi zidi
fericirea ta pe palma pe care ai dat-o unui vecin gâlcevitor. Ce? A murit oare
vecinul pentru atâta? A pierit neamul unguresc pentru că a intrat armata româ-
nească în Budapesta?
Aduceţi-vă aminte de 1913. Oştirea noastră era la un pas de Sofia. Zicea
lumea că dacă nu am fi intrat în Sofia, regele Bulgariei ar fi fost alungat. Nu ştiu
dacă s-ar fi întâmplat aşa ceva; dar dacă bulgarii scăpau de atunci de Ferdinand,
poate că nu intrau în război alături de germani și nu pățeau ce-au pățit. Adese-
ori e mai câştigat cel lovit de o nenorocire decât cel care izbândeşte şi se seme-
țește. Se poate de pildă ca germanii să câştige mai mult, fiindcă au fost bătuți,
decât dacă ar fi fost biruitori. Dacă se pun și muncesc, cum au hotărât, 4 cea-
suri pe zi mai mult decât toate celelalte naţii; dacă scapă de boierimea lor și de
alte cătuşe care îi strângeau; dacă vor avea tot așa de mulți copii, cum au avut
până acum, este vădit că amărăciunea şi umilinţa va fi pentru ei o școală care îi
va ridica, pe când cei care vor munci numai 8 ceasuri, vor avea copii mai puțini
și se vor culca pe perna biruinţei, vor rămâne în urmă).
Tot aşa şi cu ungurii şi cu bulgarii. Că ne urăsc și că sunt vecini răi, de asta
nu mai încape nici o îndoială. De-ați fi văzut cum urlau pe Calea Victoriei ,
când au intrat în București, ţi se făcea părul măciucă. Unii dintre români au stat
închişi înadins acasă, numai să nu vadă astfel de grozăvii. Dar furia cu care se
repeziseră asupra satelor de la margini: cum le-au șters bulgarii de pe fața
pământului! Cu ce sete zicea Tisza că ne va lovi…!
164
De aceea, azi, când oștirea noastră e în Budapesta, românii care au minte

trebuie să se gândească tot cu grijă la viitor. Dacă voim să fim liniştiţi, la biru-
ința de o zi cu armele, trebuie să adăugăm biruința cea grea a muncii cu anii şi cu
zecile de ani.
Când primarii şi prefecţii noştri vor fi mai cinstiţi decât cei din Ungaria;
Când învăţătorii noştri vor învăţa mai bine pe copii;
Când preoţii noştri vor duce mai multă lumină şi bună creştere în sate;
Când doctorii noştri vor îngriji mai bine bolnavi;
Când ogoarele noastre vor fi mai bine lucrate;
Când vitele noastre vor fi mai bine îngrijite decât ale ungurilor. În sfârşit,
când toată gospodăria va fi mai bine întocmită, iar munca noastră va fi mai bi-
ne chibzuită şi mai spornică decât a tuturor vecinilor, atunci numai să ne adu-
cem aminte că am intrat în Budapesta și să ne bucurăm pe deplin.
Iar până atunci vorba înțeleptului Maiorescu: Teme-te a doua zi după o
izbândă…
Teme-te! Fii smerit şi lucrează. [Ns.]
34). Pentru săteni!, [ed.], anul III, nr. 46, duminică 17 august 1919, p. 1.
Mai sunt 5 săptămâni până se vor începe şcolile. Ce veţi face cu copiii voş-
tri?
Pentru cei mărunţei aveţi Eforiile şcolare. De voie, de nevoie, guvernul a
trebuit să înghită legea făcută în vara trecută. Fiecare sat are deci putinţa să-şi
îngrijească singur școala și s-o ajute cu destule mijloace.
Săteni, arătaţi-vă vrednici de încrederea celor care au zis că Satul poate mai
mult decât Statul! Abateţi din toate puterile și îngrijiți de copiii voștri ca de
lumina ochilor! Reparați clădirile, înzestrați școlile cu grădini, cumpărați cărți
pentru școlarii vrednici dar neajutorați; dați pe unde se poate și ceva hrană pe la
amiază copiilor care stau departe de școală. Un învățător vrednic a adunat
floare de tei și socotind câte o bucată de zahăr pe fiecare zi și o felie de pâine, a
dat băieților dimineața câte un ceai. Urmarea a fost că toți au venit la școală,
fără să mai fie nevoie de amenzi.
Povățuitori ai satelor! Gândiți-vă că peste 10 ani copiii de azi sunt soldați,
muncitori, negustori, învățători, preoți, judecători… adică vor fi lumea nouă pe
care o așteptăm. E destul să muncim cu vrednicie câțiva ani și altă făină se va
măcina în toată țara asta, adică vom avea în toate altă chibzuință și altă
pricepere.
* * *
Dar cu copiii care au isprăvit cele 4 clase primare? Pentru aceia, Eforiile
pot face şcoli de gospodărie, însă cei care doriţi să duceţi copiii voştri mai de-
165
parte, iată aveţi Şcolile pregătitoare, unde copiii pot urma ca și la oraș. Unele
judeţe vrednice, cum e al Neamțului, au câte 5 școli pregătitoare în satele lor.
Aici copiii pot urma fără mulă cheltuială. Cu opincile și cu sumanul cu care
au umblat în clasele primare, pot umbla și la aceste şcoli, de unde pot ieşi în-
văţători, preoţi, judecători, ingineri… și orice, dacă le urmează până la capăt.
De aceea, cei care n-ați făcut încă școli pregătitoare sau gimnazii la sate,
faceţi-le acum. Alegeți comune mai mari unde să fie clădire potrivită și faceți
repede astfel de școli. Legea vă dă putința ca să aveți și voi ceea ce până anul
trecut aveau numai copiii orășenilor.
Voi sunteţi cei mulţi - 80 la sută din toată suflarea ţării. Voi aţi dus greul
războiului! Voi duceți greul dărilor şi al muncii. Se cuvine să aveți pentru copi-
ii voştri aceleaşi înlesniri pe care le au orăşenii pentru copiii lor.
De aceea doar s-au înfiinţat anul trecut eforii şi şcoli pregătitoare la sate. În
loc să mai ducem ca Păcală tot poporul să ia lumină de la oraşe, vai de lumina
aceea, am adus dimpotrivă câteva lumânări prin sate, ca să aibă fiecare judeţ
cât îi trebuie pentru îndestularea sa. Cum spuneam, Judeţul Neamțului şi-a făcut
numai într-un an 5 şcoli la sate la fel cu cele din oraşe, unde copiii pot urma la
învăţături fără mare cheltuială și fără să se înstrăineze de părinţi.
Deci unde este un învăţător înaintat pe loc și un preot cu facultatea de teo-
logie, școala e gata. Nu mai e nevoie de alți profesori.
Săteni și îndeosebi voi, povățuitori ai satelor! Nu pregetați o clipă. Unde nu
aveţi, statul e dator să vă dea profesori, îndată ce voi dați clădirea, lemnele și ce
mai trebuie pentru întreținerea școlii.
V-am dat arma în mână. Luptaţi-vă pentru binele copiilor voştri şi sporul
ţărănimii, iar dacă stă cineva în calea voastră şi ar cuteza să împiedice astfel de
şcoli, veţi vedea lămurit că acela e duşmanul ţărănimii!
Însă credinţa mea e că nimeni nu va îndrăzni să pună piedici acestor școli,
osândind satele la întuneric.
Ştiţi că deasupra ţării acesteia e Regele care a lăudat şcoala pregătitoare şi a
dat bani din pungă să deschidă școli la fel pe moșiile regale.
Când ar îndrăzni cineva să se atingă de școala voastră, trimiteți oameni de-
ai voștri să se plângă până la picioarele tronului. [Ns.]
35). Interese de dulăi faţă de căţei, [ed.], anul III, nr. 47, duminică 24
august 1919, p. 1.
De când se tocmeşte Pacea de la Paris, au ieșit la iveală două vorbe: se zice
că sunt ţări cu interese nemărginite, iar altele cu interese mărginite. De pildă,
Franţa, America, Anglia şi Italia au interese nemărginite, iar de alde România,
Serbia, Grecia şi alte ţări mai mici au interese mărginite.
166
Ce să fie asta? Iată ce e. America, de pildă, se luptă de câteva zeci de ani să

pună mâna pe tot petrolul din lume. Acum vreo 12 ani se repeziră şi la petrolul
nostru, pe care Take Ionescu se arătase gata să-l vândă. Urmarea venea de la
sine. Cine are în mână o marfă, pune el preţurile cum vrea pe toată faţa pămân-
tului. (E întocmai cum ni se dă pâine ori făină cu cartelă pe vreme de foamete).
Fireşte că un astfel de interes nu mai are nicio margine. O singură ţară dacă
ar mai rămâne cu petrol şi l-ar vinde mai ieftin, strică preţurile celui cu interese
nemărginite!
Aţi priceput? Dar partea frumoasă vine acum. La Paris, pâinea şi cuţitul e în
mâna celor mari, iar pe cei mărunţi, îi înteţesc ca pe nişte căţei.
De două ori am pornit în vara asta împotriva ungurilor să scăpăm de scân-
teile care zvâcneau mereu de la ei spre noi. Dar Aliaţii ne-au oprit… în sfârşit,
când ungurii ne-au sărit la cap, am tăbărât și noi pe ei, i-am bătut și am ajuns la
Budapesta.
Acolo am hotărât:
Să ne dea înapoi vagoanele şi maşinile furate de ei împreună cu nemţii.
Să ne dea vitele furate.
Să ne dea muniţia luată de la noi, ca să nu mai aibă cu ce ne lovi…
Am făcut întocmai cum au făcut francezii când au încheiat pace cu Germa-
nia şi încă nici atâta.
Ştiţi ce au zis Aliaţii?
- Românii n-au voie să se amestece de capul lor în Ungaria şi să facă pace
cum vor ei! Au uitat cum ne pofteau acum 4 ani să trecem munţii şi să sărim în
ajutorul Franţei şi Angliei… Acum s-a schimbat socoteala: românii să pofteas-
că la coada mesei ori pe ușă afară.
Pentru ce? Pentru că noi, francezii, englezii, italienii şi americanii avem in-
terese nemărginite, iar voi sunteți niște căței care vă puteți mulțumi cu ceea ce
rămâne de la noi.
Iată dreptatea celor mari. A avea interese nemărginite înseamnă să te așezi
la masa unde vrei, să mănânci ce vrei, să bei ce pofteşti, să iei din farfuria
orişicui, iar celor mărunţi să le arăţi locul ca la căţeii care fac sluj!
Pricina ne-o spune doar o gazetă franceză: „Poate că românii ar fi fost mai
bine trataţi, dacă s-ar fi împăcat cu unele împrumuturi cămătăreşti ori ar fi
primit să dea petrolul cum vor alții. (Temps)
(CENZURAT)
Cei de la Galați n-ar mai vorbi azi să strămute capitala țării în Galați, iar cei
din Constanţa ar tremura ca varga.
167
Înțelegeți acum, oameni buni, ce înseamnă interese nemărginite? Înţelegeţi

că statul nu vă poate despăgubi cum trebuie?
Cred că a înţeles oricine! Astfel a ieșit deplin dreptatea Duminecii Poporului
care tot v-a spus mereu că de câte ori mănânci cireşe din aceeaşi farfurie cu cei
mari, te alegi cu sâmburele în obraz. [Ns.]
36). Norocul nostru, [ed.], anul III, nr. 48, duminică 31 august 1919, p. 1.
Cuvântul noroc e o pacoste. Mulţi cred că norocul e un vrăjitor sau un om cu
chef care aci dă, aci ia omului, după toanele lui. Adevărul e că norocul e felul
omului: cine are minte, putere şi muncă, acela are de toate, împărăţeşte lumea.
Cine e tont, slăbănog și trândav, aceluia poţi să-i dai averile pământului şi le
pierde cum se pierde apa în nisip.
Totuşi e şi întâmplarea ceva în viaţă, nu numai pentru oameni, dar şi pentru
țări. Iată câteva dovezi.
La 30 august 1917, Franţa şi Anglia trimiseseră vorbă Germaniei să se îm-
pace. Şi ce cereau? Un singur lucru: să lase Belgia liberă.
Să fi zis împăratul Wilhelm da, târgul se făcea, iar noi, măcar că asudase-
răm atât la Mărășești, eram pierduţi. Rămânea în picioare Germania, Austro-
Ungaria, Rusia şi Bulgaria. Cruce în Bucovina, cruce în Dobrogea, cruce în Ba-
sarabia, cruce la munte. Şi chiar o parte din Moldova ar fi fost sfâşiată. Oştirea
rusească îşi arătase din capul locului gândul: în Dobrogea a trândăvit, la Bucu-
rești a privit, la Mărășești a fugit. După ce am intrat în război, ruşii îşi frecau
mâinile de bucurie… Cât despre unguri şi bulgari, se ştie ce gânduri aveau…
Norocul nostru cel dintâi şi cel mai mare a fost încăpăţânarea germanilor.
Cine a zis: vrem să luăm Belgia, acela a fost norocul nostru în 1917.
*
În 1918 eram în mormânt. Ungurii, germanii şi bulgarii ne prăpădeau…
Unii luaseră Dobrogea, alţii munţii, iar ceilalţi petrolul… Mai trebuia să ia şi
armata, să alunge pe rege, să jefuiască Moldova și ne-ar fi dat gata. Basarabia
n-ar fi avut cu cine se uni, iar când a venit biruința aliaților, regele ar fi fost cine
ştie pe unde în mâinile bolşevicilor ruşi. M. Sa Regina a spus singură că Dum-
nezeu ştie dacă nu i-ar fi aşteptat soarta ţarului Niculae. Până ar fi venit armata
noastră luată în robie de Germania şi pacea s-ar fi închipuit aici un guvern, ar fi
intrat francezii, englezii şi sârbii în ţară, cum au intrat în Banat…
Din Bucovina n-ar fi avut cine alunga pe ucrainieni, iar în Transilvania cine
ştie ce mai ieşea.
Al doilea noroc a fost că Regele şi sfetnicii săi s-au plecat la pace şi s-a găsit
cineva să facă şi acea pace, păstrând fiinţa ţări, dinastia, Moldova neprădată şi
Basarabia alipită.
168
Al treilea noroc a fost ploaia de anul trecut. Să fi mai ţinut seceta încă două
săptămâni, și ar fi murit vitele și oamenii de foame. În iunie dăm frunză de
copaci la vite. Câmpul era ţărână goală.
În sfârşit, al patrulea noroc e ploaia de anul acesta. Aliații ne strâng în chingi,
fiindcă am intrat în Budapesta. Întâi nu ne dau parale, al doilea a fost vorba să
închidă Dardanalele, să ne înfometeze.
Din fericire, a plouat… avem pâine, avem mămăligă. Am slăbit puţin lanţul
dimprejurul gâtului.
Dacă vom munci mai mult, vom cheltui mai puţin şi vom întări armata, vom
ieşi la mal. Dar pe noroc nu se poate întemeia nici viaţa unui om, necum a ţării
întregi. Ulciorul nu merge de multe ori la apă.
De aceea, să mulţumim lui Dumnezeu că am scăpat ca prin urechile acului.
Însă mâine sau poimâine să facem alte socoteli, căci prăpastia e tot lângă noi.
Numai orbii n-o văd.
37). Pacea fariseilor, [ed.], anul III, nr. 49, duminică 7 septembrie 1919, p. 1.
Iată se împlineşte anul de când tot auzim de pace, pace… şi pacea tot nu se
arată. Ai noştri stau încă cu puşca la ochi pe malul Tisei şi al Nistrului.
Singuri germanii au iscălit pacea, toți ceilalți se tocmesc și se ceartă mereu.
Pentru ce atâta tărăgănare? Pentru că una e omul când îl strânge nevoia și
alta e după ce și-a pus sacii în car. Cât erau cu primejdia războiului pe cap, toţi
erau buni, drepţi, cinstiţi, mieluşeii lui Dumnezeu. Toţi ridicau mâinile la cer şi
strigau:
- Vrem dreptate! Vrem frăţie! Vrem libertate!
Germanii ziceau: Anglia caută să robească lumea şi să închidă mările pentru
negoţul altora. Anglia e lacomă, e făţarnică. Dumnezeu să pedepsească Anglia!
Englezii, americanii şi francezii, dimpotrivă:
- Germania e nesăţioasă, e bădărană… vrea să supună la jugul ei toată
lumea…
Ce s-a întâmplat? Parcă a menit cineva înadins să-i dea de gol pe toţi şi să-i
arate tocmai așa cum sunt.
Întâi, şi-au arătat arama germanii. Au făcut pace la Brest-Litowak şi la Bu-
cureşti, care le va dogori obrazul în vecii vecilor… O pace de cămătari care
pun unghia în gât datornicului prins la strâmtoare… Nouă ne luaseră petrolul,
bucatele, vitele… Ne-au jefuit fără pic de milă, iar când s-au găsit ticăloşi care
cereau să ne jupuiască şi mai mult, solul lor (Kohlmann) a avut îndrăzneala să
spună:
- României i-am lăsat putinţa să trăiască!
Adică ne mai rămăsese doar atât, să muncim pentru străini!
169
În urma acestei păci câineşti, nici un german în vecii vecilor nu va putea

privi pe un român drept în ochi, fără să-i fie ruşine.
* * *
Iată însă că s-a întors roata: acum fac pace englezii, francezii, americanii…
Când s-au mânecat solii noştri să plece la Paris, inima în ei era cât un bos-
tan… Unul, (ardeleanul Vaida) a zis că de la Christos până azi nu s-au auzit
vorbe aşa frumoase ca cele 14 temeiuri pe care le pusese înainte America
(Wilson) spre a linişti lumea!
Dar de atunci au trecut luni de zile şi făgăduielile s-au împuţinat, s-au îm-
puţinat… până ce inima românilor s-a făcut iarăşi cât un purice de grijă şi de
scârbă.
Mai întâi, tovarăşii noştri au aruncat în gunoi tocmeala prin care se legaseră
cu noi la începutul războiului…
1. Banatul e dat jumătate sârbilor;
2. Cu datoria ne ţin de gât, aşa că banii au pierit din ţară - nu numai aurul,
dar şi argintul, până și arama);
3). Pe unguri i-au îngăduit să-şi facă de cap, până ce ne-au sărit în spinare
și-a trebuit să mergem la Budapesta;
4). În sfârşit, vor să ne pună şi stăpânire în gospodăria noastră. Adică, orice
străin: evreu, ungur, neamț, bulgar, rus sau de altă națiune, de câte ori o fi ne-
mulţumit, să nu caute dreptatea după legile țării, ci să se plângă în străinătate.
Bunii noştri tovarăşi vor, cu alte cuvinte, să bată cuiul lui Pepelea în casa noas-
tră!...
Aşa-i că-i frumos?
Ce dovedeşte asta? Un singur lucru: Toţi cei mari sunt lacomi. De câte ori
mănânci cireşe din aceeaşi farfurie cu ei, te alegi cu sâmburii în obraz.
Acesta e adevărul adevărat, fără nici o îmbrobodire. De altfel, Duminica
poporului, a spus-o lămurit din capul locului şi cred că în toată ţara nu mai e
acum un singur găgăuţă să nu priceapă că avem înainte o pace a fariseilor.
Numai de am ţine minte… [Ns.]
38). Un sfat, [ed.], anul IV, nr. 1, duminică 14 septembrie. 1919, p. 1.
Aprinde în casa ta o lumânare cât de mică. Pe toate drumurile, soţia, copiii
şi cei dimprejurul tău aud înjurături, ocări şi bârfeli. De aceea, măcar o dată
pe săptămână, pune-le în faţă şi cuvântul drept şi curat al Evangheliei.
Şi mai întâi de toate, puneţi-l ţie.
Ai cugetat vreodată la cele cuprinse în Evanghelie?
Un filosof ca Pascal, un mare scriitor, cum a fost Tolstoi şi alţi oameni de
seamă şi-au oprit ochii zile şi nopţi întregi asupra pildelor lui Isus. Ai tu minte
170
aşa de multă încât să treci pe de lături, fără să cugeţi de aproape la ce stă în

Evanghelii?
Iată, în fiecare duminică ai prilej să cântăreşti viaţa ta şi pe a altora,
punând-o în cumpăna cea dreaptă a învăţăturii lui Christos.
Încearcă numai câteva vreme, dacă ţii la soţie, la copii şi la cei de-o seamă
cu tine. Că e o minciună să-ţi zici creştin şi să nu fi cercetat măcar o dată cu
dinadinsul, dacă trebuie ori nu să porţi acest nume. (Soveja)
39). Bureţi veninoşi, anul IV, nr. 1, duminică 14 septembrie. 1919, p. 1.
Nu vă uitaţi la vorba, ci la fapta lor.
Peste tot plouă cu gazete. Copiii n-au pe ce să înveţe căci o carte costă azi o
avere, aşa e de scumpă, iar foile politice sar peste tot ca ciupercile după ploaie.
Ce vor cei care le scriu? Oameni buni, vor să fie aleşi, ca să pună ei ţara la
cale. Iată ce vor. Fiecare doreşte să se aşeze în capul mesei. Cutare băietan care
n-are încă fulgi sub nas, socoteşte că numai de la el poate veni îndreptarea lu-
mii. Cum se joacă de-a mingea ori de-a baba oarba, când se întâlnesc cinci ori
şase pe maidan, apoi se joacă acum de-a politica.
- Hai să ne alegem la comună…
- Hai să ne alegem deputaţi…
- Hai să ne facem un partid…
Şi nu numai tinerii dar şi altora mai în etate le-a venit cheful să fericească
lumea, făcând gazete, cluburi, tovărăşii, sindicate politice şi alte bazaconii. Cât
despre lupii cei bătrâni, nici nu mai vorbim. Cei care au muls şi mulg ţara asta
de zeci şi zeci de ani, s-au aşezat pe hăituială, ca la vânătoare, au pus gonaci cu
parale și dau chiote din răsputeri:
- Mă, aici e partidul care a dat pământ, a dat vot, dă vedere orbilor, auz
surzilor, picioare şchiopilor şi vă dă tot ce poftiţi, numai să-l votaţi.
Altul:
- Mă, aici e partidul care a ajutat să batem pe nemţi, care a făcut România
Nouă şi vrea să facă scară în cer și pod peste mare…
Toţi urlă cât îi ţine gura şi se bat cu pumnul în piept că oameni de treabă ca
ei nu s-au mai pomenit până azi.
Aşa se face că au năpădit ţara, şi la oraşe şi la sate, cu gazetele lor.
Tu însă, gospodar cinstit şi om cu minte, ce vei face? Dacă te vei gândi
puţin, le vei da acest răspuns:
Lăsaţi larma la o parte. Până azi nu v-am auzit, nu vă cunosc glasul. Dacă
aveţi fapte ca să mă încredinţez de cinstea voastră, bine. Dacă n-aveți, ci veniți
numai cu vorbe, căraţi-vă din faţa mea… Bureţi de aceştia am văzut eu destui,
171
de câte ori vine ploaia alegerilor. Dar astfel de bureţi ştim că-s veninoşi… Nu
se mănâncă… Eu unul nu-i mănânc.
De aceea, păşind la vot, vedeţi dacă aveţi înainte numele unui om cinstit ale
cărui fapte le cunoaşteţi. Pe acela să-l votaţi. Dacă nu, rupeţi mai bine foiţele
date de la masa de vot, ca un semn că nu alegeţi pe niciunul.
Să vedem: bine îi va sta cârmuirii care se amestecă în alegeri şi vă aduce
înainte numai oameni cu vorbe, dar fără fapte cunoscute de toţi?
Iată, oameni buni ce trebuie să cugetaţi când vedeţi că răsar atâtea ciuperci
prin împrejurul vostru. Nu gustaţi, că s-ar putea să vă otrăviţi. Încă o dată, nu
vă uitaţi la gazete, ci la faptele oamenilor care vi le trimit. [Ns.]
40). Un sfat, [ed.], anul IV, nr. 2, duminică 21 septembrie 1919, p. 1.
Dacă s-ar scula din morţi bătrânii noştri, s-ar înspăimânta văzând cum gân-
dim, cum vorbim şi cum lucrăm. Mai întâi n-ar pricepe ce le spunem. Dinicu
Golescu în fața gazetarilor, avocaţilor şi a altor oameni de azi, ar răsuci căciula
în mână, ca orice Vlad sau Stan, iar când i-ar tălmăci vreunul ce înseamnă: ex-
crocherie, milion, fraude, şantaj, gheşeft, conversiune, cointeresare, panama-
le…, ar rămâne bietul om trăsnit şi ar scuipa ca în faţa lui Ucigă-l Toaca.
De aceea, măcar o dată pe săptămână, priveşte spre trecutul adevăratului neam
românesc. Şi ca să-l vezi mai bine, uită-te spre sate, unde o parte din vrednicia
de odinioară trăieşte încă. Începând cu graiul şi sfârşind cu fapta, deprinde-te
a-ţi măsura viaţa ta faţă cu vechile obiceiuri ale pământului. (Soveja)
41). Plângerea României, anul IV, nr. 2, duminică 21 septembrie 1919, p. 1.
A venit vremea socotelilor. De 8 luni de zile, dl Brătianu aştepta un cuvânt
bun de la tovarăşii pentru care sărisem în foc să-i scăpăm…
În loc să asculte de nevoile neamului românesc şi să cântărească drept jert-
fele făcute de România, aliaţii ne-au ţinut la uşă… Atunci, dl. Brătianu s-a dat
deoparte și, întorcându-se în ţară trimite foştilor noştri tovarăşi aceste grele, dar
adevărate imputări:
Întâi, le aduce aminte că încă din 1914 făcusem tocmeală cu ruşii să luăm
cât vom putea din Austro-Ungaria, dacă stăm pe loc. Atunci le va crăpa măsea-
ua în gură şi francezilor şi englezilor, şi ruşilor. Liniştea noastră era pentru ei o
binecuvântare.
În urmă, când ruşii, francezii, englezii şi italienii erau să dea ochii peste cap,
România a sărit în foc pentru ei, iar ei au iscălit în august 1916 că vom putea
lua tot ținutul românesc de peste munţi şi Banatul întreg!
Al doilea, au iscălit că oştirile lor vor tăbărî asupra nemţilor odată cu oști-
rea noastră, atât la Salonic, cât şi în Rusia, în Belgia, în Franța și în Italia. Se
ştie cum au tăbărât…
172
Al treilea, au iscălit că România va fi primită la aşezarea păcii să-şi spună

cuvântul alături de ceilalţi tovarăşi. În schimb, pentru toate aceste făgăduinţe,
România a fost părăsită, ba şi înşelată!!
1. Tovarăşii n-au sărit la luptă odată cu noi, după cum făgăduiseră.
2. La pace, România e ţinută la uşă.
3. Banatul e luat jumătate şi dat sârbilor!
4. Pe sârbi i-au lăsat să ia din Banat ce-au vrut, iar nouă nu ne îngăduie să
luăm din Ungaria nici vitele, căruţele, bucatele, vagoanele şi averea noastră fu-
rată de unguri!
Mai mult, poftesc bunii noştri tovarăşi să fie ei judecători când evreii, un-
gurii, saşii, rutenii sau alți străini din România s-ar plânge în contra noastră.
În sfârşit, cer ca trenurile lor să treacă prin ţara noastră, cum ar trece cineva
printr-o moară pustie…
Ţi se înveninează sufletul când vezi atâta nedreptate și atâta lipsă de obraz!
Dl. Brătianu mărturiseşte că starea ţării acum nu mai seamănă cu starea di-
naintea războiului, când eram stăpâni în moşia noastră, nesupărați de nimeni.
Cine-i de vină pentru atâta suferinţă şi ruşine?
Orice român cu dreaptă judecată va pricepe lesne cine e de vină. Azi, fiind
ziua amărăciunii, lăsăm pe vinovaţi la o parte, pentru a da ţării tot sprijinul de
care are nevoie pentru a ieși din prăpastia în care a căzut.
Să ne fie îngăduit însă a pomeni cititorilor noştri şi ce spunea Duminica
Poporului la 2 noiembrie 1914.
Noi, românii, după ce avem peste tot numai vecini răi, apoi nici mai
departe n-avem de unde aştepta vreun sprijin temeinic… Cei mari sunt ca
şerpii: au gură mare să înghită, pântece mare să mistuie, dar inima și capul
strâmte , încât nu încap în ele decât gânduri rele şi viclene.
Aşa-i, iubiţi cititori, că s-au împlinit vorbele Duminecii Poporului?
Am fi dorit de o mie de ori să fi rămas noi proroci mincinoşi, decât să ve-
dem ţara noastră în aşa batjocură și strâmtoare. Dar fiindcă lucrurile au ajuns
până aici, o încheiere trebuie să tragem şi din această păţanie: Române, ține
minte!
Și suntem încredinţaţi că cel care îşi muşcă cum mâinile mai mult decât
oricine e chiar dl. Brătianu.
42). Un sfat, [ed.], anul IV, nr. 3, duminică 28 septembrie 1919, p. 1.
Eminescu, cel mai înzestrat om dintre toţi cei care au deschis ochii pe pă-
mântul românesc zicea:
„Un om nu poate face nimic într-o ţară rău întocmită şi măcar să tot porun-
cească, rămâne la vorba ceea:
173
A poruncit câinelui şi câinele pisicii şi pisica şoarecelui, iar şoarecele şi-a

atârnat porunca de coadă.
Cam aşa e la noi. Legi sunt destule și unele sunt destul de bune, porunci
iarăşi se dau; numai atâta: porunca pornită de la ministru ajunge la prefect;
de la prefect la subprefect; de la subprefect la primar; apoi la alţii mai mici
decât el, care şi-o atârnă de coadă.
De aceea, trebuie să schimbăm întocmirea: să începem cu grija de jos în
sus. De pildă: e nevoie de şcoală bună? Vrei să n-ai molime? Vrei drum neted
și vrei poduri tari?
Atunci, tu sat, poartă singur de grijă. Înţelepciunea cere aşa: să laşi cât
mai multe din dări în mâna sătenilor. Dacă satul cheltuieşte la faţa locului o
parte din dările lui, el le va chivernisi mai bine.. căci el va porunci și tot el va
asculta; iar când va risipi banul, ruşinea a lui va fi.
Acesta a fost gândul eforiilor şcolare. A fost cea dintâi încercare de a lăsa pe
sătean să aibă şi el cuvânt și parte în cârmuirea și chivernisirea treburilor de obș-
te, pentru că niciun şoarece să nu-şi mai atârne porunca de coadă. (Soveja)
43). Cântarul alegerilor, anul IV, nr. 3, duminică 28 sept. 1919, p. 1.
Iubiţi cititori, acu-i acu. Ziua alegerilor s-a început. Înainte vreme, toată gă-
lăgia se făcea mai ales în oraşe. Poporul muncitor abia trimitea vreo 30 de de-
putaţi. Încolo, toţi făuritorii legilor acestei ţări ieşeau din orăşeni şi anume din
oamenii cu punga mare sau măcar cu gura mare. Ţăranii veneau la Colegiul al
treilea, cum vin calicii la masa din urmă a unui praznic… Un bogătaș dă
prefectului câteva mii de lei (la Focșani s-a dat în 1913, 60 de mii de lei pentru
scaunul de deputat al ţăranilor) şi târgul era făcut, iar sătenii porneau care pe
jos, care în căruțe, să aleagă pe cel pus înainte de prefect, dându-li-se în schimb
un pahar de vin şi o bucată de pâine.
Iată că acum s-a schimbat socoteala: în loc să mai fie zarva la orașe, ea s-a
mutat la sate. Alegătorii sunt acum tot o apă: nu se mai deosebește cine are, de
cine nu are avere…
Acum, aleg cei mulţi, nu cei puţini. Ce va ieşi din această alegere?
Va ieși un lucru mare de tot: ori lauda ori ocara țărănimii. Și iată de ce:
Până azi sătenii se puteau plânge că guvernul îi ţine de păr. Poliţia îi lua de mâ-
necă cum puneau piciorul în oraş şi-i ducea la hangii, ca pe oi, apoi îi împin-
geau la vot. Doi-trei porunceau şi două-trei mii ascultau. Acum nu va mai fi
aşa. Cântarul nu mai e în mâna prefectului, ci e în mâna sătenilor. Ei trebuie să
judece dacă cei puși înainte sunt pleavă ori grâu.
Poate prefectul să se opintească cum o vrea pentru cineva, dacă nu-l vor
sătenii, nu va fi ales, căci nu-i niciun chip ca un singur om să poată împinge de
174
spate 50 sau 60 de mii de alegători dintr-un judeţ. Ce urmează de aici? O

judecată grea de tot pentru ţărănime.
A doua zi după alegere, niciun sătean nu mai are dreptul să crâcnească.
Dacă se va alege un ticălos, chiar noi, care am luptat până aici pentru luminarea
sătenilor, le vom spune în față: Să vă trăiască, oameni buni, deputaţii pe care
i-aţi ales, căci voi, nu altcineva i-aţi ales.
Aşadar, să fie ştiut. Până acum puteau fi deputaţii mişei, pe unde prefectul
era mişel. Acum însă deputatul păcătos va însemna că însăşi sătenii care l-au
ales sunt nişte bicisnici.
Săteni, deschideţi ochii. La cântar e chiar vrednicia poporului.
La sfârşitul alegerilor, toată lumea poate să vă huiduiască dacă veţi alege
oameni de nimic, iar voi nu veţi mai avea dreptul să vă plângeţi de nicio
apăsare, căci oamenii voştri, nu alţii, vă vor apăsa.
39). Un sfat, [ed.], anul IV, nr. 4, duminică 5 octombrie 1919, p. 1.
Să legăm nebunul. Ştiţi, oameni buni, unde stă meteahna cea mai mare a
cârmuirii noastre până acum?
Nu ştiţi, doar n-a avut cine să vă înveţe. Gazetele vă oblojesc capul cu tot
felul de poveşti şi vă încarcă în traistă tot felul de minciuni care de care mai
sprâncenate. Puține se gândesc la îndrumarea poporului.
Să vă ajutăm noi a pune degetul pe rana cea mai urâtă, care a ros până
acum trupul neamului. Iat-o, un nebun putea arunca la orice alegere o piatră în
baltă şi o mie de înţelepţi n-o mai puteau scoate ani de zile. Cum așa? Să vă
dau o pildă. Să zicem că într-un sat erau 400 de alegători și venea vremea să
aleagă primar, 199 ziceau să aleagă pe Stan, gospodarul cel mai cinstit. Ieșea
un nebun sau un mişel oarecare și zicea: ba nu, eu vreau să alegem pe Bran că
ne-a dat de băut sau mi-a făgăduit cutare şi cutare ghelir [câştig fără muncă].
Nebunul şi ceata celor 200 care îşi daseră coatele cu Bran, alegeau şi pe primar
și pe sfetnicii lui, iar cei 199 plecau cu buzele umflate. La deputăţie tot aşa:
1000 şi ca un nebun sau ca un blestemat puteau alege pe orice spânzurat să facă
legi ţării, iar 999 de oameni cumsecade plecau acasă, fluierând a sărăcie.
Pe urmă ştiţi ce se întâmplă. Primarul și cu oamenii lui, după ce plecă Stan
cu 199 de tovarăşi, se aşezau pe trai: una mie, una ție, una lui badea Ilie… La
ei era pâinea şi cuţitul. Şi-apoi să fii pânză să nu te rupi… Și vai de punga
satului aceluia…
Acum nu mai merge așa. Cei 199 nu mai pleacă plouați pe ușă afară; ci au
dreptul să pună pe Stan al lor să păzească pe nebunul sau nebunii care pentru
băutură sau mituială țin partea răilor și hoților. Se cheamă cu alte vorbe că:
175
Și cei puţini au de aici înainte cuvânt! Vegheați deci la alegeri! Strângeți-

vă toți cei buni la un loc și dacă nu puteți alege pe primar ori pe deputat după
gustul vostru, puteți alege măcar un om sau doi care să facă strajă în primărie
sau la cameră.. dacă n-ar putea să lege nebunul, măcar să-l păzească. Lucrați
deci cu toată inima pentru oamenii vrednici, căci nu va fi în zadar. Dar nu uitați
că vrednicia candidaților se măsoară după fapte, nu după vorbe.
40). Un sfat, [ed.], anul IV, nr. 5, duminică 12 octombrie 1919, p. 1.
Păziți boierii satelor. Până acum, lumea se plângea de cei de sus. De acum
e vremea să ne plângem și de cei de jos, căci jos e stăpânul. Poporul face
deputați, el face senatori, el e începutul legilor… la el e pâinea și cuțitul.
Mă tem însă că poporul s- molipsit și el de boierie. Iată ce-mi scrie un
cititor: Foaia îmi sosește foarte regulat. Întreb factorul, el îmi spune că ce-i dă
aduce… Dacă îi iei la zor se supără… S-au obișnuit să trăiască întocmai ca niște
boieri pe care nu-i atingi chiar când își bat joc de slujbele pentru care sunt plătiți.
Vedeți! Boieria începe să se mute la sate. Fiindcă moșiile s-au împărțit,
începem acum să ne jucăm de-a boieria prin împrejurul primăriilor! Un poștaș
se poartă când e fără omenie cum se purta înainte vreme ciocoiul!
Oameni buni, păziți-vă să nu vă încalece boierii satelor. Până acum duceați
în spinare un boier. De-acum, în loc de unul se vor cocoța zece în spinarea
voastră, dacă nu-i struniți din capul locului, dând știe îndată, până sus, despre
samovolniciile lor.
În ce privește Duminica, rugăm pe cititori să se plângă până în capitala
județului, iar cei care vin prin București, să treacă pe la tipografie, ca să ne
plângem cu toții până la directorul poștelor și la ministru.
41). Un sfat, [ed.], anul IVI, nr. 6, duminică 20 octombrie 1919, p. 1.
Votăm? Potrivit cu legea trebuie să mergem la vot. Atât. Dar ce facem cu
votul nostru, asta e o altă socoteală.
Românii de peste vechile hotare nu se poate să stea cu mâinile încrucişate.
Până acum au dorit să scape de stăpân şi s-au luptat cu străinul. Azi, chiar dacă
nu i-ar plăcea ochii lui cutare şi cutare, trebuie să meargă la vot şi să aleagă pe
cine i s-o părea mai vrednic. Altfel, străinii vor ţipa în toată lumea: vedeţi că nu
e bine să fie lipită Bucovina, Basarabia şi Ardealul cu România? Dacă chiar
românii sunt împotriva cârmuirii româneşti, cum să nu fim noi, străinii.
De aceea, rău și fără cale lucrează cei care îndeamnă poporul românesc de
peste vechile hotare să nu meargă la alegeri.. în curând au să-şi muşte mâinile.
Cât privește poporul din țara cea veche, aici păcatele sunt mai vechi. S-ar
putea ca primarii și alți oameni puși de guvernul Brătianu să-și facă de cap,
siluind cugetul alegătorului.
176
De va fi aşa, alegătorul poate scăpa uşor: merge la vot şi votează o listă cu

alt semn decât al liberalilor, iar dacă va fi numai lista lor poate să șteargă cu
creionul tot ce e scris pe acea listă, ori să o mânjească cu cerneală.
Dar nici în ruptul capului, alegătorul cinstit nu trebuie să aleagă oameni
pătaţi şi nici chiar oameni pe care nu-i cunoaşte.
42). Anii patimilor, [ed.], anul IV, nr. 7, duminică 26 oct. 1919, p. 1.
Acum 20-30 de ani a fost o pornire mare spre carte. Cutare gospodar zicea:
am să dau copilul să înveţe viticultură! vinicultură! pomicultură! avicultură!
agronomie! zootehnie! fitotehnie… şi câte de toate.
Ştiţi ce lua ochii? Vorbele astea de fudulie. Li se păreau frumoase ca niște
decoraţii. Anul trecut m-am pomenit cu o fată (cea mai mare din 7 orfani) care
cerea să înveţe bele arte! Iar anul acesta am văzut un negustor cumsecade du-
cându-şi două fete la pension la No Tredame din Iași, ca să înveţe franţuzeşte
și gospodăria.
Acum, iată faptele: cunosc feciori de podgoreni care au învățat viticultura
dar au vândut via rămasă de la părinți. Cunosc tineri care au isprăvit școala de
agricultură dar au arendat moșia…
Cine-i de vină? Nu ei, ci părinții lor. Când ai ţinut un băiat în școală până la
22-23 de ani, nu-l mai întorci la munca pământului câtă-i lumea. Începe a se
scărpina în cap, se plânge că e greu, nu găseşte muncitori și vinde sau arendea-
ză pământul primit de la părinţi.
Dimpotrivă, vrei să-l faci podgorean pe fiul tău? Alătură-l la munca viei.
Vrei să-l faci plugar? Ademeneşte-l la bucuriile și grijile plugăriei. Învăţătura
mai înaltă o poate dobândi în fiecare an câte o lună, văzând și chiar lucrând în
şcoli şi pe moşii alese din străinătate și chiar de la noi.
Plugari, păziţi-vă copiii de cerneală şi de hârtie prea multă că praf și pulbe-
re se alege de gospodăria noastră. Moștenitorii voștri vor da buzna la funcții, iar
din averea agonisită de voi, va rămâne atâta cât scrum rămâne dintr-o hârtie arsă.
Întâi muncește, după aceea citește. Întâi munca, apoi cartea. Cine pune
cartea înaintea muncii s-a dus pe copcă.
Alegerile. O parte din români stau departe de alegeri, fiind nemulțumiți cu
guvernul. Să facem o deosebire. Noi, cei din vechea țară putem să stăm și la o
parte, ori să mergem la alegeri și să nu votăm pe nimeni. Avem o sută și o mie
de cuvinte să ne plângem. Hoţiile şi samavolniciile se ţin lanţ. În vremea războ-
iului unii au făcut averi, iar azi cu acele averi fac și alegeri… Parcă ți-e și ru-
șine că mai trăiești pe același pământ și între aceleași hotare cu astfel de oameni.
Dar nu tot așa e cu românii de curând alipiți cu țara. Ei trebuie să meargă
toți la vot. Pentru ce? Pentru că altfel vor da apă la moară dușmanilor. Dacă
177
basarabenii nu merg la alegeri, rușii vor zice: vedeţi basarabenii nu vor să se

unească cu România. Să-i luăm îndărăt!
Dacă bucureştenii, ardelenii şi bănăţenii ar face la fel, străinii şi-ar freca
mâinile de bucurie: Vedeți ce păcătoasă e România? Nici frații de curând dez-
robiți nu țin cu ea. Vechea lor robie le era mai dragă decât unirea cu regatul!!
De aceea, oricare ar fi păcatele și păcătoșii, toți cei de la Duminica Popo-
rului, îndemnăm din toată inima, îndeosebi pe românii de curând scăpate de
sub jugul străin, să meargă grabnic la alegere.
43). Un sfat, [ed.], anul IV, nr. 8, duminică 2 noiembrie 1919, p. 1.
Ajutaţi-vă singuri. Acum, de curând, au venit la București o seamă de
gospodari din Baia, un sat de lângă Fălticeni.
Ce căutau? Se necăjesc bieţii oameni să-şi facă cu banii lor, pe pământul
lor, o şcoală de unde să iasă învăţători.
Se poate lucru mai de laudă? Cu toate astea li s-au pus fel de fel de beţe în
roate. Sunt oameni suriţi la cap şi cu proastă semeţie care vor să ducă şcoala asta
în Fălticeni, unde nu te mai poţi întoarce de străini.
Atunci gospodarii au mers cu jalba până la rege şi Măria Sa le-a făgăduit că
şcoala va rămâne în Baia.
Pilda asta să slujească tuturor. Când vrea omul şi vrea şi mai ales când gă-
sește şi un tovarăş vrednic cum au găsit oameni din Baia pe profesorul Tâmpeanu,
care a părăsit oraşul numai de dragul lor, atunci nu se poate să nu izbândeşti.
Săteni, ajutați-vă singuri. Dacă veți aștepta ca binele să vă cadă ca o pară
mălăiață aruncată de mâna stăpânului, atunci veți aștepta mult și bine.
Vreți școli pentru copiii voștri și alte înlesniri pentru voi? Alăturați-vă la un
loc, puneţi mână de mână și stăruiți până la rege. Cine bate, aceluia i se va des-
chide.
Să vă trăiască. Poporul românesc a fost pus acum la cea mai grea încerca-
re, mai grea direct războiul. La război a fost dus de alţii. La alegeri a fost chemat
să spună el, în legea lui, ce-l doare şi ce vrea.
E întâiaşi dată că ţara asta a fost pusă toată la cântar! Cât trage? Nu știu în
această clipă cine vor fi în fiecare judeţ, aleşii poporului. Dar un lucru știu.
Mulțimea din sate și orașe n-are voie de aici înainte să mai deschidă gura. Și-a
ales ea singură pe cei care să vorbească în numele ei.
Până acum putea unul şi altul să mai cârtească: ba că moşierii sunt puţini şi
aleg deputaţi mulţi, ba că negustorii pot vota uşor, fiind toţi la oraş, ba că pre-
fecții aleg la sate delegaţi pe sprânceană… şi câte de toate.
Acum s-a isprăvit. Bade Ioane, ai avut Tu în mână voturile cele multe. Toți
moșierii și negustorii la un loc nu trag azi la cântarul votului, cât trage o mână
de paie adăugată la un car de fân. Satele sunt ce sunt.
178
De aceea, popor românesc, cum ţi-ai aşternut, aşa să dormi. Pe cine ai ales
să vorbească în numele tău, de aceia să ai parte!
Să-ți trăiască! Iar tu, să nu mai crâcnești de aici înainte. Să nu te mai plângi
de asuprire.
Roadele muncii. Vă îndemnăm să ademeniţi copiii la muncă. Va zice însă
unul şi altul: Ce folos am eu de munca unui copil? Mare greşeală dacă va ju-
deca cineva astfel. Aflaţi că dacă nu veţi lăsa un copil să muncească în legea
lui, după puterile lui, creierul nu creşte. Învăţaţii au cercetat şi-au văzut că
creierul n-are spor până ce nu se dezvoltă organele simţurilor şi îndeosebi mâna
și ochiul. De aceea, pe copiii care se nasc tâmpi de minte, doctorii îi ademenesc
să muncească cu mâinile, ca să le pună în lucru ochii, auzul, mușchii și alte mă-
dulare. Și cu acest chip îi deşteaptă. Pe gângavi îi ajuţi de pildă spre vindecare,
dacă-l pui să lucreze într-un chip ştiut cu mâna dreaptă. A sili deci pe un copil
să stea locului, adică a-l lipsi de munca lui copilărească, e tot una ca şi cum i-ai
fereca mâna ori piciorul, ca să rămână schilod. Ba e și mai rău, căci cel dintâi
care se schilodeşte e creierul.
Al doilea, pe lângă că sporeşte creierul, munca îl şi deşteaptă. În adevăr,
nimic nu învață omul deplin, până nu muncește. Degeaba îi cânți la ureche: fă
așa sau așa. Până nu pune el mâna să lucreze, să greşească şi să se îndrepte sin-
gur şi să capete o îndemânare tot mai mare, zadarnică e orice vorbă. Chiar şi
filosofii mărturisesc că nimic nu intră în mintea omului dacă nu trece mai întâi
prin ochii, prin urechile și îndeosebi prin mâinile lui; iar asta nu se poate decât
lucrând, căci numai atunci întorci un lucru pe toate fețele și cunoști cu
adevărat. De aceea, cât e în munca omului, atât e şi în capul lui.
Când munca se opreşte şi capul se goleşte. Cine n-a mai cosit de ani de zile,
nu mai știe ce e coasa, cine a părăsit ilăul, nu mai ştie ce e fierăria, cine zăcut
luni sau ani în pat, acela uită şi mersul, măcar că l-a învăţat din pruncie.
De aici însă urmează un lucru de mare însemnătate și anume că trebuie să
muncești în fiecare zi, măcar cât de puțin, ca să poți păstra ce dobândești.
Lăsați deci pe copii să muncească și deprindeți-i cu gândul să până închide
ochii, omul trebuie să muncească mereu, și că e cu atât mai deștept, mai
puternic și mai fericit cu cât munceşte mai mult. Din Altă creştere
Să măturăm primăriile. Nu-i vorba de glod, de coji, fărâmituri sau alte
necurăţenii, ci de noroiul cel mare, care se cheamă cârmuirea nedreaptă.
Cine te supără mai rău şi mai adeseori? Nu te supără cei din București sau
cei din orașul cel mare al județului tău, ci te supără tăunii, viespile și ploșnițele
179
de la primărie. Aceia te înţeapă, aceia te înveninează, aceia te sug în fiecare

săptămână şi în fiecare zi. Că de vrei să vinzi o vită, îţi trebuie bilet de la
primărie. De vrei să botezi un copil, tot de aco-lo bilet. De ţi-a ştirbit un vecin
hotarul, acolo te plângi mai întâi. Dacă ți-a furat ci-neva ţoala de pe gard ori ți-a
cules poamele din grădină, tot la primărie te jeluiești.
De aceea, cine vrea să aibă viața tihnită, trebuie să înceapă mai întâi a pune
rânduială în gospodăria lui şi a satului înainte de a aştepta să-i vină de la Bucu-
reşti dreptatea şi mântuirea. O primărie cinstită înseamnă deci ușurarea vieții cu
până la sută la sută.
Aşadar, până veţi vedea ce îndrumări şi îndreptări mai vin din București,
puneţi-vă oameni buni pe lucru: la cea dintâi alegere de consiliu comunal, așe-
zați în fruntea satului numai gospodari destoinici. Căci omul care e de treabă și
harnic în casa lui, cinstit și de ispravă va fi și în treburile satului.
Drept aceia, noi, cei de la Duminica Poporului, acum că au trecut alegerile
cele mari, nu vă putem da alt sfat decât acesta: măturaţi primăriile de gunoiul
adunat în trecut, adică de oamenii puși de prefecți. Voi, locuitorii satelor trebu-
ie să vă alegeţi primarii, iar nu cârmuirea să vi-i bage în suflet cu de-a sila.
Păstraţi răbojul. S-au isprăvit alegerile. Aveţi deputaţi, aveţi senatori... Să
vă trăiască fiindcă singuri i-ați ales.
Dar un lucru nu strică: să păstraţi răbojul! Adunaţi-vă adică în minte toate
făgăduielile lor. Aud că unii au făgăduit să dea pământ fără parale, alţii au făcut
socoteala că s-ar cuveni câte 15 hectare de fiecare cap de locuitor, alții au făgă-
duit despăgubiri, pensii şi multe alte bunătăţi.
Oameni buni, scrieți-i pe răboj pe toți, căci mâine poimâine vor veni iarăși
înaintea voastră să-i alegeţi. E bine ca atunci să le puteţi pune răbojul în față.
Nu de alta, dar să nu zică cumva că au uitat.
Ce-am spus ţăranilor. Judeţul Putna e un adevărat mucenic... Pot să dea
mărturie toţi locuitorii acestei țări, că nu e sat care să nu fi avut câțiva dintre ai
lui care au luptat la Siret, la Mărășești, Panciu, Muncel, Mărăști, Câmpuri,
Soveja și Zboina. Ca să alungăm pe dușman am pustiit noi înşine pământul,
răscolindu-l cu mâinile noastre.. unde era podgorie, azi sunt tranșee, unde era
târg, azi e ruină, unde erau sate, azi nici urma bisericilor n-a mai rămas, ci
numai cimitire cu cruci ridicate de nemţi.
De aceea, putnenii, și îndeosebi cei din Valea Șușiței și a Putnei, sunt bieții pe
pământ. Nici tu casă, nici tu vită, nici haină pe trup, nici ban în pungă...! Rar pră-
păd ca cel care a căzut pe ce din linia frontului. Ce să spui unor oameni atât de ne-
căjiţi? Nu ştiu ce le vor fi spus alții. Eu am tipărit negru pe alb ce-am avut de spus,
ca să le rămână în mână. N-am făgăduit nici cât e negru sub unghie.
180
Dimpotrivă, le-am spus: dacă au încredere mai multă în altcineva, aceluia

să-i dea voturile. Ba încă la Mândrișca, fiind zi de târg şi văzând că lumea se
îndeasă că să afle ce bunătăţi îi aduc, am spus lămurit, în auzul tuturor, în ziua
de 25 octombrie:
- Oameni buni, să ştiţi că dacă mă veţi alege pe mine, n-are să curgă lapte și
miere pe șanțurile drumului ăstuia..., iar altora, le-am tălmăcit lucrul aşa.
- Știți voi cât e datoare țara?
- Nu.
- Iată, vă spun eu, că nimeni nu ştie. Şi atunci, vă întreb: ce gospodar e
acela care singur nu ştie câtă datorie are?
Mai mult: cheltuiala ţării pe un an întreg era înainte de război 640 de
milioane , iar acum paguba se ridică în fiecare an aproape la 4 mii de milioane!
Rogu-vă: ce chibzuială mai e asta şi de unde să ne plătească ţara despăgubiri...
Iacă, să zicem că dumneata eşti rege. Şi arătam cu degetul pe un sătean.
Ce-ai face ca să îndrepţi ţara? Eu sunt păgubaș: dă-mi și mie și tuturor din satul
ăsta, dă-ne despăgubiri...
Auzind astfel de vorbe, bieții oameni deschideau ochii mari și se uitau
nedumeriți unul la altul.
Adevărul, oricât ar fi de amar, e acesta: țara s-a înglodat în datorii până pes-
te creştet. Ferice de cel care poate munci cu palmele să-şi dobândească pâinea
de toate zilele. Cât despre cel care se bizuie pe bani, acela de azi, mâine poate
rămâne sărac lipit pământului.
Aşadar, vorba săteanului din Jorăști: Pe noi, numai pământul ne mai poate
scăpa... Adică: numai munca...
Aici e toată nădejdea. Iar cei care cu vorbe goale au deşteptat în sufletul
sătenilor nădejdi deşarte, aceia rea faptă au făcut şi grea răspundere şi-au luat.
Aţi auzit de boşimani? Sunt niște negri care rătăcesc prin pustia Kalahari
întind de la mână până la gură: când au mănâncă, iar când n-au se fac covrig,
strâng cureaua şi rabdă până le ies ochii din cap.
Pricina sărăciei lor e şi pustietatea locului, dar şi un obicei nerod: ce are
unul, trebuie să împartă cu toţi ceilalţi, adică trăiesc în comunism.
Ce se întâmplă însă? Cine vede că roada ostenelilor sale nu-i este de folos
căci mănâncă străinii, acela nu mai muncește! Ce, e nebun să asude el pentru
altul?
De azi, urmează că toate neamurile care trăiesc în comunism sunt osândite
la o veşnică sărăcie. Nimeni nu munceşte mai mult decât trebuie pentru sto-
macul lui pe o zi şi nimeni nu poate economisi vreo avere.
181
De altfel, urmările obiceiului acestuia de a împărţi ce ai cu toţi cei care n-au

