https://biblioteca-digitala.

ro
Responsabilitatea pentru conţinutul articolelor revine autorilor acestora
şi nu reflectă neapărat opiniile şi poziţia Asociaţiei Cadrelor Militare
în Rezervă şi în Retragere din Serviciul de Informaţii Externe.

https://biblioteca-digitala.ro
 St 'I \H

DIN SUMAR

EDITORIAL: Despre trădare, trădători şi defectori ........................................„.„......•..„•..„.......... 7

Se poate vorbi despre un comportament specific, de un profil psihologic al trădătorului? De bună seamă
că, pentru a-şi atinge scopul, şi cel mai needucat trădător îşi va activa neuronii pentru a linguşi, a urca pe
treptele ierarhiei profesionale, a percepe cât mai multe amănunte şi, în general, pentru a acumula
„puncte" pe care să le schimbe apoi cu o monedă mult mai valoroasă în opinia sa. Ei vor lăsa în urmă
valori universale ca binele, mila, bunătatea sau iubirea şi vor îmbrăţişa cât mai multe dintre „calităţile"
scăpate din Cutia Pandorei, pe care le vor folosi, pe rând şi după împrejurări, înainte sau după atingerea
scopului urmărit... (Alexandru Omeag).

CULTURA DE SECURITATE

Parteneriatul servicii secrete-societate civilă ............................................................................ 11

Societatea civilă şi cetăţeanul, în general, nu trebuie să se teamă de ceea ce există în zona serviciilor
secrete, deoarece acţiunile acestora sunt orientate spre protejarea şi apărarea lor. Nivelul redus de
implementare a culturii de securitate în România zilelor noastre este influenţat de particularităţile
istorice, în virtutea cărora spaima faţă de Securitate este adânc înrădăcinată în mentalul colectiv şi va mai
fi aşa mult timp ... (Gheorghe Dragomir).

Primatul interesului naţional ...................................................................................................... 16

Este un adevăr în general larg acceptat faptul că una dintre calităţile cele mai importante ale unui om
politic veritabil, cu atât mai mult când este mandatat să exercite anumite demnităţi în structurile de
putere ale statului, o constituie capacitatea de a discerne între interesul naţional şi interesul partizan şi,
totodată, de a asigura necondiţionat primatul interesului naţional asupra celui de grup. Istoria noastră
oferă, mai ales în perioadele de răscruce, exemple ilustre de sacrificii personale sau de grup atunci când au
fost puse în cauză interese naţionale majore, precum în cazul făuritorilor României Mari... (Ioan Popa).

Puţină istorie ................................................................................................................................... 21

...Orice om cu un dram de cultură în domeniul istoriei ştie că orice stat a fost, este şi trebuie să fie
preocupat de cunoaşterea stării de spirit în rândul cetăţenilor săi. Iar pentru a realiza evaluări pertinente,
realiste, este nevoie de informaţii. (Paul Carpen).
..

"Teroriştii" atacă Ambasada Poloniei ....................................................................................... 23

Dacă "ursul" nu putea fi atacat, nu la fel se punea problema cu prietenii lui cei mai buni, chiar foarte
buni, din acea perioadă: Cehoslovacia, Polonia şi Bulgaria. fn anii '70, România începuse să fie "oaia
neagră" a sistemului şi a Tratatului de la Varşovia, iar ambasada noastră primise dispoziţii clare să nu
participe la nicio manifestare "colectivă" a ţărilor socialiste, a se înţelege rusească. Eram apreciaţi pentru
această poziţie de vestici, dar şicanaţi sistematic de estici. Polonia nu era căţeluşul super-loial şi nici lupul
cel rău, dar colabora intens, în toate problemele, cu "fratele mai mare" şi ştia multe. Aşa se explică de ce
oficiul diplomatic polonez a fost ales pentru "petrecerea teroristă"... (George Rogoz).

O soţie şi un copil ................................................................................ ........................................... 26

Ea a înţeles şi a strâns copilul la piept. El nu a răspuns, deşi aş fi dorit să o facă. Am privit lung după
maşina care pleca spre ţară, cu trei români ... mai buni, poate!.. (R.G). .

https://biblioteca-digitala.ro
 SLJ\L\H

SERVICII DE INFORMAŢII ŞI SECURITATE STRĂINE

Mărturii ale unui as al spionajului ..„ .•„ ..•.„ •.•.„ ••.„„.„ ••„ .•.....••.•................................................ 32
Centrala de la Washington evalua cu suspiciune pe unul dintre cei mai buni agenţi din timpul celui de-al
doilea Război Mondial, un diplomat german care se oferise să furnizeze informaţii. După ce au fost
analizate datele pe care acesta le-a sustras din dosarele Ministerului german de Externe şi pentru care îşi
riscase viaţa trecând frontiera, s-a înţeles că ele erau de cel mai înalt interes politic şi strategic pentru
Occident: Centrala a fost imediat convinsă de buna lui credinţă. Niciodată germanii nu ar fi irosit
asemenea informaţii, care ar fi afectat cu atâta periculozitate propria securitate, în speranţa că vor plasa
un agent în serviciul american de spionaj .. (C. Olteanu).
.

Până şi chiar Occidentu-şi are faliţii săi..................................................................................... 36

fn momentul în care a fost demascat, de către un defector din Berlinul de Est, Heinz Felfe ajunsese şef al
biroului „Contraspionaj Uniunea Sovietică" din cadrul BND, poziţie din care "coordona" operaţiunile
agenţilor serviciului german în Uniunea Sovietică. În sarcina lui a fost pusă căderea a nu mai puţin de 95
dintre aceştia. De asemenea, el i-a informat pe sovietici în legătură cu tot ceea ce se întâmpla în centrala
de lângă Miinchen a BND-ului. Se pare că nu a existat nimic despre care Moscova să nu aibă
cunoştinţă ... (Victor Muşat).

Ryszard Kuk.linski - un Pacepa al Poloniei? ...................

„.„„.„„.„„„„„„ ..•.•..•.•..•.....•.........•.. 42
Ca şi în cazul Pacepa, reabilitarea sa a avut loc pe fondul interesului legat de integrarea ţării în NATO.
Oricum, Kuklinski pare mai uşor de apărat, din punct de vedere moral, decât Pacepa. Prin funcţia pe care
o avea în structurile Tratatului de la Varşovia, el se subordona nu numai (sau nu atât) conducerii de la
Varşovia, cât mai ales Kremlinului. Apoi mai este un lucru esenţial : spre deosebire de Pacepa, colonelul
Kuklinski nu a fost implicat în acţiuni de poliţie politică ... (Dr.Ion Constantin).

ANALIZE POLffiCO-STRATEGICE

Relaţiile ruso-americane la început de mandate „„„ .•....•...•.•.........•.........•............•.•....•.....•.... 59

Majoritatea analiştilor identifică relaţia cu Rusia drept cea mai critică problemă ce va trebui soluţionată
de Administraţia americană a preşedintelui Barack Obama, neîncrederea şi suspiciunile din raporturile
bilaterale atingând cele mai scăzute cote de la începutul mandatului Reagan...Perioada de răceală
intervenită în raporturile ruso-americane, tentativa Moscovei de a folosi arma energetică şi susţinerea
luptei împotriva terorismului pentru a forţa preluarea iniţiativei în unele probleme ale politicii
internaţionale, elemente ce au caracterizat ultimii ani de mandat ai preşedintelui Vladimir Putin, ne
îndeamnă să credem că strategia externă a Kremlinului nu va înregistra mutaţii semnificative, cel puţin
în relaţiile cu Casa Albă... (Alexandru Omeag).

Noi opinii privind evenimentele din decembrie '89„.„ .„„„„„„„„„„„„„.„.„ .•..•.•.................. 66

Evenimentele din decembrie 1989, iniţiate de forţe externe care au speculat nemulţumirea reală a
populaţiei, au avut drept scop răsturnarea lui Ceauşescu şi declanşarea unui război sângeros între
Securitate şi Armată, care să motiveze o intervenţie militară străină. Următorul pas după anilzilarea
structurilor de forţă autohtone părea evident - dezmembrarea României .. (Stelian Octavian Andronic).
.

https://biblioteca-digitala.ro
 Sl \1 \R

DISPUTE PROFESIONALE: CAZUL ION MIHAI PACEPA

Pro şi contra Pacepa în presa românescă...................................................„•.•„.„„•.•.•.•..•.••.•..•.•. 68

...Trebuie amintit aici rolul excepţional jucat în demascarea naturii criminale a regimului şi a Securităţii
de cartea Orizonturi roşii de Ion Mihai Pacepa ... Pacepa intră, totuşi ,în legendă. Puţini oameni se pot
mândri că au lucrat, pe ştate de plată, pentru Securitatea română, KGB şi CIA, câteodată pentru toate
concomitent... (Redacţia).

Vorbesc generalii... ........................................................................................................................ 71

Dorind să afle adevărul, atât cât poate fi spus la această dată, preşedintele ACMRR-SIE şi redactorul-şef
al Revistei „Periscop" au invitat la o discuţie colegială un grup de generali, aflaţi în structurile
reprezentative de comandă ale Departamentului de Informaţii Externe în aceeaşi perioadă cu Ion Mihai
Pacepa, unii fiind chiar şefi ai acestuia în diferite momente. Distinşii veterani ai spionajului românesc, de
numele cărora se leagă realizări importante care, deocamdată, nu pot fi făcute publice, au fost de acord cu
inserarea în „Periscop" a unora dintre concluziile discuţiilor noastre„. (Petru Neghiu & Alexandru
Omeag).

Un fost ofiţer de informaţii se destăinuie .............................................. ................................... 86

După ce i-am explicat că informaţiile despre adjunctul şefului DIE le-am obţinut colateral şi nu în mod
premeditat, şeful structurii de contrainformaţii externe a afirmat, cam cu jumătate de gură: "eu îl
bănuiesc pe Pacepa ca fiind omul ruşilor şi nicidecum al serviciilor de informaţii occidentale".. (Andrei .

Zărnescu).

Trei decenii de la defectrarea generalului Ion Mihai Pacepa ................................................ 91

„.Lucrările semnate chiar de Ion Mihai Pacepa necesită un amplu efort critic pentru istoric, din cauză că
în ele se utilizează strategia clasică, deosebit de eficace, a împletirii unor jumătăţi de adevăr cu falsuri şi
fantezii personale„. (Dr. Liviu Ţăranu).

Pacepa - erou sau trădător? ........................................................................................................ 102

După suferinţele îndurate în mişcarea de rezistenţă armată împotriva dictaturii bolşevico-comuniste şi,
ulterior, în închisoare, mi-am propus în anul 1973 să organizez sau chiar să comit personal un atentat
contra lui Nicolae Ceauşescu. Cum nu aveam niciun mijloc de acţiune (arme, grenade, exploziv etc.), am
cerut sprijin unui prieten, Nicolae Stroescu-Stănişoară, de la Postul de radio Europa Liberă. Răspunsu/
primit a fost stupefiant pentru mine şi, în acelaşi timp, derutant şi demobilizator, determinându-mă să mă
potolesc: „Nu te putem ajuta, pentru că interesul SUA este să-l apere pe Ceauşescu, fiindcă ne este de
mare folos„."( Cristofor Podescu).

Minciunile pacepiste au întunecat...

orizonturile (roşii) minţii unui agent FBI................................................................................ 107
„.Cu alte cuvinte, recunoaşte "superagentul", FBI îi "stoarce" de informaţii secrete pe transfugi şi îi
foloseşte în acţiunile specifice. Nici aici nu este ceva extraordinar, căci la fel se procedează peste tot. Dar,
domnia sa mai spune un adevăr: "în FBI secretele rămân secrete". Dacă aşa stau lucrurile, domnul
Barnes recunoaşte, implicit, că Pacepa este un trădător, pentru că a furnizat secrete ale statului său unei
"puteri străine"„. (Paul Neagu).

Mihai Pacepa văzut de aproape ................................................................................................. 113

Dominanta personalităţii lui Mihai Pacepa era preocuparea morbidă de a ajunge sus, în vârful
sistemului, şi de acolo să escaladeze piramida cea mare a puterii. Asta şi explică de ce Mihai Pacepa se
dorea întotdeauna în centrul oricărei acţiuni importante şi, de pe această poziţie, să fie comunicatorul
succesului la cel mai înalt nivel : tovarăşa şi tovarăşul... (Ion P.Prahoveanu).

https://biblioteca-digitala.ro
 SL \1 \lt

Străin printre străini .„.„„.„„„.„„.„.„„.„„..„.„.„..„„..„„„.„.„.„„.„.„„.„„.„.„.„„..„„.„„.„„.„„„. 126

La mese stau, dar nu se simt acasă. / Şi apă beau, dar beau din pumni străini. I Şi niciodată, vorba
românească,/ Sătui nu o să fie; străini printre străini!„. (Laura Rogoz).

Orizonturile kaki ale lui Pacepa„.„„„„„.„„..„„„.„„.„„„„„„„„.„„.„„.„„„„.„„.„.„„.„„.„.„.„. . 127

Susţin necesitatea obiectivă de a fi analizat cazul Pacepa din „orizonturi kaki", şi nu din „orizonturi
roşii". Acest punct de vedere este întărit de modul în care Pacepa a acţionat. Dacă ar fi plecat din
România, în orice altă ţară, pur şi simplu pentru a susţine bătăliile anticomuniste şi anticeauşiste - în
vederea „eliberării" semenilor săi de jugul roşu - fără a beneficia de avantaje materiale substanţiale, am fi
fost de acord cu postura de anticomunist, de dizident. Dar mai ales dacă ar fi plecat ca un cetăţean civil şi
nu ca militar. Dacă, întors în ţară după 1989, ar fi solicitat doar repunerea sa în drepturile civile, de
simplu cetăţean, am fi considerat că este un caz normal... (Dr. Francisc Tobă).

Trădătorii n-au statui „„„„„„„„„„„„„„.„„„„„„„„.„.„„„„„„„„„.„„.„„.„.„„„.„„„.„„„„„„.„„„. 130

Poţi să vii în ţară, mihai pacepa, să nu-ţi fie teamă de români, de foştii tăi colegi pe care i-ai trădat. De cei
pe care i-ai jignit şi i-ai făcut să le fie ruşine că au lucrat odată sau vor lucra vreodată în acelaşi serviciu
cu al tău. Nu-ţi fie teamă, pentru că nu au ce să îţi facă: tu eşti o fantomă, iar unei fantome nimeni n-are
ce să-i facă. Tu nu exişti, ion mihai pacepa, eşti Nimeni .. . (Camil Vintilescu).

Orizonturile„. calomniei „„.„.„.„„.„.„„.„.„„„„„.„„.„„.„„„„„„„„„.„„.„„„„.„„.„..„„„.„„.„„„. 132

Preotul iezuit Peter Gumpel, istoric şi „relator al cauzei de beatificare a Papei Pius al XII-iea", a
recomandat de la început ca povestea defectorului Pacepa să fie abordată cu precauţie. Peter Gumpel
atrăgea atenţia asupra faptului că ,,faţă de declaraţii precum cele ale lui Pacepa trebuie să fim extrem de
prudenţi şi să căutăm să verificăm faptele". El face chiar o afirmaţie mai tranşantă: „Este necesar să ţinem
cont de faptul că spionii simt nevoia de a-şi justifica existenţa, motiv pentru care atribuie valoare unor
lucruri care au foarte puţină importanţă sau chiar niciuna ... " (Victor Muşat).

Trădare?.„ Da! „„.„„„„.„.„„.„„„.„„.„„„„„„„„„„„„„„.„„„„„„.„„„„.„.„.„„„„„„„„„.„.„„.„.„.„. 138

Trădătorul a lăsat în urmă sute de oameni pe „drumuri". Majoritatea erau tineri selectaţi dintre cei care
terminaseră printre primii facultăţile de diverse pro.file. Unii şi-au găsit seviciu singuri, alţii au fost
ajutaţi să se încadreze în diferite întreprinderi, pe posturi nesemnificative, fiind obligaţi să o ia de la zero.
Doar ei pot spune adevărul despre dramele trăite personal şi de familiile lor. Au tăcut şi tac; din bun
simţ„. (George Rogoz).

Părerea mea. Cine mă susţine/ contrazice? „„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„.„.„„„„„.„„.„„„„. 141

Vreau să fiu bine înţeles. Nu-l apăr pe Pacepa, nu am fost, nu sunt şi nu voi fi niciodată de acord cu
trădarea sa. Pentru mine, rămâne un trădător. Era militar, în linia întâi pe frontul nevăzut (secret),
depusese un jurământ, în primul rând pentru ţară şi nu cel formal pentru dictator .. . (I. Tudoran).

RUBRICA SPECIALISTULUI

Consideraţii privind activitatea criptologică „„„„„„„„„„„„„„ ..„„„„„.„„„„„.„„„„„„„„.„.„ 143

„.Mulţi criptoanalişti germani au fost aleşi în primul rând după criteriul ataşamentului lor faţă de
partidul nazist şi nu după inteligenţa lor ... (Ilie Torsan).

Jocul cifrelor şi al întâmplării „„„.„„.„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„ 148

fn simbolistica cifrică a francmasoneriei, şapte este cifra morţii ca ameninţare, ca iminenţă, cifra
condamnării la moarte ... (Ilie Torsan).

https://biblioteca-digitala.ro
 SL \I \I(

INTELLIGENCE MOZAIC

Agenţia Centrală de Infonnaţii a SUA: mesaj de tranziţie ......„.„„ ••„.„ .•••••„••••••••••••.•••••••.••• 150
Acţiunile CIA au schimbat lumea în bine. Pe scurt, indiferent dacă a fost o problemă operativă, tehnică
sau de analiză, rezolvarea ei a depins în mod obişnuit de CIA. Aceasta este o mărturie despre actele de
competenţă profesională şi curaj, cu care ne putem mândri cu toţii . . . (Maria Ilie).
Adversarii serviciilor secrete americane învaţă din experienţa acestora ............................ 150
Dificultăţile şi „pagubele colaterale" cu care s-a confruntat Agenţia Centrală de Informaţii a SUA în
contextul utilizării teritoriului unor state europene pentru transferarea în SUA a unor persoane suspecte
de terorism au constituit o lecţie pentru serviciile speciale din Federaţia Rusă, China şi unele state
asiatice, în căutarea unor modalităţi de cooperare în domeniu care să nu depăşească limitele legislative
naţionale şi internaţionale.. . (Ilie Maria).
Federaţia Rusă: Securitate naţională sau a marilor companii de stat? ............................... 153
Recentele amendamente propuse a fi aduse Codului Penal al Federaţiei Ruse cu referire la unele
infracţiuni la adresa securităţii statului, între care trădarea, dezvăluirea secretelor de stat şi spionajul au
suscitat şi unele opinii critice, în măsura în care noile măsuri par să apere mai degrabă interesele unor
mari companii de stat decât cele naţionale... (M.1.).
Marea Britanie - Cursuri speciale pentru analiştii de infonnaţii ......................................... 156
Vor câştiga cei ce vor putea să pătrundă în mintea adversarului, să înţeleagă reacţiile unei culturi diferite,
să simtă atunci când e nevoie de o nouă gândire şi să „miroase" neconcordanţele. Va trebui, de asemenea,
ca analiştii să înţeleagă mai bine lumea locuită de beneficiarii lor, informaţiile de care aceştia au nevoie
pentru a-şi face datoria mai bine, dar şi să „simtă" ceea ce beneficiarii nu ştiu că ar trebui să ştie... (l.M.)

Cu ŞI DESPRE ACMRR-SIE

Întâlniri ale conducerii SIE cu Consiliul Director al ACMRR-SIE; Participări ale membrilor Asociaţiei la
diverse manifestări de prestigiu ale societăţii civile; Aniversarea unor membri, la împlinirea vârstei de 75
ani... (Costică Niţu) ..... ..... ... . .... .. . . . . ... . . ... .. . ..... . ...... . ............. ....... ........ ....... ....... ........ ... .... . . ... ......... ...... 158
. . . .

PENTRU TIMPUL LIBER

Amorul care ucide ........................................................................................................................ 159

Deodată, o bubuitură din clădire speriase atât locatarii, cât şi trecătorii ce se plimbau în zonă. Consulul
general Săveanu îşi trăsese un glonţ în tâmplă ... (M. Dragornirescu).

Foamea de informaţii................................................................................................................... 161

...şeful „turiştilor" americani lucra deschis şi oarecum arogant. fn fiecare dimineaţă când cobora la micul
dejun, acesta înlocuia salutul cu următoarea întrebare, formulată cu voce tare: " avem următoarele
informaţii, cine le mai confirmă?" . . . (Grigore).

Cadoul ............................................................................................................................................ 163

...Se hotărâse greu să aibă un copil. Doar insistenţele ei l-au determinat să ia această d�cizie hazardată.
Ea dorea un copil numai al ei, al lor şi nu unul al întregii comunităţi, cum a fost ea. In cazul copiilor
naturali, până la 10 ani, aceştia aparţineau doar părinţilor. Ulterior ei erau preluaţi şi pregătiţi conform
intereselor comunitare, care, în ultima perioadă, coincideau mult cu cele ale Companiei.. (George R.). .

https://biblioteca-digitala.ro
 SLl\1 \R

IN MEMORIAM

A mai dispărut un prieten .......................................................................................................... 166

Nu s-a întors niciodată învins din misiune. Poate tocmai de aceea, când apărea o situaţie operativă
complexă, care cerea profesionalism şi stăpânire de sine, era trimis "anonimul"; când un agent al
spionajului român aflat în misiune în străinătate nu mai răspundea la semnalele lansate prin mijloacele
de legătură impersonală cu care fusese instruit, sau când, din diverse motive, omul de legătură din
Centrală nu se putea deplasa la întâlnire, atunci era trimis tot ... "anonimul ... (Ion Brâncoveanu).
"

NEWS ALERT: Sâmbătă, 23 mai 2009, va avea loc

Adunarea Generală de Dare de Seamă şi Alegeri a
Asociaţiei Cadrelor Militare în Rezervă şi în Retragere
din SIE, la care sunt invitaţi să participe toţi membrii
Asociaţiei.

https://biblioteca-digitala.ro
 IJMP9iliiii!IMIMiiili)!ji.iMl!iiii!li 8

DESPRE TRĂDARE, TRĂDĂTORI ŞI. ..

DEFECTORI

Motto: Am învăţat să urăsc trădătorii, pentru că nu

este boală mai josnică în lume decât trădarea de ţară.
(Aeschylus, poet antic grec, 525-456 î.c.)

Când vorbim despre trădare, toată
lumea se gândeşte, în primul rând, la
exemplul biblic, deşi de atunci omeni­
rea a cunoscut mai mulţi trădători,
unii chiar mai josnici decât cel care l-a
vândut pe Isus Hristos. Spre deose­
bire de toţi ceilalţi, lui Iuda i-a părut,
totuşi, rău pentru gestul său, ceea ce
nu-l absolvă nici măcar parţial de
vină, momentul regretului nefiind
mărturisit Mântuitorului, ci celor doi
tâlhari.
Primul trădător a fost Lucifer,
îngerul strălucitor care dorea să-i ia
locul lui Dumnezeu. Apoi, trădarea
s-a regăsit chiar în sângele primilor
oameni: Adam a fost trădat de Eva
(sau de şarpe?), Cain şi-a omorât
propriul frate şi exemplele ar putea
continua. Trădarea este o trăsătură
comună speciei omeneşti, pe care o
întâlnim din cele mai vechi timpuri şi
până în zilele noastre, sub diferite
forme şi la diverse niveluri: de la
trădarea prietenilor şi a iubirii până la
trădarea de ţară şi pactizarea cu
duşmanul. De ce trădăm este poate
mai uşor de înţeles, dar greu de
acceptat: pentru a ne atinge scopurile
meschine şi josnice. De fapt, care este
scopul final al trădării? Banii şi pute-
Noul Testament - Evanghelia după Matei, 12.25.
rea, răzbunarea, luxul sau plăcerile
oferite de o viaţă comodă, toate
acestea laolaltă, pentru că altfel nu se
poate.
Se poate vorbi despre un compor­
tament specific, de un profil psiholo­
gic al trădătorului? De bună seamă că,
pentru a-şi atinge scopul, şi cel mai
needucat trădător îşi va activa neuro­
nii pentru a linguşi, a urca pe treptele
ierarhiei profesionale, a percepe cât
mai multe amănunte şi, în general,
pentru a acumula „ puncte" pe care să
le schimbe apoi cu o monedă mult
mai valoroasă în opinia sa. Ei vor lăsa
în urmă valori universale ca binele,
mila, bunătatea sau iubirea şi vor
îmbrăţişa cât mai multe dintre „calită­
ţile" scăpate din Cutia Pandorei, pe
care le vor folosi, pe rând şi după
împrejurări, înainte sau după atinge­
rea scopului urmărit.
Există, cum spuneam, trădări şi
trădări... Dintre toate, însă, trădarea
de neam şi ţară a fost şi rămâne, în
toate orânduirile, cea mai cumplită şi
de neiertat. Cel care comite un astfel
de gest reprobabil îşi trădeză, de fapt,
propria fiinţă, ca în exemplul biblic,
împărăţia care macină pe dinăuntrul.

https://biblioteca-digitala.ro
G/ 1ul.iQAll!iiiM!IMlajMlllQl.iMl!iiiili19
Un vechi proverb ne îndeamnă să
nu avem încredere în „defectori",
întrucât cine a trădat o dată va trăda
şi a doua oară, pentru că nu se poate
ca după o activitate intensă, îndeosebi
în spionaj, să tragi pur şi simplu
cortina şi să accepţi moartea lentă a
creierului. Plăcerea trădării devine o
obsesie, o boală incurabilă, greu de
acceptat de un individ/ societate cu
un sistem de valori rezultate din
tradiţii sau educaţie.
În timp de război, dar şi pe timp
de pace, trădarea unui militar sau a
unui ofiţer de informaţii dobândeşte
conotaţii mult mai complexe decât, să
zicem, plecarea unui specialist IT (cu
toate secretele pe care le detine) la o
companie concurentă. În p;imul caz
nu mai poate fi vorba de ceva
personal, de dezertarea cuiva căruia
nu i-a plăcut şeful său (indiferent de
motive), pentru că un asemenea gest
generează consecinţe infinit mai grave
decât discreditarea factorului politic şi
a autorităţii publice.
În spionaj, trădarea nu este o emo­
ţie, un gest necugetat sau o decizie de
moment a unei persoane, ci un fapt
premeditat care afectează loialitatea şi
coeziunea unui sistem bazat pe
existenţa unor reguli sau principii ri­
gide, apartenenţa la aceeaşi familie/
castă/instituţie/sistem sau legături cu
o fidelitate anume. De aceea, senti­
mentul trădării readuce în discutie
raporturile dintre trădaţi şi trădăt�r,
fiecare sperând să-şi atragă solidarita­
tea exterioară, a celor din afara
cercului.
Trădarea constituie, aproape tot­
deauna, o surpriză neplăcută, pentru
că aceasta rupe legăturile şi distruge
încrederea. Oricât de faimos ar fi un
serviciu de informatii, oricât de bine
ar fi definite regulile' jocului sau oricât
https://biblioteca-digitala.ro
de profesioniste ar fi cadrele acestuia,
dacă există un trădător în interior,
gata să „defecteze" când se simte
încolţit sau de îndată ce i se iveşte
ocazia, nimic nu mai poate fi
menţinut în siguranţă în faţa
atacurilor inamicului, pentru că ţara
nu mai poate conta pe anticorpii ce o
protejau împotriva riscurilor şi
amenintărilor externe.
I
Setea de putere, ambiţia şi orgoliul
personal, dorinţa nemărturisită de a-şi
depăşi cu orice preţ şi prin orice
mijloace conditia socială - calităti
definitorii al� trădătorului '
constituie, de altfel, pericole majore
pentru serviciile de informaţii şi
securitate ale statului, indiferent de
modul de organizare a puterii
politice.
Dar, te poţi oare simţi cu adevărat
trădat de cineva în care nu ai avut
niciodată încredere? Presupun că nu,
pentru că existenţa unui asemenea
sentiment demonstrează că ai greşit
enorm având încredere într-o
asemenea persoană.
Trădarea laică, nu doar cea din
Biblie, a devenit subiect pentru nume­
roase romane best-seller, scenarii de
film şi televiziune, pentru dezbateri şi
confruntări mai mult sau mai puţin
susţinute de argumente solide, sau
bazate pe documente, mărturii şi
dezvăluiri ale unor martori oculari.
Dintre cele mai recente încercări
tematice am reţinut serialul canadian
"Betrayal" ( difuzat în octombrie­
noiembrie 2008 de un post naţional de
televiziune), documentar care, în opt
episoade, prezintă interviuri cu unele
dintre personajele-cheie implicate în
asemenea evenimente: Karl şi Hana
Koecher, infiltraţi de sovietici în CIA,
devenind unii dintre cei mai eficienţi
agenţi KGB din istorie, Mordechai
 i)i.iQAMiajiiQMiliUMlllQl.iMQlllMlllH
V anu nu, pentru unii eroul israelian al
neproliferării nucleare, pentru alţii
unul dintre cei mai detestati trădători
'
ai statului evreu, dr. Gerald Buii,
omul de ştiinţă canadian care a lucrat
la "supertunul" lui Saddam Hussein,
asasinat în împrejurări misterioase,
neelucidate încă, sau Sir Oswald
Mosley, carismaticul lider al Uniunii
Fasciste Britanice din timpul celui de­
al doilea Război Mondial, arestat la
Londra în 1940 pentru că plănuia
organizarea unei lovituri de stat
naziste.
Rezultat al modului de comportare
şi acţiune, judecarea trădării trebuie
să ia în calcul toate motivatiile ce au
'
provocat un asemenea gest: nemulţu-
mirea, invidia, teama sau neînţelege­
rea faţă de acţiunile unui individ/
organizaţie care nu mai corespund
practicilor politico-economice, sociale
sau religioase aşteptate sau unanim
acceptate.
Circumstanţele fac lucrurile să
pară bune sau rele, căci ceea ce poate
fi disimulat în virtute poate fi viciu şi
viceversa2. De aceea, trădarea nu
poate fi ruptă de contextul politic şi
juridic existent la momentul produ­
cerii şi nu al (re)judecării "defectării",
întrucât interpretarea comportamen­
tului se schimbă odată cu evoluţia
sistemului instituţiilor de drept.
Pedeapsa pentru trădare este pe
măsura gravităţii unui astfel de
eveniment. Pentru Dante Aligheri, de
exemplu, trădătorii sunt plasaţi în cel
de-al nouălea cerc al Infernului,3
îngheţaţi şi de�eniţi materie inertă,
nişte anonimi. In viziunea poetului,
Infernul este un con cu vârful în jos,
divizat în nouă cercuri, împărţite la
Christine de Pisan, "Le Livre des faits et bonnes moeurs du sage roi Charles V", Paris, Editura Stock.
Dante Aligheri, "Infernul", Cântul al XI-iea: Topografia Infernului
https://biblioteca-digitala.ro
8
rândul lor în brâuri. Pe măsură ce
cobori spre vârful conului, cercurile
sunt din ce în ce mai mici, iar faptele
comise de cei care le populează din ce
în ce mai grave. Ultimul cerc este
destinat ispăşirii celei mai odioase
crime, trădarea. În primul brâu
(Caina) se află trădătorii rudelor, în
cel de-al doilea (Anteora) trădătorii
patriei, în al treilea (Tolomeea) cei
care şi-au trădat prietenii şi, în ultimul
brâu (Giudecca), trădătorii binefăcăto­
rilor. Şi cum unii „defectori" susţin
sus şi tare că şi-au trădat doar
conducătorul (deşi noi credem că şi
rudele, patria şi prietenii), vă lăsăm pe
dumneavoastră, dragi creştini, să
ghiciţi în ce „brâu" vor fi „cazaţi"
aceştia după obştescul sfârşit.
Mulţi „defectori" susţin că ei nu
şi-au trădat ţara sau prietenii, ci o
idee, ceea ce ni se pare puţin nefiresc
dacă ne aducem aminte de maniera în
care Descartes definea noţiunea de
idee: o reprezentare mentală, un
ansamblu de opinii sau, mai practic,
tot ceea ce se regăseşte în spiritul
nostru atunci când gândim la ceva şi
la maniera în care percepem acel ceva.
Şi atunci, ne întrebăm: îşi poate trăda
cineva propria-i concepţie despre un
sistem/ organizaţie/familie din care a
făcut parte biologic sau benevol fără a
se trăda pe sine însuşi? Mai este
valabilă, în acest caz, sintagma „a
muri pentru o idee?" S-ar părea că nu,
dacă luăm în calcul capacitatea
extraordinară a unor trădători de a se
convinge pe ei înşişi de corectitudinea
şi clarviziunea propriilor fapte.
Şi, în final, încă o întrebare: se
poate pune oare semnul egalităţii
între cei care au "defectat" din
@ iJJ.iP911!ii'ii9Ml!ijiiill!Qi.iMIJiiiili!li

"lagărul socialist" după ce au contri­ regim pe care acum, la vârsta

buit la construirea acestuia şi cei care,
rămaşi în spatele "Cortinei de Fier",
nu au acceptat compromisuri indife­
rent cât au suferit şi câte au avut de
îndurat? Putem oare judeca cu aceeaşi
unitate de măsură pe primii alături de
cei scăpaţi cu sănătatea iremediabil
zdruncinată din închisorile comuniste,
consideraţi, de acelaşi regim, trădători
de neam şi ţară pentru că au refuzat
cu demnitate şi curaj pactul cu
diavolul? Mie unul mi se pare o
blasfemie, care întinează nepermis
memoria adevăraţilor patrioţi, vânaţi
odinioară prin munţi de "defectori"
care au apărat cu arma în mână
"cuceririle revoluţionare" ale unui
senectutii, îl condamnă cu o mânie
demnă de un ţel mai bun.
Strădania unora de a transforma
"defectorii" în eroi nationali se
aseamănă, păstrând totuşi p roporţiile,
cu încercările nereuşite de a-l face pe
Iuda Iscarioteanul să pară altceva
decât a fost: un trădător (vezi
"Evanghelia după luda" şi alte aberaţii
pe aceeaşi ternă). Toate aceste
demersuri sunt lipsite de orice şansă,
pentru că, aşa cum spunea marele
dramaturg şi eseist american Arthur
Miller, trădarea este, poate, singurul
adevăr care dăinuie.
Alexandru Omeag

Cu prilejul zilei de 8 Martie, Colegiul de redacţie a l

revistei „Periscop" adresează calde felicitări colegelor
noastre din A CMRR, precum şi soţiilor membrilor
Asociatiei. Tuturor le mulţumim, şi pe această ca le, că ne
sunt a lături în tot ceea ce facem!

