Unele simboluri
ale religiilor
Toate tradiţiile religioase sunt tot
atâtea căi spre aflarea adevărului.
Marcus Terentius Varro
ALFA ŞI OMEGA
ÎNCEPUTUL
ŞI SFÂRŞITUL
CREŞTINĂTATEA
Alfa şi Omega (prima şi ul-
tima literă a alfabetului gre- cesc),
simbolizează faptul că Domnul
Dumnezeu Iisus Hris-
tos este Începutul şi Sfârşitul
tuturor lucrurilor - eternitatea.
Simbolul Hristos Pantocrator:
Iisus Hristos împăratul lumii.
22
Toate religiile sunt hărţi ale minţii
omeneşti.
Ioan P. Culianu
suprem pentru toate păcatele
omeneşti.
CRUCEA CREŞTINĂ: sim-
bolul Patimilor şi Învierii.
ICHTYS (Peştele) derivat din
primele litere ale propoziţiei
„Isus Hristos, fiul lui Dumnezeu,
salvatorul”.
diste; cercul indică perfecţi-
unea şi calea spre iluminare.
Nodul nesfârşit
Înţelepci-
unea in-
BIZANŢ finită a
lui Bud-
dha.
Flamura bizantină cu Swas-
tika jainistă.
Monograma lui Iisus Hristos
încadrată de rugăciunea
„Doamne Iisuse Hristoase, fiul
Lui Dumnzeu, miluieşte-mă pe
mine, păcătosul”.
Floarea de lotus:
BUDISM
fondat de Siddharta Gautama
sau Sakyamuni (Buddha - Cel
Iluminat) a aparut în India (sec. 6
si 5 î.H.).
AGNUS DEI - Mielul lui Dum-
Roata vieții, (sau a dreptăţii) cu 8
nezeu. Reprezentare vizuală a simbolul purităţii şi înălţării spi- rituale.
spiţe indică cele Opt No- bile
Mântuitorului, care, precum un
Adevăruri ale religiei bu-
miel, ispăseşte prin sacrificiul
 CONFUCIANISM fiecare acțiune - fizică sau spi- INCAŞII
fondat de filozoful chinez O religie străveche, foarte
Kong-Fu-zi (Confucius, 551- avansată, despre care s-a aflat în
479 î.H). sec. 16, când un aventurier
spaniol, în fruntea unei mici ar-
mate, a cucerit unul dintre cele
mai mari imperii din Anzii
Americii de Sud. Neamul indian
al in-
care sunt baza universului, în- caşilor
trucât Nu exista un principiu conce-
valabil în toate împrejurările. peau
univer-
sul ca
având
HINDUISM trei di-
mensiuni: trecutul şi interiorul
conţine un adevărat sistem de Pamântului; prezentul şi spa- ţiul
El nu avea intenţia să înte- terestru; viitorul şi tăriile cereşti.
simboluri religioase, ale
meieze o religie nouă, ci să
contribuie la renaşterea religiei

rituală - are în mod inevitabil o

urmare.
În urma civilizaţiei incaşilor au
rămas multe enigme, unele din- tre
acestea fiind – scrie Ioan D.
IUDAISM Culianu „Acele desene enorme
căror semnificaţii diferă funcţie de trasate la dimensiuni uriaşe în
locul geografic, momentul istoric al credinţa într-un singur Dum- rocile feruginoase ale văii Pal-
apariţiei şi al învăţăto- rilor (preoţilor) nezeu - Creatorul universului. pa, destinate să fie contempla-
dinastiei Zhou, ale cărei ritu- fiecărui timp. te de sus de vreo zeitate a
aluri întrupau modele de com- cerului codificând cunoştinţe
portament civilizat, adunate de-a astronomice al căror sens ne
Aum (sau omkar) silabă mis-
lungul mai multor gene- raţii. rămâne în general
tică de ve- n
necunoscut” (Dicţionar al
erare,
religiilor, Ed. Hu- manitas, 1993).
rostită în
DAOISM timpul ru- Ştiinţele de frontieră pre- supun
gă c i u n i i , că scopul desenelor ar fi
S-a format prin îmbinarea din religiile comunicarea cu extratereştrii (foto
filosofiei chinezeşti antice cu Indiei: 1 şi 2).
opera spirituală a lui Lao Zi hinduism,
(transcris şi Lao Tse sau Lao sikhism,
Tze), contemporan cu alt mare jainism,
filosof – Confucius, trăitori prin budism. JAINISM
veacul al VI-lea î. H. Simbol: steaua în şase colţuri
Swastika : semnificând cele şase zile ale Întemeietor JINA (Triumfătorul)
cruce, cu Creaţiunii.