se văd lămurit şi în vecinătate. Bela Kun la Budapesta şi alţii, ca dânsul, la Pe-
trograd şi la Moscova, au încercat să trăiască în felul boșimanilor, împărțind tot
ce au, au împărţit până şi femeile, desfiinţând căsătoria!!
Ce a ieşit din socoteala asta comunistă? A ieşit ceea ce era de aşteptat: nimeni
nu s-a mai îndemnat la muncă, deoarece nimeni nu-i nebun să se spetească
muncind pentru gustul altora, iar când încetează munca începe foametea şi scum-
petea, ceea ce s-a și întâmplat.
De azi, omul cu minte învaţă un lucru limpede ca lumina zilei: nu se poate
face un pas mai departe în viaţă, până nu eşti stăpân, adică proprietar pe roa-
dele muncii tale. Numai averea poate ridica pe cel harnic deasupra celui leneş,
iar împărţirea pământului și averilor deopotrivă, cufundă și pe cel harnic în le-
nevie şi sărăcie. Așadar, când auziți de bolșevism și comunism, aduceți-vă
aminte de boșimani și de Bela Kan și feriți-vă ca de Satana.
48). Către prietenii din partidul conservator, anul IV, nr. 12, duminică
30 noiembrie 1919, pp. 1-2.
Se împlineşte un an de la retragerea guvernului prezidat de d. Alex Marghi-
loman.
În urma câtorva legi care s-au bucurat de aprobarea unanimă a partidului, o
sumă de elemente mai tinere, atât din partid, cât şi din cele străine de politică,
am prins a mă îndemna să ne întoarcem definitiv cu faţa către sate. Legea efori-
ilor, a școlilor pregătitoare și alte măsuri cu caracter democratic deşteptaseră
speranţa într-o înnoire a vieţii noastre publice, iar când a ieşit la iveală Altă
creştere, îndemnurile au devenit și mai numeroase.
Totuşi am rezistat. Despărțirea mea de Partidul Conservator, cât timp ad-
versarii săi fireşti şi nefireşti îi aruncau insulta că s-a făcut unealta lui Maeken-
sem, era cu neputinţă. Mulţi ar fi putut crede că abia am aşteptat un prilej ca să
mă scutur de răspunderea guvernului din 1918.
Dimpotrivă, lăsând la o parte erori inevitabile legate de felul oamenilor și
de metoda de a lucra a partidelor noastre, guvernul şi parlamentul de la Iaşi merită
nu hula, ci lauda tuturor oamenilor cu judecată. El a fost regiment de jertfă care
a acoperit retragerea României din dezastru. Din capul locului mărturisisem în
cameră că am venit la cârmă împotriva voinţei noastre, ascultând de chemarea
suveranului... Ştiam că ne jertfim liniştea şi popularitatea, fără folos de partid.
Căci, ce eram noi de vină să legăm rănile pe care alţii le făcuseră?
Prin urmare, şi azi ca şi atunci, iau asupra mea toată partea de răspundere
care mi se cuvine din munca noastră comună în zilele grele de la Iaşi. Înăuntrul
țării, roadele acelei munci s-au manifestat în legi pe care chiar şi opoziţia le-a
182
votat cu cea mai mare însufleţire, iar față de străini. Atitudinea guvernului nos-
tru se vede lămurit din mărturisirea lui Ludendorf care hotărâse împreună cu
Wilhelm al II-lea să arunce armata germană asupra Moldovei în august 1918.
Atât de puţin eram noi pe placul duşmanilor!
Acum, slavă Domnului, adevărul a ieşit la lumină. Suveranul care a conce-
diat guvernul Mackensem în modul pe care îl cunoaşteţi, a reluat raporturile cu
șeful partidului și revendic pentru mine onoarea, nu numai de a fi luptat şi eu
pentru risipirea calomniei, dar și norocul de a fi găsit caracterizarea justă a par-
lamentului nostru. El a fost în adevăr un „regiment de jertfă”... Şi ştiu bine că
acest cuvânt a găsit răsunetul cuvenit până în sufletul aceluia și acelora care şti-
au mai bine decât toţi că acesta este adevărul curat.
Aşadar, iubiţi prieteni, trecutul este lichidat şi ne putem gândi astăzi cu mai
multă libertate la viitor.
Până azi, orice fiu de ţăran care arăta tragere de inimă faţă de gloata popo-
rului, adică avea dragoste de obiceiurile noastre din bătrâni, nu se putea sprijini
decât pe cei care îşi ziceau conservatori sau păstrători ai tradiţiei naţionale. Aşa
a făcu Eminescu din Ipotești, Creangă din Humulești, Maiorescu, nepotul unui
ţăran din Bucerdea şi alţii. Altă cale nu mai era deschisă, căci liberalii repre-
zentau tocmai transformarea pripită a societăţii noastre, iar ţăranul nu avea
nicio o putere: n-avea vot, n-avea carte, n-avea nici pământ destul.
Acum lucrul s-a schimbat considerabil: pământul a intrat şi intră mereu în
mâinile sătenilor. Votul este iarăşi în mâna lor. Cât despre carte, au început pe
ici pe colo a răsări şi din sate tot mai mulţi fii de plugari cu oarecare învăţătură.
După desfiinţarea şcolilor pregătitoare, ţăranii au trimis delegaţi până la
rege, ca să dea acele şcoli iarăşi satelor).
Aşadar, cine are dragoste de popor, azi nu mai are nevoie să caute sprijin
aiurea, ci tot în poporul din care s-a născut. Dacă ar trăi Eminescu, Maiorescu,
Creangă şi alţi oameni cu evlavie pentru obiceiurile pământului, toţi s-ar întoar-
ce cu faţa spre sate. Ba mai mult, dacă mai e pe undeva vreun boier de baştină,
adică român din români, legat cu tot sufletul de obiceiurile neamului şi acela
tot spre masa rurală trebuie să-şi îndrepte ochii și să-i ceară sprijin ca să scape
teafăr de învălmășeala care a copleşit întocmirile cele sănătoase ale băştinaşilor.
Faţă de ce e astăzi, fără bănat, dezlipirea mea de partidul conservator este
ceva cât se poate de firesc. De azi înainte, îmi voi întrebuinţa zilele câte îmi mai
rămân pentru ai mei, ajutând ca profesor şi director al câtorva publicaţii, o Altă
creştere a poporului, înainte de a mă apropia de apus. Îmi întorc ochii spre
răsăritul pe care îl aşteptau toţi în România Nouă.
183
Ştiu că aş fi adunat multe voturi, dacă înainte de alegeri, făceam cunoscut

acest pas şi în alte părţi decât în cercul restrâns al alegătorilor mei de la Putna.
Nu vroiam însă ca vreunul din prietenii care m-au ajutat cu atâta cordialitate în
opera mea de legiferare şcolară să se poată plânge că, prin plecarea mea, am
clătinat sufletul alegătorilor lui. Am socotit că e mai bine să pierd eu decât să
piardă alţii. Acum, oricine vede că partidul conservator s-a înfăţişat în luptă cu
toate puterile sale şi, prin urmare, poate aprecia rezultatele fără să fie chip de
plângere împotriva cuiva.
Aşadar, de aici înainte, ca oameni de omenie ne urmăm fiecare drumul nos-
tru. Până azi, despărţirile politice erau însoţite de învinuiri și de cuvinte grele.
Dimpotrivă eu păstrez foştilor mei tovarăşi de muncă o foarte plăcută amintire.
Mă gândesc cu o adevărată strângere de mână la câțiva oameni de o mare
fineţe sufletească, siliţi a privi cu resemnare unele prefaceri inevitabile. Îi pre-
ţuiesc cu atât mai mult...
Dar, un profesor ca mine, convins că numai altă creştere socială şi politică
poate asigura viitorul acestui stat mai mult decât oricând, simte nevoia unei
depline libertăţi în rolul său de ajutorare al mulţimii din care a ieşit.
De altfel, orientarea aceasta nu mai e de mult o taină pentru nimeni. În pli-
nă Cameră, am spus anul trecut că „ţăranul e măsura ţării”, el este adevăratul
conservator, adică păstrător al tradiţiei. Prin urmare, nu fac decât să continui pe
o cale nouă idei exprimate în trecut adăugându-le partea potrivită vremurilor de
azi. Cei care cugetă ca mine se vor întoarce şi ei pentru totdeauna cu faţa către
sate, singurul chip de a da putere unui stat în care 80 la sută, adică populaţia
satelor, a rămas prea mult îndărătul vremurilor de azi.
Încă o dată, cea mai bună amintire tuturor prietenilor. S. Mehedinţi
49). Un sfat, [ed.], anul IV, nr. 13, duminică 7 decembrie 1919, p. 1.
Nădejdea nebunului. La un spital erau câţiva nebuni care făceau o treabă
ca aceasta: de dimineaţă se adunau în faţa unui puţ părăsit, fără apă şi încercau
a învârti la roată. Învârteau, învârteau, câtu-i ziua... se făceau apoi că răstoarnă
găleata în uluc şi asta era toată mulţumirea lor.
Cam aşa facem şi noi acum. În fiecare lună, dăm slujbaşilor ţării câte un
mănunchi de hârtii însemnate cu marca ţării şi ni se pare că le-am uşurat tra-iul...!
În fiecare săptămână pomenim în gazete de împărţeala pământurilor, a pădurilor,
ocnelor şi petrolului, a cărbunilor, aurului din pământ şi chiar a văzduhului.
Ce înseamnă toată vorbăria asta? Vedem bine ce înseamnă când aflăm că
de la Sfântul Vasile vom începe a cumpăra pâine cu porţia! Cu alte cuvinte,
făgăduielile sunt zadarnice. Cu vorbe nu se vindecă păcatele unei ţări. Degeaba
scoţi găleata dacă în puţ nu-i apă.
184
Iar izvorul de apă vie e unul: munca noastră! Dacă am face grâu mult, vom
creşte vite multe şi bune, păsări multe, pomi mulţi, atunci putem să dăm
slujbaşilor în loc de 400 de lei numai 100 de lei şi vor trăi mai uşor decât azi
când nu muncim, ci numai ne ameţim unii pe alţii cu vorbe şi hârtii iscălite
făgăduind mereu să împărţim o avere care nu sporeşte.
Poţi să împarţi o moşie cum vei împărţi-o, dacă n-o munceşti, tot nimic nu
va rodi. Aşadar, cine vrea să ajute ţara şi să se ajute pe sine, să muncească mai
mult decât muncim azi. Altfel, scoatem apă ca nebunii... şi răsturnăm găleata
deşartă într-un uluc tot deşert.
50). Un sfat, [ed.], anul IV, nr. 15, 161 duminică 21 şi 28 dec. 1919, p. 1.
Cumpără-ţi un prieten. Va zâmbi poate, cineva: cum să-ţi cumperi un pri-
eten? Ce fel de prieten e acela care îți vinde prietenia lui pe bani?
Şi cu toate astea, se poate. Dintr-un sat, îmi scrie o învăţătoare care s-a mu-
tat la oraș, fiind orășancă, dar a rămas cu sufletul lipit tot de țărani. Cuvintele ei
sunt pătrunzătoare de suflet... Arată cum ani de-a rândul, în singurătatea satului, a
putut aduna o adevărată comoară citind un șir de cărți dintre cele mai însemnate...
Ce e asta dacă nu o cumpărare de prieteni? Pentru câţiva lei şi unde nu se
duce banul, în loc să pleci la Bucureşti, Chişinău, Cernăuţi, Iaşi, Cluj sau alt
oraș mare, chemi la tine pe cutare profesor sau scriitor. E de treabă, îl opreşti,
dacă nu, îl dai pe uşă afară ca pe un netrebnic... adică arunci cartea în foc
Ca rânduiala asta, poți avea prieteni pe dascălii cei mai mari din Paris,
Londra, Roma... şi din toate ţările luminate. Când chemi numai pe cei vii, mai
pot fi îndoieli. Cutare farfara care scrie mult și vorbește mult, amăgește pe gură
cască de pe malurile Senei, Tamisei, Tibrului ori Dâmboviței. Aşa e omul, slab
de fire. Dacă îl vezi că țipă și se bate cu pumnul în piept..., ba şi lăcrimează,
socoţi că în adevăr sufletul aceluia e chinuit de gândul pentru binele tuturor, pe
când el, ca un şiret, îşi face numai treburile lui, mulţumindu-şi ambiţia şi de-
şertăciunea lui.
Cu cei răposaţi nu mai e aşa. Morţii nu mai ţipă. Cei care au făcut în viața
lor mai mult zgomot decât treabă, aceia sunt uitaţi. Rămân în pomenirea oame-
nilor numai cei cu adevărat cinstiţi şi folositori lumii.
Cititorule, cumpără-ţi în fiecare an măcar un prieten de acesta. Ce vei face
cu el, îţi voi spune în duminica viitoare.
1
NOTA: Lipseşte nr. 14 al Duminecii Poporului, din 14 decembrie 1919
185
Anul 1920
1). Un sfat, [ed.], anul IV, nr. 17-18, duminică 4, 11 ian. 1920, p. 1. Ziceam
rândul trecut că e bine să-şi cumpere omul un prieten temeinic, adică o carte
sănătoasă.
Dar ce face cu ea? Câţi n-au cărţi însă nu ştiu ce să facă cu ele! Gândul cel
dintâi e să le citească, dar e cetit şi cetit. Unul frunzăreşte la repezeală toată
cartea într-un ceas, altul o citeşte cu evlavie timp de mai multe săptămâni ori
luni, deschizând-o numai în clipele când sufletul e mai primitor de gânduri alese.
Se înţelege că celui dintâi nu-i va rămâne nimic în minte, dimpotrivă cel
deprins a cugeta, va scoate din fiecare cuvânt al cărţii, tot înţelesul. Şi numai
unul ca acela poate zice că ştie să vorbească cu prietenul cel mut, pe care şi l-a
adus în casă. Mai mult. După ce a aflat din acea carte, tot ce vrea să ştie, n-o
face uitată. Peste câţiva ani, o scoate iar din dulap şi o citeşte din nou. I se va
părea atunci că s-a întâlnit cu un prieten vechi, pe care-l vede cu alţi ochi.
- Stai, iacă! Ce ziceai tu s-a împlinit.
- S-a împlinit, răspunde prietenul din carte şi se va împlini câtu-i lumea şi
pământul, că adevărul e adevăr, măcar să se cutremure şi cerul.
Şi astfel, stând de vorbă cu prietenul cel cuminte care a scris cartea, ţi se
pare că a scris-o numai pentru tine. Toată înţelepciunea lui ajunge averea ta şi
atunci, oricât de necăjit vei fi, poţi găsi totdeauna mângâiere în cuvântul
înţelepţilor cu care stai de vorbă.
Omule, întâlneşti destui zănateci, din vorba cărora nu te alegi cu nimic.
Cumpără-ţi şi un prieten bun. Cumpără-ţi în fiecare an, măcar o carte bună, ca
să adaogi sufletului tău o comoară nouă. [Ns.]
2). Pentru prieteni, [ed.], anul IV, nr. 19, duminică, 18 ian. 1920, p. 1.
Un număr de 56 deputați și senatori din partidul țărănesc a trimis o scrisoa-
re directorului Duminecii Poporului, ca să vină în partidul țărănesc.
Acum Camera nu lucrează. Până se vor aduna iarăși deputații la București,
putem da prietenilor noștri un sfat: oricare ar fi cugetul unuia sau altuia despre
politică, adică despre felul de a mulţumi interesele cele mari ale țării, sunt o
sumă de interese locale care nu pot fi dezlegate decât într-un singur chip.
De pildă, s-a stricat podul ori podeţul din cutare parte a satului, buna
gospodărie cere ca primarul să-l dreagă îndată şi anume să-l facă repede, bun și
cât mai eftin. Să nu se risipească un ban pe de lături. S-a ivit o molimă în sat?
Repede să dea de știre doctorii, căci orice întârziere poate aduce moartea la
zeci și sute de oameni. S-a ivit un potlogar, - repede măsuri să pună mâna pe el.
Asta e nevoia cea mai grabnică a unui sat sau a unui oraș: buna
gospodărire. De aceea v-am scris și altădată în acest loc: măturați primăriile!
186
Adică: alegeți peste tot oamenii cei mai cinstiți și mai harnici. Nu vă întrebați
din ce partid fac parte... În satul lui, fiecare e dator să fie mai întâi din partidul
satului! De asemenea în oraș, să fie din partidul orașului.
Cât privește interesele de obște ale țării, acolo, lucrul e cu mult mai greu.
Nu oricine le poate înțelege și sluji cumsecade. Dar și acolo, un lucru e sfânt:
orășenii au un fel de interese și săteneii altfel. Țăranul scoate din pământ
bucatele și vrea să le vândă cât mai scump, ca să poată cumpăra de la oraș ceea
ce nu se poate face în sat: pluguri, sape și alte unelte. Orășenii dimpotrivă au
interes să cumpere bucatele cât mai ieftin și să vândă cât mai scump lucrurile
făcute la oraș.
Așadar, nu se poate tăgădui că pentru interesele satelor, adică ale pluga-
rilor, trebuie să fie o chibzuință deosebită și deci un partid deosebit. Prietenii
noștri din sate care au ceva de spus în privința scrisorii pomenită mai sus, sunt
poftiți să-și spună cuvântul.
Asta nu înseamnă că satele trebuie să înceapă război cu orașele. Sunt și
multe interese deopotrivă. În cutare judeș, dacă drumurile ar fi îngrijite, ar câș-
tiga mult satele, dar ar înflori grabnic și orașul. Pentru interesele gospodăriei,
oamenii localnici pot găsi destule îndrumări pe care obștea întreagă să le urmeze.
Așadar, prietenii noștri să se sfătuiască cu toți oamenii cinstiți pentru
alegerea consiliilor comunale și județene.
3). Ghilotina de la Teleajen (un sfat), [ed.], anul IV, nr. 20, duminică, 25
ian. 1920, p. 1.
Feriţi-vă capetele. Zilele trecute, când trenul a ajuns la Ploiești, de pe un
vagon au fost dați jos 3 soldaţi tăiați de podul de la Teleajen...
Dar nu-i zi de la Dumnezeu să nu fie uciși de tren un călător-doi. Drumul
de fier a ajuns o ghilotină. Cititorilor care n-au auzit acest cuvânt, trebuie să le
spun că ghilotina e o maşină de tăiat capetele oamenilor. Ea a fost născocită
acum vrei sută și ceva de ani, pe vremea unei zavere grozave în Franța. Atât de
mult turbaseră franțujii, încât puseseră în Paris rânduiala asta: să se taie în
fiecare zi câte 70 de capete. Vinovat-nevinovat... suma să iasă. Atunci, un
doctor, ca să ușureze munca gâdelui, a chibzuit un fel de tăietoare ca o meliță.
Cum bagi pe osândit, de îndată un cuţit mare de tot și-i retează capul, ca la un
pui de vrabie.
Aşa sunt acum la noi podurile de la tren. De un an de zile ne sucim, ne în-
vârtim, făgăduim..., dar mai cumsecade nu avem. Păcura e la îndemână; va-
goane sunt; maşini am cumpărat, am luat și din Ungaria; am mai dres din cele
vechi. Avem tot ce ne trebuie, numai trenuri nu avem. Merg bieţii călători pe
acoperişurile vagoanelor, până şi femei cu copii! De aceea, ameţiţi de frig și de ne-
somn..., de-abia se mai țin în capul oaselor. Iar când ajung la pod... pac... unul, doi,
trei... sau mai mulți rămân fără capete. Curge sângele pe pereții vagonului până ce
la stația apropiată îi târăște pe jos, ca pe nişte stârvuri ale nimănui.
187
Fiecare pod e o primejdie. Cel de la Teleajen e o adevărată ghilotină.

Oameni buni, dacă am ajuns la atâta neputință că într-un an de zile n-am
fost în stare a rândui trenurile, feriţi-vă măcar capetele. Daţi știre tuturor, când
pleacă de acasă să-și facă testamentul și să ia seama la ghilotinele care îi
pândesc, mai ales la cea de la Teleajen.
Rugăm pe dl. Prefect de la Prahova să trimită un preot cu împărtăşania la
podul cu pricina, iar pe dl director al drumurilor de fier să îngrijească să fie şi
un preot în fiecare tren.. peste tot, osândiții la moarte au drept să fie în ceasul
din urmă ajutați de un preot. [Ns.]
4). Un sfat, [ed.], anul IV, nr. 20 şi 21, duminică, 15 febr. 1920, p. 1.
Prefaceţi hârtiile verzi în pământ. Într-o seară am văzut un lucru rușinos.
În curtea unui han se juca un găzar, unul din aceia care umblă cu căruța din sat
în sat vânzând gaz. Cum juca, nu vă pot spune: înfățișare mai scârnavă nici că
vă puteți închipui. Omul se îmbătase, iar un proclet de țigan îi cânta din vioară
și-l întețea la vorbe și strâmbături deșănțate.
Vizitiul cu care am pornit la drum mi-a spus că blestematul de găzar băuse
toată noaptea, ba încă îi furase nu știu cine vreo 400 de lei..
Priveliștea asta nu e rară. Luați seama pe la cârciumi. Numai ce-auzi: dă-mi
un chil...! Încă unul! Încă trei! Și așa se îndeamnă unul pe altul. Când e vroba
de rachiu, fiecare chil e 20-30 de lei şi chiar vinul nu-i departe de 10.
Ce se alege din banii câştigaţi azi aşa ușor? Praf și pulbere. Iute vin, iute se
duc. Pentru un dum de-acolo până dincolo, căruţaşul îți cere un preţ cu care
înainte vreme cumpărai un cal de călărie...
Ce-i de făcut? Am spus altădată cititorilor Duminecii că banii de hârtie ca-
re umplu acum toate cărările sunt o adevărată amăgire. Plouă cu bani, plouă cu
minciuni. Singura scăpare e munca. În clipa când vom avea ceva de vândut
peste hotar, vor începe și banii noștri să aibă preț, iar perechea de încălţăminte
adusă din Franța, în loc să coste 3 sau 400 de lei, va costa numai 25 sau 20 ca
înainte vreme.
Până atunci sunt buni și banii de hârtie la ceva: ne plătim datoriile. De
aceea, sfătuim din toată inima pe cititorii noştri să plătească iute și degrabă
pământul cumpărat de la proprietari. Să muncească, să se folosească de
prețurile de azi ale muncii și să plătească grabnic datoriile.
Astfel, dacă vor da paralele pe vin, rachiu, haine de fudulie și alte prostii,
mâine se vor trezi datori și-și vor mușca degetele de necaz.
Plugari! Plătiți grabnic ogorul cumpărat. Prefaceţi cât mai iute hârtiile cele
verzi în pământ. [Ns.]
5). Un sfat, [ed.], anul IV, nr. 22, duminică, 14 și 21 martie 1920, p. 1.
Gândeşte-te să nu ajungi mai rău. Toți din toate părțile se vaită. Dumi-
neca Poporului a înşirat și ea destule păcate ale celor care cârmuiesc ţara, pre-
cum și de ale celor cârmuiți.
188
Zilele trecute am auzit însă o veste vrednică de cântărit cu cântarul cel mai
sub-ire. Vestea este asta: secuii s-au adunat la Budapesta și-au făcut o ligă, adi-
că o mare tovărășie pentru a supune Ardealul iarăși sub puterea ungurească!
De altă parte, la Nistru dau năvală mereu ruşii... cât despre bulgari și sârbi,
nu mai e nevoie să spunem un singur cuvânt. E destul să sufli spuza și vei găsi
dedesubt cărbunele aprins.
Ce urmează de aici?
Pentru orice om cu minte un lucru e lămurit: nenorocirile de azi pot să ni
se pară o jucărie, dacă mâine poimâine țara noastră ajunge iarăși la strâmtoare.
Când erau aici nemții și n-aveam nici pâinea de toate zilele, abia așteptam să ne
vedem odată slobozi și stăpâni pe roadele muncii noastre.
A venit și vremea asta. Avem acum porumb în hambar și o vilă-două în
ogradă. Dar degeaba. Acum ţipăm mai tare decât pe vremea nemților, când n-
aveam nimic. Tot așa, muncitorul la orașe cere salar peste salar, iar pe vremea
când streinul era în țară, trebuia să muncească degeaba la corvadă, fără să
crâcnească.
Aşa e firea omului: de ce are, de ce-ar vrea să aibă mai mult.
Dorința de a câștiga nu e rea, ci dimpotrivă e de laudă. Atâta numai să ceri
câștig numai când muncești și să nu uiți în zilele bune vremurile cele rele, iar
când ești câteodată prea mâhnit să-ți aduci aminte și de vorba bătrânească:
Doamne fereşte de mai rău. [Ns.]
6). O greşeală parlamentară, anul IV, nr. 22, duminică, 14 și 21 martie
1920, p. 2.
Greșelile politice se îndreaptă,
nu se răzbună.
Acum câteva zile, lui Vasile Stroescu, prezidentului Camerei i s-a luat
cuvântul. Am lăsat să treacă pornirea oamenilor pentru ca să putem judeca cu
seninătate acest caz.
Cine e Vasile Stroescu?
În vremurile noastre pline de vulgarități e singurul român care s-a putut ri-
dica până la farmecul legendei. Generozitatea lui a fost atât de mare și totodată
atât de discretă, încât am socotit că nu poate fi reală. Moldoveanul de peste
Prut ni s-a părut o legendă. Socoteam că sub numele Stroescu ascunde însăşi
dărnicia și grija statului român pentru toți românii de sub jugul străinilor, fiind-
că nimeni în epoca noastră tulbure nu-şi amintea mai mult generaţia de jertfă a
lui Negri, Golescu, Bălcescu și alți mari români care duceau convingerile lor
nu numai până la discursuri, ci până la fapte pipăite.
Iată de ce, când a venit împlinirea vremii, când s-a făcut Unirea și ne-am
încredinţat că există un Stroescu în carne și oase, cu o pornire unanimă l-am
ales prezident al celui dintâi Parlament al României unite. Numele lui era pen-
tru noi toți un simbol.
189
Vasile Stroescu însemna: Unirea chiar dinainte de unire şi totuși bunul ro-
mân a trebuit să părăsească tribuna, luându-i-se cuvântul ca unui Trăncănescu
oarecare...
Se poate o jignire mai mare? Va fi visat cel care semăna darurile lui de la
Nistru până la Tisa că va fi ostracizat de parlamentul tuturor românilor?
Desigur că nu, desigur că aceasta este cea mai mare mâhnire a vieţii sale,
dar până la mâhnire, din punct de vedere politic, purtarea faţă de alesul Basa-
rabiei, e o greşeală, nu se poate mai stângace.
În adevăr, admitem că toate cele spuse de bătrânul de peste Prut erau
neexacte. Nu ne facem câtuşi de puţin chezaşi ai afirmărilor deputatului
basarabean. „Greșește omul cât trăiește”..., o spune plin de smerenie însuși
Goethe. Dacă erorile pot fi nesfârşit de multe, metoda de le înlătura nu e decât
una: în politică greşelile se îndreaptă, nu se răzbună... Cum? În faţa cuvântului
neexact, pune îndată cuvântul exact, în faţa faptei slabe pune alta puternică prin
binele și adevărul ei.
Întreb însă: e măcar unul de la Camera României care să aibă ceva de zis
împotriva faptelor lui Stroescu? Şi atunci ce înseamnă luarea cuvântului? A
pune căluș cuiva, a sili pe un Stroescu să plece de la tribună, fără să spună ce
are pe suflet un om care a dovedit că are un suflet superior în unele priviri
tuturor contemporanilor săi. Asta e o greşeală care nu îl izbeşte pe El, ci pe
noi... Izbeşte însuşi parlamentul ţării.
Căci ce vor zice acum duşmanii care ne pândesc? Vor zice îndată: așa de
grozave lucruri avea de spus cinstitul lor patriot, Stroescu, încât Parlamentul i-a
închis gura de teama adevărului!
Ne convine? Este oare în interesul statului ca o astfel de bănuială să apese
reputaţia ţării, abia închegată ca stat unitar?
Cred că în toată Camera nu e unul atât de stângaci încât să primească cu
inima uşoară un astfel de ponos.
Dimpotrivă, era şi este interesul ţării, să îngăduim unui bătrân ca Stroescu
să spună tot ce are pe cuget. Să mărturisească tot ce ştie, pentru ca străinii să nu
poată zice că interpelatorul ne-a cruțat, că România este o criminală care își
ascunde fața înaintea adevărului.
Că liberalii s-au sculat şi au părăsit şedinţa, e o atitudine care îi priveşte,
dar ardelenii care au cunoscut mai mult decât toți generozitatea lui Stroescu,
dar ţărăniştii care ştiu ce a făcut Stroescu pentru ţăranii de pe moşiile sale n-a
găsit nimeni niciun cuvânt, pentru a da lui Stroescu ce se cuvine lui Stroescu?
Cel care scrie aici are credinţa neclintită că toate greşelile se plătesc.
Eroarea aceasta parlamentară o vom plăti. Numai de n-am plăti-o prea greu, în
orice caz a venit vremea să ne aducem aminte de cuvintele lui Dionisie
Romano: Doamne, nu pedepsi România pentru păcatele fiilor ei! (Soveja)
7). Un sfat, [ed.], anul IV, nr. 23, duminică, 28 martie şi 4 apr. 1920, p. 1.
190
Priveşte un duşman în ochi. Ungurii ne duşmănesc. Din toate părțile vin

știri că pun la cale o răzvrătire. Lucrul nu e de mirare. Cine a fost stăpân 1000
de ani, nu poate uita într-o zi ifosul lui de om care a bătut altuia din picior...
Dar nu e atâta vorbă ce vor face ungurii și alți vecini ai noștri care ne poartă
sâmbetele, ci mai ales ce vom face noi, ca să ne ferim de loviturile lor.
Cea dintâi datorie e să ne măsurăm drept puterile noastre și ale vecinilor.
De obicei, oamenii uşori la minte, ca copiii cei rău crescuți, îi schimonosesc pe
potrivnicii lor și-i îngână: chiorule! prostule! calicule... şi de-alde astea.
Nimic mai urât și mai primejdios! Decât să tot repetăm vorba veche că un-
gurii sunt huni, varvari [barbari n. e.] şi alte batjocuri ca acestea, mai bine să
ne uităm mai de aproape: cum sunt satele ungurești; cum sunt gospodăriile şi
grădinile ţăranilor, cum sunt vitele... şoselele, primăriile, şcolile, bisericile şi ce
mai au ei în țara lor.
Cu alte cuvinte, nu strâmba pe acela cu care ai de luptat, căci tot tu ești
păgubaş, ci privește drept în ochii lui. Preţuieşte-i adevărat munca... măsoară-i
drept puterile... și astfel făcând, vei fi de o mie de ori mai fericit decât căutând
să-l biruieşti cu vorbe goale, cum fac nătângii şi netoţii. [Ns.]
8). Un sfat, [ed.], anul IV, nr. 24-25, duminică, 18 și 25 aprilie 1920, p. 1.
Uită-te şi la vecini. Până ieri se tot zicea: lumina vine din Apus, adică din
Franța, Germania, Anglia și alte țări mai procopsite. Acum zic unii că lumina
vine dinspre răsărit...
Adevărul e că lumina nu vine decât dintr-un singur loc: de acolo unde e iz-
vorul luminii, iar izvorul acela e peste tot unde omul munceşte ceva cu tragere
de inimă. Uită-te la bulgar cum răscoleşte ţărâna unui ogor de primăvara până
toamna. Privește pe saș cum îşi taie pomii de nu rămâne o singură creangă
netrebnică. Ia seama la oricine se închină muncii și vei vedea câtă lumină se
împrăştie din casa şi gospodăria lui.
Zilele trecute am văzut în satul Cernat, aproape de Brașov, grajdul unde
sunt îngrijiți taurii comunei. Clădirea e de zid și de fier. Poate să ardă de o sută
de ori că nu are ce arde.
Dar vitele! o frumuseţe, nu altceva. Și atunci mi se pare că trebuie să o lă-
săm mai domol cu pofta de a călători, tocmai peste țări și peste mări, ca să ne
luminăm. E destul ca românii să se uite deocamdată la vecinii lui: saşi, unguri,
secui, bulgari... şi de la fiecare poate deprinde multe lucruri bune.
Plugari și gospodari care ați călcat atâta pământ în timpul războiului!
Aduceţi-vă aminte ce-aţi văzut mai de seamă pe la vecini. Faceți în satul vostru
la fel şi veţi vedea câtă lumină găsiţi, de câte ori vreţi să deschideţi ochii cu tot
dinadinsul.
Și până una alta uitaţi-vă la vecinii cei mai închinați muncii şi faceţi la fel
cu ei. [Ns.]
9). Un sfat, [ed.], anul IV, nr. 26-27, duminică, 9 şi 16 mai 1920, p. 1.
191
Într-o carte „Altă creștere” stă vorba asta: Lucrează astfel, ca şi cum în fie-
care zi ar putea veni sfârșitul, așa ca moartea să te găsească gata.
E bine ca omul să-și pună în față unele porunci ca acestea. De pildă, înainte
de război am scris într-o foaie cuvintele acestea: Războiul este judecata din ur-
mă a ţărilor (1910). Şi ceream atunci un spor în buget pentru armată. Totdeo-
dată, am cerut ca învăţătorii să poată ajunge ofițeri, spre a întări cât mai mult
oştirea pentru vreme de război.
Acum ne aşteaptă alt război şi mai amar: războiul dinăuntru. Demonii vechi
au amorțit, dar s-au ridicat demonii noi care sunt de mie de ori mai lacomi și
mai învrăjbiți...
Cine ține în mână cântarul? Poporul, căci el alege. Ştie însă poporul să
aleagă cine e cinstit și cine a fost necinstit?
Aici e aici. Câţi ticăloşi n-au fost aleşi şi nu vor fi încă aleşi în numele
poporului!
De aceea, sfătuiesc pe cei care nu poartă degeaba capul pe umeri: Alege aşa
încât, dacă mâine țara asta ajunge la cine știe ce strâmtoare de pe urmă câinilor
care se încaieră asupra ei, tu, românule adevărat, să poți zice: Eu am votat
numai oameni cinstiți și-am spus și tuturor celor dimprejur cugetul meu cel mai
curat.
Dacă va intra apa în corabie și ne vom îneca, să se ştie că nu eu am fost ti-
călosul care am dat țara de râpă. [Ns.]
10). Un sfat, [ed.], anul IV, nr. 28-29, duminică, 30 mai şi 6 iun. 1920, p. 1.
A venit iarăși viforul votării peste țară. Ce să facă plugarul sau meseriaşul
care vede lista plină de atâtea nume din care trebuie să aleagă deputaţi şi senatori?
Ca să se vadă aleşi, toţi sunt gata la vorbe mari. Făgăduiesc chiar marea cu
sarea. Dar una e să spui din gură și alta să adeverești cuvintele prin fapte.
Numai omul cinstit se ține de făgăduială.
Dar știi cine e cinstit?
Trăiești o viață întreagă cu cineva, și tot nu-i poți cunoaște adâncul sufletu-
lui. Darămite să cunoşti cugetul celor 39 sau 40 de oameni dintre care trebuie
să alegi și pe care, poate, nu i-ai văzut niciodată în viață!
Iată unde stă greutatea votării și izvorul greșelilor.
Totuși, legea te silește să votezi. Cunoști ori nu cunoști, trebuie să alegi.
Ce-i de făcut? Omul cinstit poate să scape de greutate așa: când nu cunoști
pe nimeni, pui pecetea alături de cei din listă, adică strici votul, arătând prin a-
ceasta că n-ai încredere în nici unul.
Dacă însă ai un om de credinţă, te poţi lua după flerul aceluia, și alegi nu-
mai pe cei care îți spune el că sunt vrednici. Dar oricum vei face, iubite cititor,
votarea e lucru de mare însemnătate. Cu votul pe care îl dai îţi pui singur laţul
împrejurul gâtului. De acolo atârnă legile, dările, binele şi răul unei ţări întregi.
192
Deci ia seama întreabă şi învârteşte de zece ori pecetea în mână, înainte de

a o pune pe numele cuiva. [Ns.]
11). Un sfat, [ed.], anul IV, nr. 30-31, duminică, 20 și 27 iunie 1920, p. 1.
Chemaţi pe bătrâni. După război, Dumineca Poporului v-a dat sfatul să
măturați primăriile, adică să nu mai alegeți oamenii învechiți în zile rele. Prea
se țineau unii de pulpana prefecților și vedeau numai de interesele lor, în loc să
caute de nevoile satelor.
Asta nu însemnaă însă că toți oamenii mai vechi sunt răi. Dimpotrivă, s-a
văzut pe ici și pe colo câte un primar care zeci de ani a stat locului: toți l-a
cinstit ştiindu-l vrednic și închinat intereselor obştii...
Astfel de oameni e bine să rămână și mai departe pe scaunul lor. Ba mai mult:
sunt de părere că în orice Consiliu Comunal să alegeţi numaidecât și câţiva
bătrâni de ispravă.
Pentru ce? Pentru că viața e dascălul cel mai bun. Chiar dacă ai avea un
mare cărturar la îndemână, să nu crezi că sfatul bătrânilor e de prisos. Nicio
carte nu te poate povățui în greutățile traiului, cum te povățuiește pățania ta. De
acolo și vorba românească: tot pățitu-i priceput.
De aceea ascultaţi sfatul Duminecii: lângă tinerii care se înfig la primărie so-
cotind că ei știu toate și-s buni la toate, puneți și câțiva bătrâni cumsecade, iar
roadele le veți vedea singuri.
Cel care scrie aceste rânduri, de câte ori are vreme de stat mai mult în sat,
caută totdeauna tovărășia bătrânilor și poate da mărturie că niciodată n-a ispră-
vit vorba cu un moșneag fără să fi învățat ceva.
Francezii chiar au un proverb: dacă tinerii ar ști și dacă bătrânii ar putea...!
Puneți așadar la un loc știința bătrânilor cu puterea tinerilor. Numai aşa veţi
îndrepta cârmuirea satelor. [Ns.]
12). Un sfat, [ed.], anul IV, nr. 32-33, duminică, 4 şi 11 iulie 1920, p. 1.
Strângeţi-vă punga. M. S. Regina a primit de curând o rochie de la o croi-
toreasă, cu chip ca s-o cumpere. Dar fiind prea împopoțonată acea rochie, Re-
gina a spus negustorului:
Asta e prea scumpă pentru mine. Mai bine mă îmbrac cu cele vechi.
Rogu-vă, câte femei din satele şi oraşele au atâta stăpânire de sine, să vadă
podoabe şi să nu le cumpere?
Dimpotrivă, parcă-i un făcut: și cei cu ceva dare de mână, și cei lipți
pământului se întrec în cumpărături de fudulie. La horă vrea fiecare să fie
împodobită mai abitir decât o cucoană.
Nici că se poate smintenie mai mare. Că doar nu în podoabe stă frumusețea,
ci în felul omului. Cui îi stă bine, fără a se mânji pe obraji și a-și face zulufi ca
jidanii din Galiția, e frumoasă.
Cine n-are darul frumuseții se cade și mai mult să poarte fără fală, spre a
dovedi că are suflet frumos, ceea ce e de mai mare preț decât frumusețea tru-
193
pească. Dimpotrivă, când e slut și se împodobește, sluțenia e și mai vădită.

Vorba ceea: după ce-i gușată își mai pune și salbă.
Luaţi deci seama: când regina își strânge punga, se cade de o mie de ori mai
mult femeile care nu-s regine și, îndeobște, orice gospodar cu minte, să-și
strângă punga. Altfel nu vom îndrepta țara asta câtă-i lumea și pământul.
Azi dăm 4 lei pe un franc franțuzesc, mâine dacă mai cumpărăm rochii și
alte fleacuri din Franța, vom da 10 şi 20 de lei pe un franc, adică vom calici cu
desăvârşire. Strângeți-vă punga. [Ns.]
13). Un sfat, [ed.], anul IV, nr. 34-35, duminică, 18 și 25 iulie 1920, p. 1.
Nu vă pierdeţi cumpătul. Un plugar sosind la Bucureşti, zicea: când citim
în satul nostru vorbele care se spun în Cameră, zău că ne e ruşine! Deputaţii se
ceartă întocmai ca la han...
Da, e adevărat. Uneori ţipetele din Cameră sunt mai sălbatice decât cele au-
zite în certurile de la han. Nu de mult, a trebuit să vină şi soldaţii cu arma în-
cărcată, ca să împrăştie pe buclucaşi.
Dar asta nu înseamnă că trebuie să ne pierdem nădejdea. Cine intră în Ca-
meră? Intră la întâmplare: bun și rău. Cutare pehlivan, care minte și făgăduieşte
marea cu sarea, e ales, pe când omul cinstit care își ia seama la vorbă, rămâne
pe dinafară.
Cutare țigan ai cărui părinţi au fost slugi la boier și-au învățat meșteșugul
de a linguşi şi a se milogi, lingușește în dreapta și în stânga până ce intră în
Cameră. Ce pot să facă astfel de oameni, după ce s-au așezat pe scaunul de
deputat, de senator sau de ministru?
Mincinosul, mincinos rămâne; țiganul, tot țigan; lingușitorul, tot lingușitor;
iar hoțul, tot hoţ. [Ns.]
14). Un sfat, [ed.], anul IV, nr. 36-37, duminică, 1 și 8 august 1920, p. 1.
Luaţi seama la îmbrăcăminte. Acum două săptămâni am fost la biserică,
unde se făcea slujbă pentru pomenirea aducerii oaselor lui Brâncoveanu, Dom-
nul care a fost ucis de turci la Țarigrad.
Lume era destulă, dar nu destui dintre cei care ar fi trebuit să fie numaide-
cât. Am văzut numai vreo doi, trei deputați (măcar că fuseseră chemaţi). Ofiţeri
erau numai doi, profesori numai patru; preoţi iarăşi puţini... Parcă am uitat că
Brâncoveanu Constantin a fost boier vechi și domn creştin, cum îi zice poporul.
Slujba a mers bine. Am văzut însă şi un lucru greţos. Erau câteva femei îm-
brăcate sau aş putea zice dezbrăcate, căci spatele era gol până aproape de cin-
gătoare, iar pieptul, de asemenea. Puţin să fi mişcat mai repede mâna și rămâ-
neau numai cu pielea.
Când a zis preotul: cu frica lui Dumnezeu, credinţă, cu dragoste să vă
apropiați, una dintre ele își făcea vânt şi se ostenea să-i facă vânt şi vecinei, tot
aşa de goală şi aceea.
194
M-am gândit: ce-ar fi zis Brâncoveanu sau cineva din vremea lui dacă s-ar
scula din morți și ar vedea în fața altarului atâta necuviinţă!
Dar nu e nevoie să ne ducem cu mintea două veacuri în urmă, e destul să
aduci un țăran sau un bătrân din marginea Bucureștilor, care a apucat vremuri
mai vechi. Față de astfel de nerușinate făpturi, un om ca acela n-ar putea decât
să întoarcă ochii și să scuipe cu greaţă. Atâta am ajuns oare încât nu ne mai
dăm seama că biserica nu-i loc de desfrânare?
Creştini, care mai cinstiţi acest cuvânt, luaţi seama la îmbrăcămintea
femeilor, a fetelor și celor de aproape ai voștri.
E la arabi o credinţă: că Dumnezeu nu ascultă rugăciunea cuiva, dacă acela
nu leapădă mai întâi de pe trupul lui toate podoabele și apoi să se închine. Înțe-
lesul acestei pilde e limpede ca lumina zilei: cum poți să te rogi cu adevărat lui
Dumnezeu, când tu vii să-ți arăți în biserică hainele, juvaerile și frumusețea?
Femei, luați seama la îmbrăcăminte! În nicio ţară de faţa pământului, lumea
nu merge la biserică îmbrăcată ca la petrecere.
Ajuns-a oare România mai rea decât toţi răii? [Ns.]
14). Un sfat, [ed.], anul IV, nr. 38-39, duminică, 15 şi 22 august 1920, p. 1.
Cereţi alegeri! Un cucernic preot s-a plâns la Dumineca Poporului că un
primar dintr-un sat de pe Ialomiţa ia mită. Un cititor din Vrancea ne trimite o
întâmplare: „Ce, guvernul e de vină dacă primarul sau alt slujbaş fură? Nu ne-aţi
spus prin Dumineca Poporului că trebuie să curăţăm primăriile? N-avea părin-
tele decât să adune pe oameni, să-i lumineze și să aleagă primar cumsecade.”
Cetind întâmpinarea vrânceanului, am zis aşa. Lasă să-i jupuiască, de ce l-au
ales!! Dar asta e numai o vorbă. Adevărul e altul. Cei aflaţi acum în capul sate-
lor nu-s aleşi, ci puşi de stăpânire, ca comisie interimară, adică sfat vremelnic,
până ce va alege satul pe cine-i place.
Aşadar, se schimbă cântecul. Are dreptate părintele să se plângă. Guvernul
ar trebui să hotărască cât se va putea mai grabnic alegerea cârmuirii satelor.
Iar dacă şi atunci în satul acela de pe Ialomiţa va fi ales tot găinarul de care
s-a plâns părintele, nu ne mai rămâne alta decât să mângâiem pe părintele şi să-i
zicem: Ale tale dintru ale tale... Aşa poporeni ai, aşa se pricep să aleagă, așa se
cuvine să pățească. Pungaș aţi chemat la primărie, pungaş se cade să aibă satul
acela în capul lui până în vecii vecilor, adică până ce va veni un alt rând de oa-
meni care să-şi dea bine seama că pungașii trebuie trimişi, nu la primărie ori în
minister, ci la Văcăreşti. [Ns.]
195
Anul 1921
1). Prieteni din toate colţurile ţării, [ed.], anul V, nr. 1, duminică, 12/30
iun. 1921, p. 1. Cu ajutorul lui Dumnezeu, am pornit iarăşi la drum. Scumpetea
hârtiei, zurbava lucrătorilor care aci vreau, aci nu vreau să tipărească foaia,
tândăleala poştaşilor, care întârziau s-o ducă la vreme, ne-a făcut să ne oprim
locului câteva luni. Păţisem ca drumeţul care ajunge la un pod umblător şi gă-
seşte un podar ameţit…
Mâhnirea noastră era nu se poate mai mare. Pe de altă parte, prieteni şi
chiar necunoscuţi ne scriau mereu: Ce-i cu Dumineca? De ce nu mai trimiteţi
Dumineca? Păcat să lipsiţi poporul de o foaie ca Dumineca…
Mai ales, ne durea inima, când vedeam că fraţi de-ai noştri de la marginea
pământului românesc ne îmbiau mereu să le trimitem şi lor foaia.
Din ţinutul Bălţilor, ne-a venit îndemn să mergem şi să spunem cuvântul prin
sate. Crâsnicul din Crăciuneşti, ţinutul Haţegului şi un sătean din Mehadica
(Banat), ne rugau să le trimitem şi lor foaia ,,în care se spune numai adevărul”.
Dacă am văzut şi am văzut, ne-am mânecat iarăşi la drum. Am închipuit
hârtie, cum a dat Dumnezeu, am întocmit toată treaba cum se cuvine şi, iată,
iubiţi prieteni, din toate satele şi târgurile ţării, am pornit iarăşi la drum. Am lă-
sat pe podar întru ale sale şi ne-am făcut podul nostru.
De ziua Înălţării Domnului, înălţăm şi noi steagul Duminecii Poporului.
Cine crede în noi, să vină împreună cu noi. Cine nu ne cunoaşte, să se uite la
faptele noastre.
De va găsi în foaia noastră un cuvânt deşert, să ne mustre făţiş, dar dacă
vom spune numai adevărul, să-l urmeze şi să ne urmeze.
Când atâta nebunie şi atâta vrajbă se împrăştie de atâtea foi spurcate în mij-
locul poporului, dorinţa noastră e să aprindem o lumânare curată în casa fiecă-
rui om care se cheamă om.
Creştine, şi chiar păgân de-i fi, adevărul e ca apa cea curată, care e folosi-
toare tuturor şi, ca lumina soarelui, care tuturor le e de trebuinţă.
De aceea, şase zile sunt ale muncii şi uneori ale lunecării şi ale păcatului,
dar ziua a şaptea, pune în faţa ta, a soţiei şi a copiilor tăi, oglinda adevărului şi
vei vedea singur câtă pace şi spor se va adăuga în casa ta.
Prieteni din toate colţurile ţării, cu Dumnezeu înainte! Luptaţi pentru binele
tuturor celor care voiesc să trăiască în cinste în această ţară! [Ns.]
2). Floarea de lângă mare, [ed.], anul V, nr. 2, duminică, 19/6 iul. 1921, p. 1.
196
Dobrogea și Bugeacul n-au multe flori, dar tot au. Când răsar stânjeneii
primăvara, ori mai târziu bujorii, rămâi uimit. Dar aici nu e vorba de o floare,
cu de un sat care stă să ia înainte tuturor satelor din ţară.
Ascultați: duminică, la 5 iunie, în mai puțin de 30 de minute, s-au adunat
62.200 lei, adică șaizeci și două de mii de lei... ca să înființeze un gimnaziu al
țăranilor. Până aici ţăranul a fost cârmuit de alții, de azi înainte el trebuie să se
învețe a se cârmui și singur, a zis Ion Dinu, directorul gimnaziului de la Adam-
clisi.
Școli mai multe la țară? Da. Când vrea omul, se poate și asta.
Acum trei ani, când s-au înființat Eforiile școlare și s-au întemeiat Școlile
pregătitoare (un fel de gimnazii prin sate), directorul Duminicii Poporului a
spus: satul poate mai mult decât staul!
Și vedeți, lucrul se adeverește. E drept că nătângii și neînțelegătorii au des-
ființat școlile întemeiate atunci, dar rădăcina lor a rămas în pământ, adică în
sufletul sătenilor și ele răsar din nou.
Dovadă, școala de la Adamclisi. La o palmă de loc de cetatea și turnul ridi-
cat de Traian, Dobrogea vede astfel o şcoală mai înaltă la sate, ridicată prin vo-
ința sătenilor în ținutul dintre Dunăre și mare.
Laudă se cuvine tuturor oamenilor de inimă care au săvârșit o astfel de is-
pravă. E destul să citiți numele lor românești-mocănești, ca să simțiți că popo-
rul român în adevăr s-a deșteptat.
Dumitru Borcea 10 mii, Butu 10 mii, Oprea Borcea 10 mii, Răduică Soare,
Dancu, Banciu, Bârsu, Tiță, Ciucă... au dat pe întrecute pentru a răsădi o floare
invoaltă în România de lângă mare.
Când Butu, Bârsu, Oprea și Soare vreau, vrea și Dumnezeu cu ei.
Să trăiască, să mai tacă, iar alții să urmeze pilda lor. [Ns.]
3). Pentru moldovenii dintre Prut și Nistru, [ed.], anul V, nr. 3, duminică,
26/13 iun. 1921, p. 1.
Acum de curând, au venit la mine doi tineri care învață carte la București,
să-mi ceară un sfat... I-am întrebat cine şi de unde sunt... Unul a răspuns: eu
sunt moldovean. Altul mi-a spus că e rus și că a venit acum doi ani tocmai de la
Petrograd. Rusul vorbea chiar bine românește, măcar că la început nu știuse să
rupă două cuvinte. În ochii lui se vedea bucuria că a deprins așa de ușor limba
noastră.
Ce mai e pe la Petrograd?
Când a auzit întrebarea mea, i s-a lăsat un fel de umbră în privire și a întors
puțin capul, ca unul care se sfiește să nu-l lovești. A început apoi a-mi înșira
lucruri așa de grozave, că nici nu le mai povestesc, deoarece nimeni nu le-ar
putea crede. În iad nu cred să se întâmple grozăvii mai mari decât cele din țara
de sub stăpânirea bolșevicilor.
197
Multă vreme, povestirea tânărului mi-a rămas în minte ca un vis urât. Şi de

atunci mă urmăreşte mereu un gând: Ce s-ar fi întâmplat cu Moldova dintre
Prut și Nistru, dacă ar fi rămas pe mâna călăilor?
Sfinte Doamne, cred că praf și pulbere s-ar fi ales de toate gospodăriile ce-
lor de peste Prut, iar mai bine de jumătate dintre locuitori ar dormi acum som-
nul dușilor de pe lume. Îmi spunea tânărul acela că în fiecare dimineață vedea
în calea lui șiroaie de sânge de la cei uciși peste noapte de bolșevici și târâți ca
niște câini spre cimitire.
- Aici, la dumneavoastră e raiul pe pământ... Cine o fi nemulţumit, acela e
vrednic de osânda lui Dumnezeu, zicea pribeagul.
*
Cuvintele străinului lipit acum de țara noastră sunt lesne de înțeles: cine
scapă din gura șarpelui e bucuros că-l încălzește iarăși soarele...
Adevărul e că și în România avem unele necazuri. Unde e belșugul dinainte
de război? Unde-s mărfurile cele ieftine? Cu 100 de lei cumpărai o băcănie
întreagă: 1 leu cele mai bune măsline; 1 leu cel mai bun orez; 1 leu kilogramul
de zahăr... Până și cerșetorii mâncau pâine albă, care azi se vinde cu 5-6 lei...
Erau timpuri în adevăr ca la porţile raiului...
Dar față de alții, slavă Domnului, suntem și acum de laudă. Îndeosebi față
de cele ce se petrec în Ucraina, să mulțumim cerului că ne-a scăpat de cleștele
bolșevicilor. Să fi rămas Basarabia pe mâna lor, azi ar fi mai toată un cimitir.
De aceea, moldoveni și străini care v-ați așezat pe pământul Moldovei,
mulțumiți lui Dumnezeu că molima s-a oprit la Nistru și că a fost cine s-o
oprească la timp. Altfel, mulți dintre voi ați fi azi așezați între patru scânduri
sub țărâna mormântului și ați fi stropit cu sângele vostru colbul pe unde trec că-
ruțele bolșevicilor.
Am avut noi și în trecut noroc, dar norocul de azi e mai mare decât toate.
Cu smerenie să mulţumim cerului. [Ns.]
4). Poarta din dos şi poarta din faţă, [ed.], anul V, nr. 1, duminică, 12/30
iun. 1921, p. 1.
Țara noastră e fără pereche pe toată întinderea pământului. Anglia, o zi
dacă nu cumpără mâncare din afară, e în primejdie de foamete, iar fabricile nu
mai au ce lucra... Noi, dimpotrivă, putem întocmi ţara aşa, să trăim în belșug
numai din ceea ce se poate scoate din pământul românesc. Dar pentru asta,
trebuie multă muncă și multă minte.
Deocamdată suntem siliți să cumpărăm o seamă de mărfuri de la străini
dându-le în schimb mai ales pâine (grâu, porumb) și petrol.
Pe unde se face schimbul? O poartă e marea, adică gurile Dunării și Cons-
tanța; altă poartă e valea Dunării în sus, pe la Severin. Pe poarta din faţă, adică
pe mare se face trei sferturi din negoţul ţării, iar pe cea din dos - pe la Porţile
de Fier -, abia un sfert.
198
Ce urmează de aici? Urmează că trebuie să deschidem ochii la 3 lucruri:

1. Noi n-avem niciun prieten. Duminica Poporului a spus înainte de război,
că la încheierea păcii vom fi într-un cerc de flăcări. Și iată s-a adeverit: flacără
la răsărit - bolșevicii; flacără la apus - ungurii; flacără - sârbii; flacără - bulga-
rii, care nu lasă o săptămână, fără să treacă cu granate [grenade] în mână,
ucigând oamenii şi pustiind satele.
2. Vecinii ne ţin calea. Bulgarii puseseră mâna pe Dobrogea, adică ne în-
chideau poarta din față, iar rușii - cum au spus-o în Dumă la 17 febr. 1915) -
erau gata să se aşeze la Constantinopol, să ne închidă cu totul calea pe mare.
Sârbii au pus acum mâna pe Dunăre de la Baziaș în sus, tăindu-ne vadul
Dunării, Tisei şi al Maramureşului.
Aşadar şi la poarta din dos întâlnim un vecin care se uită la noi cum se uită
dracul la tămâie. Ni l-au pus acolo prietenii care ne-au silit să iscălim pacea, cu
pierderea Banatului. Ca mâine, vapoarele noastre vor putea fi oprite la Belgrad.
3. Singura noastră scăpare e să întărim ţara în aşa chip, încât să putem ţine
piept tuturor vecinilor. Dacă în 30 de ani, vom avea 36 milioane de locuitori,
vom putea privi mai cu linişte viitorul. Apoi, trebuia atât să întreţinem munca,
încât să ne facem la noi tot ce ne trebuie. Avem fier, cărbuni, petrol, grâu, po-
rumb, vite, lână, vin, sare... ne mai trebuie un singur lucru - minte.
Și încă ceva: ne mai trebuie credinţa că noi nu putem aştepta niciun sprijin
de la nimeni. Cine bâiguie mereu de alianţe cu cutare şi cutare, acela nu ştie ce
vorbeşte și nu-i pasă de viitorul României, cum nu-i pasă de soarta unui purice.
5). Milliardenobjekt, [ed.], anul V, nr. 5, duminică, 10/27 iul. 1921, p. 1.
Cer iertare cititorilor că le pun înainte o vorbă pocită ca asta.
Ştiţi ce e? E cuvântul unui dușman. Acum 4 ani, când aproape dădusem
ochii peste cap, la București trăia şi benchetuia un grof adică un mare boier
neamţ, anume Czernin. Era mâna dreaptă a împăratului Austriei și se făcea
luntre și punte ca să încheie pacea, deoarece împăratul Carol avea rude după
nevastă şi între francezi.
Și iată care era tocmeala:
1. Franța avea să ia o bucățică din Alsacia și Lorena.
2. Germania, ca despăgubire pentru acea fâșie de pământ, dată Franței, avea
să rupă o ciosvârtă din Polonia.
3. Bulgarii să pună mâna pe Dobrogea.
4. Rusia să ia toată Moldova până la Siret.
5. Austro-Ungaria să ia toți munții până la Siret și Muntenia aproape toată,
rămânând din țara noastră doar județul Ialomița și Brăila cu gurile Dunării, pe
care nu știau cum să le împartă.
Bucuria lui Czernin era la culme. România, zicea el, e ein Milliardenobjekt,
sau cum am spune pe româneşte: o comoară nepreţuită.
199
Iată, iubiți cititori, ce ne aștepta!.. Și să nu credeți că ne-a mântuit vreun

prieten! Nu. Ne-a mântuit numai Dumnezeu și lăcomia duşmanului.
La 30 august 1917, adică după biruința noastră de la Mărășești, Anglia și
Franța au întins mâna ca să facă pace, lăsând și mai ieftin, cereau doar un sin-
gur lucru: să rămână Belgia întreagă, adică să nu se apropie nemții prea mult de
Anglia! Cât despre Alsacia și Lorena, nici un cuvânt, iar despre noi, nici pome-
nire!
Să fi întins atunci Kaiserul palma şi să fi bătut noroc! Eram azi în fundul
prăpastiei! Se împlineau toate planurile lui Czernin...
Din fericire, generalii germani socoteau că vor birui... Pacea nu s-a încheiat
și asta a fost mântuirea noastră. Cine l-o fi îndemnat pe Kaiser să nu încheie
pacea, ne-a făcut nouă slujba cea mai mare ce se poate închipui. De aceea,
români, aduceți-vă aminte și în somn, prin ce primejdie a trecut ţara noastră.
Sfâșiați era să fim nu numai de dușmani, dar și de prieteni...
S-a împlinit așadar cu vârf și îndesat ceea ce vă spunea Duminica Poporu-
lui înainte de război şi vă spune şi acum. Noi nu avem niciun prieten pe fața
pământului. În clipa când vom slăbi, nu numai lupii, dar şi şarlele se vor repezi
asupra noastră.
De aceea, să mulțumim lui Dumnezeu că am scăpat, dar să nu pierdem o
cli-pă: să muncim din răsputeri: să ne întărim în aşa chip, încât să-i piară cheful
orică-rui ticălos de a ne mai socoti ca o comoară de jefuit sau Milliardenobjekt.
[Ns.]
6). Legea pentru împărţirea pământului, [ed.], anul V, nr. 6, duminică,
17/4 iul. 1921, p. 1.
La aşa cap, aşa căciulă. S-a făcut în sfârşit legea pentru împroprietărirea
ţărănimii. De 50 şi mai bine de ani ne opintim şi abia acum am ieşit la un capăt.
S-a dat pământ în 1917, s-a dat în 1918 - prin lege), s-a dat în 1919 - prin de-
cret-lege, iar acum, în 1921, legea e făcută de românii din toate ţările româ-
neşti la un loc. Să fie într-un ceas bun!
Se cuvine însă a face și o socoteală: ce-am păgubit noi, din întârzierea aces-
tei legi? Mult, neasemănat de mult. Vom pomeni aici numai un singur lucru:
reaua împărţire a pământului a dus poporul nostru mereu cu un pas mai aproa-
pe de boală decât de sănătate. Zeci de mii de copii - uneori peste 100 000 - se
prăpădeau în fiecare an, numai din lipsa de îngrijire şi uneori de-a dreptul de
foame!... Laptele aproape pierise din strachina săteanului.
Aşadar, paguba cea mai mare pe care ne-a adus-o strâmtorarea plugarilor
mici este sporul slab al numărului nostru. Aşa se înţelege, în parte, pentru ce au
năvălit atâţia străini pe pământul românesc. Căci cine e sărac, flămând și des-
culţ trebuie să fie şi neînvăţat, adică sluga altuia, care a dobândit învățătură și
deprindere cu meșteșugul, negoțul și alte îndeletniciri ale oamenilor cu adevă-
rat înaintaţi.
200
*
Cine e de vină că n-am făcut mai demult dreptate cu împământenirea țăra-
nilor? De vină sunt toți oamenii care au cârmuit mult această ţară...
Când s-a vorbit acum în Cameră de împroprietărire, s-a arătat că mulți din-
tre cei care se bat azi cu pumnul în piept și se laudă că ei au dat pământ, numai
de asta nu le ardea. Dar la ce bun să mai aducem acum înainte de păcatele oa-
menilor vechi! E de mirare însă un lucru: nătângia lor, ca să nu zicem de-a
dreptul - prostia.
Să luăm o pildă, ca să înţeleagă oricine. Închipuiţi-vă că s-ar fi găsit o sea-
mă de români cu dragoste de ţărănime care să fi început a cumpăra moşii - erau
destule de vânzare - şi să le fi împărţit la ţărani...
Sătenii s-ar fi dat peste cap, să apuce fiecare câte o bucată. Cei care s-ar fi
ostenit cu împărţeala, ar fi putut pune la o parte un câştig de 10%... şi tot ar fi
făcut o afacere folositoare şi ţării şi pentru ei.
În loc de asta ce-au făcut? Când ţăranii s-au răzvrătit, au făcut casa rurală
care cumpăra aşa de scump moşia, pentru a împărţi câştigul cu prietenii politici
care o vindeau, încât ţăranii ar fi trebuit să se ruineze, dacă ar fi cumpărat astfel
de moşii scumpite vrăjmăşeşte...
Şi astfel, pământul era lovit de blestem: bucăţile rămâneau, mari, fiindcă
plugarii mici nu puteau sări gardul hoţiei şi al speculei, să se apropie de ele.
Ţăranul se îngălbenea de foame, iar speculatorii se îmbuibau pe socoteala lui,
ţinând poporul român pe loc, adică trimiţând în mormânt o armată întreagă
(120.000 de copii) în fiecare an!
Iată isprava celor care azi îşi muşcă mâinile că n-au fost pricepuţi, să cum-
pere cu preţ potrivit şi să câştige iarăşi potrivit, iar răul e mai mare decât ne în-
chipuim. Dacă s-ar fi tocat din vreme moşiile, azi pământul era cumpărat şi
plătit. Toţi cei harnici s-ar fi făcut luntre şi punte, muncind şi economisind, să-
şi vadă pământul curat de orice datorie.
Acum s-a dat pământ nu numai la buni, dar şi la răi, căci s-a dat pe credit,
nu pe plată.
Cine îl va plăti? Jumătate din plată va cădea în sarcina statului, adică cei
harnici vor plăti pentru cei leneși şi netrebnici. În loc ca plugarii silitori să fi
cumpărat pământul cu banul lor, acum toţi locuitorii ţării: plugari, negustori,
meseriaşi, slujbaşi... vor trebui să plătească dări grele, pentru ca o parte din dări
să acopere jumătate din plata pământului dat nu numai sătenilor destoinici, ci şi
celor leneşi care n-au pricepere, n-au vite şi nu pot scoate din pământ ce trebuie
şi ce se cuvine.
Iată unde a ajuns înţelepciunea cârmuitorilor acestei ţări după 50 de ani de
chibzuială. În adevăr, la aşa cap, aşa căciulă. [Ns.]
7). Către prieteni, [ed.], anul V, nr. 7, duminică, 24/11 iul. 1921, p. 1. Din
toate părţile pământului românesc, primim scrisori de încurajare pentru Dumi-
201
neca Poporului. E cu neputință să le răspundem tuturor și să le mulțumim cum

ne îndeamnă inima şi cugetul. De aceea, să ne fie îngăduit a le spune un singur
cuvânt: Vă rămânem datori pentru totdeauna!
Iar o parte din datorie o vom plăti aşa: după cum în trecut n-am mințit ni-
ciodată, așa și în viitor vom rămâne de-a pururi credincioși adevărului. Nu vom
întreba dacă adevărul place, noi îl vom spune fățiș, atâta vreme cât vom putea
ţine un condei în mână... oricui ne întreabă, îi vom arăta părerea noastră
lămurit. A spune însă adevărul nu-i de ajuns. El trebuie să și ajungă la urechile
cui îi spui... Ce folos că ar striga cineva în mijlocul unei pustietăţi?
De aceea, mulțumind prietenilor, le mărturisim hotărât: întâi luați seamă că
greutăţile ţării noastre sunt azi mai mari decât oricând în trecut. Nu-i în toată
Europa o țară mai pândită de vecini decât țara noastră!
Al doilea, luați seama că în nicio țară, după război nu s-a pierdut în zadar
mai mult timp și mai multă putere decât în România. O dovadă e că noi și
acum avem banii păcătoși luați de dușman în timpul războiului. Punga țării a
fost prădată și umplută cu fel de fel de chitanțe mincinoase, pe care le vom
plăti ca și cum ar fi bune.
De aceea, greutatea birurilor ne va pleca cu fruntea până în țărână...
E deci vremea să ne înţelegem că România e nu se poate mai bolnavă, iar
până nu-i vom vindeca sufletul, nu-i nădejde să se poată întrema. Şi tocmai,
pentru vindecarea sufletului, a fost de la început scrisă şi tipărită această foaie,
de niște oameni care, necerând nimic de la nimeni n-au de cine să se teamă.
Vom spune deci fiecăruia în față ce i se cuvine.
Iată de ce, prietenii care simt în adevăr preţul muncii noastre, sunt rugaţi să
ne trimită fiecare cât mai grabnic o listă de oameni cinstiţi cărora să le putem
trimite Duminica.
Tovarăşi de muncă, arătaţi-vă hărnicia! În curând vor veni iarăşi timpuri
grele și nu vrem în clipa aceea să ni se spună că am dormit și n-am arătat din
vreme ce ne aşteaptă.
Prieteni din toată ţara, strângeţi-vă rândurile! [Ns.]
8). Guvernul dat în judecată, [ed.], anul V, nr. 8, duminică, 31/15 iul.
1921, p. 1.
Înainte de a se despărţi, Camera a hotărât să cerceteze cum au lucrat toate
guvernele de la 1913 până azi, pentru ca toţi vinovaţii să fie daţi judecăţii.
Aşadar, li s-a părut deputaţilor că, de când a lăsat Maiorescu cârma din
mână şi până azi, s-au petrecut în ţara asta lucruri deochiate, care ar trebui
scoase la iveală, iar făptuitorii osândiţi.
Fiindcă directorul Duminecii Poporului a luat parte într-unul din guvernele
de care e vorba, e o datorie să-şi spună cuvântul lămurit, iar cuvântul e acesta.
Hotărârea Camerei e vrednică de toată lauda, numai să un fie şi asta o vor-
bă goală, ca multe altele...
202
La vechii egipteni, când murea faraonul, adică împăratul lor, înainte de a fi

înmormântat, era judecat aşa mort, în faţa poporului.
Obiceiul acesta parcă ar trebui înviat mai ales în zilele noastre. Nu numai
cai îmbrăcaţi în negru și lumânări groase şi laude şi mai groase, ci judecată
dreaptă, asta ar trebui să se audă la capul regilor:
- Rău ai făcut rege, că ai fost zgârcit sau rău ai făcut rege, că ai fost risipi-
tor! Rău ai făcut, că ai fost lacom! Că nu ţi-ai păzit cinstea casei! Că n-ai avut
îndrăzneala de a te împotrivi sfetnicilor ticăloşi....
Când ar şti regii şi cârmuitorii ţărilor că lângă sicriul lor se vor auzi astfel
de vorbe aspre, dar drepte, mulţi s-ar înveghea şi-ar fi altfel de oameni.
*
Şi dacă asta s-ar cuveni chiar regilor, cu atât mai mult se cuvine guvernelor,
adică miniştrilor, care pun pe rege să iscălească uneori fel de fel de ticăloşii. Ar
şti atunci orice nătâng care a ajuns ministru că la urmă îl aşteaptă socoteala.
- Ruşine să-ţi fie, hoţule, care ai furat banul statului! Golane, care ieri aveai
două trei sute de lei în slujba cutare, iar azi ai milioane, spune, cum le-ai fă-
cut?... Dă înapoi banul văduvei şi al orfanului, iar tu, pungaşule, la ocnă!...
- Ruşine să-ţi fie chefliule care ai făcut din minister loc de petrecere şi de
ademenire pentru femei uşoare, pe care le îmbraci şi le plimbi cu banii ţării...
- Ruşine să-ţi fie netotule care, din ambiţie de a fi şi tu ministru şi din pros-
tia unui prim-ministru care s-a lăsat linguşit de tine, ori, poate chiar de femeia
ta care ştie să linguşească în mai multe feluri, ai ajuns ministru la nişte treburi
unde nu te pricepeai şi ai adus atâta pagubă statului...
Cred că multe s-ar schimba în ţară, când ar şti şi bun şi rău, că va fi judecat
de aproape. Cel bun, spre a i se spune: ai ieșit curat, ai fost om cinstit şi de is-
pravă, iar cel rău, spre a fi ruşinat şt osândit...
Iată de ce ne bucurăm când auzim zvonindu-se despre judecăţi, dar nu cre-
dem, până n-om vedea. Cetitorii Duminecii să ţină minte vorba asta.
S-au dus vremurile când puteam aştepta o grabnică strunire a ticăloşiei.
Credinţa noastră e atâta: să pregătim doar printr-o altă creştere o lume nouă!
Iar asta trebuie să o facem cât mai iute, fiindcă niciodată România n-a
trecut prin împrejurări mai mari cu oameni mai mici ca în anii din urmă. Şi n-o
spunem aceasta spre a mâhni pe cineva, ci pentru că e limpede ca lumina zilei
că vârtejul se apropie iarăşi de hotarele noastre şi Dumnezeu ştie ce se va în-
tâmpla, deoarece ulciorul nu merge de multe ori la apă.
Dacă nu ne vom simţi vrednici de a judeca şi a fi judecaţi de noi înşine, s-ar
putea să vină iarăşi o zi de scrâşnire a dinţilor, ca în 1916 şi 1917, iar atunci
pacostea va cădea nu numai pe capul celor care se joacă cu cinstea şi viitorul
acestei ţări, ci pe tot neamul românesc din hotar până în hotar. [Ns.]
9). Unde sunt şcolile poporului?, [ed.], anul V, nr. 9, duminică, 7/25 aug.
1921, p. 1. Un inimos învăţător, d. Novac Iftimie, care s-a purtat pe câmpul de
203
luptă în aşa chip, că istoria regimentului său îl va pomeni pentru totdeauna, se

plânge acum că odrasla sătenilor nu poate intra în şcolile de la oraşe.
Plângerea e nu se poate mai dreaptă, E vorba de un lucru mare de tot: de
însuşi viitorul poporului nostru.
În adevăr, e dovedit şi răsdovedit pentru orice om care are un grăunte de
minte, că România e înconjurată de o horă de duşmani. Doar polonezii şi ceho-
slovacii ne mai îngăduie, dar ei sunt slabi şi prinşi între Germania şi Rusia ca
nişte copii între două pietre de moară).
Unde e scăparea noastră? Într-un singur lucru: în puterea, mulţimea şi
cuminţenia noastră. Noi trebuie să fim şi putem fi până la 1950, un stat de 36
milioane, dar ca să fim o ţară bine întocmită şi plină cu un stup, trebuie să în-
grijim de gloata muncitorilor care duc greul, adică să mobilizăm toată ţărăni-
mea pentru lupta cea de pe urmă a neamului.
Trebuie să scoatem din sate: plugari ca danezii şi suedezii; meseriaşi ca
belgienii şi englezii; podgoreni ca italienii, francezii şi nemţii de la Rin;
ingineri ca americanii, preoţi, profesori, negustori..., tot ce trebuie unui stat.
De unde să-i scoţi, dacă din mia de copii care vin la Seminarul cutare sau la
cutare Şcoală normală ori liceu, ori şcoală de meserie, primeşti numai 40-50,
iar pe ceilalţi îi trimeţi acasă?
Iată de ce, când am văzut că ne intră apa în gură, am înfiinţat în 1918 şcoli
anume, în mijlocul satelor, care să dea putinţa oricărui copil vrednic să-şi arate
puterea şi deşteptăciunea, spre binele lui şi al ţării. În fiecare judeţ trebuia să fie
din anul întâi 5 şcoli pregătitoare şi un gimnaziu ţărănesc, iar mai târziu
numărul avea să sporească pe măsură ce am fi avut profesori destui.
Atunci, pentru întâiaşi dată, desculţii de la sate au început a umbla pe la
şcoli, fără multă cheltuială. Numai din comuna unde lucrează inimosul Novac,
intraseră în şcoala pregătitoare 8 copii de sătean...
Şi numai într-o lună se înscriseseră peste 80 de învăţători tineri, ca să ajun-
gă profesori de gimnazii ţărăneşti şi de şcoli pregătitoare. Ce s-a întâmplat?
A venit un guvern nou şi a desfiinţat şcolile pregătitoare înlocuindu-le cu
câteva şcoli, dar tot la oraşe! Nu ne-am plâns, deoarece ştiam că aşa e obiceiul:
ce face unul desface celălalt....
Au venit însă la putere după câtva timp cârmuitori trimişi chiar dintre
ţărani. Ar fi fost destul să moaie odată condeiul în călimară şi să zică: eforiile
şcolare se înfiinţează cum au fost, şcolile pregătitoare se înfiinţează cum au
fost. Se va începe cum a fost „universitatea ţărănească” în care învăţătorii mai
harnici să poată ajunge profesori pentru şcoli mai înalte în sate.
Nimic. Nimeni n-a ridicat nici un deget, iar acum ne tânguim că n-avem
preoţi, n-avem învăţători şi nu pot sătenii să se lumineze? Plângerea d-lui No-
vac îmi aduce şi mie aminte de sămănătura care răsărise aşa de frumos în 1918,
dar care a fost călcată în picioare atât de fără milă.
204
Eu însă nu mă plâng, ci înţeleg acum mai bine decât oricând un lucru: Sluji-
tor drept al ţării nu poate fi decât un om care uită toate interesele sale şi inte-
resele partidului, ca să aibă înaintea ochilor numai ziua de mâine şi de poi-
mâine a neamului. Cine păşeşte pe alt drum, se rătăceşte şi rătăceşte şi pe cei
care se iau după el.
*
Cât priveşte şcolile pregătitoare, eu cred şi azi că ele sunt singura cale pen-
tru a ridica grabnic şi temeinic adevăratul popor' românesc, care stă ca un cer-
şetor nemiluit la poarta seminariilor, școlilor normale, a liceelor și a tuturor şco-
lilor din orașe, iar dacă nu se va dezmetici stăpânirea să le facă, le vor face să-
tenii. În Dobrogea s-a şi dat pilda: ţăranii şi-au făcut gimnaziu la poarta lor. În
curând vor urma şi alţii.
Astfel se va dovedi în faptă ceea ce s-a spus la 1918, că satul poate mai
mult statul... Sătenii vor face bine acestei ţări, chiar fără voia guvernelor. [Ns.]
10). O vădană fără cap, [ed.], anul V, nr. 10, duminică, 14/1 aug. 1921, p. 1.
Acum 5 ani, o vădană căzuse la mare strâmtoare. Niște tâlhari, între care se
numărau şi nişte vecini, o jumuliseră fără pic de milă. Îi furaseră grânele din ham-
bare, vitele din coşare, lâna de pe oi, lemnele din pădure şi o lăsase doar cu cămaşa
pe ea și cu 300 de grame de mălai pe zi, atât cât să nu moară de foame.
A dat însă Dumnezeu și n-a fost pe voia păgânilor, ci biata văduvă a ieșit la
liman. Ba încă a dobândit și niște moșii ale părinților ei, pe care dușmanii i le
cotropiseră de multă vreme.
Dar ce ți-e și cu mintea proastă de văduvă, care n-are cu cine se sfătui și n-
are bărbat s-o pună la cale! În loc să se fi învăţat minte, s-a apucat de năzdră-
vănii: măcar că n-avea car, n-avea vite de ham, n-avea unelte de muncă. A în-
ceput să cumpere pudră și mătăsuri, să chefuiască și să facă tot felul de afaceri
deochiate, lăsându-se păcălită de toţi. De pildă, a cumpărat postavuri putrede,
sardele stricate, cartofi degeneraţi şi-i plătea ca o nebună cu polițe, lăsând pe arga-
ții ei s-o fure, care cum apuca, iar când vrea câteodată să ceară socoteală, ei mai
dau și foc, zicând că marfa a fost toată bună și socoteala dreaptă, dar au ars
condicele!
Și n-au fost destul hoțiile acestea, ci vătafii cei fără credință s-au apucat de
una și mai și. În loc să silească pe dușmani să plătească stricăciunile făcute,
șmecherii care puseseră mâna în pletele văduvei s-au înțeles chiar ei cu dușma-
nii și au băgat pe furiș în punga văduvei tot felul de chitanțe rele și bani răi: co-
roane albe, hârtii verzi și galbene de ale nemților, ruble de 99 de neamuri și alte
murdării fără preț, socotindu-le în sarcina moșiei, drept bani buni!
Când s-a trezit văduva, a rămas cu gura căscată. În loc de 1 miliard și
jumătate, cât fusese datoare înainte de năvala hoților, s-a pomenit datoare cu
peste 27 de miliarde. În loc de 2 ½ miliarde coroane, vătafii cei fără cinste, i-au
băgat în pungă 8 ½ miliarde, socotindu-le ca datorie a vădanei! Căci ce este un
205
ban de hârtie, decât o chitanță pe care statul trebuie să o plătească în aur, când
îi ceri sau străinului i-o plătești cu grâu, sare, petrol, vite sau alte mărfuri.
Urmarea a fost că toți contrabandiștii de coroane și de ruble s-au îmbogăţit,
iar averea vădanei s-a irosit cu totul. O casă preţuită la 6000 de lei, franțuzul i-
o cumpără azi cu 1000 de franci, iar americanul cu câțiva dolari!
Oameni buni, ştiţi cum o cheamă pe vădana asta fără minte și fără sprijin
din nicio parte? Credința noastră e că pe toată fața pământului nu poate fi o
făptură aşa de smintită sau vătafi care să-şi fi bătut joc de averea unei biete
femei în chip aşa de neruşinat.
Nu putem crede că, după ce au jefuit-o hoții, s-au pornit și ei să jefuiască.
Dar dacă totuşi ştiţi că e pe undeva o astfel de vădană fără stăpân și fără minte,
daţi-ne ştire, să aflăm şi noi cum o cheamă. [Ns.]
11). Un ministru al şcoalei, [ed.], anul V, nr. 11, duminică, 21/8 aug. 1921,
p. 1. Din anul întâi al Duminecii Poporului, am spus că adevăratul mitropolit e
preotul [paroh n. e.]. Ce face el în parohie, e bun făcut. Ce nu face, nefăcut rămâ-
ne, oricare ar fi bunăvoinţa Mitropolitului și chiar a unui sobor de mitropoliţi.
Tot aşa, adevăratul ministru al fiecărei școli e învățătorul, ori profesorul ca-
re dimineaţa îşi plimbă ochii asupra copiilor, dându-le cu toată inima suflet din
sufletul lui.
Iată de ce spuneam cititorilor acestei foi că sunt mii de locuri de ministru în
țara asta și atârnă de vrednicia fiecărui învățător sau preot de sat să ajungă deo-
potrivă cu ministrul școlilor și mitropolitul țării.
Atunci au fost însă unii care au clătinat din cap. Cum vine asta? Cel care
scrie la Dumineca Poporului vrea adică să ne mângâie cu vorba, după cum
îmbunezi copiii, spunându-le un cuvânt de laudă ori de îndemn...
Cine a gândit aşa s-a înşelat. Nu intră în cugetul nostru să îmbătăm pe
cineva cu apă rece. Dimpotrivă, noi credeam deplin în ceea ce ziceam şi iată,
putem da azi o pildă, cum un învăţător de sat poate ajunge ca un ministru al
şcolilor şi chiar mai mult.
*
Zilele acestea se vor aduna în Broştenii Sucevei mulţi cărturari, mireni și
preoţi, ca să cinstească pe un muntean din satul acela. Cine e omul căruia i se
arată o astfel de cinste neobişnuită?
E dascălul Mihai Lupescu, învăţător ieşit la pensie după o viaţă plină de hăr-
nicie, ale cărei urme se văd până departe de satul Broştenilor. Şi ce-a făcut Lupes-
cu, pentru ca numele lui să fie cunoscut, iar viaţa lui să fie atât de dragă altora;
A făcut un lucru, pe care l-ar putea face mulţi, dacă ar vrea cu tot dina-
dinsul: a ţinut sus făclia în mijlocul satului, unde avusese marea cinste de a fi
chemat ca luminător al poporului. De-a fost vânt, de-a fost vifor sau furtună,
Lupescu n-a lăsat făclia să se stingă. La fiecare rând de copii, an după an, a
pândit ca vânătorul să vadă: cine mai saltă din întuneric? Pe cine să mai trimit
206
la Socola, pe cine la Normala de la Vasile Lupu şi oare ce-ar fi dacă Ghiţă al lui
moş Chirilă ar învăţa el Drepturile, să vină judecător la noi în părţile muntelui?
Iar urmarea s-a văzut în curând: o ceată întreagă de munteni din acel fericit
colţ al Moldovei, de unde a ieşit Creangă, Conta, Lambrior, episcopul Melhise-
dec, Panu şi alţi oameni cu nume în ţara asta, o ceată întreagă de tineri inimoşi
au ajuns luptători vrednici în marea luptă a ridicării poporului nostru. Unii, ca
Stoleriu, vor rămâne pentru totdeauna ca pildă de cea mai înaltă şi mai curată
jertfă pe oare o poate omul aduce pe pământ.
Aceasta a fost isprava lui Lupescu, iar sufletul lui cel viu şi închinat datori-
ei s-a simţit în curând până departe. Când a fost vorba de povăţuirea orfelinatu-
lui din Zorleni, Regele pe el l-a chemat, şi 20 de ani a stat în capul ctitoriei regeşti.
L-am văzut şi noi şi l-am preţuit, cum îl preţuieşte azi toată lumea dăscă-
lească şi ne pare rău că graba unor împrejurări care nu atârnă de noi ne împie-
dică de a face drumul pună la Broşteni, ca să fim alături între cei ce-l vor încu-
nuna în ziua cea mare a vieţii lui. Îi trimitem însă din depărtare închinăciunea
noastră, aşa cum se cade s-o facem înaintea unui om de vrednicie dovedită.
Dar ceea ce ne stăpâneşte acum şi mai mult cugetul, e bucuria că poate ve-
dea oricine, cum un învăţător ajunge sus, nu prin loteria spurcată a politicii,
unde se îndeasă atâţia, ci prin munca cinstită şi prin partea cea bună care nu i se
va lua de la sine în vecii vecilor.
Rogu-vă, cine e mai mare azi: cutare revizor care s-a ţinut de pulpana unui
prefect? Cutare inspector care, a făcut sluj înaintea unui şef de partid sau chiar
înaintea unui samsar de voturi, cutare profesor ori director de liceu, care s-a
scăldat în apele tuturor cluburilor, cutare profesor universitar, care a lăsat după
el doar o iscălitură în condica de plată şi o lungă dâră de minciuni şi reclame
ori cutare flecar care a vânturat în club pleava vorbelor şi a intrigilor, pentru a-şi
face şi el un loc de ministru la praznicul partidului?
Cine dă două parale pe unii ca aceştia? Se atinge pomenirea lor în clipa
când funcţia îi părăseşte şi-i lasă în toată goliciunea neputinţei ca batjocură a
urmaşilor. Dimpotrivă, Mihai Lupescu tocmai când a isprăvit, atunci e mai
cinstit şi mai puternic. Nu numai pentru satul lui, ci pentru un ţinut întreg, el a
fost şi este mai mult decât un ministru.
Şi aceasta e azi pentru dânsul răsplata cea mai mare a întregii sale vieţi.
Ajuns pe culme, vrednicul apostol poate să coboare liniştit spre apus. Fiecare
minută a vieţii nu-i poate fi de aici înainte decât bucurie. Ferice de el! şi ferice
de orice colţ de ţară, In care se nasc astfel de oameni.
12). Un sat de laudă, [ed.], anul V, nr. 12, duminică, 20/15 august 1921, p. 1.
Zilele trecute, am fost în Feteşti. Sunt dator să spun cititorilor noştri ce-am
văzut. Cui i-o plăcea, se va duce să se încredinţeze mai de aproape.
Cine a trecut vreodată Dunărea pe podul de la Cernavodă, a văzut sub râpa
unde sfârşeşte Bărăganul un sat pitit ca într-o pădurice de salcâmi, atât de mulţi
207
salcâmi înconjoară curţile şi casele oamenilor! Satul e vechi, dar salcâmii nu-s
tocmai vechi. Lumea ţine minte că cel dintâi copac a fost adus acolo de Părin-
tele Ivancea. E vorba ca copiii de la şcoală, să răsădească în faţa clădirii care se
face acum, câţiva salcâmi, spre amintirea părintelui cel harnic, care a adus sa-
tului umbră şi lemne de făcut case...
Biserica din Feteşti e mare, încăpătoare. Părintele Comana, un tânăr foarte
inimos, a făcut ca glasul bisericii să se audă, iar poporenii nu s-au lăsat mai pe
jos. Acum se mai face încă o bisericuţă la cimitir, pe care au clădit-o sătenii cu
mâinile lor.
Dar ceea ce e şi mai vrednic de luare aminte e că lăcaşul Domnului nu-i
pustiu nici peste săptămână. Joi seara, la vecernie, după sfârşitul slujbei, am vă-
zut îngrămădindu-se la altar, vreo 10-12 bătrâne pentru mărturisire, iar alături
erau o sumă de fete şi femei tinere pentru a se deprinde la cântările bisericeşti...
A doua zi, răspunsurile la leturghie le-au dat vreo 20 şi mai bine de fete mari şi
neveste. Pe tine te lăudăm a fost cântat în genunchi în faţa icoanelor împără-
teşti. Axionul tot aşa.... Toată leturghia a fost săvârşită fără amestecul cântăre-
ţului de la strană, care şi el avea o cântare cum nu se aude de obicei în biseri-
cile din sate şi chiar din oraşe.
Ceea ce a înălţat şi mai mult slujba, a fost că, lângă părintele Comana, au
mai venit alţi doi tineri teologi, pr. Bucor din Cegani şi pr. Bădărică din Bor-
duşani. A putut vedea oricine a fost de faţă, că Dumineca poate fi în adevăr o zi
a Domnului, adică a sufletului, în orice sat, când păstorul sau păstorii turmei
voiesc în adevăr să fie aşa.
În adevăr, pe lângă o predică, potrivită ca scurtime şi pornită din inimă, ne-a
bucurat mult un lucru: toţi preoţii cu care am mai vorbit peste zi şi mai tineri și
mai bătrâni, am băgat de seamă că aveau sufletul liniştit din partea valurilor po-
liticii care ameţeşte acum ţara întreagă. N-am auzit de la nimeni un cuvânt, nici
de la mireni, despre încăierările de partid... Se întâmplase apoi că mai toți cresc
albine ca gospodari potoliți care, din pacea bisericii, trec prin vârtejul vieţii,
aruncându-şi ochii tot spre partea păcii. Părintele G. Popescu și Radu Nicules-
cu din Cogarcea, glăsuiau ca patriarhii, cu toate că n-au etatea patriarhilor... Și
ceea ce e și mai vrednic de laudă, e împrejurarea că nu cu sila ci cu blândețe au
înțeles Părinții din satele de lângă Dunăre să ducă turma la păscut. Povăţuitorii
acestei parohii și-au pus în gând să facă pe încetul tot poporul să ia parte la
slujbă, ca în alte țări și chiar în Ardeal unde creștinii nu ascultă ca muții ci răs-
pund și ei cuvintelor preotului. De ani de zile e pe aici obiceiul cântării în cor.
Apoi grija de popor nu s-a oprit numai între zidurile bisericii. De curând, părin-
tele Comana a dus până la Curtea de Argeș o seamă de poporeni, tineri și bă-
trâni, le-a arătat mânăstirea lui Manole, mormintele voievozilor, iar la întoar-
cere i-a purtat și pe la muzeele din București.
208
Mărturisesc că am rămas mulţumit până în adâncul sufletului, să văd că e

cu putinţă şi la noi ceea ce am văzut că se petrece în alte ţări, unde biserica stă
în mijlocul satului, cum stă steagul în mijlocul luptei. E destul să pomenesc că
deprinderea la cântări, şezători şi alte adunări de sfat se fac în Feteşti tot sub
ochii preotului în grădină sau în casa lui.
Nu spun aici nici a zecea parte din cele văzute, deoarece mă tem să nu crea-
dă cineva că m-am pornit pe laudă uşoară. Îmi dau apoi seama că în acest sat s-a
nimerit şi un lucru care e rar ca un corb alb: toţi merg, după cât am putut vedea,
mână în mână. Învăţătorii, o samă de tineri foarte inimoşi, trăiesc în deplină în-
ţelegere cu preoţii, au şcoli mari, curate, cu bibliotecă.... Judecătorul e un fel
de preot şi povăţuitor, doctorul altă călăuză, a găsit mijlocul să fie iubit şi as-
cultat chiar de lipoveni, care se uitau la spital ca la satana, administratorul de
plasă tot aşa, un minunat îndrumător care ştie să unească sfatul cu asprimea.
Astfel că toţi la un loc fac din acest colţ de ţară ceva în adevăr vrednic de a fi
dat pildă.
Auziţi, judecător respectat pentru dreptate, doctor îmbrăţişat pentru inima
lui şi administrator iubit pentru asprimea lui, iată minuni care se pot vedea şi
pe pământul românesc! Cine nu crede, să se ducă şi să vadă. Eu mă ţineam de
mult să văd cu ochii mei ce se petrece pe acolo. Am mers şi am văzut.
Fie ca pilda din Feteşti - dată de povăţuitorii poporului nostru, în cap cu bi-
serica - să rodească şi aiurea.
13). Țară de ocară, [ed.], anul V, nr. 13, duminică, 12/30 august 1921, p. 1.
Duminica trecută vă spuneam aici unele lucruri frumoase, văzute la Fetești.
Azi, cu părere de rău, trebuie să vă povestesc fapte deochiate.
Ştiţi că s-au pus multe dări. Ţara are cheltuieli foarte mari și se cuvine să
dăm fiecare cât vom putea mai mult, pentru buna ei chivernisire.
Dar cu o socoteală: banul să nu fie aruncat în vânt! Din nenorocire, risipa
nu mai conteneşte nici acum. De pildă, stăpânirea a găsit de cuviinţă să plăteas-
că pe cineva anume, care să-i dea de ştire ce vorbesc deputaţii şi senatorii la
Paris! Şi a trimis acolo, pe cine credeţi? O fată!
Mai întâi, nu era nevoie, deoarece tot ce se vorbeşte în Parlamentul francez
se tipăreşte în Monitorul Oficial să-l citească, dacă vor, şi curcile. Apoi gaze-
tele din Paris înşiră în lung şi lat tot ce se mai şopteşte pe de lături.
Atunci ce noimă are slujba acelei fete la Paris? Iar partea cea mai grozavă e
că i se dă pentru trebuşoara asta 24000, adică douăzeci şi patru de mii de lei pe
lună, ceea ce ajunge aproape la un sfert de milion pe an!!
Și pe când se face o astfel de scârboasa risipă, tinerilor trimişi la învăţătură
în Anglia şi aiurea, statul nu le dă decât 1000 de lei pe lună, adică de 24 de ori
mai puţin! Curat ţară de ocară!
Cine-i de vină? De vină e Văduva cea fără de minte care lasă baierele pun-
gii pe mâna oricui.
209
E drept că în Cameră şi Senat se face multă zarvă, se spun multe, multe

vorbe tari, ba chiar tari de tot, uneori...
Însă vorbele acelea au un păcat: nu se aud... adică n-au ascultare.
Pentru ce? Pentru că şi cei care le spun, n-au pesemne toţi fruntea destul de
curată, ca să ia cineva în seamă cuvântul, lor.
Când ieri ziceai una şi azi zici alta, când trăieşti cu socoteli din punga nu
știu cui, când porţi zgarda unui stăpân care îţi arată cu degetul să faci sluj, cum
fac căţeii când te întovărăşeşti cu oameni care batjocoresc tot ce-i sfânt și se
tăvălesc în fărădelegi, cum vrei să asculte cineva mustrările tale?
Aici e buba. Cine ar ridica cuvântul împotriva risipei de la Paris, aceluia i s-ar
pomeni de altă gâscă din altă traistă şi i s-ar închide gura şi chiar dacă n-ar fi
prins el cu gâsca, ar fi prinşi tovarăşii lui, iar lucrul tot cam acolo vine. Aci e
meteahna.
Care e leacul? Ţara cea văduvă să ia seamă pe cine trimite în Parlament...
dacă nu vrea ea rămână cu totul de ocară.
Cât despre leacul deplin, asta e o vorbă mare şi noi nu ne încumetăm la vor-
be mari. Dăm însă de veste, pentru ca cel puţin românii adevăraţi să deschidă
ochii până când nu ne copleşeşte vârtejul. [Ns.]
14). Din Valea Vezii, [ed.], anul V, nr. 14, duminică, 1/22 august 1921, p. 1.
De curând s-a ținut în Spineni (Olt) adunarea unui Cămin de Cetire. În foaia
asta a mai fost vorba de mai multe ori despre gospodarii din partea locului, dar
celor care nu cunosc oamenii şi obiceiurile de pe acolo le mai împărtăşim
câteva lucruri vrednice de luat aminte.
Mulți Cărturari. Mai întâi, pe Valea Vezii lumea e foarte doritoare de în-
văţătură. De multă vreme, dascălii din Bucureşti băgaseră de seamă că din Olt,
Argeș, Muscel și Dâmboviţa vin copiii cu grămada la școli. S-a făcut pesemne
un fel de pornire spre carte, cum pleacă apa pe un vad, când se rupe iezătura.
La acea adunare erau atâţia oameni trecuţi prin şcoli, încât te puteai crede
într-un sat fruntaş din Ardeal, când se aduna inteligenţa - cum zic ardelenii cărtu-
rarilor lor.
Şi nu numai că erau mulţi, dar se vedea că sunt români de soi ales. Copiii
au ochi foarte vii, iar cei vârstnici au chipuri isteţe şi vorbesc cu tâlc. Fiind de
față și un profesor de universitate, un învățător de sat i-a zis, în auzul lumii așa:
Domnule Învăţător! Nici că se putea o vorbă mai frumoasă şi mai cu minte
deoarece mulți se sfiesc de cuvântul ,,învăţător” şi ar dori să li se zică pe fran-
ţuzeşte institutor, însă olteanul cel deştept a simțit că e mai de laudă să fie
cineva învăţător, deoarece însuși Mântuitorul a primit să i se zică astfel.
Port românesc. Un alt lucru de laudă e portul. La biserică, unde un vrednic
preot, părintele Căpățineanu, a făcut o frumoasă slujbă, ajutat de mai mulți în-
vățători și seminariști care cântau de-a valma la strană. Am văzut toate femeile
cu marame albe, cum le-am apucat din bătrâni, iar bărbaţii erau îmbrăcaţi iarăşi
210
în halate albe, care înveselesc ochiul: curat, frumos, sănătos și cu economic...

Nu se schimbă ca cele din târg, de primăvara până toamna, după moda vânză-
torilor de peticărie străină. Cât despre fete, hainele şi cusăturile lor erau vredni-
ce de privit. Dacă n-ar fi fost printre ele şi câteva capete cu părul zburlit, ca în
oraşe, unde lumea are vreme de sulimineală, ai fi zis că e acolo o întrecere de
frumuseţe... Păcat că încep şi în partea locului a se strecura vărgături şi alte
sluţiri orăşeneşti! Totuşi, colţul acesta de ţară e încă românesc: privesc mai
mult spre Olt decât spre Bucureşti şi bine fac.
Copii slabi. Dar lângă cele bune, sunt şi rele. Cu mâhnire, am băgat de
seamă că în toate satele de pe Valea Vezii sunt mulţi copii bolnavi de friguri şi
slabi să le plângi de milă. Nu-i păcat de Dumnezeu să se ofilească aşa soi ales
de oameni? Stăpânirea şi doctorii nu zic nimic? Cine ştie ce mari lumini ale
neamului se sting cu copiii aceia, lăsaţi pradă mormântului?
Păcat, fiindcă aci e un colţ de ţară, unde ar putea să iasă cu vremea o mi-
nune de sate. Şi e bună nădejde că vor ieşi. Un harnic învăţător, D. Nicola din
Tătuleşti, ne-a arătat casa unui gospodar, Alecu Marin, vrednică să fie văzută de
orişicine. Spre deosebire de unele gospodării şubrede şi înguste ca vai de lume,
bătrânul cel cu chip înţelept şi fiul lui, un flăcău cu ochi ca o fată mare, au durat o
casă de toată frumuseţea: micuță, dar curată ca un pahar. E drept, că mintea lui
moș Alecu este iscoditoare, mâna lui cunoaşte multe unelte: e lemnar, dogar,
zidar, arhitect, vopsitor şi câte de toate. Până şi scaunele cu spetează erau
împodobite cu mănunchi de busuioc. Casa şi curtea lui, rânduite ca un regiment
când aşteaptă venirea generalului. Până și dovlecii erau puși la rând, pe când în
alte curţi erau aruncaţi claie peste grămadă. Unul să lipsească din curtea lui
Alecu Marin și îndată se bagă de seamă.
Mare lucru e omul cu cap şi viţa românească, adevărată! Un neamţ, dascăl ma-
re în ţara lui, a spus acum 3 ani: poporul român e mai deştept decât cel german!
Fără să ne umflăm în pene, cred că vorba asta e adevărată. Dovadă gospo-
dării ca a lui Marin Alecu şi altele pe care le-am văzut în satele de pe Vedea şi
care dovedesc că ţinutul acela poate ajunge o minune, mai ales că sunt mulţi
oameni cu dare de mână.
Când va sălta ţara asta atât cât poate ea să se ridice? Să nădăjduim că nu vom
închide ochii şi vom vedea satele noastre ca ale francezilor, englezilor şi ale altor
naţii care nu se pot lăuda cu mai multă deşteptăciune decât românul.
Dar e şi junghiul: Cine ştie dacă acela care ne-ar putea lumina şi îndruma
pe toţi pe altă cale, nu e cumva vreunul dintre copilaşii gălbejiţi care mor cu
zile sub ochii noştri? Cărturari de pe valea Vezii, puneţi umărul şi veţi fi bine-
cuvântaţi de urmaşi. [Ns.]
15). Mane Tekel Fares, [ed.], anul V, nr. 15, duminică, 18/5 sept. 1921, p. 1.
Când a fost să se surpe o împărăţie plină de păcate, o mână nevăzută a scris
vorbele acestea, pe peretele palatului unde ospăta împăratul.
211
Pe cerul României spun unii că s-a văzut Mane Tekel Fares... Noi nu sun-
tem nici proroci, nici tâlcuitori de semne, ci mărturisim numai o teamă, o mare
teamă: 1. România e încercuită din toate părţile. În partea de sus a ţării, rutenii
au făcut în ascuns tovărăşii cu legătură în alte ţări, ca să rupă o parte din ţară şi
s-o lipească de Ucraina. De altfel, armatele ucrainiene stau îngrămădite la Nistru.
Spre apus, ungurii fierb. Un episcop a spus de curând în Cluj, către altul ca-
re era hirotonisit şi pleca în Ungaria: Du-te şi du cu tine Ardealul..., iar altul a
zis în târgul Mureşului: Eu declar că acest pământ e unguresc!...
Cât despre sârbi care curăţă Banatul de români, aducând sârbi şi bosniaci în
locul lor şi despre bulgari, nu mai pomenesc nimic. România e ca o cetate în-
conjurată de toate părţile.
2. România e apoi retezată în două pe la mijloc: sus, capul se cheamă că e
românesc, vai de rumânia lui!; jos, picioarele, adică satele și o parte din trup
sunt româneşti, dar mijlocul, adică oraşele, e aproape tot străin. Stomacul care
înghite roada ţării, precum şi măruntaiele şi chiar inima, încep toate a fi străine:
bănci, fabrici, gazete, nu mai stau în mâna românilor.
Ce mai e românesc în România? Dar grozăvia cea mai mare e alta:
3. România e bolnavă de necinste, de fudulie şi risipă.
Înainte de război, datoria ţării era de 1 miliard şi jumătate. În vremea războ-
iului, a sporit cu 5 miliarde, iar după război a ajuns la aproape 30 de miliarde!
În Franţa, Anglia şi America, nimeni nu vorbeşte despre noi, decât cu
scârbă, iar guvernul nostru, în mijlocul acestei strâmtorări, când leul e 12
bani, cheltuieşte peste suta de milioane cu serbările din Alba Iulia.
Dacă nu se va găsi în ţara asta un om care să deştepte din somn pe buimacii
care ne duc de râpă, vom vedea ziua în amiaza mare peste cerul României:
Mane Tekel Fares
E vădit acum pentru orişicine că Turtucaia nu ne-a slujit la nimic. Pacea de
la Buftea şi Bucureşti, iarăşi la nimic. [Ns.]
16). O şcoală creştină, [ed.], anul V, nr. 16, duminică, 25/12 sept. 1921, p. 1.
Peste 300 de mii de copii au rămas în urma războiului fără căpătâi. Unii
stau şi azi pe la uşile oamenilor. Pe cei mai mulţi i-a adunat însă Ocrotirea
orfanilor şi-i îngrijeşte dându-le hrană, îmbrăcăminte și învăţătură.
Dar e uşor de priceput că mulţi dintre aceştia s-au ales poame rele. Trăiesc
părinţii, îngrijesc chiar ei zi cu zi de creşterea pruncilor lor şi tot ies atâţia
spânzuraţi, darămite când rămâne copilul de capul lui!
Şi în adevăr, unii dintre copiii de pripas ajunseseră aşa de răi, încât privi-
ghetorii lor se sfiau să-i mai lase alături de ceilalţi, după cum nu laşi o capră cu
râie printre altele, ca să le umple pe toate de boală.
S-a hotărât deci să fie adunaţi toţi răii la un loc, spre a fi îngrijiţi în chip de-
osebit. Ocrotirea orfanilor a deschis, aşadar, lângă Iaşi o şcoală numai pentru
copii sălbăticiţi.
212
Am văzut zilele trecute şcoala aceea. Închipuiţi-vă o grădina mare-mare cu

vie, copaci şi o gospodărie în toată legea. E o veche casă boierească. În curte
erau vreo 60 de copii cam între 8 şi 16 ani. Mergeau în rând şi cântau nişte
cântece şcolăreşti. M-a minunat glasurile lor puternice.... Pe urmă i-am văzut în
şcoală. Răspundeau cu minte şi foarte chibzuit la întrebările puse de învăţători.
Dar ceea ce m-a bucurat şi mai mult era masa de cizmărie, unde vreo 7-8 câr-
peau încălţările celorlalţi, precum şi masa de lemnărie, unde alţi 8-9 geluiau,
dau la rindea şi făceau lemnărie, ca nişte adevăraţi meşteşugari. Unul se necă-
jea să scobească nişte solniţe de lemn pentru bucătăria şcoliei, iar ceilalţi lem-
nari făceau nişte scăunele pentru cei de la cizmărie.
Am văzut apoi via, aproape 7 nectare, lucrată numai de mâna lor şi mă în-
trebam: unde-s răii şi răutatea?
Privighetorul şcolii, un om plin de pricepere şi însufleţire, Ilarion, fost învă-
ţător la o şcoală a Academiei Române, mi-a descoperit un lucru pe care îl bănu-
iam de multă vreme şi care trebuie să dea orişicui de gândit.
De multe ori, copiii ajung răi, numai fiindcă părinţii şi mai marii lor îi iau
mereu la vale, ocărându-i şi socotindu-i din capul locului ca nişte jivine primej-
dioase: ho! to! arde-l, pleosc, trosc...
Zburătuit din toate părţile, bietul copil se sălbăticeşte, în adevăr.
Odată, într-o adunare de copii, în timpul războiului, am văzut eu cu ochii mei,
cum privighetorul mi-a adus un copil de vreo 8 ani, spunându-mi că e fiul unui
ocnaş şi are apucături rele. În adevăr, copilul acela avea nişte ochi mari şi o că-
utătură aspră. Venea cu pas domol, dar ferit, ca un câine care stă să se repea-
dă.... Pesemne, fusese arătat de multe ori oaspeţilor şcolii, ca un fel de sălbă-
ticiune rară, iar copilul păşea acum în chipul unei fiare, ştiind că sub această în-
făţişare îl aşteaptă lumea să-l vadă.
Şcoala de lângă Iași dă pe față acest mare păcat de a înrăi prosteşte copiii,
spunându-le mereu vorbe rele, iar uneori chiar bătându-i.
Aci, Ilarion îi îmblânzeşte fără bătaie şi vorbe rele. Aflând că privighetorul
aşteaptă bine de la ei, sălbaticii încep a se îmbuna şi muncesc de ţi-e mai mare
dragul să-i priveşti. Cu adevărat, şcoală creştină.
Îndemn pe oricine să vină să vadă aci că drumul spre sufletul cuiva este tot iu-
birea şi că cea mai mare poruncă a Evangheliei este, în adevăr, iubirea aproa-
pelui. Cine iubeşte cu adevărat, acela biruie chiar porţile iadului şi preface până
şi pe diavoli în oameni de treabă.
De aceea, cei care aveţi pe suflet că aţi sălbătăcit un copil şi nu ştiţi cum să-l
vindecaţi, trimiteţi-l la şcoala de lângă Iaşi, iar dascălii care se plâng de răuta-
tea şcolarilor lor, să treacă măcar un ceas pe la acea şcoală de pedagogie creş-
tinească, să se încredinţeze ei singuri a cui e vina. [[Ns.]]
213
Anul 1922
1). Ctitoria Prinţului Carol, [ed.], anul VI, nr. 30, duminică, 1 ian. 1922, p.
1. Acum o sută de ani, ţara noastră ajunsese cu capul în cenuşă. Vecinii îi
ciuntiseră hotarele: muscalii furaseră toată Moldova dintre Prut şi Nistru, iar
nemţii ciupiseră şi ei câteva judeţe din marginea de la izvoarele Siretului şi ale
Ceremuşului. Se strâmtase Moşia, se împuţinase şi numărul locuitorilor. Ca
nişte arendaşi păcătoşi, domnii greci jupuiau ţara ca să-şi facă averi, înainte de
plecarea din scaun.
Putem zice că niciodată poporul lui Ştefan Vodă şi al lui Mircea cel Bătrân
n-ajunsese mai batjocorit şi mai vrednic de milă…
Atunci s-a răsculat ţăranul de peste Olt, Tudor, a cărui pomenire am sărbă-
torit-o cu toţii anul acesta. Cu ridicarea pandurilor, a început a se ridica iarăşi
neamul şi Ţara Românească. De aceea suta de ani de la Tudor la 1918, când
toate ţările române s-au unit, este o vreme spre care urmaşii noştri îşi vor în-
toarce ochii totdeauna cu dragoste şi mereu se vor întreba: oare cum a putut po-
porul românesc să se ridice iarăşi din atâta înjosire?
Ca să cinstească vremea aceasta în care ţara s-a născut pentru a doua oară,
adică s-a renăscut, cum zic cărturarii, Prinţul Carol, viitorul nostru rege, a avut
gândul fericit să adune la un loc într-un mare palat tot ce va putea lumina pe ur-
maşi noştri asupra acestor vremuri mari: cărţi, scrisori vechi,chipurile bărbaţi-
lor vrednici, arme ale timpului, portul oamenilor, felul banilor, tot ce ne va aju-
ta să înţelegem traiul părinţilor noştri în acea vreme de mari silinţe, vor fi aşezate
în Muzeul Renaşterii. Pe fiecare lucru se va scrie şi numele celui care l-a dăruit.
Fericit gând a avut viitorul nostru rege. [Ns.]
2). Colind din Vrancea, anul VI, nr. 30, duminică, 1 ian. 1922, p. 1.
Azi ajunul, mâni Crăciunul1/ Ia sculaţi, boieri bogaţi,/ Ia sculaţi de vă spă-
laţi/ Şi sculaţi şi slugile/ Să măture curţile/ Că vă vin colindători/ Pe la dalbe cheo-
tori./ Ia sculaţi fata cea mare,/ S-aprindă o lumânare,/ Să privim pe vale-n jos,/
Că văzui pe Domn Hristos/ Pe-un cal galben ca un soare,/ Dar nu-i galben din
născare,/ Ci-i galben de alergare/ Şi de lumina cea mare./ Alergat-a într-alergat/
Pe Moş Crăciun l-a cătat./ Moş Crăciun şi Moş Ajun./ I-a cătat pânʼ i-a aflat/ În
chilia cu tămâie,/ Cu uşile de-alămâi/ La ferestre cu gutui./ Cruce-n casă, cru-
ce-n masă/ Rămâi casă sănătoasă! (Cules de Măndiţa S. Hârnea)
3). An Nou, [ed.], anul VI, nr. 1, duminică, 7 ian. 1922, p. 1. Prieteni din
toate părţile pământului românesc, începem a număra An Nou - 1922.
Întrebarea e: înnoitu-ne-am şi noi cu ceva ori suntem oamenii cei vechi?
1
După fiecare rând se spune ,,Florile dalbe”.
214
Unii se vor grăbi să răspundă că ne-am înnoit, mai ales cei care au început
de curând slujbe, cred că de acum va curge lapte pe toate pâraiele, iar bălţile, în
loc de nămol, vor avea în fund numai miere, să se sature toţi mascurii şi godacii.
Adevărul stă altfel. O ţară nu se schimbă de azi pe mâine, cât ai plesni din
bici. Cu sufletul cu care te culci în ajunul Anului Nou, tot cu acela te scoli şi în
dimineaţa Sfântului Vasile. Aşa că oricât te-or ura şi te-or semăna colindătorii,
a doua zi eşti tot omul cel vechi de ieri şi de alaltăieri.
De aceea, să nu ne înşelăm pe noi înşine, ci să ne dăm seama că înnoirea
unei ţări se face pe încetul şi anume, pornind întâi de la copii. Dacă îi creştem
pe ei altfel, se începe în adevăr, o vreme nouă, dacă nu, va fi mereu tot lumea
cea veche, chiar când zilele ar trece ca clipele…, scuturând aripele.
Aşa stând lucrurile, Dumineca Poporului doreşte tuturor un adaos cât de
mic în ce priveşte grija şi pregătirea pentru zilele grele ce ne aşteaptă. Dar mai
ales doreşte ca toţi oamenii de ispravă, fie că au numai răspunderea casei lor,
fie că mai au şi sarcina de a priveghea soarta altora, să-şi întoarcă ochii
îndeosebi către copii şi să le dea măcar oamenilor de mâne o îndrumare mai
bună decât aceea de care am avut noi parte până azi.
Să nu uite nimeni că aşa e o ţară cum sunt gospodăriile ei, începând cu cele
mai mărunte. Şi aşa va fi viitorul unui popor, cum sunt crescuţi azi copiii po-
porului aceluia.
Fie ca anul 1922 să aducă în orice casă de român o îndrumare mai bunicică
spre o ,,altă creştere”, căci nevoile care ne aşteaptă sunt ca frunza şi ca iarba. [Ns.]
4). Întrebările ,,Duminicei”, anul VI, nr. 1, duminică, 7 ian. 1922, p. 6.
1). Care vor fi roadele şcoalei din sate, dacă mai îngăduim să ajungă
învăţători, băieţi cu câteva clase gimnaziale sau numai cu şcoala primară.
2). Poate fi pregătit învăţătorul satului, la oraş, ori şcoalele normale trebuie
aşezate în mijlocul ţărănimei, la sate?
3). Poate fi pregătit preotul din sat, în oraşe, ori trebuie crescut în mijlocul
poporului pe care îl va păstori?
4). Trebuie să creştem pe institutori şi pe preot îndeosebi, ori e mai bine să-
i ţinem împreună 4 ani de zile într-o şcoală pregătitoare, ca să nu se mai
dispreţuiască unii pe alţii?
5). E vreun sat unde toţi locuitorii ştiu să scrie şi să citească?
6). A stârpit vreun preot înjurăturile din satul lui? Şi cum a făcut el?
7). A schimbat cineva soiul pomilor ori vitelor din satul lui?
8). A plătit vreun sat tot pământul luat de împroprietărire?
5). Un sfat, [ed.], anul VI, nr. 2, duminică, 14 ian. 1922, p. 1. Un rege persan
pusese pe un slujitor să-l întâmpine în fiecare dimineaţă cu vorbele acestea:
Adu-ţi aminte că stăpâneşti o ţară întreagă. Grijeşte aşadar, de supuşii tăi,
cum grijeşti de sufletul tău…
215
Vremurile acelea s-au dus. Azi se cheamă că Poporul este stăpân. E bine,
deci, ca acestui mare stăpân care n-are alte slugi, decât tot pe sine, să-i spună
cineva zilnic: Adu-ţi aminte că te cârmuieşti singur.
Cei de sus sunt puşi acolo de tine şi fiecare ţară are tocmai guvernul potrivit
cu ea. Fiecare are cârmuirea pe care o poate suferi – cum suferă unul numai
cămaşa curată pe el, iar altul se împacă şi cu o rufă murdară şi plină de… cei cu
multe picioare.
De aceea, Dumineca Poporului şi-a luat sarcina ca în ziua a şaptea a săptă-
mânei, să spună celor care duc greul muncii în această ţară: Aduceţi-vă aminte
că cei care v-au înşelat: primari, deputaţi, senatori şi miniştri au fost aleşi de
voi. Până nu veţi alege oameni cinstiţi, nu aveţi dreptul să vă plângeţi. [Ns.]
6). O mărturisire făţişă, [ed.], anul VI, nr. 3, duminică, 22 ian. 1922, pp. 1-2.
Un jandarm din Durostor, ne scrie că a citit Dumineca Poporului unui
bulgar, iar săteanul acela i-a spus nişte cuvinte, pe care nu le mai înşirăm, să nu
creadă cineva că vrem să aducem laudă celor care scriu la această foaie.
Primind însă cererea bulgarului, să-i trimitem Dumineca, ne-am făcut o so-
coteală, pe care ne credem datori s-o spunem aici, s-o audă toată lumea.
Socoteala e aceasta: noi credem că n-avem dreptul să bănuim sufletul ni-
mănui, îndată ce vine cu inima deschisă la noi. E drept, se zice că bulgarii sunt
oameni ascunşi şi haini. Se poate, deoarece în toate naţiile găseşti oameni cu
multe ascunzişuri…, dar asta nu înseamnă că îndată ce auzi pe cineva vorbind
bulgăreşte, numaidecât ai în faţa ta un vrăjmaş. Eu ştiu că în vârful Richitaşului
e mormântul unui bulgar care se prinsese frate de cruce cu un român din partea
locului şi a murit vitejeşte pentru alungarea nemţilor.
Se poate să nu te înduioşezi când auzi astfel de fapte?
Tot aşa despre unguri, mulţi vorbesc în răspăr. Credem că greşesc. Odată
într-un sat din secuime, m-am oprit la poarta unui ţăran şi am cercat să vorbesc
cu un băieţel ca de 10-12 ani… Băiatul - pace. Nu putea să rupă o vorbă ro-
mânească, iar după chip ţi ochi era leit român. M-am putut încredinţa îndată,
aflând de la un preot că tot satul e ortodox, dar pierduse graiul românesc.
Nu mai pomenesc de rutenii din Bucovina, care mai toţi sunt români curaţi,
atât doar că şi-au uitat limba şi s-au amestecat pe ici, pe acolo, cu ceva venetici
din Galiţia
Acum, oameni buni, vă întreb: putem noi urî pe românii care trecând Dună-
rea, au învăţat bulgăreşte sau pe ardelenii care vorbesc ungureşte, sau pe bu-
covinenii care cred că sunt ruteni?
Cum să urâm noi sângele nostru? Uită-te la cutare ungur. Nu e în el un fir
de neam mongolic, ochii nu-s strâmbi ca ai pisicilor, barba nu e spână, părul nu
e gros ca la coada calului, chipul lor nu e ca al ungurilor de odinioară, care au
venit pe pământul nostru ca nişte sălbateci. Aceia au pierit mai toţi, luând
mereu femei localnice şi primind mereu români între dânşii, mai ales boieri.
216
Aşa că soiul lor s-a schimbat cu totul. Azi au nume şi grai unguresc, dar în ei
nu mai găseşti nicio picătură de sânge unguresc…
De aceea, mie unuia, drept să vă spun, mi-ar fi cu neputinţă să urăsc un
ungur, rutean ori bulgar, ştiind bine că sunt în primejdie să urăsc chiar sângele
neamului meu.
Apoi mai este şi o altă socoteală: suntem noi mai mulţi decât ungurii, bul-
garii şi rutenii? Atunci din două una: ori suntem vrednici să-i întrecem prin
muncă dreaptă şi, prin urmare, e ruşinos şi prostesc lucru să faci strâmbătate,
ori suntem nişte bicisnici şi atunci se cuvine să pierim.
Socotind însă firea românului şi faptele lui, noi credem că el are destulă
putere spre a nu fi clătinat de nimeni. În 1950, adică peste 30 de ani, ţara asta
va număra 35 de milioane de suflete, adică putere nu glumă.
De aceea, mărturisim făţiş şi din adâncul sufletului, tuturor celor care ne întind
mâna, noi trebuie să le-o întindem frăţeşte. În România e loc pentru toţi oamenii de
treabă. Să ne ferim de nedreptăţi şi de ură, cum se fereşte dracul de tămâie. [Ns.]
7). Înştiinţare, [ed.], anul VI, nr. 4, duminică, 29 ianuarie 1922, p. 1.
Aducem la cunoştinţa cititorilor noştri că directorul Duminecii Poporului,
îndemnat acum 2 ani de 54 de senatori şi deputaţi, iar acum şi de cei mai în-
semnaţi dintre fruntaşii Partidului Ţărănist, va ajuta cu tot ce-i stă în putinţă pe
cei care muncesc pentru mântuire ţărănimii. Din capul locului, ţinem să se ştie
că foaia Dumineca Poporului va rămâne neschimbată, adică tot aşa de nepărti-
nitoare, ca şi în trecut.
Iar mărturisirea asta nu e vorbă goală. Înainte de război, noi am spus verde
tuturor, părerea noastră, îndemnându-i să păstreze foile şi să ne tragă la răspun-
dere pentru scrisul nostru. Ce-am spus s-a împlinit, fiindcă am văzut lucrurile
cum erau, fără nicio şovăire la stânga sau la dreapta.
Mai mult, tineretul şcoalelor celor mai înalte a simţit de atunci, din mijlocul
învălmăşelii, că noi nu ne gândim decât la ţara noastră. De aceea, capii to-
vărăşiilor de tineri - preşedinţii şi vicepreşedinţii societăţilor studenţeşti -, au
mulţumit directorului nostru când a cerut darea în judecată a tuturor celor mi-
tuiţi de nemţi şi de ruşi şi de alţi streini.
Căutaţi Dumineca Poporului din 12 iulie 1915 şi vedeţi cuvântul lor. Tot
aşa vom fi şi în viitor: nu vom pleca balanţa nici spre unii, nici spre alţii.
Pentru ce? Pentru că suntem încredinţaţi că cine minte plăteşte cu vârf şi
îndesat minciuna. Mincinosul e robul minciunii lui şi-l ia dracul fără dor şi poate.
De aceea, spunem şi acum tuturor că cea mai mare şiretenie în viaţă, e să
nu fii şiret, ci să mergi pe mijlocul drumului.
Păstraţi deci foile noastre şi [să] ne trageţi la răspundere, îndată ce veţi
simţi că ne-am abătut de la calea dreptăţii. [Ns.]
8). Către toţi sătenii şi toţi cărturarii care iubesc satele, anul VI, nr. 4,
duminică, 29 ianuarie 1922, p. 2.
217
Rugat de fruntaşii ţărănişti şi de alte personalităţi care aveau încredere în