https://biblioteca-digitala.ro
 ijliiMIHiiiiillJl!lll.iiiQllWii!iiliiW!i
PARTENERIATUL SERVICII SECRETE­
SOCIETATE CIVILA4
La noi povocări, noi soluţii
. . . Extinderea şi îmbunătăţirea rela­
tiei dintre serviciile de informatii şi
�ocietatea civilă devin mijloace p�ntru
atingerea obiectivului securităţii indi­
viduale şi comunitare, văzute ca ele­
mente-cheie ale interesului national.
Un serviciu de informaţii nu p�ate fi
eficient şi nici credibil fără suportul
conştient al cetăţenilor pentru care
lucrează, comunicarea fiind vitală atât
pentru risipirea misterului cu privire
la misiunile specifice organizaţiei, cât
şi pentru promovarea acelor valori de
securitate natională la care societatea
civilă este in�itată să adere. Ca orice
instituţie de interes public, actor social
de importanţă, trebuie să fie vizibilă
pentru ca mesajele ei să aibă un ecou
în sfera publicului, beneficiar final al
activităţii acesteia.
După 11 septembrie 2001, proble­
ma educatiei de securitate este mai
acută ca o�icând. Terorismul şi crima
organizată sunt pericole ce presupun
un răspuns individual, care să facă
din fiecare cetăţean un apărător al
tării sale. Evenimente recente legate
de fenomenul de extindere a activi­
tăţilor de tip terorist, crima organi­
zată, reţele de trafic de droguri şi tra­
fic de persoane au dovedit că activita­
tea serviciilor de informaţii trebuie
Gheorghe Dragomir, „Recviem pentru spioni", Editura „România în lume" -2008 (nn. Subtitlurile aparţin
Redacţiei)
https://biblioteca-digitala.ro
9
să facă faţă unei noi provocări de tip
cantitativ şi calitativ, la nivelul mijloa­
celor de operare ale terorismului şi ale
crimei organizate .
Soluţia care apare în mod firesc
pentru această nouă provocare la
adresa activitătii serviciilor de infor­
matii este con�tructia unui partene­
riat cu societatea 'civilă, menit să
contribuie la crearea unei mai
eficiente activităţi de informare, prin
care să se tintească, în limitele
'
cadrului legal, realizarea unei culturi
de securitate participative, care să
asigure, la rândul ei, un climat de
securitate mai bun pentru cetăţenii şi
institutiile comerciale şi necomerciale,
guver�amentale şi neguvernamentale
din România.
Coordonate ale parteneriatului
servicii secrete-societate civilă
Un parteneriat real, credibil şi
eficient între institutiile societătii
civile şi serviciile de inf�rmaţii trebu'ie
să se bazeze pe: deschiderea institu­
tiilor serviciilor de informatii către
�ocietatea civilă; mecanisme!� demo­
cratice pentru controlul serviciilor de
informaţii; crearea unei adevarate
culturi de securitate.
€ iili'l"Hii•iii!iiNli.iiiQiiW-iilii&liliiii!M
•Deschiderea serviciilor de in­
formaţii către societatea civilă se
referă la un program de cooperare
între institutiile abilitate ale sistemu­
lui românes� de informatii şi institutii
ale societăţii civile ca�e pot of�ri
expertize, analize, perspective proprii,
ce nu au ca amprentă munca şi
paradigma specialiştilor antrenati în
sistemul de informatii. O astfel de
cooperare şi deschide�e către institutii
ale societăţii civile are avantajul u �ei
formule de verificare a datelor şi conclu­
ziilor pe care serviciile de informatii le
prelucrează în sistem, în conditiile în
care instituţiile societăţii civile operează
doar pe informaţie publică presă scrisă,
-
mass media audio-video, declaratii
oficiale etc. ' parlamentare şi reprezentanţii se'rvi­
Fără a introduce efectiv institutiile
societătii civile în munca de infor�atii
specializată, putem spune că există
domenii în care verificarea interpre­
tărilor şi concluziilor din sistem este
de bun augur prin intermediul unor
instituţii de cercetare, de exemplu,
care pot oferi o altă perspectivă de
interpretare, din afara sistemului de
informaţii şi, tocmai de aceea, bene­
fică pentru verificarea şi sporirea numă­
rului de ipoteze de lucru. Nu afirmăm că
o astfel de perspectivă a societatii
civile pe problemele pe care lucrea�ă
serviciile de informatii este mai bună
decât a acestora. Ea �re, însă, avanta­
jul major că este altceva.
Dificultăţile întâmpinate sunt ge­
nerate şi de faptul că, în ţara noastră,
expertiza în materia securitătii natio­
nale este concentrată mai mult pe gu­
vernamental şi mai puţin pe neguver­
namental. De aceea, apreciem că o
externalizare a unor activităti de ana­
liză şi documentare către �ocietatea
civilă specializată pe domeniul secu­
rităţii ar fi benefică.
https://biblioteca-digitala.ro
• Mecanismele pentru controlul
serviciilor de informalii
' constituie
subiect de dezbatere în orice demo­
craţie, miza fiind, întotdeauna, limita
până la care acestea au acces la acti­
vitatea serviciilor secrete. Pentru
această parte a programului de parte­
neriat cu societatea civilă, este benefic
pentru ambele părţi să definească
exact competenţele şi limitele. Proble­
ma, rezolvată până acum de parla­
mentari şi reprezentanţii serviciilor
secrete, ar avea, poate, nevoie de o
continuare, în care limita să devină
limpede că este necesară, cu conditia '
să se definească foarte clar traseul şi
motivele pragului necesar.
Cel mai probabil, nu institutiile
ciilor de informatii au nevoie de o
astfel de clarificar�, ci opinia publică,
în special, la nivelul căreia institutiile
trebuie să-şi crească propria credibi­
litate. Această necunoaştere alimen­
tează neîncrederea publică în legitimi­
tatea şi necesitatea activitătilor secre­
te, ca şi percepţia asupra profesiei de
lucrător în cadrul serviciilor de in­
formaţii pentru securitate. O astfel de
problemă a limitei este, de asemenea,
legată de axa a treia a parteneriatului
cu societatea civilă - cultura de
securitate.
• Cultura participativă a securi­
tăţii, cea de-a treia axă a parte­
neriatului, are o dimensiune aparte
pentru dinamica pe termenele scurt,
mediu şi lung a activităţii serviciilor
de informatii. Atât axa deschiderii cât
şi cea a :riecanismelor democr�tice
sunt direct dependente, la nivelul
indicelui de eficientă, de o cultură
participativă a securiti/ţii, într-o lume în
care serviciile de informatii au nevoie
de cooperare cu repreze�tanţii sode-
 ii!iifiMAQllUl!Ji!iii.iii911Wii!iiifiiiiN!i
tătii civile în fata extinderii activită­
ţil�r teroriste şi �le crimei organizate.
Conceptul de cultură participativă
a securităţii trimite la dimensiunea
democraţiei participative. Prin pro­
gramul pe care îl propune, cultura
securităţii la nivelul opiniei publice
trebuie să devină o cultură activă,
participativă, având în vedere creşte­
rea riscului de atac terorist şi a
activităţii reţelelor de crimă organi­
zată. Populaţia României ca întreg,
instituţiile societăţii civile în particu­
lar, trebuie să fie parte a unui
program de stimulare a cooperării cu
serviciile de informaţii şi alte
structuri abilitate ale statului român,
în vederea culegerii de informaţii
privind activităţile ilegale de pe teri­
toriul României. Riscurile imense pe
care le implică schimbarea conceptu­
lui de construcţie a activităţii tero­
rismului contemporan, prin trecerea
lui de la obiective politice şi militare
la obiective preponderent civile
pentru sporirea publicităţii evenimen­
tului criminal, trebuie preîntâmpinate
cu o astfel de educaţie pentru o cul­
tură a securităţii activă, participativă.
Cetăţenii şi instituţiile societăţii
civile, reprezentanţii firmelor comer­
ciale şi ai altor instituţii de pe teri­
toriul României trebuie să fie educaţi
în acest spirit al parteneriatului cu
organele abilitate ale statului, în ve­
derea minimizării riscurilor pe care le
implică activităţile de crimă organiza­
tă şi activităţile teroriste. Societatea
civilă şi cetăţeanul, în general, nu
trebuie să se teamă de ceea ce există
în zona serviciilor secrete, deoarece
acţiunile acestora sunt orientate spre
protejarea şi apărarea lor. Nivelul
redus de implementare a culturii de
securitate în România zilelor noastre
este influenţat de particularităţile
istorice, în virtutea cărora spaima faţă
https://biblioteca-digitala.ro
8
de organele represive ale Securităţii
este adânc îmădăcinată în mentalul
colectiv şi va mai fi aşa mult timp.
Sunt bine cunoscute riscurile ca
unele organizaţii nonguvernamentale
de pe teritoriul Românei să fie folosite
pentru activităţi de spălare de bani,
necesari finanţării reţelelor şi activită­
ţilor teroriste, pe fondul creşterii gra­
dului de risc pentru atacuri teroriste
în Europa şi în ţările membre NATO,
în special.
Parteneriatul servicii secrete-socie­
tate civilă are ca obiectiv implicarea
cetăţenilor şi a instituţiilor societăţii civi­
le într-o cultură participativă a securi­
tăţii personale şi naţionale. În fond,
valorile cu care trebuie să opereze
acest parteneriat sunt nimic altceva
decât valorile civismului - educarea
pentru protecţia personală şi a comu­
nităţii sau a grupului din care faci
parte. Un vânzător, un proprietar de
magazin, un cetăţean oarecare trebuie
să fie conştient de pericolele şi riscu­
rile personale sau publice ale unor
situaţii extreme precum cele generate
de activitatea teroristă. Un reprezentat
al instituţiilor societăţii civile trebuie,
de asemenea, să fie conştient de riscu­
rile crimei organizate şi de angajarea
în activităţi legate de acest domeniu,
chiar fără ştiinţa lui. Mai mult, prin
intermediul institutiilor societătii civi­
le, serviciile de i{uormaţii p�t să-şi
sporească eficienţa în depistarea şi
urmărirea cazurilor de crimă organi­
zată sau în depistarea legăturilor lor
cu activităţile de tip terorist.
Externalizarea unor segmente ale
activităţii serviciilor de informaţii
poate constitui un pas important
pentru atingerea obiectivelor urmă­
rite, dacă se stabilesc, anterior, reguli
bine precizate de realizare a dialogu­
lui, respectiv asigurarea unei regie-
G ii!i•M•AKiiMl\ll!Jj(iii.18111114iiii!iiWl4
mentări a raporturilor dintre serviciile
de informaţii şi societatea civilă, prin
identificarea potenţialilor parteneri de
dialog şi crearea unor canale de
cooperare viabile. Mijlocul cel mai
eficient pentru o astfel de extindere
este parteneriatul cu societatea civilă,
cadrul de desfăşurare fiind delimitat
de normele democraţiei reprezenta­
tive specifică României şi de mecanis­
mele democraţiei participative (care
sunt mai puţin dezvoltate în socie­
tatea românească), mecanisme care
trebuie să refacă încrederea cetăţe­
nilor în activităţile serviciilor secrete
româneşti, abilitate să asigurare sigu­
ranţa naţională. Scopul ţine de întări­
rea securităţii cetăţeanului şi asigu­
rarea unui climat de pace şi cooperare
pentru desfăşurarea activităţilor
cotidiene în România.
Cultura participativă a securităţii
vizează în egală măsură cetăţenii şi
institutiile societătii civile. Ambele ca-
' '
tegorii de actori sociali sunt elemente-
cheie ale unui parteneriat cu serviciile
de informaţii, în interesul propriu al
cetăţenilor, al serviciilor de informaţii
şi, în cele din urmă, în slujba intere­
sului naţional. Valorile procesului de
educare şi ale parteneriatului cu socie­
tatea civilă nu sunt altele decât cele
ale democraţiei, în baza cărora sunt
clădite instituţiile statului de drept şi
mecanismele democraţiei actuale din
întreaga lume. Valorile centrale ale
acestui parteneriat sunt legate de
scopul şi funcţia socială definite prin
lege pentru serviciile de informaţii:
securitatea cetăţenilor şi a statului
român.
Conceptul de Cultură participativă
a securitatii individuale şi sociale se
întemeiază pe idei şi valori legate de
drepturile naturale ale fiecăruia dintre
noi dreptul la viaţă, la libertate şi la
- instituţiilor societăţii civile, personalul
propria securitate -şi de drepturile
https://biblioteca-digitala.ro
fundamentale consfinţite prin Declara­
ţia Universală a Drepturilor Omului.
Trebuie accentuat, pentru un public
tintă cât mai numeros, ideea că
�ctivitatea serviciilor de informaţii
este compatibilă cu democraţia, că nu
există stat care să nu aibă nevoie de
servicii de informaţii şi că acestea
trebuie gândite în interiorul unei de­
mocraţii şi în perspectiva controlului
democratic asupra activităţii lor.
Posibile concluzii
• Educaţia cetăţenilor României şi
a reprezentanţilor instituţiilor civile în
cadrul unui program special centrat
pe conceptul de securitate participa­
tivă se impune ca un posibil răspuns la
noile amenintări la adresa securitătii
' '
individuale şi comunitare, generate
de intensificarea activităţilor teroriste
şi ale crimei organizate din întreaga
lume.
• Completarea activităţii serv1c11-
lor de informaţii, în sensul cooperării
cu companii, firme, sau institute de
cercetare, pe probleme de analiză a
informaţiilor din surse deschise de
exemplu, oferă un avantaj sporit prin
compararea ideilor, concluziilor şi
ipotezelor generate de informaţii din
sistem, cu concluzii, idei şi ipoteze
care se construiesc pe o altă bază, în
afara sistemului. Completarea se face
deci prin absorbtie de informatii, iar
nu prin externalizarea informaţiei din
sistem.
• Parteneriatul cu societatea civilă
oferă prilejul creării unor mesaje sau
absorbţiei de informaţii din medii în
care, spre deosebire de reprezentanţii
din sistem nu are, uneori, acces. De
 iitiiMl!tiilliiiSiiili.id91141i!iiiiDN!i �
multe ori, societatea civilă nu îşi poate cauze diferite, în schimb, asemănarea
prezenta reuşitele la adevărata lor continuă în alt domeniu: faptul că
amploare în mass-media, la fel cum amândouă lucrează la cel mai de jos
nici serviciile secrete nu o pot face. nivel social, direct cu individul. . .
Dacă acest fapt se datorează unor

Gheorghe Dragomir

NEWS ALERT: Sâmbătă, 23 mai 2009, va avea loc

Adunarea Generală de Dare de Seamă şi Alegeri a
Asociaţiei Cadrelor Militare în Rezervă şi în Retragere
din SIE, la care sunt invitaţi să participe toţi membrii
Asociaţiei.

https://biblioteca-digitala.ro
 PRIMATUL INTERESULUI NATIONAL ,

- EXEMPLUL MEREU ACTUAL AL LUI NICOLAE TITULESCU -

Motto: „ Tratatul de la Trianon poartă semnătura mea.

De aceea, actualele frontiere ale României îmi sunt
atât de scumpe ... Intangibilitatea lor este unica
preocupare a vieţii mele ... ". (Nicolae Titulescu,
Memoriu - Raport trimis regelui Carol al II-iea la
începutul anului 1940, referitor la istoricul raporturilor
româno-sovietice).

Dezbaterile tot mai frecvente şi, în
multe cazuri, cu rezultate promiţătoa­
re pe teme tratate altădată unilateral
ori considerate pur şi simplu tabu,
cum sunt cultura de securitate, cultu­
ra informaţiei sau chiar cultura politi­
că, se înscriu astăzi în procesul firesc
al promovării şi asimilării la nivelul
societăţii româneşti în ansamblul său
a normelor şi valorilor democratice
specifice organizaţiilor la care Româ­
nia a aderat: Uniunea Europeană şi
NATO.
De fiecare dată, dialogul pe astfel
de teme conduce aproape invariabil
spre evidenţierea unui element cen­
tral, care uneşte ca un fir roşu sferele
celor trei „culturi" sus-mentionate:
interesul naţional. Într-adevăr, ele­
mentul de legătură între decidenţii
politici şi instituţiile statului abilitate
cu atribuţii speciale sau, în sens mai
larg, cu responsabilităţi în domeniul
relaţiilor externe, îl reprezintă întot­
deauna servirea interesului naţional.
Este un adevăr în general larg
acceptat faptul că una dintre calităţile
cele mai importante ale unui om
politic veritabil, cu atât mai mult când
este mandatat să exercite anumite
demnităţi în structurile de putere ale
statului, o constituie capacitatea de a
discerne între interesul naţional şi
interesul partizan şi, totodată, de a
asigura necondiţionat primatul intere­
sului naţional asupra celui de grup.
Istoria noastră oferă, mai ales în pe­
rioadele de răscruce, exemple ilustre
de sacrificii personale sau de grup
atunci când au fost puse în cauză
interese naţionale majore, precum în
cazul făuritorilor României Mari.
Un astfel de exemplu îl oferă
neîncetat Nicolae Titulescu.
Personalitate proeminentă a Româ­
niei în prima jumătate a secolului XX,
Titulescu a intrat în conştiinţa publică
în primul rând ca strălucit diplomat,
apărător şi promotor fără egal al inte­
reselor ţării sale şi al păcii internaţio­
nale într-o epocă de teribile conflicte
şi rivalităţi la scară continentală şi
mondială.
Nicolae Titulescu (n. 16 martie
1882, Craiova - m. 17 martie 1941,
Cannes) a trăit ca o torţă, cu toată

https://biblioteca-digitala.ro

puterea fiinţei sale, suferind de 11boala
sacră a insomniei lângă destinele ţării"
(Lucian Blaga) şi hrănindu-se perma­
nent din marile idealuri naţionale. A
trăit măreţia înfăptuirii grandioaselor
visuri de unire ale înaintaşilor, a
cunoscut gloria recunoaşterii de către
contemporani, români şi străini, a
talentului său diplomatic, oratoric şi
politic de excepţie.
Nicolae Titulescu
Renumitul istoric şi scriitor Jean
d'Ormesson, membru al Academiei
Franceze, mărturisea că tatăl său, care
a reprezentat Franţa în plan diplo­
matic în România din 1933 până în
1936, era 11 un mare prieten şi un mare
admirator al lui Nicolae Titulescu ", pe
atunci ministru al afacerilor externe.
Potrivit academicianului francez, Ti­
tulescu 11era un precursor . . . , unul din
fondatorii principiului Naţiunilor
Unite", iar prin activitatea sa dedicată
Societăţii Naţiunilor la Geneva 11el în­
carna gloria externă a României".s
Ion Grecescu, Omagiu lui Nicolae Titu/eseu, Editura Regina din Arcadia, 2007.
https://biblioteca-digitala.ro
YAM'll"h"Al.illlhil!ihi 9
În ultima parte a vieţii, Titulescu a
cunoscut şi reversul: prăbuşirea idea­
lurilor, îndepărtarea forţată din atri­
buţiile oficiale pentru care părea
predestinat, formularea de acuzaţii
ofensatoare mergând până la cea de
trădare, marginalizarea şi încercarea
de trimitere nemeritată în uitare.
11 lzgonit din guvern fără raţiune",
după cum el însuşi mărturisea cu
durere mai târziu, şi refugiat într-un
colţ al Europei, pe teritoriul Franţei,
Titulescu nu a încetat nicio clipă să
sufere şi să gândească soluţii salva­
toare pentru ţara ajunsă din nou la o
răscruce istorică. Preluarea puterii, în
condiţii dramatice, de către generalul
Ion Antonescu, în toamna anului
1940, îi dă anumite speranţe, tocmai
pentru că în persoana noului condu­
cător al statului putuse constata
personal, de numeroase ori, un „
instinct naţional", cu alte cuvinte o
preocupare pentru soarta ţării mai
presus de orice interes de partid, de
grup sau de clan.
În consecinţă, la 23 octombrie 1940,
din exilul său forţat, Titulescu nu ezi­
tă să-i adreseze generalului Anto­
nescu o scrisoare prin care îşi oferă
serviciile pentru a sprijini, după pute­
rile sale, salvarea statului aflat în
primejdie: 11 • • • iată-mă intrat în al
cincilea an de când nu mă mai ocup de
niciuna din chestiunile interesând statul
român", mărturiseşte el cu nedisimu­
lată nostalgie, dar se grăbeşte să
precizeze: 11Recunosc că din punct de ve­
dere pecuniar situaţiunea de jurisconsult
consultant internaţional e preferabilă
aceleia de diplomat. Dar, când timp de 20
de ani de-a rândul munca la care te-ai
consacrat, sacrificând cea mai lucrativă
carieră, a fost apărarea intereselor Statu­
lui, nu poţi să nu resimţi că apărarea
@ M!IMiililHllBl.iUIMffiliihj
intereselor particulare nu mai poate
constitui un aliment sufletesc suficient".
În încheiere, Titulescu, preocupat să
nu lase să planeze niciun fel de dubiu
asupra gestului său, revine asupra
resorturilor intime ale propunerii
adresate generalului, care nu au nimic
legat �e pretenţii pecuniare sau ono­
ruri: „Imi pun serviciile mele la dispoziţia
Statului Român şi a Conducătorului lui,
fără mcw pretenţiune trasă din
situaţiunjle înalte pe care le-am ocupat în
trecut. In fond, eu ofer munca mea
colectivităţii române în condiţiuni de
modestie"6. Cuvinte memorabile, care
ilustrează o dată în plus devota­
mentul fără margini al lui Titulescu
fată de servirea interesului national,
ră�ase însă, din păcate, fără răspuns
din partea adresantului. A fost desi­
gur o eroare şi o nedreptate, dar nu
vor fi ultimele şi, în mod sigur, nici
cele mai grave pe care le va comite
viitorul mareşal al României.
Să mai notăm că, o lună şi jumătate
mai târziu, la finele aceluiaşi an dra­
matic 1940, când graniţele României
erau sfărâmate, Titulescu, atent la
evoluţiile generale din Europa şi din
lume, cu o viziune limpede a per­
spectivei recunoscută astăzi unanim,
îşi declară susţinerea totală faţă de
angajamentul Marii Britanii de a
înfrunta Germania lui Hitler. „ Din
toată inima să ştiţi că politica Dv. este şi a
mea", îi scria el la 10 decembrie 1940,
din Cannes, premierului britanic
Winston Churchill, care preluase con­
ducerea bătăliei de salvare a Angliei
în faţa atacurilor distrugătoare ale
armatei hitleriste. Cu acelaşi prilej,
profund îngrijorat de „ vârtejul" istoric
în care intrase România şi de alinierea
tot mai evidentă a generalului
Antonescu la politica Germaniei
Nicolae Titulescu, Documente confidenţiale, Editura Academiei Române, Bucureşti, 1992.
Nicolae Titulescu, Documente confidenţiale.
https://biblioteca-digitala.ro
naziste (n.n. la 23 noiembrie 1940
Antonescu semnase aderarea
României la „Pactul Tripartit",
consfintit de Germania, Italia şi
Japoni� cu două luni înainte, ca
instrument de edificare a unei „noi
ordini" în Europa şi în Răsărit), Titu­
lescu găseşte resurse pentru a uza de
prestigiul său personal în speranţa
determinării unei atitudini înţelegă­
toare din partea lui Churchill faţă de
statul român: „ Dragul meu Winston",
încerca încă din start Titulescu să dea
o notă de prietenie intimă scrisorii
sale către premierul englez, „erorile
ţării mele nu trebuie imputate generalului
Antonescu; el a trebuit să primească o
grea moştenire şi în situaţia în care se
găseşte, el nu poate face altfel. Generalul
Antonescu este prietenul meu personal; el
a fost mai mulţi ani ataşatul meu militar
la Londra. Iertaţi românilor care au făcut
greşeli pentru suferinţele pe care le îndură
toţi aceia care, ca şi mine, nu pot să
acţioneze. Eu am încredere în Marea
Britanie; am încredere în cauza nobilă
pentru care ea luptă . . . "7
Winston Churchill nu a iertat
niciodată intrarea României în război
de partea Germaniei, răzbunându-se
în anii următori cu o furie greu de
înţeles, care i-a costat pe români
aproape cinci decenii de robie în
sistemul ruso-sovietic instaurat în
Europa de est la sfârşitul conflagraţiei
mondiale. Gestul şi clarviziunea lui
Titulescu sunt însă mai presus de
orice contingenţă istorică, rămânând
ca un simbol luminos al dragostei sale
pentru ţară.
Se ştie bine că Nicolae Titulescu nu
este singurul român de mare valoare
care a avut de suferit de pe urma
invidiei şi a urii iraţionale din partea

mărunţilor săi conaţionali contempo­
rani. Astăzi ne punem, totuşi,întrebări
cum a fost posibil un asemenea
tratament faţă de Titulescu, persona­
litate cu merite incontestabile la
făurirea unei Românii reîntregite,
democratice şi prospere. Întrebările
nasc alte întrebări.
Cum putea fi simpatizat de cei
gata oricând să-şi vândă sufletele pu­
ternicilor zilei, fără să clipească, omul
care nu accepta de fel inconsecvenţa,
lipsa de cuvânt şi de verticalitate,
afirmând: „ Eu trăiesc numai din clari­
tate şi nu iubesc decât linia dreaptă"?
Cum putea fi agreat cel care, pu­
nând întotdeauna interesul naţional
mai presus de interesele personale,
veştejea necruţător cupiditatea, lipsa
de caracter ori de clarviziune a multor
politicieni ai vremii aflaţi în posturi
de decizie, dar surzi la durerile ţării şi
în faţa cărora ofta cu amărăciune:
„ Săraca Românie!"? (Adică: Ce blestem
pe ţară, să-i suporte pe toţi impostorii
şi neisprăviţii!„.).
Marile idei şi valorile supreme pe
care acestea se întemeiază nu mor însă
niciodată. Slujitorii lor pot fi la un
anumit moment îndepărtaţi din
funcţii publice, huliţi, calomniaţi,
umiliţi, cenzuraţi şi ignoraţi pe ne­
drept. Dar ei nu pot fi condamnaţi la
uitare veşnică, pentru că marile idea­
luri pentru care au militat şi s-au
jertfit sunt pătrunse de flacăra vie a
dăinuirii.
Nicolae Titulescu a fost şi este re­
descoperit permanent pentru că ideile
şi opera sa sunt hrănite de substanţa
vie a unor valori supreme scumpe
tuturor popoarelor: pacea, solidarita­
tea, independenţa, libertatea de con­
ştiinţă, de alegere şi de făurire a
propriului destin„ .
https://biblioteca-digitala.ro
QQUllllMHllA„iliidilllN 9
Nicolae Titulescu este o valoare
naţională, un „bun" al întregului
popor român, care trebuie conservat,
protejat şi preţuit pe măsură. Opera şi
viaţa sa pilduitoare ar trebui să facă
obiect de studiu distinct în şcoli şi
universităţi, să fie subiect de olimpi­
ade precum Cicero la italieni, să fie
„carte de căpătâi" pentru cursanţii
şcolilor de vară sau ai altor tipuri de
cursuri pe care partidele, indiferent de
coloratură, le organizează anual
pentru viitorii politicieni. În sfârşit,
numele şi efigia sa ar trebui să
figureze pe un ordin naţional al Ro­
mâniei. Pentru că Nicolae Titulescu,
dincolo de orice metaforă, este un
veritabil brand pentru România („ Ţara
lui Titulescu" sau, altfel spus, „O ţară
care a dat naştere unui om ca Titu­
lescu merită a fi respectată" ş.a.m.d.).
Preocupaţi mai mult de măruntele
griji ale nesfârşitelor rivalităţi care ne
macină zilnic energiile, unii dintre
liderii noştri politici au cam uitat de
Nicolae Titulescu, tocmai de acela
care oferă unul dintre cele mai
incitante exemple de militantism, de
viaţă dedicată cauzei unei Românii
europene şi de care avem atâta nevoie
mai ales în momentele de răscruce
pentru destinele ţării.
Să notăm, totuşi, că Nicolae
Titulescu nu a fost în totalitate uitat.
În 2007, spre exemplu, Academia
Română, împreună cu Fundaţia Euro­
peană Nicolae Titulescu şi Ministerul
Afacerilor Externe, a organizat o
Sesiune omagială consacrată împlini­
rii a „ 125 de ani de la naşterea lui
Nicolae Titulescu" . Cuvântările rostite
cu acest prilej au fost publicate într-o
broşură editată de Fundaţia Euro­
peană Nicolae Titulescu.
Tot cu caracter omagial şi sub
auspiciile aceleiaşi Fundaţii a fost
G MQ4iUMHHMHK.i§IDMŞQM!i!§ii
tipărit (n.n. recent a apărut şi ediţia a
II-a) un amplu volum dedicat marelui
diplomat, intitulat Titulescu, ziditor de
mari idealuri. Autorii, prof. dr. Adrian
Năstase şi prof. dr. George Potra,
prezintă concluziile unor studii în­
făptuite de-a lungul anilor asupra
operei lui Nicolae Titulescu, oferind
specialiştilor, dar şi publicului larg, o
veritabilă enciclopedie analitică pri­
vind multilateralitatea preocupărilor
şi actualitatea ideilor scânteietoare ale
acestei mari personalităţi a neamului
românesc.
Să mai consemnăm că Fundaţia
Europeană Titulescu (preşedinte -
prof. dr. Adrian Năstase şi director -
prof. dr. George Potra) organizează de
câţiva ani dezbateri săptămânale
asupra problemelor de larg interes ale
vietii internationale, în cadrul cărora
su�t relevat� sistematic contribuţiile
lui Nicolae Titulescu şi actualitatea
ideilor sale în abordarea unor chesti­
uni fundamentale ce preocupă lumea
de azi. Dezbaterile sunt onorate de
actuali şi foşti diplomaţi, români şi
străini, oameni politici şi de afaceri,
jurnalişti, profesori, doctoranzi, stu-
https://biblioteca-digitala.ro
denţi şi, ne face plăcere să menţionăm,
periodic şi de membri ai ACMRR -
SIE.
De altfel, sub auspiciile sus-aminti­
tei Fundaţii, în ultimii ani au fost puse
în circulatie mai multe volume de­
dicate v�lorificării operei politico­
diplomatice şi ştiinţifice a marelui
patriot. Este şi acesta un omagiu adus
celui care a dat sens şi substanţă
vocaţiei de pace a poporului român,
care a văzut în diplomaţie singura
cale de evitare a războiului şi de solu­
ţionare a conflictelor, oricât de com­
plicate, pe cale paşnică. A celui care,
la 6 mai 1929, în faţa Reichstagului
din Berlin, spunea răspicat: „Războiul
nu este niciodată, dar într-adevăr
niciodată, soluţia unui conflict . . .
Afirm, dimpotrivă, că nu există
conflict posibil, că nu există conflict pe
care ni l-am putea închipui, mei
actual, nici viitor, că nu există nici
măcar un singur conflict latent sau
declarat care să nu-şi găsească
judecătorul în virtutea unei legi
internaţionale, acceptată şi pusă în
practică de către imensa majoritate a
statelor . . .
"
Ioan Popa

PUTINĂ ISTORIE
,
Revoluţia franceză de la 1789 a
făcut să tremure multe guverne ale
lumii. În Anglia ea a fost iniţial privită
cu bunăvoinţă şi optimism, îndeosebi
de către literaţii şi filozofii vremii. Pe
de altă parte, politicienii britanici
jubilau la gândul că disensiunile
interne din Franţa nu puteau decât să
conducă la slăbirea acestui inamic
traditional al tării lor. De aceea este
I I
posibil ca aceşti politicieni chiar să fi
favorizat Revoluţia franceză în prima
sa fază. Să nu omitem faptul că multe
dintre materialele care au pregătit
propagandistic amplele mişcări popu­
lare au fost realizate în Anglia.
La scurtă vreme însă Anglia a înce­
put să urmărească evenimentele de pe
Continent cu mai multă atenţie, ba
chiar cu nelinişte. Ghilotinarea lui
Ludovic al XVI-lea şi a Mariei Antoa­
neta a făcut ca simpatiile guvernanţi­
lor să se îndrepte către monarhia
eliminată de la putere şi către puterile
europene care porniseră război
împotriva Franţei revoluţionare. La
urma urmelor, aceşti guvernanţi nu
puteau uita că doar cu un secol şi
jumătate în urmă, la 1649, Revoluţia
condusă de Oliver Cromwell dusese
şi un rege englez pe eşafod.
Încercările francezilor de a asigura
răspândirea ideilor revoluţionare pe
teritoriul britanic, ca şi spiritul cuce­
ritor al noii Franţe au generat în
Anglia, începând de pe la 1793, o
puternică reacţie. Drepturile străinilor
au fost restrânse prin lege, iar în
https://biblioteca-digitala.ro
kilhii.iii@ �
fiecare comunitate s-au organizat
asociaţii loialiste.
În mod firesc, dat fiind contextul
general, autorităţile britanice au in­
tensificat şi acţiunile vizând cunoaşte­
rea stării de spirit a populaţiei şi au
urmărit cu mai multă atenţie activi­
tatea unor persoane cunoscute ca
având idei liberale, revoluţionare.
Desigur, unii ar putea numi aceste
acţiuni drept poliţie politică". Şi ştim
„
cât de mult s-a bătut monedă la noi în
jurul acestei noţiuni. Deşi eticheta care
este ataşată anumitor fapte nu este
câtuşi de puţin lipsită de importanţă,
ci dimpotrivă, nu acesta este însă
elementul central al acestui articol. La
urma urmelor, orice om cu un dram
de cultură în domeniul istoriei ştie că
orice stat a fost, este şi trebuie să fie
preocupat de cunoaşterea stării de
spirit în rândul cetăţenilor săi. Iar
pentru a realiza evaluări pertinente,
realiste, este nevoie de informaţii.
Ceea ce considerăm demn de rele­
vat este modul în care percepţia co­
lectivă poate devia sau poate fi
împinsă să devieze în condiţiile când
apare o tensiune. Iar această tensiune,
se înţelege, poate fi reală sau poate fi
indusă artificial.
Istoria literaturii engleze dedică
ample capitole studiului poeţilor ro­
mantici William Wordsworth şi Sa­
muel Coleridge. Şi pe bună dreptate.
Dar nu opera lor literară intenţionăm
să o discutăm, ci cîteva fapte mărunte,
prozaice, din viaţa lor, fapte amintite
� Qiihii.iiiiiji
în speranţa că, alături de numeroase
alte exemple, ele ne vor ajuta să tra­
gem dreptele concluzii şi învăţăminte.
Atras de idealul unei noi lumi,
Wordsworth a venit imediat după 14
iulie în Franţa, unde s-a îndrăgostit de
o franţuzoaică, Anette Vallon, cu care
apoi s-a şi căsătorit. Dar, aşa după
cum este cunoscut, Revolutia franceză
a scăpat la un moment dat de sub
control şi a început să îşi devoreze fiii.
Mii. de oameni erau judecaţi pentru
mai mult sau mai puţin imaginare
„crime împotriva revoluţiei". Majori­
tatea sunt condamnati la moarte
Sângele scurs din „la charette", cotig�
ce căra cadavrele de la ghilotină către
groapa comună, nu doar că mânjea
străzile Parisului, ci şi pângărea
idealurile Revoluţiei.
Teroarea instituită l-a speriat pe
poet, care a hotărât, în 1793, să se
întoarcă în patrie. Dar, după cum s-a
menţionat mai sus, exact în aceeaşi
perioadă începea să se contureze în
Anglia o stare de spirit contrară
Revoluţiei.
În 1795, Wordsworth îl întâlneşte
la Bristol pe Samuel Taylor Coleridge,
care ţinea prelegeri despre Revoluţie.
Apropierea dintre ei este spontană.
Comuniunea de idei le generează o
rezonanţă a spiritului. Poemele pe
care ei le scriu nu numai că definesc
trăsăturile principale ale romantismu­
lui, dar revigorează şi unele idealuri
revoluţionare, idealuri care fuseseră
întinate de excese, de lungul şir de
ghilotinări, de conflictele dintre liderii
Revoluţiei. În mod firesc, autoritătile
britanice au considerat că se imp�ne
ca activităţile celor doi să fie
cunoscute mai îndeaproape.
https://biblioteca-digitala.ro
Un agent guvernamental, pe
numele său James Walsh, a fost trimis
să facă investigaţii. Notele lui infor­
mative, care s-au păstrat până astăzi,
prezintă informaţiile pe care el le-a
obţinut de la localnici. Aceste note
sunt studiate nu de vreun CNSAS
britanic, ci, aşa cum este firesc, de
către istorici.
Ce spuneau sursele lui James
Walsh despre marii poeţi?
Ele relatau, spre exemplu, că
aceştia sunt suspecţi, întrucât umblă
pe dealuri, mai ales în nopţile cu lună.
Ele mai spuneau că cei doi s-ar fi
interesat dacă gârla care trecea prin
localitatea lor, Alfoxton, este naviga­
bilă şi permite navelor să intre din
mare în adâncimea teritoriului. Con­
form notelor respective, cei doi mai
erau suspecţi şi prin faptul că merg cu
hârtii în mână, pe care notează tot
felul de lucruri.
Oricine poate constata cu uşurintă
că istorisirile cu otrăvirea apei, �u
pistoale ascunse în colivă, cu teroriştii
care atacă din aer, de pe mare şi pe
uscat, precum şi alte asemenea baza­
conii, care au isterizat o bună parte a
populaţiei României în decembrie
1989 şi care au dus din nefericire la
distrugeri materiale şi la pierderi de
vieţi omeneşti, îşi au şi ele strămoşii
lor.
Din fericire englezii sunt ceva mai
ponderaţi şi cei doi poeţi romantici nu
au fost arestaţi, astfel că, în 1798, a
apărut volumul scris în comun,
„ Balade lirice", piesă de rezistentă
' a
literaturii lumii.
Paul Carpen
 filliiJA!!.ii!M@U\il!lţijMR*iiiijii 2)

"TERORIŞTII" ATACĂ AMBASADA POLONIEI

În ideea de a ilustra cum pot acţiona serviciile de specialitate străine când le

interesează în mod expres ceva, vă prezentăm, în acest număr, un caz petrecut în
timpul Războiului Rece, în Elveţia, la Ambasada Poloniei, situată la câteva sute
de metri de reprezentanţa noastră diplomatică. La fel de bine puteam fi noi cei
vizaţi, dacă neglijenţele în sistemul de pază ar fi facilitat lucrurile, ca la ei, şi
dacă am fi fost mai docili în relaţiile cu URSS.

Nu este un secret că toate repre­ ambasadă şi să-l imobilizeze. Apoi cei

zentantele străine, şi nu doar amba­
' maţi polonezi şi membri ai familiilor
sadele, sunt strict supravegheate de
serviciile de contrainformaţii autohto­
ne. Mă refer nu numai la convorbirile
telefonice sau de altă natură din eter
şi la corespondenţă, dar şi la supra­
vegherea intrărilor şi ieşirilor din se­
diile acestora ale personalului diplo­
matic şi auxiliar, ale delegaţilor şi
vizitatorilor. Pe lângă filajul periodic,
sau pe momente operative, nu trebuie
uitate nici pătrunderile secrete şi
interceptarea convorbirilor din incinta
sediilor respective, prin instalarea de
tehnică de ascultare foarte diversifi­
cată. În mai multe cazuri, asemenea
tehnică a fost instalată încă din faza
de construcţie a imobilelor respective,
beneficiindu-se de lacunele din siste­
mele de pază.
Revenind la polonezi, prea târziu
s-a stabilit că lucrătorii de pază nu îşi
exercitau întocmai sarcinile profesio­
nale. Neglijenţa şi iresponsabilitatea
unuia dintre ei a făcut ca într-o zi
normală de lucru, trei persoane înar­
mate cu pistoale automate, ascunse în
genţi de voiaj, să pătrundă în
trei au luat ostateci mai mulţi diplo­
celor care locuiau în ambasadă.
Teroriştii erau de origine poloneză
şi se aflau în Elveţia de circa doi ani,
unde ceruseră azil politic. Se impune
o precizare. De regulă, persoanele din
această categorie erau bine suprave­
gheate de către serviciile de specialita­
te elveţienie şi, tot de regulă, multe
erau recrutate şi folosite cu sarcini
informative în colectivităţile în care
trăiau, sau pentru realizarea de pro­
vocări la adresa unor diplomaţi sau
delegaţi străini, nu neapărat din ţara
lor de provenienţă. De exemplu, în
cazul unor reprezentanţi români au
fost folosiţi doi cehi. De asemenea,
acestor persoane le era interzis orice
contact direct cu reprezentanţele
diplomatice ale ţărilor de origine,
încălcarea acestor restricţii ducând
rapid la refuzarea cererilor de azil şi
la expulzarea celor vinovaţi.
Au rămas fără răspuns cel puţin
două întrebări: a) cum şi de unde au
făcut rost "teroriştii" de arme automa­
te de mici dimensiuni, de genul celor