cele patru brațe Denumire: Scutul lui Dum- For-
îndoite la 90 de nezeu numit şi Steaua lui David mula
grade. Sim- (sau Scutul lui David) ca omagiu celor
bolul pare să adus Regelui David, strateg trei
vină din Ne- strălucit, cărturar şi muzician Giuva-
olitic. genial, autorul Psalmilor. eruri ale
Simbolul svasticii este sacru în Jainis-
hinduism, budism și jainism. mului:
Menorah: sfeşnic cu șapte brațe, Vizi-
întruchipând zilele săp- tămânii dar unea
Simbolul Yin şi Yang: Inter- şi Rugul Aprins, Lumii
acțiunea energiilor „yin” și KARMA văzut de Drepte;
„yang”, întunericul şi lumina, Moise pe Dreapta
(sanscrită)
binele şi răul, cerurile şi pământul, Muntele Cunoaştere, Dreapta Purtare.
femeia şi bărbatul, două forţe Horeb - 23
efect, faptă ,acțiune: concept
complementare, Sinai.
filosofic-religios prin care
Swastika
jainistă
Fiecare tem-
plu sau carte
sacră conține, de
regulă
acest symbol.
În templu se face în jurul al-
tarului din boabe de orez. Cele
patru brațe reprezintă cele patru
existențe pe care le poate avea
sufletul prin reîn- carnare
1) demon: ființă „infernală”
care trăieşte în iad și care
ex- primă formă extremă de
suferință
2) animal: fiinţă non-umană,
superioară evolutiv insec-
telor
3) om: singura formă de jiva
care poate obține eliberarea
în mod direct, fără a fi
nevoie de alte renașteri
4) ființă „celestă”, cea mai
fericită formă pe care o poa-
te lua jiva în lumea
materială
În Occident, Swastika apare
însoţită de silaba „om”, pentru a o
diferenţia de conotațiile
negative și nefavor-
abile pe care le-a
căpătat semnul uti-
lizat de nazişti ca
simbol al puterii ab-
solute şi al morţii.
Silaba Om: sunet cosmic
semnificând omnipotenţa.
OLIMPUL ZEILOR DIN
GRECIA ANTICĂ
Reședinţa zeilor nemuritori (prin
venele cărora nu curgea sânge, ci
mai degrabă un abur
- „icor”), era muntele Olimp,
unde trăiau în familii dominate de
Zeus, autoritatea supremă.
Grecii puneau mare preţ pe
oracolele lui Zeus de la
24
Dodona şi al lui Apollo de la RELIGII NOI Cer şi pământ e pătrunse de
Delfi, unde mergeau să li se mintea-i divină.
(trad. G. Murnu)
prezică viitorul. Baha’i: confe-
s i u n e monoteistă
iniţi- ată de persani
în sec. 19. Sim- Stoicii au stabilit ca principii
SHINTOISM boluri: steaua cu ale existenţei divinitatea - prin-
cinci colţuri: sim- cipiul producător, iar materia -
Simbol: Torii bol al solilor principiul produs. Din interfer-
(tranziţia dinspre Cerului dar şi al enţa acestora se vor fi născut cele
sacru spre pro- corpului ome- patru elemente primor- diale:
fan). nesc; steaua cu 9 colţuri și in- elul aerul, apa, pămîntul, focul.
cu simbol: semnificaţia
perfecţiunii. AUSPICIILE
ZOROASTRISM ---------------------------------------- (auspicia< aves spicere – a
observa păsările), ritual divina- toriu
roman, constând în inter- pretarea
Religie de stat în anticele Im-
semnelor divine, manifestate prin
perii Persane.
ADDENDA zborul sau cântul păsărilor şi prin
apetitul puilor sacri.