cuvântul său, Simion Mehedinţi face o chemare caldă celor care doresc să ajute
la mântuirea neamului să ajute, ,,partidul întemeiat pe sate” - partidul ţărănesc.
,,Până ieri-alaltăieri, ţăranii n-au avut loc în Adunarea Ţării. De obicei, cele
40 şi ceva de scaune ale Colegiului Ţărănesc, erau date de guvern celor care
n-aveau obraz să se aleagă în Colegiul întâi sau al doilea. Uneori erau vândute
de prefecţi cu preţuri ştiute de toată lumea. (…) Cine are suflet de iobag să-şi
plece capul în jug. Românii vrednici să-şi facă toată datoria, dând satelor drep-
tatea care li se cuvine într-o ţară întemeiată pe ţărănime, cum e a noastră. Ro-
mânia oligarhilor aţi văzut-o. E rândul acum să vedem şi România ţăranilor
care se simt una cu pământul şi sufletul ţării. Cu credinţă şi hotărâre, înainte!”
(S. Mehedinţi, fiu de plugar din Soveja. P. S. Prietenii care vor urma această
chemare, sunt rugaţi să dea de ştire - Bucureşti, str. Dimitrie Racoviţă, nr. 12)
9). Din Vrancea, anul VI, nr. 4, duminică, 29 ianuarie 1922, p. 3.
Se prezintă legenda Vrancei, în care autorul arată cum l-a ajutat Tudora
Vrâncioaia pe Ştefan cel Mare aflat la ananghie. ,,… Şi aşa, măi gura moşului,
Vrancea noastră se întinde până dincolo de apa Caşinului şi până în şesul Foc-
şanilor, unde se văd şi azi moghilele de hotar.” (Din ,,Oamenii de la munte” de
Soveja)
10). Cântece din Vrancea, anul VI, nr. 4, duminică, 29 ianuarie 1922, p. 6.
Zis-am verde foi de nuc/ De când zic mă duc, mă duc/ Tu, mândro, nu m-ai
crezut,/ Dar acum ai să mă crezi/ Că trei ani n-ai să mă vezi/ Şi trei ani vremea
e lungă/ Dorul meu să te ajungă./ Ajungă-te dorul meu/ Un-ţi-o fi priporul
greu,/ Ajungă-te jalea mea/ Un-ţi-o fi calea mai grea. (Măndiţa S. Hârnea)
11). Luaţi seama, [ed.], anul VI, nr. 5, duminică, 5 februarie 1922, p. 1.
La ce slujeşte Dumineca Poporului unui preot? E un fel de strajă, pe care
părintele o trimite în casa fiecărui om din parohie. Îi aduce mereu aminte de
datoriile către suflet. Când nu vine omul la biserică, se duce biserica la el, în
chipul Evangheliei, cu sfaturile din Dumineca Poporului.
La ce-i slujeşte unui învăţător? E un fel de ajutor de învăţător, trimis în casa
fiecărui copil.
Începând să citească Dumineca, puţin câte puţin, şcolarul simte că şcoala şi
cartea nu e o belea, ci un sprijin pentru viaţa întreagă. Noi o vedem mereu după
numărul abonaţilor, care au început ca copii de şcoală, iar azi ne cer fiecare
foaie care li se pierde la poştă.
Luminători ai poporului, aprindeţi o lumânare cât de mică în casa fiecărui să-
tean. Să nu fie nicio colibă, cât de umilită, în care să se citească Dumineca Popo-
rului. Feriţi-vă de munca celor care se ostenesc fără nici un câştig pentru ei. [Ns.]
12). Cântece din Vrancea, anul VI, nr. 5, duminică, 5 februarie 1922, p. 4.
Frunză verde măr domnesc/ De-ai şti cum mă chinuiesc?/ Eu departe,tu
departe,/ Două dealuri ne desparte,/ Două dealuri ş-o pădure/ Ş-o vâlcea plină
218
cu mure./ Hai pădurea s-o tăem,/ Murele să le mâncăm,/ Dealurile ocolim/

Ş-amândoi să ne-ntâlnim,/ Două vorbe să-ţi vorbesc/ Şi în lume să pornesc…
(Măndiţa S. Hârnea)
13). Un sfat, [ed.], anul VI, nr. 6, duminică, 12 februarie 1922, p. 1.
Se apropie alegerile. Toţi făgăduiesc acum, marea cu sarea.
- Nene, bade, moşule…! Te rog pune pecetea la semnul crucii! Altul –
pune-o la seceră! Altul - pune-o la greblă! Altul - pune-o la coasă, ciocan, lin-
gură, stea, cuţit, ştreang sau naiba mai ştie ce semn şi-au ales.
Dumineca Poporului vă spune lămurit şi cinstit: Nu vă grăbiţi să ascultaţi pe
niciunul, ci uitaţi-vă în ochii lui. Vedeţi din ce părinţi se trage omul acela: e fecior
de gospodari ori taie câinilor frunză? Cercetaţi faptele şi vedeţi: seamănă fapta cu
vorba?
Abia după ce vei cântări bine pe toţi cei care cer să fie aleşi, hotărăşte-te unde
pui pecetea. Nu asculta pe nimeni, ci urmează numai cugetul tău cel mai bun.
Dă-i adică votul celui mai vrednic. [Ns.]
14). Un semn, [ed.], anul VI, nr. 7, duminică, 19 februarie 1922, p. 1.
Aţi văzut ce semne şi-au ales cei care cer voturile: cruce, Evanghelie,
prapur, steag, sapă, lopată ciocan, topor, cosor, cuţit, ştreang…, numai şi numai
să ademenească pe alegător.
Rândul trecut, Dumineca Poporului v-a spus, nu vă pripiţi! Uitaţi-vă la fe-
lul omului, nu la semnul sub care se ascund poftele lui. Căci ce-i mai cinstit,
decât semnul sfintei cruci, dar uneori, însuşi diavolul se îmbracă în haine călu-
găreşti şi se face că dă milostenie. De aceea, chiar zice poporul nostru: Cutare
face crucea mare, că are în el un drac bătrân!
Dar e un semn după care te poţi îndruma binişor, acum. Uită-te la cel care
îţi cere votul şi vezi, ce stare avea el înainte de război şi ce avere are astăzi?
Dacă înainte de război, era un biet frige-linte, care n-avea cu ce să-şi dreagă
coperişul, iar acum are palate la Bucureşti sau în alte oraşe, dacă are ogrăzi de
vie, bani la bancă, pământ şi bogăţie ca-n poveşti, când alţii nici azi n-au putut
să-şi ridice casele dărâmate de nemţi, bulgari, unguri şi alţi duşmani, atunci să
ştii că la mijloc nu e lucru curat.
Un astfel de om care a prefăcut dintr-o dată sărăcia în bogăţie, să ştiţi că n-a
umblat cu lucruri blagoslovite.
Aceluia să nu-i daţi niciun vot, chiar dacă lângă numele lui ar fi pus chipul
lui Cristos şi crucea pe care Mântuitorul a fost răstignit. Cine ascultă astfel de
înşelători, acela batjocoreşte şi primejduieşte ţara întreagă!
Creştini şi români, uitaţi-vă bine nu numai la semn, dar şi la felul omului
care se ascunde sub semn. [Ns.]
15). În capcană, [ed.], anul VI, nr. 8, duminică, 26 febr. 1922, p. 1.
Puterile cele mari, adică hultanii cei lacomi, la sfârşitul războiului, au dat
cu piciorul ţărilor mai mici. La încheierea păcii, noi am fost împinşi la colţ,
219
fiind între ţările cu interese mărginite! Iar Anglia, Franţa, Italia, America…,
aveau interese nemărginite!
Ce s-a întâmplat? Toate nedreptăţile se plătesc, cum zicem noi aici la Du-
mineca Poporului şi anume, dulăii din Europa au dat peste un dulău şi mai ma-
re - Statele Unite.
Atâta marfă aruncă pe piaţă fabricile americane, încât englezii, nu mai vor-
bim de francezi şi de italieni, au rămas cu urechea pleoştită şi cu botul pe labe.
Fabricile lor încep să se închidă, lucrătorii mârâie, arată pumnul şi, Dumnezeu
ştie, ce se va întâmpla mâine-poimâine în semeaţa Anglie, iar Franţa a ajuns să-
i plângi de milă. Ea a purtat greul războiului, iar acum englezii şi mai ales
americanii îi râd în nas.
Ce-i de făcut? Englezii, negustori care totdeauna îmbie toate ţările Europei,
chiar şi pe Rusia şi Germania, să facă un fel de tovărăşie împotriva Americii.
Dar ştiţi cum? Să ne apărăm de mărfurile americane şi să cumpărăm cât
vom putea mai multe mărfuri engleze.
Nici că se poate mai bună socoteală. Francul francez e cât farfuria faţă de
leu. Lira engleză e mai mare decât roata carului, iar rebegiţii de noi, cei cu in-
teresele mărginite, să ne plecăm capul şi să cumpărăm de la cei care pot lua pe
nimic, grânele, petrolul şi tot ce poate vinde ţara noastră! Iată socoteala alia-
ţilor de dincoace de ocean! Cât despre America, aliatul de dincolo de ocean,
dolarul e faţă de leu, ca o măciucă în capul unei furnici.
Noroc că au intrat la strâmtoare şi aliaţii cu franci şi lire. Socotim că acum
nu le va mai da mâna să ne privească cu atâta dispreţ. Când au chemat în ajutor
şi pe Rusia cea flămânzită de bolşevici, va trebui să vorbească cu România,
altfel decât acum trei ani!
Oricum, noi dorim cârmuitorilor acestor ţări - oricine ar fi ei -, să ne scape
de sub talpa lacomilor care, după ce ne-au vărsat sângele să-i ajutăm, ne-au pus
la colţ ca pe nişte vinovaţi şi în loc să lăsăm noi puţurile de petrol cumpărate de
nemţi în România, au avut îndrăzneala să le ia la ei, măcar că le ziceau prieteni
cu noi. Poate capcana îi va face mai de treabă. [Ns.]
16). Vremurile, [ed.], anul VI, nr. 9, duminică, 5 martie 1922, pp. 1-2.
,,Vremuri grele” Ne-am deprins cu toţii cu vorba asta, ce trece din gură în
gură, parc-ar fi o lozincă, cu care ne descărcăm de toată vina şi răspunderea.
Vremuri grele în sus, vremuri grele în jos, ce putem face noi, bieţii oameni?
Şi totuşi vremurile aproape niciodată nu ne-au fost mai prielnice, nouă,
românilor. Înăuntru, munca niciodată nu a fost mai preţuită, mai căutată şi mai
răsplătită ca acum. Şi e o nevoie cumplită de minţi agere şi de braţe harnice, de
care ţipă tot cuprinsul românesc. Cum, necum, pământ, slavă Domnului, s-a
dat. Oamenii, aproape toţi sunt cu punga doldora, ba a ajuns vremea ca orăşenii
să se plângă că ţărănimea s-a umplut de parale, pe care le ţine ascunse şi că asta
ar fi una din pricinile greutăţilor băneşti prin care trecem. Şi poate să nu fie o
220
vorbă goală. Negustorimea iarăşi nu are de ce să se plângă: şi cenuşa dacă o

scoţi pe piaţă, o vinzi şi câştigi la ea. Adevărat că este lipsă de marfă şi, mai
ales, de-o anumită marfă ce ne-o trimitea străinătatea, dar asta tot în sprijinul
nostru ar putea să se întoarcă. Adică ne-am putea folosi de faptul că mărfurile
streine nu mai năpădesc în ţară, mai bune şi mai ieftine ca cele ale noastre şi să
întemeiem o industrie şi o gospodărie naţională în lege. Nimic nu ne lipseşte:
nici materialul, de la fier, cărbune, păcură, până la aur, nici fabricile care să-l
lucreze, de la turnătorii, oţelării, printre cele mai mari din Europa, ca Reşiţa,
până la cele mai subţiri fabrici de piane şi alte lucruri de amănunt. În Transil-
vania şi Banat se părăduiesc atâtea fabrici mari din lipsă de lucru că ţi-e mai
mare jalea. Târgul de mostre din 1921, ţinut la Bucureşti, a arătat în mic, ceea
ce s-ar putea face în mare. De la tunuri şi vagoane, până la poduri şi unelte
agricole, totul putem face la noi şi numai prin noi. Căci se cheamă că de astă
dată suntem întregi şi pe picioarele noastre.
Până acum ne lipsea braţul drept - Transilvania. Fusesem ciuntiţi de cel stâng,
de Basarabia, ni se tăiase capul, adică Bucovina şi zăceam ca Făt-frumos din
poveste, pe care-l ciopârţise duşmanul. Dar acum ni s-au adunat şi ni s-au în-
chegat toate bucăţelele una lângă alta. Rămâne să ne stropim cu apa vie a mun-
cii, a rânduielii, a înţelegerii şi a cinstei, pentru ca să înviem cu adevărat.
Asta înăuntru. În afară, vecinii, palancă la pământ, de nu se mai pot ridica
mult timp de aici încolo, pe când noi, în picioare, suntem slobozi să muncim
cum vrem şi cât vrem, nu numai fără concurenţa lor, dar chiar vânzându-le din
mărfurile noastre. Ucraina şi Rusia, flămânde, întind mâna uscată şi cerşesc o
bucată de mămăligă (le vindem porumb), nu ca cerşetorii, ci plătind-o cu aur.
Şi Rusia era grânarul Europei. Leul nostru, oricât ar fi el cu coada între picioa-
re, tot din vina noastră, dar tot leu este faţă de leva, coroană, rublă şi marcă.
Ungurii şi nemţii din Austria se bat pe lei şi se grăbesc să-şi desfacă aşeză-
mintele lor industriale - fabrici, turnătorii, tipografii, pe care le vând ori le stră-
mută în ţara noastră.
Cu ele odată, streini vin sumedenie şi se înhamă la treabă. Oraşul Bucureşti
este ca un sorb ce înghite zilnic mii de streini, călători, lucrători, negustori, mi-
siţi şi alţii. Numai servitorii şi servitoarele de alte naţii, în număr de câteva zeci
de mii, agonisesc şi scot de la noi sute de milioane. Va să zică, minte, inimă,
cinste şi braţe să fie, că vremurile sunt nu se poate mai bune.
Şi dacă totuşi, fabricile lâncezesc sau stau închise, dacă în ateliere se lu-
crează puţin şi prost, iar Căile Ferate se poticnesc mereu, dacă drumurile zac
urgisite şi stricate, dacă păcura nu se scoate îndeajuns şi grâul nu se seamănă
nici cât înainte de război, dacă vitele nu se prăsesc, dacă în şcoli nu se mai
învaţă bine carte ş.a.m.d., vina nu este a vremurilor, ci a oamenilor, adică a
noastră.
221
Şi nu ştim dacă n-ar fi mai de dorit vremuri grele cu oameni destoinici să le

răzbată, decât vremuri de aur cu oameni molateci şi fără vlagă, nărăviţi la
câştig de-a gata, pe-o nimic toată, a lene şi desfrâu. [Ns.]
13). După alegeri, [ed.], anul VI, nr. 10, duminică, 12 martie 1922, p. 1.
A trecut valul, acum să ne dăm seama ce-am făcut.
Au venit înaintea poporului toate partidele şi i-au spus că ţara e bolnavă, iar
ele ar putea-o lecui. Poporul le-a judecat pe fiecare în parte şi a hotărât: tu, cu-
tare, eşti acela căruia îi dau votul… Cum a hotărât, vom povesti mai departe,
dar se cheamă că a hotărât…
Ce va urma de aici înainte? Din două, una: ori doctorul va aduce oarecare
alinare relelor de care suferă ţara, ori boala va spori, iar doctorul se va dovedi
că a fost un mincinos. Oricum ar ieşi, un lucru trebuie lămurit din capul locu-
lui: Poporul nu mai are de aici înainte, dreptul de a se plânge.
Chiar dacă dările vor spori, scumpetea va spori, jandarmii şi prefecţii se vor
purta rău, orice necaz ar întâmpina, poporul trebuie să sufere şi să tacă.
Pentru ce? Pentru că el singur şi-a aşternut aşa. Până la 1919, când am
dobândit votul obştesc, ţăranul nu însemna mai nimic la alegeri. Toţi plugarii
abia aveau dreptul să trimită la Cameră, vreo 40 de deputaţi, dar nici aceia nu
erau ţărani. Prefecţii luau mită de la bogătaşi şi alegeau pe cine pofteau ei. De
aceea, poporul se putea plânge că este asuprit în adevăr.
Azi s-a schimbat lucrul: toţi deputaţii sunt aleşi prin vot obştesc. Dacă nu
vrea ţărănimea, poate să fie cineva cu stea în frunte, nu-i chip să intre în Parla-
ment.
Poporul e deci stăpân. În ziua votului, când primeşte în mână pecetea şi o
foaie de hârtie, Vlad de la stână, e tot aşa de mare ca şi regele, deoarece, El -
adecă Vlad - trimite Măriei Sale sfetnici cu care să se sfătuiască în ce priveşte
cârmuirea ţării.
De aceea, după alegeri, poporul nu mai are drept să crâcnească, şi-a dat
părul pe mâna cui a voit. Acela, adică partidul care are numărul cel mai mare în
Cameră şi Senat, poate să-l târască pe Vlad prin toţi bolovanii până i-o dogi că-
păţâna, poate să-l încarce ca pe urecheatul care duce tărhatul în mijlocul tur-
mei, poate să-l înjuge la carul cel mai greu…, să-l sucească şi să-l învârtească
cum va vrea…
Vlad trebuie să tacă, chiar dacă i-ar curge patru rânduri de lacrămi pe obraz.
Aşa e cinstit şi drept. Cum şi-a aşternut aşa să doarmă…!
Noi, cei de la Dumineca Poporului, i-am spus lămurit: Cum vei vota, aşa
vei ofta! Oameni buni, ieri voi aţi fost stăpâni. Cum să vă trăiască stăpânii pe
care i-aţi ales. Să nu crâcnească unul din voi, că-l fură sfântul… [Ns.]
14). Sfat, [ed.], anul VI, nr. 11, duminică, 19 mart. 1922, p. 1. Ca omul care
se scoală după o boală grea, aşa se dezmorţesc azi toţi cei care au suferit în vre-
mea alegerilor, iar gândul lor cel dintâi e să dea vine pe cei de sus…
222
Adevărul e altul. Cei de sus, oricât ar fi ei de vinovaţi, tot mai vinovaţi

suntem noi, cei de jos. Dacă toţi sătenii ar fi chibzuiţi la minte, dacă n-ar fi
primari nărăviţi, notari care şfănţuiesc lumea, perceptori care o jumulesc,
învăţători care dau cu praştia pe la şcoală, preoţi care se fac slujitorii păcatului,
adică unelte ale oamenilor blestemaţi, satul ar fi curat ca o oglindă curată.
Biserica ar fi plină în fiecare duminică, cum e la saşi, şcoala ar fi înţesată de
copii, ca un stup când e gata de roit, casele satului şi grădinile ar fi toate
îngrijite, oamenii sănătoşi, harnici, bogaţi şi cinstiţi…
Aşadar, să nu mai dăm vina pe cei de sus. Până ieri, ei făceau şi dregeau.
Acum poporul are cârma în mână. Dacă nu ştie să păzească dreptatea, ci chiar
oamenii satului calcă legile, iar sătenii se necinstesc şi se asupresc unii pe alţii,
cum s-a întâmplat la alegerile din urmă, de ce se mai plâng împotriva celor de sus?
Fraţi săteni, vedeţi-vă bârna din ochi, înainte de a căuta gunoaie şi paie în
ochii celor de la Bucureşti. Adevărul e că satul poate mai mult decât statul,
când sătenii vor fi tot unul şi unul, mergând în unire şi cinstind legile. Acesta e
adevărul curat. Vindecaţi-vă singuri, dacă voiţi să vindecaţi România. [Ns.]
15). Ce era să ajungem!, anul VI, nr. 11, duminică, 19 mart. 1922, pp. 1-2.
Zi cu zi, ies la iveală chichiţele războiului. Ascultaţi una de care să vă aduceţi
aminte toată viaţa.
Era în primăvara anului 1917, la 16 martie. Ţara noastră fusese copleşită de
oştile streine: bulgari, unguri, turci, nemţi…, toţi se aruncaseră cu lăcomie asu-
pra pământului românesc. Toţi erau lihniţi, iar unii ştiau bine că li se apropie
apa de gură. S-au adunat atunci la sfat, fruntaşii Germaniei sau ai Austro-Unga-
riei şi iată ce ziceau:
Czernin, dregătorul cel mai mare de la Viena, mărturisea: să mai intrăm în
a patra iarnă de război, este cu neputinţă. Alt mare dregător de la Berlin
zicea: şi pentru Germania va fi foarte greu să mai ducă războiul…
Ce-i de făcut? Să ne plecăm la pace şi anume: fiindcă aliaţii ţin la Serbia
care a început războiul, să-i îmbunăm, dând Serbiei o bucată de ţară, ca să aibă
ieşire la Marea Adriatică. Putem însă să ne despăgubim toţi pe spinarea româ-
nilor. Austro-Ungaria să cuprindă Muntenia.
Staţi, au răspuns cei de la Berlin, noi avem acolo nişte puţuri de păcură…,
de asta le ardea lor. Cât despre poporul român, nici pomeneală.
Ca să împace pe germani, Czernin le-a răspuns: luaţi din Polonia cât vreţi,
iar Rusia va lua Moldova şi Bulgaria va lua Dobrogea. Astfel, aliaţii vor fi şi ei
împăcaţi şi va rămâne la gurile Dunării, ca un fel de portar al Dunării, ca un fel
de portar al gurilor, un stat ca Monaco… Monaco este o ţară cam cât ar fi o ju-
mătate de sat.
Auziţi? Ţineţi minte că asta era rânduiala duşmanilor. De aceea, la 16 mar-
tie şi în anul acesta şi în toţi anii, cât veţi mai trăi, faceţi o cruce neagră în ca-
223
lendar. Aduceţi-vă aminte că tot trupul ţării noastre fusese împărţit, iar Kai-
zerul de la Berlin zisese că românului nu trebuie să-i mai rămână decât cămaşa pe el.
Şi grozăvia nu s-a oprit aici. Le 30 august 1917, după biruinţa la Mărăşeşti,
Anglia şi Franţa se plecaseră şi ele la pace!
Fiind foarte slăbite şi văzând că unele regimente nu se mai bat, căutau să
ajungă la tocmeală cu Germania, cerându-i un singur lucru: să plece din Belgia
- nici pomeneală de Alsacia şi Lorena, iar despre noi niciun cuvânt, deoarece
Rusia se şi văzuse stăpână pe Moldova, iar în schimbul Poloniei, mulţumea pe
Germania, care mulţumea şi ea pe unguri, dându-le Muntenia. În loc de regat,
România doar un sat cât Monaco!
Să fi întins atunci Kaizerul mâna la pace, ar fi fost vai şi-amar de capul nostru.
Din fericire pentru noi, Kaizerul se umfla în pene. Văzând că revoluţia în-
cepe în Rusia, generalii lui l-au sfătuit să ducă războiul mai departe…
Astfel am scăpat ca prin urechile acului, dar cei care aveţi cuget drept, în-
văţaţi din păţania asta, ceea ce v-am spus mereu şi înainte de război.
Toţi cei mari sunt lacomi şi nedrepţi. Însemnaţi la calendar 16 martie 1917
şi 30 august 1917 şi aduceţi-vă aminte cum şi duşmanii şi Aliaţii se înţeleseseră
spre junghierea noastră.
16). Legea votului, anul VI, nr. 11, duminică, 19 mart. 1922, p. 2. Până la
război, votau numai cei cu avere. Ei aşezau stăpâni pe capul nostru. Votanţii,
puţini la număr, erau ştiuţi pe degete de prefecţi şi cine nu vota cu ,,ai noştri”,
adică ai prefectului, era vai de mama lui. Un ciomăgaş îi făcea cu creta o cruce-n
spate şi alţi haidamaci îl umflau.
Vremurile acelea s-au dus. Azi votează cu miile şi zecile de mii. S-a făcut
dreptate şi ţăranilor, dar fiindcă ţăranii sunt neştiutori - multe nedreptăţi li se
poate face şi azi.
Drept aceea, vă spunem: 1). Primarul e îndatorat după lege să dea fiecărui
alegător, certificat de alegător. Dacă până în ajunul alegerii nu i se dă certificat,
fără de care nu te primeşte judecătorul la vot, alegătorul are dreptul să se plân-
gă făţiş judecătorului, care dă ordin primarului ca, chiar în ziua alegerii să dea
certificate. Prin urmare, în ziua alegerii, oricare om trebuie să fie de faţă la lo-
cul alegerii, iar dacă nu i s-a dat certificatul, i se va da.
2. Votul e secret - aşa zice legea. Asta înseamnă că numai tu şi Dumnezeu
din cer, ştiu cum ai votat. Nimeni, nici chiar judecătorul, n-are drept să se uite
cum ai votat. Dacă cineva ar îndrăzni să facă una ca asta, puşcăria îl mănâncă. Ju-
decătorul care s-ar uita la un vot bine împăturit, va fi dat afară din slujbă cu ruşine.
De aceea, cetăţene, n-ai teamă. Ascultă-i pe toţi, dar în chilia de votare,
ascultă cugetul tău cel mai tainic şi fă ca tine. Nici pasărea măiastră nu va afla
cum ai votat. Dacă toată lumea ar vota după cuget, niciodată nu ne-am pomeni
cu o secătură, stăpân pe capul nostru. [Semn. Ilie Giuca, fost jud. la aleg. din 1919].
224
17). De la alegeri, anul VI, nr. 11, duminică, 19 mart. 1922, p. 3. Povesti-
sem ce s-a întâmplat la alegerile din Putna, la Ocolul Năruja (Vrancea), unde
eram de faţă.
Pe la ceasurile 9 dimineaţa, cete mari de săteni se adunaseră împrejurul
judecătoriei. Primarii şi notarii le duceau ca pe un fel de comandanţi de oştire.
Cum stam lângă zidul unei biserici, iată Vasile Taftă, gospodar fruntaş din
Negrileşti, vine la mine plin de sânge. Ce-i Vasile? Ce să fie…, de-abia am
scăpat. Şi începe omul să-mi spună cum unul Balica (poştaş) şi cu alţii, l-au
tras la o parte, cu chip să-i spună ceva, apoi au tăbărât cu pumnii pe capul lui.
Am pornit cu omul plin de sânge, să cer ajutorul jandarmilor. Un caporal de
jandarmi care era alături, mi-a spus că el n-are poruncă de la nimeni să cercete-
ze… Atunci am plecat cu cel rănit, să-l arat judecătorului. L-am băgat în came-
ra de vot şi judecătorul a dat poruncă unui jandarm să cerceteze. Dar ce să cer-
cetezi, când bătăuşii se lăudau în gura mare că ei îşi iau răspunderea faptelor.
Lucrul cel mai scârnav a fost altceva: unul din sătenii din Bârseşti, tocmiţi pen-
tru bătaie, arunca vorba în râs.
- De unde ştim noi, dacă nu şi-a băgat el degetele în nas ca să se sângereze,
iar alt bătăuş adăuga: poate că are moralizie, vrând să spună că are boala copii-
lor şi a căzut pe jos.
Grozav lucru e să vezi silnicie din partea streinului plătit anume pentru bă-
taie. Ce vrei, un astfel de om bate ca un modoran şi pe tat-su şi pe mă-sa, nu-
mai, numai bani şi băutură să iasă. Dar să vezi că un coadă de topor împotriva
sătenilor lui, asta este cea mai mare ruşine şi cel mai mare păcat.
Iartă-le, Doamne, că nu ştiu ce fac! (Va urma) [Semnează S. M.]
18). Un sfat, nu urî pe cel care te duşmăneşte [ed.], anul VI, nr. 12,
duminică, 26 mart. 1922, p. 1. De câte ori are un neajuns, omul pornit se gân-
deşte la răzbunare, iar cel prost se şi răzbună îndată, dă cu cornul ca o vită înfu-
riată. Nici că se poate mai mare greşeală!
Am auzit odată o vorbă de la un înţelept. Pentru omul care e om, chiar răul
se întoarce tot spre binele lui. Unui astfel de om, duşmanii îi vin în ajutor mai
mult decât prietenii.
Cum aşa? Foarte uşor: prietenii din slăbiciune, închid ochii când greşeşti.
Te iartă şi-ţi fac cu asta un rău, pe când duşmanul e ca o strajă neadormită.
Cum te mişti ceva-ceva, alături de drum, ei încep a ţipa: uite, uite, ce face cu-
tare! Astfel, fără să-i plăteşti, duşmanii te slujesc ca nişte slugi credincioase,
socotind că te prigonesc.
Din contra, adevăraţii duşmani sunt cei care se ascund sub haina prieteniei
şi te îndeamnă să te cufunzi în greşeli şi păcate, iar ei te mai şi laudă! De aceea,
e o vorbă cu tâlc în limba noastră: Fereşte-mă, Doamne, de prieteni că de duş-
mani ştiu eu să mă feresc!
225
Tot cu privire la vorba asta, ar trebui să mai luăm seama încă la un lucru.
În ţara noastră sunt mulţi străini, pripăşiţi aici după vremuri: unguri, săcui, saşi,
şvabi. Când erau ei mari şi tari, ne-au apăsat cum le-a venit la îndemână.
Ce a urmat din apăsare? Ne-am înveghiat! Cioc azi, cioc mâine, am deschis
ochii la multe de toate. Voind să ne cufunde, ei ne-au înălţat. De aceea, cei
risipiţi printre noi, în satele săseşti şi ungureşti, sunt şi azi ca un fel de strajă
care strigă mereu.
Deşteaptă-te, române! Deşteaptă-te că, iată, eu ungur, săcui, sas, evreu,
bulgar…, te întrec. Fără să-i plătim, toţi ne îmboldesc. Luaţi aminte, că vă
întrecem şi veţi rămâne, voi, românii, de ruşine în ţara voastră.
De aceea, ţineţi minte vorba: nu fii pornit împotriva celui care ţi se pare că
te duşmăneşte şi nici împotriva celui care te duşmăneşte în adevăr, deoarece
omului care e om, duşmănia altora îi vine înspre câştig.
19). Un sfat - de la alţii) [ed.], anul VI, nr. 13, duminică, 2 aprilie. 1922, p. 1.
Un om care trăieşte de 18 ani în România şi cunoaşte bunul şi răul ţării
noastre, mi-a spus o vorbă, pe care o spun şi eu cetitorilor Duminecii Poporului.
Ne plângeam că leul nostru nici nu mai e pomenit de bancherii din alte ţări.
Ori le-ai da hârtii din gunoaie, ori le-ai arăta leul românesc, tot atâta e. Ca să
cumperi ceva din Germania, trebuie să cauţi întâi bani englezeşti sau ameri-
cani, apoi capeţi marfa, altfel te uiţi la teancurile de lei româneşti şi strângi din
umeri.
- Ce bine e de dumneavoastră în Cehoslovacia, ziceam eu.
- Dă, domnule profesor, avem şi n oi necazuri, dar drept să vă spun, banul
nostru e ban. Stăm mai bine decât toate ţările dimprejur.
- Staţi bine, fiindcă munciţi mult, zise unul dintre cei de faţă.
Atunci cehul a răspuns: nici românul nu doarme. Ba dacă-i vorba, România
are izvoare de bogăţie cum nu mai sunt nicăieri în Europa, dar lipseşte ceva…
Iacă, să vă spun ce s-a întâmplat la noi în Praga. Un mare slujbaş a îndrăznit să
încerce a mitui pe ministrul Beneş, dându-i patru milioane de coroane - cam
zece milioane de lei -, numai să vândă zahăr unui negustor din Belgia, cu unele
socoteli pe dedesubt.
- Ştiţi ce a făcut Beneş al nostru? L-a dat pe slujbaşul cel ticălos pe mâna
judecăţii şi s-a ales acela cu 5 ani de puşcărie şi pierderea drepturilor de
cetăţean pentru totdeauna.
Vedeţi de ce banul nostru se ridică în preţ şi de ce Cehoslovacia merge bine?
Toţi cei de faţă am plecat ochii în pământ, iar cehul a adăugat acest sfat:
- Să ştiţi, valuta unei ţări stă nu numai în muncă, ci şi în cinstea ei. căutaţi şi
dumneavoastră oameni ca Beneş.
Cei care aveţi urechi de auzit, auziţi! Cei care aveţi un vot de votat, ţineţi
minte! (Soveja)
226
20). Un sfat, [ed.], anul VI, nr. 14, duminică, 16 apr. [9 apr. n. e.] 1922, p.
1. Zilele trecute, mă uitam la nişte lucrători. Venise vorba despre pământ.
- Iaca, eu am fost la război şi mie nu mi-a dat pământ, iar altora care n-au
fost, le-a dat câte 3 hectare…
- Poate că nu mai e nicio moşie în împrejurime, adaug eu.
- Nu e, dar altuia de ce i-a dat 3 hectare, iar mie nimic? Dacă nu-mi dă mie,
să nu-i mai dea nici lui…
Mai întâi m-a minunat judecata aceasta ciudată - dacă n-am eu, să n-aibă
nici vecinul, ca şi cum foamea vecinului ar putea uşura cu ceva foamea mea.
Ce întunecat e uneori sufletul omenesc! Muncitorul care vorbea aşa nu se
gândea că la vreme de nevoie, tot e mai bine să afli o bucată de pâine de la un
vecin, decât s-o cauţi cine ştie unde şi să n-o găseşti.
- Ascultă, băiete, tu zici că ai fost prizonier în Boemia. Văzut-ai pe acolo
sămănăturile sătenilor?
- Văzut.
- Erau mari, lanurile lor? De unde! Cât ai întinde o sumană, ba încă pe la
capete samănă şi mac. Parcă se joacă în grădină, punând flori ca fetele. Oare ce
fac ei cu atâta mac?
- Ce să facă? vând sămânţa şi iau parale, dar nu-i vorba numai de mac. Aţi
văzut voi sfeclele lor pentru vite? Abia le ridici în braţe, dar cartofii lor, dar
secara, dar orzul şi grâul…
- Într-adevăr, era ca peria… şi curat nevoie mare, nici urmă de buruiană,
adaogă fostul prizonier.
Când l-am văzut pornit pe lauda Boemiei, l-am întrebat: ştii tu cât dă hecta-
rul de pâine albă în Boemia? Să-ţi spun eu, dă cam de 3 ori mai mult decât în
România. Aşa-s de şireţi plugarii pe acolo, că au lungit fiecare moşioara lui de
3 ori. Ară fiecare numai un hectar, dar culege cât de pe 3 hectare.
Aici e leacul şi pentru voi: Dacă hotarul pământului nu se poate lungi,
lungiţi munca! Atunci veţi avea loc mai mult de 3 ori mai mulţi oameni pe
acelaşi ogor şi nu vei mai privi chiorâş la bucata vecinului. [Ns.]
21). Hristos a înviat!, [ed.], anul VI, nr. 15, duminică, 16 apr. 1922, p. 1.
Iarăşi vom zice câteva zile: Hristos a înviat, dar puţini vor sta să se
gândească la înţelesul acestor mari cuvinte.
Învierea lui Hristos ar trebui să însemne că toţi cei care poartă numele de
creştin, au înviat şi ei, adică s-au scuturat de gunoaiele păcatelor care îi
învăluiseră. Asta ar trebui să însemne că toţi cei doritori de a începe o viaţă
nouă, sunt hotărâţi măcar o dată pe săptămână să se înfăţişeze înaintea altarului
şi să-şi facă socoteala lor cu veşnicia.
Ar trebui să însemne că chiar cel care nu poate să se apropie de altar,
deschide cel puţin cartea cărţilor, unde se găseşte învăţătura lui Hristos şi caută
a desluşi cuvânt după cuvânt, înţelesul pildelor date de Mântuitor. Aşa facem?
227
Uitaţi-vă împrejur şi judecaţi singuri. E măcar unul la mie, care spunând

,,Hristos a înviat!”, să-şi dea seama că vorba asta e ca strigătul unui general
care cheamă o armată la luptă?
Totuşi de un lucru nu ne putem îndoi. În fiecare popor cu mintea sănătoasă,
numărul creştinilor care nu iau în deşert aceste cuvinte sporeşte şi va spori.
Unor astfel de creştini, care înţeleg şi în ţara noastră toată bogăţia de viaţă,
cuprinsă în pildele celui răstignit de farisei, Dumineca Poporului le zice din tot
adâncul cugetului: Hristos a înviat!
Şi fie ca învăţătura Lui să rodească pentru cât mai mulţi dintre cei rătăciţi
printr-o creştere sălbatecă.
22). Un sfat, [ed.], anul VI, nr. 16, duminică, 23 apr. 1922, p. 1.
Nu te pripi! E cunoscută vorba: graba strică treaba. Iată o pildă: zilele tre-
cute, ministrul nostru de la Paris, a spus gazetelor să nu de teamă de streini că
România nu-şi va plăti datoriile, cel puţin ministrul Antonescu cearcă să lămu-
rească pe cei care se feresc de leul român, că ar face mai bine să-l cumpere,
spre a-i ridica preţul. Şi spune trimisul nostru că ţara românească are cam 14
miliarde de lei de hârtie în negoţ, iar o parte din aceşti lei îi vom plăti din cele
350 de milioane de lei aur, pe care îi avem la Moscova şi care preţuiesc cam un
miliard de franci! Bună socoteală, dar vorba e: îi avem ori nu-i mai avem?
Dacă aurul acela ar fi rămas la Iaşi, adică nu ne-am fi pripit să-l fi trimitem
în paza muscalilor, azi cu un miliard de franci, dacă socotim francul cu 12 lei,
am plăti dintr-odată 12 miliarde de lei datorie şi am uşura cheltuielile întregii
ţări. Ce de pluguri am cumpăra! Ce de maşini pentru tren, ce de vite, ce ieftină-
tate la călătorie, ce lefuri bune am da tuturor celor care slujesc ţării… Doamne,
Doamne!
De aceea, o întrebare se ridică în sufletul fiecărui român care geme sub gre-
utatea nevoilor de azi. Oare cine a fost înţeleptul care a trimis la Moscova aurul
ţării, odoarele bisericilor şi toate hârtiile vechi rămase de la domnii noştri?
Ine a fost pripitul acela? Şi încă o întrebare: cum de mai îndrăzneşte să se
laude cutare şi cutare că ştia că România va ieşi biruitoare? Dacă ştia, de ce nu
s-a îndurat să păstreze măcar odoarele bisericilor şi hârtiile moştenite din
bătrâni? De ce s-a pripit să trimită averea ţării tocmai în mijlocul celor care
priveau Moldova ca pe o nouă Rusie?
Pripirea aceluia dovedeşte că toţi îşi pierduseră orice nădejde de biruinţă.
De aceea, s-ar cuveni să fie azi mai smeriţi şi să mărturisească cinstit că într-un
singur ceas ei au păgubit ţara cu 12 miliarde.
23). Un sfat, [ed.], anul VI, nr. 17, duminică, 30 apr. 1922, p. 1.
Deprinde-te a privi adevărul chiar când nu-ţi place. Ni s-a întâmplat să
primim scrisori de la oameni pe care cuvântul Duminecii îi usturase. Unii fiind
bărbaţi la suflet, întrebau să-i lămurim mai de aproape asupra lucrului cu prici-
na, alţii când s-au văzut înţepaţi, ne-au trimis foaia îndărăt, drept răzbunare.
228
Fireşte, am râs de prostia lor. Închipuiţi-vă că dai cuiva o oglindă în mână,

spre a vedea că e mânjit pe obraz, iar el, în loc să-ţi mulţumească şi să se spele
repede, apucă oglinda şi o trânteşte de pământ!
Aşa e şi cu o gazetă. Nu oricine are sufletul atât de puternic, încât să fie în
stare a-şi cunoaşte greşala pe deplin şi a se hotărî să şi-o îndrepte.
Cei mai mulţi, fiind suflete copilăreşti, măcar că au barbă şi mustăţi, se
necăjesc iute ca copiii cei arţăgoşi şi sunt gata să dea cu pumnul în oglinda care
le arată sluţenia.
Aici se vede tăria ori slăbiciunea cuiva, aici se vede treapta la care a ajuns
un popor. În alte ţări, când se fac adunări pentru alegeri, vorbesc pe rând toţi
cei care cer voturile, arătând de faţă cu toată lumea, unul altuia greşelile lor.
La noi, dimpotrivă, vorbesc oamenii unui partid şi fac cu ouă şi cu oţet pe
potrivnicii lor, apoi vin şi aceia în altă zi şi-i ocărăsc pe cei dintâi. N-avem
adică, deprinderea să ne vorbim răspicat faţă-n faţă, tot adevărul.
N-am ajuns să înţelegem că nu oglinda e vinovată, dacă faţa noastră e plină
de noroi.
De aceea, e semn de adevărată putere şi de fire cinstită când se deprinde
cineva să privească în faţă adevărul, chiar dacă nu-i vine la socoteală. [Ns.]
24). Un sfat, [ed.], anul VI, nr. 18, duminică, 7 mai. 1922, p. 1.
Fereşte-te de mai rău! Zilele trecute, un moldovean din Bălţi, ni se jăluia
că pe acolo e mare nemulţumire împotriva cârmuirii. De unde înainte vreme,
plugarii ştiau că ei fac şi desfac unele lucruri, până şi daniile de pământ le chib-
zuiau cu ştirea obştiei satului, acum văd în capul primăriei, nişte oameni care
n-au nici în clin, nici în mânecă, cu trebile poporului, ci-şi văd de afacerile lor
şi ale stăpânilor care i-au pus acolo.
- Ştiţi ce zicea el, oftând. Dacă ar fi întrebaţi moldovenii noştri în ce parte
se trag…
Mărturisesc că mi-e greu să scriu aici ce vorbă amară a zis moldoveanul la
necaz. Şi ca să vedeţi că nu era cumva un om pornit, ci cu chibzuinţă şi cu
durere de inimă pentru ţară, tot el adăugă:
- Doar să guste moldovenii noştri amarul de peste Nistru, să-i calce cumva
bolşevicii, să-i schingiuiască şi să-i prade, ca să se întoarcă iarăşi cu dragoste
către România. Atât ne-ar mai trebui. Să mai cădem şi în ghearele bolşevicilor!
Dimpotrivă, credem că se potriveşte vorba bătrânilor: Doamne fereşte de
mai rău! Noi nu zicem că cele ce se fac între Prut şi Nistru şi în toată ţara, sunt
lucruri care miros a tămâie şi a smirnă. Credem şi prea credem că samavolnicii-
le se ţin lanţ, dar măcar că s-a apropiat vremea de alegeri şi am putea face ca
alţii, să suflăm în foc, pentru a-l aţâţa şi mai tare. Noi, cei de la Dumineca Po-
porului, nu pregetăm a spune lămurit cui crede în cuvântul nostru: Omule,
oricare ţi-ar fi necazul şi suferinţa, nu ridica mâna, ca să loveşti pe mama sau
pe tatăl rău!
229
Tot aşa. Oricare ne-ar fi mâhnirea şi oricât de dreaptă ar fi ea, mâna asupra
ţării să n-o ridice nimeni şi nimeni să nu caute ocrotire în braţele străinului,
căci mila străinului e ca umbra spinului!
Cei necăjiţi să-şi aducă aminte de înţelepciunea bătrânilor: fereşte-te de mai
2
rău !
25). Către cetitorii Duminecii (şi toţi cei care se îngrijesc de luminarea
poporului), [ed.], anul VI, nr. 19, duminică, 14 mai. 1922, pp. 1-2.
În iunie începe un an nou pentru cetitorii care n-au pornit cu numărul de la
1 ianuarie 1922.
Când gazetele din Ardeal au pierit mai toate din lipsă de hârtie şi din alte
greutăţi, când chiar Gazeta Transilvaniei, bunica şi străbunica tuturor foilor ro-
mâneşti (aproape de 80 de ani), vesteşte pe cetitorii săi că va lipsi câteva zile pe
săptămână, se cuvine să facem o socoteală la vederea tuturor.
Noi am început în ajunul războiului, am dus cuvânt cinstit în toate cătunele
ţării şi am păzit cumpăna neclintită. Cetiţi cei care aţi păstrat foaia noastră şi
puteţi vedea cum am ţinut-o tot timpul, una şi bună: Să mergem unde ne vor
duce Regele şi guvernul, căci ei singuri pot afla tocmelile şi dintr-o parte şi
dintr-alta. Ce avem noi cu guvernul liberal? Nimic. Nici în clin, nici în mânecă.
Dar avem cu ţara, căreia i-am spus lămurit, că nu trebuie să se bizuie pe nici un
strein, deoarece toţi îşi văd de interesele lor, iar pe noi ne vor lăsa cu degetul în
gură, cum ne-au şi lăsat cu graniţa Banatului, cu ocrotirea streinilor din ţară, cu
despăgubirile de la nemţi şi în alte împrejurări.
Aşadar, ne-am împlinit datoria de a fi nepărtinitori, iar durerile şi pagubele
ţării, au dovedit că am avut dreptate să nu ne încredem în făgăduielile celor de
peste hotar.
Între hotare, am căutat noi să limpezim lucrurile, nu să le cătrănim. Dumi-
neca este cea dintâi foaie românească, prin care Evanghelia a ajuns până şi în
satele unde nu-s biserici, şi chiar în colibele ciobanilor de la stână.
Nu numai atât. Un mare inginer, fost direct al căilor ferate, ne-a spus zilele
trecute, acest cuvânt: Îmi pare bine că ,,Dumineca Poporului învaţă pe oameni
să cugete. Ea este scrisă, nu numai pentru popor, ci şi pentru cărturari”.
Vorba asta ne-a adus aminte că răposatul T. Maiorescu a scos într-o zi 2 lei
- atât era la început plata pe un an - şi ne-a zis: ,,Poftim abonamentul meu. Eu
învăţ din Dumineca, limba românească”, ca şi cum el cel mai mare dascăl al
neamului românesc, ar fi avut nevoie să înveţe de la noi. A voit doar să ne spu-
nă că preţuieşte ştiinţa noastră de a scrie cinstit, adică spunând adevărul într-un
chip înţeles de oricine.
2
Să fi stat bolşevicii de la 1918 până azi în Basarabia, ce s-ar fi ales de neamul românesc!
Cine vrea să afle să se uite spre răsărit de Nistru.
230
Aşadar, nu numai mulţimea, ci şi cărturarii au găsit că este ceva de ales din