https://biblioteca-digitala.ro
G ii91JAi.iii•@Uii!Miid•Rlliiijii
folosite de trupele antitero? b) cum au
luat cunoştinţă, dacă nu au mai fost la
ambasadă, de deficienţele în sistemul
de pază şi securitate? La acestea se
vor mai adăuga ulterior şi altele.
După ce au izolat toţi ostatecii
polonezi şi au cerut telefonic unele
revendicări normale, privind reîntre­
girea familiilor şi bani, şi după ce au
ameninţat că au pus şi o bombă,
"teroriştii încrâncenaţi" s-au văzut în
situaţia ingrată că nu aveau unde
pleca, dacă le erau satisfăcute revendi­
cările. Nici nu au cerut ceva expres în
acest sens, rămânându-le doar va­
rianta de a mai sta în ambasadă şi de
a rămâne în continuare în Elveţia?!?
Cam greu după un atac terorist, dar
nu şi improbabil, după cum se va
vedea.
Curios, pentru unii, a părut şi
faptul că "teroriştii" păreau plictisiţi
poate de inactivitate, dar, după alţii,
imediat după ce au ocupat ambasada,
s-au apucat să cotrobăiască prin
Complexul Special, adică biroul şi
camerele unde se afla Cifrul de Stat şi
locul de depozitare a tuturor docu­
mentelor cu caracter secret ale diplo­
maţilor, ofiţerilor de informaţii acope­
riţi şi celor doi ataşaţi militari polo­
nezi. Cei trei nu s-au lăsat intimidaţi
de fişetele metalice, pe care le-au
deschis repede. Apoi s-au dedicat, cu
un interes aparte, deschiderii seifului
folosit de ataşaţii militari. Au reuşit,
deşi nu aveau chei potrivite, dublurile
existente în Complex fiind ascunse la
timp de cifror. Este drept că printre
documentele de acolo nu au găsit
chestionarele privind reântregirea
familiilor, dar măcar le-au căutat, nu-i
aşa?
Autorităţile federale elveţiene au
intervenit promt, fără a fi solicitate în
mod expres şi au blocat accesul în
https://biblioteca-digitala.ro
ambasadă şi în zonă. Negocierile cu
teroriştii, purtate tot de ele, au durat
trei zile. Teroriştii au tot cerut, dar nu
li s-a dat nimic; cel putin nu oficial.
Într-un final, au acceptat o variantă
oarecum ciudată: să nu se opună când
vor fi atacaţi "în forţă" . Adică să se
predea, dar puţin mai nuanţat. De ce?
Puteţi presupune.
Specialiştii antitero elveţieni, şi nu
doar aceştia, au pătruns în sediu, fără
niciun foc de armă, au capturat tero­
riştii şi au eliberat ostatecii. Pentru
siguranţă şi control, nu uitaţi bomba,
i-au scos pe toţi din ambasadă şi i-au
dus . . . Ambasada a rămas goală, de ei,
nu şi de "specialiştii" autohtoni.
Pentru propria securitate, polonezii
au fost tinuti mai la distantă. Normal
I I I
că a durat ore în şir procesul de
căutare a bombei. Nu a fost găsită ea,
atunci, de elveţieni; doar ceva tehnică
de ascultare, ulterior, de polonezi.
Niciodată, mi-a mărturisit ulterior un
diplomat polonez, prieten, nu au fost
siguri că au găsit totul.
Nu pot să nu subliniez că, în acelaşi
an, "meşterii" elveţieni care au reparat
boilerul din subsolul ambasadei noastre
erau mai interesaţi de caloriferele din
birouri şi apartamente, decât de defecţiu­
nea în sine. Accesul limitat şi controlat
impus de noi nu i-a prea încântat şi
încălzit. Oricum, tot s-a verificat ulterior
pe unde au "umblat".
Polonezii au scăpat sănătoşi, cel
puţin fizic. Din fericire, sau din
păcate, luaţi-o cum vreţi, au găsit
aproape toate documentele mai mult
sau mai puţin secrete, răvăşite, dar
intacte. Vorba amicului: "fotocopiatul
nu lasă urme". Corect. De ce să-i fac
să o ia de la început cu ceva ce nu
cunosc, când el poate continua cu
ceva ce ştiu şi eu. Nu toţi respectă
întocmai regulile stricte de conspira­
tivitate şi mai păstreză, fără ştirea
 @ilijiiijJ.ii!MiiU\iil4iiitik'iiiijii
celor de acasă şi date confidenţiale
utile menţinerii unor contacte, tema­
tici mai vaste etc. Nu vor recunoaşte
că le-au avut, iar Centrala lor nu va şti
nimic, din păcate.
Teroriştii au fost arestaţi "paşnic".
Nimeni nu a aflat dacă au obţinut
ceva. Pentru siguranţă, au "dispărut"
prin închisorile federale. Tot pentru
siguranţă naţională şi publică, judeca­
rea lor nu a fost prea mult mediati­
zată. În final au fost condamnaţi şi,
cum am mai spus, au "dispărut".
Normal că vă puneţi şi dumnea­
voastră întrebarea: de ce Polonia şi
nu, de exemplu, URSS. Ar fi multe de
discutat. Pot doar sistematiza succint.
Complexele "Ambasadoriale" ruseşti
erau, atât la Berna, cât şi la Geneva,
adevărate fortăreţe, din punct de
vedere al pazei şi scurităţii. Pentru
"ahnosferă" menţionez doar că atunci
când aveau câte o misiune specială
mai deosebită şi trebuia evitat sau
"pierdut" filajul, din complexul rusesc
plecau zeci de maşini, una după alta;
elveţienii nu aveau atâtea maşini de
filaj disponibile. Parcul auto
https://biblioteca-digitala.ro
�
funcţional rusesc cuprindea peste 200
de autoturisme.
Dacă "ursul" nu putea fi atacat, nu
la fel se punea problema cu prietenii
lui cei mai buni, chiar foarte buni, din
acea perioadă: Cehoslovacia, Polonia
şi Bulgaria. În anii '70, România
începuse să fie "oaia neagră" a siste­
mului şi a Tratatului de la Varşovia,
iar ambasada noastră primise dispo­
ziţii clare să nu participe la nicio
manifestare "colectivă" a ţărilor socia­
liste, a se înţelege rusească. Eram
apreciaţi pentru această poziţie de
vestici, dar şicanaţi sistematic de
estici. Polonia nu era căţeluşul super­
loial şi nici lupul cel rău, dar colabora
intens, în toate problemele, cu "fratele
mai mare" şi ştia multe. Aşa se explică
de ce oficiul diplomatic polonez a fost
ales pentru "petrecerea teroristă",
cum mai glumeam noi şi polonezii, cu
amărăciune, în acea perioadă.
Cuvintele, ca teorie, pot spune
multe, dar faptele, "citite" bine, şi mai
multe. Păcat că uneori prea târziu sau,
poate, niciodată nu este prea târziu.
George Rogoz
€ ilifii!MMMlllQI
0 SOŢIE ŞI UN COPIL...
Trist, dar adevărat... S-a întâmplat
nu cu mult timp înainte de eveni­
mentele din decembrie 1989, dar se
poate întâmpla oricui şi în zilele
noastre . . .
Era o seară de toamnă. Programul
de lucru oficial se terminase de mult.
La poarta Ambasadei a venit o femeie
tânără, cu un copil mic în braţe; puţin
peste un an. Am invitat-o înăuntru.
Plângea cu capul plecat şi-şi ascundea
ruşinată ochii şi faţa când vorbea,
tinându-şi odorul la piept. Dormise
�oaptea trecută în maşina personală,
parcată pe o străduţă laterală din
apropierea Ambasadei; dacă dormise.
A ezitat o zi întreagă să ne caute. A
rupt zăgazurile ruşinii şi jenei şi a
venit să recunoască greşeala soţului
şi, indirect, a ei şi să ceară ajutor; dacă
se mai putea.
Plecaseră din tară cu maşina, ea,
soţul şi un băieţel inoce':!t, superb, la
nişte prieteni din Franţa. In drum spre
casă au trecut şi prin Elveţia, ţară
pentru care obţinuseră vizele de
tranzit din timp. Cu o seară înainte au
ajuns în Berna. Conduceau pe rând.
Au parcat în zona centrală, iar soţul a
intrat într-un mare magazin, pentru
diverse cumpărături. Ea a rămas cu
băiatul în maşina încărcată cu bagaje.
Când sotul a revenit la maşină şi a
deschis portbagajul să pună cumpără­
turile a fost brusc retinut şi arestat de
doi �oliţişti autoht�ni, în civil, pe
motiv că a furat bunuri din magazin.
S-au legitimat şi au percheziţionat
https://biblioteca-digitala.ro
autoturismul, confiscând toate cadou­
rile, lucruri noi, pe care le primiseră
de la prietenii din Franţa, precum şi
alte cumpărături făcute de ei pe drum.
Destul de multe; şi de la Geneva şi
Lausanne. Le-au lăsat doar lucrurile
personale, care se vedeau că au fost
purtate. După ce i-au verificat paşa­
portul şi i-au cerut să nu părăsească
localitatea, au lăsat-o să plece cu
maşina şi copilul. Soţul ei a fost
retinut şi dus în altă parte. Nu ştie
u�de. I-au dat un număr de telefon
unde să sune a doua zi. A sunat ulte­
rior şi i s-a comunicat să revină în ziua
următoare. A stat toată ziua în
maşină. Avea mâncare pentru copil.
Ea nu prea a mâncat. Ştia că trebuie să
apeleze la Ambasadă în astfel de
situaţii, dar ruşinea a oprit-o. Nu
dorea să-şi facă soţul de râs în ţară.
Nici el nu dorea asta. Era inginer într­
o mare fabrică din Ploieşti. Grija
pentru el şi copil au învins, însă, şi
femeia ne-a contactat.
Am văzut că nu-mi spunea chiar
tot. Unele ezitări şi omisiuni accen­
tuau subit jena ei, iar cele sugerate de
"limbajul trupului şi psihologia
minciunii" mi-au întărit această con­
vingere, dar şi o alta. Nu i-am spus-o
ei. Modalitatea aleasă de poliţişti de
a-i reţine soţul era puţin ciudată.
Flagrantul putea fi realizat foarte bine
şi mult mai uşor chiar după ce a trecut
de casă, sau la ieşirea din magazin. Ar
fi fost însă prea mulţi martori. Au
preferat discreţia oferită de maşina
parcată mai retras. Mai rezulta ceva:

era supravegheat. Ceva se întâmplase
anterior pe teritoriul elveţian; cu
francezii nu se prea aveau bine, ca să
facă schimb de informaţi în asemenea
cazuri .
Am mai discutat unele aspecte, in­
clusiv privind cazarea ei şi a copilului.
A refuzat orice şi a dorit să rămână în
maşină. I-am promis tot sprijinul Am­
basadei, dar i-am precizat că lucrurile
sunt puţin mai complicate, dat fiind
flagrantul realizat. Nu i-am împărtăşit
şi celelalte temeri; trecuse o zi . . . Elve­
ţienii cunoşteau deja pe cine au
reţinut. Chestionarele completate de
romaru pentru obţinerea vizelor
cuprindeau multe rubrici cu date
"interesante" pentru cine ştie să
"citească"; iar ei ştiau. Situaţia ei şi a
copilului punea mai multă presiune
asupra celui reţinut, iar ei ştiau şi asta.
Oamenii cu "poziţii" înalte sunt mult
mai vulnerabili la şantaj; iar de aici
până la recrutare nu mai este decât un
mic pas. Nu au estimat însă corect
profilul psihologic al unei mame, sau
al iubirii, poate. Aşa problema a ajuns
oficială, iar lor nu le convenea asta.
Discreţia era cerinţa de bază.
Am luat legătura telefonic cu
ambasadorul, care se afla la Geneva,
tocmai pentru a "oficializa" totul, pre­
cum şi intenţia noastră de a interveni
a doua zi. Cine consideră că telefoa­
nele şi orice alte comunicări ale unei
reprezentanţe străine, nu numai
diplomatice, nu sunt interceptate de
autohtoni, greşeşte profund. Nu i-am
împărtăşit temerile mele, ci doar
faptele "crude", insistând asupra
situatiei sotiei şi copilului celui retinut
şi a funcţi�i sale, fapt care ştiam' că-l
va sensibiliza. I-am precizat, de ase­
menea, că fiind vorba de o infracţiune,
dumnealui nu trebuie să se implice
direct, ceea ce a părut să nu-l deranje­
ze. Înainte de a face, dacă va fi cazul,
https://biblioteca-digitala.ro
+i.iiil!JiiMii!A' 9
demersuri pe linia Ministerului de
Externe, ar fi opotun să acţionez în
virtutea competenţelor consulare şi să
iau legătura cu cel arestat, apelând di­
rect la autorităţile competente; aveam
şi un telefon. Atunci mi-am dat seama
că ceilalţi sunt mai buni decât cre­
deam. Au ţinut cont şi de varianta că,
în extremis, soţia ar putea să ne in­
formeze. I-au dat un număr de telefon
pentru ca noi, dacă vom lua cuno­
ştinţă de incident, să nu-l căutăm pe
cel arestat pe la poliţie, sau MAE şi să
"tulburăm apele", ci direct la ei. Dacă
nu o vedeam şi nu discutam personal
cu ea, varianta unei "provocări" ar fi
prins contur. Aşa rămânea o situaţie
pe care trebuia să o rezolvăm cât mai
rapid; dacă mai aveam timp.
Ambasadorul a fost de acord. Mi-a
cerut să nu informăm acasă până nu
vedem care este situaţia reală. Era
sensibil la anumite lucruri şi un om
deosebit, care ţinea cu adevărat la
oameni. Cred că a intuit şi el ceva,
pentru că m-a degrevat de orice acti­
vitate a doua zi şi mi-a cerut să fac şi
să urgentez orice intervenţie, iar dacă
va fi cazul, să-i solicit şi consilierului
să intervină la MAE autohton.
I-am spus părerea mea. Ar dura
mai mult, iar prevederile legale vor fi
mult mai strict aplicate de ei după
oficializarea la externe. Ştiţi că ei nu
prea agreează străinii infractori şi că
în câteva rânduri ne-au solicitat să le
eliberăm paşapoarte ca să-i poată tri­
mite înapoi în România. În spiritul lor
de economie, cred că doresc să evite şi
cheltuielile cu întreţinerea infractori­
lor mărunţi în închisorile federale, am
glumit, relativ serios.
- Bine. Fă cum crezi că este mai
bine. Mai discutăm mâine când revin
în capitală. Poate ai ceva până atunci.
€ 1w1114i1p;;141
Nu insist asupra telefoanelor date
şi a discuţiilor cu diverşi interlocutori.
A doua zi, la ora 11, m-am întâlnit cu
doi ofiteri elvetieni şi românul în
cauză, la un sediu al poliţiei. Era un
birou spaţios, curat şi elegant; cam
prea curat", exceptând un colţ al ca­
/1
merei, unde erau aşezate, în ambala­
jele originale, peste 100 de sticle dintre
cele mai scumpe băuturi de pe piaţa
locală şi din Franţa; niciuna de mâna a
doua. Lângă ele se înşirau nenumă­
rate cutii şi cutiuţe de cosmetice şi
parfumuri de marcă. Cafeaua şi alte
pacheţele nu le mai pun la socoteală.
Abia atunci am înteles retinerile
I I
femeii.
După prezentările protocolare, de
faţă cu ei, din politeţe, am discutat pu­
tin, în franceză, cu cetăteanul român.
I-am spus de soţie. ' Era profund
afectat şi cam speriat. Nu semnase
nimic că ar fi furat din magazin, ci
doar că a omis să plătească unele
produse la casă, din grabă; celelalte
bunuri erau cadouri de la prietenii din
Franţa. Am vrut să mă conving.
- Sigur, doar asta?
Ezita. Mai era ceva. A avut unele
bunuri fără etichetă asupra lui, fapt ce
putea fi asimilat cu încercare de furt.
Discuţia cu cei doi a fost inte­
resantă. Mi-au prezentat varianta lor,
mult mai veridică.
- Va fi judecat şi condamnat,
mi-au spus în final.
Cunoscând gama produselor elve­
ţiene şi privind la numărul mare de
obiecte confiscate, dintre care multe
cu ambalaje franceze (produsele
autohtone au instructiuni ' scrise în
patru limbi străine), i-am întrebat
puţin în glumă, ca şi când nu aş fi
observat:
https://biblioteca-digitala.ro
- Şi toate le-a furat din magazinul
de aici? Îi trebuiau câteva cărucioare
şi concediul vânzătorilor . . .
Au zâmbit. Era un lucru bun.
-Nu. Doar câteva băuturi şi parfu­
muri. Restul susţine că le-a primit
cadou de la prietenii din Franţa. Cam
multe, nu vi se pare?
Zâmbeau, siguri pe un caz "be­
ton" . Am zâmbit şi eu. Uneori strate­
gia "arcului" este mai eficientă decât
cea a "stejarului".
- Probabil are mulţi prieteni pe
acolo şi i-a vizitat pe rând, am spus
evaziv.
Erau pregătiţi şi pentru asta.
- Au stat doar trei zile în Franta,
iar prietenii lor ar trebui să fie foa�te
bogaţi. Să faci cadou numai Chiwas
Regal de 12 ani şi Chanel nu-i la
îndemâna oricărui francez, chiar şi
originar din România.
Pur şi simplu erau ironici, dar sim­
patici, departe de profilul unui poliţist
obişnuit. Mi-au arătat "captura".
- Ca să nu mai punem la socoteală
produsele din partea aceea, care nu
sunt din Franţa, ci de la noi. Au făcut
"cumpărături" şi în alte oraşe
elveţiene.
Ne ţineau în corzi" . M-am uitat
/1
întrebător la român, fără a aştepta
vreun răspuns. Aveau dreptate şi erau
convinşi de asta. După cum îi cu­
noşteam, în ziua anterioară făcuseră şi
verificările necesare. Aveau acum însă
un punct slab" de care erau şi ei
/1
conştienţi. Eu aveam avantajul că
actionam strict oficial, iar ei semi­
oficial, încercând să păstreze apa­
renţele, pentru a nu deconspira mai
mult interesul lor aparte" faţă de
/1
român. Mă gândisem mult la asta. Nu
aveau nevoie de un "şoricel cu do-

poţei", care putea fi "întors" oricând
împotriva lor, odată ajuns în ţară; iar
în meseria lor nu se risca inutil.
Puteam oare miza pe asta? Dacă da,
cât de mult? Oricum o iertam şi o
apreciam şi mai mult pe soţia lui,
pentru curajul ei; poate al disperării,
dar oricum curaj, nu ca al lui. Mă
uitam iar întrebător la el. Au răspuns
ei:
- Cunoaşteţi probabil procedura.
A dezlipit etichetele de pe produsele
ascunse asupra lui, iar pe alte produse
scumpe a pus etichete cu preţ mai
redus.
- Înţeleg. Nu a declanşat alarma.
Se poate afirma că aşa le-a găsit în
magazin, dar probabil amprentele . . .
- Mă bucur că înţelegeţi, mi-a
spus cel mai în vârstă; până-n 40 de
ani. Dacă nu mai aveţi nimic de
întrebat, domnul ne poate aştepta în
camera alăturată.
Am fost de acord. Aş fi vrut să-i
spun multe românului privind bunu­
rile dobândite aşa ciudat, dar nu era
în interesul lui. Cel tânăr l-a însoţit şi
a revenit repede, în timp ce admiram
colecţia de "cadouri".
- Din păcate asta este situaţia.
- Deci poate fi acuzat pentru bu-
nurile de provenienţă elveţiană. Cât
priveşte cele din Franţa . . . formalită­
ţile durează mult şi nici ei nu au fost
receptivi mereu; le-aţi face treaba şi
nu cred că se justifică, am insinuat
conştient. Nu greşeam prea mult.
- Chiar şi numai pentru aşa ceva,
la noi poate fi condamnat 2-3 ani . . .
Am sesizat nuanţa de "poate" şi
nu cea de "va fi" . Conştientă, sau
involuntară, era reală. Am preluat-o.
- După cum stau lucrurile aveţi
dreptate şi ar putea fi condamnat.
https://biblioteca-digitala.ro
*Jiiii!iiiQii!A• �
Permiteţi-mi să vă spun doar câteva
lucruri. Pe unele le cunoaşteţi. Are o
soţie şi un copil de un an, care dorm
în maşină, pe undeva prin oraş. Pe ei
nu-i puteţi acuza direct. Poate compli­
citate, dar s-ar complica şi mai mult
cazul. Drepturile omului etc. . . Le
expiră viza de tranzit prin Elveţia. Ori
pleacă, dar nu vor, ori îi reţineţi pe
responsabilitatea dv. şi ne obligaţi să
facem noi tot felul de demersuri
oficiale care nu vor soluţiona prea
rapid cazul; nici lor, nici nouă şi nici
dv. nu ne-ar folosi. Dacă el nu recu­
noaşte furtul vor trebui obţinute
multe probe pentru a-l judeca; timp şi
bani pierduţi. Elveţienii fac caşcavalul
care le poartă numele, "schweitzer"
cu multe găuri, tocmai din spirit de
economie, am glumit. De ce să nu se
evite nişte cheltuieli inutile, incluţiv
întreţinerea lui 2-3 ani din fondurile
federale.
Chiar au râs. Nu cunoşteau gluma,
lansată de noi cu câteva luni înainte,
când am vizitat o fabrică de caşcaval
din Gruyeres.
- Ne caracterizează foarte bine, a
spus zâmbind larg cel în vârstă.
- Şi noi la ambasadă avem deja
"discuţii" cu cei din ţară. De acord. A
greşit, dar paguba a fost recuperată
integral de dv. Chiar mai mult. Aveţi
acum şi cadouri de Crăciun, dacă
timpul nu-i prea scurt pentru forma­
lităţi. Mai este şi soţia şi copilul. Nu se
poate găsi o soluţie mai "umanitară"?
- Adică să nu-l judecăm? Nu se
poate. S-au întreprins multe de­
mersuri şi verificări, spuse grăbit cel
tânăr. Cel mult s-ar putea . . .
Părea indecis. Probabil discutaseră
şi o altă variantă anterior, dar acum
trebuiau să se hotărască: să renunţe,
sau să continue, dar cu noi "pe cap",
după oficializare.
€ ipiHll.ilJiii!Qi
- La ce vă referiţi? am întrebat
repede, forţând un răspuns şi poate o
decizie.
- Colegul meu se gândeşte pro­
babil la procedura de urgenţă,
aplicabilă în cazurile mai puţin grave.
- Cum ar fi acesta, cu prejudiciul
recuperat. . .
- Poate, dar şi aşa durează până se
întocmeşte dosarul cu toate probele
vinovăţiei lui„ .Doar dacă„ .
Renunţa greu. Exista clar o soluţie,
dar ezita să o spună. Nici eu nu o
ştiam la vremea respectivă.
- Fără condamnare?
- Nu. Condamnare minimă, dar
cu suspendare.
- Şi ar putea să plece acasă cu
familia?
- Da, dar cu 5 ani de interdictie
' judecat. Avem nevoie acum doar de
pentru Elveţia.
- Nu ar fi o problemă. Ce ar fi acel
"dacă" şi cât ar dura?
- În procedură de urgenţă cazul se
poate judeca în următoarele 24 de ore,
dacă infracţiunea este dovedită prin
probe, sau prin recunoaşterea nesilită
a celui inculpat.
- Deci o declaraţie a lui că recu­
noaşte furtul din magazinul - am
subliniat magazinul şi nu magazinele
- din capitală, unde a avut loc
flagrantul.
A sesizat nuanţa şi a acceptat-o, nu
fără a preciza:
- Cu o anexă cu toate produsele
comercializate în Elveţia, găsite în
maşină.
- Desigur. Fără menţiuni exprese
privind provenienţa. Ar mai rămâne
două probleme . . .
- Două? Era chiar curios.
https://biblioteca-digitala.ro
- Una ar fi să-l conving să semne­
ze declaratia de vinovătie. A doua ar
I I
fi garanţia pe care să i-o ofer că va
putea pleca acasă dacă o va face.
- Simplu. Noi vă garantăm şi dv.
îl convingeţi.
Au sesizat şi ei ezitarea mea când
am răspuns:
- Elvetienii au fost întotdeauna
I
oameni de onoare. Ştiu că în scris
nu-mi puteţi da o asemenea confirma­
re, dar am încredere că decizia dv.
este cea mai bună şi că soţia şi fiul său
îl vor revedea curând. Mă repetam
poate, dar micuţul era o "cheie"
potrivită într-o ţară cu veleităţi
umanitariste ca Elveţia.
- Aţi avut reţineri, dar ne bucură
că aveţi încredere în justiţia noastră.
Vă asigur că astăzi vom pregăti actele,
iar mâine, spre prânz, cazul va fi
declaratia lui.
I
Nu era uşor. Era vorba despre o
declaraţie prin care se recunoştea
furtul. Ar fi fost extrem de periculoasă
dacă noi nu am fi ştiut de ea. Un
document mai compromiţător nici că
se putea pentru un inginer, sau orice
altă persoană orgolioasă. Următorul
document semnat de el ar fi fost, mai
mult ca sigur, un angajament de loia­
litate faţă de serviciile de specialitate
elveţiene; iar avalanşa nu mai putea fi
oprită. A oprit-o însă curajul unei ma­
me, de a-şi recunoaşte vina, cât nu a
fost prea târziu.
- Va fi însă în limba română, dar
ştiu că aveţi translatori foarte compe­
tenţi şi corecţi.
- Nicio problemă. Dacă doriţi, vă
putem da o copie în limba germană,
mi-a servit-o el.
- Nu cred că va fi cazul. Îmi este
suficientă cea în limba română.

- Aşa ne-am gândit şi noi, a spus
el cam fără plăcere. Procedurile de
urgenţă au loc fără public, a anticipat
el dorinţa mea; şi sunt pur formale.
Vă asigurăm însă că mâine seară con­
cetăţeanul dv. va putea să părăsească
capitala alături de soţie şi copil. Nu
merita poate. Norocul lui.
- Nu pot decât să vă mulţumesc în
numele meu şi al lor pentru înţele­
gere, cu profundul regret pentru si­
tuatia creată. Ce ciudată este viata
' '
uneori. Oamenii răi te ajută să cunoşti
oameni buni. Mă bucur că v-am cu­
noscut şi, dacă putem să vă fim şi noi
de folos vr�odată, vă rog să apelaţi cu
încredere. Incă o dată mulţumiri.
Au mai durat destul formalităţile
redactării unei declaratii în conditii
' '
oficiale.
A doua zi, pe la ora 13, am primit
un telefon. O voce glumeaţă mi-a
spus:
- Veniţi să vă luaţi "protejatul" . A
scăpat doar cu 6 luni, cu suspendare,
şi doar trei ani interdicţie. I-am dat şi
"decizia". Dacă v-o arată bine, dacă
nu, puteţi găsi o copie la noi; dar
durează.
Tot nu voia să renunţe definitiv şi
spera că cel în cauză va încerca să
ascundă totul acasă şi va fi, poate, în
viitor, vulnerabil. Ştia oare că Amba­
sadorul mi-a cerut cu o zi înainte să
nu comunicăm nimic acasă? Am
încercat să-i curm intenţiile. Telefonul
interceptat poate fi util când vrei ca
ceva să nu se muşamalizeze şi să fie
transmis mai departe. Trebuiau să
"închidă" cazul.
- Din păcate birocratismul nostru,
care este puţin mai accentuat ca al dv.,
https://biblioteca-digitala.ro
IJiiii!MIWilil �
ne-a obligat să-i ţinem la curent pe cei
de acasă cu ce s-a întâmplat şi ne vor
cere şi dovada că totul a fost legal şi
că s-a încheiat cu bine. Cu toţii vă
rămânem însă profund îndatoraţi.
- Vă recompensează că aţi rezol­
vat rapid cazul?
Nu renunţa, dar nu mă deranja.
Din contră.
- Desigur. Pentru orele suplimen­
tare, că am pierdut prea mult timp pe
la poliţie, am spus, accentuând
ultimul cuvânt.
A râs bine-dispus.
- Chestia cu caşcavalul a făcut
furori pe la colegi.
- Poate pentru că se aplică şi la
dv. ca şi la noi în cazul salariilor. Le
măresc, dar fac găuri şi mai mari în
ele cu diferite impozite.
Am râs amândoi bine-dispuşi. Eu
aveam motiv. El probabil era mai
optimist; sau realist.
S-au reîntâlnit cu lacrimi în ochi.
Nu au dorit să mai treacă să discute
şi cu domnul ambasador. Ea şi-a cerut
scuze, ştergându-şi ochii. Se grăbeau
să prindă câteva ore de lumină pentru
a ajunge în Austria.
Cu o oarecare amărăciune şi rău­
tate am comentat, nu pentru ea, ci
pentru el:
- Sper că vă ajung cumpărăturile
până acasă.
Ea a înţeles şi a strâns copilul la
piept. El nu a răspuns, deşi aş fi dorit
să o facă.
Am privit lung după maşina care
pleca . . . spre ţară . . . cu trei români . . .
mai buni, poate!
G.R.
€ ŞM@llQIMIMIUIWiMQ!Ui!iil

MĂRTURII ALE UNUI AS AL SPIONAJULUI

fn galeria marilor şefi ai seroiciilor

secrete din secolul XX, A llen Dulles (1883-
1969) ocupă un loc central. El se distinge
de toţi ceilalţi prin cel puţin 3 caracte­
ristici semnificative: a lucrat informativ
pe teren începând din anii '30 (în
Germania şi Elveţia). Odată cu intrarea
SUA în război, a condus de la Berna
activitatea informativă împotriva Ger­
maniei fasciste, acumulând o experienţă
practică deosebită; a participat încă din
anii 1940 la constituirea şi, apoi, la
dezvoltarea şi perfecţionarea seroiciilor
de informaţii a le Sta telor Unite; în 1 953,
Allen Dulles devine primul director civil
al CIA, post pe care îl va deţine până în
septembrie 1961, când demisionează în
urma eşecului invadării Cubei. Longevita­
Allen Dulles
tea dovedită în acest post este încă
inegalată de succesorii săi.
După retragerea din activitatea specifică şi până la moartea sa, Allen Dulles
a publicat o serie de volume având ca tematică munca de informaţii externe
(„ The Craft of Intelligence" 1963; „ The Secret Surrender. The Classic Insider's
-

Account of the Secret Plot to Surrender Northern Italy DuringWW II"- 1966;
„ Classic Spy Stories" 1 968), în care îşi expune propria viziune despre rolul şi
-

importanţa seroiciilor de informaţii, despre propria activitatet şi referitoare la

cele mai cunoscute cazuri de spionaj.
Din lucrările semnate de cel mai longeviv şef al CIA, vă prezentăm câteva
pasaje, grupate pe tematici specifice:

atac - surpriză cu rachete purtătoare

Tehnica în slujba muncii de
informaţii
Spre anii '50, Statele Unite au luat
în consideraţie eventualitatea unui
de focoase nucleare. La acel moment,
pericolul real era, încă, îndepărtat.
Pregătirile pentru atac sunt astăzi
acoperite de un adevărat mister, în
comparaţie cu epoca în care orice
agresiune era precedată de activităţi