ROMANII si DIVINITATEA
Divinaţia auspicială sau au- gurală
(mic glosar) era cunoscută încă din timpurile
homerice (cf. Homer, Odiseea,
II, v. 181 – 182) şi e posibil ca
„Totul e hotărât de o romanii să o fi pre- luat de la
minte divinăB”
Simbol de bază: Faravahar greci (întemeietori ai oraşului
CICERO
- duhul păzitor. Pallantion, cetate an- terioară
Romei pe acele locuri) sau de la
2222222222222 etruscii vecini şi să o fi asimilat şi
Marcus Tullius Cicero 106 perfecţionat, prin acel fenomen
î.Hr. – 43 î.Hr.): filozof, politi- specific roman de receptare a
cian, jurist, orator, teoretician oricărui element alogen de cultură şi
politic, consul și constituționa- l i s civilizaţie, numit interpretatio
SEMNE SATANICE t Romana (considerată de Cicero
roman. şi, în general, de romani o formă
Crucea şi Swastica au fost Activi - proprie de divinaţia - divinatio
preluate în chip funest de două tatea sa nostra).
extreme radicale ale lumii. literară
și poli-
COMMUNIA IURA
tico-so-
cială s-a
– normele religiei comune –
concre-
concordă cu definiţia dată de Cicero
tizatîn
religiei: iustitia erga deos
domenii
religio dicitur (în- deplinirea
atât de
îndatoririlor legale faţă de zei de
nume -
numeşte religie
roase, încât Cicero poate fi cal-
– Partitiones oratoriae).
ificat homo universalis - om
Această definiţie sintetizează
universal.
mentalitatea religioasă ro- mană,
Remarcabil teoretician al
profund marcată de
artei retorice, este socotit unul
obligativitatea îndeplinirii da-
dintre părinții oratoriei antice
toriilor contractuale ce decurg din
relaţia mutuală cu divini- tatea.
AITHER
DIVINAŢIA INTUITIVĂ
Aither (eterul) - Focul Divin,
EXTATICĂ SAU PROFETICĂ
elementul originar al lumii, este
identificat de Zenon din Kition
În dialogul Phaidros, Platon
cu Zeus - raţiunea seminală care
distinge două forme ale divi-
generează şi menţine ma- teria, iar
naţiei: inspirată direct de divini- tate
Seneca îi atribuia lui Jupiter,
şi considerată de el cel mai util
principiul raţional şi vital al lumii
dar al zeilor, divinaţia intuitivă
extatică sau profetică, manifestată
Nimbat de flăcări, Zeus
prin nebunia di- vină.
devine principiu eteric
Şi lumea întreagă învăluie-n
marea-i lumină,
DIVINAŢIA INDUCTIVĂ SAU KLEROMANTIA este titlul primei părţi, după care s-a VISELE VERIDICE
ARTIFICIALĂ
numit întregul poem.
Divinaţia prin tragere la sorţi (gr. Deosebirea dintre visele
constă în interpretarea sem-
kleromantia, lat. sorti- legium) RELIGENS, RELIGIOSUS veridice şi cele amăgitoare apare
nelor divine (forme indirecte de
îşi are originea în ideea că orice pentru prima dată la Homer
manifestare a divinităţii pe baza
mişcare a omu- lui dirijată de Anticii făceau distincţia între (Odiseea), în cunos- cuta alegorie
unor deprinderi formate şi
hazard, este un semn divin. religens, omul pios, şi religio- a porţilor de fildeş şi de corn:
perpetuate prin observaţie şi
Sorţii (gr. kleros, lat. sors) sus, superstiţiosul, cel care
experienţă, care duseseră la
erau pietricele de diferite forme şi păcătuia prin exces de scrupul „Dar Penelopa-i zise: Îngăi-
constituirea unei arte divina-
culori, boabe albe sau negre, religios. mate
torii).
oscioare sau tăbliţe inscripţio- nate cu Şi fără de rost sunt visele,
diverse formule; pu- teau fi RELIGIO, RELIGERE străine,
EMPORIKE TECHNE
aruncate direct pe pământ, aşezate Şi-arareori se izbândesc la
într-o urnă sau, cum e cazul Sensul exact al acestui cu- vânt oa- meni.”
este formula concentrată a
sorţilor de la Preneste (tăbliţe de pendulează între două ipoteze: (trad. G. Murnu).
înţelesului îndatoririlor omului faţă
stejar gra- vate cu literele provenienţa din verbul relegere
de divinitate, numită de Platon do
vechiului alfabet latin), erau închişi (sau religare).
ut des (dau ca să-mi dai).