cele tipărite de foaia noastră.
Mai rămâne un lucru greu - politica! Din fericire, aici suntem în largul nos-
tru. Putem dovedi număr cu număr nepărtinirea noastră. Când a ieşit foaia, di-
rectorul nostru era într-un partid, dar atât de strein s-a ţinut de patima politică,
încât, cum ştiţi, îndemna pe cetitori să asculte guvernul care era atunci la
cârmă, fără să se uite că-i liberal.
După război, când a văzut că M. S. Regele cheamă liberalii, dându-le pu-
terea, cu toate că a mărturisit celor care au încredere în cuvântul său, că e bine
să ajute Partidul Ţărănesc, totuşi, din atâtea şi atâtea scrisori primite din toate
colţurile ţării, Dumineca n-a tipărit niciuna, să nu zică nimeni că trage cumpăna
spre ţărănişti. Este deci vădit lucru că ne-am silit mereu să ţinem foaia noastră
mai presus de patimile obişnuite şi de luptele care izvorăsc din patimă.
Aceasta e averea noastră - nepărtinirea, munca pentru luminarea poporu-
lui, îndemnul către toţi cărturarii să privească spre sate, iar către săteni să cu-
gete ca şi cei mai cinstiţi şi mai luminaţi dintre cărturari.
De aceea, păşind într-un alt an cu o seamă de cetitori, măcar că greutăţile
au izbit şi izbesc mereu scrisul nostru (hârtie scumpă, taxe mărite la poştă şi
tipar mai scump), totuşi înfruntând aceste greutăţi, îi îndemnăm din toată inima
pe cei care se mai gândesc la viitorul poporului român, să dea acestei foi - unde
muncesc atâţia fără plată -, tot sprijinul, pentru ca ziua de mâine să nu ne mai
găsească în aceeaşi paragină ca în ajunul zilei de la Tutucaia.
Ungurii şi alte popoare au foi care se citesc cu sutele de mii în fiecare zi. Ro-
mânii care n-au adormit cu capul pe perna tratatelor de la Versailles, să se sprinte-
nească: Răspândiţi grabnic Dumineca Poporului, de la Tisa până la Nistru.
Când vânturile cele încep să bată iarăşi la hotare, iar vijelia se apropie, să
sprijinim, cât mai e vreme, dreapta îndrumare a poporului nostru. [Ns.]
26). Un sfat cu cetitorii, [ed.], anul VI, nr. 20, duminică, 21 mai 1922, p. 1.
Măsoară gândul tău cu gândul altora. De obicei, omul e semeţ. Rar care are
smerenia să creadă că altul poate fi mai deştept decât dânsul. Şi semeţia aceasta
începe la unii foarte de timpuriu: copilandri de 18-20 de ani, se cred iscusiţi,
lucru mare. Le ştiu pe toate, le pricep pe toate, le cântăresc pe toate. E destul să
vadă la cineva un păr alb, îndată îl socotesc ,,un ruginit”, care nu mai pricepe
lumea de azi, iar pe cel cu părul alb îl socot aşa…, un fel de moşneag, o
căzătură cu care nici nu trebuie să stai de vorbă.
De pildă, când e vorba de cele bisericeşti, adică de gândul la taina care ne
aşteaptă după moarte, cutare băietan care a învăţat carte până la glezna broaş-
tei, adică a isprăvit un biet liceu sau o biată universitate, socoate că poate vorbi
cu ifos, cunoscând tot adevărul! Să nu care cumva să îndrăznească un bătrân
care a dat de multe ori ocol acestor gânduri, să se măsoare în ştiinţă cu băieta-
231
nul care are certificat cu note la fizică, chimie, algebră şi alte izvoare de înţe-
lepciune. Ce ştiau oamenii de ieri, faţă de ce ştiu cei de azi.
Te prinde mila faţă de nevârstnicia unor astfel de minţi crude care socot că
un filosof mort de 100 de ani (Kant bunăoară) ori altul care a murit de 2-3 ani
(James), fiindcă aveau un sentiment religios, erau nişte vechituri prostuţe, faţă
de cel cu certificatul nou nouţ!!
Mucosule, mai domol cu înţelepciune ta de două parale… Mai uită-te la ce-
au gândit şi gândesc alţii, înzestraţi cu putere de judecată, pe care omenirea o
vede abia la câte unul sau doi dintre zeci şi zeci de milioane.
Băiete, de orice vârstă ieşti, ai fi, căci sunt unii care rămân nevârstnici, chiar
când ajung părinţi, cu o putere de judecată. Măsoară gândul tău cu gândul alto-
ra, înainte de a socoti că ai descurcat tainele care înconjoară ca o genune de în-
tuneric, mărginita noastră făptură omenească.
Chimistule, inginerule, filozofule, istoricule… şi alţi negustori de mărunţi-
şuri vechi şi noi, măsuraţi gândul vostru cu gândul altora care prin darul naş-
terii lor fericite cu ochi care văd mai departe şi suflet care pătrunde mai adânc
în tainele Universului… [Ns.]
27). Se apropie ceasul, [ed.], anul VI, nr. 21, duminică, 28 mai 1922, p. 1.
Mă doare în suflet că trebuie să scriem cuvântul acesta dureros, dar trebuie să-l
scriem: Pentru români se apropie iarăşi vremea suferinţei…
La Genova, sfatul ţărilor s-a arătat netrebnic. Când unele secături ne-au
vestit că Rusia e gata să iscălească pentru totdeauna că nu se amestecă în Basa-
rabia şi că ne dă comoara dusă la Moscova, Dumineca Poporului a spus lă-
murit: Întâi să vedem şi să pipăim, apoi vom crede.
Iar urma care alege în toate, a ales şi de astă dată. Ruşii au spus lămurit,
când s-a spart iarmarocul de la Genova, că ei nu ne dau o lescaie chioară din tot
bănetul şi odoarele duse din prostia noastră, la Moscova, iar cu privire la Mol-
dova dintre Prut şi Nistru, să ne luăm gândul că va fi a noastră.
Iată cu ce ne-am ales din tocmelile de la Genova. Ce-i de făcut? Mai întâi
să ne fie ruşine că, după ce obrazul nostru a fost pălmuit şi scuipat de atâtea ori
de ruşi, noi le-am întins mâna şi am fost atât de găgăuţi, încât să le dăm spre
păstrare, toată agoniseala noastră, toate odoarele cele mai scumpe ale biserici-
lor şi muzeelor noastre, toate hârtiile cele mai de preţ, rămase din bătrâni. Să ne
fie cu atât mai ruşine, cu cât un om de alt neam, Mauriciu Blanck - evreu cu
minte - a spus stăpânitorilor noştri atunci: ,,Nu vă potriviţi ruşilor! Nu le daţi o
comoară în mâini! Trimiteţi-o în Suedia. Suedezii nu sunt în război şi-apoi sunt
oameni cinstiţi, cum îi ştie o lume-ntreagă. Dimpotrivă, Rusia toată e un vârtej.
Iată că s-au adeverit vorbele lui Blanck, iar deştepţii care zic azi că ştiau
cum şi când vom fi biruitori, atunci dădeau buzna unii peste alţii, să fugă care
mai de care şi-şi trimiteau chiar economiile şi argintăriile lor, şi pietrele
scumpe în Rusia!
232
Ce cumplită batjocură şi ce cumpliţi mincinoşi! Dar pacostea cea mare e

alta: Noi trebuie să stăm de aici înainte, cu arma în mână la… Nistru.
Până când? Aici e aici! Se cheamă că războiul poate veni pe negândite, ca o
furtună din senin. Iată ce ne aşteaptă şi iată ce au spus lămurit întotdeauna cei
care sunt obişnuiţi să judece drept şi să vorbească răspicat.
Aşadar, am pierdut 4 ani, de la 1918 până azi şi vârtejul ne va găsi iarăşi
nepregătiţi. Nici că se poate mai mare amărăciune! În aceşti 4 ani, am fi putut
vindeca multe răni şi îmbuna multe suflete. Nu mai departe decât la alegerile
din urmă, am ajuns, cum a zis Maniu, un ,,scandal european”.
Iată isprava noastră tocmai când ceasul se apropie. Cei care mai au un pic
de judecată, să deschidă ochii până ce furtuna nu izbucneşte.
Prietenii noştri de peste tot şi mai ales cei dinspre Nistru, să lumineze
poporul, arătându-i că nu România e de vină pentru păcatele guvernului, ci
oamenii care în aceşti 4 ani, au stat la cârma ţării.
Tulpina poporului nostru, veche de mai bine de 2000 de ani, poate trăi şi
rodi încă mii de ani, numai să fie grădinar care s-o îngrijească. [Ns.]
28). De vorbă cu cetitorii, [ed.], anul VI, nr. 22, duminică, 4 iunie 1922, p. 1.
De curând am fost într-un judeţ din Moldova. Am auzit acolo, drept să vă
spun, lucruri pe care nu le-am mai auzit nicăieri.
Închipuiţi-vă, sunt boieri care au ţinut pe ţărani cum ţii un câine legat în
ploaie şi în viscol, dându-i atât cât să nu moară de foame. Peste tot unde satele
au fost pe moşie boierească, ele stau ca vai de capul lor, iar unde s-a întâmplat
să fie răzeşi, se simte îndată că ai de-a face cu alţi oameni.
În adevăr, grozavă robie a îndurat poporul românesc până în vremurile
noastre. să vă dau o pildă. În satul S., boierul de acolo, între alte bunătăţi, are şi
o odaie pentru bătaie!
Ce să fie asta? Iată ce e: în casa lui împrejmuită cu garduri înalte, cu grădini
de pometuri şi grajduri cu multe cu multe vite. Boierul acela mai are şi o
încăpere dosnică, unde cheamă, când îi vine poftă, pe ţăranul cu care are ceva
de împărţit. Dacă zăboveşte, i-l aduc argaţii. Acolo îl lungeşte jos. Un gealat îl
ţine de cap, altul de picioare şi dă-i… 10, 20, 90… cât pofteşte stăpânul cel
milostiv, adică până osteneşte că nu lasă pe alţii să bată, ci chiar el împlineşte
această creştinească slujbă…
Nu numai atât. Acum câteva săptămâni a făcut în pădurea lui un fel de
hăituială ca pentru fiare. A trimis puşcaşi, să prindă pe copiii şi flăcăii plecaţi
să culeagă zbârciogi şi alţi bureţi. Pe doi i-au rănit gloanţele păzitorilor pădurii,
iar într-un spital din Iaşi zace şi acum un fost vechil al boierului, bătut cu
frânghia, după ce i-a acoperit spatele cu o ţoală udă şi presărată cu sare, să nu
se cunoască locul vânătăilor.
233
Mărturisesc că nu credeam să se găsească încă în ţara noastră, colţuri atât

de întunecate şi lume atât de obijduită. Cunosc judeţe, unde aşa ceva ar fi cu
neputinţă.
Un lucru însă e de mirare: cum de nu a pierit poporul nostru, dacă a dus o
viaţă atât de câinească? Şi încă ceva: cum vrei să faci alegeri pentru cârmuirea
ţării cu oameni care tremură de frica bătăilor şi frânghiei udate?
Dar grozăvia cea mai mare e alta: cei bătuţi şi batjocoriţi nici azi nu-şi dau
seama de batjocură, iar unii, ameţiţi de băutură, ridică chiar ei în slavă pe boier
şi sunt gata să-i bată pe cei care nu l-ar vota!!!
Atât de jos, biciul şi apăsările din trecut au sufletul ţăranului! Spunem acest
lucru cetitorilor noştri fără nicio pornire împotriva cuiva. Vedeţi că n-am po-
menit nici numele judeţului, necum al boierului cu pricina, dar le spunem aici,
ca să ne putem da seama toţi: câtă muncă va mai trebui ca să vindecăm rănile
poporului nostru şi să-l vedem mergând odată la vot cu alt suflet decât al
robotului îngrozit de bătaie. Când va veni ziua mântuirii depline?
Am văzut şi ţărani atât de vrednici, încât nădăjduim că ziua aceea nu va fi
departe. [Ns.]
29). De vorbă cu cetitorii, [ed.], anul VI, nr. 23, duminică, 11 iunie 1922, p. 1.
Când nu sunt cozi de topor…! Aţi băgat de seamă că dintre toţi plugarii,
cei care merg mai cu bărbăţie la vot, sunt cei dintre Prut şi Nistru, precum şi
din unele părţi ale Ardealului şi ale Banatului.
Care să fie pricina? Nu ştiu dacă nimeresc adevărul, dar am să vă spun
părerea mea făţiş, ca totdeauna.
Plugarii noştri, de felul lor, sunt oameni de treabă şi foarte chibzuiţi. Când
stai de vorbă cu ei, ţi-e mai mare dragul. De câte ori mă duc într-un sat de
munte, unde mă trage mai mult inima, bucuria mea cea mai mare e să tainesc
cu ,,oamenii vechi”. E drept că au rămas puţini, dar cuvântul lor preţuieşte
pentru mine, mai mult decât un dulap cu cărţi…
Aşa stând lucrurile, vedem că bătrânii noştri au dovedit înţelepciunea lor nu
se poate mai vădit, când au fost chemaţi întâiaşi dată de stăpânire să ia parte la
cârmuirea ţării. Când cu divanul Ad-hoc, păcatul acela de Ad-hoc, cum îi zicea
Ion Roată, poporul a ales cum se cade şi anume: plugarii au trimis pe plugarii
cei mai cinstiţi, preoţii au trimis preoţi, negustorii – negustori, breslele au
trimis meseriaşi… şi fiecare după cuviinţă.
De atunci a trecut apă pe gârlă. Azi satul nu mai e ca pe vremea bunicilor şi
străbunicilor noştri, când în fruntea obştiei sta numai cine trebuia să stea. Nu
orice nimenea, orice golan sau mucos îndrăznea atunci să iasă înainte…
Dar de când stăpânirea a început a numi pe primari, prefecţii şi subprefecţii
au prins a-şi bate joc de sate, punând uneori pe nişte pripăşiţi în fruntea şi pe
capul gospodarilor adevăraţi. O pildă aveţi acum. De aproape 7 ani nu s-au mai
făcut alegeri în sate, iar guvernele numesc primari pe toţi ticăloşii care se arată
234
gata să-i slujească. Astfel stând lucrurile, satele şi-au pierdut vechea lor
omenie. Cutare ţigan a ajuns primar ori notar, cutare hoţ, cutare negustor de
piei de cloşcă, e gata să se facă luntre şi punte pentru guvernul care îl pune în
pâine. Vinde şi pe şi pe tat-su şi bate şi pe maică-sa, numai să fie în slujbă, iar
când e vorba de alegeri, trece prin foc şi apă, făcând toate ticăloşiile şi
samavolniciile.
Dimpotrivă, la moldovenii dintre Prut şi Nistru, s-a mai păstrat ceva din
vechile obiceiuri ale ţărănimii de odinioară, iar ardelenii, deprinşi a se lupta cu
ungurii, se pot lupta cu stăpânirea, ca şi ungurească, din zilele noastre.
Între ei nu s-au deprins încă destui a fi cozi de topor. De aceea, aleg mai cu
omenie şi cu mai multă îndrăzneală. Când ne vom întoarce la cuminţenia şi
rostul bătrânilor? [Ns.]
30). De vorbă cu cetitorii, [ed.], anul VI, nr. 24, duminică, 18 iunie 1922,
p. 1. Proletari buni. Rândul trecut, arătam aici că unii moşieri au avut şi odaie
de bătut. Asta nu înseamnă că n-au fost şi oameni de treabă printre ei. Dumine-
ca Poporului a pomenit cu mari laude pe stăpânul Moşiei Văleni, Judeţul Ro-
man, care pe lângă multe fapte bune faţă de şcoală şi biserică, avea paturi anu-
me la spitalul din Iaşi, pentru îngrijirea sătenilor bolnavi. Şi cine nu ştie ce a
fost un om ca Dinicu Golescu sau ca Negri şi alţii?
Dar nu e mai puţin adevărat că oamenii înţelegători au fost puţini, iar
neînţelegătorii şi risipitorii au fost mulţi, dovadă că mai toţi au pierit. Unde este
azi ,,Baloş cel cu 80 de mii de fălcii?”
S-a dus parcă nici n-ar fi mai fost şi nu s-ar fi dus dacă ar fi înţeles rostul a-
celui pământ. Un boier ca Baloş putea fi ca un adevărat rege, putea să împartă,
măcar nu de veci, pământ la ţăranii lui, aşa ca toate moşiile lui să fie pline de
sate şi de săteni înstăriţi. Cu cât plugarii lui ar fi fost mai mulţi şi mai bogaţi,
cu atât ar fi câştigat şi el, făcând mori pentru măcinat, fabrici, fierăstraie, coo-
perative, bănci… Ce n-ar fi putut el întocmi pe un ţinut de 80 de mii de fălcii!
Ar fi fost un fel de Dumnezeu pe pământ şi ajungea apoi şi putred de bogat.
Tot aşa şi alţi moşieri, care acum au fost scoşi din moşie şi au rămas calici.
Azi cu preţul care li se dă pe pământ, nu mai pot începe mare lucru, deoarece
banii din zilele noastre n-au nici un spor. Ori cu ei, ori fără ei cam tot acolo vi-
ne lucrul. Acum e cam târziu. Cine a scăpat frâul din mână, l-a scăpat pentru
totdeauna. Binele pe care îl puteau face până ieri, fluierând, azi nu-l mai pot fa-
ce decât cu mare greutate.
Ieri plugarul ar fi lucrat pământul cum i-ar fi poruncit boierul, dacă boierul
ar fi priceput să dea pământ la timp şi să poruncească la timp, adică să înveţe
pe ţăran. Acum va face fiecare cum îl va tăia capul.
Se adevereşte astfel vorba noastră, toate păcatele se plătesc. Fiindcă n-am
priceput să fim ai buni şi drepţi la timp, suferim cu toţii şi vom suferi încă mul-
tă vreme.
235
Cu atât mai mult, ochii noştri se întorc cu dragoste spre oamenii de altădată
ca Dinicu Golescu şi alţii care erau adevăraţi părinţi ai sătenilor lor, dându-le
lumină în şcoală, în biserică şi la muncile plugăriei şi cu atât mai mult preţuim
pe proprietarii care şi astăzi îşi aduc aminte de bunele obiceiuri ale boierilor ca-
re aveau durere de inimă pentru pământul ţării şi faţă de muncitorii acestui
pământ. [Ns.]
31). De vorbă cu cetitorii, [ed.], anul VI, nr. 25, duminică, 25 iun. 1922, p. 1.
Despre hora noastră. Rareori omul preţuieşte deplin ceea ce are. De obi-
cei, se uită mai mult la al altuia. De pildă, un sas din Braşov, a scris o carte în
care aduce vorba, între altele, şi despre jocul românesc.
,,Am privit ieri un joc, să văd cum petrece poporul acesta. Îmbrăcămintea
aleasă, danţurile minunate. Au hora, la care toţi îşi dau mâna, fac un cerc mare
şi aici înaintează spre mijloc, aici măresc cercul în pas domol, măsurat, cu
mişcări drăguţe, care îţi aduc aminte de menuet-ul, un dans vestit la curtea
regelui Ludovic al XIV-lea. Nu-i nici un tropăit, nicio săritură, nici ţipete sau
larmă. E totul cu linişte şi cuviinţă, împreunate cu gingăşie firească la femei,
cum numai la parisiene s-ar mai putea desfăşura, în legănarea unui vals”.
Am pomenit judecata acestui cărturar - Menschendărfer -, deoarece străinii
nu-s plecaţi să judece cu părtinire spre bine. De obicei, naţiile se pizmuiesc
unele pe altele, cum se întâmplă şi cu vecinii.
Ce încheiere tragem din aceste cuvinte? Una şi bună: părinţii noştri au fost
oameni, iar noi suntem pe cale să ajungem neoameni. N-oi uita niciodată o
horă din ziua de Paşti, care numai cu numele era horă. Închipuiţi-vă o curte
înaintea unui han. Praful (colbul) de-o palmă mai sub sară. Flăcăii ca nişte
butuci repeziţi de ape, ţopăiau un fel de tangou (sau dumnezeu ştie ce va fi
fost), iar fetele măturau cu fustele lor pocite, tot gunoiul, ridicându-l în ochii
oamenilor.
Rar lucru aşa de urâcios şi deşănţat, ca prostia aceea de joc…
Dimpotrivă, în haine româneşti, o horă cum scria sasul, e ceva, nu se poate
mai plăcut la vedere. Nici nu e dans care să arate mai bine mlădierea trupului şi
mişcările tainice ale sufletului. Ţopăielile celelalte sunt mai mult apucături
ţigăneşti - se aseamănă cu ale sălbatecilor cu pielea neagră din Africa. Doar
pentru bărbaţi, dacă se potrivesc şi câteva dansuri mai vioaie… Pentru fete şi
femei nici vorbă de sărituri, smuncituri şi alte năzdrăvănii care se văd în
danţurile aduse în vremurile din urmă, tocmai de la hoţii de cai din Patagonia.
În adevăr, nu ştii ce să mai zici. Ţi se pare uneori că se zărgheşte lumea…
Aruncă miezul cel roşu şi răcoros al pepenelui şi mănâncă cu gura plină cojile,
care se azvârleau altădată numai înaintea cocinei pentru mascuri. [Ns.]
32). De vorbă cu cetitorii, [ed.], anul VI, nr. 26, duminică, 2 iul. 1922, p. 1.
Să intrăm în lege. De când am făcut Unirea şi până azi, greşelile se ţin lanţ,
236
dar dintre toate, una bate mai mult la ochi. Am făcut din căpetenia fiecărui sat
o unealtă a cârmuirii.
Cum aşa? Foarte bine. Am urmat ca pe vremea zaverei. A doua zi după u-
nire, ar fi trebuit să zicem fraţilor noştri dezrobiţi: iată, acum aţi lepădat lanţu-
rile ungureşti, muscăleşti şi nemţeşti. Până ce vom întocmi cum se cade ţara,
voi, cei din sate, alegeţi oameni pe placul vostru şi vedeţi de gospodăria satului.
Să aveţi drumuri bune, pază bună, şcoală bună, biserică îngrijită şi tot ce tre-
buie plugarului. Ca să facem trebuşoara asta nu era nevoie de nicio opintire şi
nici nu se cerea să fii mare filozof.
În loc de a lucra aşa, ce-am făcut? Am pus în capul satelor fel de fel de oa-
meni. Unii se vor fi nimerit buni, dar unii sunt mişeii mişeilor: taie, fură,
spânzură… ca în codru.
Asta este isprava Unirii înainte vreme, chiar pe timpul turcilor, satele îşi a-
legeau vornicii lor dintre oamenii cei mai cinstiţi. Acum să ajungem noi de râ-
sul tuturor netrebnicilor?
Aici e greşeala de care s-au făcut vinovate toate guvernele de la 1918, până
azi, iar greşeala asta se va răzbuna amar în capul nostru, căci toate greşelile se
plătesc!
Pedeapsa a şi început. Într-un sat din stânga Prutului, un primar se răţoia
într-o zi în faţa câtorva gospodari…
- Să ştiţi că eu sunt primar…! Atunci unul dintre gospodari îi întoarce
vorba aşa.
- Nu te cunosc. Tu eşti primar pentru prefectul care te-a pus. Dacă te-aş fi
ales eu, ai fi primar şi pentru mine. Nu te-am ales, nu te cunosc… Vedeţi pe-
deapsa samavolniciei pe care a făcut-o guvernul, numind astfel de primari fără
alegeri? În Sadova, Dolj, sătenii nici n-au lăsat pe astfel de primari să intre în
primărie.
De aceea, ca să vindecăm rănile ţării, se cuvine să cerem toţi într-un glas:
alegeri în sate! Repede să ne alegem noi sătenii, primarii pe care îi vrem noi.
Măria Ta, spune guvernului să intre în lege. Măria Ta, destul vânt s-a semă-
nat până acum asupra ţării. Nu ne face să ne pară rău de vremea turcilor, mus-
calilor, ungurilor şi nemţilor. Fie-ţi milă de ţară, dacă guvernele au uitat-o. [Ns.]
26). † V. Miclescu, [ed.], anul VI, nr. 27, duminică, 9 iul. 1922, p. 1. Un
om de ispravă. A murit de curând, V. Miclescu, de felul său din Botoşani.
După sicriul lui, n-au cântat muzicile, gazetele n-au scris articole lungi, soldaţii
n-au fost scoşi ca la paradă. Totuşi Miclescu a fost mult mai vrednic decât alţii,
a căror moarte asurzeşte urechile mulţimii.
Mai întâi el a fost un om cinstit: n-a făcut afaceri cu punga altora şi nici cu
punga ţării, care li se pare multora un fel de pungă a nimănui. Pe vremea dan-
ţului coroanelor şi al rublelor, Miclescu a rămas tot cu averea de mai înainte.
237
A fost apoi un om de cuvânt, cum este şi trebuie să fie totdeauna un om de

treabă. În vremurile când ţara era la strâmtoare, el s-a gândit la mărirea ţării,
dar n-a făcut socoteli: să mă lipsesc de cutare ori cutare, pentru ca eu sau parti-
dul meu, să ajungă la putere. Dimpotrivă, cu sufletul smerit şi îngrijorat, aş-
tepta să vadă care dintre streini va fi mai priincios românilor, pentru ca alături
de acela să ne împlinim hotarele.
Pe când alţii au întins mâna la banul streinilor, iar unii au făcut averi cu ne-
goţ necinstit şi stăruinţe pentru îngăduieli părtinitoare - pe vremea permisurilor
-, Miclescu nu şi-a murdărit mâna, atingând banul duşmanului.
Mai târziu, când ţara era fărâmată de război, Miclescu a fost în ceata celor
care socoteau că numai prin cinste şi muncă ne putem îndrepta. De aceea, au-
zind de nişte crime făcute în timpul războiului asupra unor streini veniţi din
Rusia, el a cerut în Senat să se facă lumină, iar ucigaşii să-şi ia plata.
Dar fapta cea mai însemnată a lui Miclescu e alta. Măcar că era viţă de bo-
ier, când a fost vorba să dăm spor şcoalei satelor prin eforii, şcoli pregătitoare
şi seminarii normale, bunul Miclescu a fost alături de noi, ţăranii, şi a primit
sarcina să fie tălmăcitor (raportor) al legilor făcute pentru ridicarea poporului.
Cine va uita zilele acelea, când ochii tuturor românilor cinstiţi erau îndreptaţi
numai spre mântuirea ţării, uitând toate deosebirile dintre partide şi alte mărun-
ţişuri netrebnice!
De aceea, moartea lui V. Miclescu umple de durere pe toţi cei care poartă
grija poporului românesc. Pe lângă toţi moşierii netrebnici care n-au ştiut ce să
facă cu pământul şi care pe drept s-au dus la fund, au fost şi urmaşi ai vechilor
boieri, care n-au uitat o clipă nici ţărâna pământului românesc, nici pe ţăran.
[Unul] Dintre aceştia, a fost Milescu. O boală nemiloasă l-a răpus. L-am
văzut pentru cea din urmă dată în noaptea Învierii la Biserica Mântuleasa, cu
lumânarea în mână. Învăţătura de carte nu-l despărţise de obiceiurile părinţilor
şi de căile cele bune ale vieţii.
Odihnească-se în pace sufletul său! Noi, cei care, ţinuţi aiurea de datorii,
n-am putut fi lângă mormântul său în clipa cea din urmă, îi zicem veşnica
pomenire, iar cetitorii acestei foi să afle că a închis ochii un prieten adevărat al
poporului. [Ns.]
27). Şcoala muncii, anul VI, nr. 27, duminică, 9 iul. 1922, p. 2. [Ns.]
28). De vorbă cu cetitorii, [ed.], anul VI, nr. 28, duminică, 16 iul 1922, p. 1.
Domnule director, acest cămin nedând niciun semn de viaţă pentru popo-
renii satului, suntem nevoiţi, cu multă părere de rău, să ne despărţim de pre-
ţuita foaie, ,,Dumineca Poporului”.
Pricina care ne sileşte să ne lipsim de făclia aceasta de lumină, este lipsa
de mijloace pentru micul ei abonament şi lipsa de cetitori.
Căminul, înfiinţat de 2 ani (13 iunie 1920), nu şi-a ajuns scopul. Nimic din
obiceiurile rele nu s-au schimbat: gospodarii în zilele de sărbătoare, tot la câr-
238
ciumă merg şi se întâlnesc, tineretul tot la cârciumă face hora, biserica tot goală
rămâne, iar silinţele preotului pentru a schimba viaţa poporenilor, rămân za-
darnice. De câtva timp, sătenii, ca să râdă când se întâlnesc la cârciumă, se
întreabă unii pe alţii, dacă tot mai trăieşte Cămila. Aşa numesc ei în bătaie de
jos, Căminul.
Rugăm să binevoiţi a ne arăta ce avem de plată pentru foaie şi dacă ne
puteţi trimite numerele ce ne lipsesc. Totodată vă rugăm, Domnule director,
dacă timpul vă îngăduie să ne daţi sfaturi despre felul cum s-ar putea munci
pentru ca acest Cămin să-şi atingă scopul…
Răspund îndată. Nu mă mir că locuitorii din acel sat care a înfiinţat un
cămin la 13 iunie 1920, n-au apucat pe calea cea bună. Să vă dau o pildă. În
unele părţi ale pământului, trăiesc oameni care veşnic sunt plini de păduchi. În
ceasurile lor de tihnă îşi caută mereu în cap…, unul la altul, iar pe duşmanii cei
mărunţi, îndată ce-i prind îi pedepsesc, mâncându-i. Mi se pare că nu prea de
multă vreme se găseau chiar şi în Europa neamuri la care întâlneai în zilele de
sărbători, oameni şi femei căutându-şi în cap unul altuia şi pedepsind pe
duşmanul cel cu multe picioare cu strivirea între unghii.
Acum vă întreb: ce credeţi? Dacă te-ai duce în pădurile unde locuiesc acele
neamuri pe jumătate sălbatece şi le vei pune la îndemână un pieptene, socoţi
oare că vor lua obiceiul să se pieptene? Îţi închipui că dintr-o dată le va fi
ruşine de păduchi?
Mai va, omule. Trebuie să treacă vreme, până ce făptura omenească se sub-
ţiază. Curăţenia trupului începe de la curăţirea sufletului. Întâi trebuie ca omul
sălbatec să ajungă să-i fie silă de păduchi şi să-i fie ruşine de a-i vedea lumea
că se scarpină şi abia atunci va pune şi el mâna pe pieptene, se va spăla pe cap
şi se va curăţa de spurcăciunile care îi chinuiesc ca pe orice dobitoc necuvân-
tător şi nepriceput la apărare.
Tot aşa e şi cu cărţile şi cu Căminul înfiinţat pentru a da sătenilor o hrană
sufletească mai vrednică. Trebuie vreme până ce omul simte nevoia de a se
îngriji de suflet, trebuie să treacă multă apă pe Prut, pe Jijia şi pe Bahlui.
Ştiţi cine e de vină? Să nu crezi, dragul meu, că sătenii sunt de vină, ci
poate chiar dumneata, cel care ai pus pieptenul în mijlocul pădurii şi ai crezut
că cei dimprejur vor începe îndată să se pieptene.
N-ai nimerit. Căminele merg mai peste tot rău, fiindcă s-au potrivit uneori
ca nuca în perete: s-au cumpărat cărţi care nu se pot ceti şi le-au dat unor
oameni care n-au obiceiul cetitului şi nu simt nevoia de a pune mâna pe carte.
Cum trebuia să porneşti la drum? Părerea mea e asta: să fi ales 5-6-10
prieteni care ştiu ce înseamnă deosebirea dintre crâşmă şi o casă de gospodar.
Să-i fi adunat, să cetiţi ceva împreună şi să fi adăugat şi oarecare petrecere
curată. Dacă ştie unul să cânte din gură sau din fluier, asta e mare lucru… Poţi
stoarce şi lacrămi din ochii cuiva, când ştii bine să cânţi… Apoi, pentru a um-
239
ple dulapul cu cărţi şi a întocmi mai bine adunările, pune pe o să plătească

ceva. Cine nu jertfeşte pentru o plăcere, nu simte plăcerea aceea. Apa din fân-
tâna pe care ai săpat-o tu ţi se pare ţi se pare totdeauna mai bună decât cea care
curge pe gârlă.
Astfel, om cu om, ceata ar creşte, iar în Cămin n-ar intra oricine, ci numai
cei aleşi cu voia tuturor. Să simtă cei care intră, că e o cinste să fie primiţi în Că-
min, că nu poate intra acolo oricine, cu pălăria pe ceafă ca într-o moară pustie…
Cu acest chip, ar simţi dragoste şi interes de Cămin. Şi se înţelege, nădejdea
e să începi mai ales cu tinerii cei mai buni, care n-au trecut prin şcoli ca gâsca
prin apă. Pe aceştia să-i ademeneşti întâi cu cartea şi cu petreceri cinstite la
Cămin. Cât priveşte beţivanul învechit în zile rele, acela tot la crâşmă va trage.
Degeaba îi pui pieptenele în mână. El e deprins a fi mâncat de păduchi.
Când sufletul lui nu e curat, cum vrei să-i fie sufletul curat? Cum vrei să nu-şi
umple pântecele şi creierul cu otrăvuri? Cearcă pe calea asta şi să-mi răspunzi
la ce capăt ai ieşit… [Ns.]
29). De vorbă cu cetitorii, [ed.], an VI, nr. 29, duminică, 23 iul. 1922, p. 1.
Pierdem porumbul? Un cetitor din Putna ne scrie: Cu grâul am scăpat, dar
dacă ţine seceta aceasta încă o săptămână, pierdem porumbul.
Şi totuşi plugarul român parcă nu învaţă minte. Iată doi ani în şir, porumbul
ne-a amăgit. Ploile de primăvară l-au înălţat văzând cu ochii. În ţara de unde
ne-a venit această buruiană binecuvântată, plouă mult. Dacă are căldură şi
umezeală din plin, dintr-un grăunte ies mii şi mii. Mai mare rodnicie nici că se poate,
dar e şi un dacă. Am zis, dacă plouă, dovadă ce ni s-a întâmplat anii trecuţi. Pe
şesul Brăilei, lanurile de porumbişte erau tocmai ca pădurea. Nu se mai vedea
nici călăreţul de înălţimea hlujanilor. Însă cu atât ne-am ales. A lipsit ploaia la
legat şi toată nădejdea s-a dus pe Dunăre. Tot astfel şi acum, ar fi destul să se
prelungească seceta o săptămână şi, vorba putneanului, pierdem porumbul.
Ce urmează de aici? Două încheieri: întâi să facem ploaia de prisos, ca să
nu-i mai ducem grija, adică să semănăm porumbul cum seamănă grădinarii
legumele, în locuri unde poţi uda pământul. Cu alte cuvinte, să facem să facem
irigaţie, cum zic inginerii. Se poate, ba bine că nu. Sunt ţări unde porumbul se
seamănă de 2-3 ori şi chiar de 4 ori pe an. Fiind acolo căldură tot anul şi având
apă din belşug pe lanuri, el creşte în adevăr ,,ca din apă”.
Iar lucrul e mai uşor decât se crede. Chiar în Judeţul Putna, cu gârla Putnei,
ai putea să faci din tot şesul Focşanilor, un fel de Eghipet totdeauna roditor. Şi
câte alte gârle nu sunt în ţara asta, dar până s-o deştepta odată şi odată statul, să
se deştepte satul şi să facă ploaia de prisos. Cine o apuca înainte, acela va fi
pizmuit de toţi cei care vor rămâne în urmă.
Până atunci mai e însă o scăpare, să semănăm grâu. Cu el scapi în 2-3 luni,
cum am scăpat cu obraz curat anul acesta. Unde mai pui că grâul trebuie numai
să fie semănat, el nu cere praşilă ca porumbul…
240
De aceea, în loc să punem la loterie numai porumb, ar fi înţelept ca plugarii

noştri să ia încă un bilet de loterie care câştigă mai uşor, să samene măcar
jumătate din pământul lor cu păioase. Să-şi mai aducă aminte de secară, de orz
şi de mei, cu care au trăit părinţii noştri mii de ani în cuprinsul hotarelor de azi.
Ce ziceţi, e mare filozofia asta? După ce pământul a intrat în mâinile
ţăranilor, e o datorie ca ogoarele să nu fie batjocorite cu o arătură târzie de
primăvară şi numai cu semănarea păpuşoiului, a cărui creştere atârnă în unele
locuri de câte o ploaie în fiecare săptămână. Pe unele văi cu pământ nisipos, e
destul o secetă de 7 zile şi ploile se răsucesc.
Aşadar, în loc de 10-15 ploi şi de ploaia cea scumpă de la legat - care e
totdeauna cu toane -, de ce nu s-ar putea pune la adăpost plugarul, bizuindu-se
şi pe un lan de grâu? Statul ar avea aici un cuvânt de zis: cine îşi bate joc de
pământ trebuie bătut la pungă. Chiar am şi auzit că e vorba de aşa ceva, să pună
la gloabă pe cei care seamănă numai porumb.
Săteni, nu daţi cinstea pe ruşine! Moşierii vă arată cu degetul. Vedeţi că
ţăranii sărăcesc ţara, vedeţi că nu se pricep ce să facă cu pământul? Iată ce
vorbă vi se aruncă? [Ns.]
30). De vorbă cu cetitorii, [ed.], an VI, nr. 29, duminică, 30 iul. 1922, p. 1.
Vânzarea la un loc. Zilele trecute, s-au adunat la Constanţa cei trimişi de case-
le de împrumut pe gaj, adică ,,împrumut pe amanet”. Cele ce s-au vorbit acolo
privesc mai întâi pe plugari.
Ştiţi unde sta până acum izvorul păcatelor noastre? Meteahna cea mai mare
era împărţirea nedreaptă a pământului. Unul avea mii de pogoane, altul nimic.
Acum ticăloşia asta s-a isprăvit. Ţara are nevoie de ostaşi mulţi, plugari mulţi,
birnici mulţi şi de aceea a împărţit moşiile, ca să sporească numărul locuitorilor ţării.
Al doilea izvor de păcate era felul plugăriei noastre. Munceam puţin şi rău.
Un lan de grâu în România dă de trei ori mai puţin decât în Danemarca. Şi nu
uitaţi că pământul Danemarcei e nisipos, iar al nostru e cum nu se poate mai
bun. Însă de rana asta tot nu ne-am vindecat. Plugarii lucrează rău şi e vorba ca
statul să vină cu pedepse. Cel care are câmpul neîngrijit, plin de scaieţi şi
pălămidă, ori face arătura rea, semănătura rea, praşilă ori alte munci rele, acela
să fie pus la pedepse băneşti, iar dacă nu se îndreaptă să i se ia pământul, ca să
fie dat plugarilor fără pământ.
A treia pricină a sărăciei noastre, era că nu ştiam să vindem şi să cumpă-
răm. De bine, de rău, grâul, porumbul sau altă roadă a câmpului, să zicem că e
gata… Ce faci cu ea? Până azi, plugarul prost vindea înainte de a secera şi de a
culege. Azi sunt case de împrumut pe amanet, care zic aşa: omule, nu te grăbi
cu vânzarea. Iată îţi dau eu cu împrumut, până vei vedea ce iese din ogorul tău,
ca să ştii cât te ţine munca şi cât trebuie să câştigi. Afară de asta, plugarul nă-
tâng pregeta să meargă la oraş sau să întrebe pe alţii cum sunt preţurile mai de-
241
parte şi vindea pe loc misiţilor care forfoteau prin sate şi luau munca omului
mai pe nimic.
Acum, slavă Domnului, lucrul începe să se îndrepte. Casele de împrumut
pe amanet, dau bani înainte şi adună ei bucatele, punându-le în hambarele de la
Brăila, Galaţi şi Constanţa, unde pot încăpea 15 mii de vagoane. Acolo vin
vapoarele, negustorii văd marfa bine curăţată şi, în loc să aştepte cumpărături
cu ţârâita, pierzând vremea, cumpără şi încarcă iute, scutind din chirie şi dând
preţuri mai bune decât misiţii.
E destul să spunem că în 2 ani, numai plugarii din Constanţa au câştigat cu
51 de milioane lei mai mult, de cum vindeau înainte prin misiţi. De aceea, până
veţi deprinde a munci mai bine, căutaţi cât mai grabnic să vindeţi bine, vorbind
cu casele de împrumut, care vă dau bani buni şi îndată.
Cine vinde singur şi cumpără singur, e un fel de Păcală. Azi ştie toată lu-
mea că numai vânzând mai mulţi odată, pot să se ia preţuri mai bune şi numai
cumpărând în tovărăşie, poţi lua marfă bună şi ieftină. [Ns.]
31). De vorbă cu cetitorii, [ed.], an VI, nr. 31, duminică, 6 aug. 1922, p. 1.
Cei trei tovarăşi. De trei zile se fac slujbe pentru ploaie, în târgul de sub dea-
lul unde mă aflu. Seara, pe vârful Măgurei, se adună doi, trei nori spulberatici.
Dimineaţa, soarele răsare într-o ceaţă uscată şi rece. Secetă şi iar secetă, pă-
durea e împrăfoşată, viile adormite (poama se aliceşte), porumbul s-a răsucit -
mânia lui Dumnezeu din cer până pe pământ.
Te cuprinde necazul pe nătângia omenească. Îţi vine să zici: la aşa cap aşa
picioare. Şi iată pentru ce: România, slavă Domnului, nu-i o pustie ca Sahara,
unde toată nădejdea să fie într-un pom cum e curmalul şi chiar acolo la umbra
curmalului, localnicii tot seamănă un strat de mei şi câteva legume.
La noi însă, oricum ar fi timpul, putem să avem hrană fără dor şi poate.
Prietenul nostru cel vechi şi încercat de mii de ani e meiul, cel cu mii de boabe.
O lună doar şi mâncarea e gata. Ce vrei mai mare înlesnire. Îl poţi semăna de
mai multe ori pe an. Trebuie să fie din cale-afară de leneş şi netot, cel care ar
muri de foame într-o ţară unde meiul îţi poate da două sau chiar trei secerişuri
pe vară. Alături de meiul care nu minte niciodată, bătrânii îşi puneau credinţa
în grâu, un prieten credincios, dar mai plăpând, care tot mai dă greş uneori.
De 200 şi ceva de ani, văzând noi că turcii ne tot ,,sâcâie” cu grâul pe care
îl cereau la Ţarigrad - cum ne amărăşte azi guvernul, ţinându-se de plugarul
care seamănă grâu, cum se ţine boala de omul sănătos -, am început a semăna
tot mai mult porumb, căruia ardelenii îi zic cucuruz, iar moldovenii îi zic
păpuşoi, fiindcă ştiuletele are asemănare cu o păpuşă.
Mă tem însă că nu numai turcii sunt de vină că ne-am depărtat de prietenii
noştri cei buni - grâul şi meiul -, ci şi tândăleala noastră. Ni s-a părut că e prea
spornic şi-l putem pune şi cu sapa, fără să mai arăm. Astfel, am aruncat meiul,
am izgonit grâul şi ne-am pus toată nădejdea în veneticul sosit din America,
242
adică în porumb, căruia îi trebuie în locurile nisipoase câte o ploaie în fiecare

săptămână, iar pe deasupra îi mai trebuie una de porunceală în vremea
legatului. De la loteria meiului, unde orice bilet câştigă, am sărit la loteria
porumbului, unde ani în şir nu câştigăm decât foi uscate, iar grăunţe nici atât
cât să hrăneşti o găină.
Se poate prostie mai mare? Adică ar pieri lumea dacă fiecare gospodar ar
pune într-un capăt al ogorului ceva mei şi în alt capăt ceva grâu? Se face
porumbul? Cu atât mai bine, rămâne meiul pentru păsări, iar grâul pentru
vânzare. Cu mâna goală şi cu punga goală, n-ar rămâne omul niciodată.
Plugari care trageţi acum clopotele pentru ploaie, aduceţi-vă aminte şi de
păcatul că v-aţi lepădat de mei, prietenul care nu minte niciodată şi de grâu, alt
prieten care rareori dă greş, luând porumbul cel plăpând, deprins cu belşug de
apă. [Ns.]
Marginile prostiei omeneşti. Dacă ar întreba cineva care e mai mare, înţelep-
ciunea ori prostia omenească, socot că puţini ar îndrăzni să răspundă îndată.
Zi cu zi, vedem născociri peste născociri: telefon, telegrafie fără fir,
aeroplan şi câte alte minunăţii! Când a zburat întâia dată Bleriot la Bucureşti şi
l-am văzut că se înalţă de la pământ, a început să-mi bată inima. Azi nici copiii
nu se mai miră când văd şi aud vâjâind pe sus, păsările pe a căror spinare stă
omul, ca un zmeu, parcă de când lumea oamenii au tot zburat.
Şi cine ştie câte minuni nu vor vedea mâine-poimâine urmaşii noştri! În
adevăr, marginea înţelepciunii omeneşti e greu de hotărât. Totuşi în toate zilele
cetim în gazete, lucruri ca acestea: Vestitul ghicitor (cutare)… spune trecutul şi
viitorul cetind în cafea! Vestita ghicitoare (cutare) arată fără greş în cărţi
descântate: leacul bolilor, urmele hoţilor, necredinţa bărbaţilor ori a femeilor şi
toate tainele cele mai ascunse.
Şi vine lumea oarbă, plăteşte prosteşte să audă flăcările unor şarlatani. La
un lucru însă nu se gândesc: de ce n-o fi alergând poliţia, când se întâmplă
crime şi furturi, întâi la aceşti minunaţi ghicitori sau de ce n-o fi ghicind aceşti
maeştri pe făptuitorii crimelor, ca să ia plata, pe care statul o dă celui ce
descoperă pe ucigaşi? În adevăr, e fără margini orbirea omenească.
Cu toate acestea, credem că lucrurile se vor schimba cu vremea. O pildă:
acum 50-60 de ani, dacă ar fi spus cineva că poţi pune pază la hotar să nu intre
holera, câţi ar fi râs de aşa îndrăzneală! Auzi? să te lupţi cu puteri nevăzute, să
alungi coasa morţii?
Acum însă oricine poate ceti că la Nistru, la Dunăre şi aiurea, soldaţii şi dof-
torii ţin strajă împotriva holerei şi nimeni nu se mai miră. În satul Crângaşi, ho-
lera a fost înconjurată, după cum o poteră înconjoară o ceată de hoţi şi nimeni
nu se minunează. Va veni vremea că nu va mai îndrăzni nimeni să tipărească în
gazete că ghiceşte în cafea ori în cărţi sau în alt chip, trecutul şi viitorul. Vor râde
243
atunci şi copiii, când vor auzi că aşa ceva a fost a fost cu putinţă în anul mântu-
irii 1922, iar obişnuinţa asta va rămâne numai la negri şi la alţi sălbateci…
Dar până atunci, în mijlocul atâtor oameni, care răspândesc adevărul, iată, e
cu putinţă să se arate la lumina zilei şi mincinoşi, care te fac să te întrebi dacă
nu cumva marginile prostiei omeneşti sunt, măcar în unele priviri, tot aşa de
depărtate ca şi ale ştiinţei. Soveja
Ce vrea Partidul Ţărănesc. Ne întrebă cineva dacă poate să ne scrie în Dumi-
nica Poporului, spre a da pe faţă unele scăderi ale programei Partidului Ţără-
nesc, deoarece nu s-a lămurit încă deplin - ,,Ce vrea Partidul Ţărănesc”.
Ca cei care nu facem politică aici, răspundem hotărât: nu numai despre a-
cest partid, dar despre orice lucru din lume, cine crede că a descoperit o greşea-
lă, e dator să dea de veste, altfel face o faptă rea.
Ce-ai zice dacă, mergând pe drum, vezi pe unul cu căruţa hârbuită şi cu vi-
tele şchiopătând, că merge ca vai de el pe lângă căruţă, apoi ajungi la un pod şi
vezi că podul e rupt, iar drumeţul se prăbuşise în pârâu şi-şi stricase căruţa?
Ai zice îndată, mare mişel… şi negru suflet avea omul acela! Ştia că podul
e stricat, ştia că s-a rostogolit în pârâu, dar în loc să-mi spună şi mie, m-a lăsat
să fac drumul degeaba, ca să mă primejduiesc şi eu.
Cam la fel vine lucrul şi cu programa de partid. Cine a avut prilejul să o
cerceteze de aproape şi a văzut că e ca o punte peste care nu poţi trece, fără
să-ţi rupi gâtul, acela e dator să spună lămurit tot ce ştie.
Dumineca Poporului ştie una şi bună - acoperirea minciunii nu foloseşte ni-
mănui. Curând sau mai târziu, ea iese la iveală şi se sparge tocmai în capul ce-
lui care o acoperă. Dimpotrivă, adevărul, cât de amar o fi, e totdeauna folositor.
Aşadar, cine are ceva de spus, poate să spună slobod tot ce are pe cuget,
mai ales că Partidul Ţărănesc n-a isprăvit programa lui, ci a făcut numai o
însăilare, care poate fi schimbată de orice om de bună credinţă, care va arăta
neajunsurile ei. (Soveja)
Oameni vechi. Unii au fost mişei, fără pereche de mişei şi nătângi. N-au
înţeles nici interesul poporului şi nici interesul lor. Dacă s-ar fi priceput să îm-
partă la vreme cel puţin jumătate din moşii, ar fi primit parale bune pe ele, am
avea azi o ţărănime foarte numeroasă, bogată şi luminată, iar proprietarii ar fi
rămas şi ei cu o parte din moşie, lucrată cu dragoste, stând pildă pentru alţii.
Azi au rămas fluierând a sărăcie. Pentru pământul luat, vor primi nişte hâr-
tii netrebnice şi atât. Vrând să păstreze tot pământul pentru ei, l-au prăpădit
aproape tot. Vorba noastră de la Dumineca Poporului: toate păcatele se plătesc.
Dreptatea însă ne sileşte să mărturisim că împreună cu neghina, s-au
pierdut şi boabe de grâu, nu se poate mai frumoase. Zilele trecute în Judeţul
244
Roman, împrejurarea m-a dus să văd două femei de neam vechi a căror viaţă e
o pildă pentru orice om care e vrednic să se numească om.
Închipuiţi-vă un palat de sute de ani, înconjurat de o grădină cât toate zilele,
iar într-o margine a grădinii, o biserică, unde se odihnesc stăpânii din trecut ai
moşiei. Preotul, al cărui tată, bunic şi străbunic - 4 rânduri de oameni - au slujit
la acelaşi altar, ţinut cu cheltuiala proprietarului, stă mărturie a timpurilor de
odinioară, când oamenii vedeau pe cer nu numai nori, ci şi lucruri pe care azi
puţini le mai văd. Lângă mormintele stăpânilor moşiei, sunt şi mormintele
preoţilor şi ale celor care ajutaseră la învăţătura de carte pe copiii lor3.
Ce vremuri! Ce vremuri! Azi cu gândul la acele timpuri, două femei cerni-
te, mama cu părul alb şi fiica cu părul aproape cărunt, trăiesc, muncind lucruri
grele de lână, pentru oameni nevoiaşi: răsucesc tortul de pe fuse, cum nu mai
ştiu acum nici toate ţărăncile şi fac binele oricui are nevoie de el, iar în oraşul
apropiat au durat o şcoală cât o mănăstire, pentru luminarea poporului. Numai
clădirea costă, după cum am putut afla, aproape 7 milioane…
Câţi dintre sutele de milionari de război, care au fost ieri calici, iar azi
fărâmă şoselele sub roatele automobilelor lor, au dat ceva pentru umiliţii şi
necăjiţii acestei ţări?
Şi atunci simţi un fior în suflet să vezi că în prăbuşirea celor nătângi şi răi
dintre oamenii vechi, au fost cuprinşi şi cei buni şi nevinovaţi. Este totuşi o
mângâiere - cugetul împăcat al celor două suflete alese…
Şi mai e o mulţumire şi pentru noi, cei care credem în puterea faptei bune.
Nu demult, un rătăcit - ar trebui să spun o fiară ticăloasă -, care a făcut crime şi
prădăciuni în partea locului, s-a gândit într-o clipă de întunecime a minţii să
pângărească şi locaşul de sfântă muncă a celor două cuvioase femei.
A rătăcit zile întregi în grădina cât o pădure şi a căutat să dobândească
tovarăşi din oamenii satului, ca să împlinească fapta lui cea grozavă.
Nimeni însă nu s-a lăsat înduplecat la o astfel de ticăloşie. Prins de
jandarmi, însuşi criminalul a mărturisit că nimeni nu s-a lăsat ademenit să
ridice mâna asupra stăpânelor moşiei.
S-a împlinit adică şi de astă dată, vorba Duminecii: Toate se plătesc. În
clipa cea lunecoasă, binele a biruit răul. Spre fericirea localnicilor şi a ţinutului
întreg, cele două suflete alese au scăpat de primejdie şi răspândesc mai departe,
lumină şi binefaceri.
Şi mă gândesc. În vânturarea neghinei, câte grăunţe de grâu binecuvântat
nu va fi risipit vântul? Aşa e rostul lucrurilor omeneşti: vijelia nu alege.
Din fericire, Dreptatea, mai curând sau mai târziu, se alege. Numele slăvit
al celor două femei, va fi în veci binecuvântat de toţi cei care vor împărtăşi din
binele vieţii lor. (Soveja)
3
În palatul acela se păstrează una dintre cele mai mari biblioteci ale ţării.
245
35). De vorbă cu cetitorii, [ed.], an VI, nr. 35, duminică, 3 sept. 1922, p. 1.
Cum să zicem preotului? O foaie din Ardeal întreabă cum ar fi mai bine să
zicem preoţilor noştri, când îndreptăm cuvântul către ei.
În Ardeal se aude de câtva timp, vorba: domnule preot! Fireşte, preoţimea
nu e şi nu poate fi mulţumită cu astfel de cuvinte reci… domnule preot. E ca şi
cum ai zice: dle casier, dle poliţai şi de alde astea. Între preot şi poporenii lui
sunt însă altfel de legături, decât cele obişnuite între cel care porunceşte şi cel
care trebuie să asculte. Biserica e o familie, prin urmare, cea dintâi legătură
între cei care mărturisesc un crez - al iubirii, întocmai ca şi în familie. Iată de
ce, în loc de Domnule Preot, trebuie ca orice om cu destulă simţire creştină, să
zică, Domnule Părinte!
E drept că împerecherea asta de vorbe nu e obişnuită în ţara de sub munţi.
Pentru noi, cuvântul Domnule e o vorbă prea aspră. Bătrânii îşi ziceau unii
altora: nene, bade, vere, moşule…, după rudenie şi după etate. Boierilor li se
zicea odinioară cocoane, o vorbă urâtă, care azi se mai întrebuinţează numai
într-o parte a Moldovei şi în curând va pieri cu desăvârşire, aşa cum au pierit
aproape cu desăvârşire şi boierii.
În schimb, de când am început a ne înnoi, au pornit toţi cei îmbrăcaţi nem-
ţeşte, a se domni unul pe altul. Ba chiar şi între săteni s-a întins maimuţăria as-
ta… Plugarii cei isteţi îi iau avan în şfichiu pe cei care se sluţesc înaintea mor-
ţii. Numai ce-i auzi: Măi, domnule, cu boii de funie…!
Cum va rămâne până la urmă între mireni, se va vedea.
Oricum, dacă e vorba să zicem, Domnule Părinte, acest cuvânt ar însemna
aici dorinţa celui care vorbeşte de a dovedi o cinste deosebită preotului. Tre-
buie să mărturisim că vorba veche Părinte, era mai aproape de inimă. Să-i zici
cuiva, Părinte, e cea mai mare dovadă de dragoste: după cum când zici unui
profesor, Învăţătorule, cum i se zicea lui Christos, e cea mai mare cinste care i
se poate arăta.
Asta e părerea noastră. De aceea, domnule preot, ni se pare aproape o luare în
râs, iar când zici cuiva institutor, în loc de învăţător, ni se pare o adevărată scăde-
re, pentru cine înţelege toată frumuseţea şi duioşia cuvântului părinte. (Soveja)
36). De vorbă cu cetitorii, [ed.], an VI, nr. 36, duminică, 10 sept. 1922, p. 1.
S-au împlinit 8 ani! Zilele acestea vor fi 8 ani împliniţi de când a ieşit la iveală
Dumineca Poporului.
Gândul cel dintâi la o astfel de foaie ne-a venit în 1907, când tot poporul se
zbătea ca un bolnav care îşi aprinsese casa pe el, dar împrejurările nu ne-au
îngăduit să dăm la lumină o gazetă pentru cei necăjiţi. Abia în 1914 a bătut cea-
sul, când am văzut că toată lumea se tulburase, iar vârtejul ne va cuprinde fără
doar şi poate.
Mişelia şi slăbiciunea au ieşit atunci mai mult decât oricând la vedere. Unii
trăgeau hăis, alţii cea. Unii primeau bani de la Apus, alţii de la Răsărit ca să
246
sprijine interesele streinilor. Cei mai ticăloşi întindeau o mână spre aliaţi, alţii
spre nemţi, primind bani de la amândoi şi scriind pentru amândoi. La poporul
nostru şi la nevoile lui se gândeau foarte puţini. Iată de ce am scos atunci Du-
mineca Poporului, spre a lumina cugetul mulţimei asupra intereselor noastre,
fără privire la streini şi pe când unii slujeau pe stăpânii de la care luaseră bani,
iar alţii doritori de slavă, tăceau ori îngăimau vorbe cu jumătăţi de înţelesuri,
noi am spus răspicat: ,,România n-are nici un prieten pe faţa pământului. Vom
isprăvi războiul într-o horă de duşmani. Cei mari sunt nedrepţi. Dacă mănânci
cireşe cu ei dintr-o farfurie, te alegi cu sâmburii în obraz”.
În adevăr, în timpul războiului au dovedit toţi cei mari că sunt nedrepţi şi
fără suflet. Muscalii înghiţiseră Moldova până la Siret. Francezii ne ţineau
mâinile, oprind înaintarea armatei noastre în Banat, ca să-l ia sârbii. Italieni
voiau să ne dea afară din Buda-Pesta. Englezii nu dau o para chioară pe tot
poporul românesc şi dacă cere interesul îl aruncă în foc cum au aruncat focul în
petrol, şi-apoi s-au despăgubit tot ei, în loc să ne despăgubească pe noi. Şi încă
s-au despăgubit luând petrolul nostru!
Iar cu hora e aşa: ungurii, bulgarii, ruşii şi sârbii se uită la noi cu nişte ochi
care nu mai lasă nicio îndoială ce se ascunde în cugetul lor. La Nistru, focuri de
puşcă ziua şi noaptea, în Dobrogea iarăşi focuri ziua ca şi noaptea. Sârbii bat
ţăruşi pentru sfâşierea Banatului, ungurii pregătesc lupta contra valahilor, iar
ruşii, de la bolşevicii lui Racovski până la slugile ţarului de ieri, spun făţiş că se
vor năpusti să ne ia Moldova dintre Prut şi Nistru.
S-a adeverit, aşadar, cu vârf şi îndesat, ce-am spus cetitorilor noştri chiar
din ziua izbucnirii războiului: să nu-şi pună nădejdea în nimeni. În acelaşi timp,
am căutat să dezmorţim puterile poporului şi să-l punem pe cale să se poată
lupta singur cu toţi neprietenii lui.
În mijlocul umilinţei războiului, am scris Altă creştere şi apoi am făcut Le-
gea pentru eforiile şcolare, Şcolile pregătitoare, Seminariile normale şi Semi-
narul normal superior. Toate cu gândul la muncitorul de veacuri şi apărătorul
de veacuri al pământului românesc.
Legile acestea au fost răsturnate. Ne-a rămas însă Dumineca Poporului şi a-
jutorul cinstit al prietenilor care au ţinut pasul cu noi. Le mulţumim tuturor şi-i
sfătuim să-şi facă mai departe datoria, răspândind cuvântul acestei foi de jertfă
până în cele mai îndepărtate colibe. Scrisorile pe care le-am primit şi le primim
mereu din toate colţurile ţării româneşti, sunt o dovadă că munca noastră n-a
fost zadarnică.
Învăţătorii, preoţii, judecătorii, silvicultorii, doctorii şi chiar jandarmii care
au ceva lumină în cap, au simţit că Dumineca Poporului, este mâna dreaptă. Cu
cel care citeşte foaia noastră, ei s-au putut înţelege omeneşte, din capul locului.
Fie ca peste 2 ani, când se vor împlini 10 ani de la ivirea Duminecii, glasul
ei să se audă de la vlădică până la opincă, de la cioban până la suveran şi un
247
nou rând de oameni să ia supra lor grija acestei foi care a spus adevărul curat,
fără să se uite la cheful cuiva.
Mulţămind încă o dată tuturor prietenilor şi celor şi celor ce s-au ostenit
pentru luminarea poporului, noi aducem aminte vorba cetitorilor vorba de la
început: Păstraţi foile şi trageţi-ne la răspundere pentru tot ce scriem. Când
vom lepăda condeiul din mână, urmaşi noştri la această foaie să ştie că poporul
român ţin la dreptate şi adevăr, chiar când îl doare. Soveja
37). De vorbă cu cetitorii, [ed], an VI, nr. 37, duminică, 17 sept. 1922, p. 1.
Doi morţi care vor trăi. Zilele acestea au trecut la cele veşnice doi oameni de
seamă ai ţării: învăţătorul Lupescu din Bogdăneştii Sucevei şi profesorul
Bârseanu de la Braşov.
Moartea lor e prilej de judecată şi socoteli pentru cei rămaşi în viaţă.
Amândoi au fost oameni răsăriţi din mijlocul poporului şi amândoi s-au ridicat
la mare înălţime în cugetul celor ce i-au cunoscut.
Cine nu ştia în partea de sus a ţării, ce inimos dascăl era Lupescu şi cât
tineret din sate a văzut lumina cărţii numai de pe urma lui. Acum un an, când
bătrânul dascăl a ieşit la pensie, ucenicii şi prietenii l-au sărbătorit ca pe un
adevărat Învăţător şi Părinte. Din toate părţile ţării, s-au adunat la Fălticeni şi
l-au înconjurat cu dragostea lor. Dumineca Poporului a spus atunci că
învăţătorul Lupescu e mai mult decât un ministru al şcoalelor, fiindcă în colţul
lui de ţară s-a simţit că el a trecut pe pământul României, pe când de la atâţia
miniştri nu rămâne nimic, afară de laudele plătite, din gazetele partidului lor.
Trec astfel de miniştri, ca şi cum ar trece o negură împrăştiată de vânt. Acum e,
iar mâine s-a dus ca şi cum n-ar fi fost, de când lumea şi pământul.
Tot aşa Andrei Bârseanu. Câţi ticăloşi n-au făcut vâlvă în gazete, că au
ridicat neamul. Câţi n-au scris cărţi, multe şi ameţite, n-au avut slujbe şi locuri
de slavă, şi lefuri, şi avere…
Zadarnic! Când închid ochii, nu dă nimeni o lescaie pe toată viaţa lor.
Simte lumea un fel de uşurare, când aude că au murit.
- Bine că a plecat un mişel…, zic cei de departe, dar şi cei de aproape.
Dimpotrivă, când a închis ochii Bârseanu, s-a simţit în tot Ardealul, că pleacă
un om al cărui suflet a fost limpede ca lacrima, şi bun ca ,,pâinea cea caldă”,
cum zice românul.
Iată de ce. Toţi câţi lucraţi cu cinste şi credinţă, împlinindu-vă zi de zi
datoria, stăruiţi mai departe în calea cea bună. Nu vă uimiţi de zarva pe care o
fac ticăloşii un ceas-două, un an sau mai mulţi ani. Viaţa lor e goală, oricât de
mare ar fi zgomotul ei.
Nimic nu se alege din tot traiul lor. Zadarnic au ţinut umbră pământului. Pe
când cei vrednici dobândesc, chiar în viaţă fiind, cununa nepieritoare a fericirii
celei adevărate, iar când închid ochii, inima celor care rămân se înfioară de
durere şi de pe buzele lor nu se aud decât vorbe de laudă şi de binecuvântare.
248
Aşa au fost Bârseanu şi Lupescu. Fie pomenirea lor veşnică! (Soveja)