https://biblioteca-digitala.ro

revelatoare, cum ar fi mobilizarea de
importante forţe navale şi militare sau
concentrările de oameni şi materiale.
În epoca ştiinţei, structurile de
informaţii trebuie să depună toate
eforturile pentru a cunoaşte în
profunzime dezvoltarea programelor
nucleare şi balistice ale celorlalte tări;
acesta este obiectivul pe care şi l-au
propus SUA.
Folosirea mijloacelor tehnico-ştiin­
ţifice în scopul cunoaşterii adversa­
rului, cum ar fi avioanele U2, sau
satelitii din spatiu, cât şi a instalatiilor
pentru detectar�a exploziilor nucleare
a revoluponat spionajul şi arta răz­
boiului. Intr-un atac total cu rachete
nucleare, iniţiatorul speră să paralize­
ze inamicul înainte ca acesta să poată
riposta; la rândul său, posibila victimă
se bazează pe vigilenţa serviciilor sale
pentru a-i informa asupra stadiului de
pregătire al adversarului; serviciul de
informaţii contribuie deci, în acest fel,
la prevenirea agresiunii.
Spioni şi spionaj
• Dacă un serviciu de infonnatii
doreşte să cunoască altceva decât n�­
mărul de oameni sau de tunuri ale
inamicului, dacă el vrea să descifreze
ce intenţionează adversarii, nu este de
ajuns să se ascundă în tufişuri şi să
tragă cu ochiul printre gard, nici chiar
să le survoleze teritoriile cu avioane­
spion sau sateliţi. Trebuie să pătrundă
în Cartierul general al inamicului şi să
asculte conversatiile lui; trebuie să
1 care să refuze să utilizeze oame�i
fure planurile şi documentele impor­
tante. Cuvântul "penetrare informati­
vă" acoperă deci operaţiunile de
spionaj care ţintesc să introducă, să
implanteze sau să deţină un agent în
https://biblioteca-digitala.ro
&M@iiij!ijii@ii+iiQllOO!iii �
locul/ obiectivul respectiv. Este o
treabă dificilă. În cazurile cele mai
reuşite, agentul rămâne pe loc, fumi­
zând informaţii de-a lungul unei
perioade îndelungate, atât timp cât o
poate face fără prea mari riscuri.
• Cei mai buni aceşti agenţi sunt,
probabil, cei care se propun în mod
voluntar, care au venit ei singuri
pentru a întâlni reprezentanţii unei
alte ţări, pentru că nu le plac condiţiile
sau sistemul sub care sunt obligaţi să
trăiască sau să lucreze; unii o fac, de
altfel, şi pentru motive financiare.
Una din problemele cu care se con­
fruntă persoana din interior care vrea
să-şi ofere serviciile unei alte puteri
este modul de a intra în contact cu
serviciul de informatii al celeilalte tări.
Odată contactul st�bilit, mai trebuie
să-şi dovedească devotamentul fată
de noii săi patroni. '
Centrala de la Washington evalua cu
suspiciune pe unul dintre cei mai buni
agenţi din timpul celui de-al doilea Război
Mondial, un diplomat german care se
oferise să furnizeze informaţii. După ce au
fost analizate datele pe care acesta le-a
sustras din dosarele Ministerului german
de Externe şi pentru care îşi riscase viaţa
trecând frontiera, s-a înţeles că ele erau de
cel mai înalt interes politic şi strategic
pentru Occident: Centrala a fost imediat
convinsă de buna lui credinţă. Niciodată
germanii nu ar fi irosit asemenea
informaţii, care ar fi afectat cu atâta
periculozitate propria securitate, în
speranţa că vor plasa un agent în
serviciul american de spionaj.
Nu există serviciu de informatii
motivaţi să lucreze pentru el, pentru
bani sau pentru gustul de aventură şi
intrigă. Şantajul este, de asemenea, o
cale de înrolare. În cazul cetătenilor
din ţările din Est această metodă este
G .iM(jliAllHIMMP.•liQ!ihjiiii
mai subtilă. Natura deosebită a
acestor state oferă, câteodată, ocazii
pentru a înregimenta persoane care
nu vin ca voluntare.
Serviciile de informaţii occidentale
urmăresc cu foarte mare atenţie situa­
ţia operativă din ţările estice şi, în
plus, păstrează în arhive actele, dis­
cursurile şi, în general, orice ţine de
viaţa publică şi privată a oficialilor
comunişti, de la nivelul conducerii şi
până la eşaloanele inferioare ale maşi­
năriei de partid. Când apar primele
simptome ale unei excomunicări,
serviciile de informaţii occidentale în­
cearcă să contacteze persoanele ame­
ninţate să fie îndepărtate, să se afle în
dizgraţie sau să suporte pedepse mult
mai radicale. Pe cele considerate
coapte, le fac să înţeleagă că vor avea
nevoie de ajutor şi că îl vor obtine
dacă acceptă să colaboreze. În ac�ste
cazuri avem de-a face mai puţin cu
exercitarea unei presiuni decât cu o
tentativă de a speria un om care şi-a
pierdut încrederea în sine şi în
capacitatea proprie, pentru a-l face să
simtă nevoia unui prieten.
• În Occident, Războiul Rece a
antrenat dezvoltarea a trei surse de
informaţii, în general sigure, cu privi­
re la spionajul contemporan: procesele
publice în care au fost judecaţi agenţii
inamici arestaţi, anchetele guverna­
mentale asupra activităţilor clandesti­
ne ale ale puterilor adverse şi reve­
laţiile dezertorilor din tabăra adversă.
În jocul inteligenţelor, doar tenta­
tivele de spionaj ale inamicului sunt
dezvăluite şi nicidecum cele ale alia­
ţilor. În acest fel divulgăm, din timp
în timp, ceea ce pregătesc adversarii şi
aliaţii lor pentru a pune în gardă
opinia publică, pentru a-i descuraja pe
adversari să mai pună în practică
https://biblioteca-digitala.ro
proiectele lor. De altfel, şi ei fac acelaşi
lucru la rândul lor.
Dezertarea
Dezertorul este acea persoană care
schimbă tabăra în timp de război sau
de război rece, în general pentru o
motivaţie ideologică, mai ales dacă el
oferă celeilalte părti informatii care să
servească astfel pr�pagande{ acesteia.
Persoana care ocupă o poziţie con­
fortabilă în ţara de origine şi, cu toate
acestea, este gata să se confrunte cu
riscurile unei fugi şi ale pornirii de la
zero într-o societate străină, are, în
mod sigur, motive grave pentru a pro­
ceda astfel. Această persoană suferă
adesea o profundă deziluzie, o imensă
decepţie faţă de sistemul sub care a
trăit.
Occidentul foloseşte bucuros
aceste cazuri în scop de propagandă.
Nu trebuie să ne mirăm că sovieticii şi
sateliţii lor faceau orice pentru a
preveni trădările şi pentru a-i pedepsi
pe transfugi dacă reuşeau să identifice
domiciliile acestora.
Dintre toţi dezertorii, niciunul nu
este mai bine primit decât un cadru al
unui serviciu de informaţii advers.
Dacă acest om, venit dintr-un stat ostil
Vestului, caută refugiu într-o ţară
occidentală, el îşi asigură o caldă
primire aducând cu el toate informa­
ţiile pe care a putut să le procure sau
despre care îşi poate reaminti.
Agenţii dubli
În analele spionajului, nimic nu
intrigă mai mult ca existenţa agentu-
 "liNllQIMllMllS.WJiQ!imiiH
lui dublu. El este în contact cu două
servicii de informaţii, în general ad­
versare, şi spionează pentru unul în
profitul celuilalt şi reciproc. Cu toate
acestea, în cele mai multe din cazuri,
el nu lucrează în realitate, la un
moment dat, decât pentru unul dintre
patroni şi îl va înşela pe celălalt.
Situaţia este diferită şi mult mai
complexă când fiecare tabără ştie că
agentul lucrează pentru celălalt, dar
crede, pentru motive diferite şi de la
caz la caz, că agentul îi este loial
numai lui.
Una din conversaţiile cele mai ului­
toare pe care am avut-o vreodată despre
agenţii dubli s-a desfaşurat astfel: mă
întreţineam la acel moment cu Nikita
https://biblioteca-digitala.ro
3
Hrusciov la o recepţie la Casa Albă, în
septembrie 1959. Fusesem deja prezentat
demnitarului sovietic în multimea de
invitaţi care participau, dar ;icepreşe­
dintele Nixon m-a adus să mai trăncănim
împreună cu el. Hrusciov se afla în
cealaltă parte a sălii, înconjurat de ziarişti
şi gazde, printre care şi Edgar Hoover.
Când vicepreşedintele Nixon m-a pre­
zentat din nou, Hrusciov a exclamat ime­
diat: A, da, vă cunosc. Vă citesc rapoarte­
le. L-am întrebat cum le obtine, iar el mi-a
·
replicat că, fară îndoială, plătim aceiaşi
agenţi. Apoi, a sugerat, glumind, ca
pentru a economisi bani, ar fi bine
serviciile de informaţii sovietice şi ameri­
cane să lucreze împreună şi, atunci, nu va
mai trebui să plătim de două ori aceeaşi
informaţie.
C. Olteanu
G ihifdllli@liii!QfiiM.iliSliilli!•i
PÂNĂ ŞI CHIAR OCCIDENTU-ŞI ARE
FALITII SĂI...
,
- SUMARĂ RADIOGRAFIE A UNEI TRĂDĂRI CELEBRE - CAZUL HEINZ FELFE -
Orice trădare este un act de mize­
rie umană. Resorturile trădării sunt
situate în subteranele din psihicul
indivizilor predestinaţi. Ele sunt fie
dorinţa maladivă de a parveni, fie tea­
ma terifiantă de a fi pedepsit pentru
vinovăţii reale sau imaginare, combi­
nată cu impulsul de a plăti răscumpă­
rarea, fie dorinta de răzbunare sau
orice alte refulări care fac ca viaţa
interioară a unor astfel de indivizi să
semene cu un infern. În general, e
vorba de un cutremurător dezechi­
libru psihic.
De ce trec toate acestea neobserva­
te în sisteme de mare sensibilitate
cum sunt organizaţiile militare sau
serviciile secrete? Această chestiune
constituie o serioasă temă de reflecţie.
Pentru că este incredibil cât de uşor
rămân neidentificati indivizii potenti­
al trădători înaint� de a comite achil
cu urmări de cele mai multe ori ire­
parabile, deşi toate analizele efectuate
ulterior demonstrează că au existat
numeroase indicii şi susp1cmni.
Sistemele sensibile par să conţină în
ele nu doar mecanisme de auto­
apărare, ci şi unele de autodistrugere
prin omisiune.
Printre cauzele care fac posibilă
acţiunea trădătorilor poate fi menţio­
nată ritualizarea excesivă, de multe
ori chiar abuzivă, a raporturilor intra­
organizaţionale, care face ca fiecare
https://biblioteca-digitala.ro
persoană deţinând o funcţie de co­
mandă, de la cea mai măruntă la cea
mai importantă, să se constituie într­
un fel de zeitate de palier, asupra
căreia privirile celorlalţi se ridică doar
întru respect, admiraţie sau recuno­
ştinţă, niciodată însă cu suspiciune
sau cu nuanţa cea mai vagă de punere
la îndoială. La rândul său, fiecare zei­
şor are un zeu mai mare, care-l pro­
tejează şi care reprimă orice tentativă
de contestare a autorităţii acestuia sau
a corectitudinii actelor sale.
Se adaugă la acestea corupţia
politică, solidaritatea indivizilor legaţi
prin participarea la acte reprobabile,
şantajul pentru crimele nemărturisite
şi altele.
Câte dintre tarele umane şi organi­
zaţionale menţionate mai sus se vor fi
întrunit în personalitatea lui Heinz
Felfe sau o vor fi influenţat? Se pare
că toate. Sau poate au fost chiar mai
multe decât acestea.
Heinz Felfe, fost Obersturmfilhrer
în structura serviciului de securitate
hitlerist SD (Sicherheitsdienst), a fost
cadru al Serviciului Federal de In­
formaţii (Bundesnachrichtendienst,
BND) al Germaniei de Vest. A în­
deplinit această funcţie timp de zece
ani, respectiv din 1951 până în 1961,
când a fost arestat, judecat şi con­
damnat la 14 ani închisoare pentru
colaborare cu serviciul sovietic KGB.
 MJillllii;+iiiiilMl4iiiQMIJiilil.ii
Ironia sorţii face ca Felfe să fi fost
implicat nu doar într-o simplă cola­
borare cu un serviciu advers, ci să fi
constituit unealta abil şi exact folosită
de KGB pentru a controla activitatea
serviciului german. El a fost ceea ce se
numeşte un „agent de penetrare",
angajându-se în BND cu intenţia clară
de a aduce servicii fostului duşman
de moarte al Germaniei.
În momentul în care a fost de­
mascat, de către un defector din
Berlinul de Est, Heinz Felfe ajunsese
şef al biroului „Contraspionaj Uniu­
nea Sovietică" din cadrul BND, pozi­
ţie din care "coordona" operaţiunile
agenţilor servici�lui german în
Uniunea Sovietică. In sarcina lui a fost
pusă căderea a nu mai puţin de 95
dintre aceştia. De asemenea, el i-a
informat pe sovietici în legătură cu tot
ceea ce se întâmpla în centrala de
lângă Milnchen a BND-ului. Se pare
că nu a existat nimic despre care
Moscova să nu aibă cunoştinţă.
Cu ocazia procesului intentat, în
1963, lui Felfe şi complicilor săi,
Curtea Federală de Justiţie sintetiza
tot ceea ce trădase acesta: totalitatea
datelor privind încadrarea cu perso­
nal a Organizaţiei Gehlen (denumire
sub care a funcţionat în primii ani de
după război structura ce avea să devi­
nă BND), ulterior informaţii privind
organizarea şi funcţionarea Serviciu­
lui Federal de Informatii, documente
din evidenţele serviciului, rapoartele
săptămânale prezentate de BND Can­
celariei Federale, rapoarte-sinteză ale
Serviciului Federal de Protecţie a Con­
stituţiei (Bundesverfassungsschutz,
BfV), precum şi rapoarte lunare ale
acestei din urmă instituţii privind
Felie, Heinz: „Im Dienste des Gegners: 10 fahre Moskaus Mann im BND" (Hamburg: Rasch & Răhring,
1986).
A se vedea „Periscop" nr. 3/ 2008, pag. 35 şi urm.
https://biblioteca-digitala.ro
:0
măsurile întreprinse în domeniul
contraspionajului.
În 1969 sentinţa împotriva lui Felfe
a fost casată iar acesta a fost „recu­
perat" de către sovietici în schimbul a
trei studenţi germani arestaţi }a
Moscova sub acuzaţia de spionaj. In
continuare, Felfe a trăit în ROG, fiind
profesor de criminalistică la Universi­
tatea Humboldt din Berlin. În 1986
publica o carte intitulată ,,În slujba
adversarului: 10 ani ca om al Mosco­
vei in BND" .8 A încetat din viaţă în
luna mai 2008. Numele său figurează
în galeria agenţilor celebri recrutaţi de
serviciile de spionaj sovietice din
rândurile serviciilor occidentale, după
cum rezultă dintr-un panou afişat în
sala de festivităţi a Organizaţiei
Sociale a Veteranilor din Serviciile de
Informaţii Externe ale Rusiei.9 În
Germania, numele său este asociat
ideii tenebroase de trădare.
Cum a fost posibilă trădarea halu­
cinantă a lui Heinz Felfe? Răspunsul
la întrebare îl oferă situaţia confuză
din Germania sfârtecată de urmările
celui de al doilea Război Mondial şi
angrenată cu înverşunare în vâltorile
Războiului Rece.
În primii ani de după terminarea
războiului, oficialităţile americane din
Germania ocupată erau extrem de
preocupate să-i prindă şi să-i aducă în
faţa instanţei pe foştii funcţionari
nazişti. Dar, în mod paradoxal, chiar
din această etapă s-a apelat la
sprijinul unora dintre aceştia pentru
rezolvarea unor sarcini informative,
stabilindu-se astfel prime contacte, ce
aveau să devină, în scurt timp,
aproape o regulă. Aceste legături au
€ i@llllM!liliilDMl!MliQMMiilli.ij
devenit cu adevărat importante în
momentul în care raporturile dintre
puterile învingătoare au început să se
acutizeze. Americanii erau îngrijoraţi
atât de instalarea regimurilor comu­
niste în ţările Europei de Est, cât şi de
influenta politică pe care Moscova
încerca ' să şi-o asigure în ţările vestice
prin intermediul partidelor comu­
niste.
Pentru a putea acţiona împotriva
acestei ameninţări era nevoie de reţele
informative şi de agenţi care să
cunoască situaţia operativă din statele
intrate sub influenta Moscovei. Şi cine
îi cunoştea mai bine pe comunişti
decât cei mai îndârjiţi duşmani ai
acestora, naziştii? La începutul Răz­
boiului Rece, americanii nu ştiau mai
nimic despre noii lor inamici. Primele
informaţii mai cuprinzătoare le-au
primit de la generalul Reinhard
Gehlen, care condusese, în cadrul
Abwehr-ului, Sectia Armate Străine
Est. Gehlen se p;edase americanilor
încă din mai 1945, împreună cu
întreaga arhivă, oferindu-şi serviciile.
În primii ani postbelici, marea parte a
informatiilor americanilor despre Blo­
cul de Est proveneau din surse ale lui
Gehlen. Acesta s-a instalat rapid pe
listele de plată ale americanilor şi a
început să recruteze cadre pentru nou
înfiintata „Organizatie Gehlen" . Prin­
tre c�ndidati se gă�eau şi numeroşi
veterani di� SS, SD şi Gestapo. Unii
dintre aceştia erau căutaţi ca fiind
criminali de război, motiv pentru care
au primit din partea Organizaţiei
identităti noi. Iar americanii, atât timp
cât era� aprovizionaţi cu material
informativ valoros, nu puneau nici un
fel de întrebări care ar fi putut avea
10 Westenfelder, Frank (publicist german): „Alte Kameraden und ka/le K riege�. Ex-Nazis zwischi;,n Ost � nd
West" („ Vechi camarazi şi luptători ai Războiului Rece. Foşti nazişti
www .kriegsreisende.de/ relikte/ org-gehlen.htrn
https://biblioteca-digitala.ro
un deznodământ compromiţător chiar
pentru ei.10
Odată cu izbucnirea războiului din
Coreea, confruntarea dintre serviciile
secrete a cunoscut un nou apogeu.
Americanii nu excludeau posibilitatea
unor viitoare confruntări armate şi în
Europa. De aceea, profilul moral al
celor pe care îi recrutau nu mai avea
nicio importanţă, tot ceea ce conta era
ca aceştia să fie anticomunişti.
Însă multi dintre foştii nazişti
erau, în ac�i ani după prăbuşirea
Germaniei, total debusolaţi din punct
de vedere politic şi îi iubeau pe aliatii
vestici la fel de puţin ca şi pe ruşi. În
plus national-socialismul atrăsese în
rânduri!� sale, chiar la nivel de con­
ducere, nu puţine elemente carieriste
şi aventuriere, pentru care succesul
personal a fost întotdeauna mult mai
important decât ideologia. Acum îşi
ofereau cunoştinţele şi aptitudinile în
schimbul protecţiei, al banilor şi al
satisfacerii altor interese personale.
Deseori nu avea importanţă cui îşi
vindeau serviciile. E posibil ca Gehlen
şi câtiva din colaboratorii săi să fi fost
ani�ati
' de considerente „rezonabile"
atunci când s-au pus la dispoziţia
americanilor, dar Gehlen a creat în
cadrul Organizaţiei sale structuri şi
clici menite să atragă exact tipul de
aventurieri lipsiţi de scrupule.
Unul dintre personajele care navi­
gau prin apele tulburi ale spionajului
ce se consuma pe teritoriul Germaniei
postbelice era Hans Clemens, fost
Hauptsturmfilhrer şi membru al
formatiunilor SO, care, condamnat în
Italia pentru împuşcarea unor prizo­
nieri, a beneficiat de clemenţa judecă­
torilor, fiind pus în libertate încă din
. .
mire Est ŞI Vest ) http./ I
 MJidiiM@i!llllJMl4i1111•1.ii
1949. La scurt timp după aceasta, prin
soţia sa, de care era despărţit şi care
trăia în oraşul Dresda, situat în zona
de ocupaţie sovietică, a fost pus în
legătură cu serviciul secret sovietic.
Lui Clemens îi plăcea traiul lesnicios
şi îndestulat, iar ruşii nu se zgârceau
la bani, şampanie şi caviar, când îl
chemau la întâlniri. Pentru toate
aceste atenţii, Clemens urma să se răs­
plătească angajându-se într-un servi­
ciu de informaţii vestic şi recrutând
alţi agenţi pentru sovietici. Ochii lui
s-au îndreptat şi asupra fostului Ober­
sturmftihrer Heinz Felfe, coleg din
timpul comun petrecut în SD.
Felfe fusese arestat de către brita­
nici, care însă l-au pus în libertate
după scurt timp, probabil pentru că el
le oferise serviciile sale. În scurt timp
era angajat într-un lagăr de transfugi,
unde se ocupa de interogarea dezerto­
rilor din Volkspolizei, organul de po­
liţie al RDG. Considerând că această
activitate este sub nivelul capacităţilor
sale, se înscrie ca student la Universi­
tatea din Bonn, intrând în cercul
studenţilor cu orientare de stânga.
Informatiile obtinute aici le fumiza
I I
serviciului secret britanic.
Se pare însă că Felfe nu era intere­
sat doar de latura pecuniară a acti­
vităţii. El era animat de o ambiţie fără
margini. Mai târziu avea să declare că
dorea să devină numărul unu în lu­
mea spionajului, indiferent de care
parte a baricadei.11 Pe germani însă îi
considera incapabili de lucruri deo­
sebite, iar britanicii nu-l solicitau
decât pentru lucruri lipsite de im­
portanţă. Ca urmare, când Clemens
i-a făcut propunerea de a lucra pentru
ruşi, a acceptat pe loc. Statutul de
agent dublu într-o poziţie de condu-
11 Felfe, Heinz: „Im Dienste des Gegners: 10 Jahre Moskaus Mann im BND".
12 Westenfelder, Frank: loc. cit.
https://biblioteca-digitala.ro
3
cere era ceva pentru un bărbat cu
experienţa şi talentul lui.12
Mai trebuia doar să reuşească an­
ajarea într-un serviciu secret vestic.
g
Impreună cu Clemens a încercat la
nou înfiinţatul Serviciu Federal
pentru Protecţia Constituţiei (Bundes­
verfassungsschutz), însă ministrul
federal de interne Heinemann le-a
respins cererile de angajare, întrucât
erau cunoscuţi ca nazişti incorigibili.
Prin intermediul altor foşti camarazi,
care deţineau deja poziţii importante
în cadrul Organizaţiei Gehlen, a fost
aranjată cooptarea lui Felfe în Organi­
zaţie. Foştii camarazi erau atât de con­
vinşi de calităţile lui Felfe încât l-au
încadrat pe loc în Direcţia de contra­
spionaj. La început, Felfe se ocupa de
dirijarea agenţilor vest-germani care
acţionau în RDG. Cu ajutorul mate­
rialelor contrafăcute pe care i le
furnizau sovieticii, a avansat rapid pe
treptele carierei şi în curând i s-a
încredinţat conducerea contraspiona­
jului împotriva Uniunii Sovietice.
Felfe a ajuns să coordoneze activitatea
tuturor agenţilor din blocul estic ai
Organizaţiei, devenind cel mai apre­
ciat funcţionar al lui Gehlen. Activi­
tatea lui principală consta, însă, în a-i
aproviziona pe cei de la KGB cu un
flux neîntrerupt de informaţii, pe care
un alt fost camarad din perioada
nazistă, Erwin Tiebel, le transfera, în
calitate de curier, în Est.
Zece ani a durat această activitate,
până când, în 1961, un transfug al
serviciului de securitate din RDG l-a
demascat. Cu puţin timp înainte de
acest eveniment, Felfe fusese decorat
de către Gehlen cu Placheta de Onoa­
re cu ocazia împlinirii a zece ani de
activitate „credincioasă", iar din Rusia
Sovietică primise, cu ocazia aceleiaşi
aniversări, o scrisoare de mulţumiri,
însoţită de un consistent premiu în
bani, din partea şefului KGB.
Cauzele care au favorizat actiunea
lui Heinz Felfe cât şi a altor �genţi
sovietici în rândul serviciului de in­
formaţii german, precum şi prejudi­
ciile imense pe care aceştia le-au
produs, au fost identificate şi analiza­
te, pe baza unor documente declasifi­
cate în ultimii ani, cu deosebită
claritate de către istoricii americani.
Printre aceştia se numără Norman J.
W. Goda13, care, împreună cu alţi trei
cercetători de la Universitatea din
Ohio, a realizat o amplă evaluare a
cazului, solicitată de „Grupul de lucru
inter-agenţii pentru studierea crimelor
de război naziste" (Interagency
Working Group on Nazi War Crimes),
înfiinţat în 1998 în SUA.
În conformitate cu "Legea privind
publicarea dosarelor referitoare la
crimele de război naziste", CIA a dat
publicităţii, în 2006, un volum
semnificativ de materiale referitoare
la Heinz Felfe, printre care: un masiv
"Name File" (dosar personal) conţi­
nând 1900 de pagini14, o evaluare a
prejudiciilor cauzate de Felfe Agenţiei
CIA (realizată în1963)15, precum şi un
studiu (din 1969) privind succesul
operaţiunii de plasare de către KGB a
agentului de penetrare Heinz Felfe16.
Materialele prezintă o imensă im­
portanţă istorică, aducând, printre
altele, precizări cu privire la cazul
Felfe. Datele publicate dezvăluie cu
mai multe amănunte decât oricând
modul în care serviciile de informaţii
sovietice şi occidentale au folosit, în
aceeaşi măsură, foşti ofiţeri nazişti în
timpul războiului rece. Ele demon­
strează capacitatea sovieticilor de a
penetra serviciile occidentale folosind
foşti ofiţeri din structurile militare şi
de siguranţă hitleriste. Se pun, totoda­
tă, în evidenţă dificultăţile pe care
le-au întâmpinat serviciile secrete
american şi german în ceea ce priveşte
măsurile de control şi securitate în
perioada războiului rece.
În ceea ce-l priveşte pe Heinz Felfe
şi pe alţi foşti camarazi din cadrul SS
sau SO, originari din Dresda, recruta­
rea lor de către sovietici a fost înlesni­
tă, după cum rezultă din materialele
date publicităţii de CIA, de resenti­
mentele pe care aceştia le purtau
Aliaţilor pentru distrugerea cu bombe
incendiare a oraşului lor în februarie
1945. Ascensiunea lui Felfe în cadrul
serviciului german şi consolidarea
poziţiei sale au fost posibile datorită,
printre altele, faptului că unii dintre
superiorii lui în cadrul BND, dintre
care mulţi lucraseră în structuri
naziste, cum au fost Gestapo şi Poliţia
Secretă de Front, erau ei înşişi agenţi
sovietici, uşurând astfel avansarea lui
Felfe în cadrul Organizaţiei.
Cu privire la prejudiciile cauzate
de Felfe, CIA aprecia, în evaluarea
efectuată în 1963, că aproximativ
15.000 de acţiuni ale Agenţiei au fost

13 Coda, Norman J.W., Ohio University: „CIA Files Relating to Heinz Felfe, SS officer and KGB Spy"
(,,Dosarele CIA referitoare la Heinz Felfe, ofiţer SS şi spion KGB") [http:/ / www .fas.org/
sgp/ eprint/ goda.pdf).
14 Name File Felfe, Heinz, 4 vols., National Archives and Records Administration [NARA], Record Group
[RG] 263 (Records of the Central Intelligence Agency), CIA Name Files, Second Release, Boxes 22-23.
15 "Felfe, Heinz: Damage Assessment, NARA, RG 263, CIA Subject Files, Second Release, Box 1 .
16 "KGB Exploitation o f Heinz Felfe: Successful KGB Penetration o f a Western Intelligence Service," March
1969, NARA, RG 263, CIA Subject Files, Second Release, Box 1 .

https://biblioteca-digitala.ro
 jMl.iiii!Q@iiii!ijfii4iijQllHliii.jj
fie total distruse sau compromise. În
plus, Felfe, din poziţia ce o deţinea în
cadrul BND a fost în măsură să sabo­
teze majoritatea operaţiunilor de
contraspionaj împotriva agenţilor so­
vietici acţionând în Germania de Vest,
inclusiv arestarea unor spioni sovietici
şi acţiunile de supraveghere operativă
a operaţiunilor sovietice în Vest.17
Dosarele publicate de CIA conţin
şi aprecieri negative la adresa Organi­
zaţiei Gehlen, care nu numai că a
angajat foşti ofiţeri SS fără verificări
de securitate profunde (omisiune
pentru care s-au făcut vinovaţi nu
numai germanii, ci şi americanii1B),
dar şi-au agravat greşelile printr-o
neglijenţă atât de mare din punct de
vedere contrainformativ, încât un
singur agent de penetrare a putut
fumiza inamicului informaţii vitale
timp de un deceniu întreg.
17 Goda, Norman J.W.: loc. cit.
1s Westenfelder, Frank: loc. cit.
https://biblioteca-digitala.ro
8
Studierea Cazului Felfe poate să
nu ne ofere regulile ultime după care
poate fi stârpită trădarea; el ne arată,
însă, cu siguranţă cât de mari pot fi
prejudiciile atunci când, prin negli­
jenţă şi lipsă de control, se permite
pătrunderea în serviciile de informaţii
a unor persoane care nu corespund
normelor stricte de moralitate şi
patriotism, când psihologia candi­
daţilor la recrutare este evaluată după
aparenţe, când aspectele contrainfor­
mative sunt bagatelizate sau apreciate
ca fiind lipsite de relevanţă. Un
serviciu de informaţii care neglijează
regulile minime de securitate seamă­
nă cu o fortăreaţă impetuoasă, cu
tunuri înspăimântătoare pe metereze,
dar cu porţile lipsite de supraveghere.
Trădarea nu este, astfel, ţinută la
distanţă, ci invitată să se instaleze în
rândul luptătorilor oneşti.
Victor Muşat
 RYSZARD KUKLINSKI -
UN PACEPA AL POLONIEI ?

Dintre episoadele cele mai controversate şi prea puţin lămurite din istoria
comunismului se numără cele care privesc "defectarea" în Occident a unor ofiţeri
din armatele sau serviciile de informaţii a le ţărilor fostului lagăr sovietic. Dacă
despre celebrii foşti KGB-işti Oleg Penkovski, Oleg Gordievski sau Vasili
Mitrohin lucrurile sunt în linii mari cunoscute, deşi nici acestea pe deplin
clarificate, prea puţină lume ştie adevărul în alte cazuri, precum cel a l
generalului Ion Mihai Pacepa din România sau a l colonelului Ryszard Kuklinski
din Polonia. Pentru publicul românesc, acesta din urmă este chiar foarte puţin
cunoscut, deşi cazul Kuklinski pare a fi, în multe privinţe, mai interesant şi mai
important decât cel al lui Pacepa. fn Polonia, chestiunea este atât de
controversată, iar dezbaterile atât de pasionale, încât şi astăzi, la cinci ani de la
moartea personajului, circulă o vorbă : "Spune-mi ce părere ai despre Kuklinski,
şi îţi zic cine eşti!"

militare, a avut şansa să fie cunoscut

Cariera
.... S-a născut la 13 iunie 1930, la
Varşovia, ca fiu al lui Stanislaw şi al
Annei Kuklinski, într-o familie cu
profunde tradiţii catolice. După termi­
narea războiului, Ryszard Kuklinski
s-a stabilit în zona Pământurilor de
Vest (care aparţinuseră Germaniei), la
Wroclaw (Breslau), unde s-a angajat
în calitate de curier la judecătoria
oraşului. În paralel cu serviciul, a
urmat cursurile liceului la seral, pe
care le-a încheiat cu examenul de
maturitate. La 25 septembrie 1947 s-a
înrolat în armată şi a fost admis la
Şcoala de ofiţeri de infanterie nr. 1
"Tadeusz Kosciuszko" din Wroclaw.
În acest fel şi-a început Ryszard
Kuklinski cariera în Armata Poloneză,
a cărei uniformă a purtat-o până în
noiembrie 1981 . În perioada şcolii
de viitorul şef de Stat Major General şi
ministru al Apărării Naţionale, gene­
ralul Florian Siwicki, care pe atunci îi
era instructor şi avea gradul de maior.
Acesta îl va sprijini în repetate
rânduri, pe parcursul carierei.
În 1961 a fost admis la Academia
Militară de Stat Major, de la Rem­
bert6w, lângă Varşovia, unde a obţi­
nut rezultate foarte bune, iar la sfârşi­
tul cursurilor a fost avansat la gradul
de maior. În pofida problemelor de
dosar, în anul 1963, Kuklinski a fost
cooptat la Statul Major General al
Armatei, ţinându-se cont de "eficienţa
sa deosebită". Aici, a îndeplinit diver­
se funcţii, precum cea de şef al Di­
recţiei I Planificare Strategică a Apără­
rii în cadrul Departamentului Operaţii
a Marelui Stat Major General al
Armatei. Exercitarea acestor funcţii îi
permitea cunoaşterea unor probleme