într-un cufăr şi extraşi de mâna unui Provenienţa din relegere VERSURILE SIBILINE
copil în ocazii speciale, când se (compus al lui legere) este sta- (Sibyllini versus sau libri):
ENTHOUZIASMOS
im- punea consultarea lor. bilită de Cicero în De natura
deorum: Qui autem omnia colecţie de profeţii antice ver-
Viziunile simbolice ale Cas-
MANTIKE quae ad cultum deorum per- sificate, originară din Erythreea
sandrei şi, în general, capaci-
tinerent diligenter retractarent (Asia Mică), ajunsă pe pămân- tul
tatea premonitivă a tuturor
Platon (în Phaidros) stabilise et tamquam relegerent, sunt italic, la Cumae (colonie
profeteselor apolinice (Sibile şi
distincţia între două forme de dicti religiosi ex relegendo grecească sud – italică), de unde
pythonisse) sînt explicate de
divinaţie: mantike, divinaţia (Cei ce revizuiesc cu atenţie tot au fost aduse la Roma de Sybilla
Platon (Phaidros) ca fiind ge-
naturală, profetică, intuitivă, dar ceea ce ţine de cultul zeilor, şi o Cumana (Sibila din Cumae,
nerate de acea stare de pose-
rezervată zeilor şi oionis- tike, fac ca şi cum ar selecta totul din preoteasa lui Apollo), vândute
siune divină, numită
divinaţia raţională, practi- cată după nou, sunt numiţi scrupuloşi regelui Tarquinius Su- perbus şi
enthousiasmus, prin care pro-
regulile artei divinatorii, artificială – religioși -, de la actul de a se- date apoi în paza unor custozi şi
fetesa devenea entheos (plena
sau induc- tivă. lecta cu scrupulozitate – re- interpreţi, iniţial în număr de 2
deo – posedată de zeu), deoarece
El constată, totodată, superi- ligere – gesturile lor). (dunoviri), apoi de 10 (decemviri),
zeul pătrundea în trupul acestei
oritatea manticii ca formă de deveniţi 15 pe vremea lui Sulla
fiinţe medium- nice, folosindu-i
relaţie nemijlocită cu divini- tatea, SUMMANUS (quinde- cemviri).
vocea şi făcându-şi astfel
elogiază această formă de posesie Se consideră că aceste cărţi
cunoscute muritorilor
divină, nebunia di- vină (Submanus – zeul din nori), conţineau toate oracolele
avertismentele.
(enthousiasmus, theia mania): veche divinitate sabină a în- apollinice, adaptate istoriei
Limba vorbită de Cassandra era
„cu cât arta de a vedea cu duhul tunericului şi fenomenelor at- Romei, şi senatul roman reco-
comparată de Eschil (în
(mantike) stă mai pre- sus de cea mosferice nocturne (îndeosebi manda consultarea lor doar în
Agamemnon), cu ciripitul unor
augurală (oionis- tike), tot pe atât fulgerele), preluată în mitologia împrejurări deosebit de grave, când
rândunele, analogie din care s-a
stă mai presus nebunia care vine romană şi asociată cultului lui era în joc destinul cetăţii.
născut probabil expresia
de la zeu pe lângă omeneasca Jupiter; i se consacră un tem- plu
„limba păsărească”, folosită pentru
chibzuinţă”. şi o sărbătoare anuală, la
orice limbă care ne con- trariază,
20 iunie, când i se închinau
mai ales sub aspect articulatoriu.
PRACTICA DIVINATORIE prăjituri (summanalia) de forma
ORACULARĂ roţilor carului celest al lui
DELIRUL PROFETIC
Jupiter.
era recunoscută de Aristotel ca o
Ciceros şi Plutarh, spre de-
ştiinţă a viziunii spirituale şi SUPERSTITIO (superstiţia) Sursă:
osebire de Platon şi Aristotel (în
epoptică (a contemplării). Marcus Tullius Cicero, Despre
perioada tinereţii), consideră că
Viziunea raţionalistă a ro- divinaţie (De divinatione). Tra-
instalarea într-un trup muritor nu
PROOGNOSTICA manilor a stabilit de timpuriu ducere de Gabriela Haja şi Mi-
e de demnitatea unui zeu şi explică
distincţia între religie, scrupulul haela Paraschiv. Studiu
delirul profetic prin fac- ultatea
(Prezicerile) este traducerea religios, religiozitatea autentică şi introductiv şi note de Mihaela
premonitivă înnăscută a sufletului
ciceroniană a celei de-a doua forma ei degradată şi perver- tită – Paraschiv. Editura Polirom, Iaşi,
omenesc, care se manifestă
părţi a poemului lui Aratos, inti- superstiţia. Anticii – cum se 1998
plenar atunci când acesta e liber de
tulată Diosemeia (Semnele lui menționează şi mai sus, făceau
orice legătură corporală şi raţională. 25
Zeus), în timp ce Phainomena distincţia între religens, omul pios,
şi religiosus, super- stiţiosul, cel
care păcătuia prin exces de scrupul
religios.