38). De vorbă cu cetitorii, [ed], an VI, nr. 38, duminică, 24 sept. 1922, p. 1.
Cine-i de vină? În foaia aceasta ne spovedim unul altuia şi căutăm să ară-
tăm, unde putem, şi leacul păcatelor de care suferim.
Mai toţi însă îşi îndreaptă privirile în sus. De acolo aşteaptă mântuirea şi tot
pe cei din cap îi osândesc.
Dumineca Poporului zice altfel: Lăsaţi-i în plata Domnului pe cei din
fruntea trebilor. Mulţi dintre ei sunt feciori de bani gata şi chiar streini de ţară.
Ce să aştepţi de la astfel de oameni! Dimpotrivă, noi credem că satul poate mai
mult decât statul, unde săteanul e om cum se cade.
Dar aici e aici. Este el plugarul, cu adevărat, om de ispravă?
Să stăm strâmb şi să judecăm drept. Jandarmul care a bătut la alegeri, era
boier ori plugar? Judecătorul care a spart lada cu voturi, era boier ori băiatul lui
Stan şi Vlad care a învăţat carte din ostenelile celor de la coarnele plugului?
Cutare prefect care a tăiat şi spânzurat în alegeri nu e oare şi el fecior de me-
seriaş, negustor sau plugar?
Lumea se tot împiedică mereu de boieri. Mă rog, unde sunt boierii? Eu unul
nu-i întâlnesc nicăieri în calea mea. Dacă vor fi unu la 100 de mii, e mare lucru.
Or fi fost şi ei cândva, dar azi s-au dus, ca şi cum n-ar fi fost de când lumea.
Şi atunci cine-i de vină? Cine trebuie chemat la răspundere pentru fărăde-
legi? Cine zvântă pentru pe locuitorii din Valea Rea, din Dealul Netot, din
Adunaţi, din Risipiţi, Rebegiţi şi alte sate ale ţării?
Adevărul cel dureros este acesta. Noi, poporul suntem de vină, dacă cei ca-
re muncesc cu palmele, ar fi creştini, adică oameni drepţi la cuget, nu s-ar po-
meni jandarm ticălos, judecător nedrept, primar hoţ, notar coţcar şi de alde ăştia.
Nu acopăr, Doamne fereşte, vina celor mari. Unii sunt vrednici de dat pe
mâna călăului, dar e destul ca cei din sat să fie drepţi la cuget şi din Han Tatar
nu ar avea ce le face. Satul acela ar fi un rai.
Aşadar, mai domol cu plângerea împotriva altora. Să vedem întâi bârna din
ochiul nostru. (Soveja)
39). De vorbă cu cetitorii, [ed], an VI, nr. 39, duminică, 1 oct. 1922, p. 1.
Lume cu două feţe. Când am îndemnat astă iarnă, pe cei care cred în cuvântul
meu, să dea votul Partidului Ţărănesc, cerusem numai două lucruri: 1) Un
program aşa de limpede, încât nici cel mai mişel dintre duşmani, să nu-i poată
învinovăţi de bolşevism; 2). Alegerea oamenilor. Să nu fie nici picior de om
necinstit în acest partid. Aşadar, avem dreptul să vorbim şi de cinstea tuturor
oamenilor care fac politică în această ţară.
Mai întâi vine la rând Partidul Liberal. Acum un an, la 27 noiembrie 1921,
programul liberal făgăduia: impozit pe venit, uşurarea prestaţiilor, pe care le
găsea apăsătoare şi nedrepte, desfiinţarea impozitelor pe exploatările agricole,
ieftinirea traiului ş.a., ş.a.
249
Ce s-a ales de aceste făgăduieli? Nici impozit pe venit, nici uşurarea presta-
ţiilor, iar în ceea ce priveşte plugăria, în loc de a se desfiinţa cele puse, s-a pus
taxa de 2 lei pe kilogram!
S-a făgăduit că se va pune dare pe câştigurile de război, totuşi nu vedem
nici urmă de aşa ceva. Ce vedem? Apropiere între partidul gen. Averescu şi cel
liberal, după ce anul trecut, liberalii ziceau averescanilor că sunt partidul ,,hoţi-
lor şi prevaricatorilor”, adică al jefuitorilor.
Cât despre partidul care se cheamă naţionalist, nu mai zicem nimic. După
ce takiştii împreună cu Take Ionescu, au fost batjocoriţi timp de 20 de ani în
şir, cum nu s-a mai pomenit aşa batjocură, acum slăveşte pe Take şi îmbrăţi-
şează pe takişti. Se înţelege că nu ne facem judecătorii nimănui, dar o întrebare
să ne fie îngăduită: Oare ce nădejde va mai rămâne în sufletul poporului nostru,
dacă va întâlni pe toate cărările, numai ,,lume cu două feţe”?
Aici e grozăvia cea mare. Că cutare sau cutare om de partid a minţit, a fu-
rat, a bătut, a scuipat, apoi a lins unde a scuipat…, asta e destul de rău, dar şi
mai rău e altceva.
Mă tem că într-o bună zi, poporul care rabdă şi tace, va pierde orice nădej-
de de îndreptare, iar atunci Dumnezeu ştie pe ce căi va apuca. Iată la ce ar tre-
bui să se gândească toţi nătângii care îşi închipuie că faptele lor făţarnice vor
rămâne fără urmări.
Să nu uite un lucru. Toate, dar toate păcatele se plătesc, iar unele dintre ele,
cum stă scris la carte, sunt păcate de moarte. Aşa e păcatul de a înşela sufletul
cinstit al unui popor. Soveja
40). Încoronarea, [ed], an VI, nr. 40, duminică, 15 oct. 1922, p. 1.
Când cititorii Duminecii Poporului vor primi această foaie, ţara întreagă va
fi plină de răsunetul serbărilor încoronării. În toate bisericile se vor face slujbe
şi peste tot se vor ţine cuvântări, după cum e felul oamenilor.
Cei uşurei la minte vor înşira vrute şi nevrute. Cei chibzuiţi vor face cu
smerenie, socoteala vieţii neamului nostru de când este el pe pământ, asemuind
ce-a fost odată, cu ceea ce este azi.
Fără vorbe mari, socoteala se înfăţişează aşa. Pe pământul din preajma Du-
nării şi a Carpaţilor, noi trăim de cel puţin 3 mii de ani. Părinţii noştri, numiţi
pe atunci geţi ori daci, erau oameni temeinici. Făceau plugărie, aveau podgorii
vestite, ţineau vite multe şi, mai ales, erau vestiţi pentru evlavia lor. Chiar îna-
intea de venirea lui Cristos pe pământ, ei aveau multe apucături cu adevărat,
creştineşti.
De aceea, acum vreo două mii de ani, pe când ţara elinilor, strămoşii greci-
lor de azi şi ai latinilor, strămoşii italienilor, ajunseseră la slăbiciune şi ticălo-
şire, neamul nostru, putem spune, fără minciună, că n-avea seamăn mai în toată
lumea de atunci. Regii noştri vechi, Burebista şi Decebal, erau puternici ca
nişte împăraţi. Când s-au aşezat apoi pe pământul nostru şi o seamă de romani,
250
aduşi de Traian, ţara noastră ajunsese un fel de rai pe pământ. Îi ziceau Dacia
cea fericită.
A venit după aceea vreme de războaie şi tulburări, şi bejenie care a ţinut
veacuri întregi. Prin muncă vrednică şi bărbăţie în războaie, ne-am ridicat încă
o dată la mare înflorire, acum vreo 500 de ani, când stăpânea în aceste ţinuturi
Mircea cel Bătrân la Dunăre, Iancu Huniade peste munţi şi Ştefan cel Mare
între munţi şi Nistru, ba încă o clipă, tustrele ţinuturile s-au împreunat într-o
singură ţară sub domnia lui Mihai Viteazul.
Şi-apoi iar a venit o scădere care aţinut până acum 100 de ani, când oltea-
nul Tudor Vladimirescu a ridicat steag de stăpânire românească pe pământ ro-
mânesc. Şi de atunci până azi, cu multă trudă şi multe necazuri, a mai dat Dum-
nezeu de ne-am văzut ţara iarăşi adunată la un loc ca pe vremea Burebista, De-
cebal şi Traian, bătrânii noştri cei din vechime. Şi ca pe vremea urmaşilor lor în
slavă: Mircea, Iancu Huniade, Ştefan şi Mihai Viteazul.
Se cheamă că acum pentru a treia oară, Dacia s-a întregit şi vrea să fie feri-
cită. De trei mii şi mai bine de ani, astăzi este a treia sărbătoare cu soare mult
pe cerul României.
Cum să nu ne treacă un fior prin suflet, când ne gândim că îndată după
umilinţa de acum 5 ani, când ţara era robită şi jefuită de lifte de lifte streine,
iată-ne în culmea gloriei şi a bucuriei?
Ascultă deci, popor român. Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul să
ne bucurăm şi să ne veselim… Ridică ochii, smereşte-te în adâncul sufletului
tău şi zi: Doamne apără ţara acesta, ocroteşte pe regele şi regina care se
încununează, închipuind întregul neam românesc. Şi fie ca gândul cel drept să
pătrundă în toate minţile, pentru ca din atâta slavă să nu ne întoarcem iarăşi
spre întristare şi întunecime. Soveja
Dreptatea celor mari. De multe ori am spus cetăţenilor noştri înainte de răz-
boi, că cei mari sunt mincinoşi şi nedrepţi.
Păţania noastră cu Banatul a dovedit că aveam dreptate. Bunii noştri prie-
teni, francezii, păzeau cu armata lor tot ţinutul bănăţean. Pe noi ne-au oprit să
intrăm în el, iar pe sârbi i-au lăsat… Şi azi, şesul cel mai roditor al pământului
românesc e în mâinile sârbilor, ajutaţi de marii noştri aliaţi!
Altă pildă. La 1912, un ţinut de la miazăzi de Balcani (Tracia) a fost cucerit
de bulgari. Pacea încheiată la Londra, l-a lăsat în mâinile celui mai tare, adică
în mâinile bulgarului, pe care francezii şi englezii îl lăudau până în slava
cerului, iar pe noi ne batjocoreau, spunând că pândim ca nişte mişei, să dăm cu
cuţitul pe la spate în vitejii şi drepţii bulgari.
A venit însă ciocnirea dintre bulgari şi prietenii lor: grecii şi sârbii. Am să-
rit în ajutorul celor năpăstuiţi şi Tracia a intrat în bună parte în mâinile grecilor.
S-a întâmplat apoi că bulgarii nu s-au astâmpărat, ci au pornit iarăşi la război,
251
alături de nemţi. Grecii, mai şireţi, au stat pe loc, iar prin Pacea de la Versailles
o parte şi mai mare din Tracia a fost dată tot grecilor, care ajungeau astfel până
lângă Constantinopol. Mai mare pleaşcă nici că se putea, iar Aliaţii, în frunte
cu dreptul Wilson, ridicau cântări de slavă păcii, spunând că s-a făcut dreptate
grecilor!
N-a trecut mult şi iată-i pe aceiaşi Mari Aliaţi că iau Tracia de la greci, cum
o luaseră şi de la bulgari şi turci, spre a o da îndărăt turcilor, fiindcă aşa cere
dreptatea! Care dreptate? Dreptatea lui Kemal-Paşa care a bătut măr pe greci.
Cu alte cuvinte, cine-i mai zdravăn la pumn, acela câştigă dreptatea, iar Pu-
terile cele Mari laudă totdeauna pe cel care ţine de chică pe altul mai slab. Ast-
fel, în 10 ani de zile, hotarele s-au schimbat de 5 ori între turci, bulgari şi greci,
iar Cei Mari şi Tari s-au lăudat mereu că fac dreptate, că de aici înainte e
ascultat glasul popoarelor şi alte minciuni mai mari şi mai mărunte, după cum
le vine la îndemână.
Români care cetiţi aceste rânduri, nu daţi două parale pe cuvântul celor
mari. Să păzească Dumnezeu să se întoarcă mâine vântul împotriva noastră, că
cei dintâi care ne vor jupui, vor fi cei care ne-au lăudat ieri şi alaltăieri.
Iată de ce, ne doare în suflet când vedem atâtea şi atâtea ticăloşii, între
hotarele noastre, căci mari primejdii ne pasc, iar alde gură cască - cărturari,
necărturari -, bâiguie şi azi că România are prieteni mari, că are prieteni mici,
că e plină de noroc şi alte smintenii ca acestea, care socoteam că nu se vor mai
auzi niciodată după jalea din 1916-1917, când am văzut pe pielea noastră,
dreptatea celor mari. (Soveja)
Doi prieteni adevăraţi. La sărbători şi la beţie, se spun cele mai mari min-
ciuni. Câte neadevăruri nu s-au spus cu prilejul încoronării de primari, prefecţi
şi chiar de miniştri. Aşa-s oamenii - slabi, îi ia gura pe dinainte şi spun uneori,
chiar ceea ce nu cred.
Dimpotrivă, cei adânci la cuget vorbesc totdeauna cu măsură, iar la împre-
jurări însemnate, spun cuvinte care pecetluiesc o întreagă stare de lucruri şi
sunt pomenite de urmaşi, lungă vreme.
Aşa a fost cuvântul generalului Berthelot, acum patru ani. Când a ajuns la
Braşov, venind de la Dunăre şi a văzut graniţa munţilor ştearsă, înţeleptul fran-
cez, care ne văzuse cât coborâsem în 1917 şi 1918 spre fundul prăpastiei, a zis
un cuvânt pătrunzător de suflet: ,,Să dea Dumnezeu ca Norocul României să ţi-
nă cât soarele pe cer, dar viitorul e în mâna împrejurărilor”…
Adică: Luaţi seama, români! Eu v-am văzut ce vă poate capul. Am văzut
minunata jertfă a soldaţilor şi ofiţerilor voştri la Mărăşeşti, Mărăşti şi aiurea.
Am văzut şi ticăloşia ruşilor care v-au părăsit tocmai în mijlocul greutăţilor,
dar am văzut şi destule ticăloşii în dosul frontului vostru şi în ţinutul cuprins de
252
duşmani. De aceea, mulţumiţi Norocului. Eu, care vă iubesc, aş dori să ţină fe-
ricirea de azi cât soarele pe cer, dar luaţi seama!
La fel ne spune acum şi înţeleptul Foch.
- Vă mulţumesc că m-aţi primit bine. Ştiu că ţineţi la naţia franceză şi nici
nu puteţi astfel, căci mişeii şi ticăloşii ar putea să uite cum ofiţerii francezi au
luptat şi au murit alături de soldaţii voştri, în tranşeele de la Răzoare, Doaga şi
Mărăşeşti. Furia franceză şi furia românească au fost atunci surori gemene şi-
au prăvălit falangele lui Mackensen, cum prăvale sabia unui arhanghel legiuni-
le întunericului.
Ştiu, dar minunea aceea a durat un ceas, iar ce-a venit de-atunci e altceva.
Tratatele încheiate la Paris s-au sfâşiat ca nişte petece de hârtie. Cei dintâi care
le-au aruncat în noroi, au fost turcii…, socotiţi de toţi ca nişte bicisnici. Apoi
de jur împrejurul ţării voastre văd că vă pândesc cu ochi lacomi numai duşmani
neîmpăcaţi, care atât aşteptă - să vă facă în mii şi mii de fărâme… De aceea,
eu, Foch, vă dau un sfat din inimă: Nimeni să nu adoarmă o singură clipă, ci
vegheaţi fără contenire pentru siguranţa voastră.
Mulţumim din suflet cinstitului ostaş care ne dă un sfat din adâncul sufletu-
lui său prietenesc. Şi ne pare bine că părerea lui este tocmai părerea Duminecii
Poporului care, şi înainte de război, şi după război, a spus cititorilor săi acelaşi
cumplit adevăr: Vegheaţi fără contenire! România e într-o horă de duşmani.
Cine se bizuie pe noroc şi pe hârtia tratatelor e un netot vrednic de scârba
tuturor oamenilor cu minte şi cu adevărat iubitori ai pământului şi poporului
românesc. Soveja
43). De vorbă cu cetitorii, [ed], an VI, nr. 43, duminică, 5 nov. 1922, p. 1.
Cum grijesc alţii de ţara lor. După război, Germania a pierdut 20% din pă-
mântul de arătură şi 10% din locuitori. Aşadar i-au rămas mai mulţi locuitori
decât pământ. Dar şi mai înainte, Ea n-avea hrană destulă hrană, ci trimitea
mărfuri de fabrică, pentru ca să aducă din alte ţări hrana de toate zilele.
Ce să facă acum? Biruitorii i-au luat mult din cărbunii cu care lucra în fa-
brici. De aceea, ca să nu moară de foame, germanii s-au pus cu toată inima pe
lucratul ogoarelor, câte le-au mai rămas. E însă o meteahnă: ce te faci cu seceta?
Şi la ei, ca şi la noi, dacă nu plouă în mai, grâul e în mare primejdie. S-au
apucat de făcut ploaie. Moşii întregi sunt stropite cu un fel de maşini, iar
cheltuiala cu aceste maşini, ei o socotesc ca o asigurare împotriva focului,
grindinii şi altor păcate.
Mai păcat decât secetă, se mai poate? Noi am văzut-o la porumb şi anul a-
cesta şi anul trecut. Să fi venit ploi la timp, am fi încărcat hambarele pentru ani
de zile şi am fi vândut atât peste hotar, încât am fi pus bietul leu pe picioare.
De ce nu facem şi noi ceea ce au făcut nemţii la strâmtoare? Fiindcă nu
suntem nemţi. Dar nu suntem nici unguri, căci şi ungurii au făcut ploaie, după
poruncă şi ca să-i îndemne pe plugari să cheltuiască pentru ploaie, guvernul un-
253
guresc a lăsat slobodă, fără taxă, vânzarea cartofilor de pe moşiile unde s-au
făcut cheltuieli pentru stropit.
Noi ce-am făcut în vara asta? Ne-am certat pentru încoronare şi am umplut
gazetele de înjurături, iar de la o vreme, isprăvind cu românii, am început a o-
cărî şi pe străini, ba încă pe cei care au ajutat neamul nostru în vremuri grele.
Doamne, Doamne, nu pedepsi ţara şi poporul românesc după păcatele celor
care-l cârmuiesc! Soveja
Joacă ursul la vecini. Kemal Paşa a dat de-a tumba pe greci, iar hotărnicia fă-
cută prin Tratatul de la Paris, a zvârlit-o la gunoi.
Italia s-a alăturat şi ea, căci îi venea la îndemână să ia de la greci, Dodeca-
nesul, adică un ţinut cu vreo 12 ostroave. Anglia, de voie, de nevoie, a înghiţit
hapul primind de la turci. De multă vreme, n-a suferit ea o aşa de grozavă umilire
ca acum. Corăbiile ei cele mari şi tari, care se adunaseră ca roiul până la Cons-
tantinopol, au plecat tiptil, bucuroase că n-au fost ciuruite de tunurile turceşti.
Aşadar, s-a dovedit vorba neamţului BethmanHolloweg, că tratatele sunt pete-
ce de hârtie. Când a spus el vorba asta, toţi l-au huiduit, acum tac chitic, toţi.
Ba unii nici nu tac. Italienii, de pildă, au răsturnat, de curând, guvernul lor
şi, după cum se aude, pun la cale: 1). Să rupă tocmeala cu Jugo-Slavia în ce
priveşte Oraşul Fiume şi ţărmul mării, cât vine în lungul Dalmaţiei. 2). Să rupă
învoiala făcută cu Washingtonul (America), cu privire la mărginirea flotei: Ei
vor, adică, să facă multe vase de război, ca să fie stăpâni pe Mediterana, unde
au nevoie. Aşadar, s-au dus pe copcă toate planurile de pace şi bună învoială
între ţări. Nu numai turcii, dar şi cei care au făcut tratatele de pace, le aruncă azi
în gunoi. Noi cei de la Dumineca Poporului ştiam că cei mari sunt mincinoşi.
Am spus-o mereu şi înainte şi după război. Iată că lucrul se adevereşte mai
degrabă decât ne-am fi aşteptat. Gazetele din Moscova ne spun apoi că e vorba
pe acolo de cucerirea Moldovei dintre Prut şi Nistru, de către ruşi!
Înţelepţii de la noi, fire-ar de râs înţelepciunea lor care ne-a dus la Turtuca-
ia, la pierderea Banatului, la Reşiţa şi o sumă de alte înjosiri, înţelepţii care
cred că toate sunt bune, când treburile lor merg în plin, cred că putem să râdem
de plănuirile acestea.
Noi, cei mai puţin înţelepţi, nu putem râde, ci dăm de ştire cititorilor noştri
că ,,joacă ursul la vecini” şi mâine-poimâine s-ar putea să auzim mormăitul lui
chiar la poarta noastră. (Soveja)
Ţară fără legi sau nelegiuită. Se apropie iarna. În curând se vor aduna la
Bucureşti, cei care pun ţara la cale şi-i fac legi, iar de data asta nu-i lucru de
glumă: e vorba să se schimbe chiar temelia tuturor legilor noastre, adică să fa-
cem Constituţia - Legea legilor.
254
Vă închipuiţi ce oameni ar trebui să fie aceia care să se încumete la o is-

pravă aşa de grea! După judecata unui gospodar cinstit, ei ar trebui să fie aleşii
aleşilor, podoaba podoabelor.
Aşa sunt? E destul să vă aduceţi aminte cum s-au făcut alegerile şi cine le-a
făcut. Parcă văd şi acum înaintea ochilor, sângele închegat pe obrazul cutărui
alegător. Parcă aud şi acum pe judecător dând poruncă jandarmului, iar păcă-
tosul cu tunică albastră, lăsându-l pe cel bătut să-l ciomăgească bătăuşii încă o
dată!
Încaltea, aici între Dunăre şi munţi, stăpâni au fost, până mai ieri, turcii,
grecii şi alte lifte. Dar dincolo de munţi, când ştii că românii erau, până de cu-
rând, ca fraţii unii cu alţii, iar acum s-au împărţit ridicând ciomagul unii asupra
altora, te cuprinde sila şi groaza de atâta rătăcire.
Urmarea e că România întreagă stă de la unire şi fără de legi. Câtva timp,
guvernele trimiteau sfoară în ţară - decrete-legi -, să fie aşa şi pe dincolo, cum
le fluiera prin minte miniştrilor. Acum, chipurile, nu se mai dă astfel de ucaz
rusesc, dar nici lege pentru toţi românii, încă nu s-a făcut, iar cei adunaţi acum
4 ani la Alba-Iulia, aşteaptă mereu o Constituţie, care nu vine şi nu poate veni.
Unde stă buba? În păcatul alegerilor. Ardelenii au spus hotărât că nu vor
veni să chibzuiască legi cu nişte deputaţi aleşi prin fără de lege. Celelalte
partide iarăşi nu pot să primească jugul, iar ţara rămâne ne-legiuită.
Se adevereşte şi de astă dată, vorba din Dumineca Poporului: toate
păcatele se plătesc! Şi pe când noi chivernisim astfel ţara, în Balcani sar
scântei: ruşii ne arată pumnul, iar alţi vecini ne pregătesc laţul…
Nici acum n-au învăţat minte, păţiţii de la Turtucaia? (Soveja)
Regele a dat pământ. De curând, un gazetar ne-a adus aminte că în de-
chemvrie 1918, a fost primit de rege la ascultare, iar Măria Sa i-a zis: Ţin să se
ştie că eu am dat pământ ţăranilor, iar gazetarul acela (Costaforu) a tipărit
atunci cuvântul regelui, să-l afle lumea.
Fiindcă în unele foi mint oamenii de partid, că ei ar fi dat ogor ţărănimii,
pomenim şi noi de mărturisirea gazetarului. Cu deosebire la sate şi, mai ales pe
vremuri de alegeri, toţi fac spume la gură şi se laudă, lucru mare, că ei au făcut
şi au dres pentru fericirea satelor. Adevărul e cum l-am spus de multe ori în
Dumineca Poporului. Nici un partid n-a priceput nevoile ţării şi nici pe ale
ţărănimii. E drept că au fost câţiva oameni de stat, nu de partid, care s-au
ridicat peste interesele lor şi ale tagmei lor şi au văzut mai departe. ceia au
înţeles că temeiul ţării este ţărănimea şi au voit să-i dea pământ.
Cel dintâi e Barbu Catargiu, despre care a mai fost vorba aici şi pe care ne-
ştiutorii îl socotesc şi azi că a fost duşmanul ţărănimii. A doilea a fost Kogâlni-
ceanu şi Cuza. Dacă s-ar fi dat pământ la 1862, când ceruse Barbu Catargiu sau
255
măcar s-ar fi dat destul la 1864, când cu împărţirea lui Kogâlniceanu, azi ţara
noastră ar fi fost departe.
Dar oamenii de partid, l-au ucis pe Barbu Catargiu, au răsturnat pe Kogâl-
niceanu, au alungat pe Cuza, iar pe ţărani i-au ţinut toţi în strâmtorare. De ce
n-au dat liberalii ori conservatorii moşiile care fuseseră menite de la 1864 pen-
tru ţărani? De ce le-au luat ei în arendă, iar pe unele de veci, aşa că a trebuit să
vină Petre Carp la 1889, să-i oprească de a mai ciupi pământul ce se cuvenea
sătenilor?
Oricât s-ar zbate ei azi cu poveştile lor, adevărul e că abia în război au des-
chis ochii, dar atunci era târziu. Regele le-a luat-o înainte şi a făgăduit pământ
soldaţilor în tranşee. Aşadar, să fie ştiut. În tranşee, nu în Parlament, s-a făcut
împroprietărirea. Cei care spun altfel mint. E drept că s-a întocmit după aceea,
în Parlament, forma legiuită. A cercat s-o facă liberalii, însă deputaţii şi sena-
torii lor s-au risipit în Rusia şi în alte ţări ale pământului. A făcut apoi o lege şi
Camera din 1918, iar basarabenii au făcut singuri legea lor…
Dar toate în război şi prin război, nu de bună voie. Aşadar, oamenii cinstiţi
s-o scrie la răboj. Nici un partid n-a priceput interesele ţărănimei. Chiar când
eram în gura şarpelui, s-a găsit în Camera de la Iaşi, un deputat (Argetoianu),
care a spus pe faţă că nu vrea să dea pământ ţăranilor. (Soveja)
47). De vorbă cu cetitorii, [ed], an VI, nr. 47, duminică, 3 dec. 1922, p. 1.
Semne rele. Părinţii noştri deprinseseră o vorbă: ,,Slut la Prut”.
A venit vremea să căutăm o potriveală şi pentru Nistru, căci încep a se auzi
şi dintr-acolo lucruri, nu se poate mai îngrijorătoare. De curând, Armata Roşie
a bolşevicilor a serbat începuturile răscoalei şi a găsit de cuviinţă să ne arate
pumnul de pe celălalt mal. În Bulgaria au şi început chiotele de bucurie,
nădăjduind că Români va fi înfrântă.
Ştiu că se va zice. Astea sunt vorbe de vecin pizmăreţ, dar atunci ce noimă
are cuvântul Poloniei care a spus că, dacă Rusia ne-ar ataca, armatele poloneze
ne-ar sprijini. Nu cumva miniştrii Poloniei visează cu ochii deschişi? Vorbesc
cu oarecare netam, nesam, fără să fi auzit nimic de la nimeni? Mai cu cale e să
credem că s-a făcut undeva foc, dacă n-a ieşit fum. Şi atunci, ca oameni plătiţi,
care am spus şi altădată, că ţara noastră e într-o horă de flăcări, se cuvine să
luăm aminte, să nu facem urechea toacă, bizuindu-ne pe sprijinul altora, pe
noroc şi alte sminteli ca acestea, ci întrebăm: este pregătită armata românească?
Iar până vom auzi muşcăturile la Nistru, un cuvânt vom avea de spus şi
fraţilor din regiunea de la răsărit a ţării: Ştim şi prea ştim că sunteţi mâhniţi.
Aţi aşteptat raiul şi nu l-aţi aflat. Socoteaţi că Unirea o să vă dea marea cu
sarea şi când acolo, v-a dat ceea ce n-aţi bănuit… Aşa e.
Cel care scrie aici a văzut în fiecare duminică, în copilărie, bolovanul până
unde avea voie să iasă din închisoarea Mănăstirii, Alecu Rusu, bunul moldo-
vean de la Nistru. De aceea, când a pus piciorul întâiaşi dată în Basarabia, i s-a
256
părut că un suflet nou i se pogoară în piept, că în loc de o inimă, are două, ca

să poată iubi şi mai mult, dragul pământ unde s-a născut Alecu Rusu.
Dar tocmai de aceea, să-mi fie îngăduit să spun frăţeşte o vorbă celor
mâhniţi. Ce credeţi? Socotiţi voi că împuşcăturile dinspre Nistru v-ar aduce fe-
ricirea pe care n-o aveţi? Putea-vor să intre în sufletul unui moldovean gândul
ticălos că cei de altă limbă şi alt sânge, i-ar dărui mângâiere şi fericire?
Oameni buni, nu uitaţi o vorbă din bătrâni care zice că ,,mila străinului e ca
umbra spinului”. Avem noi, e drept, destule păcate şi facem destule greşeli, iar
cei care le fac sunt acum oamenii voştri, căci doar slujbaşii veniţi de dincoace
de Prut au rămas puţini şi vor fi tot mai puţini. Ştim că greşim, dar între fraţi
este e măcar nădejdea de îndreptare. Dimpotrivă, dacă ar fi să ajungeţi iarăşi pe
mâna streinului, să vă luaţi nădejdea că veţi mai avea zile bune.
Cum cad lăcustele pe holda de primăvară, aşa ar tăbărî toţi răii şi flămânzii
pe capul vostru şi în gospodăria voastră, spulberând într-o clipă şcolile unde
copiii voştri au prins a învăţa carte şi înghesuindu-vă în biserici cu bâiguielile
ruseşti din care nimic nu pricepeţi.
De aceea, vegheaţi şi nu uitaţi că dacă la Prut a fost slut, la Nistru poate fi
sinistru, cum zic cărturarii, adică focul iadului veşnic. (Soveja)
De la Dumineca (cetire). Iubiţi cetitori, acum 8 ani, când a ieşit pentru
întâia oară, foaia noastră, v-am spus: păstraţi numerele toate şi le coaseţi în
chip de carte. Întâi pentru folosul celor din casă, al doilea, pentru ca să ne
trageţi la răspundere, de tot ce zicem şi facem.
Ca unii care nu uităm ziua de eri, să ne fie îngăduit să vă aducem aminte ce
spuneam înainte de războiu. Când toţi năucii şi alături de ei, vânzătorii de ţară,
care luaseră bani de la streini, căutau să ne îmbrâncească mai repede în foc, ci
întrebuinţau fele de fel de tertipuri - unii ca să ne atragă de partea nemţilor, alţii
de partea ruşilor.
Cei care ne împingeau spre ruşi, ziceau într-o vreme aşa: vedeţi ce se
întâmplă cu sârbii? Săracii sârbi! Iată i-au prăpădit nemţii. Trebuie să-i ajutăm,
că şi ei suferă din cauza ungurilor…
Toate acestea erau bune şi adevărate, dar mai era ceva adevărat. Era un
lucru la care năucii şi vânduţii nu se gândeau ori nu voiau să se gândească - era
ura sârbilor împotriva noastră.
De aceea, noi cei de la Dumineca Poporului, care puseserăm piciorul prin
Craina cea plină de români şi colindaserăm şesul Banatului până la Tisa unde
văzuserăm că sârbii se uită la români ca dracul la tămâie, am spus atunci lămurit.
- Ne pare rău de strâmtoarea sârbilor, dar nu uitaţi că ,,sârbii care sunt acum
în gura şarpelui nu dau voie românilor, nici Sfânta Evanghelie s-o citească în
româneşte”. (Dumineca Poporului, 7 decembrie 1914)
257
Să adăugăm: ,,Noi n-avem nici un prieten, iar la sfârşitul războiului, să ştiţi

că vom fi cuprinşi într-o horă de duşmani.” (5 iulie, 1915)
Vorba noastră s-a adeverit cu prisosinţă. Sârbii ne-au sfâşiat Banatul, iar
prostia noastră i-a ajutat ca să rupă o bucată cât mai mare din el.
Ascultaţi însă, ca să ştiţi ce s-a întâmplat de atunci încoace. Iată ce spune
Foaia Diecezană, adică gazeta de sub privegherea blândului episcop bănăţean,
P. S. Traian Bădescu: ,,Despre purtarea sârbilor, ne pot spune multe fraţii noştri
din ţinutul ocupat, adică luat de sârbi. Amintim numai de închiderea şcoaleloor
româneşti, sârbizarea deplină a învăţăturii, căci toate învăţăturile se dau numai
în sârbeşte, iar cărţile româneşti sunt alungate”.
Vă place?
Dacă noi am închide o şcoală ungurească, săsească, bulgărească sau de altă
limbă, toţi ar ţipa că România e o ţară barbară. Cu privire la fapta sârbilor, nu
ţipă nimeni. Se plâng doar fraţii noştri din Macedonia. Au dat bieţii de ei jalbă
la adunarea solilor creştinătăţii de la Lausanne, dar degeaba au dat.
S-a împlinit, aşadar, cuvântul Duminecii Poporului: sârbii ne doresc tot
atâta rău cât şi bulgarii, ungurii şi ruşii. Acesta e adevărul.
Iar cel care se razămă pe Mica Înţelegere, cu care se lăuda nu ştiu care
flecar mai anii trecuţi, acela să ştie că se razămă pe o umbră.
Noi, afară de Dumnezeu şi de puterea noastră, n-avem niciun sprijin -
nicăieri. (Soveja)
În curând, Dumineca Poporului va intra în anul al 7-lea. Se cuvine să facem
unele socoteli. Mai întâi, de ce nu se astâmpără directorul acestei foi?
În loc să piardă o zi-două din săptămână, ca să scrie şi apoi să tipărească
această gazetă, de ce nu se apucă să ticluiască pentru sine o carte care să-i
aducă fală? Şi dacă nu poate s-o scrie din mintea lui, să cârpăcească măcar o
carte din cărţi, cum fac atâţia oameni deştepţi, înnegrind în fiecare zi hârtia?
Întrebarea e dreaptă. Acum 30 de ani, când eram încă pe băncile şcoalei,
împreună cu alţi tineri, am întemeiat ,,Liga pentru Unitatea Culturală”. Ce s-a
ales de ea şi cum a ajuns unealtă de luptă între partide, veţi fi auzit.
Atunci ziceam. Să vedem noi odată pe români la un loc, apoi fie ce-o fi. Se
cheamă că am pus sacii în car. Pe vremea aceea şi chiar acum patru ani, când s-
a făcut unirea tuturor ţărilor româneşti, am avut o clipă, gândul acesta liniştitor:
,,Acum liberează pe robul tău, stăpâne, că iată, văzură ochii mei Mântuirea”…
*
Din nenorocire, căruţa merge scârţâind, de-ţi ia auzul, iar grăunţele din saci
curg pe toate cărările. Astăzi, după 4 ani de la Unire, putem spune că românii
sunt mai dezbinaţi ca oricând între ei. Niciodată Ambiţia n-a vorbit mai sus şi
mai tare în această ţară, iar alături de Ambiţie - sora ei cea mai bună -,
Neruşinarea, se plimbă cu mâinile în şolduri.
258
E atât păcat de sus până jos, încât avem credinţa neclintită că o cumplită
pedeapsă ne va paşte în curând. Nu se poate, oameni buni, nu se poate ca din
minciună să faci adevăr, din nedreptate - dreptate, din risipă - avere, din
slăbiciune - putere.
Greşelile se plătesc totdeauna şi le vom plăti. Atât numai, ne înfioară
gândul că în loc să le plătească numai vinovaţii, ar putea să le plătească ţara
întreagă şi să ajungem iar în fundul prăpastiei. Iată de ce cuvintele lui Fuch nu
ne pot ieşi din minte: Nimeni să nu doarmă… Pregătiţi-vă!
Ca să nu adoarmă cei buni, ne ostenim şi noi, trimiţându-le această foaie.
Gândul ei stă mai întâi de toate să ţină în picioare Unirea. E singura foaie citită
în toată întinderea pământului românesc.
Văzând că o pricepe, o bătrână din ţinutul Bălţilor a zis către fiul ei: ,,Apoi
se vede că cel care scrie aici, e moldovan de-ai noştri!” Nu-i venea să creadă,
biata femeie că e o limbă românească de la Nistru la Tisa şi că numai gazetele
şi cărţile cele rele o înăbuşă mereu cu vorbe păsăreşti.
Am căutat să ţinem unirea prin limba dreaptă a poporului, izgonind din
foaia noastră cuvintele pocite ale cărturarilor care, neştiind nicio limbă, o
batjocoresc pe cea românească, schimonosind-o în felul său.
Mai departe, ne-am silit să curăţăm de rugină, cuvântul creştin. Am dat
spre citire Evanghelia, aşa că au început acum şi alte foi a o tipări, ca o modă,
ci avem credinţa neclintită că: Nu eşti om deplin, dacă nu eşti creştin… Şi după
cum nu poţi fi creştin, fără Evanghelie, aşa nu poţi fi român fără limba simţirea
şi cugetul românului.
Iată de ce am căutat să deprindem pe cititorii noştri a cântări mereu faptele
şi împrejurările, adică a cugeta ca români. Ce fac sau nu fac partidele, am spus
lămurit, ţinând cumpăna dreaptă, fiindcă nu cerem nimănui nici vot, nici bani,
nici slavă.
Îi cerem însă orişicui un singur lucru: să ajute carul să meargă mai departe
şi să nu se risipească grăunţele pe jos, să împingă prosteşte, hăis şi cea, ca să
ne trezim iarăşi în fundul prăpastiei din care Norocul, nu înţelepciunea noastră,
ne-a scăpat.
Drept aceea, iubiţi prieteni, ai Duminecii Poporului, cât mai ţinem încă
condeiul în mână, vă trimitem un singur îndemn: puneţi foaia asta în mâna tu-
turor oamenilor cinstiţi. Fiecare să ne trimită până în zece zile, numele prie-
tenilor cu care este într-un gând, pentru ca să avem în fiecare sat şi cătun, mă-
car 10-20 oameni de ispravă, care să simtă mândria de a fi Român şi Creştin,
adică om pe al cărui suflet te poţi bizui ca pe o stâncă, în ziua când va suna
ceasul cel greu. (Soveja)
Slut peste Prut. În sfârşit, pisica din traistă şi-a arătat ghearele, adeverindu-se
vorba din bătrâni: nu umbla cu mâţa-n traistă, că i se văd unghiile.
259
Se adunaseră la Moscova trimişii tuturor ţărilor vecine cu Rusia, să

chibzuiască în ce fel s-ar putea micşora numărul ostaşilor şi cheltuielile cu
întreţinerea armatei. Te-ai fi aşteptat ca o ţară unde poporul e mare şi tare să
zică megieşilor: Ştiu că nu aveţi de gând să săriţi asupra Rusiei, de aceea aţi
luat fiecare partea ce vi se cuvenea. Finlanda pe care am ţinut-o peste 0 sută de
ani în robie, Letonia, Estonia, Lituania, Polonia, şi România şi-au îndreptat
hotarele. Ştiu că ţarii, ca nişte flămânzi, întindeau mâna să apuce cât mai multe
de la oricine, dar eu popor rusesc mă ruşinez de tâlhăriile acelea şi fiindcă ştiu
că nu are nimeni să-mi ceară nimic, iată scad numărul ostaşilor, ca să puteţi
face şi voi vecinii la fel. Destul ne-a amărât războiul! Hai să începem acum a
trăi în pace şi bună vecinătate…
Ţi-ai găsit! Noi scădem oştirea, au zis ruşii, dacă îngăduiţi să venim în toate
ţările vecine, să cercetăm câtă oştire ţineţi voi şi cum e întocmită acea oaste. Vă
închipuiţi ce bun prilej ar fi fost pentru Troţki, Racovski şi alţii, să semene
sămânţa lor în cazărmile noastre! Iar când au văzut că vecinii nu primesc
socoteala asta, cu cuiul lui în casa lor, ruşii s-au bosumflat şi au spart adunarea.
De altfel şi Cicerin spusese la Lausanne, că nu poate micşora armata din
pricina României.
De unde urmează că Rusia păstrează oastea lor cea roşie, pentru luarea
Basarabiei! Se poate o mărturisire mai lămurită. Iată cât de slut e peste Prut,
dar şi mai slut e altceva. În loc ca măcar moldovenii de pe acolo să fie toţi uniţi
între ei şi să vindece rănile pricinuite de ruşi le mai înveninează singuri,
încăierându-se duşmăneşte între dânşii. E drept că a greşit şi guvernul, dar
greşesc şi fraţii de la Nistru, uitând că mâine-poimâine va începe iarăşi să se
simtă crivăţul rusesc dinspre Siberia!
Să ne păzească Dumnezeu, să nu vină vremea să plângem în pumni şi să
zicem: Nevrednici ce-am fost! Am lăsat timpul să treacă şi buba să se
învenineze, când era aşa de uşor s-o vindecăm frăţeşte între noi!
Dă-ne, Doamne, mai repede mintea cea de pe urmă a românului! [Ns.]
Musca pe jug. Multe ne lipsesc nouă, românilor, dar mai ales ne lipseşte sme-
renia. Iată o dovadă. Acum de curând în Anglia s-a schimbat guvernul. Lloyd
George care a ţinut cârma în tot timpul războiului, a făcut loc altuia, iar despre
schimbarea asta a venit vorba şi în Camera României. Capul guvernului, vor-
bind cu deputaţii, adunaţi anume la sfat, a spus că Lloyd George făcea zece
politici cum s-ar prinde punga cu doi bani în trei pungi!
Dar nu s-a mulţumit ministrul român să ia în răspăr pe fostul ministru şi, de
bună seamă, viitorul nostru al Angliei şi îndată ce s-a făcut schimbarea
guvernului din Italia, a ţinut să spună deputaţilor noştri, că el nu este Mussolini,
aşa îl cheamă pe cel care a venit la cârmă în Roma. ,,Eu sunt reprezentantul
Camerei”, adică nu om adus de vânturi, cum e capul guvernului italian!
260
Înţelegeţi acum, iubiţi cetitori, câtă bucurie va fi în Anglia şi în Italia, când

vorbele acestea vor ajunge la urechile lui Lloyd George şi Mussolini.
Alta. La adunarea pentru pace, unde am trimis şi noi un sol, am spus ce-am
avut pe suflet. Am cerut şi noi ceea ce cerea şi Anglia, Franţa şi celelalte puteri
mari, adică, să fim liberi să trecem cu corăbiile prin Bosfor…
Turcii, ajutaţi de ruşi, ne-au luat cam peste picior. Într-o zi Cicerin ne-a
spus verde că ne aşteaptă soarta Greciei şi că degeaba vorbim de Bosfor, că da-
că e vorba de păruială, încăierarea cu rol se va face la Nistru şi nu la Bosfor.
Aşa de semeţ a fost rusul, încât Venizelos, solul grecesc, a întrebat: ce vorbă e
asta, că pe România o aşteaptă soarta Greciei? Iar Cicerin a bombănit printre
dinţi.
Totuşi, în gazete mai mult sau mai puţin interesate, citim de săptămâni de
zile: izbânda României la Tratatul de pace! Ospătarea solului României la cu-
tare sau cutare sol şi alte nimicuri ca acestea, căutând să strecoare în cugetul ci-
titorului că noi am fi făcut acolo, cine ştie ce ispravă.
Adevărul curat e că pacea s-a şi încheiat târâş-grăbiş şi a trebuit ameninţa-
rea Angliei şi tot sprijinul Franţei, pentru ca Turcia s-o lase mai domol. Cât
despre ruşi, ei au plecat bosumflaţi, arătând pumnul, adică ameninţând cu înar-
marea Rusiei! Ăsta e adevărul adevărat pentru oamenii care nu-s deprinşi a
minţi. Câştigul nostru, cât este, e câştigul Europei apusene, care s-a pus cu toa-
tă tăria la mijloc. De unde atunci semeţia că noi am făcut isprăvi care au minu-
nat lumea?
Să fie în adevăr lăudăroşenia în firea românului? Noi nu credem una ca as-
ta. Lăsăm deci pe fiecare să judece cum îl va tăia capul. Lăsăm deci pe fiecare
să judece cum îl va tăia capul, spre a se dumiri de unde vin minciunile care s-
au scris în gazete… Dar un lucru e sfânt. Dacă mai facem astfel de socoteli,
adică umblăm cu închipuiri deşarte, s-ar putea să păţim iarăşi ce-am mai păţit
nu de mult, căzând cu capul, drept în mijlocul prăpastiei.
Un prieten cu care vorbeam despre lucrurile acestea, zicea: Am ajuns ca
musca aşezată pe jug. Când a văzut carul cu polobocul ajuns în culmea dealu-
lui, a început a bâzâi, ca să dea de ştire celor care trăseseră la jug, că şi musca a
ajutat fiind de faţă!!
Noi nu zicem că România e o muscă. Dimpotrivă, e o ţară cu oarecare chib-
zuinţă, care ar putea ţine fruntea sus în faţa oricărei furtuni. Dar nu e mai puţin
adevărat că unii oameni nu-s departe de delăsarea muştelor aşezate pe jug. Şi e
o mare primejdie când astfel de oameni ajung în capul trebilor unei ţări. [Ns.]
52). De vorbă cu cetitorii, [ed], an VI, nr. 52, duminică, 7 ianuarie, 1923, p. 14.
4
Notă. Deşi apare pe data de 7 ianuarie 1923, acest număr al Duminecii Poporului, este
numerotat cu nr. 52/ anul al VI-lea, cu toate că din ianuarie 1923, începe anul al VII-lea. Mai
constatăm că din 14 ianuarie 1923, Dumineca Poporului apare bilunar (n. e.)
261
Spiru Haret. Sunt 10 ani de când a fost dus la mormânt şi pare că a fost
ieri. Aşa de bine ni-l aducem aminte!
Dumineca trecută i s-a făcut o pomenire la Bucureşti, în Biserica Tabacu
din faţa Academiei Române. Astfel am avut prilejul să vedem două lucruri deo-
potrivă de însemnate. Întâi că binele nu piere. Haret a fost unul dintre cei mai
aleşi dascăli ai neamului. El n-a glumit cu dăscălia lui. Din tinereţe şi până în
ajunul morţii, a stat neclintit la datorie. Câtă depărtare faţă de oamenii de azi,
dintre care unii dau doar numai cu praştia pe la şcoală. Îşi lasă arendaşi 10-15
ani la catedră, ca să facă politică, apoi ajung miniştri şi pun ţara la cale.
Lui Haret îi era dragă tinerimea şi a muncit cu toată inima pentru luminarea
ei. Ar fi făcut şi mai mult, dar tovarăşii săi nu l-au înţeles. Când cerea bani
pentru şcoală, un ministru de finanţe liberal i-a spus: Ce atâta carte…! Eu am
învăţat numai patru clase primare şi iată, am ajuns ministru!
Şi nu l-au ajutat destul nici chiar dascălii care au stat împrejurul său. A fă-
cut o mare rânduială în şcoală, la 1898, iar azi toţi se leapădă de ea, fiindcă s-a
dovedit greşită. Însă vina nu era a lui Haret, care fiind matematic[ian], sta mai
departe de rânduielile creşterii copiilor, ci a acelora pe care el se rezemase,
crezându-i pricepuţi.
De aceea, simţi o adevărată strângere de inimă să vezi cum oameni care
doresc binele, n-au uneori cu cine să-l facă.
Oricum Haret a dovedit fără dor şi poate, că dorea din tot sufletul, ridicarea
şcoalei şi ridicarea ţărănimei, ale cărei răni le văzuse de aproape, fiind şi
inginer hotarnic. Nimeni nu se îndoieşte azi de dragostea lui pentru cei necăjiţi
şi oropsiţi.
De aceea, cu drept cuvânt, lumea şi-a adus aminte de viaţa şi faptele lui
Haret, pomenindu-i numele şi înălţând rugăciuni pentru dânsul. S-a dovedit
astfel că binele nu piere.
Am mai văzut însă în această împrejurare şi alt adevăr. Tovărăşia care se
cheamă partid politic, e un lucru trecător ca toate tovărăşiile. Închipuiţi-vă că
biserica unde s-a făcut slujba pentru Haret, era aproape goală. Afară de
slujbaşii ministerului şi câţiva miniştri liberali, prea puţini şi-au adus aminte de
numele celui care se chema Haret. Ceea ce înseamnă că îndată ce se desfac
interesele, se dezleagă şi sufletele care păreau legate.
E asta o mare învăţătură pentru cei care se prăpădesc cu firea după luptele
politice. Aceste lupte slujesc, de obicei, ambiţii mărunte. Puţini, prea puţini îşi
pun înainte ţinta mai înaltă a intereselor ţării.
De aceea, noi nu ne-am mirat că dintre tovarăşii politici atât de puţini, şi-
au adus aminte de fostul ministru. Asta dovedeşte că nimeni nu mai ţine seamă
de duzinile de miniştri şi de capii de partide. Nimeni nu-i mai pomeneşte când
nu mai au interes de numele lor.
262
Haret însă va fi pomenit chiar când nu va mai fi partidul lui, pentru că el a