https://biblioteca-digitala.ro
 !ij.tMAQŞHl!ij.iiMQiiiiMMQiiijil
dintre cele mai sensibile, referitoare la
înzestrarea armatei, planificarea acti­
vităţilor de instrucţie operativă şi de
pregătire a exerciţiilor şi aplicaţiilor
militare.
În scurt timp, Kuklinski a câştigat
încrederea generalului Jerzy Skalski,
care, apoi, de nenumărate ori, i-a
înlesnit avansarea pe linie ierarhică.
Colaborarea sa a devenit, totodată,
indispensabilă pentru următorii şefi ai
Marelui Stat Major General al armatei
poloneze: generalii Choch şi Jaru­
zelski. El va ajunge, practic, ofiţerul
de legătură între comandamentul
Armatei Poloneze şi comandamentul
Armatei Sovietice şi al celorlalte
armate "frăţeşti" ale Tratatului de la
Varşovia. Acest statut îi va permite să
cunoască unele dintre cele mai secrete
şi importante informaţii ale Pactului.
În 1967, Ryszard Kuklinski a fost
trimis în Vietnam, ca membru al mi­
siunii poloneze de pe lângă Comisia
Internaţională de Control şi Supra­
veghere, care monitoriza punerea în
practică a deciziilor luate cu ocazia
Conferinţei de la Geneva. În perioada
de şase luni cât s-a aflat la Hanoi şi în
alte localităţi vietnameze, el s-a întâl­
nit, de mai multe ori, pe linie oficială,
cu ofiţeri de grad înalt din armata
americană. Conform declaraţiilor sale
ulterioare, Kuklinski ar fi dorit chiar
atunci să înceapă colaborarea cu
ofiţeri americani de origine poloneză,
cu care putea vorbi deschis, dar ar fi
decis să nu facă pasul în acel moment.
Oricum, în perioada respectivă, i-a
încolţit gândul că ar putea trece de
partea cealaltă a baricadei, conside­
rând că în acest fel luptă împotriva
ocupantului sovietic al ţării sale.
Potrivit serviciilor speciale sovieti­
ce şi ale R.P. Polone, Kuklinski ar fi
fost recrutat încă din perioada misiu-
https://biblioteca-digitala.ro
9
nii în Vietnam, de către CIA, fapt care
nu este confirmat de datele de care
dispunem în momentul de faţă. Cert
este că americanii au reuşit în acea
perioadă să recruteze câţiva spioni
din rândul militarilor ţărilor socialiste,
care fiind însă agenţi dubli, lucrau cu
mai multă ardoare pentru KGB şi
GRU decât pentru CIA.
În vara anului 1968, Kuklinski a
fost delegat de ministrul Apărării
Naţionale, generalul Jaruzelski, la co­
mandamentul Grupului de Nord al
trupelor de ocupaţie sovietice de la
Legnica, în calitate de reprezentant al
Statului Major General al armatei po­
loneze, pentru pregătirea intervenţiei
în Cehoslovacia a forţelor armate ale
unor state membre ale Pactului de la
Varşovia, operatiune cunoscută sub
denumirea de cod "Dunărea". În luna
august, când a avut loc invazia, el a
îndeplinit funcţia de ofiţer de legătură
între generalul Florian Siwicki, co­
mandantul trupelor poloneze din Ce­
hoslovacia, şi centrul de la Varşovia.
După 1968, ofiţerul polonez a de­
venit tot mai hotărât de a contacta
spionajul Statelor Unite şi de a începe
colaborarea cu acesta. Motivaţia o
constituia agresiunea armatei Poloniei
Populare asupra Cehoslovaciei, în nu­
mele intereselor imperiale ale Kremli­
nului, îndoctrinarea comunistă şi de­
pendenţa totală a forţelor armate ale
R.P. Polone de mareşalii sovietici.
În 1969, el a fost principalul autor
al planurilor de exerciţii comune de
manevre ale armatelor din R.P.
Polonă, R.D. Germană, R.S.S Ceho­
slovacă şi Uniunea Sovietică. Pentru
pregătirea acestora, s-a deplasat la
Moscova, unde a stabilit raporturi
strânse de colaborare cu peste 20 de
generali şi ofiţeri superiori din cadrul
aparatului de comandă al Tratatului
G S#MQllŞUSl!ti.i9Miiijiiiijikiijii
de la Varşovia. Tot în această perioa­
dă, a efectuat o vizită în România,
unde a luat la cunoştinţă despre
planurile de pregătire şi instruire din
institutiile de învătământ militar. În
acelaş{ an, l-a înso�t pe Jaruzelski, cu
ocazia vizitei în Uniunea Sovietică,
unde au avut loc exerciţiile de trageri
cu rachete de tip Scud, precum şi cu
rachete antiaeriene de producţie
poloneză. El a avut, de asemenea, o
contribuţie esenţială la elaborarea
planurilor exerciţiilor cunoscute cu
denumirile de cod : "Primăvara '69",
"Vara '70" şi "Vara '71".
Rzszard Kukliilski nu avea rude
sau prieteni în străinătate, dar între­
tinea relatii sistematice cu ofiţeri ai
�ltor state 'membre ale Tratatului de la
Varşovia şi cunoştea mulţi specialişti,
de la care putea să obţină informaţii
de interes din domeniul militar. El
vizita adesea unităti militare din tară,
intrând în contact' cu şefii acestora,
care îl apreciau pentru calităţile sale.
Cunoştea în detaliu localizarea
diverselor puncte strategice de pe
teritoriul ţării, dar şi al altor state
membre ale Tratatului de la Varşovia,
drumuri, poduri, canale, linii de cale
ferată, legături radio şi locuri de
aprovizionare cu combustibili pentru
mijloacele mecanizate ale armatelor
Pactului.
În vara anului 1970, când lucra în
echipa ce pregătea planurile de aplica­
ţii ale armatei, Kuklinski a aflat mai
multe date despre rolul Poloniei în
planurile sovietice. Aceste planuri
prevedeau, printre altele, şi reacţia la
un presupus atac nuclear din partea
ţărilor NATO asupra trupelor (printre
care şi cele sovietice) care se aflau pe
teritoriul Poloniei. Într-o asemenea
eventualitate, aproape 90 % din miile
de tancuri şi celelalte vehicule folosite
în cadrul unei astfel de acţiuni ar fi
https://biblioteca-digitala.ro
urmat să treacă prin Polonia, pentru a
ajunge în R.F. Germania, Franţa,
Olanda şi Belgia. Dacă Polonia ar fi
devenit ţinta atacului a circa 400-600
de focoase nucleare ale Pactului
Nord-Atlantic, reacţia forţelor URSS şi
ale celorlalte state membre ale Trata­
tului de la Varşovia ar fi însemnat
transformarea întregului teritoriu al
tării în teatru de război. Chiar în cazul
�ă un asemenea conflict s-ar fi încheiat
cu un succes pentru statele Tratatului
de la Varşovia, Polonia ar fi rămas în
ruine. Un contraatac pe o arie atât de
mare de actiune ar fi fost dezastros
'
pentru ţară, estimându-se că putea
provoca moartea între 3 şi 10 milioane
de cetăţeni polonezi. Desigur, un
asemenea scenariu, din punct de
vedere polonez, era de neacceptat.
Potrivit afirmaţiilor lui Kuklinski,
evenimentul care l-a convins pe de­
plin să ia decizia de a colabora cu
americanii a fost reprimarea sânge­
roasă a revoltelor muncitoreşti din
Gdaftsk, Gdynia şi Szczecin, în
decembrie 1970. Bilanţul represiunii a
şocat opinia publică poloneză, inclu­
siv cercurile militare, cu toate că nu
sunt cunoscute cazuri de insubordo­
nare printre ofiţerii care au participat
la operaţiunile de reprimare. După
cum va arăta în amintirile sale despre
acest episod tragic, Kuklinski a fost
cutremurat de faptul că nu s-a găsit
atunci nici măcar un soldat polonez
care să poată spune: "Nu pot să-mi
împuşc mama doar pentru motivul că
sunt militar".
Din acel moment, Kuklinski a
căutat o oportunitate potrivită pentru
contactarea şi iniţierea unei colaborări
cu serviciile de informatii ale S.U.A.,
în care el vedea un sprfjin pentru ca
Polonia să-şi redobândească inde­
pendenţa.
 !11.tiiQDSl914i9MiiiilMIREl4iil
Schimbarea stăpânilor
.... Ocazia contactării americanilor
s-a ivit în vara anului 1972. Fiind un
navigator pasionat, Kukliti.ski s-a ofe­
rit voluntar pentru o misiune în care
ofiţeri ai spionajului militar polonez
trebuiau să facă o recunoaştere de
teren, în Marea Baltică şi Marea
Nordului, sub acoperirea unei ex­
cursii turistice, la bordul iahtului
"Legia" . La 2 august 1972, Kukliti.ski,
împreună cu fiul său, a urcat pe am­
barcatiunea amintită şi a plecat spre
Germ'ania. În ziua de 11 august 1972,
când se afla în portul german
Wilhelmshaven, a părăsit nava sub
pretextul unei plimbări prin oraş.
Mergând pe străzile oraşului, s-a
autoverificat, pentru a se convinge că
nu este urmărit, şi a intrat la un oficiu
poştal. Aici a redactat o scrisoare,
într-o engleză foarte aproximativă,
pentru ataşatul militar al Ambasadei
SUA din Bonn, semnând cu iniţialele
"P.V." (pentru "Polish Viking"). Scri­
soarea avea următorul continut: "Sunt
ofiţer al unuia din statele P�ctului de la
Varşovia. Aş dori să mă întâlnesc cu
reprezentanţi ai armatei SUA. Încerc să
sun la Ambasada Dvs. de la Haga, când
voi ajunge acolo, peste 5 sau 10 zile".
Americanii s-au arătat interesaţi şi,
înaintea reîntoarcerii iahtului în Polo­
nia, s-a stabilit modul de contactare a
lui Kukliti.ski. Este evident, însă, că nu
CIA a avut iniţiativa recrutării colone­
lului polonez, ci acesta şi-a oferit
serviciile pentru a colabora cu spio­
najul american. De altfel, acest aspect
va fi invocat sistematic de Kukliti.ski
în declaraţiile sale viitoare: "Nu
americanii m-au recrutat pe mine, ci
eu i-am recrutat pe ei în interesul
Poloniei".
Pe 18 august 1972, între orele
21.00-24.00, la Haga-Olanda, a avut
https://biblioteca-digitala.ro
9
loc prima întâlnire secretă a ofiţerului
polonez cu reprezentanţi ai CIA,
trimişi special de la Washington : col.
Henry P. Morton şi col. Walter Lang,
specialişti cu o bogată experienţă în
lupta cu spionajul sovietic. La vremea
respectivă, Kukliti.ski vorbea precar
engleza, discuţiile purtându-se în
limba rusă, pe care ofiţerul polonez o
cunoştea foarte bine. Cu această
ocazie, R. Kukliti.ski s-a prezentat cu
numele real, gradul şi funcţia deţinute
în Armata Poloneză şi în aparatul
central al Pactului de la Varşovia. A
remis apoi o "Declaraţie de intenţii",
pregătită în prealabil ca rezultat al
unor îndelungi reflecţii, drept motiva­
re a gestului său, în care se arăta:
"Noi, polonezii, aparţinem în prezent
lagărului sovietic, dar acest fapt nu a fost
rezultatul alegerii noastre, ci al celor sta­
bilite între voi şi ruşi. În cazul unui
război de apărare împotriva unei agre­
siuni din partea voastră, noi rămânem cu
ruşii şi celelalte ţări ale Tratatului de la
Varşovia. Scenariul unui viitor conflict
militar în Europa este, totuşi, puţin
probabil, dacă nu exclus. Nu dorim în
niciun caz să participăm la un război de
agresiune contra NATO, contra Occi­
dentului. În opinia voastră, nu ar exista
şansa stabilirii unei colaborări între
Armata Poloneză şi forţele americane din
Europa, pentru a preveni războiul, iar în
cazul izbucnirii acestuia - pentru a spri­
jini activ interesele naţionale poloneze?
Aceasta ar însemna neparticiparea tru­
pelor poloneze la ofensiva sovietică îm­
potriva NATO şi retragerea Poloniei din
Pactul de la Varşovia. Aş dori, înainte de
toate, ca în nume propriu să asigur pe
comandanţii militari americani că, la fel
ca mine, gândesc aproape 30 milioane de
polonezi. Tânjim din tot sufletul ca,
împreună cu voi, să ne aflăm în lumea
liberă. Situaţia ţării mele nu este uşoară.
Ne găsim între «fraţi», pe care nu i-am
ales, dar care ne dictează soarta, adică
c; i4tijQQŞHl§.i9MMiiildjlii!iiijii
Uniunea Sovietică, ale cărei armate ne
încercuiesc din faţă şi din spate. Situaţia
este dificilă. Cred, totuşi, că în momentele
de încercare forţele armate poloneze se vor
afla umăr la umăr, alături de armata
americană".
În afara 11 Declaratiei de intentii",
Kukliftski a mai prez�ntat un stu'diu
cu caracter de analiză politico-stra­
tegică: 11 Despre ieşirea (decontectarea)
Armatei Poloneze din război11 . Era
primul studiu de specialitate pe care
ofiţerul polonez îl întocmea pentru
politicienii şi generalii americani.
Pe baza convorbirilor purtate cu R.
Kukliftski, col. Morton şi col. Lang au
redactat câteva rapoarte, care au fost
transmise cu titlu /1 strict personal"
directorului Richard Helms din
centrala de la Langley. Aceste docu­
mente au fost date de curând
publicităţii. În discuţiile purtate cu
reprezentanţii spionajului american,
R. Kukliftski a arătat posibilităţile
informative de care dispune, datorită
funcţiei pe care o deţine în cadrul
Marelui Stat Major General de la
Varşovia, mentionând că ar fi fost
denumit de ge�eralul Jaruzelski drept
11 omul de aur11 al armatei poloneze. A
relevat că 11 în sistemul comunist îi
merge bine", în vara anului următor
aşteptându-se să fie avansat la gradul
de colonel şi să i se încredinteze
funcţia de şef de Stat Major la niv�l de
divizie, dar că două evenimente l-au
determinat să facă pasul spre
americani: invazia în Cehoslovacia,
din anul 1968, în cadrul căreia unităti
ale armatei poloneze au particip�t
alături de cele ruseşti, precum şi im­
plicarea armatei poloneze în 11 pacifi­
carea" muncitorilor de la întreprinderi
din localităţi aflate pe litoralul Mării
Baltice, care au demonstrat împotriva
regimului, doi ani mai târziu.
https://biblioteca-digitala.ro
În cursul discuţilor i s-au pus 13
întrebări referitoare la diverse proble­
me ale domeniului său de activitate.
Prima dintre acestea se referea la 11 Pla­
nurile militare detaliate ale fortelor
armate poloneze, ale URSS şi ale �ltor
state membre ale Pactului de la Varşo­
via, în cazul unei situatii de criză,
planurile de atac priorita;e, precum şi
strategiile militare pe termen scurt şi
mediu". Timp de douăzeci de minute,
fără înrerupere, Kukliftski a răspuns
11 magistral" la această întrebare, folo­
sindu-se cu îndemânarea specifică
specialistului militar de harta Europei
pentru a face demonstratia cât mai
convigătoare. În final, a 1adăugat că
pentru a răspunde la celelalte 12 între­
bări i-ar trebui cel puţin o săptămână,
promiţând să dactilografieze răspun­
surile, pe care să le funizeze potrivit
procedurii ce-i va fi indicate, după
reîntorcerea sa la Varşovia. A mai fost
întrebat în legătură cu ofiţerii polo­
nezi şi ai celorlalte state din lagărul
sovietic, pe care poate conta ca surse
de informaţii şi despre care Kuklinski
a prezentat o listă detaliată.
Într-unul din rapoarte, col. Morton
făcea o succintă caracterizare a noului
candidat la recrutare, subliniind că
acesta este tipul 11 militarului", iar nu
cel al ofiţerului de spionaj", /1 un om
/1
foarte sincer sau un excelent actor11 ,
11 pe scurt vorbind, un polonez". Docu­
mentul releva că motivatia demersu­
lui făcut de Kuklinski era 1mai degrabă
de natură ideologică, 11 puternicul său
patriotism şi antisovietism". Ofiterul
polonez era caracterizat ca fiind
11 inteligent", /1 orgolios11, 11 hotărât11,
11 inflexibil", părând deosebit de ca­
/1
pabil11 în domeniul său de activitate,
exprimându-se în formulări concrete
şi exacte în cadrul discuţilor. Şi-a
manifestat disponibilitatea de a spune
11 tot ce ştie", solicitând în acest scop
 [ij.tijQQŞHIRi9MMiiiiilkUllijii
un dictafon şi indicarea tematicii de
interes pentru americani. Între altele,
a mai promis să procure copii ale
publicaţiei sovietice "Voienaia Mysl"
("Gândirea Militară"), care cuprindea
materiale de interes pe teme privind
doctrina şi strategia armatei sovietice
şi ale Pactului de la Varşovia. Repre­
zentanţii CIA apreciau că, în privinţa
modului de comunicare, este o adevă­
rată "cascadă". Deşi nu cunoştea pea
bine limba engleză, a promis că face
tot posibilul pentru a se pregăti în
această direcţie
În finalul discutiilor, R. Kuklittski a
promis că va pune la dispoziţia
spionajului american toate documen­
tele şi datele care interesează, dând de
înţeles că face acest lucru din motive
ideologice, iar nu financiare : "Doresc
să rămân în Polonia şi să lupt
împotriva URSS, iar în această luptă
contez pe sprijinul americanilor".
Arătând că este pe deplin conştient de
riscurile enorme la care se expune,
prin colaborarea cu spionajul ameri­
can, ofiţerul polonez a cerut detalii
asupra procedurilor pe care noii săi
patroni le au în vedere, pentru asigu­
rarea conspirativităţii depline a legă­
turii şi activităţii sale de colaborare,
cât şi a protecţiei personale şi a fa­
miliei. A cerut ca materialele in­
formative pe care s-a angajat să le
fumizeze după reîntoarcerea la locul
de muncă să nu fie transmise în
Centrala CIA pe cale electronică,
argumentând că, din "zvonurile" care
i-au ajuns la urechi pe timpul
activităţii la Marele Stat Major
General de la Varşovia, organele de
specialitate poloneze şi/ sau cele
sovietice ar fi reuşit să "spargă"
sistemul de cifru folosit de americani.
E greu de spus în ce măsură acest fapt
era real. Cel mai probabil, R.
Kukliftski a folosit argumentul pentru
https://biblioteca-digitala.ro
8
a fi mai convingător în ceea ce pri­
veşte asigurarea de către partea ame­
ricană a protecţiei sale personale. În
mod special, candidatul la recrutare
era preocupat să nu fie cunoscut de
"alţi eventuali colegi polonezi".
Pe 25 august 1972, în portul Kiel
din Germania, a fost organizată o
nouă întâlnire secretă a ofiţerilor
Henry Morton şi Walter Lang cu R.
Kuklinski, în cadrul căreia a fost de­
săvârşită, practic, recrutarea acestuia
ca agent al CIA. De menţionat că
întregul proces de recrutare a lui
Kuklinski s-a desfăşurat într-o pro­
cedură rapidă, ţinându-se cont de
particularităţile cazului, existenţa
unor garanţii minime de sinceritate a
candidatului, cât şi de cerinţele im­
puse de nevoia asigurării protecţiei
acestuia, cu luarea în considerare a
statutului deosebit pe care îl avea
acesta în aparatul militar al R.P.
Polone şi a măsurilor de verificare la
care este supus din partea contraspio­
najului polonez şi sovietic. Cu acest
prilej, au fost stabilite o serie de detalii
privind tematica informativă care
interesează serviciul de spionaj recru­
tor, modul de realizare a viitoarelor
întâlniri şi a conlucrării propriu zise,
măsurile de autoverificare şi protecţie
care se impun a fi luate în cadrul
raporturilor de colaborare, cât şi în
viaţa de toate zilele.
În urma întâlnirilor efectuate cu R.
Kuklinski, la Haga şi Kiel, centrala
CIA a procedat la verificarea pe di­
verse căi a datelor şi materialelor
furnizate de acesta, iar în urma ana­
lizei a ajuns la concluzia că ele pre­
zintă o valoare informativ-operativă
deosebită, iar recrutarea ofiţerului
polonez constituie o "captură" cu
totul specială. Întreaga operaţiune de
colaborare cu serviciul de spionaj
american a primit denumirea de cod
"Pescăruşul" ("Gull"), iar R. Kuklin­
ski conspirativul "Jack Strong" . Coor­
donator al cazului a fost ofiţerul
David Forden, care îndeplinea funcţia
de şef al departamentului responsabil
pentru Uniunea Sovietică şi ţările din
Europa Răsăriteană, în cadrul CIA. De
remarcat faptul că D. Forden, originar
din Buffalo, avea o oarecare expe­
rienţă poloneză, întrucât până în 196�
functionase în calitate de şef al grupei
oper�tive CIA de la yarşovia, sub
acoperire diplomatică. Intre altele, cu­
noştea destul de bine limba poloneză.
Pe parcursul anilor, între Forden şi
ofiterul polonez se va lega o prietenie
du�abilă, fundamentată, desigur, pe
conlucrarea în realizarea sarcinilor în
interesul serviciului american. Prima
întâlnire secretă dintre cei doi s-a
desfăşurat în vara anului 1973, la
Hamburg-Germania, având ca princi­
pal scop instruirea lui "Jack Strong"
asupra sarcinilor informative pentru
perioada următoare.
La informatiile furnizate de Kuk­
linski vor ave� acces doar un număr
restrâns de persoane, aflate pe aşa
zisa "listă Bigot". Acestea erau: pre­
şedinţii şi vicepreşedinţii SU�,
directorii CIA, şefii Pentagonulm,
consilierul preşedintelui pentru pro­
blemele securitătii nationale, secretarii
Departamentulu'i d� Stat. Despre
identitatea agentului "Jack Strong"
vor mai cunoaşte doar şeful rezidenţei
CIA de la Varşovia şi ambasadorul
SUA în Polonia. Ofiţerii operativi şi
analiştii CIA practic nu erau în
cunoştinţă de cauză cu existenţa unei
asemenea surse de informaţii, iar aşa
cum s-a dovedit ulterior nici măcar
"cârtitele" KGB, care actionau în in­
terior�! Agenţiei Cenh-ale de In­
formatii a SUA, precum faimosul
Aldri�h Ames. Agentul polonez nu
https://biblioteca-digitala.ro
era cuprins ruc1 în evidenţele
computerizate ale CIA.
În anii '70, Kuklinski a avansat
treptat în ierarhia militară, prin
posibilităţile informative sporite p�
care le dobândea, devenind tot mai
util pentru serviciul de spionaj în
favoarea căruia lucra. La 20 sep­
tembrie 1973, Ryszard Kuklinski a fost
numit director adjunct al Departa­
mentului de Pregătire şi Operaţiuni
din cadrul Statului Major General al
Armatei. Noua funcţie i-a creat
oportunităţi sporite de a accede mai
uşor la date de interes din centrele de
comandă ale unităţilor poloneze şi
sovietice dislocate în Polonia.
Colaborarea lui Kuklinski cu spio­
najul american nu a fost lipsită, totuşi,
de unele disfunctionalităti şi tensiuni,
care puteau să p�riclitez� grav misiu­
nea acestuia. Pe timpul unei vizite pe
care preşedintele american Gerald
Ford, împreună cu secretarul de stat
Henry Kissinger o efectuau în anul
1974, la invitaţia liderului de partid şi
de stat Edward Gierek, după ce în
prealabil vizitaseră oficialităţile de la
Moscova, ambasadorul american
Richard Davies a cerut ca activitatea
de spionaj a lui Kuklinski în Polonia
să înceteze sau, cel puţin, să fie
suspendată. Diplomatul a invocat
drept motiv faptul că astfel de
operatiuni ale CIA ar putea avea ca
rezult�t reeditarea unor situaţii de
genul celor cu avionul U-2, de care a�
profita sovieticii. De câteva on,_ mai
înainte, ambasadorul Davis avertizase
în scris Washingtonul asupra faptului
că R. Kuklifl.ski este urmărit de contra­
spionajul polonez şi sovietic, iar cazul
său poate provoca o adevărată "ca­
tastrofă diplomatică" . Conducerea
administratiei americane nu a tinut,
însă, cont de aceste avertisment�, dis­
punând ca activitatea de colaborare în
 1ilfii!IQSHIKiSMMiJilllililiiiijii
plan specific a lui Kuklmski să
continue în mod nestingherit, dar cu
maxime precauţii.
Beneficiind de aprecierea şi încre­
derea deosebită a generalilor polonezi
şi sovietici, în perioada 1974-1975,
Kuklmski a fost trimis la un curs spe­
cial pentru ofiţerii de elită, organizat
de Academia Forţelor Armate Sovie­
tice "Kliment Voroşilov" de la Mosco­
va. Aici a fost verificat, desigur, de
serviciile de informaţii sovietice,
militar (GRU) şi civil (KGB), care nu
au descoperit însă nimic deosebit în
ceea ce priveşte contactele şi colabo­
rarea ofiţerului polonez cu CIA. La
Moscova, Kuklinski - care vorbea
foarte bine limba rusă - a stabilit rela­
ţii cu mai mulţi generali sovietici,
consolidându-şi, totodată, prietenia cu
generalul Kiszczak, pe care l-a ajutat
să-şi termine studiile la Academia
"Voroşilov". Nu a fost cruţat, totuşi,
de momente teribile de suspans şi
emoţie. Pe timpul unei plimbări, îm­
preună cu un general sovietic, prin
zona centrală a Moscovei, a fost oprit
brusc de acesta, care i-a arătat cu
mâna spre fereastra unei clădiri a
Ministerului Apărării sovietic, spu­
nându-i: "În acel birou a lucrat
Penkovski19". "Ştii despre cine e
vorba, nu?", a adăugat generalul
sovietic. Este de presupus că, la o
asemenea întrebare, interlocutorul
Kuklmski, ştiind ce hram poartă, a
avut oarece emoţii. Nu i-a dispărut,
totuşi, prezenţa de spirit şi a răspuns
că nu cunoaşte mare lucru despre
Penkovski, la care generalul sovietic a
început să-i povestească, cu lux de
amănunte, istoria cazului în speţă.
Există indicii că, pe timpul şederii la
Moscova, în paralel cu pregătirea la
19 Oleg Penkovski, "cârtiţă" a serviciilor americane infiltrată în spionajul militar sovietic, la începutul anilor
'60, folosită cu succes pe timpul "crizei rachetelor" din Cuba, în 1963.
https://biblioteca-digitala.ro
9
Academia "Voroşilov", Kuklmski ar fi
urmat şi un curs special al GRU,
organizat de Marele Stat Major Gene­
ral al Armatei Sovietice. Aspectul
rezultă dintr-o declaraţie făcută de
generalul Iuri Rîleev, care a îndeplinit
funcţia de ataşat militar al URSS la
Varşovia, până în anul 1981. Acesta a
mai afirmat că dacă R. Kuklmski ar fi
urmat cursul normal al carierei de
ofiţer în armata poloneză, "cu sigu­
ranţă ar fi ajuns la gradul de general".
La puţin timp după revenirea de la
Moscova, în 1976, Kuklinski a fost
avansat la gradul de colonel şi numit
în funcţia de şef al Secţiei I-a Pla­
nificare Strategică şi de Apărare, şi
totodată locţiitor al şefului Direcţiei
Operative din Statul Major General al
Armatei. El a devenit unul dintre co­
laboratorii cei mai apropiaţi ai mi­
nistrului Apărării Naţionale, genera­
lul W. Jaruzelski, luând parte la
consfătuirile secrete ale Comanda­
mentului trupelor sovietice de ocu­
paţie şi cele ale Pactului de la Varşo­
via. I-a cunoscut personal pe coman­
danţii sovietici de cel mai înalt nivel,
precum mareşalul Ogarkov, mareşa­
lul Kulikov, mareşalul Ahromeev,
generalul Gribkov, cât şi pe ministrul
apărării şi prietenul lui Brejnev -
mareşalul Ustinov. Printre generalii
polonezi şi sovietici, Kuklinski se
bucura de o mare autoritate în ceea ce
priveşte capacitatea sa de a rezolva
marile probleme operative de stat
major. Avea, de asemenea, raporturi
strânse de colaborare cu ofiţeri specia­
lizaţi în planificarea activităţilor ope­
rative, atât de la Varşovia şi Moscova,
cât şi din capitalele altor state membre
ale Tratatului de la Varşovia.
€ 14tiiijijH915.i.i9MQii11Mikilil»!ii
La sugestia patronilor săi ameri­
cani, în anii 1975-1976, Kuklinski a
elaborat un amplu Memoriu de ana­
liză strategico-militară, cu privire la
posibilitatea izbcnirii celui de-al trei­
lea Război Mondial, ca urmare a unei
prezumtive agresiuni a Uniunii Sovie­
tice asupra statelor NATO. Începută
încă din 1971, această lucrare a ajuns,
în final, să aibă peste 400 de pagini,
reprezentând o adevărată capodoperă
de artă militară. Ea înfătişa diversele
scenarii posibile ale evolutiei situatiei
militare pe plan european ' şi mondial,
date cu privire la potenţialul de care
dispun statele membre ale Tratatului
de la Varşovia, pentru o eventuală
confruntare cu Pactul Nord-Atlantic.
Materialul cuprindea elemente deta­
liate cu privire la forţele armate pe
care le avea fiecare dintre tările
membre ale Tratatului, inclusiv' sub
aspectul punctelor slabe, nevralgice
ale acestora. Documentul oferea, ast­
fel, o bază metodologică şi teoretică
pentru orice analiză comparativă
riguroasă a forţelor celor două pacte
militare. Făcând un studiu analogic
nu doar asupra forţelor sovietice, ci şi
a celor ale NATO, Memoriul sugera
practic schimbările ce se impuneau a
fi adoptate în politica americană de
apărare. Raportul lui Kuklinski a fost
în detaliu analizat şi discutat în cercu­
rile cele mai înalte ale conducerii
administraţiei SUA., cât şi în cele ale
NATO. Potrivit unor autori polonezi,
memoriul lui Kuklinski a constituit
principala cauză a schimbării doctri­
nei de apărare strategică a SUA în
Europa. Ca urmare, Statele Unite au
luat decizia ca, în eventualitatea unui
atac din partea Uniunii Sovietice şi a
sateliţilor acesteia, pe continenul
european să fie folosite doar armele
convenţionale, nu şi cele atomice.
Această orientare se va regăsi în
https://biblioteca-digitala.ro
doctrina şi politica de apărare promo­
vată, la sfârşitul anilor '70 ai secolului
trecut, de către administraţia preşe­
dintelui Jimmy Carter, cât şi la înce­
putul mandatului lui Ronald Reagan.
Dispunând de asemenea posibili­
tăţi informative, Kuklinski a fost în
măsură ca, în cei zece ani de colabo­
rare, să le furnizeze americanilor date
şi documente de importanţă capitală,
el fiind un adevărat "barometru", prin
intermediul căruia Washingtonul des­
cifra orice schimbări şi fluctuaţii în
politica promovată de Tratatul de la
Varşovia, sub conducerea URSS, fată
de SUA şi ţările Alianţei Nord­
Atlantice. Fiind folosite la "progno­
zarea vremii" în materie politică,
aceste date au făcut posibil ca SUA să
dispună de posibilitatea cunoaşterii
anticipative a posibilităţilor sovieti­
cilor de a declanşa un act de agresiune
neaşteptat împotriva Occidentului.
� Potrivit celor mai multe dintre
lucrările şi studiile publicate în
Polonia şi în alte ţări, volumul total al
documentelor militare şi informaţiilor
furnizate de R. Kuklinski americanilor
însuma circa 35.000 de pagini, dintre
care cel puţin 34.000 file erau în limba
rusă. Calcule mai recente arată, totuşi,
că numărul total al paginilor materia­
lelor furnizate de agentul polonez a
fost de 42.000. În afara informatiilor
curente cu privire la conţinutul 'con­
sfătuirilor secrete, deciziile luate asu­
pra organizării, funcţionării şi dislo­
cării unităţilor sovietice şi ale Trata­
tului de la Varşovia, colonelul polo­
nez a livrat CIA informaţii strict
secrete de importanţă strategică deo­
sebită, referitoare la: documentatia
tehnică asupra a peste 200 sisteme de
arme de înaltă tehnologie, produse în
U.R.S.S.; cele mai noi proiecte din
 tht'iijliŞl91h.i9MMMlllMipUiiijll
domeniul industriei militare sovietice,
precum varianta modernizată a tancu­
lui T-72, care reprezenta principala
armă ofensivă la categoria de blindate
aflate în dotarea Pactului de la Varşo­
via; planurile cincinale strategice ale
Tratatului, pentru perioadele 1971-
1975, 1976-1980 şi 1981-1986; deciziile
şi ordinele date de Moscova, pentru
aplicarea acestora în R.P. Polonă, R.D.
Germană, R.S. Cehoslovacă, în R.P.
Ungară şi R.P. Bulgară; materialele
secrete ale Statului Major General
sovietic, referitoare la războiul electro­
nic; variante ale planurilor de atac ale
Armatei Sovietice şi trupelor Pactului
de la Varşovia împotriva unor state
ale NATO din Europa Occidentală;
participarea unor unităţi ale Armatei
Populare poloneze la acţiuni prevă­
zute împotriva R.F. Germania şi Da­
nemarcei; planurile pentru cucerirea
şi ocuparea unor state ale Europei
Occidentale de către Armata Sovietică
şi forţele Pactului; date strategice
referitoare la unităţile Grupului de
Nord al Armatei Sovietice, care
constituiau practic trupele de ocupaţie
din R.P. Polonă; acelaşi gen de date
despre unitătile sovietice care statio­
nau în R.D. Germană, R.P. Ungară şi
R.S. Cehoslovacă; localizarea şi datele
tehnice ale celor mai importante
puncte de comandă ale Armatei So­
vietice ("statele majore subterane"),
de unde mareşalii sovietici urmau să
asigure conducerea forţelor Pactului,
în eventualitatea unui război cu
forţele NATO.
Nu întâmplător, pe timpul întâlnirii
de la Reykjavik, din 1985, cu preşedintele
Ronald Reagan, liderul sovietic Mihail
Gorbaciov şi consilierii săi au rămas
foarte surprinşi atunci când americanii
le-au arătat că buncărele cele mai im­
portante ale comandamentelor sovietice
sunt ''foarte bine ţintuite" de forţele
https://biblioteca-digitala.ro
�
Pactului Nord-Atlantic. La un moment al
discuţiilor de atunci, secretarul american
al apărării, Casper Weinberger, i-a dat
preşedintelui Regan un document. Acesta
a fost înmânat apoi lui Gorbaciov, care, la
rândul lui, l-a dat mai departe şefului
Statului Major General al Annatei Sovie­
tice, mareşalul Serghei Ahromeev. După
consultarea responsabililor de resort, so­
vieticii şi-au dat seama că americanii
cunosc în detaliu secretele referitoare la
punctele lor de comandă din Europa,
lucru care nu putea să se realizeze decât
prin intennediul lui R. Kuklinski.
Pe 13 aprilie 1980, colonelul polo­
nez le livrează americanilor docu­
mente despre organizarea trupelor
Tratatului de la Varşovia în cazul
unui război cu puterile occidentale. În
ziua de 4 decembrie 1980, R. Kuklin­
ski predă CIA planurile sovietice de
invadare a Poloniei (de tipul inter­
venţiei din Ungaria, în 1956, şi în
Cehoslovacia, în 1968), în scopul
lichidării mişcării "Solidaritatea". În
acelaşi timp, spionajul american prin
satelit confirma marile deplasări de
trupe sovietice în apropierea frontie­
relor cu Polonia. În consecinţă, preşe­
dintele Jimmy Carter s-a adresat
liderului sovietic Leonid Brejnev cu o
scrisoare în care cerea să li se dea
posibilitatea autorităţilor şi naţiunii
poloneze să-şi rezolve singure dificul­
tăţile pe care le au, avertizând, totoda­
tă, Moscova în ceea ce priveşte
efectele negative pe care le-ar avea
asupra relaţiilor americano-sovietice o
eventuală folosire a fortelor Armatei
Roşii în Polonia. I �ediat după
aceasta, Carter a făcut publică poziţia
sa în problema respectivă. La rândul
său, Papa Ioan Paul al Ii-lea s-a adre­
sat Kremlinului, anunţând că, în cazul
intervenţiei sovietice, el va merge în
Polonia. Toate acestea au avut, desi­
gur, ca efect atitudinea mai reţinută a
€ sMijijQŞUSl4i9MQiffiiijMRl!iiijii
lui Brejnev în ceea ce priveşte
folosirea maşinii de război sovietice
pentru o intervenţie în Polonia.
La începutul anilor '80, colonelul
avea deja acces la cele mai secrete
planuri politice şi militare ale con­
ducerii de stat şi de partid din R.P.
Polonă. Participa la toate consfătuirile
şi reuniunile Pactului de la Varşovia,
care aveau loc nu numai în Polonia, ci
şi la Moscova şi îp alte capitale ale
statelor socialiste. Indeplinea, totoda­
tă, funcţia de ofiţer de legătură al
armatei poloneze la cartierul general
al mareşalului Kulikov, comandantul
suprem al forţelor Tratatului de la
Varşovia, fiind în cunoştinţă de cauză
asupra tuturor problemelor impor­
tante dezbătute şi a planurilor de
măsuri adoptate. În momentul de faţă
se cunoaşte că R. Kuklinski ştia mai
multe lucruri despre Armata Roşie şi
planurile acesteia, chiar decât genera­
lul Jaruzelski. Brejnev, Gorbaciov, ma­
reşalii Ustinov, Greciko, Kulikov l-au
informat pe şeful de stat polonez doar
la modul general. Prin funcţia sa, însă,
Kuklinski era obligat să cunoască
detaliile problematicii privind colabo­
rarea dintre Armata Poloneză şi forţe­
le Tratatului de la Varşovia. Graţie
recomandărilor pe care le avea, i s-a şi
încredintat sarcina de mare răspunde­
re de a �labora doctrina de apărare a
R. P. Polone.
Contraspionajul militar polonez,
ca şi serviciile de specialitate sovietice
nu au descoperit, însă, legătura sa
sistematică - în anumite perioade,
aproape zilnică - cu CIA. Pentru acti­
vitatea sa poductivă în slujba servi­
ciului de spionaj american, colonelul
polonez primea aprecieri direct de la
nivelul cel mai înalt al institutiei care
îl coordona. Într-o scrisoare ' secretă
20 Zomo - Unităţile Motorizate ale Miliţiei Cetăţeneşti.
https://biblioteca-digitala.ro
adresată de către amiralul Stansfield
Turner lui R. Kuklmski, la 8 de­
cembrie 1980, se arăta: "Informaţiile
tale prezintă o valoare deosebită şi au
ajuns la momentul potrivit. După tradu­
cere, ele vor fi înaintate personal preşe­
dintelui. Raportul tău are un rol im­
portant în luarea de către guvernul
Statelor Unite a unor decizii referitoare la
acţiunile ce vor fi întreprinse în urmă­
toarele zile. Încă o dată, îţi mulţumim
pentru aportul şi sacrifi�iul în sl�jb�
cauzei noastre comune. Pacat, totuşi, ca
nu există posibilitatea de a a te ajuta mai
mult în îndeplinirea obligaţiilor, în aceste
momente dificile. Ne gândim la tine tot
timpul". Având în vedere că, aseme­
nea multor spioni, Kuklinski îşi des­
făşura solitar activitatea într-un me­
diu destul de tensionat, astfel de
aprecieri, venite de la şeful instituţiei
pentru care lucra, trebuie să fi avut un
rol important în susţinerea sa moral­
psihică.
La propunerea generalului Jaru­
zelski, colonelul Kuklinski a fost
inclus în grupul generalilor care, la
ordinul Kremlinului, pregăteau vari­
antele operative pentru introducerea
Legii marţiale în Polonia. El a parti­
cipat, astfel, la elaborarea documente­
lor pentru instituirea stării de război
în tară, alături de generalii Mieczy­
sla� Dachowski, Tadeusz Hupalow­
ski, Antoni Jasmski şi Jerzy Skalski. Pe
11 februarie 1981, el a transmis CIA
informatii despre proiectata introdu­
cere a Legii marţiale (aplicată din 13
decembrie acelaşi an şi rămasă în
vigoare până în iulie 1983), iar în
lunile următoare a raportat detalii pri­
vind măsurile întreprinse de autorităţi
în acest scop, pregătirea de intervenţie
a trupelor de securitate, miliţiei,
unităţilor Zomo20, armatei etc.
 După cum rezultă din lucrări re­
cent publicate, Kuklinski se număra
printre cei mai apreciati şi cei mai
bine apăraţi agenţi a'i serviciului
secret american, care figurau pe lista
specială purtând criptonimul de
"Bigot" . Potrivit declaratiilor unor ofi­
ciali americani - date pu'blicităţii după
1990 - "nu a existat nici o altă sursă
care să ne fi furnizat informatii atât de
preţioase". ' colonelul R. Kuklinski a fost convocat
Faptul că, o perioadă atât de
îndelungată, R. Kuklinski nu a fost
"stânjenit" în activitatea pe care a
desfăşurat-o în slujba americanilor, de
către contraspionajul polonez şi cel
sovietic rămâne, fără îndoială, o
"enigmă şi un miracol". Potrivit
afirmaţiilor sale, a actionat cu maxime
precauţii, luându-şi totdeauna măsu­
rile de autoverificare care se impun în
acţiunile propriu-zise de furnizare de
materiale informative. Acestea s-au
realizat, în ceea mai mare parte, aşa
cum am arătat, în forma "legăturii im­
personale" , ceea ce a făcut posibil ca
ele să fie mai dificil (dar nu imposibil)
de sesizat de către organele de contra­
spionaj. Un alt argument ar fi discreţia
care a caracterizat relatiile ofiterului
polonez cu persoanele ' din anturajul
apropiat, inclusiv cu membri de
familie, în privinţa relaţiilor cu CIA.
Recuperarea agentului de către
CIA
� Legăturile cu serviciul secret
american nu puteau rămâne la infinit
neobservate de organele de contrain­
formaţii militare din cadrul Serviciu­
lui de Securitate polonez (S.B - Sluzba
21 STAS! este denumirea prescurtată a Serviciuului de Securitate al Republicii Democrate Germane··
Mm1stenum ftir Staatssicherheit.
https://biblioteca-digitala.ro
Bezpieczenstwa), aflat în structura
Ministerului Afacerilor Interne al R.P.
Polone. Acestea au aflat că de la Statul
Major General Polonez se produce o
scurgere de informatii. Cercul sus­
pecţilor s-a strâns tot �ai mult în jurul
lui Kuklinski. Maşini cu agenţi ai S.B.,
sub acoperire, au început să se arate
tot mai des lângă casa acestuia.
La începutul lunii noiembrie 1981,
de generalul Jerzy Skalski, loctiitorul
şefului Marelui Stat Major General,
care, în prezenţa altui general şi a doi
colonei, i-a dat de înţeles că se află în
cercul celor suspecţi de furnizare de
informaţii către CIA. Motivul imediat
l-a constituit faptul că o sursă a
STASI21, infiltrată la Vatican, infor­
mase că ultima versiune a planului de
introducere a stării de război în
Polonia se afla deja în posesia Centra­
lei CIA de la Langley. În baza coope­
rării existente între serviciile de Secu­
ritate ale Statelor membre ale Trata­
tului de la Varşovia, despre acest
lucru a fost informată, evident, şi
Securitatea poloneză. Pe lângă
Kuklinski, în cercul celor suspecţi se
găseau alti doi-trei ofiteri superiori
din Marei� Stat Major General, inclu­
siv şeful lor, generalul Jerzy Skalski.
Dându-şi seama de situaţia pericu­
loasă în care se afla, pe 2 noiembrie
1981, Kuklinski a distrus la locuinta sa
din Varşovia, str. Rajc6w nr. 11, toate
documentele, notiţele, ciornele şi alte
materiale secrete, care puteau fi
compromiţătoare în ceea ce priveşte
colaborarea sa cu americanii. În
cadrul unei discuţii dramatice pe care
a avut-o cu soţia, a trebuit să-i explice
despre relaţiile sale cu CIA, ceea ce a
constituit o surpriză colosală pentru
€ MtijQQSHlki9Miiiijiijiiijil
aceasta, provocându-i un adevărat şoc
psihic.
În legătură cu faptul că se află în
vizorul organelor de contraspionaj
poloneze, el a informat în mod curent
pe ofiţerul său de legătură de la
rezidenţa CIA din Polonia, aflat sub
acoperire diplomatică la Ambasada
SUA din Varşovia. Luând în consi­
deraţie faptul că este deconspirat, cât
şi ameninţarea care planează asupra
sa din partea KGB şi a organelor de
securitate poloneze, americanii au
luat hotărârea evacuării agentului
său, împreună cu familia, şi a punerii
la adăpost în SUA.
În noaptea de 7 spre 8 noiembrie
1981, printr-o acţiune bine pusă la
punct de serviciile de specialitate
americane, familia Kuklinski (Ry­
szard, soţia şi cei doi fii ai lor) a fost
adusă în ambasada SUA de la Varşo­
via, totul petrecându-se, practic, "sub
nasul" KGB şi al SB. De mentionat că
doar cu 12 ore înaintea eva�uării di�
ţară, Kuklinski participase la Ambasa­
da U�SS de la Varşovia, la o recepţie
organizată cu ocazia aniversării
"Revoluţiei din Octombrie", care se
ştie că se serba totdeauna pe ... 7
noiembrie.
În ziua de 8 noiembrie 1981,
membrii familiei Kuklinski au fost
transportaţi, cu un automobil, în
Berlinul Occidental, de unde, cu
avionul, au ajuns la o bază militară
americană de pe teritoriul R.F.
Germania. De aici, au fost duşi cu un
avion al armatei americane la baza
militară a aeroportului Andrews de
lângă Washington. În acest fel s-a
încheiat activitatea de spionaj a lui
Kuklinski în R.P. Polonă. Pe timpul
călătoriei a existat şi un episod destul
de grăitor pentru strictetea măsurilor
conspirative luate de' autorităţile
https://biblioteca-digitala.ro
americane în acest caz şi pe care
Kuklinski îl povesteşte în aminitirile
sale. Astfel, la baza militară din
R.F.G., în timp ce încerca să-i
vorbească unui functionar american
de acolo, cel mai prob�bil ofiţer CIA, a
fost întrerupt de acesta şi i s-a zis: "Vă
rog să nu-mi spuneţi nimic! Nu am
dreptul şi nu vreau să ştiu nimic
despre dumneavoastră!" I s-a arătat
apoi o fotografie pe unul din peretii
biroului, în care era imaginea zon'ei
oraşului Washington, cu Casa Albă,
spunându-i-se doar atât: "Sper ca
mâine să ajungeţi în siguranţă în acel
A
loc". In mod evident, functionarul
american era pe deplin con�ins de
adevărul zicalei : "Uneori, şi pereţii au
.
urechi!".
După stabilirea în S.U.A., Kuklin­
ski a trăit sub o nouă identitate, într-o
localitate din apropierea capitalei
Washington. Aceasta nu a împiedicat,
însă, KGB, GRU şi securitatea polo­
neză să întreprindă măsuri pentru a-l
captura sau lichida chiar pe teritoriul
american. Asupra sa au avut loc două
atentate, care însă au eşuat.
Pe 9 februarie 1982, Directorul
CIA, William Casey, înainta preşe­
dintelui Ronald Reagan propunerea
de i se aproba lui Ryszard Kuklinski
cetăţenia americană în afara procedu­
rii normale, gradul de colonel al
armatei Statelor Unite, precum şi cea
mai înaltă distinctie care se acordă în
spionajul SU A. ' În fundamentarea
raportului cu propuneri, şeful CIA
aducea următoarele argumente: "Ni­
meni în lume, în ultimii 40 de ani, nu a
adus mai multe daune comunismului ca
acest polonez. Expunându-se la mari
pericole, Kuklinski, în mod consecvent, a
furnizat informaţii secrete de mare va­
loare, referitoare la Armata Sovietică,
planurile operative şi ţintele Uniunii
Sovietice, ceea ce, într-un mod lipsit de
 !li*ijQQŞIHl@SMQijiiiMMili!UM!i
preceden t, a permis menţinerea păcii. Cei
care l-au cunoscut personal pe Kukliflski
văd în el un om de mare caracter şi curaj,
un patriot şi erou polonez".
În 1982, Kuklifl.ski şi-a început
activitatea ca expert pentru proble­
matica sovietică din domeniul politi­
co-militar, lucrând atât la Departa­
mentul Apărării, cât şi la Departa­
mentul de Stat de la Washington. Se
înţelege că munca sa viza cu prioritate
monitorizarea şi evaluarea evenimen­
telor care aveau loc în R. P. Polonă,
fiind îndreptată împotriva autorilor
Legii marţiale.
Amnistia generală dată după ridi­
carea Legii marţiale nu a fost valabilă
şi pentru "trădătorul" Kuklinski. Pe
23 mai 1984, după ce încercările de
lichidare a acestuia de către KGB, în
America, au eşuat, Tribunalul Militar
din Varşovia, în şedinţă secretă, l-a
condamnat în contumacie, la pe­
deapsa cu moartea, privarea de drep­
turile publice, degradarea militară,
precum şi confiscarea întregii averi,
atât a lui, cât şi a familiei sale. Şeful
Securităţii, generalul Kiszczak, a
confirmat indirect faptul că problema
a fost atât de mult timp ţinută
ascunsă, întrucât s-a încercat răpirea
lui Kuklifl.ski din SUA.
Deşi, formal, sentinţa a fost dată la
Varşovia, în realitate, ea a fost pro­
nunţată la Moscova, fapt confirmat şi
de faimosul "defector" sovietic Viktor
Suvorov. Tribunalul Militar polonez
se afla în situaţia de a condamna pe
un polonez, pentru furnizarea către o
putere străină a unor secrete care nu
erau poloneze, ci sovietice, iar docu­
mentele, în cea mai mare parte a lor,
nu erau scrise în limba poloneză, ci în
limba rusă. Abia în 1990, în urma unei
amnistii generale, condamnarea lui R.
https://biblioteca-digitala.ro
�
Kuklifl.ski va fi redusă la 25 ani
închisoare.
După căderea comunismului în
Polonia şi, mai ales, după alegerea în
funcţia de preşedinte al ţării a
liderului "Solidarităţii", Lech Wal�sa
(decembrie 1990), păreau a fi create
condiţii pentru o schimbare radicală
de atitudine a conducerii politice de la
Varşovia în problema Kuklifl.ski. Într­
o serie de interviuri date după 1990,
Kuklifl.ski a declarat că nu se consi­
deră spion american, susţinând că a
dorit să lupte împotriva Uniunii
Sovietice, ocupant ilegal al Poloniei.
Schimbarea de a atitudine a autorită­
ţilor de la Varşovia faţă de "colonelul
trădător" nu s-a produs, însă, prea
uşor.
În pofida intervenţiilor directe ale
unor personalităţi americane şi ale
exilului polonez, precum Zbigniew
Brzezifl.ski, fost consilier al preşedin­
telui Jimmy Carter, şi şef al Consi­
liului pentru Securitate Naţională al
SUA, Lech Walfsa a rămas inflexibil.
Pe tot parcursul mandatului său ca
preşedinte al celei de-a IV-a Republici
Polone (1990-1995), el a refuzat siste­
matic reabilitarea lui Kuklifl.ski, iar de
fiecare dată când a fost abordat în
această chestiune nu a ezitat să de­
clare : "Colonelul este un trădător". În
adoptarea acestei atitudini, Wal�sa a
fost sfătuit şi de unii din colaboratorii
săi cei mai apropiaţi, ca: Jerzy
Milewski, Henryk Goryszewski, M.
Wachowski, Janusz Onyszkiewicz,
Bronislaw Komorowski, Paul Kolo­
dziejczyk. Mai mult, pe timpul vizitei
în Statele Unite, în anul 1991, Walfsa
i-a cerut lui Kuklinski să-i dea o listă
cuprinzând numele agenţilor spiona­
jului american, care au acţionat în
perioada comunistă în Polonia, dar şi
ale celor care mai sunt încă activi,
considerând aceasta ca o datorie de
G SJ.fijAIHHIM.iSMQiiiiiMQl!iiijii
onoare pentru un "adevărat patriot
polonez". Se înţelege că R. Kukliftski
nu dat curs unei asemenea cereri, pe
care e greu de evaluat în ce măsură ar
fi putut să o îndeplinească. În privinta
anulării pedepsei, i-a sugerat l�i
Kukliftski să întocmească o cerere
oficială de graţiere. Acesta a răspuns,
însă, că "multe persoane din Polonia
aş�eaptă să depun o cerere de graţiere.
.
N1c10dată nu voi face acest lucru! Ar
fi sub demnitatea mea. Nu sunt
vinovat, nu am mustrări de conştiintă
iar tot ce am făcut în viată - am fă�u�
cu gândul la Polonia:,. Cu toate
acestea, preşedintele Lech Wal�sa s-a
opus constant reabilitării lui
Kukliftski.
În mod neaşteptat, pe 1 ianuarie
1994, fiul cel mic al col. Kukliftski -
Bogdan a dispărut de pe o ambarca­
ţiune, împreună cu un prieten, în
largul oceanului Pacific, la 70 mile
distanţă de coastele Floridei. Vremea
era bună, iar de pe ambarcatiune nu a
fost receptat nici un soS. Echipa­
mentul de salvare a fost găsit ulterior
intact. Corpurile celor doi nu au mai
fost, însă, găsite vreodată. Un timp
oarecare, R. Kukliftski a tras speranta
că fiul său a fost răpit de un comando
cubanez şi că, pentru eliberarea
acestuia, se va propune un schimb cu
deţinuţi cubanezi aflaţi în închisorile
americane sau achitarea unei sume de
bani. Presupunerea sa, însă, nu s-a
adeverit. Confirmându-se, parcă, zica­
la că "o nenorocire nu vine niciodată
singură", şase luni mai târziu, fiul cel
mare al col. Kukliftski Waldemar a
-
avut o soartă tragică similară. El a fost
lovit mortal de un autoturism, al cărui
şofer a părăsit imediat locul acci­
dentului, fără a putea fi identificat. În
mod bizar, deşi autoturismul implicat
în accident a rămas pe loc, nu au
putut fi prelevate amprentele din
https://biblioteca-digitala.ro
interiorul acestuia, fiind şterse în
prealabil. FBI nu a fost în măsură să
stabilească împrejurările exacte ale
morţii celor doi fraţi Kukliftski,
existând, însă, bănuiala că aceştia au
fost ucişi de "făptuitori necunoscuti"
ai serviciilor de spionaj rus�/
sovietice.
Veşnica întrebare fără răspuns:
erou sau trădător?
� O schimbare semnificativă de
atitudine a autorităţilor poloneze fată
de Kukliftski începe să se produ�ă
abia în timpul primului mandat al
preşedintelui Aleksander Kwasnie­
wski (1995-2000), fiind strâns corelată
�u demersurile întreprinse pentru
integrarea Poloniei în NATO. La 2
septembrie 1997, Parchetul Militar, cu
acordul preşedintelui Aleksander
Kwasniewski, a anulat acuzaţiile
formulate în anii regimului comunist
împotriva lui R. Kukliftski şi i-a
permis acestuia să revină în tară. Cu
aceaşi ocazie, Kukliftski a fo�t reabi­
litat din punct de vedere militar,
primindu-şi înapoi gradul de colonel.
Decizia Parchetului continea următoa­
rea explicaţie: "Colo�elul Ryszard
Kukliftski, când a decis să colaboreze
cu S.U.A., a acţionat din extremă
necesitate". Şeful statului nu a dat
însă, curs sugestiilor privind avansa�
rea col. R.J. Kukliitski la gradul de
general. Era cât se poate de clar că, în
reab�litarea lui Kuklinski au primat
�ons1derente de ordin strategic şi
mteresul Poloniei de a fi primită în
NATO. Demn de mentionat este
faptul că, alături de preşedintele
A leksander Kwasniewski, un impact
_
direct asupra procesului de reabilitare
l-au avut alţi doi foşti activişti
 [\j.tMQljŞHihi.i9MliiJiiiikiiijii
comunişti - ambasadorul Poloniei la
Washington, în anii '90, Jerzy
Kozminski, respectiv liderul Alianţei
Stângii Democrate (SLD), Leszek
Miller, care în perioada 2001-2004 va
exercita funcţia de şef al guvernului
de la Varşovia.
Ryszard Kuklinski
După 18 ani de la fuga în SUA, în
perioada 27 aprilie 7 mai 1998,
-
Ryszard Kukliitski a efectuat o vizită
în Polonia, care a fost de altfel şi
ultima. Vizita a ocazionat vii contro­
verse în planul vieţii politice, dar şi în
opinia publică, unii considerându-l
"erou", alţii "trădător" . În timp ce
unele formaţiuni politice de dreapta i­
au acordat o atenţie deosebită, între
altele titlul de cetăţean de onoare al
oraşului Cracovia, partidele şi perso­
nalităţile de stânga, cât şi armata, în
general, s-au manifestat reţinute,
boicotând chiar solemnităţile respecti­
ve. Semnificativ este că la aceste mani­
festări nu a participat nici un repre­
zentant oficial al armatei. Unii lideri ai
"Solidarităţii" l-au acuzat că nu i-a
informat despre acţiunile puse la cale
împotriva lor de autorităţile comu­
niste, considerând că s-ar fi putut
https://biblioteca-digitala.ro
8
apăra mai bine dacă ar fi cunoscut din
timp planurile de măsuri ale echipei
Jaruzelski, privind introducerea Legii
marţiale. La rândul lui, Kuklinski s-a
apărat, spunând că i-a informat
despre aceste lucruri pe americani,
ceea ce reprezentanţii Sindicatului Li­
ber apreciază că a fost "insuficient" .
În sfârşit, unul dinre cei mai cunoscuţi
disidenţi anticomunişti polonezi,
Adam Michnik, apreciază că Ryszard
Kuklinski nu poate fi considerat erou
f:! l ţării sale, ci poate doar al
....CIA.
In acest sens, el aduce argumente de
ordin istoric, comparându-l cu o serie
de personaje care în diverse momente
din trecutul ţării au acţionat similar
lui Kuklinski, şi care nu pot fi consi­
deraţi eroi, istoriografia consemnân­
du-i ca "trădători" sau figuri rămase
într-o ipostază de ambiguitate faţă de
interesul naţional.
Ryszard Kuklifl.ski a încetat din
viată la 11 februarie 2004, în SUA.
Pe;te patru luni şi ceva, a fost
reînhumat la Varşovia, la 19 iunie. La
ceremonia funebră, nu a participat
nici un reprezentant al guvernului
polonez de atunci, dar una dintre
personalităţile publice care s-au făcut
remarcate cu acel prilej a fost
primarul general al Varşoviei din acea
vreme, un cunoscut om politic de
dreapta, Lech Kaczynski, cel care, din
toamna anului 2005, a devenit
preşedintele Poloniei.
� O simplă comparaţie a cazului
Kukliitski cu cel al generalului
Pacepa relevă unele asemănări, dar
mai ales deosebiri esenţiale. Este
evident faptul că ofiţerul polonez a
trădat Pactul de la Varşovia şi URSS,
în primul rând. Cu toate acestea, el
este puternic contestat în Polonia,
Pentru că se tine cont de semnificatia
' '
gestului în sine, care nu poate fi
€ 1\ţtijQQŞHUi.19MMiiiliiilkii4ili

justificat din punctul de vedere al conducerii de la Varşovia, cât mai ales

regulilor şi principiilor care guvernea­
ză armata unei ţări. Ca şi în cazul
Pacepa, reabilitarea sa a avut loc pe
fondul interesului legat de integrarea
tării în NATO. Oricum, Kuklinski
pare mai uşor de apărat, din punct de
vedere moral, decât Pacepa. Prin
funcţia pe care o avea în structurile
Tratatului de la Varşovia, el se
subordona nu numai (sau nu atât)
Kremlinului. Apoi mai este un lucru
esenţial: spre deosebire de Pacepa,
colonelul Kuklinski nu a fost
implicat în acţiuni de poliţie politică.
Despre l.M. Pacepa se ştie bine că este
părtaş şi responsabil de multe dintre
abuzurile regimului comunist, în cea
mai neagră perioadă a existenţei sale,
o cercetare serioasă putând releva
aspecte interesante pe acest plan.

dr. Ion Constantin

Cercetător ştiinţific principal
Institutul Naţional pentru Studiul Totalitarismului

NEWS ALERT: Sâmbătă, 23 mai 2009, va avea loc

Adunarea Generală de Dare de Seamă şi Alegeri a
Asociaţiei Cadrelor Militare în Rezervă şi în Retragere
din SIE, la care sunt invitaţi să participe toţi membrii
Asociaţiei.

https://biblioteca-digitala.ro
 AiiiiiiQJii@llH!Aii@MllQHlll'iNijii 8

RELATIILE RUSO-AMERICANE
LA INCEPUT DE MANDATE
FECIOARA (DMITRI MEDVEDEV) IMPOTRIVA LEULUI (BARACK OBAMA)

•Majoritatea analiştilor identifică timp după ceremonia de învestire de

relaţia cu Rusia drept cea mai critică
problemă ce va trebui soluţionată de
Administraţia americană a preşe­
dintelui Barack Obama, neîncrederea
şi suspiciunile din raporturile bila­
terale atingând cele mai scăzute cote
de la începutul mandatului Reagan.22
Debutul l-ar fi constituit perioada
imediat premergătoare intervenţiei
americane în Irak, iar punctul
culmninant afirmaţiile fără precedent
la adresa politicii externe a SUA
formulate de Vladimir Putin la
Mtinchen, în 2006.
Acelaşi Vladimir Vladimirovici, de
acestă dată premier, afirma, la scurt
la Casa Albă că marile speranţe pro­
voacă cele mai mari dezamăgiri.
La rândul său, noul locatar de la
Kremlin, preşedintele Dmitri Medve­
dev, a criticat Washingtonul pentru
provocarea crizei din Georgia şi a
celei financiare. De altfel, evenimente­
le din august 2008 din Georgia de­
monstrează eşecul SUA şi al Federa­
ţiei Ruse de a înlătura pe deplin
asperităţile din era Războiului Rece,
iar tranziţia prezidenţială din cele
două ţări, coroborată cu cel mai insta­
bil sezon politic, ar putea constitui
teren fertil pentru neînţelegeri şi
tensiuni mult mai pronunţate.