fost, cum i s-a zis, ,,om al şcoalei”, iar şcoală şi tinerime care să intre în şcoală,
va fi în vecii vecilor.
Noi aducându-ne aminte de viaţa bunului dascăl Spiru Haret, îndemnăm pe
toţi cei care l-au iubit să-i păstreze o sfântă amintire. (Soveja)
263
Anul 1923
1). De vorbă cu cetitorii, [ed.], anul VII, nr. 1-2, duminică., 14 ianuarie
1923, p. 1. Înştiinţare. Hârtia a ajuns la 13 lei şi 50 de bani un kilogram, iar
vama se va mări, ca să nu putem cumpăra din străinătate.
Până ce oamenii îşi vor veni în fire, Dumineca Poporului va ieşi de două
ori pe lună, adică va fi 1 leu foaia ca şi celelalte gazete.
În loc de a ridica preţul la 55 de lei pe an, cum au făcut alţii şi astfel să sca-
dă numărul cetitorilor, mai bine să stăm de vorbă numai de două ori pe lună,
dar vom păstra legătura cu toţi prietenii din toată întinderea pământului româ-
nesc. Când poporul român se va deprinde a jertfi mai mult, Dumineca Poporu-
lui va putea veni în casa fiecăruia, chiar de mai multe ori pe săptămână, cum
cer de pe acum mai mulţi abonaţi.
În cine să mai nădăjduiască România? De la 1914 până azi, am putut spune
cetitorilor noştri la Anul Nou, măcar un cuvânt de îmbărbătare. Acum cu toată
părerea de rău, trebuie să le spunem un lucru amar.
În ajunul Crăciunului, un inginer, Moisescu, care a fost secretar general la
Ministerul de Industrie a dat pe faţă un lucru nu se putea mai grozav şi anume.
După război, ţara noastră, măcar că fusese jefuită cum n-a fost de când e lu-
mea (nici pe vremea turcilor şi a tătarilor), s-ar fi putut îndrepta foarte repede,
ba ar fi plătit şi despăgubiri tuturor celor prădaţi, deoarece străinii cu care fuse-
serăm în luptă, aveau la noi averi în petrol, bănci şi alte afaceri pe care statul
nostru le putea lua acum în seama lui. Dintr-un condei ar fi ieşit miliarde, mai
ales că petrolul e azi marfa cea mai căutată de pe faţa pământului. Americanii şi en-
glezii stau să se încaiere peste tot, unde află că s-au mai descoperit puţuri de păcură.
Ce am făcut noi? Mai întâi de toate, ca să încep povestea de la cap, n-am
avut grijă să adunăm coroanele şi rublele cum au făcut ceho-slovacii. Ei au dat
de veste Austriei să nu mai tipărească coroane, iar când au văzut că austriecii
tipăresc mereu, ca oameni cu chibzuinţă, cehii au pus pecete pe toate coroanele
din ţara lor, le-au adunat repede şi au scos bani buni. Noi am lăsat ţara vraişte.
Şmecherul de Take Ionescu, cu toţi cei dimprejurul lui, au îngăduit să se înece
coroanele şi rublele aduse noaptea de peste hotare (8 miliarde şi jumătate), apoi
le-au pus în socoteala noastră a tuturor, îmbogăţind astfel pe toţi hoţii care adu-
ceau coroane, luau lei şi ne cumpărau casele şi moşiile noastre, cu hârtie goală!
Cum să nu-i ridice statuie? Totuşi am fi putut să ne mai cârpim, luând pe
seama statului măcar averea streinilor cu care fuseserăm în război.
Dar alături de Take Ionescu, sta pe scaunul de ministru, Tăslăoanu. El a in-
trat la înţelegere cu străinii, să le rămână averea tot lor, făcând societate nouă!
Nu numai atât: la tocmeala asta au luat parte pe dedesubt şi oameni dintre cei
264
care fac şi desfac toate în partidul liberal, precum şi alţi şmecheri din alte par-
tide. După Reşiţa care este un jaf din care s-au împărtăşit mai toţi, jaful cu pu-
ţurile de petrol au pus vârf ticăloşiei. De data asta, hoţii au primit chiar deco-
raţii şi au băut şampanie, ciocnind împreună cu streinii, întovărăşiţi la ruinarea ţării.
Mărturisim că toată nădejdea de îndreptare începe acum să se clatine. Dacă
oamenii care au văzut jalea ţării în război şi ştiu ce ne aşteaptă mâine, s-au
întovărăşit să prăpădească ţara, întocmai ca şi duşmanii care veniseră cu arma
în mână, în cine să mai avem încredere?
Iată grozăvia în care ne aflăm la începutul anului 1923, când războiul stă să
se aprindă iarăşi la hotarele noastre. Totuşi o credinţă ne-a rămas neclintită:
credinţa în puterea şi cinstea poporului nostru.
Nu se poate ca un popor muncitor şi cinstit, să nu-şi dea seama că averea şi
viitorul său nu pot să rămână pe seama tuturor blestemaţilor.
Din toate colţurile ţării se ridică zi cu zi toţi fiii de ţărani, feciori de negus-
tori şi de meseriaşi, care ştiu ce înseamnă să câştigi banul prin muncă dreaptă.
Când toţi aceştia vor ridica glasul, nu ne îndoim că se vor cutremura toţi mişeii,
iar ţara va intra pe calea dreptăţii. Dintre tinerii care se ridică acum, credem că
nimeni nu va mai ridica statui nici mincinoşilor, nici jefuitorilor.
De aceea, pentru a spori numărul celor buni, Dumineca Poporului va spune
făţiş adevărul gol, iar cine crede că greşim să ne mustre şi să ne arate el ade-
vărul, dar adevărul ne trebuie cu orice preţ, căci altfel pierim cu toţii. (Soveja)
2). Către prietenii Duminecii Poporului, anul VII, nr. 1-2, duminică., 14
ianuarie 1923, p. 4. Au trecut 4 ani de când s-au unit ţările noastre, dar sufletele
nu s-au unit deplin. S-ar fi cuvenit să nu pierdem o clipă, deoarece lupta a
încetat, dar războiul nu s-a isprăvit încă. (…) S. Mehedinţi
3). De vorbă cu cetitorii, [ed.], anul VII, nr. 3-4, duminică, 28 ian. 1923, p. 1.
Mulţumire. De Anul Nou, am primit de la prietenii şi cititorii Duminecii
Poporului atâtea cuvinte bune, încât n-avem chip să le mulţumim tuturor cum
am dori. Poate că unele răspunsuri nu le-au ajuns în mână. Poşta noastră nici
înainte vreme nu era tocmai de laudă. Acum, când scrisorile umplu sobele, cum
s-a dovedit chiar în Bucureşti, trimitem încă odată pe calea aceasta mulţumirile
noastre celor ce ajută munca fără de arginţi a Duminecii Poporului şi s-au gân-
dit cu prietenie la cei dimprejurul ei.
Ne-a murit un prieten, - profesorul Urban Iarnic din Praga.
Popoarele, ca şi oamenii, au uneori prieteni depărtaţi. Acum vreo 70 şi ceva
de ani, în Paris trăia un învăţat, Michelet, care avea pentru noi o milă şi o tra-
gere de inimă, ca şi cum ar fi fost sânge din sângele nostru (Când vedea câte un
tânăr român mai jerpelit, îl umplea lacrimile). Atât de călduros a scris şi a cu-
vântat pentru ţara noastră, încât România îi va rămânea totdeauna datoare! La
liberarea noastră din ghearele ruseşti, nemţeşti şi turceşti, Michelet are o bună parte...
265
Tot astfel ne-a fost prieten şi Urban Iarnic. Închipuiţi-vă un ceh care acum
vreo 40 de ani s-a îndrăgostit nu numai de limba românească, ci şi de obiceiu-
rile, poveştile, cântecele, proverbele şi toate semnele vieţii poporului nostru!
Împreună cu un bun român, profesorul Andrei Bârseanu, răposat şi el nu de
mult, a cules şi tipărit Doine din Ardeal şi a colindat apoi mai tot pământul românesc.
Ca profesor la Praga, el a fost, putem zice o strajă românească în mijlocul
străinilor. Dar o strajă care, îndată ce putea, mai venea să ne vadă şi să ne as-
culte... Mi-aduc aminte, la 1911, când a fost adunarea cea mare a românilor
(Astra) la Blaj, Iarnic venise între noi. Se uita la zborurile lui Vlaicu cu aceeaşi
însufleţire, ca şi noi românii, şi se foia sprinten încoace şi încolo în mijlocul
poporului.
Ce inimă de aur avea învăţatul acela ceh! De-ar fi fost printre cărturarii ro-
mâni numai unul la sută, atât de inimoşi şi vrednici, ca el, Doamne, câte nu s-ar
fi schimbat şi nu s-ar schimba măcar acum în cuprinsul hotarelor noastre! În
timpul războiului cine a îngrijit mai mult decât el, pe românii prinşi de austrieci?
Dormi în pace, bătrânule Iarnic! Dragostea poporului nostru va însoţi nu-
mele tău de-a pururi. Limba românească, aşa cum ai scris-o tu, puţini o vor mai
scrie chiar printre români. Dar tocmai de aceea, împreună cu cei mai buni ai
neamului românesc vei rămâne pomenit din veac în veac, iar românii care vor
trece prin ţara lui Iarnic vor căuta mormântul tău şi vor punea deasupra o floare
- ca semn al datoriilor care nu se uită. (Soveja)
4). De vorbă cu cetitorii, [ed.], anul VII, nr. 5-6, duminică, 11 febr. 1923,
pp. 1-2. Evreii în şcolile înalte. Şcolile cele mai înalte ale ţării (care se cheamă
universităţi) s-au închis. Pricina este cearta dintre tinerii creştini şi evrei. Cum
v-am spus, zarva a început de la Cluj. Românii, care învaţă ca să ajungă doc-
tori, au cerut să se cerceteze spre învăţătură nu numai trupurile morţilor creş-
tini, ci şi ale evreilor, pentru ca să fie îndestulare pentru toţi. Evreii s-au pus de
pricină, iar cearta s-a întins la Iaşi, la Bucureşti şi în alte părţi.
În foaia aceasta, unde ne deprindem a păzi marginile dreptăţii şi ale adevă-
rului, se cuvine să punem degetul pe rană. Să arătăm deci de unde a izvorât răul
şi cine e vinovatul cel mai mare.
Lucrul, după socotinţa noastră, stă aşa: Şcolile cele înalte sunt năpădite de
evrei, ba chiar şi cele mijlocii. Liceul Naţional din Iaşi e numai cu numele ro-
mânesc. După cât auzim, aproape 90 la sută dintre şcolari sunt evrei.
Cum de-am ajuns noi românii, să rămânem la poarta şcolii, iar numărul
cărturarilor de Legea lui Moise a sporit atât?
O spunem lămurit: răspunderea faptei acesteia grozave o purtăm întâi de
toate noi înşine. Şi iată pentru ce: Acuma vreo 60 de ani, de bine de rău, Mol-
dova şi Ţara Românească se uniseră, făcând un trup. Turcii se clătinau rău de
tot şi era cu ochi şi cu sprâncene, că se vor prăbuşi, iar noi vom fi în scurtă vre-
me liberi, şi vom avea datoria să sprijinim şi pe fraţii rămaşi sub stăpâniri străine.
266
Pe cine avem să ne bizuim în munca aceasta grea? Era o singură cale dreap-
tă, pentru orice om cu un sâmbure de minte: să îngrijim de poporul nostru,
adică de talpa casei. Din gloata poporului era să scoatem ostaşi pentru armată,
negustori, meseriaşi, cărturari, doctori, profesori şi tot ce mai trebuie unei ţări.
Trebuia deci degrabă să fim mulţi şi luminaţi, ca se uite cu jind la noi toţi
românii de peste Prut, Moina, Dunăre şi munţi. Toţi trebuiau să zică în sinea
lor: Dă, Doamne, să ne alipim cât mai iute de fraţii noştri, care trăiesc tihniţi,
bogaţi şi plini de învăţătură între hotarele lor, fără amestecul străinilor.
Dar pentru asta ar fi trebuit să împărţim repede moşiile, dându-le ţăranilor
şi-apoi, alături de pământ, să le fi dat şi învăţătură prin şcoală şi biserică.
Ce-au făcut deştepţii de acum 60 de ani?
Pe Barbu Catargiu care scosese în vânzare până şi moşiile lui, l-au ucis. Pe
Mihail Kogălniceanu, după ce a început împărţirea moşiilor, l-au dat şi pe el la
o parte. Urmarea a fost că au rămas foarte multe sate în cumplită strâmtorare.
Rogu-vă: cum era să înflorească învăţătura între români, dar nu numai atât?
Au mai făcut o trebuşoară şi mai frumoasă: în loc de a da şi sătenilor câteva
şcoli mai înalte, au aşezat toate şcolile mai mari la oraşe, unde viaţa este mai scumpă.
Cu acest chip, abia copiii sătenilor mai chiaburi puteau să mai facă un pas-
doi în ale cărturăriei. (Mi-aduc aminte, la un seminar erau 34 de locuri şi veni-
seră peste 900 de copii! Îndată ce s-a isprăvit alegerea, ceilalţi au pornit cu
droaia acasă)... Şi acum, vă miraţi, oameni buni, că şcolile cele înalte sunt pline
de evrei şi de copiii altor neamuri?
Nici că se putea să fie altfel. Nu evreii au făcut şcoli numai la oraşe, ci ro-
mânii le-au aşezat la poarta evreilor. Miniştrii români au împiedecat pe copiii
românilor să înveţe carte. E atâta de adevărat ce spun, încât vă dau îndată dova-
dă. În 1918, se înfiinţaseră numai în colţul ţării, cât rămăsese slobod de oştirea
duşmană, 42 de şcoli mai mari pe la sate şi ţi-era mai mare dragul să vezi pe ţă-
ranii noştri cum năpădeau în acele şcoli, ca apa care umple iazurile pe vreme
de ploaie1)
Ce s-a întâmplat? În 1919, un alt ministru a desfiinţat şcolile acestea. Şi da-
că e aşa, evreii sunt oare de vină când numărul tinerilor, care vor să fie doctori,
ingineri, fabricanţi, arhitecţi, negustori, profesori... e mai mare decât al creştini-
lor? Păcătuim de 60 de ani în şir, împotriva poporului nostru şi tocmai acum ne
trezim, când şcolile s-au umplut de străini?
Judecaţi singuri şi răspundeţi, iar dacă socoate cineva că n-am nimerit
adevărul, să pună mâna pe condei şi să arate el unde am greşit.
Mi se pare că s-a împlinit şi de astă dată vorba Duminecii Poporului: Toate
păcatele se plătesc. Plătim cu închiderea şcolilor, păcatele noastre şi ale părin-
1
) Cine vrea să afle mai de aproape cum era întocmirea acestor şcoli săteşti şi a Universităţii făcute
anume pentru ţărani, să caute în Şcoala Poporului, o carte tipărită în 1923.
267
ţilor noştri, care n-au deschis ochii la vreme. Cât despre oamenii cei de azi, ca-
re au desfiinţat şcolile întemeiate în sate la 1918, nu mai zicem nimic.
Fapta lor este tot una cu o lovitură de măciucă în capul poporului român şi
azvârlirea lui la picioarele străinilor.
Doamne, nu răsplăti României după vitregia cârmuitorilor. [Ns.]
5). De vorbă cu cetitorii, [ed.], anul VII, nr. 7-8, duminică, 25 febr. 1923, pp.
1-2. Socoteala anului. Acum un an, se schimbase guvernul. M. S. Regele che-
mase la cârmă pe liberali. Cel care scrie aici stă de mai multă vreme la o parte
de învălmăşeala politicii. Dar atunci a socotit că nu se cuvine să tacă.
În adevăr, într-o scrisoare tipărită în Dumineca Poporului, şi-a spus cuvân-
tul, fără înconjur, iar acum se cade să facem socotelile. Ni s-a părut atunci că e
o mare greşeală să se încredinţeze unui singur partid facerea Constituţiei, adică
legii pe care se întemeiază toate legile mai mărunte ale ţării.
Cred şi acuma că părerea asta era cea adevărată. Iată, a trecut un an de zile,
iar vrajba s-a înteţit, în loc să se potolească. Toate partidele sunt împotriva libe-
ralilor. Unele nici n-au voit să intre în Cameră, iar altele au spus lămurit că vor
ieşi, îndată ce guvernul va îndrăzni să înceapă vorba despre Constituţie.
Aşadar, până aici, socoteala noastră a fost dreaptă.
Tot în scrisoarea aceea, îndemnam pe cei care vin la alegeri, să dea votul
lor partidului care se numeşte ţărănesc. Chemat la adunarea celor care grijesc
de acest partid, cerusem numai două lucruri:
I). Să facă un program, adică o arătare a gândurilor partidului, aşa de lă-
murit, încât chiar cel mai mişel dintre duşmanii lui, să nu-l mai învinovăţească
că urmăreşte gânduri împotriva ţării.
II). Să facă o cernere cu sita cea mai deasă, aşa ca să nu rămână niciun om
deochiat în partid.
De atunci a trecut un an. Fiecare a putut vedea ce-a spus şi cum a lucrat
partidul ţărănesc, aşa că-l poate judeca după fapte. Amintim însă un lucru: când
doi preoţi, în numele mai multor feţe bisericeşti şi mireneşti dintr-un mare ju-
deţ al ţării m-au întrebat atunci, dacă e bine să se înscrie în partidul ţărănesc, eu
le-am răspuns: Cinstiţi părinţi, lucrurile acestea să le chibzuiţi după cugetul Sf.
Voastre, nu după îndemnul meu. Cum veţi crede mai bine, aşa să hotărâţi...
Aşadar, socoteala a fost lămurită din capul locului şi amintim aceste fapte,
deoarece unii au bănuit atunci că Dumineca Poporului va ajunge o foaie a
vreunui partid. Să citească acum oricine, toate foile şi să vadă că bănuiala a fost
deşartă: am spus lămurit gândul nostru şi Măriei Sale şi oricărui partid, dar
foaia a rămas şi rămâne a poporului românesc, nu a partidelor, în care îşi fac
mendrele şi destui neromâni.
Tot acum un an mai cerusem ceva printr-o scrisoare tipărită în Dacia, în-
demnasem partidul ţărănesc şi pe cel naţional, adică al românilor din Ardeal şi
celelalte ţări alipite după război, să se strângă toate la un loc. Câştigul ziceam
268
că va fi acesta: ardelenilor, basarabenilor şi bucovinenilor nu le va mai zice nimeni că

fac casă numai pentru ei, iar ţărăniştilor nu le va mai zice nimeni că sunt bolşevici.
Socoteala aceasta a noastră n-a fost urmată. Ardelenii au luat în braţe ră-
măşiţele partidului lui Take Ionescu, iar o sumă de bucovineni (cu Nistor) şi de
basarabeni (cu Inculeţ) s-au lipit de liberali... În loc de a se aduna toată lumea
nouă la un loc, despărţindu-se de cei deochiaţi s-au răzleţit şi s-au amestecat în
tărâţele altora.
Iată deci cum stă socoteala, după un an de zile! Datori suntem să mărturi-
sim că anul trecut a fost un an, cu care nu ne putem lăuda în chivernisirea ţării.
E destul să ne uităm numai la două lucruri:
I. Hotarele sunt peste tot mai ameninţate decât în trecut. Ruşii (Cicerin)
ne-au spus lămurit zilele acestea că mint cei care au dat veste de la Lausanne că
Basarabia e dată României cu învoiala Rusiei! Bulgarii şi ungurii trec mereu
hotarul, iar sârbii ţin şi acum în stăpânirea lor, 12 sate româneşti! Aşa de buni
prieteni ne sunt! Un orb şi tot ar trebui să vadă că suntem într-o horă de flăcări,
vorba veche a „Duminecii Poporului”.
II. Înăuntru e tot aşa de rău. Slăbiciune şi zâzanie în toate părţile, iar slăbi-
ciunea cea mai mare e necinstea. Azi nimeni nu mai ţipă pentru Reşiţa, pentru
Steaua... şi alte averi ale ţării, jefuite de partidele politice...
Urmează deci, că în ţara noastră legile sunt ca pânza de păianjen. Muştele
cele mici sunt prinse, dar bondarii cei mari, trec prin ea, ca şi cum nici n-ar fi...
Peste tot numai legi găurite, adică sfâşiate călcate în picioare.
Asta e socoteala anului de la alegeri şi până acuma. Dacă socoate cineva că
am văzut lucrurile mai negre de cum sunt, îl rugăm să ne arate lumina, ca să ne
bucurăm şi noi şi să privim cu linişte viitorul României. (Soveja)
6). De vorbă cu cetitorii, [ed.], anul VII, nr. 9-10, duminică, 10 mart. 1923, p.
[Lipsă de la Biblioteca Academiei – n. e.]
7). De vorbă cu cetitorii, [ed.], anul VII, nr. 11-12, duminică, 25 martie 1923,
p. 1.
Cu mincinoşi am început războiul,
cu mincinoşi l-am isprăvit,
cu mincinoşi a pornit România nouă mai departe.
Ce ne lipseşte?... În foaia asta încercăm a ne învăța unii pe alții să
cugetăm cu rânduială. De obicei, după ce citeşti gazetele, le arunci. Ce scriem
aici, vrem, dimpotrivă, să fie păstrat ca o crestătură pe răboj…
Iată de ce e vorba acum: cârmuitorii țării acesteia (adică mănunchiul de
oameni care de bine, de rău, zic că se îngrijesc de îndrumarea României), s-au
încăierat ca niciodată. În Cameră și în Senat se aud în toate zilele numai
strigăte, huiduieli și ocări: hoțule, pungașule, tâmpitule, porcule… hoș de urne,
samsarule, nerușinatule și altele și mai rele. Iar când ostenesc cu sudalmele, se
269
îmbrâncesc sau chiar se pălmuiesc. Ginerele lui Văitoianu (unul, Miltezeanu) a

dat o palmă unui deputat ardelean…
Și, ca să scape de socoteli, guvernul alungă pe deputații potrivnici: pe unii
câte 10 zile, pe alții 20 și chiar 30 de zile, luându-le tainul…
În același timp, viața se scumpește zi cu zi, leul românesc a ajuns mai
bicisnic decât un șoarece în postul mare; trenurile se răstoarnă mai în fiecare
ceas; armata n-are ce-i trebuie; slujbașii dau din colț în colț din pricina lefilor
de strâmtoare, și unde te întorci, numai chiu și vai auzi.
Cine va pune rânduială în țara asta?
Iată ce se întreabă toți!
Răspunsul e însă cât se poate de ciudat. Ascultați! Unii zic așa:
Toată lumea a cerut generalului Averescu, așteptându-l ca pe Hristos. Dar
generalul n-a putut vindeca rănile. (Tăzlăoanu și alții au înmulțit păcatele, în
loc de a le scădea).
Atunci, toți și-au întors ochii către liberali. Ziceau: cel mai rânduit partid e
cel liberal; are în cap pe frații Brătianu, are bănet, are voia regelui... Oricum ar
fi ei, hai să le dăm voturi săpună rânduială în țară.
Când colo: hop și partidul liberal de râpă. Toți, dar toți, afară de ceata
mititică a lui Iorga s-au sculat acum împotriva guvernului deoarece după un an
de zile liberalii s-au umplut de noroi până în creștet. Lumea i-a văzut că una zic
și alta fac.
Știe toată lumea (chiar un deputat liberal a spus în cameră) că primarul din
Cluj a vândut rudelor lui pământul orașului cu 1 leu stânjenul! Iar la primăria
din București, unul (Belitoreanu) jupuia lumea, ca un hoț de drumul mare, așa
că a fost închis la pușcărie, iar astă vară, altul, un fost martor s-a ucis după ce
făcură pungășii de milioane cu vitele aduse spre tăiere în București.
Așadar, lupul își schimbase părul, dar năravul ba! Ce-i de făcut? Scăparea
e una singură: să ne unim cu toții, a zis cineva de curând. Să facem un guvern
de oameni deștepți (cum zic cărturarii: de capacități).
Să ne fie cu iertare, dar socoteala aceasta ni se pare ori fățarnică ori
neroadă. E întocmai ca și cum ai zice într-un spital: deoarece bolnavii merg rău
când sunt despărțiți în mai multe odăi, hai să-i aducem într-o singură odaie, să-i
înșirăm pe un singur pat, ca să se facă sănătoși!!
Se poate mai mare neghiobie ca asta? Voiți guvern cu oamenii deștepți din
toate partidele? Apoi nu deșteptăciunea lipsește celor care au făcut Reșița, celor
care au măsluit Steaua (adică au fur-luat petrolul țării și l-au dat străinilor),
celor ce au vândut pământul Clujului și au jupuit pe bucureșteni cerându-le
bani ca să nu-i pună la dări mari... sau furându-le vitele aduse pentru hrana
locuitorilor.
270
Nu deșteptăciunea a lipsit hoțului. Nu învățătura îi lipsește cărturaului care

ieri zicea una, iar azi zice alte... Nu priceperea lipsește hoțului care își umple
buzunarele făcând hârtii în regulă pentru toate furturile.
Altceva ce lipsește cârmuitorilor acestei țări. Și ca să vedeți ce lipsește, să
vă dau o pildă aiurea.
Acum câteva săptămâni, capul unei mari școli din America (Universitatea
Columbia) a spus o vorbă care a răsunat până dincoace de ocean: Abia acum
simțim că Europa își vine în fire! Până acum am văzut cum, la adăpostul
legilor, blestemații făceau nelegiuri; acum vedem că alături de lege s-a ajuns la
cinstirea legilor, la dreptate și la muncă stăruitoare din partea tuturor!! Iar
vraciul cel minunat, care a fost minunea asta este italianul Mussolini!
N-a trecut o săptămână și iată un cărturar vestit din Viena care scrie lui
Mussolini o scrisoare, rugându-l așa: Scapă-ne... și scapă Europa de ruină!
Iuniți cititori, oare de ce toataă lumea are ochii spre Mussolini? De ce n-a
rugat pe Giollitti (fost ministru și prim-ministru) sau pe alții mai vechi și mai
cunoscuți în politică?
Știți pentru ce? Pentru că Mussolini e întâi și întâi de toate om de treabă.
El nu face politica nici pentru avere, nici pentru ambiție. Farmecul lui stă într-
un lucru pe care fățarnicii noștri nu-l văd: Mussolini nu are musca pe căciulă
cum o au cârmuitorii noștri.
Unul era ieri calic, n-vea cu ce să-și îmbrace copiii, iar azi are sute de
milioane! Altul n-a furat chiar el, ci a lăsat pe tovarășii săi să fure. Al treile a
primit daruri deachiate. Al patrulea a pus la cale lucruri necurate împotriva țării
și a regelui... Iar toți aceștia vor acum să zică așa: Toți avem socotei încurcate.
Hai să le lăsăm baltă, să ne adunăm într-un singur pat de spitalca să ne facem
sănătoși!
Se poate una ca asta?
Hoaărât, nu. Mântuirea țării nu se poate aștepta decât de la un om care, pe
lângă mare pricepere, să aibă și o cinste tot atât de mare, cum e cinstea lui
Mussolini.
Aici e cheia și lacătul.
De aceea, nădejdea noastră nu e în oamenii de azi, ci în cei de mâine. Cei
de azi se vor duce în mormânt cu păcatele lor cu tot. Dacă tinerii vor avea alt
cuget și altă simţire, ei singuri vor putea da ţării acesteia o altă îndrumare.
Din cumetri oamenilor vechi (chiar când se îmbrăca cu haine noi) nu poate
ieși altceva decât hărmălaia ţigănească pe care o vedem acum în cameră.
(Soveja)
8). Ziua Învierii, [ed.], anul VII, nr. 13-14, duminică, 8 apr. 1923, p. 1.
Iubiţi cetitori, la sărbătorile mari, sufletul se odihneşte o clipă şi se înseni-
nează. E drept să ne bucurăm azi de venirea Paştilor? Răspundem fără a mai sta
la îndoială: da. Greşeli şi scăderi sunt în ţara noastră sute şi mii, dar păcat ne-
271
ar fi înaintea lui Dumnezeu şi a oamenilor, dacă nu ne-am aduce aminte cum e-

ram pe vremea războiului, când mai toată ţara ajunsese sub călcâiul duşmanilor.
Unde era Dobrogea? Cine era mare şi tare în Basarabia? În ce stare era gră-
dina Bucovinei, cea călcată în picioare de potopul oştirilor muscăleşti şi nem-
ţeşti? Cine bătea din pinteni în Ardeal?
Doamne, Doamne..., în ce suferinţă şi umilinţă eram înfundaţi! Până şi
munţii, bătrânii noştri munţi, de care e legată viaţa neamului nostru de aproape
trei mii de ani, erau îngrădiţi cu hotarul străinului!!
Ştiu oameni care atunci simţeau că moare sufletul în ei. În ziua când s-a a-
flat de ticăloasa pace de la Buftea, prin care pierdeam Dobrogea şi Carpaţii, am
văzut la Academie o adunare de bătrâni, cu lacrimile în ochi... Ce n-am fi dat
atunci numai să mai vedem hotarele ca înainte!
Azi, slavă Domnului, România a înviat. E aproape-aproape întreagă. Cuvi-
ne-se deci să ne bucurăm.
Căderile oamenilor sunt adânci şi cât se poate de primejdioase pentru soarta
de mâine a ţării, dar e şi o nădejde: poate că pacea va mai dura. Dacă avem ră-
gaz vreo 15 sau 20 de ani, e bună nădejde că temeliile clădirii noastre se vor
întări.
Gândiţi-vă numai la un lucru: peste 15 ani, tinerii care vor ajunge la oaste
vor fi ieşiţi numai din şcolile româneşti. Nici unul din acei soldaţi nu va mai şti
vorbe ungureşti ori muscăleşti, învăţate cu de-a sila. Creşterea lor va fi tot mai
îngrijită. Ce pădure tânără când ramurile uscate, adică bătrânii care morfolesc
încă muscăleşte ori ungureşte, se vor fi dus în mormânt! Cei care vor ajunge cu
bine în 1950, când mâna care scrie aceste rânduri va fi ţărână, veţi trăi într-o ţa-
ră cu 35 de milioane de suflete!
Veţi avea atunci o Românie în adevăr Mare, şi dacă muncim cu toţii cinstit,
ea va fi, neasemănat mai bună decât cea de azi.
În mijlocul grijii e aşadar un colt de cer senin…
Se cade, prin urmare, în Ziua Învierii să uităm o clipă cele rele şi să ne
bucurăm de Învierea României. (Soveja)
9). De vorbă cu cetitorii, [ed.], anul VII, nr. 15-16, duminică, 22 aprilie
1923, pp. 1-2.
Să mai aşteptăm minuni? Unde va ajunge ştiinţa omenească peste o sută,
două de ani, nici nu visăm noi azi. Pe când eram copii, ni se spunea în poveşti
că lui Făt-Frumos i-au tăiat zmeii capul, apoi a venit o fată năzdrăvană şi l-a
pus la loc, l-a stropit cu apă vie, iar capul s-a prins la loc, cum se prinde altoiul
pe copac
Cine ar fi crezut atunci că vom ajunge să vedem cu ochii unele minuni ca
cele din poveste! De pildă, azi nu e vreo mare scofală, dacă pui cuiva nas sau
urechi. Ba şi ochi poţi să îi pui… S-au scos ochii de la iepuri şi s-au pus la alţi
iepuri şi au văzut cu ei! Mâine-poimâine, o să auzim pe cineva; unde te duci?
272
mă duc la doctor să-mi pună un ochi…

Dar ochiul ca ochiul. Nu cumva vom putea oare pune şi cap? Nu cumva vei
putea să-l altoieşti pe cutare de la gât în sus, cum tai ramurile unui copac, ca
să-i pui alţi lăstari şi să-l faci să dea roade?
Asta zic şi eu că ar fi o minune a tuturor minunilor.
Dar vorba ceea: mare-i Dumnezeu şi meşteri sunt doctorii!... Te pomeneşti
c-o să vedem şi năzbâtia asta. Deocamdată, încercarea s-a făcut, dar nu cu oa-
meni, ci cu gândaci. Aţi văzut gândacul cel negru, care se cheamă buhai de bal-
tă. La Viena, unul, Walter Finkler ia capul de la un gândac şi-l pune la altul şi
se prinde! Îl ia de la bărbat şi-l pune la femeie. Acelaşi neamţ a schimbat şi
capetele la fluturi: o lună de zile tânjesc, apoi se îndreaptă, apoi zboară… şi îşi
schimbă şi petele de pe trup şi aripi. Capul cel nou le dă adică însuşiri nouă.
(Femeiuşca cu cap de bărbat, când întâlneşte alte femeiuşti începe a le da ocol,
ca cocoşul la găini...!).
În adevăr, minunile ştiinţei sunt multe ca nisipul mării. Peste o mie sau
două de ani, când urmaşii vor citi ceva despre noi şi vremurile noastre se vor
lovi cu palma peste frunte: ti!... da prostuţi mai erau cei care trăiau pe faţa
pământului la anul 1923, când nici nu puteau măcar altoi capul cuiva!
Totuşi, să nu ne întristăm prea mult. Dacă se va găsi vreun doftor năz-
drăvan, care să mute capetele oamenilor, cum mutăm noi azi pe ale gândacilor,
fluturilor şi ploşniţelor, mai rămâne totuşi o greutate peste care nimeni nu va
putea trece.
Legea firii e neîndurată: şi între oameni ca şi între gândaci şi la orice soi de
vietăţi, mulţi sunt chemaţi, dar puţini aleşi! Gândacul ales, adică cel cu însuşiri
mari, e tot aşa de rău ca şi oamenii aleşi. Câţi Mussolini sunt în Italia? Unul. A
mai fost unul acum 2000 de ani, pe care îl chema Caesar Iuliu, (de la care a ră-
mas numele lunii lui iulie), a mai fost altul Dante, altul Machiavelli, altul Ca-
vour... şi încă cu mari deosebiri de la unul la altul.
De aceea, ţările care n-au un Mussolini, de unde îl vor lua, ca să-i mute ca-
pul pe trupul altuia care nu e Mussolini?
Iată, înainte de Crăciun, capul guvernului român a spus în Cameră că el nu
e Mussolini…! Câte milioane ar da acum ţara să cumpere pe al lui Mussolini, şi
să-l pună pe, umerii cuiva dintre miniştrii României?!
De aceea, oricât de meşteri vor fi urmaşii noştri, noi le dorim noroc şi bună
izbândă în toate. Dar un lucru îl ştim de pe acum: Chiar când vor face minuni
cu privire la vindecarea bolilor, mutând ochii, urechile, inima.... şi alte mădu-
lare, minte tot nu va putea altoi nimeni pe alt cap. Capetele mintoase sunt rare,
fiindcă mintea e un dar tainic de tot. De aceea, nu trebuie să ne aşteptăm ca un
popor fă fie mântuit numai de norocul unei minţi strălucite. Când se întâmplă
să fie - bine, când nu-i, să nu ne pierdem cumpătul, ci să ne bizuim măcar pe
mintea noastră mijlocie sporind-o şi întărind-o!
273
Cum? Tot legea firii ne arată calea: orice om care munceşte cu luare amin-
te, câştigă mereu tot mai multă minte, până ajunge meşter mare! Meşter la plu-
gărie, meşter la lemnărie, meşter la oaste, meşter la carte… Până la minunea
care se cheamă om ales, să ne bizuim deci pe minunile mărunţele, pe care le fa-
ce munca în fiecare zi, dând tot mai multă putere, îndemânare şi judecată celui
care lucrează meseria sa cu tot dinadinsul.
Şi să nădăjduim că pe calea aceasta vom spori şi mintea cârmuitorilor noş-
tri. E drept că oalele sparte de ei, noi va trebui să le plătim, iar capetele sparte
la alegeri, tot noi va trebui să le oblojim şi să le vindecăm.
Dar ce să facem, dacă n-am avut parte de un Mussolini care să dea poporu-
lui nostru îndrumarea ce i se cuvine! Vorba proverbului: Când n-ai un copil
frumos, săruţi şi pe unul..., mai puţin frumos. Oricum: minuni de la doctori să
nu aşteptăm, când e vorba de politică. (Soveja)
10). De vorbă cu cetitorii, [ed.], anul VII, nr. 17-18, duminică, 6 mai 1923,
p. 1. ,,Decât o minciună în fiecare zi, mai bine adevărul o dată pe an”.
Plătiţi dările. Îndată după război, Dumineca Poporului, fiind răspândită în
toate colţurile pământului românesc, a socotit că e bine să spună un cuvânt lă-
murit asupra unui lucru: asupra banilor care începuseră a se înmulţi ca puricii.
Prin neghiobia şi necinstea cârmacilor acestei ţări, şi cu ajutorul hoţilor mai
mărunţi, rublele, veneau cu luntrile de peste Nistru; coroanele, intrau cu
vagoanele (la Timişoara s-a găsit până şi în maşina trenului), iar hârtiile cele
roşii lăsate de nemţi la plecarea lor, se înmulţeau şi zburau pe toate drumurile,
ca frunzele veştede toamna. Putem să zicem că atunci a început sărăcia cea
mare a ţării, căci a trebuit să adunăm toate spurcăciunile acelea de hârtii şi să le
schimbăm la urmă cu lei! Străinii adică ne dau hârtie goală, iar noi primeam
hârtia aceea ca şi cum am fi luat coji de nuci ori gunoaie de pe drum şi zicem
că sunt bani!
Atunci au făcut averi grozave toţi cei care şi-au umplut lăzile cu hârtii, apoi
le-au dat statului, socotind două coroane drept un leu! Cum să nu laude astfel
de oameni pe Take Ionescu, când de la 2 miliarde şi jumătate de coroane, cât
era numărul lor în 1920 s-a urcat grămada până la 8 miliarde şi jumătate sub
ochii lui şi ai secretarilor lui, care n-aveau după ce bea apă, dar au venit şi-au
descărcat la Banca Naţională milioane de coroane!... Cum să nu-i ridice statuie!
Dar noi am spus atunci cititorilor noştri: plouă cu bani, plouă cu minciuni!
Banii aceştia nu-s buni decât pentru două lucruri: să plăteşti datoriile şi să cum-
peri pământ. Şi am îndemnat pe toţi plugarii să cumpere repede pământ şi să-l
plătească.
Acum toţi ne binecuvântează că le-am dat un sfat aşa de drept, căci vedeţi
cum s-a ridicat preţul pământul! Cine a apucat să cumpere şi să plătească, azi
nu se căieşte; cu bani răi a cumpărat pământ bun. De aceea, încă odată, vă în-
274
demnăm: plătiţi repede cei care mai aveţi de dat bani pentru pământul primit şi
luaţi hârtie de stăpânire veşnică.
Acuma atâta. Spun unii şi alţii că nu e bine să se plătească dările către stat.
Cititorii noştri ştiu că n-avem nici în clin nici în mânecă cu guvernul. Dar
una e guvernul (oricât de vinovat ar fi) şi alta e ţara!
Ţara suntem noi toţi cei de azi şi de mâine, adică copiii noştri. Cine e nebu-
nul sau smintitul care îşi înfige cuţitul în carnea lui?
Drept aceea, oameni buni, nu ascultaţi pe zănatecii care vă îndeamnă să nu
plătiţi dările. Ştiu că s-au sporit dările, dar nu uitaţi că s-au sporit şi greutăţile
ţării în clipa când am primit toate gunoaiele rublelor şi coroanelor, şi apoi ne-
am legat să le socotim drept datorie a noastră.
Păcatele toate se ispăşesc. Unii au furat sus, alţii au furat jos. Unii au risipit
sus, alţii au ajutat cu risipa jos, cumpărându-şi haine de fudulie, chefuind şi
făcându-şi de cap. Acuma vine plata! Abia când vom începe a plăti ne va veni
iarăşi mintea la cap. (Soveja)
11). De vorbă cu cetitorii, [ed.], anul VII, nr. 19-20, duminică, 20 mai
1923, p. 1. Dacă s-a rupt cârma corăbiei, unde e nădejdea? Nădejdea e să nu
înceapă furtuna. Cine are urechi de auzit, să audă.
† Generalul Cristescu. În ziua de 10 Mai a trecut la cele veşnice generalul
Cristescu ieşit din ţărănimea Argeşului.
Sute de mii au luptat sub ochii lui şi ştiu cine a fost marele ostaş. Aici unde
n-avem obicei să înşirăm bârfe deşarte, însemnăm numai două lucruri.
Furia nemţească s-a îndreptat tocmai acolo, unde comanda Cristescu,
fiindcă şesul Mărăşeştilor e neted. Cine spărgea frontul pe acolo, intra ca pe o
poartă în Moldova. Într-acolo au bătut valorile lui Makensen mai cumplit. O
clipă de-ar fi lipsit chibzuinţa se prăbuşea, iar ţara toată era înecată.
Cine a stat de veghe în zilele acelea? Cine a rânduit tot ce trebuia pentru
împotrivire?
Inimosul ţăran din Argeş. Aşa de limpede era la cuget şi de hotărât la faptă,
că a putut umple şi locurile goale, de unde fugiseră ruşii! Un regiment dobro-
gean (34) a intrat în linia focului, chiar în mijlocul atacului. Soarta luptei atârna
de un fir de păr...
Al doilea, e vrednic de ştiut că generalul Cristescu a fost, alături de Culcer
(alt om întreg şi acela), nedreptăţiţi, dar cei care i-au nedreptăţit n-au îndrăznit
să-şi ridice ochii până la fruntea lor. O dovadă e că pe Cristescu l-a chemat în
capul armatei, ca şef al Marelui Stat Major, după ce la sfârşitul luptei de la Mă-
răşeşti îi luase comanda.
Ce înseamnă asta? Înseamnă un lucru: Că adevărul e mai tare decât min-
ciuna, şi că el biruie totdeauna. În Biserica Albă din Bucureşti, pe lângă o su-
medenie de generali şi de ofiţeri, a venit şi viitorul rege al ţării, Prinţul Carol,
să se închine în faţa lui Cristescu, iar între uniformele pline cu decoraţii ale ge-
275
neralilor, când a intrat nepotul lui Cristescu, cu minteanul lui ţărănesc, ducând
de mână un copilaş din satul lor, lacrimile au umplut ochii tuturor celor de faţă:
Satul venea să dea sărutarea cea de pe urmă celui care ieşind din sat, ajunsese
în capul oştirii şi a legat de numele lui cea mai mare biruinţă dintre toate câte
au dobândit românii în războiul cel cumplit. Mai mult decât toţi îşi simţeau însă
sufletul zguduit cei care l-au cunoscut pe generalul Cristescu ca om.
Isprăvi fac uneori şi cei care pornesc ca şuvoiul apei, încotro s-o nimeri...
fie că iese bine, fie că iese rău. Dar „ţăranul” din Argeş nu era dintre aceştia: El
nu da două parale pe vitejia nesocotită şi mai ales pe fală şi pe zgomot.
Putea să fie ministru, dar n-a voit (cel care scrie aceste vorbe poate da măr-
turie). Mai mult, Cristescu ştia că oamenii sunt slabi, unii din prostie, alţii din
răutate şi chiar în ajunul luptei de la Mărăşeşti, el văzuse că cei de sus erau cu
mult mai mici decât vremurile. Dar nu şi-a pierdut cumpătul. Se bizuia pe
soldaţi şi pe ofiţeri.
Şi a biruit, dând ţării cinstea pe care o pierduserăm la Turtucaia.
Fie numele lui binecuvântat! Iar voi, sutele de mii, care aţi luptat sub ochii
lui, ziceţi-i din adâncul inimii: veşnică să-i fie pomenirea! (Soveja)
12). De vorbă cu cetitorii, [ed.], anul VII, nr. 21-22, duminică, 3 iunie
1923, p. 1. ,,Care cum vede ţara asta, se minunează de bogăţia şi de frumu-
seţile pământului ei; dar îndată ce află faptele oamenilor, se sperie de urâţe-
nia şi de sărăcia sufletului lor”.
Ostaşul necunoscut. În primăvara asta, singura zi de înseninare sufletească
a fost serbarea ostaşului necunoscut. Din multele oseminte dezgropate la Mără-
şeşti s-au ales zece, au fost puse în sicrie frumoase, iar un copil orfan a fost
chemat să hotărască: cine va fi ostaşul, căruia toată suflarea românească să i se
închine ca unui mucenic.
- Aici e tatăl meu, a zis copilul, îngenunchind în faţa unui sicriu, la întâm-
plare. Toţi cei care se aflau acolo au simţit un fior prin inimă. În clipa aceea,
România avea hotărâte moaştele celui ce va primi o veşnică închinare, cât va fi
şi va trăi neamul românesc pe pământ.
Apoi slujba cea mare a început în lungul şi în latul ţării. Ridicat pe braţele
vitejilor scăpaţi din viforul de gloanţe de la Mărăşeşti, Ostaşul României a
pornit spre locul de slavă şi de veşnică odihnă, în capitala ţării.
Dar până să ajungă la Bucureşti, sicriul cel sfânt a primit închinarea tuturor
celor ce l-au văzut măcar de departe. Oraşele şi satele au dat năvală în calea lui.
Munca a încetat pe câmp, plugarii îngenuncheau pe brazdă, văduvele şi cine
n-a rămas văduvit în sufletul lui de războiul cel groaznic. Orfanii şi toată sufla-
rea omenească era cu ochii spre sicriul împodobit cu flori şi udat de lacrimile tuturor.
Cine ştie! poate că oasele acelea sunt ale fiului, ale soţului, ale fratelui sau
ale tatălui meu. Aşa îşi zicea flecare. Şi oricine avea şi are dreptul să creadă că
de sub acoperişul casei lui a ieşit ostaşul cel de toţi slăvit.
276
Cu cât se apropia de capitala ţării, închinăciunile pentru Eroul necunoscut

sporeau, iar în Bucureşti a fost ca un fel de serbare a „învierii" tuturor durerilor
noastre din trecut. O clipă s-au uitat certurile şi ticăloşiile, iar frunţile tuturor
s-au plecat pline de smerenie.
Dormi în pace, viteaz care, cu moartea ta, ai stăvilit în ziua cea mare năvă-
lirea duşmanului şi ai dat României dreptul de a privi cu fruntea sus pe toţi.
Oricine vei fi tu, ofiţer sau soldat, azi eşti mândria noastră cea mai mare.
Lupta de la Mărăşeşti face ea singură cât toate faptele câte au fost purtate pe
pământul românesc, de când este neamul nostru, până azi. Toţi oştenii noştri de
veacuri, de ar fi ieşit din morminte, n-ar fi putut închipui o oaste mai mare.
Tot aşa, tu, ostaş necunoscut, eşti cel mai mare viteaz al veacurilor noastre,
căci moartea ta şi a tovarăşilor tăi a făcut ţara mai mare decât oricând.
Fii binecuvântat în vecii vecilor. Copiii copiilor noştri vor îngenunchea în
faţa mormântului tău, cum numai în faţa Mântuitorului îşi pleacă creştinul ge-
nunchii săi. Viteaz necunoscut, moaştele tale vor fi mai cinstite decât oseminte-
le regilor şi ale împăraţilor. (Soveja)
13). De vorbă cu cetitorii, [ed.], anul VII, nr. 23-24, duminică, 17 iunie
1923, p. 1. ,,Când în loc de lege pui mâna pe bâtă, asta dovedeşte că ţara ace-
ea a ajuns de batjocură. Întrebarea e: poate trăi o ţară unde nu mai e dreptate?”
O faptă bună. În timpul din urmă se înmulţesc semnele că creştinii s-au
săturat de certuri între dânşii şi caută să se apropie. Dacă Cristos e unul, de ce
să fie mai multe feluri de biserici şi mai multe feluri de preoţi ai lui Cristos?
Încă de acum 15 ani, s-au ales în America 7 episcopi, 7 preoţi şi 7 mireni,
care să cheme toată preoţimea din toate bisericile creştine, spre a întocmi o sin-
gură biserică a lui Isus Cristos. Urmarea a fost că în 1920 s-a făcut în Elveţia,
la Geneva, o adunare unde 40 de neamuri au trimis preoţi şi mireni să stea la
sfat pentru a chibzul unirea cea mare a tuturor creştinilor.
Acum, un cucernic preot din Craiova trimite Duminecii Poporului, scrisoa-
rea de faţă: ,,Ca vechi abonat al ziarului Dv. vă rog respectuos a da publicităţii
următoarele rânduri: Dăruiesc 2000 lei celei mai bune lucrări teologice care
va găsi o dezlegare mai grabnică şi limpede pentru unirea bisericii de răsărit
cu marea biserică naţională engleză - propunere făcută deja de peste 20 de ani
de acea biserică. Singura biserică creştină ce prevăd în lunga mea misiune ca
preot de 47 ani, de a clarifica modalitatea unei mari şi adevărate biserici
pentru generaţiile viitoare creştine, cum şi singura pârghie de apărare, de a ne
mântui de primejdia papismului care ne ameninţă de la un timp”.
Preot Sachelar N. Porumb,
Închinătorul Bisericii Sf. Nicolae ,,Ungureni”, Craiova, 1923 iunie, 4
Fapta bătrânului preot din Oltenia îi face mare cinste. Tipărim cu bucurie
rândurile Sfinţiei Sale şi nădăjduim că cineva dintre cei care slujesc cu adevărat
277
altarului va pune mâna pe condei şi va găsi calea spre grabnica unire a

creştinilor.
Credinţa noastră este că numai un creştin adevărat poate fi împăciuitorul.
Dacă se vor aduna însă la sfat oameni cu mâncărime de limbă, cu ţâfnă sau cu
dorinţa de a se făli, nu e nădejde să ajungem vreodată la unirea bisericilor.
O pildă dureroasă avem chiar acum. La Constantinopol, unde s-au adunat
trimişii tuturor bisericilor ortodoxe, preoţimea română a trimis pe părintele
Scriban care ne vesteşte prin Universul că „dintre toţi delegaţii, între care şi mi-
tropolitul sârb din Cetinge, numai eu sunt găzduit la Patriarhie şi am plăcerea
de a scrie acestea din înaltul caturilor ei! Apoi înştiinţează pe creştinii din Ro-
mânia: „Cât am dorit să mănânc peşte în Bucureşti şi nu l-am găsit!... Acum
mă răzbun mâncând aici din belşug. Se găseşte mult de vânzare şi cu el (cu
peştele), m-am îndestulat miercuri la Patriarhie”.
Crede cineva că cu astfel de soli bisericeşti se poate ajunge la întărirea creş-
tinismului şi la unirea bisericilor?
Să nădăjduim că un adevărat slujitor al altarului, va răspunde întrebării pă-
rintelui Porumb, arătându-ne chipul cel mai nimerit ca să vedem odată pe Isus
şi Evanghelia Lui cu adevărat îmbrăţişate de toată omenirea. [Ns.]
14). De vorbă cu cetitorii, [ed.], anul VII, nr. 25-26, duminică, 1 iulie 1923,
p. 1. ,,Un cărturar englez (Scotus Viator) zice că România ar putea ajunge un
rai pe pământ. Noi întrebăm: poate pământul singur să se prefacă în rai?”
Toate se plătesc. În Bulgaria e chiu şi vai. Stamboliiski pusese mâna pe
bâtă şi le da tuturor duşmanilor, ca să aibă şi să le mai rămână încă şi de pri-
sos. La alegeri - bătaie, la adunări bătaie, în Cameră - bătaie... Când au voit po-
trivnicii săi să se adune la Târnovo, el a pus oameni de-ai lui, a oprit trenurile,
i-a stâlcit, i-a ras fără săpun... şi-a bătut foc de toţi cei care crâcneau ori i-a
băgat şi la închisoare.
Nu e treaba noastră să judecăm pe bulgari. E greu de spus cine dintre ei se
gândeşte la noi mai cinstit şi cine ne urăşte mai cu patimă. Nu i-am văzut acum
câţiva ani, dărâmând Giurgiul şi alte oraşe şi cărând peste Dunăre tot ce jefui-
seră din ţara noastră?
Totuşi un lucru ne este îngăduit: să învăţăm măcar înţelepciune din păţani-
ile lor, iar păţania din urmă este nu se poate mai plină de învăţăminte.
Un om pornit (Stamboliiski), căruia nu-i păsa nici de ruşi, nici de austrieci,
ci vrea ca bulgarii să se amestece în război, i-a spus verde lui Ferdinand: dacă
faci război, te vom răsturna de pe tron… Ferdinand l-a băgat la puşcărie, unde
a stat vreo trei ani.
După ce Ferdinand şi-a luat plata şi a fugit, bulgarii au pus în fruntea lor pe
Stamboliiski, ca şi cum el ar fi suferit pentru că ţinuse cu aliaţii! Adică au voit
să dreagă busuiocul cu Franţa şi cu Anglia.
278
Până aici - treacă. Dar îndată ce a pus mâna pe cârmă, Stamboliiski s-a apu-
cat să scoată ţărănimea împotriva oraşelor. Băgase spaima în toţi târgoveţii, ca
şi cum orăşenii din ţara lui n-ar fi fost şi ei bulgari…
Aici s-a poticnit. Băţul are două capete, iar unul s-a întors acum în capul lui
Stamboliiski. E drept că Obolf, un ministru fugit la noi, a spus că ţărăniştii din
Bulgaria nu-s partid de clasă, ci partid de ,,ordine şi progres”, adică de rân-
duială şi de propăşire. Însă faptele lor au dovedit că ei împărţiseră ţara în două:
deoparte Stamboliiski şi ai lui, înarmaţi ca de război - aveau până şi mitraliere -
pe de altă parte duşmanii, pe care îi băgase pe unii la puşcărie, pe alţii îi ţinea
mereu în şfichiu, dar paharul s-a umplut şi a dat pe dinafară. Acum Stambo-
liiski a fost răsturnat şi ucis. Bulgarii s-au bătut ca orbii, au dat şi cu tunul, unii
împotriva altora...
Adică, toate se plătesc. Cine scoate sabia, de sabie va pieri, stă scris la
carte. Stambulov a pierit de cuţit, Paniţa tot aşa..., Stamboliiski la fel. Şi nu se
ştie cum va fi şi sfârşitul celor ce i-au urmat.
Când se vor învăţa popoarele minte? (Soveja)
15). De vorbă cu cetitorii, [ed.], anul VII, nr. 27-28, duminică, 15 iulie
1923, p. 1.
Înştiinţare. De azi înainte, foaia noastră se va tipări în marea tipografie
Socec din Bucureşti. Cititorii o vor primi totdeauna la timpul hotărât, iar cei
care n-au plătit încă abonamentul sunt rugaţi a-l trimite grabnic pe adresa:
Librăria Socec, Bucureşti (pentru Dumineca Poporului)
Prietenilor vechi şi noi le spunem doar atât: nu pregetaţi a răspândi foaia
care ţine pe toţi în acelaşi cuget. În locul veninului, pe care îl răspândesc zi cu
zi gazete, scrise de oameni care n-au nici în clin, nici în mânecă cu ţara noastră,
şi-s gata s-o vândă cui dă mai mult, ţineţi înaintea ochilor o foaie care n-are
niciun interes să vă amăgească.
Decât o mie de tovarăşi vicleni, care te ameţesc înadins, ca să joci, cum
cântă ei, mai bine un prieten credincios, care să-ţi lămurit de câte ori se apropie
primejdia.
Prietenii Duminecii să ne dovedească prietenia lor, trimiţând fiecare numele
câtorva cititori inimoşi şi închinaţi nevoilor poporului nostru. Cum se unesc cei
răi, uniţi-vă grabnic şi cei buni, căci vremuri grele se apropie iarăşi.
Singurătatea României. Am spus de atâtea ori că noi n-avem niciun pri-
eten şi că ţara noastră nu se bizui pe nimeni în ziua când va suna iarăşi ceasul
primejdiei. Câţiva s-au îndoit de cuvântul nostru şi ne-au întrebat. Dar n-avem
tovărăşie cu Serbia, cu Cehoslovacia şi cu Polonia? N-a făcut Take Ionescu
,,Mica înţelegere?”
Am spus lămurit în Dumineca Poporului şi chiar într-o carte (Către noua
generaţie) că ,,Mica înţelegere” este o parigorie, adică o mângâiere deşartă
sau, cum s-ar zice mai pe româneşte, praf în ochii proştilor.
279
Iată acum că faptele au venit să ne dea dreptate zilele trecute, când regele
nostru era la Varşovia, în Ţara Poloniei, un om de seamă Andrei Moraşevski,
fost prim-ministru şi cap al unui însemnat partid politic, a spus făţiş unui gaze-
tar român: ,,Primejdia se apropie. Rusia va căuta să ia îndărăt Finlanda, Litua-
nia, Polonia şi celelalte ţinuturi ce le-a stăpânit. De asta nu mă îndoiesc o clipă.
Şi sunt încredinţat că România nu ne va ajuta pe noi, polonii, după cum nici
noi, să nu vă închipuiţi că o să vă ajutăm, de dragul de a vă scoate din nevoie!
Nimeni nu se bagă în foc pentru altul, oricât de aliat (tovarăş) ar fi”.
Cine e om cu minte va zice: bine că ştim din vreme la ce să ne aşteptăm, iar
cine cunoştea ţările vecine, acela ştia din capul locului că lauda lui Take Ionescu
cu ,,Mica înţelegere” era vorbă goală, adică fudulie de om care vrea să vorbeas-
că lumea de el.
Adevărul curat, aşa cum îl arată acuma faptele, e acesta. România va fi sin-
gură în ziua primejdiei şi va trebui să se bizuie numai pe puterile ei. ,,Mica în-
ţelegere” scârţâie ca o căruţă hodorogită. Când cu răsturnarea lui Stamboliski,
grecii şi cu românii băteau în palme de bucurie, iar sârbii şi cu cehoslovacii se
încruntau şi ameninţau. Ministrul sârb de la Bucureşti, Ciolac Antici, s-a şi
plâns că românii nu merg alături cu sârbii.
Aşadar e lămurit: Singurătatea României nu mai e o taină. Soarta României
e Părăsirea... Ea va trebui să lupte numai cu puterile ei.
Pentru ce spunem aceste lucruri? Pentru că Duminica Poporului urmăreşte
un singur gând: să deştepte pe toţi românii adevăraţi asupra nevoilor zilei de
mâine. Gazetele sunt de două feluri: cele prietene cu guvernul caută să îmbete
lumea cu apă rece, adică ascund primejdiile ca se poată zice că treburile merg
bine în ţară, iar guvernul este destoinic. Dimpotrivă, gazetele care duşmănesc
guvernul, caută şi ele să adape lumea cu venin, adecă fac din ţânţar armăsar…
Drumul adevărat e altul: să nu ne uităm la certurile partidelor, ci la nevoile
ţării. Partidele cad cum cad frunzele veştejite toamna, dar Ţara, adică copacul,
trebuie să trăiască.
De aceea, trebuie să-i spunem ţării adevărul şi numai adevărul. Mândria cea
mai mare a Duminecii Poporului e, după cum a spus un cititor al nostru, că
învaţă pe oameni a cugeta cinstit. Dacă am fi cugetat şi am fi lucrat cinstit
după război, până azi toate rănile ar fi fost vindecate, iar România, ar fi ajuns
un rai pe pământ. Iar dacă ne minţim mai departe şi ne înşelăm unii pe alţii, să
se ştie că ne aşteaptă o cădere din care nu ne vom mai putea ridica în vecii vecilor.
Nu războiul ne-a îngenunchiat, ci necinstea şi neorânduiala ce a urmat du-
pă război. [Ns.]
16). De vorbă cu cetitorii, [ed.], anul VII, nr. 29-30, miercuri, 1 august
1923, pp. 1-2. ,,Sărbătoarea lui Şaguna s-a început cu smirnă în cădelniţe, dar
s-a isprăvit cu noroi în pleaftură”.
280
Cine face unirea? Împrejurările m-au făcut să întârzii câtva timp în Banat.
Cunosc de mult ţinuturile de lângă Tisa. În vremuri, când iubirea de ţară era în
suflet, ca o taină pe care n-o împărtăşeşti oricui, m-am nimerit într-un ajun de
Sfântul Vasile la Lugoj. În veci nu voi uita ce frăţeşte petreceau între ei lugo-
jenii, ca şi cum ar fi fost toţi o familie: cărturari, meseriaşi, ţărani... aşteptau
toţi de la Anul Nou o vreme mai bună pentru Naţie.
Dar priveghiul la aerul Domnului într-o Vinere a Paştilor, la biserica cea
mare din Alibunarul smuls azi de sârbi!... Străjerii care păzeau chipul răstignit
al lui Christos mi se părea că străjuiesc poporul nostru răstignit de duşmani.
Totuşi, mărturisesc că sufletul era atunci mai împăcat cu sine însuşi, căci
aveam nădejdea într-un viitor mai bun pentru toţi...
Azi Banatul, ca şi alte ţinuturi româneşti, e plin de răni, care fac să-ţi sân-
gereze inima. Mai întâi, o graniţă blestemată desparte şesul de munte, lăsându-l
în mâna sârbilor... Şcolile sunt închise, bisericile prădate, satele înăbuşite de
venetici aduşi din toată lumea, numai ca să ne smulgă din mâni pământul
nostru românesc. Bârzava poartă şi azi aceleaşi valuri limpezi, ca şi acum 18
sute de ani, când se chema Berzovia şi când Traian a iernat aici în Banat. Dar
acum se îndeasă pe malurile ei, jivine sosite din toată lumea, iar meterezele, de
pământ, ridicate de părinţii noştri romani, au rămas în stăpânirea sârbului hră-
păreţ care nici nu visase să le stăpânească vreodată. Totuşi le-a luat, fiindcă
Brătianu a trântit uşa la Paris şi a plecat, înfruntând pe Clémenceau, ca şi cum
ar fi înfruntat pe ministrul Ionescu, Tănăsescu, Vasilescu sau Florescu... de la
Bucureşti.
Cine va mai întregi Banatul?
Dar grozăvia cea mai mare e că nici dincoace de graniţă nu suntem una.
Partidele s-au încăierat de curând şi se încaieră în toate satele şi cătunele, trimi-
ţând cercetaşi să iscodească lumea şi s-o asmute împotriva duşmanilor, adică a
românilor care nu sunt din partidul lor. Unde eşti tu, Bredicene, şi Vasi - plu-
garul cel cu vorba de aur -, să vedeţi unde a ajuns Banatul vostru la 5 ani după unire!
În adevăr, te cuprinde mila şi sila, să vezi câtă risipă şi zarvă este azi între
români, după ce s-a făcut întregirea ţării! De aceea, mi se pare că, mai mult
decât orişicând, e nevoie ca măcar o mână de oameni să lucreze pentru adevă-
rata întregire a poporului românesc, fără nici o privire la partide.
Întrebarea e: Câţi sunt gata să ducă cuvântul cel bun şi împăciuitor până în
colibele satelor? Avem, e drept, şi foi care nu fac politică. Unele sunt însă seci,
ca frunzele cele veştede, altele măcar că nu fac politică pe faţă, dar se vede în
ele fie urechiuşa partidelor, fie duhul lăcomiei de bani ori de slavă sau alte de-
şertăciuni... Viermele cel neadormit al ambiţiei îi roade pe cei mai mulţi. Fie-
care ar vrea să stea pe scaunul cel mai înalt, să aibă şi el gazeta lui, ca şi cum
gazeta ar putea trece pe cineva la nemurire.
281
Iată, sunt 9 ani de când a ieşit Dumineca Poporului (septembrie 1914) cu

gândul să spună un cuvânt de îndrumare cinstită poporului. Mâine-poimâine
s-ar putea ca foaia aceasta, să nu mai iasă, căci şirul zilelor oricui se poate is-
prăvi când nici nu gândeşti. Câţi i-au sărit în ajutor cu toată inima?
Lăsăm pe cititori să răspundă. Un lucru însă trebuie să spunem şi noi: Cei
care aveţi la inimă Unirea neamului într-un singur mănunchi, nu pregetaţi, sili-
ţi-vă cât mai e vreme şi faceţi să se împlinească pe cât se va putea mai repede,
vorba din fruntea acestei gazete: Un neam, un suflet şi un hotar.
Nu uitaţi că ungurii, sârbii, bulgarii, muscalii şi alţii ne pândesc azi mai
lacom decât în 1914, şi stă în puterea oricui dintre noi să lucreze pentru Unire,
ducând acelaşi cuvânt sub ochii tuturor fiilor poporului nostru. ,,Lucraţi cât mai
vedeţi lumină”. [Ns.]
17). De vorbă cu cetitorii, [ed.], anul VII, nr. 31-32, miercuri, 15 august
1923, p. 1. ,,Până azi, trăiam ca oameni cinstiţi; cumpăram lemne cu banul
nostru. Acum, de când şumarul (pădurarul) e Dumnezeu, vinde lemne numai
cui vrea el, iar noi îngheţăm de frig ori ajungem lotri (hoţi) fără voie”. (Vorbe
auzite de la un bănăţean)
Cuvânt către învăţători. La 14 iulie, căpeteniile învăţătorilor din ţară (Co-
mitetul Asociaţiei) a chemat la adunarea din Bucureşti şi pe directorul Dumi-
necii Poporului. Fiind poftit să spună câteva cuvinte, directorul acestei foi, ca
totdeauna, a mărturisit făţiş ceea ce avea pe cuget. S-a întâmplat însă că unii şi
alţii s-au simţit atinşi de vorbele sale.
Lucrul nici nu ne miră, nici nu ne supără. Noi nu suntem deprinşi a vorbi
după cheful altora, fiindcă nu vorbim nici pentru cheful nostru, ci potrivit a
devărului.
Ca să vadă însă şi cititorii, dacă am nimerit sau nu adevărul, tipărim aici
cele spuse acolo, ca să judece cei care au ochi de văzut dreptatea.
Domnilor, vă mulţumesc pentru cinstea pe care mi-aţi făcut-o, chemându-
mă la această adunare. Dar fiindcă doriţi să auziţi şi de la mine o vorbă, măr-
turisesc că eu am venit să ascult, nu să vorbesc. (De altfel, părerile mele le cu-
noaşteţi. Cei care aţi citit de la 1914 şi până azi Dumineca Poporului, ştiţi că
mi-am spus cuvântul făţiş, în toate împrejurările, şi nu m-am abătut o clipă din
drumul meu). Repet însă, că am venit numai să ascult, să vedem ce e în sufletul
celor care luminează satele, căci starea ţării noastre e azi, nu se poate mai
îngrijorătoare.
Vedeţi: De jur împrejur - niciun prieten. În plină conferinţă, la Lausanne,
trimisul Rusiei ne-a aruncat în faţă o vorbă, pe care nici un român adevărat nu
poate s-o uite… (A spus că vom ajunge soarta grecilor... bătuţi de turci).
La pus, ungurii au aşezat la icoane câte un bulgăre de pământ care
închipuie pentru ei Ardealul, iar sârbii se poartă cu învăţătorii, cu preoţii şi ţă-
282
ranii noştri din Banat cum nu s-a purtat nici Rusia din vremea ţărilor cu româ-
nii de peste Prut st Nistru. Cât despre bulgari, nu mai spun nici un cuvânt…
S-a împlinit aşadar vorba dinaintea războiului: că vom sfârşi lupta noastră
într-o horă de duşmani.
Ce-ar trebui să facem, ca să ţinem piept atâtor greutăţi? Ar trebui să fim
înăuntru, mai harnici decât hărnicia şi mai cinstiţi decât cinstea.
Aşa-i? uitaţi-vă şi răspundeţi singuri: e vădit că statul nostru este ca un
bolnav încărcat nu de o suferinţă, ci de multe. Şi vede oricine că nu războiul
ne-a adus unde suntem, ci felul cum am cugetat şi am lucrat noi înşine după
război! Noi am ruinat România…
Acesta e adevărul curat, iar ca profesor de geografie şi etnografie sunt dator
să vă atrag luarea aminte că o stare ca a noastră ar fi grea pentru orice ţară, da-
rămi-te pentru un stat ca România, ale cărui oraşe sunt în mare parte străine”!
Şi atunci o întrebare se ridică: Cine ne va sălta din greutăţile în care ne zbatem?
După felul cum am chivernisit până acuma gospodărirea noastră, eu vă
mărturisesc: în oamenii de azi nu mai am aproape nicio nădejde. Tot cugetul
meu se îndreaptă către generaţia nouă - cum v-am spus în cartea mea, adică în
tineretul pe care îl creştem noi dascălii, începând cu învăţătorul de sat şi
sfârşind cu învăţătorul de pe catedra universităţii.
Am scris acum doi ani într-o carte de şcoală asupra României: Toată
semănătura din vremea lui Decebal şi Traian până în zilele noastre, trebuie să
dea roade acum sau niciodată. Vă vorbesc deci astăzi ca şi cum aţi fi toţi şco-
larii, copiii sau fraţii mei, şi vă repet: nădejdea cea mai mare pentru viitor este
în ceea ce numesc eu de vreo 15 ani şcolile de elită, adică acelea din care ies
preoţii, învăţătorii, ofiţerii şi aş pune alături şi şcolile de agronomi, dacă ne-am
hotărî odată să ne fălim în adevăr cu plugăria şi să dăm muncii toată cinstea ce
i se cuvine.
Acesta e cugetul meu: Cum veţi aşterne azi României, aşa se va odihni sau
nu se va odihni ţara noastră mâine.
De aceea, am urmat bucuros chemării comitetului D-voastre şi am venit să
vedem în ce chip voiţi să vă pregătiţi şi să pregătiţi şi pe alţii pentru aceasta
mare sarcină.
Ştiu că unii munciţi mult pentru clădirile şcolare. Bine faceţi. Când s-au
înfiinţat eforile şcolare, eram încredinţat că satul poate mai mult decât statul!
Sătenii s-au ţinut de cuvânt. Cu banul lor au ridicat mii de scoli…
Dar clădirea nu-i de ajuns. Şcoala nu e zidul de cărămidă, ci e mai întâi de
toate sufletul învăţătorului şi al copilului, unul şi nedespărţit în grija faţă de viitor.
Iată de ce aş dori mult să ştiu îndeosebi ce gândiţi cu privire la pregătirea
învăţătorilor şi a viitorilor profesori pentru şcolile normale. Hotărât, ne trebuie
o grijă mai mare pentru aceste şcoli şt pentru pregătirea celor chemaţi a lumina satele.
283
Când am pus înainte această idee înfiinţând prin legea din 1918 Seminariile
normale superioare, am urmărit o ţintă mai înaltă decât acea pe care văd că se
urmăreşte azi, primind câteva zeci de învăţători la universitate.
Voiam să mobilizez pentru o mare ofensivă culturală toate energiile rurale
cele mai alese, să dăm sătenilor şcoli mai înalte şi o înţelegere mai înaltă a vie-
ţii, înainte ca vârtejul să sosească iarăşi asupra ţării noastre.
Asta mi se pare şi acum e datoria cea mai grabnică a României întregite.
Când va suna ca în 1916, iarăşi ceasul cel greu - sunt sigur că va suna - cu-
getul ne va întreba pe fiecare: Ce-aţi făcut cu poporul şi statul românesc?
Unde e România unită şi bogată, puternică şi luminată, care să arunce în
cumpănă toate puterile ei spre a ieşi biruitoare?
Asta va fi întrebarea care va răsuna atunci la urechi, iar la ceasul acela
trebuie să ne gândim chiar de acum.
Eu unul, am încrederea cum am spus în ,,Noua generaţie”, că ,,generaţia
interimară” e pe isprăvite şi începând de jos în sus, se arată un rând de oameni
mai vrednici decât cei care ne-au adus unde suntem. Să nu-i fie nimănui cu su-
părare, de la unii ca aceştia, eu nu mai aştept nimic...
Din contra, am siguranţa că în sânul corpului didactic, numărul celor buni
sporeşte mereu şi crescând şi mai bine tineretul, cei buni vor putea da Româ-
niei tot ceea ce ţara întreagă aştepta de la ei.
Aşa să vă ajute Dumnezeu în lucrările pentru care v-aţi adunat. [Ns.]
18). De vorbă cu cetitorii, [ed.], anul VII, nr. 33-34, duminică, 1
septembrie 1923, p. 1. ,,Fost-a bine, fi-va iară, numai capul să nu piară”.
Toate se plătesc. Vorba asta o spunem noi deseori în Dumineca Poporului.
Şi-o spunem fiindcă nu se poate mai adevărat. Cel care scrie aici n-a văzut
până azi nici un bine rămas fără plată şi nici o ticăloşie nerăsplătită.
Iată o dovadă vrednică de însemnat la răboj. Acum vreo 3-4 ani, era în ţara
românească un om care ţinea în mână frânele ţării, cum ţine vizitiul hăţurile
unei mârţoage înhămată şi strânsă între hulube de n-are încotro. Cu un singur
cuvânt, omul acela putea face vreme bună şi vreme rea pentru mii şi mii... Atât
de puternic se simţea, încât a arătat într-o zi pumnul tuturor aleşilor ţării. Iar u-
nui deputat care îi spunea ceva neplăcut, în auzul tuturor i-a aruncat o vorbă pe
care n-o putem scrie aici, dar pe care cititorul o va înţelege uşor, dacă a trecut
vreodată mai pe seară pe dinaintea unei crâşme. Omul acela era ministrul re-
gelui Ferdinand şi mulţi socoteau că poate fi şi mai mult… (Îl chema Cons-
tantin Argentoianu).
Între alte grozave îndrăzneli, el şi-a luat asupra-şi să ceară numai împrumut
din Franţa 32 de milioane lei, legându-se să dea în schimb 37 de, milioane de
franci. Şi cum francul joacă de câţiva ani între 10 şi 14 lei, România ar rămâne
datoare de pe urma lui cu vreo 300 sau 400 milioane de lei, - după cum va mai
fi preţul francului… Adică aproape o jumătate de miliard dintr-un condei...!
284
Fapta aceasta de nepilduită îndrăzneală n-a putut rămâne fără urmări. Fos-
tul ministru a fost silit de gen. Averescu să părăsească partidul poporului şi
astfel el şi-a încheiat socoteala, isprăvind pentru totdeauna cu politica...
Ce înseamnă căderea aceasta? Noi, care nu ne gândim la chipul omului, ci
la faptele lui, putem răspunde fără nici o patimă:
Căderea lui Argetoianu înseamnă mai întâi, că toate se plătesc, dar mai
înseamnă ceva: Nici omul cel mai iubit de ţară, cum era gen. Averescu acum 3
ani, dacă se întovărăşeşte cu orişicine nu poate da unui popor, ceea ce ţara aş-
teaptă de la el. Din tranşee, generalul ieşise cu slavă. Din guvernul unde a avut
ca tovarăşi pe Argetoianu şi Tăslăuanu (dat şi acela afară) a trebuit să iasă cu
ochii în pământ...
Grozavă umilire pentru Generalul de la Oituz şi Mărăşeşti! Grozavă pagubă
şi pentru ţară... Cine îi va da azi generalului dragostea pe care i-a risipit-o to-
varăşii cu bucluc? Şi cine va plăti ţării paguba căşunată de acele afaceri necurate?
Lucrul se înţelege că nu poate rămâne aici. Mulţi vor avea, mâine chef să
facă la fel: să se împrumute în numele şi pe socoteala ţării, iar când s-ar da lu-
crul pe faţă, să-şi ia pălăria şi să plece, spunând că nu mai au chef să facă politică...
Chef? Dar ce e vinovat plugarul, muncitorul cinstit şi orice locuitor al ţării
să plătească risipa de milioane făcută de alţii pe socoteala lui?
E drept, că fostul ministru a plecat din politică. Dar cum rămâne cu paguba?
Guvernul de azi, dacă nu are nicio muscă pe căciulă, de ce nu deschide car-
tea legii, şi de ce nu îl trage pe vinovat la răspundere?
Aşteptăm să vedem cum urmează lucrul. Noi suntem încredinţaţi că nu nu-
mai făptaşii, dar şi tăinuitorii îşi iau totdeauna plata, fiindcă aşa cere legea ne-
îndurată a dreptăţii; toate se plătesc.
Vremea lui Bădărău (ucenicul şi bunul prieten al lui Take Ionescu), a lui
Tăzlăuanu şi a celor de-un fel cu ei a trecut.
Trebuie să treacă, altfel se duce toată România Mare în fundul unei prăpăs-
tii tot aşa de mari.
19). De vorbă cu cetitorii, [ed.], anul VII, nr. 35-36, duminică, 16 sept.
1923, p. 1. ,,La noi, miniştrii cei răi, când ies din minister, intră după aceea şi
la puşcărie”. Cuvântul unui bulgar
De la cap se împute… Toată lumea ţipă de sporul dărilor către stat, dar
vistierul ţării nu strânge baierele pungii. Dovadă, un fost ministru (Argetoianu)
a luat cu împrumut 32 de milioane de lei, legându-se să plătească ţara 37 de mi-
lioane de franci (adică 448 milioane de lei!)
Ce măsuri a luat ministrul vistieriei (Vintilă Brătianu) ca să se întoarcă
paguba ţării? E drept că Argetoianu s-a supărat şi a spus că se dă la o parte din
politică…, dar dacă e aşa, orice slujbaş care ar face una lată de tot, ar putea
spune la fel: m-am supărat şi mă duc acasă la mine să-mi treacă...
285
E destul atât? Cum rămâne cu paguba ţării? Oare de ce-o fi tăcând păzitorul
vistieriei? Cinstitul d. V. Brătianu... găseşte că aşa cere cinstea?
Iată o altă împrejurare, care va lumina deplin pe cetitor. Acum câteva săptă-
mâni, a fost o adunare în Anglia, unde erau de faţă şi români, şi unde bancherii
englezi au spus făţiş că România este o ţară de hoţi!
Ce era? O seamă de negustori români au luat mărfuri din Anglia, le-au vân-
dut cu preţuri înzecite şi însutite, dar de plătit nu vor să plătească. Unii dintre
aceşti oameni de afaceri sunt datori cu sute milioane în Anglia, şi în loc să le
plătească, cumpără cai de curse (întrecere la alergări).
În orice ţară cinstită, astfel de oameni ar fi fost urmăriţi potrivit legilor, ca
şarlatani care necinstesc negoţul ţării. La noi s-a întâmplat altceva: ministrul
nostru finanţe (V. Brătianu) a făcut lege, ca aceşti datornici fără obraz să fie pă-
suiţi, adică să se întârzie plăţile lor (moratoriu 1).
Când au auzit englezii una ca asta, au sărit în sus. Cum se poate ca o ţară să
facă legi pentru ocrotirea înşelătorilor? Cum să mai dăm noi marfă sau bani cu
împrumut unei ţări, unde datornicul în loc să plătească, face chefuri şi cumpără
cai de fudulie!
Acum iată şi tâlcuirea: Acei şarlatani sunt amestecaţi în anume bănci din
Bucureşti. Dacă ei rămân mofluzi, băncile pierd bani mulţi, căci au făcut afa-
cerile împreună cu ei.
Şi fiindcă unii dintre cei cu pricina, au rude chiar între cârmacii ţării, iar
băncile acelea au rostul lor în politica României, a venii vistierul ţării (V.
Brătianu) şi a făcut legea pe spinarea englezilor. Să mai aştepte englezii până
ce vor regula anume bănci şi socotelile lor...
Şi astfel obrazul României e scuipat de englezi, iar un bancher din acea ţară
a spus că mai degrabă ar da bani negrilor din Africa decât să mai împrumute pe
români! ,,În România, a zis acela, nu vreau nici vârful degetului să-l mai întind,
de teamă să nu mă murdăresc!!”
Iată ce e întâmplă, când peştele începe să se împută de la cap... Săraca
România Mare, cârmuită de oameni mici, dar cu păcate nepilduit de mari.
,,Când apuci să auzi tunetul, nu te mai teme de trăsnet”.
20). De vorbă cu cetitorii, [ed.], anul VII, nr. 37-38, duminică, 1 octombrie
1923, p. 1. ,,Când nu mai ai încredere în mintea cârmacilor, nădejdea toată e
în munca celor care trag la lopeţi. Şi vrând nevrând, te tocmeşti cu Norocul, să
nu te ducă tocmai între stânci”.
Pomenirea unui dascăl. S-au împlinit 100 de ani de la moartea lui Gheor-
ghe Lazăr. Ţara întreagă l-a sărbătorit şi cred că nu va fi fost şcoală şi biserică,
în care să nu se fi pomenit numele lui.
Cine a fost Gheorghe Lazăr? A fost un ţăran din Satul Avrig, aproape de
malul Oltului, în Ardeal. Deasupra lui a suflat de la naştere duhul sfânt al iubi-
rii de neam... A învăţat carte, cât putea învăţa un fecior de ţăran pe vremurile
286
acelea, dar n-a îngropat talantul, cum îl îngroapă atâţia, ci a pornit într-o bună
zi din Ardealul lui şi s-a oprit tocmai la Bucureşti.
Ce era pe vremea aceea la Bucureşti şi în tot cuprinsul ţării noastre, cu greu
ar putea cineva povesti. E destul să spun atât: eram robi şi slugi în ţara noastră.
Stăpânirea se chema că e turcească, dar pe scaunul Domniei se perindau numai
greci. În biserică mari şi tari erau grecii, iar în slujbele ţării (care se arendau cu
anul) era peste tot numai mâna şi punga grecilor. În multe părţi, plugarul ajun-
sese să trăiască în bordeie, ascunzându-se se sub pământ de frica birului. A
avea gospodărie şi avere văzută, era pe vremea acea mare primejdie...
De adâncă jale s-a umplut sufletul lui Lazăr, văzând aşa paragină. Dar ceea
ce l-a scârbit mai mult era credinţa multor români, că noi nici nu suntem buni
decât să fim slugi grecilor! Dascălii greci ziseseră că în limba noastră, româ-
nească, nu poate omul dobândi învăţătură, şi făcuseră numai şcoli greceşti pen-
tru cei care vor cât de cât să se apropie şi ei de lumină.
Atunci s-a ridicat cu toată hotărârea Lazăr şi a spus dascălilor greci: Nu-i
adevărat că limba noastră e proastă şi că n-am putea învăţa în graiul nostru ori-
cât de multă ştiinţă...
Apoi îndată a păşit la faptă. Ajutat de un boier vrednic, Bălăceanu, a des-
chis ta Sf. Sava în Bucureşti şcoală românească pentru copiii de români…
Ca un răsărit de soare a fost şcoala lui Lazăr pentru tot neamul românesc!
Cum a mers lucru de atunci până azi, vedeţi singuri. Azi putem în şcolile
noastre să învăţăm orice învăţătură, ca în cele mai luminate ţări... A fost destul
să ne deschidă Lazăr calea şi zeci de mii au mers şi merg de atunci pe drumul
croit de el.
De aceea, cu drept cuvânt, numele lui va trăi, cât va trăi şi neamul româ-
nesc. Câţi Domni n-au fost de atunci încoace în ţară ? Nu mai vorbim de mi-
niştri şi prim miniştri... De-alde ăştia au fost mulţi, ca puricii, dar ca şi puricii
au fost uitaţi.
Gheorghe Lazăr, fiul ţăranului de la Avrig. e pomenit ca şi un domn, fiind-
că Domn al sufletelor a fost. Odihnească ţărâna lui în pace şi fie numele lui
binecuvântat în veci. ,,Mai bine în sat fruntaş, decât la oraş codaş”.
21). De vorbă cu cetitorii, [ed.], anul VII, nr. 39-40, luni, 15 octombrie
1923, p. 1. ,,A murit ca un câine ce a fost”. (Vorbe auzite de la un vrâncean,
despre un hoţ împuşcat de curând).
Să fim drepţi. Mulţi din românii uniţi după război cu ţara de baştină scâr-
ţâie, aducându-şi aminte de traiul lor dinainte de război.
- He, unde e vremea când vindeam vinul nostru la Odesa? (zice cel de lângă
Nistru).
- Unde-s timpurile când trimiteam vitele noastre până la Viena? (zice cel
dinspre Tisa). Şi să te ţii de plângeri împotriva României: e ţară fără socoteală,
fără vază... şi câte şi mai câte.
287
Adevărul e altul:
Dacă podgorenii şi plugarii dintre Prut şi Nistru nu mai pot vinde vinul şi
alte roade ale ţării spre Odesa, vina nu e a României, ci a Odesei. Ştiţi pentru
ce? Pentru că biata Odesa aproape a pierit. Nu mai e nici pe sfert din cât a fost.
Cum vreţi atunci să mai cumpere vin, când ea n-are cu ce să-şi cumpere pâine?
Şi aşa sunt mai toate oraşele Rusiei: au pierdut două, trei sferturi din locui-
torii câţi erau înainte de război. (O seamă de englezi aveau mare interes să vân-
dă marfă ruşilor, căci şi în Anglia fabricile se închid, lucrătorii stau cu mâinile
în sân, iar mărfurile nu se pot desface. Au venit deci să vadă dacă n-ar fi chip
să le scurgă în Rusia. Dar şi-au pus mantie în cap. La întoarcerea în ţara lor,
unii englezi au spus că abia peste 50 de ani, dacă vor mai fi în stare ruşii să
cumpere ceva... Atât de grozav au ruinat gospodăria rusească încercările făcute
de bolşevici).
Aţi înţeles, fraţi moldoveni dintre Prut şi Nistru? Dacă aţi înţeles, ziceţi:
mulţumesc lui Dumnezeu că a fost pe faţa pământului o armată românească ca-
re a venit în 1918 şi ne-a scăpat de lanţul bolşevic. Dacă nu venea România,
până acum vă trecea părul prin căciulă. Oraşele ar fi fost pustiite, iar satele să-
răcite până la sapă de lemn
Ziceţi apoi: mulţumim lui Dumnezeu că a fost o ţară, care a venit să îm-
partă moşii ţăranilor.
Şi mai ziceţi: bine că e o Românie, în care găsim cumpărători pentru vin
(spre Galaţi, Brăila), pentru pâine şi vite (spre Bucureşti şi alte oraşe mari).
Când Odesa nu mai poate cumpăra, iată că tot avem cui vinde, iar dacă rămâ-
neam în mâna bolşevicilor n-aveam nici ce vinde, nici cui vinde.
De aceea, când vedeţi pe generalul Popovici, pe care atâţia îl bârfesc, scoa-
teţi-vă căciulile din cap şi ziceţi: Dumnezeu să-ţi dea sănătate, generale! Dum-
nezeu să ţie în pace şi înflorire ţara românească...
Şi tot aşa voi, fraţilor dinspre Tisa.
De-aţi fi încăput pe mâna lui Beta Kuhn, aţi fi văzut voi ce bună e papara
ungurească. Ce-a fost înainte de război... acuma era să fie şi mai piperată...
România e de vină că Viena a calicit şi nu mai poate cumpăra vitele voastre?
Ziceţi mai bine: Doamne fereşte de mai rău! Foaia aceasta nu cruţă păcatele
oamenilor din vechiul regat. Dimpotrivă, le încondeiază fără cruţare, dar ca ro-
mâni şi ca creştini, suntem datori întâi şi-ntâi să fim drepţi.
Voi toţi, de la marginile ţării, dacă n-ar fi fost o Românie să vă acopere cu
aripile ei, aţi fi fost azi calicii pământului, iar unii aţi fi fost de mult în fundul
pământului.
Aşa e adevărul.
22). De vorbă cu cetitorii, [ed.], anul VII, nr. 41-42, duminică, 28 octom-
brie 1923, p. 1. ,,După lipitorile de sus, a venit acum vremea lipitorilor de jos”.
288
Odihna din ziua a şaptea. Duminica trecută, venind de la slujba făcută

spre pomenirea unui profesor mort de un an, am văzut în piaţa cea mare a Bu-
cureştilor un lucru rar: un cărucior cu un fel de masă deasupra, iar pe masa ace-
ea erau îngrămădite O mulţime de legume: ceapă, o coşniţă cu mere, cartofi, o
grămadă de morcovi şi Dumnezeu ştie ce o mai fi fost... Deasupra de tot, sta un
coş cu struguri. La oişte trăgeau doi băieţi ca de 10-11 ani, dindărăt împingeau
alţi doi copii (poate să fi fost de 8 sau 9 ani) şi o fetiţă cam de aceeaşi etate. Pe
de alături, mergea un om binişor îmbrăcat, care sprijinea coşul cu struguri să nu cadă.
Vă închipuiţi cum înainta căruţa asta, ca o caracatiţă printre zarzavagii,
negustori şi trăsuri, fiind zorită şi de vagonul unui tramvai care se apropia.
Sergentul de stradă, care căuta să facă rânduială în mijlocul îmbulzelii, a scăpat
o vorbă: lumea noastră nici sărbătoare nu mai are! Apoi a adăugat un cuvânt,
pe care nu-l putem scrie.
Într-adevăr, grozava neorânduială în viaţa noastră! Şase zile sunt ale muncii
în timpul verii sau ale trândăviei în timpul iernii, iar ziua a şaptea, în loc să fie
a Domnului, o dăruim Dracului!
Să ni se ierte vorba asta, dar nu putem spune altfel, dacă ne gândim la numărul
nesfârşit de vorbe rele şi de fapte tot aşa de rele, care se fac în fiecare Duminecă.
Cu ce drept ne numim noi creştini? Creştin se cheamă cel ce se gândeşte la
cuvântul lui Cristos şi-l urmează. Asta presupune însă că măcar o dată pe săptă-
mână, deschidem cartea cuvintelor lui Isus, ne silim să le înţelegem, făcând
socoteală dacă le-am urmat ori nu. Aşa urmează toţi creştinii din ţările cu
adevărat luminate. În Danemarca, Norvegia, Olanda, Elveţia..., înşir numai
pilda ţărilor mici ca pământ, dar mari ca suflet, ziua Duminecii e o adevărată
zi a Domnului şi a Omului. Simţi că în ziua aceea, s-au apropriat cerurile de
pământ. Din turnuri răsună glasul clopotelor, iar din biserici se înalţă glasul po-
porului întreg, care îşi primeneşte sufletul, gândind că se apropie ziua şi ceasul
întunericului celui nepătruns de ochiul nostru pământesc.
Cine poate să povestească în vorbe liniştea Duminecii din ţările cu adevărat
creştine! De aceea, am văzut cu o adevărată mulţumire că doi prefecţi, cel din
Judeţul Râmnicul Sărat şi al Putnei, au luat măsura ca ziua de târg să se ţină
vinerea, nu duminica. Un sătean cu bună socoteală zicea: să se mai odihnească
şi bietele vite, că nu mai lasă jugul şi hamul din gât...
Se înţelege, e bine şi pentru vite, dar mai ales va fi bine pentru oameni,
dacă vom şti ce să facem cu timpul duminecii. Nu-i cunosc pe cei doi prefecţi,
dar laudă li se cuvine pentru această măsură chibzuită, pe care satele şi oraşele
din Ardeal şi din Banat o au mai de mult.
E timpul să intrăm şi noi în rândul creştinilor. Să nu mai vedem copii tră-
gând la căruţă şi în ceasurile când clopotul cheamă la biserică toată suflarea
creştinească.
289
Suntem încredinţaţi că o poruncă straşnică ar fi de ajuns pentru a opri peste

tot munca în ziua Domnului. Ştim însă că nu va fi destul nicio sută şi nicio mie
de porunci, ca să facem din ziua a şaptea a săptămânii o zi de adevărată înălţare
şi îmbunare a sufletului. Pentru aşa ceva mai trebuie multă osteneală.
Dar măcar să pornim şi noi la drum. Peste tot unde va fi cel puţin un creştin
adevărat într-un sat, nu se poate ca în tăcerea Duminecii să nu înceapă a răsuna
prin gura lui din înţelepciunea învăţăturii lui Isus.
Aşteptăm acum de la cititorii noştri să ne dea veste: în ce sat sau oraş s-a
făcut pornirea cea bună! (Soveja)
23). De vorbă cu cetitorii, [ed.], anul VII, nr. 44-45, duminică, 25 noiem-
brie 1923, p. 1. ,,Greu lucru e seceta ogoarelor, dar şi mai grea e seceta
sufletelor”.
Pădurile dintre Prut şi Nistru. Despre ele se poate spune doar atât, că au
fost... Azi abia se mai găsesc vreo 200 de mii de hectare, spârcuite şi acelea.
Unde-s codrii din mijlocul Moldovei, care se întindeau de la munte până la
Nistru? S-au dus parcă n-ar fi mai fost de când lumea, iar cu ei s-a dus şi o
parte din norocul nostru. Pământul s-a uscat, dealurile se surpă, luncile se
potmolesc pe vreme de ploi multe, semănăturile se pălesc repede pe timp de se-
cetă… şi în curând, unele coaste dezgolite de ţărână nu vor mai fi bune nici să
pască caprele pe ele.
Fi-va cineva în stare să oprească ruina pământului moldovenesc?
Nu ştim, dar un lucru ştim, lemnul a ajuns în multe părţi rar ca nafura. Nu
de mult un moldovean din ţinutul Orheiului îmi spunea aşa: Noi până acum
vreo 20 de ani tot mai ardeam lemne..., acum s-au isprăvit... Alergi două
săptămâni până găseşti, cale de o poştă lemn, să-ţi faci o oişte la căruţă. Trebu-
ie să dai cererea la ocol, să plăteşti banii la primărie, să umbli cu căciula în mâ-
nă pe lângă multe garduri, până ce s-o îndura să-ţi dea răspuns şi apoi alt drum,
altă cheltuială, altă aşteptare... până ce-ai pus mâna pe o bucată de lemn.
Iată unde am ajuns! Dar boala nu-i fără leac. E un copac, care e făcut parcă
anume, să ajute pe om la nevoie: el creşte chiar în locurile cele mai rele şi mai
secetoase. Ca un câine bătut şt nemâncat, care rămâne tot credincios casei şi o
apară de răutăţi. Acesta e salcâmului. E destul să tai un pumn de sămânţă, s-o
ţii puţin în apă, s-o semeni într-un strat ca pe ceapă, iar peste un an ai puieţi
berechet, să umpli toate gardurile şi toate corhănile cu ei.
Şi ce lemn binecuvântat! Creşte iute de tot. În câţiva ani te-ai pomenit cu
umbră împrejurul casei, Apoi şi felul lemnului e straşnic. E aproape tot aşa de
vânjos, cum e carpenul, e bun de făcut casă, unelte de lucru, mese, scaune... şi
tot ce-ţi trebuie în gospodărie, iar pe deasupra mai are şi-un dar nepreţuit: dă
mâncare albinelor: Primăvara, când înfloreşte, te sfinţeşte mirosul lui, iar
albinele umblă bete de bucurie.
290
Cine nu crede, să dea o raită prin locurile cu salcâmi. La Feteşti, la capătul

podului de peste Dunăre, se ştie cine a semănat cel dintâi salcâm, iar azi satul e
plin de verdeaţă!
Moldoveni, care aţi ajuns să ardeţi paie ori tizic, nu vă pierdeţi cumpătul,
puneţi în locurile rele şi pe lângă garduri salcâmi şi veţi vedea că nu veţi mai
cere lemn de osie, stând cu căciula în mână.
Fruntaşii satelor să dea pildă, întemeind o şcoală de salcâmi, pentru tot sa-
tul. Lângă biserică şi şcoală se găseşte totdeauna un petec de loc, de unde să
iasă un ajutor pentru toţi. (Soveja)
1
24). De vorbă cu cetitorii, [ed.], anul VII, nr. 46-48 , duminică, 9 dec.
1923, p. 1. Un popor e ca o armată în somn. Tăria ei este în cei care veghează.
Putem ascunde adevărul? Am întrebat rândul trecut dacă e voie să spu-
nem adevărul despre un rege francez, mort acum vreo două sute de ani, ori des-
pre împăratul Franz Iosef, mort nu de mult… Nimeni n-a zis că n-ar fi voie.
Atât ar fi trebuit să ne spună cineva că suntem datori să ascundem păcatele
mortului, fiindcă a murit.
Am înţeles deci că nimeni dintre cetitorii Duminecii Poporului nu-şi ia pe
suflet să măsluiască adevărul. Şi bine fac. În ţara Egiptului era obiceiul că şi pe
regi, îndată ce mureau, îi supuneau la judecată, să vadă tot poporul ce-au ispră-
vit ei în viaţă.
Cam aşa ceva începe să se facă şi la noi. Un dascăl de la Universitatea din
Cluj, Bogdan Duică, a scos de curând o carte (Istoria literaturii române, 1923),
în care spune pe şleau multe lucruri. De pildă, aţi auzit de C. A. Rosetti... Mai
acum vreo 40-50 de ani, chipul lui era pe toate cărările, iar numele lui răsuna
chiar şi la urechea pruncilor.
Iată însă că dascălul cel drept îl pune acum la cântar în faţa tinerilor şi anu-
me, îl judecă după vorbele lui, găsindu-l: cabotin, adică un fel de actor de rând,
pornit către petreceri titrate, plictisit de căsnicie şi gata spre legături nelegiu-
ite… În tinereţe, scrisese multe, de toate, socotind că va fi cine ştie ce luceafăr
al cărturarilor. Mai apoi, din lipsă de învăţătură, a lăsat-o mai domol cu scrisul
şi s-a apucat de politică.
Partea cea mai slută a lui Rosetti, a fost însă deşertăciunea lui. A mers până
acolo că, voind să treacă drept evlavios (măcar că nu credea în nimic), s-a apu-
cat să-şi ,,potrivească barba şi portul ca Isus, s-a aşezat în faţa unui pictor ovrei
- Rosenthal şi se văzu pe pânză chiar ca Christos!”
Drept mărturie pentru toate păcatele lui, se aduc chiar cărţile tipărite de Ro-
setti (pe care azi nu le mai citeşte nimeni) şi cuvântul lui Eliade care povesteşte
multe despre el, între altele şi cum cânta din gură în felul lăutarilor şi-l zugră-
veşte ca având „doi ochi mai boboşaţi decât ai unui broscoi urâcios”.
1
S-a greşit în trecut cu un număr.
291
Pomenim de cartea dascălului din Cluj pentru două temeiuri: întâi, pentru
că noi credem în dreptate: suntem încredinţaţi că toate se plătesc cu vremea…!
Iată acum i-a venit rândul şi lui Rosetti (La ce i-a folosit scrisul lui pe care ni-
meni nu-l cunoaşte şi toată vâlva vieţii lui, când azi a rămas aşa de uşor la
cântar? Al doilea, credem că a făcut bine profesorul din Cluj. Dacă copiii ar
afla că e destul să te strecori printre împrejurări şi că ziua dreptăţii nu mai so-
seşte nici odată pentru cei care se depărtează de căile binelui, atunci putem fi
încredinţaţi că puroiul s-ar întinde peste tot trupul ţării, iar la vreme de primej-
die, nimeni. nu va mai fi pavăza acestei ţări.
25). De vorbă cu cetitorii, [ed.], anul VII, nr. 49-50, duminică, 23 decem-
brie 1923, p. 1. ,,O vădană fără cap are nevoie de stăpân, nu de lăutar, cică
aşa ar fi zis oarecine, ascultând cobzele şi lăutarii din dealul Mitropoliei”.
Ciocoii ţăranilor. Odinioară ciocoii erau slugile boierilor, adică oameni
miluiţi de ei, care azi oleacă, mâine oleacă, începeau a-şi îngroşa pungile, a-şi
rotunji hotarele, până ce ajungeau alături cu boierii şi chiar peste capetele lor.
Să te păzească Dumnezeu de sluga ajunsă stăpân! Când omul se ridică prin
muncă, el rămâne până în mormânt lipit de munca lui şi este om de ispravă.
Când se ridică prin ploconeli şi şurubării, să te ţii…! Mai mare ticălos decât
calicul ajuns la avere şi la putere, nici că se poate. De aceea, le-a şi mers vestea
ciocoilor, adică slugilor boiereşti, ajunse la stăpânire în ţară.
Azi însă au venit împrejurările aşa, că boierii au pierit mai toţi. Dacă or mai
fi o duzină în toată România, mare minune!
S-au dus apoi pe copcă ciocoii boiereşti, care ajunseseră şi ei, chipurile, bo-
ieri. De când li s-au luat moşiile, au rămas iarăşi calici ca părinţii şi bunicii lor.
Dar grozăvia cea mare este că în locul lor s-au ridicat şi se ridică alţi ciocoi,
chiar dintre ţărani. De vreo 10-20 de ani şi mai ales în timpul războiului şi după
război, unul a pus mâna pe o bucată mai mare de pământ, altul pe o cooperati-
vă, unul pe o bancă, altul pe o deputăţie, pe o pădure... Câte şi câte şuruburi nu
s-au învârtit, de când viforul războiului a tulburat ţara!
Şi iată că ne-am pomenit cu ciocoii ţăranilor, întocmai la fel cu ciocoii bo-
ierilor! Cum stăteai înainte la poarta ciocoiului negru, bătătorind noroiul până
s-o milostivi să-ţi vorbească, aşa stai azi în faţa ciocoiului alb, adică cu iţari şi
cămaşă cu flori, până şi-o schimba şi el portul).
Vreţi pilde? Uitaţi-vă ce s-a întâmplat cu împărţirea pământului! Cutare
agronom, fecior de plugar a zvântat un judeţ întreg, luând mită, iar lui făcându-
şi partea cea mai bună de pământ şi cea mai mare. Cutare primar, care a strâns
bani, întovărăşindu-se cu nemţii şi-a făcut casă, crâşmă... s-a înţolit din nimic!
Cutare bancă merge slab, dar casierul ei s-a îngrăşat! Cutare Vorbă-Lată n-a fă-
cut în viaţa lui nicio ispravă, dar iată-l deputat cu 10 mii de lei pe lună, dacă
n-or mai fi pe de lături încă vreo câteva zeci sau sute de mii.
292
Un sătean, acum de curând, a venit în Bucureşti. Trăsura era pentru el lucru

prea de rând. Pasă-mi-te avea omul „afaceri” şi a luat un automobil să-l poarte pe
la cele feţe cinstite! Mai pe seară, a tras automobilul la poarta unei crâşme, s-a îm-
bătat tun, iar cârmacii automobilului l-au dus pe la miezul nopţii într-o uliţă, dos-
nică, i-au luat toate paralele şi l-au lăsat ca pe un buştean la marginea drumului.
Rogu-vă, cum se cheamă asta? Mai putem noi să ne plângem de risipa şi
ticăloşia ciocoilor negri, când ciocoii albi sunt tot aşa de risipitori şi de mişei?
Nu doar că am dori să se întoarcă iarăşi cârma ţării la stăpânii de ieri! Fe-
rească sfântul! Ei au fost aşa de slabi şi aşa de orbi, încât n-au văzut, nici măcar
interesul lor, necum să-l priceapă, pe al ţării… Dar asta nu înseamnă să închi-
dem ochii, când vedem acum alt rând de ticăloşi, ajungând în fruntea bucatelor.
De aceea, dreptatea ne sileşte să spunem răspicat cui vrea să audă: mai
domol, oameni buni, cu jălania împotriva ciocoilor de ieri. Luaţi mai degrabă
seama la ciocoii de azi, care sunt chiar sânge din sângele vostru. Şi nu uitaţi că
furtuna se apropie! Dacă între Nistru şi Tisa e o „vădană fără cap”, vecinii s-au
gândit cum s-o căpătuiască.
Priviţi numai atât: cum şi-au înşirat armata pe lângă hotarele noastre...
Cu ce suflet va mai pleca oştirea la hotar, când ştie că lasă în urmă atâtea
pilde rele? (Soveja)
26). De vorbă cu cetitorii, [ed.], anul VII, nr. 51-52, duminică, 6 ianuarie
1924, pp. 1-2. ,,Pe cine nu laşi să moară, nu te lasă să trăieşti” - e o vorbă
veche, de care îşi aduc aminte astăzi chiar şi oamenii fără minte.
Săptămâna sârbilor. O săptămână întreagă, Camera şi toate foile româ-
neşti au răsunat de vorbe care amintesc faptele vecinilor de la Dunărea Bănă-
ţeană. La Cameră, deputaţi din toate partidele au cerut să nu se primească ho-
tarul nedrept pus de mâna sârbilor pe pământul care niciodată n-a fost sârbesc.
La Cluj, profesorii de la şcoala cea mai înaltă au spus lămurit că „ar fi o nele-
giuire către fraţii noştri" să ne învoim cu un hotar care îi aruncă pradă străi-
nilor, iar o cinstită faţă bisericească, episcopul Roman Ciorogariu, un bătrân în-
ţelept, a ridicat glasul să aducă aminte sârbilor de vremurile când se uitau cu
nădejde spre români....
Toate au fost zadarnice. Cum merg oile la strungă: bâşti... bâşti..., aşa au
trecut deputaţii la cupa unde se pun voturile... - Cetitorule, în clipa când ţii foaia
asta în mână, află că hotarul blestemat a fost întărit chiar de glasul românilor!
Nu e în felul nostru să spunem cuvinte grele. De altfel nici n-am găsi cu-
vânt destul de greu, care să arate toată ticăloşia la care s-a coborât România de
vreo 10 ani încoace, şi în care se cufundă mereu tot mai adânc. Ne mulţumim
să spunem adevărul, ştiind că pentru oamenii cinstiţi şi cu judecată, adevărul le
este îndeajuns, ca să chibzuiască ce au de făcut în viitor.
Iar adevărul e acesta: Încă dinainte de război, Dumineca Poporului şi-a
făcut datoria să vă vestească ce ne aşteaptă. Când unii cereau în gura mare să
293
ne aruncăm în război pentru sârbi, la 26 octombrie 1914 foaia noastră spunea:

„Sârbii au pe valea Timocului un ţinut (Craina) plin numai de români, dar nu se
pomeneşte pe acolo nici şcoală, nici biserică românească. Şi după cum bulgarii
au dus pe românii noştri la Kirkilise şi Ceatalgea de s-au prăpădit cu miile, lup-
tându-se cu turcii, de asemenea şi sârbii tot pe români i-au pus unde era greul
războiului. Astfel, la Adrianopole a trimis oştirea din partea Timocului, iar a-
cum, împotriva ungurilor, i-au pus pe români înainte şi s-au prăpădit atâţia fraţi
de-ai noştri, că sârbii singuri s-au scârbit de atâtea pagube şi au luat comanda
generalului Kondici, care a risipit fără chibzuinţă atâta sânge românesc".
Deschide apoi Dumineca Poporului la 7 decembrie 1914 şi vezi ce stă
scris: „Sârbii, care sunt acum în gura şarpelui, nu dau voie românilor nici sfân-
ta Evanghelie să o citească pe româneşte în biserică”.
Mai deschide şi la 5 iulie 1915 şi citeşte: „Adevărul adevărat e acesta: noi
n-avem niciun prieten... Vecinii se uită toţi chiorâş la noi... Prin urmare să ştim
bine: la sfârşitul războiului vom fi cuprinşi într-o horă de duşmani".
Ce vreţi să aflaţi ce spun despre noi vecinii noştri, la începutul anului 1924,
citiţi Convorbirile literare, numărul din urmă şi veţi vedea acolo negru pe alb,
în ce horă ne aflăm astăzi.
Întrebarea e: cum de am ajuns unde suntem? Un dascăl de la Cluj a zis o
vorbă grea: că „suntem popor fără simţul datoriei”. Noi nu suntem de părerea asta.
Avem credinţa că din poporul românesc, am putea face o adevărată minune, el
ar putea sta frunte lângă frunte, cu orice alt popor de pe faţa pământului.
Vinovată e numai spuma de venetici, vechi şi noi, care stau pe grumazul
poporului român, cum stă căpuşa înfiptă în carnea unei făpturi fără apărare.
Ce interes au străinii aceştia cu sânge levantin, ţigănesc, arvanit… şi din al-
te amestecuri de pripas să poarte grijă de ziua de mâine a neantului românesc,
şi să ţină socoteala tuturor necazurilor lui din trecut? Dacă ar fi avut interes, ar
fi ştiut din vreme că sârbii n-au stăpânit niciodată nici o palmă din pământul ro-
mânesc al Banatului. Ar fi ştiut că i-am primit ca pe nişte pribegi, până i-au
strâmtorat turcii, iar mai târziu, simţind căldura, ariciul s-a întins peste gazda
care-i făcuse loc. Ar fi aflat că sârbii, ajutaţi de nemţii de la Viena, au fost pen-
tru români în veacul al 18-lea, cam ceea ce au fost fanarioţii în Muntenia şi
Moldova, adică au pus mâna pe bisericile şi moşiile bisericilor româneşti; au
pus popi şi protopopi sârbi în satele româneşti; au prigonit până şi limba şi
numele românilor...! Abia Şaguna ne-a scos de sub robia ariciului primit pe
vreme de ger în culcuşul nostru, iar cine ar fi ştiut cum trăiesc azi fraţii noştri
sub mâna sârbilor, ar fi chibzuit altfel toate socotelile hotarului din Banat.
Dar toate se plătesc. România fiind o vădană fără cap, vecinul cel hapsân i-
a îngustat moşia, cum a voit, mutându-şi gardul după cum a poftit.
Pentru noi nu e cea mai mică îndoială, că sârbii doresc prăbuşirea României
cu aceeaşi înverşunare ca şi ungurii şi bulgarii, - ba chiar şi mai mult, căci aşa e
294
firea păcatului: cine îţi face o nedreptate, tot acela te şi urăşte, deoarece se teme
să nu te răzbuni. De aceea, el vrea să te prăbuşeşti cu totul...
Noi ne-am făcut datoria. Într-o vreme, când mai toţi dau apă la moara sâr-
bilor, nu ne-am sfiit să spunem că ne pregătim singuri necazul. Acum sârbii au
luat nu numai şesul cu grâul Banatului şi apele Timişului, Tisei şi Dunării, dar
pe deasupra ne-am pomenit şi cu ura lor împotriva noastră.
Ţineţi minte! înainte de a coase foaia lângă celelalte, faceţi un semn în colţ,
că o să mai vină vorba iarăşi, de hotarul pe care ni l-a făcut lăcomia sârbilor şi
nepăsarea veneticilor care trăiesc azi pe spinarea poporului român. [Ns.]
CUPRINS
Nr. CAPITOLUL Pag.

crt.
1. DUMINECA POPORULUI, foaie săptămânală pentru V
ridicarea poporului
2. 1914 2
3. 1915 26
4. 1916 77
5. 1918 109
6. 1919 131
7. 1920 186
8. 1921 196
9. 1922 214
10. 1923 264
11. Cuprins 295
295
296

Dumineca Poporului - Volumul I PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Dumineca Poporului - Volumul I PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

COSTICą NEAGU

Descrierea CIP a Bibliotecii NaĠionale a României

Drepturile acestei versiuni aparĠin

Lupulescu (secretar), M. Dragomirescu, Grigore Brătianu (casier), Al. Orăscu

În momentul de faţă suntem ocupaţi cu răspândirea Replicelor în englezeşte, care

Aducând geografi de înaltă statură ştiinţifică (Vintilă Mihăilescu, C. Brătescu, N. Al.

pădurii de abuzurile electorale” şi ameliorarea agriculturii prin ridicarea nivelului teh-

Germania, dar moartea prematură a acestuia a dus la prelungirea directoratului

şi a onestităţii ştiinţifice”; va promova literatura adevărată în care se regăseşte poporul,

În ce priveşte ,,Nationalismus latrans (răspuns Neamului românesc)”, autorul se

Articolul-program, Pentru cetitori, este un adevărat manifest al întregii publicistici

Cangrena carierismului politic a atins toate compartimentele statului: şcoala, biserica,

Conferinţa Moartea codrului românesc. Aşteptăm învierea lui… este un strigăt de

La Moartea codrului românesc mai adaugă o conferinţă: Semnul omeniei - Munca,

1. f. DUMINECA POPORULUI, foaie pentru ridicarea poporului

până în ziua de azi - Dumineca Poporului, foaie pentru îndreptarea poporului.

Din memoriile lui Simion Mehedinţi, aflăm că el a plănuit să scoată această

Încet, încet, publicaţia va căpăta colaboratori voluntari, cu toate că multe

spurcate cu sudălmi: crucea, biserica, botezul, Evanghelia, ci să fie cinstite, iar

într-o cronică săptămânală sau bilunară a societăţii româneşti din perioada

De la începutul războiului, se aşteaptă gândul ţărilor mari… ,,fiecare fă-

sunt destule, slavă Domnului, şi cărturari, de asemenea. În vremurile noastre,

Ţara Crişurilor, Banat şi Craina, de bună seamă, ajungem la 300.000, semănaţi

Idealul unităţii naţionale îl face să vibreze în permanenţă: ,,O singură iz-

membrii societăţii, indiferent de starea socială. Fiecare încălcare a legii de către

Observator atent al spectacolului politic şi geostrategic european, S. Mehedinţi

Munca de mântuială, fără minte, fără cap - ,,pământ nelucrat, îmbâcsit de

spune că ar trebui să ne răspundem într-un singur chip: să ne arătăm drepţi şi

Este preocupat de faptul că unele gazete mint şi otrăvesc sufletul sătenilor,

În timp ce ,,budismul e o adevărată anemie, islamismul e curată robie - fa-

2). Evanghelia - Să se citească de cei care întâmplător, n-au putut merge

de a nu dori ca el o viaţă nesocotită. Ea arată apoi şi calea cea bună a

o serie de conferinţe de educaţie pentru sănătate la ,,Universitatea Radio”.

va scoate o revistă cu acoperire naţională, pentru săteni, timp de 17 ani, o

negru pe alb, un articol cenzurat - tăiate bucăţi din material - în Dumineca

Iată câteva titluri: Portul românesc, lepădarea de el datorită fuduliei;

Secretar - casier: înv. Grigore P. Timirean.

nitorii - colaboratorii Duminecii se adaogă de acum şi dl profesor M. Mihăi-

Bulbuc: Mulţumim de interes. Trimite-ne ştiri cum merge plugăria în partea

Germanii. Germanii vor să cumpere 50.000 de vagoane de grâne şi primesc

Hitler. În Germania a ajuns, în sfârşit, la putere, Hitler. Sunt semne că în

priceput care ne trebuie. Suntem în ceasul al unsprezecelea şi atât ne-ar mai

Poşta, ştirile şi publicitatea fac din Dumineca Poporului o publicaţie vie,

şcolile de agricultură şi meserii pentru copiii sătenilor. Păcatele anului vechi şi

► Tânăr 19 ani, harnic cu scriere frumoasă, doreşte loc ca scriitor-

● EDITURA ,,VIAŢA ROMÂNEASCĂ” S. A. Ultimele noutăţi apărute:

● Săteni, asiguraţi-vă avutul la ,,Asigurarea Ţărănească”, Societate

● A apărut CARNET ŞCOLAR (medico-pedagogic) pentru studiul in-

7). Colaboratorii Duminecii Poporului. Am precizat mai sus că publicaţia

,,Veste bună. Înştiinţăm cu bucurie pe cititorii noştri, că între sprijinitorii

Profitez şi eu să pui punct deocamdată, căci mai sunt destule. Maimuţa

Colaborarea lui Vasile Voiculescu la Dumineca Poporului a fost ca medic,

nele - înjurate. Chiar Dumnezeu e înjurat… Nu e pildă între toate neamurile

în viaţă? Nu cumva îngrijeşte şi el de viitorul ţării, într-un fel ca şi regele care

5). Mihai Eminescu - Doina, anul I, nr. 1, 14 sept. 1914, p. 2: [fragment].

cârmuirea şi regele vor trebui să meargă, de asemenea, pe drumul cel drept,

seama decât de plângeri iscălite de oameni cunoscuţi nouă, de preoţi, învăţători

Drept aceea, şi încăierările ţin cu săptămânile, iar lupta se întinde peste o

are de spus. Să avem nădejde că la cârma ţării e un cârmaci cu mână tare şi cu

43). † D. A. Sturza, anul I, nr. 6, 19 oct. 1914, p. 1. Cum cad frunzele

Mare greşeală! Căci mâine-poimâine, dacă vine o nevoie grabnică, unde se

În cealaltă săptămână, Prinţul Carol adunase copilăretul împrejurul său şi-i

şeală să zică: ei mănâncă, ei laudă, ei rabdă etc. Ea va zice totdeauna: ei mă-