Racul (Bush) s-a retras, dar Balanţa (Putin) nu se înclină!

22 „Politica externă a Administraţiei Obama: un nou început", Seminar internaţional organizat de China
Reform Forum şi Carnegie Endowment lnternational Peace, Beijing, 10 noiembrie 2008.

https://biblioteca-digitala.ro
G ijllil!llHJ-iiQ!iijiifiiiiijilQllGljhii

În regiunea caucaziană şi, îndeosebi, în care autorităţile de la Tbilisi beneficiază din

Caucazul de Sud (Armenia, Azerbaidjan şi
Georgia) s-au intersectat, de veacuri, intere­
sele şi aspiraţiile hegemonice al Rusiei,
Turciei şi Iranului, cărora li se adaugă, în
zilele noastre, cele ale Europei Occidentale şi
Statelor Unite. Fără a subestima influentele
Ankarei şi Teheranului, credem, totuşi,' că
„jocurile" vor fi determinate de armonizarea
intereselor din triunghiul SUA - Federaţia
Rusă - Uniunea Europeană.
Interesul SUA în Caucaz a devenit sesi­
zabil încă din era deschiderilor operate de
Mihail Gorbaciov (glasnost & perestroika) şi
vizibil imediat după destrămarea
Uniuni Sovietice23, când strategia Washing­
tonului în regiune a fost axată pe: recu­
noaşterea independenţei şi integrităţii terito­
riale a noilor state caucaziene; promiterea de
sprijin financiar pentru scoaterea din colaps
a ecomoniei; refuzul de a accepta teza pro­
tejării intereselor de securitate ale Rusiei în
„ vecinătatea apropiată"; soluţionarea con­
flictelor regionale pe cale politică, conform
normelor ONU şi prevederilor documentelor
OSCE.
Ulterior, strategia SUA în Caucaz
suferit unele nuantări, în sensul
Washingtonul a înloc�it politica reactivă a
managementului crizelor cu cea a dialogului
pe probleme ale dezvoltării economice şi
democraţiei. Ca urmare, agenda americană
pentru această regiune a început să capete
consistenţă, diplomaţia energetică
plasată în prim-planul contactelor cu liderii
din Armenia, Azerbaidjan şi Georgia.
partea guvernului de la Berlin are unele
rădăcini în istoria recentă, fostul ministru de
externe al URSS şi ex-preşedinte al Georgiei
- Eduard Şevardnadze - având un rol major
în procesul unificării Germaniei.
Pentru Rusia, Caucazul a constituit
întotdeauna un obiectiv militar şi economic
major, însă dezmembrea fostei URSS şi
convulsiile politice şi sociale interne ce au
urmat nu au permis Moscovei să se implice
eficient în prevenirea/ aplanarea conflictelor
interetnice din zonă, scăpând situaţia de sub
control. Încercările ulterioare de a-şi impune
fostei influenţa în ţările din regiune şi lipsa unei
strategii coerente în raporturile cu noile
republici caucaziene independente nu au
condus la calmarea tensiunilor.
Dimpotrivă, greşelile Moscovei şi menta­
litatea sovietică care şi-a conservat amprenta
asupra tuturor ocupanţilor fotoliului de la
Kremin au reaprins conflicte mocnite şi au
accentuat sentimentele anti-ruse ale popula­
ţiei. Rezultatele nu au cum să fie pe placul
Rusiei: Georgia şi Azerbaidjan privesc tot
mai mult spre Occident (poate prea ostenta­
a tiv), Armenia pare mai izolată ca niciodată,
că iar SUA, Turcia şi Iran şi-au sporit influenţa
în zonă. Dacă la toate acestea adăugăm cele
două războaie din Cecenia şi, în general,
volatilitatea situaţiei din Caucazul de Nord,
vom vedea că visul Rusiei de a avea la sudul
frontierelor Federaţiei o „centură de sigu­
fiind ranţă", formată din ţări stabile şi apropiate
(dacă nu subordonate) Moscovei a devenit
irealizabil.

Nu mai constituie un secret pentru

nimeni faptul că interesul american pentru Prezent la cea de-a 45-a Conferinţă
stabilizarea regiunii şi soluţionarea conflicte­ pentru securitate (Mi.inchen, 6-8
lor îngheţate are conotaţii strategice, acestea februarie 2009), vicepreşedintele ame­
vizând securizarea rutelor de transport al
petrolului şi gazelor naturale din Bazinul
rican Joe Biden a recunoscut că, în
caspic spre Europa Occidentală, pentru
ultimii ani, s-a produs o derivă în re­
reducerea dependenţei Vestului de resursele laţiile dintre Rusia şi NATO, afirmând
energetice importate din Federaţia Rusă. că a venit timpul pentru "resetarea"
Interese majore în regiune au şi unele acestora. În opinia noului vicepreşe­
state ale Uniunii Europene, cea mai dinte american, Washingtonul şi
conturată prezenţă în Georgia, de exemplu, Moscova nu vor putea fi de accord în
fiind cea a Germaniei, ţară membră a toate problemele internaţionale, fă­
Grupului de la Minsk şi coordonatoare a
asociaţiei „Prietenii Georgiei". Suportul de
când referiri la conflictul din Georgia

23 În 1992, Administraţia ameicană a decis să acorde asistenţă umanitară şi economică tuturor noilor state
independente, în baza programului Freedom Support Act

https://biblioteca-digitala.ro
 Aiiiii!IMBJ11MjjiQ!fMMQMll4111Jii'fiMI
sau opoziţia Rusiei pentru aderarea la
NATO a unora dintre vecinii săi.
Joe Biden, vicepreşedintele SUA
Speranţa pentru stoparea declinu­
lui relatiilor bilaterale este legată de
menţin�rea înţelegerilor stabilite ante­
rior între SUA şi URSS, nu pentru a
reveni în trecut, ci pentru a avea o ba­
ză stabilă de regândire a viitorului.24
Sunt şi opinii conform cărora tensi­
unile dintre Casa Albă şi Kremlin ar
avea avantaje pentru un al treilea, şi
anume Bejingul, raporturile chino­
americane beneficiind, în asemenea
condiţii, de un spaţiu de manevră mai
larg.
Perioada de răceală intervenită în
raporturile ruso-americane, tentativa
Moscovei de a folosi arma energetică
şi susţinerea luptei împotriva teroris­
mului pentru a forţa preluarea iniţia­
tivei în unele probleme ale politicii
internationale, elemente ce au caracte­
rizat uÎtimii ani de mandat ai preşe­
dintelui Vladimir Putin, ne îndeamnă
să credem că strategia externă a
Kremlinului nu va înregistra mutaţii
semnificative, cel puţin în relaţiile cu
Casa Albă.
24 Rose Gottemoeller- „Relaţiile de securitate ruso-americane după Georgia", Policy Brief nr.67, octombrie
2008
25 Dmitri Medvedev - aprecieri formulate cu prilejul participării la summitul G-20, Washington, 14-14
noiembrie 2008
https://biblioteca-digitala.ro
9
Sintetizând evoluţiile raporturilor
ruso-americane după încheierea Răz­
boiului Rece şi instaurarea Păcii fier­
binţi, analişti politici ruşi, dar şi unii
experţi vest-europeni disting urmă­
toarele caracteristici esenţiale:
+ raporturile ruso-americane nu
mai constituie pilonul sistemului
relatiilor internationale şi, cu unele
exc�ptii nici 1nu pot influenta
I I I
dezvoltările din terţe ţări;
+ Rusia nu mai constituie o ame­
ninţare reală pentru SUA - afirmaţie
valabilă în ambele sensuri - în pofida
intereselor divergente şi a obiectivelor
strategice diferite urmărite de fiecare
în parte;
+ relatiile ruso-americane sunt pro­
fund asi�etrice nu doar în legătură cu
rolul pe care fiecare ţară îl deţine pe
scena politică internaţională, dar şi în
ce priveşte interesele uneia faţă de
cealaltă;
+ capabilităţile Washingtonului de
a influenta dezvoltările interne din
Federaţia ' Rusă, ca şi posibilităţile
Moscovei de a interveni în politica
externă americană sunt extrem de
limitate.
Stadiul relatiilor ruso-americane a
fost sintetizat �hiar de liderul de la
Kremlin care, după ce a salutat ale­
gerea lui Barack Obama, a exprimat
dorinta ca aceasta să fie urmată de
„gesti'.iri menite să conducă la soluţio­
narea problemelor acumulate în ra­
porturile bilaterale în ultimii ani...
Trebuie să admitem că, în ultimul
timp, a apărut o criză de neîncre­
dere .. " 25
.
@ @llii!llHJ1ip!iiji.Miiijilkliulilfiiji@
Aceleaşi opinii convergente sunt
regăsite şi în presa moscovită, analiştii
ruşi apreciind că „bunele relaţii între
Federaţia Rusă şi Statele Unite sunt de
domeniul trecutului"26. Desigur că, de
toate acestea ar fi de vină Occidentul
care, în evaluările ziariştilor ruşi „in­
dependenţi", are obiceiul să considere
că orice îi este permis şi că alţii nu au
niciun drept. De fapt, subliniază presa
controlată de Administraţia prezi­
denţială, Rusia nu este mai puţin
importantă pe arena mondială decât
ONU sau NATO şi are aceeaşi putere
de a face dreptate, aşa cum au
procedat alţii în Kosovo. Şi, pentru a fi
mai pe înţelesul tuturor, sunt reluate
cu insistenţă afirmaţiile ambasado­
rului rus la ONU, Vitali Ciurkin, în
opinia căruia „Rusia ar putea priva
SUA de sprijinul Moscovei în solu­
ţionarea unor probleme internaţionale
importante, cum ar fi, de exemplu,
dosarul nuclear iranian".
Deficitul de încredere dintre Casa
Albă şi Kremlin, amplificat periculos
la eşaloanele inferioare ale puterii şi,
îndeosebi, la nivelul omului de rând,
va fi dificil de depăşit, iar pe termen
scurt, falia dintre retorica politicie­
nilor şi substanţa raporturilor bilate­
rale s-ar putea accentua, cu efecte
contraproductive nu doar în plan bila­
teral, ci şi în unele aspecte sensibile
ale arhitecturii intemationale de
I
securitate.
• Pe acest fond, foşti ambasadori
ai SUA şi URSS/ Rusiei au lansat, la
finele lunii septembrie 2008, un apel
pentru stoparea declinului relaţiilor
bilaterale, cu prilejul unei mese
rotunde organizate de F ':!ndaţia
Camegie din Washington DC. Intr-un
document trimis ulterior liderilor de
26 Ziarul „Kommersant", 14.08.2008
https://biblioteca-digitala.ro
la Kremlin şi Casa Albă, aceştia au
formulat o serie de opinii cu privire la
provocările cu care s-ar putea con­
frunta raporturile Washington­
Moscova pe termen lung:
+ materializarea promisiunilor re­
feritoare la realizarea unor progrese
constructive în raporturile bilaterale,
prevăzute în Declaraţia din 2008 de la
Soci privind Parteneriatul Stategic, au
fost puse sub semnul întrebării după
ostilităţile din Caucaz, care au dus la
o prăbuşire alarmantă a relatiilor
dintre cele două ţări;
+ înfierbântarea retoricii tinde să ia
locul unei analize profunde a intere­
selor comune ale SUA şi Federaţiei
Ruse în secolul 21, ceea ce poate
conduce la o perioadă lungă de con­
fruntări şi activităţi contraproductive.
Trebuie depuse toate eforturile pentru
diluarea atmosferei de instabilitate
din Caucaz şi prevenirea exacerbării
tensiunilor existente în regiune;
+ construirea unor relaţii de coope­
rare între cele două ţări presupune
evitarea repetării unor greşeli din
trecut, îndemnând la reflecţii şi
reţinere din partea ambelor părţi. Este
un element esenţial, întrucât în
perioada imediat următoare noii lideri
de la Kremlin şi, respectiv, Casa Albă
vor trebui să procedeze la reconfi­
gurarea agendei raporturilor bilate­
rale, identificarea priorităţilor şi crea­
rea de mecanisme viabile, care să
gestioneze complexaitatea relaţiei
americano-ruse;
+ precizarea clară a intereselor
reciproce, cu accent pe: evidenţierea
forţelor şi evoluţiilor care dau formă
relatiilor SUA-Rusia; prezervarea şi
actualizarea acordurilor cu privire la
controlul armamentelor; intensificarea
eforturilor de revitalizare a cooperării
 1fiMllllHC!l'Mll9tifiii1Mi1QiilliifMfii1 9
în problemele legate de securitatea 11 schimbare" ar fi total nepotrivit!)
euroatlantică; adoptarea de măsuri poziţia în privinţa sistemului de
comune, menite să răspundă eficient apărare antirachetă, continuării ex­
provocărilor teroriste, rivalităţilor şi tinderii spre Est a NATO şi a
conflictelor regionale, problemelor războiului din Irak.
financiare, comerciale şi economice
mondiale;
• asumarea, de către SU A şi Rusia,
a unor responsabilităţi majore în so­
luţionarea diverselor probleme inter­
naţionale critice, apărute în diferite
zone ale lumii, pentru menţinerea
stabilităţi şi bunăstării globale.

• Rusia doreşte redobândirea sta­

tutului de mare putere, deţinut de

fosta URSS, a influenţei anteriorare a
Moscovei în soluţionarea problemelor
globale şi regionale de securitate,
obţinerea de avantaje sporite din pro­
cesul de globalizare, combaterea tero­ Dmitri Medvedev
rismului internaţional şi a separatis­
mului pe criterii etnice, contracararea
tendinţelor centrifuge ale subiecţilor • La rândul său, în raporturile cu

Federaţiei, modernizarea economiei şi Moscova, Administraţia americană va

diversificarea structurii exporturilor.
Rusia este interesată de menţinerea
unor canale permanente de comu­
nicare cu SUA, în primul rând pentru
obţinerea de tehnologii avansate
necesare modernizării unei industrii
depăşite fizic şi moral. De asemenea,
sprijinul Washingtonului pentru in­
tegrarea Rusiei într-o serie de gru­
puri/ organizaţii formale şi informale
este decisiv. Lăsând la o parte NATO,
UE şi, poate, OECD, obiective prea
îndepărtate şi, unele, nedorite, Mosco­
va a fost acceptată în mai toate
11 cluburile" internaţionale, ţinta fiind
în prezent Organizaţia Mondială a
Comerţului.
Ca şi predecesorul său, Dmitri
Medvedev aşteaptă de la Barack
Obama, noul lider de la Washington,
ca SUA să-şi nuanţeze (cuvântul
vorbi mai direct despre riscul unor
derapaje majore în raporturile bilate­
rale, în eventualitatea că preşedintele
Dmitri Medvedev, ca şi premierul
Vladimir Putin, va face o prioritate
din confruntarea cu Occidentul şi
politica de intimidare a vecinătăţii
apropiate. Eficienţa unei astfel de
abordări va depinde însă de consis­
tenţa relaţiei transatlantice, fiind de
aşteptat ca Federaţia Rusă să folo­
sească schimbarea de la Casa Albă
pentru a identifica şi specula eventu­
ale noi inadvertenţe între strategiile
de politică externă de pe cele două
ţărmuri ale Atlanticului.
În plan economic, 11 arma gazelor
naturale" folosită de Moscova la fie­
care început de an, precum şi orice
altă tentativă a Kremlinului de a
ameninţa securitatea energetică a
Occidentului, sau de a obţine /1 poli-

https://biblioteca-digitala.ro
� (JIMl!iiiliţii@jiiijMfilQ!kiHQllJli6filQI
tical discounts" din exportul de petrol
şi gaze naturale se va contabiliza la
problemele şi aşa destule ce amână
primirea Federaţiei Ruse în Organi­
zatia
, Mondială a Comertului.
, democratice, precum şi susţinerea
Independent însă de suişurile şi
coborâşurile care par deja o normali­
tate în raporturile bilaterale, Federaţia
Rusă va rămâne unul dintre princi­
palii parteneri ai SUA în probleme de
securitate şi, într-o măsură mai
redusă, în cele de natură economică.
Barack Obama
Interesele majore ale SUA în ra­
porturile cu Federaţia Rusă vizează
trei domenii: securitatea internaţiona­
lă (combaterea terorismului interna­
ţional şi a proliferării nucleare, conso­
lidarea parteneriatului cu aliaţii care
împărtăşesc aceleaşi valori democrati­
ce şi prevenirea emergenţei oricărui
competitor ce ar putea ameninţa
supremaţia militară a SUA); creşterea
econom1e1 americane (menţinerea
unui dolar suficient de puternic, asi­
gurarea aprovizionării cu petrol şi
gaze în mod permanent şi la preţuri
stabile şi rezonabile, consolidarea
avansului tehnologic şi informatic,
https://biblioteca-digitala.ro
considerat esenţial pentru creşterea
economică şi supremaţia militară);
globalizarea şi noua ordine mondială
(exportul valorilor şi instituţiilor
principiilor economiei de piaţă, ca
elemente ce pot facilita îndeplinirea
obiectivelor politicii externe ame­
ricane).
Plecând de la obiectivele Washing­
tonului, aşa cum au fost creionate
anterior, putem identifica cel puţin
câteva elemente care să justifice
interesul constant al SUA pentru o
relaţie normală cu Rusia:
• Federaţia Rusă este membru
permanent al Consiliului de Securitate
al ONU, organism în care un veto al
Moscovei poate bloca demersuri
diplomatice de importanţă vitală
pentru Washington;
• în pofida impactului reformelor
şi al restructurărilor intervenite după
1990 în armata sovietică, Rusia rămâ­
ne singura ţară cu capabilităţi nuclea­
re militare şi civile comparabile cu
cele ale SUA , fiind cea mai puternică
forţă militară din regiune, cu o
prezenţă substanţială pe aproape
întreg teritoriul fostei URSS;
• statutul Federaţiei Ruse de prin­
cipal deţinător şi exportator de re­
surse energetice constituie un element
ce poate influenţa politica economică
a SUA şi interesele comerciale
americane.
• Preşedinţii Barack Obama şi
Dmitri Medevedev trebuie să-i man­
dateze pe Hillary Clinton, respectiv
Serghei Lavrov, şefii celor două diplo­
maţii, să acorde atenţie prioritară pro­
blemelor în care cooperarea bilaterală
poate influenţa decisiv evoluţiile pe
arena internaţională, în primul rand
cele privind provocările strategice.
 5111111gp1g11911q1g1411gy111m1 9

Berbecul (Seghei Lavrov) şi ... ... Scorpionul (Hillary Clinton)

Iată de ce credem că, pentru un dialog mecanismelor create după 11 septem­

strategic robust, un prim contact ruso­
american după instalarea noului lider
de la Casa Albă ar trebui să treacă în
revistă câteva aspecte esenţiale legate
de:
+ transformarea interacţiunilor
strategice dintre Washington şi
Moscova (reducerea incertitudinilor
strategice reciproce, construirea unor
relaţii de cooperare politice şi militare
neantagonice, reconsiderarea moşteni­
rii nucleare din era Războiului Rece);27
+ prevenirea multiplicării situaţii­
lor scăpate de sub control (armoni­
zarea poziţiilor faţă de ţările problemă
sau aflate pe "axa răului", conso­
lidarea institutiilor internationale,
creşterea compe'tenţelor şi viztbilităţii
organismelor cu respbnsabilităţi în
combaterea proliferării nucleare, ma­
nagementul riscului global generat de
folosirea energiei nucleare);
+ adoptarea unor măsuri mai efi­
ciente pentru combaterea terorismului
internaţional (punerea în funcţiune a
brie 2001, intensificarea schimbului de
informaţii pe profil între structurile cu
responsabilităţi în lupta antiteroristă,
identificarea unor soluţii pentru solu­
ţionarea conflictelor din Orientul
Mijlociu , îndeosebi a celui israeliano­
palestinian).
• Asperităţile din relaţiile
Washington-Moscova se regăsesc,
într-un fel sau altul, şi în planul
raporturilor bilaterale ale României cu
SUA şi Federaţia Rusă, cele mai se­
rioase consecinţe, cu efecte pe termen
lung, fiind deja sesizabile în sfera
economică. Este nevoie de o strategie
coerentă, bine articulată, care să evite
"tacticile" de genul "semnalizăm
dreapta şi mergem spre stânga", sau
viceversa, şi să reflecte cât mai fidel
întreaga gamă a intereslor naţionale
ale României, pornind de la cele de
securitate, inclusiv economică, până la
respectarea valorilor şi tradiţiilor
democratice.
Alexandru Omeag

27 Dr. Lewis A. Dunn - „Activităţi de cooperare în domeniul securităţii. Cadrul pentru angajamentele
strategice ale SUA şi Federaţiei Ruse" , Simpozion internaţional, Moscova, septembrie 2008.

https://biblioteca-digitala.ro
G "liili1Qij!IPQJIMQllM4i!MllllQMQdiilliiji+3i
NOI OPINII PRIVIND EVENIMENTELE
DIN DECEMBRIE '89
• Hotărârea definitivă de răsturna­
re a regimului din România şi lichi­
darea lui Ceauşescu ar fi fost luată în
ianuarie 1989, la Moscova, de către
importanţi reprezentanţi ai Comisiei
Trilaterale, printre care: Gorbaciov,
Rockefeller, Kissinger, Giscard
d'Estaing şi alţii.
În anul 1971, la Bucureşti, Nicolae
Ceauşescu a fost abordat de către un
reprezentant al societăţilor secrete
occidentale în scopul racolării, dar a
refuzat orice legătură cu societăţile
respective. Nu poate fi exclus faptul că
refuzul său categoric de a face parte din
societăţile respective a contribuit la
lichidarea sa din decembrie 1 989. Am
convingerea că în cazul în care Ceauşescu
ar fi acceptat să devină membru al
societăţilor secrete în 1971, atât el cât şi
România ar fi avut, poate, o cu totul altă
soartă, la finele anului 1 989.
• Scenariul iniţiat de forţele care
au pus la cale implementarea răs­
turnării lui Ceauşescu au avut în
vedere, printre altele, următoarele
premise, din care unele complet gre­
şite, generate de lipsa unor informaţii
corecte. Principalele premise greşite
au fost:
a/ convingerea că forţele de secu­
ritate sunt absolut fidele lui Ceau­
şescu şi-l vor apăra cu toate forţele de
care dispun, posibilităţi care erau gre­
şit apreciate, fiind cu totul exagerate
https://biblioteca-digitala.ro
atât ca număr, mijloace tehnice şi
putere de foc;
b/ convingerea că între forţele de
securitate şi armată există divergenţe
majore, dificil de depăşit, şi că armata,
penetrată informativ de serviciile
secrete sovietice, poate fi folosită la
neutralizarea Securităţii şi izolarea lui
Ceauşescu.
Printre premisele corect apreciate
de coaliţia antiromânească se numără:
acumularea nemulţumirilor marilor
mase populare ca urmare a efortului
depus pentru plata datoriei externe,
nemulţumiri ce puteau fi folosite
pentru declanşarea unei revolte care
să apară ca fiind una spontană.
S-a mizat şi pe trendul favorabil
din Europa centrală şi de est, generat
de evenimentele desfăşurate în acea
perioadă în ROG, Ungaria şi Polonia.
S-a avut în vedere, de asemenea,
atitudinea cunoscută a lui Ceauşescu
de a refuza propunerile serviciilor de
informaţii şi securitate privind
condamnarea spionilor din Est şi Vest
dovediţi ca atare de aparatul de
contraspionaj românesc.
Fitilul exploziei trebuia introdus
din exterior, urmând ca tot din exte­
rior să fie trimişi şi artificierii care să-i
dea foc şi aceasta deoarece niciuna
dintre ţările participante la complot
nu considera că dispune de suficiente
elemente sigure, de încredere totală
pe teritoriul României, care să poată
garanta succesul operaţiunii prin care
 l}!i!CIQ!Şi!HQN!Ş!QiiiŞl!Şlijlliliij!ŞIQkihŞl!!Qli*
se urmărea lichidarea lui Ceauşescu şi
destrămarea României. Aceşti artifi­
cieri trebuiau introduşi în România
doar cu puţin timp înaintea declanşă­
rii acţiunii, pentru a nu da timp Secu­
rităţii să-i identifice şi să-i anihileze.
Aceasta explică afluenţa de turişti
străini, din Estul şi Vestul României,
în perioada imediat premergătoare
evenimentelor din decembrie 1989.
Folosirea iredentismului a fost
considerată utilă pentru declanşarea
unor stări de conflict locale, bazate pe
probleme etnice şi religioase, la fel ca
şi interesul Ungariei privind teritoriul
Transilvaniei.
Ţările direct participante la com­
plot au fost: URSS, Ungaria şi Iugo­
slavia, sprijinite de serviciile secrete
ale principalelor ţări din lumea
capitalistă.
• Deturnarea cursului preconizat
de către autorii complotului s-a dato­
rat în principal atitudinii adoptate de
către conducerea Securităţii, care şi-a
retras forţele în cazărmi şi le-a ordo­
nat să depună armamentul din dotare
în depozite sub cheie, iar paza clădirii
CC, a Televiziunii şi a lui Ceauşescu a
9
fost retrasă. Astfel, preconizatul
conflict armat sângeros dintre Armată
şi Securitate nu a mai putut avea loc,
forţele armatei trezindu-se singure pe
câmpul de luptă, imaginat de
complotişti, iar dezideratul atât de
mediatizat pe toate canalele externe,
privind cele peste 60.000 de victime
ale "revoluţiei" nu s-a putut înfăptui.
Aşa a apărut varianta de înlocuire,
după ce generalul Stănculescu i-a
trimis pe soţii Ceauşescu „la plimba­
re" în provincie cu elicopterul, cea a
teroriştilor arabi şi securişti, care nu
au putut fi identificati nici până
astăzi. În acea perioadă a apărut şi
numărul cel mai mare de victime
înregistrate în mod real, dar care nu a
reuşit să justifice o intervenţie armată
străină cum a fost ea prevăzută în
planul iniţial al complotiştilor.
Principalele capete de acuzare, zeci
de mii de victime şi miliardele de do­
lari din conturile elveţiene, enunţate
în procesul prin care cuplul Ceau­
şescu a fost condamnat la moarte, s-au
bazat doar pe dorinţe şi prezumţii ale
complotiştilor externi şi nu pe fapte
reale, aşa cum de altfel s-a şi dovedit.

Evenimentele din decembrie 1 989, iniţiate de forţe externe care au speculat

nemulţumirea reală a populaţiei, au avut drept scop răsturnarea lui Ceauşescu şi
declanşarea unui război sângeros între Securitate şi Armată, care să motiveze o
intervenţie militară străină. Următorul pas după anihilarea structurilor de forţă
autohtone părea evident - dezmembrarea României.
Spre nefericirea lor, nici Securitatea şi nici Armata nu au căzut într-o
asemenea capcană! Deh, nu mor caii când vor câinii!

Stelian Octavian Andronic

https://biblioteca-digitala.ro
� MQii.idiHIMiiGIQMQQMBiMMii.i•

PRO ŞI CONTRA PACEPA

ÎN PRESA ROMÂNEASCĂ

Din raţiuni de spaţiu editorial, o serie de materiale tematice, cel puţin la fel de
valoroase ca şi cele inserate în acest număr a l „Periscopului", nu pot vedea,
deocamdată, lumina tiparului. Din respect pentru adevăr şi pentru probitatea
profesională a autorilor, redacţia Revistei „Periscop" preconizează să adune
toate materialele primite şi viitoare referitoare la defectarea genera lului Ion
Mihai Pacepa într-o carte ce va apărea în cursul acestui an.
Înainte de a vă prezenta opiniile unor foste cadre de informaţii externe şi a le
unor reprezentanţi ai societăţii civile, din avalanşa materialelor ce au inundat
presa din România, ne vom opri doar la două, a lese (chiar dacă nu credeţi!) la
întâmplare şi care reflectă puncte de vedere diferite în legătură cu rămânerea în
Occident a fostului adjunct a l şefului spionajului românesc, generalul Ion Mihai
Pacepa. Veţi întâlni opinii divergente/convergente, care pot lăsa loc la
interpretări şi care nu epuizează un subiect a tât de controversat.

• Primul dintre acestea, face parte oferite de Pacepa au fost de asemenea un

din Raportul fina l al Comisiei prezi­
denţiale pentru analiza dictaturii co­
muniste din România (Bucureşti,
2006), din care cităm pasajele referi­
toare la cazul Pacepa:
„ Trebuie amintit aici rolul excepţional
jucat în demascarea naturii criminale a
regimului şi a Securităţii de cartea
Orizonturi roşii de Ion Mihai Pacepa.
Mai întâi publicarea în limba engleză a
acestei cărţi, în 1987, apoi transmiterea la
Secţia română a postului de radio Europa
Liberă a memoriilor acestui defector de cel
mai înalt rang - înaintea fugii sale,
Pacepa era consilier personal al lui Ceau­
şescu, general locotenent, director-adjunct
al Direcţiei de Informaţii Externe şi
secretar de stat în Ministerul de Interne -
a contribuit la degradarea dramatică a
imaginii lui Ceauşescu. Informaţiile
important revelator al caracterului crimi­
nal al dictaturii în influente cercuri
politice şi de media din Vest. Securitatea
şi moştenitorii săi nu i-au iertat vreodată
lui I. M. Pacepa ceea ce ei consideră a fi
fost o trădare„ .
Şefii spionajului românesc şi subordo­
naţii lor aveau, ca misiune principală,
anihilarea rezistenţei din exterior, a
mişcărilor de exil opuse statului/partid
totalitar. Să-i amintim: Mihai Gavriliuc,
Wilhem Einhorn, Nicolae Doicaru,Ion
Mihai Pacepa, Romus Dima, Nicolae
Pleşiţă. . .
. . . I. M. Pacepa a rupt cu sistemul
în 1978, defectând prin R. F. Germania
către SUA. Informaţiile şi dezvăluirile
sale sunt comparabile cu cele fumi­
zate de defectori celebri din perioada
stalinismului (Walter Kriwitskzy şi

https://biblioteca-digitala.ro
 QRii.iiiihl!llijlliiHAQl.iiAIMi\.iiJ.ii
Aleksander Orlov), precum şi cu cele
oferite de colonelul polonez Ryszard
Kuklinski în perioada Solidarităţii din
Polonia . . .
"
• Aprecierile Comisiei prezi­
denţiale par a fi într-o tonalitate puţin
diferită de opiniile lui Florian Bichir,
exprimate în cotidianul Evenimentul
Zilei din 19 februarie 2005, într-un
articol intitulat „Pacepa, un Harry
Potter al spionajului", pe care vi-l
prezentăm integral:
« În premieră mondială, Pacepa a făcu �
dezvăluiri. Din nefericire, la 77 de am
(nn.în 2005), memoria pensionarului a
început să-i joace feste, ori serverul de
documentare al CIA a fost legat la
"Cartoon Network". Pacepa susţine că
tatăl său a fost condamnat de Garda de
Fier pentru că a fost prins ascultând
" Vocea Americii", deşi la ora la care
VOA a început să emită - noiembrie 1 942
- legionarii înfundau de mult puşcăriile
antonesciene sau luaseră calea exilului.
Viaţa "celebrului" spion e spoită mai ceva
decât cea a unei bătrâne cocote, care sus­
tine că a studiat la un pension de domni­
Şoare. La 15 ani răspândea fluturaşi anti­
nazişti şi îşi plătea chiria din vânzarea
"Scânteii", iar seara dădea meditaţii la
matematică! Un debut în cariera de
ilegalist pentru care l-ar fi invidiat şi
Ceauşescu. Brusc, după câteva luni, se
apuca să poarte cruce, ca să-i facă în ciudă
tatălui său, un comunist, şi se înscrie în
"Young Friends of the United States".
Absolut întâmplător, din şef la o
tinichigerie, cinstitul său părinte ajunge
translator al generalului sovietic Radian
Malinovski, spaima României ocupate. Şi,
ce să vezi, scenariu de bestseller,
Hollywood curat . . . Democrat, consilierul
sovieticilor nu avea nimic împotrivă ca
progenitura sa, acest Harry Potter al
spionajului, să se înhăiteze cu băieţii
unchiului Sam.
https://biblioteca-digitala.ro
9
Suspans total, mai ceva ca-n Agatha
Christi. În câteva luni, poveste de capă si
spadă, aventură şi magie: ilegalist, anti­
fascist, cruce, pro-american, arestat că
purta insigna cu chipul regelui. O bio­
grafie care, dacă ar fi reală, i-ar fi oferit un
strălucit viitor de deţinut politic. Numai
că viaţa a fost crudă şi nedreaptă, iar
Pacepa a devenit securist la 23 de ani.
A făcut-o însă, aşa, în scârbă, dar, ca
să nu îi iasă vorbe, a fost silitor. Ca un
Făt-Frumos cu grade, în trei ani ajunge
maior, iar la 29 de ani îl umileşte postum
pe Moruzov, fiind numit şef adjunct al
Misiunii Române din RFG. Adevărul este
că Pacepa ne ia de proşti, livrându-ne
aceste poveşti ridicole care pot fi des­
fiinţate de orice elev de liceu. Nici c�
Pleşiţă nu ne e ruşine, dar parcă Pacepa zl
întrece.
Sprijinul acordat SUA e o altă
gogoaşă: americanii aveau nevoie de un
agent în România, nu de un pensionar
ramolit în Florida, iar FBI a luat-o cu
munca de la capăt, pe urmele noilor spioni
români trimişi peste Ocean după 1978.
Cel mult poveştile vânătoreşti ale lui
Pacepa îi pot fascina pe cititorii lui Pavel
Coruţ: el l-a înfundat pe Carlos Şacalul, el
a furat "Leopardul"-ul din Germania,
deşi în arhiva SIE nu cred că există vreun
tanc, preşedinţii SUA nu sună la Penta­
gon, ci la el, să-l consulte în orice pro­
blemă, de la atacarea Irakului la castrarea
cotoiului. În fapt, Pacepa a fost un
bişniţar cu grade şi fară scrupule, iar
dezvăluirile lui Mihai Pelin au făcut un
aşa prăpăd în biografia "eroului", îl dor
aşa de tare,încât îl citează în fiecare inter­
viu mai ceva decât pe fostul său stăpân
căruia i-a jurat credinţă, Ceauşescu.
Pacepa intră, totuşi ,în legendă.
Puţini oameni se pot mândri că au lucrat,
pe ştate de plată, pentru Securitatea
română, KGB şi CIA, câteodată pentru
toate concomitent. »
Gj YA+i.11!11ŞH!QiiiiQl9QA„itlD&iKl"MI

Comentariile şi concluziile vă aparţin dumneavoastră, stimaţi cititori ai

„Periscopului". Nu vă grăbiţi, însă, să daţi un verdict, până nu treceţi în revistă
şi opiniile celorlalţi autori sau, dacă nu vă punem răbdarea la încercare, până la
apariţia în librării a volumului promis. Vă mulţumim şi vă promitem că
eforturile noastre vor încerca să răspundă cât mai fidel aşteptărilor
dumneavoastră!

Redacţia

Cu prilejul zilei de 8 Martie, Colegiul de redacţie a l

revistei „Periscop" adresează calde felicitări co legelor
noastre din ACMRR, precum şi soţiilor membrilor
Asociaţiei. Tuturor le mulţumim, şi pe această ca le, că ne
sunt alături în tot ceea ce facem!

https://biblioteca-digitala.ro
 'ii19!!1.iiii§iiîiil! 2)

VORBESC GENERALII ...

Dorind s ă afle adevărul, atât cât poate fi spus la această dată, preşedintele
ACMRR-SIE şi redactorul-şef al Revistei „Periscop" au invitat la o discuţie
colegială un grup de generali, aflaţi în structurile reprezentative de comandă ale
Departamentului de Informaţii Externe în aceeaşi perioadă cu Ion Mihai Pacepa,
unii fiind chiar şefi ai acestuia în diferite momente. Distinşii veterani ai
spionajului românesc, de numele cărora se leagă realizări importante care,
deocamdată, nu pot fi făcute publice, au fost de acord cu inserarea în „Periscop"
a unora dintre concluziile discuţiilor noastre.
Redacţia revistei „Periscop" mulţumeşte domnilor generali, inclusiv pentru
fotografiile de „epocă" de la sfârşitul materialului, şi.. . le dă cuvântul!

măsuri de contracarare a acţiunilor ce

Cârtiţă, sau trădător?
În toată această perioadă de 30 de
ani de la dezertarea lui Ion Mihai
Pacepa nu s-a stabilit (sau cel puţin
n-au fost făcute cunoscute publicului)
cauzele care l-au determinat să comită
această faptă. Astfel, nu se ştie dacă a
fost recrutat mai înainte de acest
eveniment, cine l-a recrutat şi când, în
ce împrejurări? Dacă da,
- de ce un asemenea agent de talia
lui Pacepa a fost "retras" din reţea de
către serviciul de spionaj străin într-o
perioadă plină de evenimente interna­
ţionale împotriva statelor socialiste?
- care serviciu de spionaj ar fi
acceptat ca un agent cu posibilităţile
lui Pacepa să nu informeze despre
orice actiune care urma s-o efectueze
spionaj � ! românesc în ţările occiden­
tale sau în oricare alt spaţiu străin?
- de ce serviciul de spionaj străin
respectiv ar fi stat pasiv şi nu ar fi luat
urmau să aibă loc şi despre care
agentul subordonat l-a informat?
Referitor la aceste întrebări, au
existat şi persistă unele suspiciuni
care n-au fost clarificate şi documen­
tate după anchetarea cadrelor de
conducere ale DIE arestate în urma
trădării lui Pacepa şi a ofiţeri)or care
au lucrat cu el în străinătate. In cazul
în care Pacepa a fost recrutat, el nu
putea să „cadă" uşor, indiferent de
măsurile care s-ar fi luat în ţară pe
linie de contraspionaj, deoarece în
mod cert aceste contacte nu se efectu­
au în ţară. Funcţia de adjunct al şe­
fului DIE îi permitea lui Pacepa să se
deplaseze frecvent în străinătate, atât
pe linia muncii specifice cât şi pentru
organizarea vizitelor externe ale cu­
plului prezidenţial. Deci, avea multi­
ple posibilităţi pentru a fi contactat de
serviciul de spionaj străin (recrutor)
pentru rapoarte, analize şi instruire.

https://biblioteca-digitala.ro
@ tii!Qhi.1MMMllUI
.... Există unele indicii ce susţin
ipoteza recrutării lui Pacepa înainte
de fuga sa în Occident:
a/ în 1960, România nu avea relaţii
diplomatice cu R.F.Germania însă,
având schimburi economice însemna­
te, cele două state au hotărât să des­
chidă, în mod reciproc, reprezentanţe
comerciale, fără ca personalul angajat
al acestora să beneficieze de imunitate
diplomatică. În cadrul Reprezentanţei
României, rezidenţa spionajului
românesc era condusă de Ion Mihai
Pacepa.
În perioada respectivă, doi ofiţeri
din Centrala DIE s-au deplasat în
Germania federală să efectueze o în­
tâlnire operativă cu o agentă care fu­
sese recrutată şi pregătită în România
şi apoi trimisă cu sarcini în această
tară.
, La întâlnirea ce urma să aibă loc
s-a constatat prezenţa poliţiei germa­
ne, care i-a arestat pe cei doi ofiţeri
(Horobeţ şi Ciuciulin), iar concluzia a
fost că agenta trădase legătura cu
serviciul de spionaj român, precum şi
întâlnirea care urma să aibă loc.
Deoarece se presupunea că în ancheta
făcută asupra celor doi ofiţeri de către
organele federale germane s-ar fi
stabilit date despre rezidenţa şi
cadrele spionajului românesc în RFG,
Centrala DIE a ordonat retragerea
imediată a ofiterilor
, din rezidenta,
condusă de Ion Mihai Pacepa. Retra­
gerea respectivă s-a efectuat conform
ordinului Centralei, prin ROG, însă
fără Pacepa, care a motivat că a ales să
se retragă prin Elveţia deoarece
poliţia germană întărise paza spre şi
la frontiera RFG cu ROG. El a revenit
în România cu circa 7-8 zile mai târziu
decât ceilalţi ofiţeri, care s-au înapoiat
prin ROG. Este greu de presupus că
organele de contraspionaj germane nu
deţineau date despre calitatea de
https://biblioteca-digitala.ro
ofiţer a lui Pacepa, mai ales după
arestarea lui Ciuciulin şi Horobeţ,
dacă nu chiar şi mai înainte, deoarece
în RFG se afla un fost ofiţer al DIE, pe
nume Mandache, care fusese trimis de
DIE "în practică" după ce a absolvit
cursurile de informatii , externe în
URSS. Când a ajuns în RFG, acesta a
trădat, dar se presupune că el fusese
recrutat de KGB şi trădarea lui este o
combinaţie a acestui serviciu pentru a
rămâne în RFG.
Unele documente referitoare la aceste
evenimente, existente în arhivă, nu pot fi,
încă, declasificate, lăsând astfel loc la
speculaţii cu privire la adevărul celor
petrecute în contextul arestării agentei
DIE infiltrată în Germania federală.
b/ O altă situaţie cu privire la
eventuala recrutare a lui Pacepa de
către un serviciu de spionaj străin a
avut loc în perioada anilor 1970.
Astfel, Ion Mihai Pacepa a fost trimis
să organizeze vizita lui Nicolae
Ceauşescu în Siria, Iordania, Irak şi
Liban. În timpul acestei misiuni,
Pacepa a raportat Centralei că s-a
îmbolnăvit (în Iordania), solicitând
internarea într-un spital din RFG
(sic!). Cererea a fost acceptată, iar
Pacepa „s-a tratat" în RFG două
săptămâni. A fost o situaţie reală, a
fost o situaţie provocată, a fost o
combinaţie a unui serviciu de spionaj
străin, al cui anume? Toate acestea,
precum şi alte suspiciuni, trebuie
clarifica te.
.... Pe de altă parte, faptul că
acţiunile serviciului de spionaj român,
mai ales pe linia sarcinilor TS
(tehnico-ştiinţifice) ori în rândul
emigraţiei române din SUA şi Europa
occidentală, precum şi a muncii de
influenţă politică, mediatică şi
economică în favoarea României nu

au fost afectate, blocate sau eşuate, ar
putea duce la concluzia că Pacepa nu
a fost agent al vreunui serviciu de
spionaj străin, înainte de a trăda.
Ce l-a determinat să trădeze?
Există o serie de evenimente care ar fi
putut să-l determine pe Pacepa să creadă
că a căzut în dizgraţia cuplului
prezidenţial, că îi va fi blocată orice
promovare în funcţii mai înalte, că
activitatea lui este intens controlată şi că
s-ar putea descoperi unele nereguli ce ar fi
putut duce chiar la arestarea sa.
Trăsăturile lui de caracter, cum ar fi
apetitul pentru o viaţă de lux, setea de
putere, orgoliul exagerat, unele
disfuncţionalităţi familiale şi de
comportament personal (nu spunem mai
mult pentru a nu ne acuza cineva de
pornografie) au contribuit la decizia lui de
a fugi în Occident.
.... Locul vacant de şef al DIE, după
plecarea generalului Nicolae Doicaru,
a fost ocupat de generalul Alexandru
Dănescu, fost adjunct al ministrului
de interne pentru probleme admi­
nistrativ-financiare, care nu avusese
nicio tangenţă cu munca informativ­
operativă internă sau externă, deşi toţi
ofiţerii din conducerea DIE credeau că
Ion Mihai Pacepa ar fi fost cel mai
indicat, cel puţin din punct de vedere
profesional, să fie numit în funcţia
respectivă. A fost primul semnal:
"ceva nu este în regulă".
.,.. Pacepa a aflat că urma să fie
schimbat din funcţie şi „avansat" ca
adjunct al comandantului unităţii
militare de pompieri a Capitalei.
Această măsură urma să fie luată spre
finele lunii iulie 1978, deşi Pacepa încă
https://biblioteca-digitala.ro
ji@l!L1MMM11iili 2)
mai spera ca „ tovarăşa" să-l susţină
pentru ocuparea funcţiei de ministru
al "Casei prezidenţiale".
.,.. Teama de posibilele consecinţe
ale incidentului cu tirul venit de le
Beirut. Direcţia a IV-a, condusă de
generalul Nuţă (decedat), organizase
un control riguros asupra transportu­
rilor care aveau imunitate diploma­
tică. Pe acest fond, a fost controlat şi
un autotren ce venea de la Beirut şi în
care mai mulţi „diplomaţi" expedia­
seră în ţară mobilă de bucătărie,
frigidere, aragazuri, maşini de spălat,
maşini de spălat vase etc., toate având
destinaţii „superioare" . Pe baza ra­
portului făcut de Direcţia a IV-a, s-a
ordonat anchetarea ofiţerilor care erau
implicaţi în acest transport, unii dintre
aceştia fiind din Centrala DIE. Din
Comisia de anchetă făcea parte şi
Pacepa, acţiunea fiind coordonată de
Tudor Postelnicu şi generalul
Constantin Olteanu, şeful Secţiei
militare a CC al PCR. La una dintre
primele analize ale incidentului,
Constantin Olteanu l-ar fi atenţionat
pe Ion Mihai Pacepa că locul lui este
în grupul celor anchetaţi pentru
transporturi "ilegale" şi nicidecum în
Comisia de anchetă.
O asemenea afirmaţie (dacă este
reală) i-a întărit şi mai mult convin­
gerea lui I.M.Pacepa că adevăratul
obiectiv al controlului ce se organi­
zase la Vamă nu era "transportul" de
la Beirut, ci doar o repetiţie pentru un
autotren care urma să vină din
Germania federală cu bunuri pentru
Pacepa şi „atenţii" pentru cei implicaţi
în tratativele cu concernul vest-ger­
man Fokker. Deşi autotrenul respectiv
intrase în ţară înaintea măsurilor luate
la Vamă, pentru Pacepa lucrurile
deveneau tot mai îngrijorătoare.
G: jiiijiji.116MIMI!
Toate aceste „coincidenţe", dar şi
altele, i-au întărit convingerea lui
Pacepa că este urmărit contrainfor­
mativ şi că nu mai are nicio
perspectivă de promovare.
Interes deosebit pentru
coordonarea „ilegalilor"
Generalul Pacepa coordona direct
activitatea pe linie TS şi cea a
structurii de analiză-sinteză, prin care
erau prezentate conducerii superioare
de partid şi de stat cele mai sensibile
informatii. Motivând dorinta de a
I I
impulsiona activitatea spionajului
clasic (fără acoperire diplomatică),
Pacepa l-a convins pe generalul
Nicolae Doicaru să-i încredinţeze şi
coordonarea „fantomelor" .
Unitatea respectivă, cu ofiţeri
deplin conspiraţi, avea un statut
special şi cerinţe de conspirativitate
draconice în comparaţie cu toate
celelalte structuri operative ale DIE.
Din momentul recrutării, ofiţerii ce
urmau să ajungă în exterior folosind
diverse legende încetau orice legături
cu rudele, cu colegii de serviciu sau
prietenii, erau instruiţi individual în
case conspirative, erau cunoscuţi doar
de ofiţerii recrutori şi de şefii direcţi ai
acestora şi, în urma diferitelor
combinaţii, erau făcuţi dispăruţi din
viaţă şi primeau altă identitate.
Trebuie subliniat faptul că, din
cauza statutului special, era foarte
greu pentru orice comandant, fie el şi
adjunctul şefului DIE, să cunoască
prea mulţi ofiţeri "ilegali". Pacepa a
reuşit, totuşi, să cunoască şi fizic pe
unii dintre "ilegali", ca urmare a
participării lui la diferite analize care
precedau pregătirea pentru plecarea
https://biblioteca-digitala.ro
în misiune sau la cele organizate după
o anumită perioadă de timp. Din
această cauză, după fuga lui Pacepa
s-a procedat la aducerea în ţară a
ofiţerilor „ilegali" care acţionau în
străinătate. Cei mai mulţi şi-au
abandonat subit soţiile şi copiii şi au
revenit în ţară, unde au întâmpinat
dificultăţi de nedescris pentru recă­
pătarea identităţii pe care au avut-o
înainte de a deveni "ilegali", unii
dintre aceştia fiind, deja, „morţi şi
îngropaţi" odată cu plecarea în
misiune.
Relaţiile Doicaru-Pacepa
Fostul adjunct al şefului DIE era o
persoană care ştia să se impună şi să
fie respectată prin ţinută (îmbrăcă­
minte elegantă), prin modul de a trata
pe subalterni cu multă politeţe şi
cuvinte civilizate, printr-o superioară
documentare şi cunoaştere a proble­
melor analizate, prin concluziile şi
măsurile concrete pe care le ordona.
Era o fie conciliatoare şi nu un adept
al măsurilor dure şi represive
împotriva celor care greşeau; mai
mult, era gata să sară în ajutorul celor
care aveau nevoie.
Fată de cei cu functii mai înalte era
I I
umil şi foarte serviabil. Din această
cauză avea dese divergenţe cu şeful
OJE, generalul Nicolae Doicaru fiind
iritat de atenţia pe care „cabinetul 2"
i-o acorda primului său subaltern.
Fuga şi consecinţele acesteia
� Ştirea cu privire la dispariţia lui
Pacepa a fost raportată pentru prima
dată a doua zi dimineaţa, de către

rezidentul de la Koln, care se
deplasase la hotelul unde care era
cazat adjunctul şefului DIE, pentru a
stabili eventualele măsuri ce urmau să
fie luate de rezidenţă în sprijinul
misiunii "şefului". La hotelul res­
pectiv, generalul Constantin Ştefan a
constatat cu stupoare absenţa "şe­
fului" din cameră, iar pe pat i-a găsit
geamantanul cu lenjeria personală şi
un plic cu valută (probabil banii luaţi
pentru cheltuieli în misiune) şi cu un
decont scris de fugar pentru cheltuie­
lile efectuate până în momentul
"plecării".
Imediat, Centrala i-a ordonat
generalului Ştefan să ia legătura cu
autorităţile germane pentru a verifica
dacă nu sunt alte motive ale absenţei
lui Pacepa de la hotel. Telegrama
ulterioară a rezidentului venea să
confirme actul de trădare, informaţie
pe care o primise oficial de la
autorităţile germane, cu menţiunea că
defectorul ceruse să fie predat
organelor informative ale SUA.
� Trecerea de cealaltă parte a ba­
ricadei a lui Ion Mihai Pacepa a pro­
vocat un adevărat cutremur pentru
serviciul de spionaj al României,
având consecinţe negative pe parcur­
sul a zeci de ani, atât pentru inde­
pendenţa ţării, cât şi pentru dezvol­
tarea economico-socială şi a relaţiilor
internaţionale.
Decapitarea DIE, prin înlăturarea
celor mai buni generali şi ofiţeri,
rechemarea din exterior a tuturor
oficialilor presupuşi a fi cunoscuţi de
trădător (indiferent că se bucurau de
imunitate diplomatică sau lucrau sub
acoperiri neconvenţionale) şi abando­
narea reţelei informative au paralizat,
practic, orice activităţi informative în
https://biblioteca-digitala.ro
911@1.1•MMl!iii! 2)
străinătate. În ţară, munca „specifică"
a fost orientată spre descoperirea
"puilor" lui Pacepa, ofiţerii scoşi din
aparatul DIE, cât şi o mare parte
dintre cei rămaşi fiind urmăriţi prin
toate mijloacele.
� Este evident că astăzi, dacă mai
trăieşte, Pacepa nu mai prezintă
niciun interes pentru stăpânii lui,
pentru că volumul de informaţii cu
care a plecat s-a epuizat în primii trei­
patru ani. Totuşi, trădarea lui Pacepa
a facilitat experţilor CIA cunoaşterea
în profunzime a structurii şi
obiectivelor serviciilor de informaţii
din ţările socialiste, a mijloacelor şi
metodelor de muncă. Pentru Agenţia
Centrală de Informaţii, un interes
aparte l-au constituit datele referitoare
la selecţionarea, instruirea şi
infiltrarea „ilegalilor", precum şi cele
privind modul de organizare a
structurilor de contrainformaţii pe
profil economic.
Teama de eventualele actiuni ale
DIE pentru pedepsirea trădătorului a
pus probleme serioase pentru CIA,
care a făcut eforturi considerabile
pentru „ plimbarea" lui Pacepa prin
diferite case conspirative şi „schimba­
rea la faţă" a defectorului. Nu trebuie,
deci, să mire pe nimeni faptul că în
toate publicaţiile din ţară sau străină­
tate fotografia lui Pacepa îl prezintă
aşa cum arăta înainte de a fugi, acum
peste 30 de ani.
Grija pentru protejarea octogena­
rului persistă. Astfel, în 1990, când au
ajuns la New York, fiica şi ginerele
defectorului nu au fost aşteptaţi de
Pacepa, ci de un "reprezentant" al
acestuia, care i-a dus apoi la un hotel,
de unde i-a preluat alt „emisar" şi aşa
mai departe ... !
€ jiiij9i.11H.ii!ijil

Nu comentăm în niciun fel evoluţia cazului după evenimentele din decembrie

1 989. Daţi-ne voie, totuşi, să apreciem că soluţiile identificate în acest caz nu
pot avea un rol educativ pentru tinerii care acceptă să facă parte din structurile
informative ale României şi care depun un jurământ de fidelitate faţă de ţară şi
interesele naţiona le. Tinerii ofiţeri de informaţii trebuie să trăiască permanent cu
sentimentul şi convingerea că orice încălcare a jurământului (încă militar!)
constituie un act de dezertare, iar acceptarea voită sau nu de a vinde secretele
muncii unui a lt serviciu de spionaj, aflat la Est sau la Vest de graniţele
României, este un act de trădare.

Petru Neghiu şi Alexandru Omeag

https://biblioteca-digitala.ro
 [•�

În spatele oricărei delegatii străine se afla, inevitabil, l.M.Pacepa (aici însoţindu-l pe ministrul portughez de interne).
:::J

https://biblioteca-digitala.ro
După Bilanţ, o cupă de şampanie cu activul de comandă, sub portretul Conducătorului suprem.

Cil

https://biblioteca-digitala.ro
�Jlllll�'lil*'DHEl!til��M;ll!•illi\��D•Dtil!'l'E'lll

https://biblioteca-digitala.ro
�111111�„l·E'mt1n1m1c:m��11"!'Sl�•m•mi111!•l•Dll11

„
·3
';
""'
''"
„
„
>
.E

https://biblioteca-digitala.ro
llllllllt..ll•llQl;lilil:l�lllii"llesllliltill·•l•l•lll�

„
.„
c:
::r
..Q
„

·�
...
c:
:c:.

�
.5
.„
c:
�

https://biblioteca-digitala.ro
�111111�...11;1�&m;�111:m��i111•1•1ş�•m•�;111s1D
••111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111

https://biblioteca-digitala.ro
lllllllill!H!1C:IEY:!*liillAlll§lilil1il·ill!ill•�

...
�
c:
""
.I::
"'
·;;;..
„
�
..c
e
....
N

"'
o
......
...

-a
>
·.::::
I.I
„
:.o
o

https://biblioteca-digitala.ro
�Jllllll'l•!•�n11im11+a41•m'!!l'�ş�14�,1t�•1•1•1111

·c
„
-a
:I
„
Q.
<

https://biblioteca-digitala.ro
Generalul Nicolae Doicaru, în centru, flancat de Andruţa Ceauşescu şi l.M.Pacepa.

QD
""

https://biblioteca-digitala.ro
G fiiii.iii!llll!iiiiijii!Siiil!„iliji>i@Mii

UN FOST OFITER DE INFORMATU

' '

SE DESTĂINUIE

La peste 30 de ani de la plecarea în Occident a generalului Ion Mihai Pacepa,

după discuţii, anchete, procese, apeluri, renegări şi reabilitări, rămâne fără
răspuns următoarea întrebare: putea fi prevenită sau nu defectarea adjunctului
şefului Departamentului de Informaţii Externe?
Răspunsul la această întrebare cât şi la multe a ltele legate de oameni, fapte şi
împrejurări favorizante trădării vom încerca să-l găsim într-un interviu luat de
redactorul-şef a l revistei "Periscop " domnului Andrei Zărnescu, ofiţer de
informaţii, care în acea perioadă îşi desfăşura activitatea în cadrul rezidenţei
legale a României din R.F.Germania.

Întrebare: Aşadar, domnule Zăr­ era descuiată, televizorul în functiune,

nescu, sunteţi, am putea spune, unul
dintre martorii oculari ai dispariţiei lui
I.M.Pacepa„ .unul dintre primii ofiţeri„.
Răspuns: Da, este adevărat. Cu­
nosc cazul în desfăşurarea lui, întrucât
imediat după constatarea dispariţiei
lui I.M.Pacepa, în dimineaţa zilei de
28 iulie 1978, la rezidenta din
R.F.Germania s-a constituit o ' Celulă
de criză din care am făcut şi eu parte.
Întrebare: Cum s-a descoperit dispa­
riţia şi ce a cuprins, în linii mari, prima
telegramă care anunţa în Centrală acest
eveniment ?
Răspuns: Prima reactie a fost de
consternare„. În dimineata zilei de 28
iulie 1978, ofiţerul dese�at să-l preia
pe adjunctul şefului DIE de la un
hotel situat în zona veche a oraşului
Koln, pentru a-l conduce la Aero­
portul din Frankfurt/Main, a consta­
tat că acesta nu este în cameră. Uşa
patul nefăcut şi bagajul pe;sonal
aşezat pe noptieră.
Analiza acestor date a condus la
următoarele variante posibile: răpire,
aventură amoroasă cu urmări nepre­
văzute, hotelul fiind situat într-o zonă
rău famată a oraşului Koln, sau trăda­
re. În prima telegramă transmisă în
Centrală varianta trădării nu s-a men­
ţionat, considerându-se că este prema­
tur pentru o asemenea concluzie.
Întrebare: Ce a întreprins Celula de
criză în continuare?
Răspuns: Au fost luate măsuri
specifice muncii de informaţii externe,
pe care nu-mi propun să le dezvolt, şi
s-au declanşat investigaţii discrete în
zona veche a oraşului Koln, unde era
situat hotelul în care înnoptase
I.M.Pacepa. Cu fotografia acestuia în
mână, au fost contactati barmani,
picoliţe, chelneri, oameni ai străzii

https://biblioteca-digitala.ro
 MIU.iii!llllDIMllJi6il!l.iliji.iiiijii
etc., stabilindu-se că Pacepa fusese
văzut în prezenţa a două persoane cu
o seară înainte. Versiunea trădării
începea să se contureze ...
În seara aceleiaşi zile, televiziunea
locală a transmis o ştire lapidară,
potrivit căreia o înaltă personalitate
din serviciile secrete din Est a
schimbat fronturile.
Coroborând datele obţinute până
în acel moment, rezultate din mă­
surile specifice întreprinse, cu eva­
luarea ştirilor mass-media, Celula de
criză a concluzionat că generalul
Pacepa a trădat. Concluzia în cauză a
fost transmisă imediat în Centrală
împreună cu propuneri de măsuri
pentru limitarea riscurilor previzibile.
Din acel moment, prioritară a devenit
protecţia muncii specifice şi a cadrelor
de informaţii externe.
În zilele următoare, mijloacele de
informare în masă autohtone au de­
clanşat o adevărată campanie, pre­
zentând cazul cu amănunte, decla­
raţiile lui I.M.Pacepa cât şi faptul că
acesta părăsise teritoriul R.F. Germa­
nia, fiind luat în custodie de CIA.
Iniţial, autorităţile vest-germane,
îndeosebi Ministerul de Interne, au
refuzat sistematic să ofere date despre
situaţia adjunctului şefului DIE, susţi­
nând că întreprind măsuri pentru
găsirea lui. Pe aceeaşi poziţie s-au
menţinut şi atunci când un secretar de
stat din Ministerul român de Interne
a venit oficial la Bonn să se intereseze
de 1.M.Pacepa. Abia după mai multe
zile, autorităţile vest-germane au
confirmat trădarea.
Întrebare: Puteţi să ne relataţi despre
luări de poziţie din partea unor perso­
nalităţi vest-germane referitoare la trăda­
rea lui I.M.Pacepa ?
https://biblioteca-digitala.ro
8
Răspuns: Dintre toate luările de
poziţie, unele din ele extrem de poli­
tizate, un personaj important şi demn
de încredere, prin funcţia ce o deţinea,
Giinther Nollau, în acea vreme şeful
Bundesamtes fiir Verfassungsschutz
(Bfv), principalul serviciu de contra­
informaţii vest-german, a făcut o de­
claraţie radiotelevizată pe care încerc
să o redau din memorie: ... Cazul
Pacepa este emblematic pentru ţările
socialiste... Este cunoscut faptul că acesta
se afla în graţiile familiei prezidenţiale din
România. De la o vreme, I.M.Pacepa a
devenit indezirabil pentru motive mai
mult sau mai puţin cunoscute. El se
aştepta să fie demis. Noi cunoaştem (n.a.
Bfv) că un demnitar socialist care se
bucură de avantaje deosebite, când este
schimbat din funcţie, eventual degradat,
nu mai are nicio şansă să se mai ridice.
Pacepa cunoştea acest lucru şi, ca urmare,
a hotărât să schimbe fronturile...
Întrebare: Cum a început urcuşul lui
Pacepa şi cum de a ajuns în apropierea
familiei prezidenţiale?
Răspuns: Ion Mihai Pacepa a avut
o carieră fulminantă în DIE începând
din anii '50, care a culminat cu funcţia
de adjunct al şefului DIE. A colaborat
cu consilierii sovietici în perioada
respectivă, cum de fapt au făcut şi alţi
colegi de-ai săi, conform ordinelor şi
legilor de atunci. S-a evidenţiat prin
viclenie şi uşurinţă în a face relaţii şi,
mai ales, determinare pentru a ajunge
pe căi lăturalnice, prin relaţii, în
graţiile şefilor.
După retragerea consilierilor so­
vietici şi întreruperea totală a colabo­
rării cu KGB, Nicolae Ceauşescu a
ordonat unele schimbări şi în cadrul
serviciilor de informaţii şi contra­
informaţii româneşti. Schimbările
respective s-au făcut ca urmare a ne­
încrederii în structurile de informaţii
€ u9Mi111111u111eşu1110.iMQi.iMl§'ll
româneşti, considerând că prin aplica­
rea principiului rotaţiei cadrelor, în
vogă în acea vreme, poate să exercite
un control mai eficient asupra
acestora.
A început, mai întâi, cu înlăturarea
elementelor alogene din serviciu şi
apoi cu schimbarea din funcţii a unor
şefi. Cea mai spectaculoasă schimba­
re, intervenită abia în primăvara
anului 1978, a fost aceea a generalului
Nicolae Doicaru din funcţia de şef al
DIE şi înlocuirea sa cu Alexandru
Dănescu, specializat în probleme de
înzestrare-logistică şi fără tangenţe cu
munca operativă.
Generalul Pacepa reuşise, prin
acţiuni bine ţintite, ca acordarea de
cadouri costisitoare, îndeosebi bijute­
rii, publicarea în străinătate a unor
cărţi laudative la adresa cuplului
prezidenţial etc., să capete încrederea
soţiei lui Nicolae Ceauşescu, fapt ce
i-a adus numirea ca adjunct al DIE.
După înlocuirea lui Nicolae Doicaru,
l.M.Pacepa a intrat într-un con de
umbră, Elena Ceauşescu făcându-l
responsabil de unele imperfecţiuni şi
neîmpliniri, mai ales în organizarea şi
realizarea unor acţiuni de imagine a
cuplului prezidenţial cu ocazia unor
vizite efectuate în străinătate.
De circa 2-3 ani, l.M.Pacepa era
angrenat într-un proiect, coordonat
direct de Nicolae Ceauşescu, care viza
producerea în România a unor
avioane în colaborare cu concernul
multinaţional Pocker. În virtutea
acestui mandat, generalul Pacepa
făcea dese deplasări în străinătate,
îndeosebi în R.F.Germania, astfel că a
intrat în legătură cu multe persoane
dubioase, unele dintre acestea
cunoscute sau suspicionate că făceau
parte din servicii de informaţii străine.
https://biblioteca-digitala.ro
După părerea mea, angrenarea lui
l.M.Pacepa în acest proiect, având în
vedere funcţia ce o avea, a însemnat o
mare eroare din partea puterii de
atunci.
Adjunctul şefului DIE era, însă,
destul de abil şi perspicace să constate
că situaţia lui devenea din ce în ce mai
complicată şi că urma să fie demis din
funcţie. A profitat de ultima vizită în
Austria şi R.F.Germania, hotărând să
trădeze.
Întrebare: Aveţi cunoştinţă de
eventualele pregătiri făcute de generalul
Pacepa în vederea trădării?
Răspuns: Deşi am convingerea că
l.M.Pacepa a făcut cu mult timp
înainte de trădare tatonări prin unii
agenţi sau emisari ai serviciilor de
informaţii vestice, vizând o eventuală
schimbare a fronturilor, personal cred
că a acţionat în pripă, hotărându-se să
facă acest lucru cu ocazia ultimei sale
misiuni în Austria şi R.F.Germania.
În timpul acestei vizite, sub pre­
textul cunoaşterii activităţii specifice a
unor subordonaţi, i-a chestionat şi şi-a
făcut notiţe cu nume de persoane,
_ calitatea
acţiuni în desfăşurare etc. In
ce o avea, de adjunct al şefului DIE,
aceste date putea să le cunoască din
ţară sau, în situaţia că fusese recrutat
cu mai mulţi ani în urmă, să le fi
fumizat deja. Acest argument, cât şi
cele menţionate mai sus, mă fac să
cred că Pacepa a trădat în 1978, fiind
speriat de perspectiva demiterii şi
chiar de tragerea lui la răspundere
penală.
Întrebare: Revin la întrebarea-cheie a
acestui interviu: Se putea preveni tră­
darea lui Ion Mihai Pacepa ?
Răspuns: În mod normal, da.
Gestul lui Ion Mihai Pacepa putea fi
 fiiiJO.iiiiilli!ii!MMllllMK'i!J.iMl!llliihll
anticipat şi prevenit dacă structurile
abilitate nu făceau rabat de la princi­
piile muncii de contrainformaţii şi
dacă se luau în seamă toate datele
obţinute de serviciu înaintea acestui
eveniment, indiferent de gradul lor de
veridicitate. Existau informaţii, din
diferite surse, care reprezentau indicii
serioase privind existenţa unei „cârti­
ţe" în Departamentul de Informaţii
Externe.
După părerea mea nu s-a între­
prins nimic pentru prevenirea trădării
lui I.M.Pacepa, întrucât factori de
decizie din DIE, care puteau să facă
ceva în acest sens, nu au avut curajul
să se confrunte cu o eventuală anchetă
în acest caz care putea să se termine
prost şi pentru ei.
Întrebare: Dar dumneavoastră,
personal, ca membru al rezidenţei din
R.F. Germania, aţi avut asemenea date,
sau măcar indicii care, eventual coro­
borate cu alte informaţii, să conducă spre
ideea trădării ?
Răspuns: Nu ştiu dacă am avut,
cum spuneţi dumneavoastră, date sau
indicii, însă vă relatez un singur
episod şi lăsăm experţji, sau cititorii,
să tragă o concluzie. In aprilie 1978
am purtat, la Bucureşti, o discuţie cu
şeful structurii de contrainformaţii
externe din DIE, pe care l-am informat
şi cu unele aspecte din cadrul rezi­
denţei româneşti din R.F.Germania,
care, în opinia mea, creau o vulne­
rabilizare acută a activităţii specifice şi
impuneau măsuri urgente de
remediere. De fapt, în viziunea mea,
situaţia contrainformativă din Germa­
nia era ca o bombă cu ceas, despre
care nu ştiam când şi sub ce formă va
exploda.
Printre altele, i-am raportat şi
despre prezenţa generalului Pacepa în
https://biblioteca-digitala.ro
8
Germania federală (prezentându-i
chiar un grafic al deplasărilor acestuia
din ultimii doi ani), primind un
răspuns de genul: "eu nu ţi-am dat
niciodată ordin să-l urmăreşti pe şeful
nostru ", menit evident să mă
intimideze.
După ce i-am explicat că informa­
ţiile despre adjunctul şefului DIE
le-am obţinut colateral şi nu în mod
premeditat, şeful structurii de contra­
informaţii externe a afirmat, cam cu
jumătate de gură: "eu îl bănuiesc pe
Pacepa ca fiind omul ruşilor şi nicidecum
al serviciilor de informaţii occidentale" .
Întrebare: Nu îndrăznesc să formulez
o ultimă întrebare, legată de modul în
care apreciaţi defectarea lui Ion Mihai
Pacepa, pentru că intuiesc deja răspunsul
dumneavoastră. . .
Andrei Zărnescu: Mă abţin, cu
greu, să nu spun lucruri pe care hârtia
nu le-ar putea suporta sau care ar
pune într-o lumină necuvenită
brandul Revistei „Periscop" . Pentru
mine, este un individ lipsit de onoare
şi caracter, un om perfid şi... trădător.
Ion Mihai Pacepa a hotărât să
trădeze fără să se facă asupra lui
presiuni fizice sau psihice, ci pur şi
simplu sub imperiul schimbării din
funcţie şi al pierderii privilegiilor ce
decurgeau din aceasta. Şi ca să vedeţi
culmea perfidiei: primii ofiţeri de
informaţii deconspiraţi au fost cei mai
apropiaţi colegi şi subalterni,
persoane care ani de zile i-au oferit,
uneori încălcând normele şi regulile
de atunci, cadouri substanţiale, sume
de bani, i-au făcut diverse servicii etc.
Mai dezonorant este că, pentru a
se vinde cât mai bine, a făcut afirmaţii
mincinoase, vorbind despre persoane
onorabile din ţară şi străinătate care,
chipurile, ar fi fost recrutate de DIE,
€ iillli.iiilllll!illii§ili13Ci1i4iiQl.iijiŞIUI

punându-le astfel într-o situatie Un ultim argument la aprecierea

jenantă fată de autoritătile din tările
respective 'şi cercurile Io; de relaţii.
În ce priveşte aşa-zisa contributie
la înlăturarea regimului comunist din
România, cred că aceasta este o
problemă asupra căreia ar trebui să se
pronunte istoricii. Un lucru este clar
şi anu�e că regimul comunist a veni;
în România fără voinţa poporului
român şi a plecat când altii
' au dorit
acest lucru.
mea despre l.M.Pacepa: eu nu cred în
cei care se răspopesc. De fapt, se
spune că acela care şi-a trădat mama,
adică patria, mai devreme sau mai
târziu îşi va trăda şi tatăl, adică tara
adoptivă. Şi încă ceva, în încheiere.
Averea lui Ion Mihai Pacepa,
consemnată de instanţele de judecată,
a fost în proporţie de 80% constituită
din cadouri, danii diverse, plocoane,
într-un cuvânt, foloase necuvenite

NEWS ALERT: Sâmbătă, 23 mai 2009, va avea loc

Adunarea Generală de Dare de Seamă şi Alegeri a
Asociaţiei Cadrelor Militare în Rezervă şi în Retragere
_ SIE, la care sunt invitaţi să participe toţi membrii
dm
Asociaţiei.

https://biblioteca-digitala.ro
 HiiildJiiilliUGllllMQNMl@jiililM'"'l"W"'
TREI DECENII DE LA DEFECTAREA
GENERALULUI ION MIHAI PACEPA
Remember
Ion Mihai Pacepa este, fără în­
doială, cel mai controversat personaj
al spionajului român şi, după mai
bine de 30 de ani, rămâne în istorie ca
unul dintre cei mai înalţi demnitari
din blocul sovietic căruia i s-a acordat
azil politic într-o ţară NATO. Acesta
face „carieră" şi astăzi prin inter­
viurile sau articolele pe care le publică
în tară sau în afară. De curând, fostul
adjunct al şefului Departamentului de
Informaţii Externe (DIE) a anunţat că
este pe punctul de a finaliza o nouă
carte autobiografică „semnată de doi
autori: generalul român care la 24 iulie
1978 a cerut azil politic la ambasada S UA
din Bonn şi americanul de origine vest­
europeană care la 28 iulie 1978 a coborât
din uriaşul avion militar Hercules pe
aeroportul prezidenţial de la Andrews Air
Force Base, de lângă Washington ". Este
partea de biografie a lui l.M. Pacepa
cea mai puţin cunoscută de publicul
românesc.
Din 1989 încoace, presa a scris
despre el foarte mult, fiind editată şi o
largă serie de cărţi, îndeosebi de
memorii, în care subiectul Pacepa este
amplu tratat. În timp ce unii autori îl
laudă pentru anticomunismul său şi
sunt convinşi de lovitura de graţie pe
care i-a dat-o lui Nicolae Ceauşescu,
alţii au vorbit despre faptul că Pacepa
ar fi responsabil de moartea unor
https://biblioteca-digitala.ro
9
subordonaţi, înainte şi după defecta­
rea sa. Folosirea acestor izvoare, con­
fruntate cu lucrările semnate chiar de
Ion Mihai Pacepa, necesită un amplu
efort critic pentru istoric, din cauză că
în ele se utilizează strategia clasică,
deosebit de eficace, a împletirii unor
jumătăţi de adevăr cu falsuri şi
fantezii personale.
Referiri la activitatea fostului ad­
junct al şefului spionajului românesc
până la defectare se fac în mai multe
lucrări care au apărut România având
drept subiect principal sau colateral
trădarea lui I.M. Pacepa. Practic, orice
carte scrisă pe tema serviciilor de
informatii abordează acest subiect. O
asemen�a lucrare, bazată pe docu­
mente de arhivă, este cea semnată de
Mihai Pelin şi intitulată Culisele
spionajului românesc. D.I.E. 1 955-1980.
Stilul jurnalistic adoptat în scrierea
cărtii, datorită formatiei autorului, o
fac� accesibilă nu m'să şi riguroasă,
deşi autorul a avut privilegiul de a
naviga nestingherit mai mulţi ani prin
arhivele Securitătii. '
Ion Mihai Pacepa s-a născut în Bucureşti
la 28 octombrie 1928 într-o familie relativ
înstărită, tatăl său fiind de origine cehă.
urmat cursurile Facultăţii de Chimie
A
Industrială din Bucureşti, fiind încadrat în
Securitate cu puţin timp înainte de absolvire,
la recomandarea organizaţiei UTM, în 1951,
ca sublocotenent. Devine apoi şef serviciu în
Direcţia a IV-a (Contrasabotaj) a Securităţii,
datorită îndeplinirii cu succes a unor misiuni
la Canalul Dunăre-Marea Neagră. Odată cu
€ iQllllllMllQMQQiiii@ijiiiMl@UllUf11116jiiji
mutarea sa în Direcţia I (1 ianuarie 1956) a
avut o ascensiune rapidă, fiind numit şef
adjunct al grupului operativ din cadrul
Biroului Comercial Român din Republica
Federală Germania (1956-1959), deţinând
practic funcţia de şef al rezidenţei de spionaj
a României în RFG. Este rechemat în ţară şi
numit mai întâi locţiitor şef serviciu, iar
după un an şef al structurii care se ocupa cu
procurarea de tehnologie avansată din
Occident (compartimentul TS şi apoi direcţia
.
Ştiinţă-Dezvoltare - SD). In 1963, deja
colonel, este numit adjunct al şefului DGIE,
pentru ca în 1967 să fie avansat general­
maior. Cinci ani mai târziu, este numit
secretar de stat la Consiliul Securită tii
Statului şi prim-adjunct al şefului DIE. In
1974, este din nou avansat, la gradul de
general-locotenent, Ion Mihai Pacepa fiind
cotat ca potenţial succesor al lui Nicolae
Doicaru la conducerea DIE. La şefia
spionajului avea să fie, însă, instalat, în
martie 1978, un general din Colegiul MI,
Alexandru Dănescu, care nu avea nicio
tangenţă cu munca operativă şi, cu atât mai
puţin, cu cea de informaţii externe. Aceste
schimbări ar putea constitui, între altele, un
posibil motiv al defectării generalului Ion
Mihai Pacepa (28 iulie 1978). Aflat în misiune
în RFG, la finele lunii iulie 1978, Ion Mihai
Pacepa ia legătura cu reprezentanţii CIA de
la Ambasada americană de la Bonn şi solicită
azil politic în Statele Unite.
Scenarii privind motivele şi
momentul trădării
Pentru a cerceta condiţiile în care
s-a produs actul trădării fostului
adjunct al şefului DIE, la mijlocul
lunii august 1978 a fost creată o
comisie formată din generalii Iulian
Vlad şi Emil Macri şi doi colonei -
Vasile Gheorghe şi Ion Moţ. Această
comisie şi-a desfăşurat activitatea
până în primăvara anului 1980,
audiind peste 500 de ofiţeri care, prin
activitatea lor, au avut tangenţă sau
au activat în spionajul românesc între
1956-1978. În cele peste 2500 de
https://biblioteca-digitala.ro
rapoarte, numărând mai bine de 10
OOO de pagini, sunt prezentate, în
amănunt, o serie de operaţiuni ale
DIE, executate cu sau fără aprobarea
organelor de partid. De asemenea, din
declaraţiile celor audiaţi de comisie
reiese faptul că, timp de mai bine de
un deceniu, l.M. Pacepa şi Nicolae
Doicaru au deturnat DIE de la obiecti­
vele sale - ceea ce nu este regretabil
până la un punct - proliferând co­
rupţia în rândul structurilor de
comandă, al unor înalte oficialităţi de
partid şi de stat, compromiţând,
totodată, o bună parte a diplomaţiei
româneşti .
Din momentul în care pentru
oficialităţile de la Bucureşti a fost clar
că l.M. Pacepa nu este nici răpit şi nici
asasinat în RFG, ci era vorba de o fugă
la inamic, a început judecarea în lipsă
a generalului, iar la 17 august 1978,
Secţia Militară a Tribunalului Suprem
l-a condamnat pentru trădare prin
„
aju tarea unor puteri străine, transmiterea
unor secrete de stat, dezertare şi pentru
refuzul de a se înapoia în ţară". Ma­
gistraţii au hotărât atunci condamna­
rea la moarte a generalului, degrada­
rea militară şi confiscarea tuturor
bunurilor acestuia.
În prezent, generalul este repus în
toate drepturile militare şi civile,
averea urmează să i se restituie, iar
pensia aferentă întregii perioade se
recalculează.
În acest context, au fost exprimate
opinii conform cărora trădătorilor
români din epoca Războiului Rece
trebuie li se spună simplu şi definitiv
că ei nu au trădat un regim politic,
care de altfel s-a şi dovedit trecător, ci
au trădat România, poporul român şi
interesele sale. În spatele unor aseme­
nea afirmaţii se ascund întrebări mai
grave şi profunde pe care şi le pun
 ihllhdMllQllHllNij&GMMll@lllMI01iiiliiWiii
foştii ofiteri de informatii ' externe·
dacă Ion' Mihai Pacepa este erou�
atunci noi, cei care am îndurat conse­
cinţele actului său eroic", ce suntem?
Şi întrebările nu" se opresc aici.
Generalul a trădat un regim politic al
cărui instrument şi produs a fost. El a
funcţionat în cadrul structurilor de
informaţii timp de 27 de ani, parcur­
gând ierarhia militară de la gradul de
sublocotenent până la cel de general şi
având o contributie însemnată la toate
marile acţiuni de 1spionaj ale DIE până
în 1978, de pe urma acestora benefi­
ciind economia românească (îndeo­
sebi industria chimică). Atât prin
intermediul spionajului industrial cât
şi prin aducerea de valută în ţară prin
diferite mijloace, inclusiv prin taxarea
celor care voiau să emigreze în Israel
sau în RFG, regimului politic din acea
vreme i-a fost asigurată, între altele şi
prin aceste contributii, supravietuirea
şi chiar prosperitate� pentru ap�oape
un deceniu. Generalul a participat Ia
organizarea şi Ia reuşita mai multor
vizite ale cuplului prezidenţial, dar şi
la recuperarea din străinătate a unor
bunuri din patrimoniul naţional. Îi
sunt recunoscute faptele atât în docu­
mentele de arhivă, cât şi în memoria­
listica unor generali. În toate aceste
cazuri şi în multe altele, initiativa nu a
' bibliografia publicată după 1990.
pornit numai de Ia 11 conducătorul
suprem" (aşa cum sustine Ion Mihai
Pacepa în cărţile sale), 1 ci şi de la cei
doi aşi" ai spionajului românesc,
" Doicaru şi generalul defector.
Nicolae
Ionel Gal, şef al Arhivelor Statului
în perioada de referinţă, îşi exprimă
îndoiala în ce priveşte paternitatea
unor iniţiative în domeniul spiona­
jului politic, economic şi militar puse
pe seama lui Nicolae Ceauşescu. EI
crede că mai degrabă acestea au
aparţinut conducerii DIE, aflată într-o
https://biblioteca-digitala.ro
@
continuă goană după avansări,
decoraţii şi diverse avantaje materiale.
De altfel, pentru toate contribuţiile sale,
Ion Mihai Pacepa a fost răsplătit cu grade şi
funcţii de aproape toţi miniştrii de Interne
care l-au coordonat: Ion Stănescu, Emil Bobu
şi Teodor Coman. Din aceleaşi considerente,
Nicolae Ceauşescu ar fi intenţionat să-l
numescă şef al Casei Prezidentiale o
i
structură care, păstrând totuşi pr�por iile,
urma să copieze organismul similar din SUA
şi să se ocupe de toate problemele familiei
Ceauşescu.
Aşadar, aflat în plină ascensiune şi
cu certe perspective de afirmare, după
ce mai bine de jumătate din viaţă
lucrase în aparatul de informatii
externe, Ion Mihai Pacepa hotărăş'te
intempestiv să fugă în Occident.
În literatura dedicată serviciilor se­
crete (memorialistică şi chiar istorio­
grafie), unii îl laudă pe Ion Mihai
Pacepa pentru anticomunismul său şi
lovitura dată regimului Ceauşescu,
alţii, în schimb, spun că generalul ar fi
contribuit Ia anihilarea unui număr
destul de mare de spioni ai DIE în
Vest, prin deconspirarea lor. Nici
motivul real al defectării sale nu este
încă pe deplin clarificat, existând, în
acest sens, cel puţin trei variante
prezente atât în mass-media cât şi în
Prima îi aparţine chiar generalului
care, în apărarea sa, povesteşte că a
părăsit ţara din cauză că Nicolae
Ceauşescu i-ar fi cerut asasinarea lui
Noel Bernard, directorul sectiei
române a postului de radio 11 Eur�pa
Liberă" şi că, deşi a comis fapte
reprobabile, nu a dorit să fie şi nici nu
a fost implicat vreodată în omoruri.
Iată „argumentele" generalului: 11 În
aprilie 1978, Ceauşescu m-a însărcinat să
îi creez o Casă Prezidenţială după mode­
lul Casei Albe şi m-a luat apoi cu el în
8 l!lllQHMllQMQQiiiiAUMMIMiiHIUMll6Hi
vizitele de stat pe care le-a făcut în SUA
şi Anglia. Acolo am fost împreună zi şi
noapte, şi asta a creat o intimitate dez­
gustătoare între noi. La 22 iulie, Ceau­
şescu m-a chemat la Neptun şi mi-a
ordonat să organizez asasinarea duşma­
nului său principal, Noel Bernard. [ . . ]
.
Asta mi-a umplut paharul". De remarcat
aici că momentul în care generalul a
fost chemat de Nicolae Ceauşescu şi
propus pentru o nouă funcţie, dacă
memoria nu îi joacă feste, are loc la
scurt timp după destituirea din
fruntea DIE a generalului Nicolae
Doicaru şi înlocuirea acestuia cu
generalul Alexandru Dănescu.
Varianta de mai sus nu este, însă,
susţinută de nicio altă sursă, dintre
cele pe care am avut posibilitatea să le
consultăm. E posibil chiar ca lucru­
rile să nu stea întocmai după cum
relatează generalul, în documentele
anchetei din anii 1978-1980 ne­
existând absolut nicio referire la
vreun ordin expres pentru anihilarea
şefului secţiei române de la „Europa
Liberă".
În dosarele respective sunt enu­
merate, însă, alte raţiuni probabile
care au stat la baza deciziei genera­
lului de a rupe cu regimul de la
Bucureşti. Este vorba de cea de-a
doua variantă vehiculată în timpul
anchetei care a urmat defectării gene­
ralului Ion Mihai Pacepa, şi anume că
acesta, nemulţumit de faptul că nu
fusese numit la conducerea DIE şi
având de ascuns o serie de ilegalităţi
şi acte de corupţie, a fost nevoit să
rămână în Occident. Şi, dincolo de
aprecierile mai mult sau mai puţin
subiective ale celor care i-au fost
colegi ori subordonaţi, presa din
Occident, foarte promptă în anunţarea
evenimentului al cărei protagonist a
fost Ion Mihai Pacepa, a prezentat cel
https://biblioteca-digitala.ro
mai bine raţiunea gestului făcut de
general.
În RFG, ziarul „Kolnische Rund­
schau", din 3 august 1978, încheie
unul dintre articolele având ca temă
defectarea adjunctul şefului DIE cu
aprecierea unui partener de tratative
din Bremen, care afirma că generalul
„s-a dovedit întotdeauna un luptător
pentru patria sa. Eu personal nu cred că
el ar fi trecut de bună voie la un serviciu
secret occidental. Mai degrabă bănuiesc că
el a fost constrâns la aceasta [ . . ] pentru a
.
salva ce mai era de salvat din afacerea cu
Fokker".
Încercarea eşuată a regimului de la
Bucureşti de a cumpăra licenţa de
fabricaţie a unui avion mediu-curier
de la firma Fokker era văzută astfel ca
principala motivaţie a fugii demnita­
rului român. Constantin Stanciu,
ministru adjunct la Comerţul Exterior,
implicat şi el în această afacere, era de
părere că toate negocierile duse cu
partea vest-germană s-au soldat cu un
eşec, iar acesta putea constitui o cauză
a trădării lui Ion Mihai Pacepa sau a
alegerii momentului dispariţiei lui.
Elemente care ar putea veni în sprijinul
ideii că afacerea Fokker ar fi cauza trădării
lui sunt cele relatate de Spitra, respectiv
starea de excesivă nervozitate şi lipsă de
control a lui Pacepa în timpul discuţiilor cu
Schăffler, preşedintele concernului vest­
german Fokker-Bremen (violent, fuma ţigară
după ţigară, lăsa ţigara din gură aprinsă în
scrumieră şi aprindea ţigarete subţiri de foi,
cerea brichetă, în vreme ce pe a lui o pipăia
s-o scoată din buzunar şi n-o găsea) .
A treia variantă asupra motivelor
care au stat baza defectării
generalului Ion Mihai Pacepa este cea
vehiculată tot în mediile de informare
occidentale, la începutul lunii august,
atunci când vestea trădării acestuia,
prezentat în mod eronat drept
 HlliJllMllllQilljHllMMl!MlilllMţiiiijli
consilier pe probleme de securitate al
preşedintelui Ceauşescu, a făcut
înconjurul lumii. Astfel, ziarul „Die
Welt" publica în numărul său de
marţi, 8 august 1978, sub titlul „Omul
de încredere al lui Ceauşescu ar fi
obţinut azil în SUA" aserţiunea după
care „românul întreţinea, de mai
mult timp, contacte cu serviciul
secret al SUA. Primele puncte de
contact au existat înainte ca Ion
Pacepa să fi făcut carieră politică". La
capitolul motive pentru dispariţia sa
bruscă, ziarul vest-german pretindea
că generalul a simţit „ o dezvăluire de
către contraspionajul român şi s-a
decis să nu se mai întoarcă" .
În cadrul emisiunii „Ecoul zilei" a
postului de radio WDR, a fost
prezentat, la orele 18,30 în ziua de 2
august, un comentariu în care se
menţiona că Ion Mihai Pacepa „urma
ca să fie inclus într-o amplă remaniere
guvernamentală. Dacă a bănuit sau a
ştiut acest lucru, atunci pentru el a
fost tot atât de sigur că aceea era
ultima sa călătorie în Occident şi,
astfel, ultima sa posibilitate de a
rămâne în străinătate".
Aşa se explică şi modificarea de către Ion
Mihai Pacepa a unor telegrame adresate
şefului statului şi transmise de la Bucureşti,
în timpul vizitei la Londra a lui Nicolae
Ceauşescu. Î n una dintre aceste telegrame se
cerea de la Bucureşti trimiterea unei delegaţii
în RFG pentru negocieri economice, fără a se
nominaliza anumite persoane. Ion Mihai
Pacepa a schimbat, însă, conţinutul telegra­
mei, introducând în textul acesteia solicitarea
ca el şi ministrul adjunct al Comerţului
Exterior, Constantin Stanciu, să se deplaseze
la negocieri.
În timpul pregătirilor pentru vizita
lui Nicolae Ceauşescu din Statele
Unite ale Americii, în aprilie 1978, la
întâlnirea care avusese loc între Ion
Mihai Pacepa şi J. Knight, şeful
https://biblioteca-digitala.ro
�
Serviciului Secret american, acesta din
urmă i-a mulţumit pentru băuturile
primite cadou. Ion Mihai Pacepa i-a
răspuns că i-ar face plăcere să-i ofere
posibilitatea să le bea şi pe teritoriul
românesc, exprimându-şi speranţa că
îl va reîntâlni în România în 1979-1980
cu prilejul unei eventuale vizite de
răspuns a preşedintelui SUA.
Referindu-se la acest episod, şeful
rezidenţei româneşti din SUA, lt. col. Gh.
Ioniţă, descria astfel evoluţia comportării lui
I.M. Pacepa în timpul vizitelor în SUA: „În
timpul vizitei la nivel înalt din noiembrie­
decembrie 1973 a dat dovadă de spirit activ,
energie, iniţiativă, optimism; vorbea cu elan de
vizită şi de activitatea din ţară; cu prilejul vizitei
din 1976 s-a arătat mai pu.tin activ şi energic,
vorbea mai puţin despre activitatea noastră
practică şi social-economică din ţară; în vara
anului 1977 părea şi mai obosit decât în 1976,
mai puţin entuziast. Într-o discuţie a afirmat că
este realmente obosit, că nu ştie dacă va mai trăi
mult dacă va munci tot aşa de mult, că ritmul de
muncă din ţară este foarte accelerat, ceea ce îi
oboseşte pe oameni; în martie-aprilie 1978 arăta
obosit de-a binelea, în timpul vizitei fiind lipsit de
iniţiativă şi energie, de fermitate şi orientare
atunci când discuta cu americanii problemele
vizitei la nivel înalt. Astfel, în seara
demonstraţiei ungurilor iredentişti din New
York, Pacepa în loc să vină cu propuneri prin
care să ceară răspândirea demonstranţilor, el îşi
freca faţa cu mâinile, asuda şi punea doar
întrebări, care nu concordau cu experienţa şi
funcţia sa". Gh. Ioniţă considera că, la finele
vizitei, Ion Mihai Pacepa plecase din SUA cu
sentimentul de teamă că ar putea fi
sancţionat pentru că nu a putut evita
organizarea demonstraţiei.
Colonelul Titu Simon, ofiţer de
informatii al DIA, autor al volumului
Din culi�ele serviciilor secrete româneşti:
Pacepa, quo vadis, susţine că Ion Mihai
Pacepa era agent dublu încă din anii
'60. Ambii lucraseră împreună la
Frankfurt/Main, de unde Titu Simon
susţine că trimisese în ţară rapoarte şi
semnale de alarmă asupra activitătilor
dubioase derulate de colegul său. Incă
din acel moment, în încercarea de a-şi
� i911PGMiiijiQWiliiii!iiji@iiUMpţiiji
întări relaţiile cu oameni influenţi din
nomenclatura PCR, Ion Mihai Pacepa
oferea „mici cadouri" şi reuşea să-şi
asigure protectori la vârf.
Asupra momentului trădării gene­
ralului s-au făcut mult timp speculaţii,
multe cadre din conducerea Departa­
mentului de Informaţii Externe fiind
convinse că această trădare avusese
loc nu cu mult timp înainte de fuga în
Occident. În schimb, cel care fusese
desemnat la conducerea DIE, în
martie 1978, ca succesor al lui Nicolae
Doicaru, respectiv Alexandru Dă­
nescu, în şedinţa colegiului MI din 25
decembrie 1978, era convins că trăda­
rea era mult mai veche şi avea în
vedere următoarele elemente: Ion
Mihai Pacepa fusese implicat personal
într-un act de trădare în anii 1958-
1959 în cazul Horobeţ - Ciuciulin,
mentionat cu detalii în documente
I
întocmite în acel moment dar şi
ulterior. Tot atunci, Ion Mihai Pacepa
a fost învinuit şi anchetat pentru acte
de delapidare, respectiv a 30.000 OM,
pentru ascunderea cărora au fost
distruse unele documente. În acest
caz, cercetarea faptelor se încheiase şi
se aprobase scăderea valutei în contul
statului. Dar era important de reţinut
că la întoarcerea din misiunea de la
Frankfurt/Main, în 1959, Ion Mihai
Pacepa a venit cu un autoturism
Mercedes nou (nici în nomenclatură
nu erau prea mulţi care să-şi permită
acest lux).
În aceeaşi şedinţă a conducerii MI,
şeful Departamentului Securităţii Sta­
tului, Tudor Postelnicu, răspundea
speculaţiilor privind momentul de­
fectării: „Numai spre informarea dv. aş
vrea să vă spun că trădătorul s-a aflat în
slujba organelor de spionaj de aproape 20
de ani". Acelaşi demnitar amintea de
gravele probleme de dosar pe care le
avea Ion Mihai Pacepa încă de la
https://biblioteca-digitala.ro
încadrarea sa în Securitate, susţinând
că în ultimii 10-11 ani din documente­
le de cadre ale acestuia, treptat, au
dispărut cele care menţionau proble­
me deosebite.
Încadrarea în Securitate şi ascensiunea
lui Ion Mihai Pacepa, care avea câteva
probleme Ia dosarul său de cadre, au fost
posibile, potrivit generalului Ionel Gal, în
urma falsificării datelor biografice şi a
prezentării lor deformate de către Ion Mihai
Pacepa în autobiografiile şi chestionarele pe
care acesta le-a completat de-a lungul
timpului. Adjunctul şefului spionajului
românesc avea un trecutul care nu era deloc
de natură să-l ajute în a urca pe scara socială:
fusese înscris în organizaţia de tineret a PNL,
participase la unele manifestaţii
anticomuniste, semnase o adeziune la
YMCA (Young Men's Christian Association)
şi frecventase Biblioteca Americană din
Bucureşti. Potrivit canoanelor politice ale
vremii, toate acestea îi refuzau din start orice
posibilitate de admitere atât în Securitate cât
şi în PCR. Dosarul său de cadre nu a fost însă
verificat datorită relaţiei pe care tatăl lui Ion
Mihai Pacepa a avut-o cu Alex. Demeter,
şeful cadrelor Securităţii în anii '50. Ulterior,
superficialitatea sau alte considerente au
făcut ca declaraţiile iniţiale despre biografia
acestuia să rămână bătute în cuie. Referatul
de cadre făcut la încadrarea în Securitate, în
1951, îl prezenta ca pe un tânăr cu origine
modestă, muncitor, cu rezultate bune la
învăţătură, membru al UTC, un om în care se
poate avea încredere politică având frumoa­
se perspective de afirmare. La intrarea în
partid, aceste consideraţii au fost preluate
integral fără a mai fi verificate. Totuşi, în
momentul în care Ion Mihai Pacepa a fost
propus ca prim-adjunct al şefului DGIE,
funcţie care intra în nomenclatura CC al
PCR, Secţia de cadre de la CC a făcut
verificări mai serioase şi a descoperit
versiunea reală a biografiei generalului,
drept urmare finalizând referatul de cadre
cu concluzia că „NU prezintă încredere
politică de a fi promovat în funcţie de
.
răspundere" . In pofida acestei concluzii, Ion
Mihai Pacepa a fost promovat în funcţie şi
înaintat Ia gradul de general, referatul fiind
modificat ulterior prin dispariţia miraculoa­
să a cuvântului „NU", fără a fi cunoscută
 i911QHMllGllllJiidl§9GiMiliiiiiAii!IMiiMili
identitatea celui care a operat această
schimbare.
În fine, calitatea de agent al CIA
apare şi în documentele întocmite de
Stasi, Securitatea est-germană, pe
marginea cazului Ion Mihai Pacepa.
Cercetătorii care au avut acces la
aceste documente îşi exprimă totuşi
îndoiala cu privire la racolarea de
către CIA a generalului Ion Mihai
Pacepa, socotind analiza Stasi ca fiind
influenţată de ceea ce se întâmpla la
Bucureşti, unde Nicolae Ceauşescu
era convins de colaborarea cu CIA a
adjunctului şefului DIE.
În ce ne priveşte, credem că este
totuşi puţin probabil ca Ion Mihai
Pacepa să fi spionat pentru ameri­
cani înainte de 1978, el primind cetă­
ţenia abia după zece �ni de rezidenţă
pe teritoriul SUA. In alte cazuri,
precum cel al diplomatului Mircea
Răceanu, ori al căpitanului Constantin
Răută, cetătenia mult dorită a fost
obti;,,ută în ' decurs de un an şi şase
luci, respectiv doi ani. În plus, e
limpede că CIA avea nevoie de gene­
ral în România, în imediata apropiere
a lui Nicolae Ceauşescu, pentru a afla
ce decizii se iau la vârf, atât la Bucu­
reşti cât şi în celelalte ţări socialiste. În
consecinţă, utilitatea generalului nu
era în aducerea lui pe teritoriul ame­
rican şi, fiind cunoscut că autorităţile
americane ofereau un regim special
celor care colaboraseră în trecut cu
SUA, putem crede că Ion Mihai Pace­
pa nu făcuse totuşi parte, în iulie 1978,
din această categorie privilegiată.
Probabil că, într-adevăr, lui Ion
Mihai Pacepa, după eşecul său de a
prelua conducerea deplină a DIE, i s-a
promis de către Nicolae Ceauşescu
numirea în fruntea acelei instituţii nu­
mite Casa Prezidenţială, după model
american, structură ce urma să inelu-
https://biblioteca-digitala.ro
8
dă Direcţia a V-a de Securitate şi
Gardă a preşedintelui ţării, sectorul
de protocol al Consiliului de Stat şi al
MAE, sectorul presă de la CC al PCR
şi alte activităţi de la Gospodăria de
Partid. Atât în documentele anchetei,
cât şi în memorialistica unor generali
se arată că acest zvon circula încă din
primăvara anului 1978, iar adjunctul
şefului DIE nu a scăpat prilejul de a se
împăuna cu acest titlu de viitor
„şambelan" al lui Nicolae Ceauşescu.
Toate au fost sigure până când a
apărut necazul cu intrarea în ţară a
unui tir venit de la Beirut plin cu
diverse bunuri (televizoare, frigidere,
porţelanuri etc.) pentru cadrele de
conducere din DIE, fără a fi controlat
în vamă. În urma unei scrisori anoni­
me, care se pare că a pornit de la cine­
va din Ministerul de Finanţe, Nicolae
Ceauşescu a ordonat o anchetă şi
câţiva activişti din aparatul CC, sub
conducerea generalului Constantin
Olteanu, au stabilit că datele se
confirmau. Din acel moment, Ion
Mihai Pacepa îşi vedea tot mai reduse
şansele de a accede în funcţia promisă
de Nicolae Ceauşescu. A încercat să
medieze pe lângă acesta din urmă,
prin intermediul lui Andruţa Ceau­
şescu, care a şi reuşit să obţină indul­
genţa necesară, însă prea târziu. Ge­
neralul Ion Mihai Pacepa, frământat
de îndoieli, a decis să treacă de partea
cealaltă a baricadei, nu însă înainte de
a avea o ultimă întâlnire cu Nicolae
Pleşiţă căruia i-ar fi spus, în fugă:
„Reţineţi treaba asta: eu am servit cu
credinţă până acum!" Dacă lucrurile
au stat într-adevăr aşa, atunci ideea
unei colaborări mai vechi a lui Ion
Mihai Pacepa cu serviciile de informa­
ţii occidentale nu are suport, iar
defectarea sa are la bază o banală
anchetă pentru evaziune şi temerile
€ iijllQllMllQIMQilkiii9111M11Mlfililgţi!IKHaj!ii
pe care Ion Mihai Pacepa le avea
pentru cariera sa.
Consecinţe ale defectării
generalului Pacepa
După cum susţin unele surse me­
morialistice, fiind înştiintat de trădare
Nicolae Ceauşescu a fă�ut o criză d�
nervi şi a cerut ca trădătorul să fie adus
„
imediat acasă". Calea ordonată de lide­
rul PCR era aceea de a adresa autori­
tăţilor americane cererea de extrădare
a lui Ion Mihai Pacepa. Acestea nu s­
au grăbit deloc să dea un răspuns
regimului de la Bucureşti, iar atunci
când a venit, departe de a da satis­
facţie solicitării, răspunsul cerea ca
partea română să refacă cererea sa în
spiritul unui tratat de extrădare ro­
mâno-american semnat în 1924.
Realizând că un nou demers de acest
gen nu ar fi avut în niciun fel vreo
contribuţie la soluţionarea problemei,
Ceauşescu a oprit demersurile în acest
sens, solicitând însă autoritătilor
americane printr-un emisar din CPEx,
trimis în SUA, ca diplomaţii români să
nu fie prigoniţi şi denigraţi de către
serviciile speciale americane. S-a pus
astfel, în plan extern, surdină cazului
Ion Mihai Pacepa.
În ţară, însă, „conducătorul su­
prem" a ordonat o aspră anchetă care
să conducă, între altele la decapitarea
�erviciului de spionaj al României.
Intre măsurile preconizate şi realizate
parţial s-au numărat: refacerea din
temelii a DIE sub o nouă titulatură,
trecerea în rezervă, scoaterea la pensie
sau plasarea în alte unităti ale MI a
ofiţerilor care fuseseră subordonaţi şi
colegi ai generalului Ion Mihai Pace­
pa, rechemarea în tară a majoritătii
ofiţerilor care lucr�u sub acoperi�e
https://biblioteca-digitala.ro
diplomatică în Occident bănuiti că
erau cunoscuţi de către defector. ' Deşi
numărul lor nu era atât de mare pe cât
s-a acreditat, cei mai multi dintre
ofiţerii ilegali plantaţi în ext�rior sub
identităţi de împrumut şi care nu
beneficiau de acoperire diplomatică
au revenit în ţară, părăsind propriile
familii şi renunţând la poziţiile obţi­
nute în cadrul unor obiective de inte­
res pentru spionajul românesc. Au
fost aduşi în ţară chiar şi o parte din
informatorii despre care se presupu­
nea că sunt cunoscuţi de defector. Se
duceau astfel de râpă eforturile unei
direcţii, de-a lungul a două decenii, de
a-şi forma cadre, de a crea legende şi
o agentură performantă, capabilă să
ofere informaţii de valoare. Fuga lui
Ion Mihai Pacepa era, fără îndoială, o
lovitură dată nu numai cuplului
prezidenţial, ci şi personalului DIE, cu
consecinţe dezastruoase atât asupra
carierei, cât şi asupra existenţei parti­
culare a acestora. Toţi generalii din
conducerea DIE au fost internati în
„apartamentele" de la Rahova şi, timp
de circa două luni, au încărcat sute de
file cu propriile declaraţii. Din analiza
acestora, comisia de anchetă încerca
să ofere un răspuns la întrebarea care
era pe buzele tuturor, inclusiv ale
familiei Ceauşescu: Cum a fost posibil
ca Pacepa să trădeze?
Au fost căutaţi vinovaţii şi, în
cadrul DIE, se propuneau soluţii
pentru protejarea reţelei informative
în exterior. In această idee, au fost
cercetate sute de dosare de cadre şi de
agenţi pentru a se vedea în ce măsură
sunt vulnerabili sau loiali. Tudor
Postelnicu, cu acordul şi la indicatia
lui Nicolae Ceauşescu, a trecut la /
schimbarea cadrelor cu functii de
răspundere din sistemul de spi�naj şi
contraspionaj extern care au avut
legături sau au fost cunoscute de Ion
 MAllQllMllUICIQlliiiiQMMl!MIUINIM�iiji@i
Mihai Pacepa. În consecinţă, au fost
retraşi cei mai mulţi dintre ofiţerii cu
acoperire diplomatică de la Washing­
ton, New York, Paris, Roma, Kăln,
Tokyo şi din capjtalele unor ţări ale
Americii Latine. Insuşi, ministrul de
Interne, Teodor Coman, a fost desti­
tuit şi numit prim-secretar la Vâlcea.
Destituit şi din funcţia de ministru al
Turismului, fostul şef al DIE, Nicolae
Doicaru, a fost trimis director la un
IAS în apropierea Bucureştiului. La
conducerea spionajului românesc, cu
grad de ministru adjunct, a fost numit
fostul secretar cu probleme de propa­
gandă al Capitalei, Romus Dima care,
din afirmatiile unor experti
' avizati, a
distrus cee� ce nici Pacepa nu reuŞise.
Generalul Eugen Luchian, un apro­
piat al lui Ion Mihai Pacepa, este
arestat, judecat şi condamnat la 8 ani
de închisoare pentru deţinere docu­
mente secrete. Generalul Gheorghe
Toader, prieten şi colaborator al lui
Ion Mihai Pacepa, este retrogradat şi
trimis director adjunct la Arhivele
Statului, la serviciul de restaurare a
documentelor. Însă alţi doi generali,
Gheorghe Manea şi Gheorghe Marcu,
primul şef peste „ilegali", al doilea
responsabil de comerţul cu saşi şi
evrei, au rămas în structurile de
comandă ale spionajului românesc.
Totuşi, atât lucrarea pe acest
subiect a lui Mihai Pelin cât şi o suită
întreagă de lucrări memorialistice exa­
gerează, în opinia noastră, impactul
pe care l-a avut trădarea generalului
Ion Mihai Pacepa, nu numai asupra
regimului politic, cât mai ales asupra
spionajului românesc. Fără îndoială,
pagubele au fost numeroase, mai ales
prin divulgarea unor nume de ofiţeri
şi a unei importante părţi a reţelei
informative a acestora. Dar toate
acestea nu au însemnat decesul spio­
najului românesc, care a fost comparat
https://biblioteca-digitala.ro
8
în urma acestei defectări cu o navă
avariată aflată în derivă, căreia, după
încheierea cercetărilor, i-a fost stabilit
un alt nucleu de conducere cu sarcini
care erau în multe locuri similare
celor din timpul duetului Nicolae
Doicaru-Ion Mihai Pacepa. Aparatul
rebotezatului Centru de Informatii
Externe - CIE - a fost redimension�t,
au fost revizuite planurile de acţiune
şi de căutare a informaţiilor în aşa fel
încât s-a putut verifica cât a decon­
spirat Ion Mihai Pacepa. Cel care a
pus din nou pe linia de plutire spio­
najul românesc, Nicolae Pleşiţă,
insistă în pledoariile sale publice că
toate costurile acestui proces au fost
„mult mai mici" decât au apreciat cei
din Comisia de anchetă sau decât
susţin Mihai Pelin şi alţi autori care au
scris despre evenimentul din vara
anului 1978.
Daunele provocate spionajului
românesc de Comisia de anchetă
condusă de Tudor Postelnicu şi de
plasarea în structurile de comandă ale
spionajului a unor activişti de partid
au provocat, aşa cum am mai precizat,
mult mai multe pagube decât fuga lui
Ion Mihai Pacepa sau decât cutre­
murul de pământ din anul precedent.
Decizia lui Nicolae Ceauşescu de a
instala activişti de partid fideli în
principalele funcţii din structurile de
informaţii şi contrainformaţii urmărea
să prevină producerea unui nou act
de acest gen. Ea a condus însă, în
bună măsură, la deprofesionalizarea
aparatului.
După cum reiese din parcursul in­
stituţional al CIE în anii '80, impactul
defectării adjunctului şefului DIE a
fost treptat amortizat, misiunile şi
obiectivele acestui organism rămâ­
nând, însă, aceleaşi până în 1989, cu
schimbările de cadre care s-au dovedit
necesare. Ca şi DIE, cadrele CIE au
@ iQllDHMllQiituiiiiNijQiMl!iilNlildftfiiijiili
fost angrenate în rezolvarea unor pro­
bleme de competenţa altor ministere
(încheieri de contracte economice,
participarea la tranzacţii comerciale,
procurarea de aparatură tehnică, alte
bunuri sau valori). Instituţia a ajuns
astfel, ca şi în anii '70, în situaţia de a
face o adevărată concurenţă ministe­
relor de resort.
În schimb, pentru regimul politic,
îndeosebi pentru Nicolae Ceauşescu,
acest eveniment nu a făcut decât să-i
mărească neîncrederea în MI, în
general, şi în Securitate, în particular.
De altfel, o suită de alte evenimente,
precum trecerea frauduloasă a frontie­
rei, a determinat trecerea unor sarcini
de la MI la Ministerul Apărării
Nationale, dictatorul de la Bucureşti
ma�ifestând o tot mai mare preferinţă
pentru serviciile Armatei. Tensiunea
şi suspiciunea între „conducerea su­
perioară" şi cea mai mare parte a
conducerii MI au crescut în intensitate
după momentul iulie 1978, Nicolae
Ceauşescu punând în fruntea acestui
minister, aşa după cum s-a menţionat,
activişti cu state vechi, care se dove­
diseră loiali de-a lungul timpului, dar
care nu aveau deloc experienţa
muncii de informaţii.
Documentele existente în arhiva
CNSAS sunt rezultate în urma
anchetei făcute de comisia din cadrul
MI înfiinţată pentru elucidarea con�
textului şi urmărilor fugii generalulm
Ion Mihai Pacepa. Ele conţin detalii
despre fizionomia morală, respectiv
părţile negative ale activităţii unor
ofiteri şi generali din conducerea DIE,
co:icretizate în actiuni de înşelăciune,
coruptie uz de f�ls, evaziune fiscală
' fapte şi evenimente „auzite sau cule­
'
etc. Aceste aspecte sunt scoase în evi-
denţă, cu ostentaţie, pentru a explica
parţial climatul de minciună, corupţie
şi oportunism existent la vârful spio­
najului românesc din acea perioadă.
https://biblioteca-digitala.ro
Literatura extrem de vastă care
tratează istoria serviciilor secrete ne
arată că unele dintre racilele amintite
se regăsesc în fiecare serviciu de
informaţii, în proporţii diverse. De
aceea credem că nu trebuie să
acceptăm în totalitate „adevărul"
acestor documente, multe dintre
rapoartele şi declaraţiile semnate de
ofiterii anchetati fiind date sub
imperiul fricii, ' al suspiciunii şi
neîncrederii. Atmosfera în care au
fost redactate cele mai multe dintre
aceste documente a fost una de
teroare. Comisia de anchetă formată
din ofiteri cu experientă avea menirea
de a identifica, între �ltele, eventuale
retele de spionaj sau agenţi de
legătură pe care generalul Ion Mihai
Pacepa i-ar fi avut. Se credea, în acel
moment, că era vorba de o conspiraţie
generală, la care luaseră parte
numeroşi ofiţeri superiori din fruntea
spionajului românesc. De aceea
declaraţiile şi rapoartele au fost făcute
sub semnul neîncrederii, au fost
obtinute prin amenintări şi prin
di�erse presiuni. '
Trebuie luat în considerare că,
dintre toate rapoartele semnate de
ofiterii anchetati, au fost retinute de
co�isie doar a�elea care cuprindeau
aspecte negative ale activităţii DIE,
concretizate în abateri şi ilegalităţi.
Declaratiile care nu au făcut referire
la acest gen de aspecte au fost
considerate ca fiind subiective şi au
fost distruse. O parte dintre cei
anchetati, neavând cunoştintă despre
aspecte ' negative din activit�tea con­
ducerii DIE, au căutat să satisfacă
cererile comisiei de anchetă relatând
se din bârfa colegilor", unele fiind
chiar imaginare. Toate acestea erau
menite să explice climatul abuziv şi
corupt care a făcut posibilă defectarea
generalului Ion Mihai Pacepa. Cauza
 MAllQdMllH@QiiiiijQlllMHu@IHtid\11116jlii4 §_)
fiind stabilită şi relevându-se că dosarul a fost clasat, fără ca o bună
trădătorul nu a lăsat în urmă agentură parte din informaţiile cuprinse aici
sau nuclee informative, întreg să mai fie verificate.

La peste trei decenii de la eveniment, documentele existente la CNSAS oferă

perspective noi asupra unei întregi categorii de probleme legate de politica
externă a României şi calitatea clasei politice de la Bucureşti şi coboară până la
relaţiile de familie existente între colegii generalului Ion Mihai Pacepa. Unele
documente sunt o delectare, iar altele o provocare pentru spiritul critic a l
oricărui cercetător care s e apleacă asupra acestui subiect. Dar dincolo de toate,
ele prezintă o scenă (care trebuie cunoscută şi asumată) din marea dramă a
României, sub auspiciile regimului comunist

Dr.Liviu Ţăranu
Consilier superior
Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii

https://biblioteca-digitala.ro
@ ••••@4iiil!iiiMllh

PACEPA - EROU SAU TRĂDĂTOR?

Motto: Unii oameni sunt ca şi sticlele: nu au valoare

decât prin ceea ce se pune în ei (Alexandre Dumas-fiul)

Presaţi de interesul integrării în NATO şi UE, lideri ai României post­

decembriste nu au rezistat sugestiilor de a accepta, uneori, idei sau iniţiative care
nu aveau nimic comun cu interesul naţional, unele dintre acestea cu reverberaţii
sensibile în rândul structurilor de forţă şi conseciţe neproductive în planul
muncii de informaţii.
Din multitudinea de opinii pro şi contra unei asemenea atitudini, în numărul
din acest trimestru al revistei „Periscop" am selectat aprecierile semnate, cu
câţiva ani în urmă, de publicistul Cristofor Podescu. Dintre acestea, vă
prezentăm referirile la problema unor „ trădători învederaţi, ca fostul general Ion
Mihai Pacepa„., acţiuni ce aduc indubitabil atingere siguranţei naţionale a
României şi subminează sentimentul de demnitate şi de loialitate al cetăţenilor
români, cu precădere al celor ce lucrează în structuri militare sau militarizate,
precum şi în alte domenii fundamentale pentru existenţa ţării şi unităţii statale".
Autorul aduce argumente demne de luat în seamă, care contrazic afirmaţiile
potrivit cărora trădătorii respectivi arfi ajutat Occidentul în lupta sa împotriva
comunismului„.

(Al.Omeag)

1. Cvasitotalitatea persoanelor 2. În aceeaşi perioadă, statul

pentru care s-a solicitat sau se cere
reabilitarea au trădat în perioada
1965-1980, adică tocmai atunci când
regimul Ceauşescu era considerat cel
11 11
mai antisovietic şi, ca urmare, tratat
cu toată consideraţia de SUA şi
celelalte mari state din NATO - şi nu
numai -, pentru că prin atitudinile
adoptate şi acţiunile întreprinse de
autorităţile de la Bucureşti, acestea se
dovedeau în fapt un aliat sui generis
al Occidentului democrat;
român, sprijinit substanţial prin
informaţiile şi acţiunile DIE, s-a plasat
pe o poziţie de frondă, extrem de
periculoasă, faţă de URSS şi aliaţii
fideli ai acesteia, manifestându-se
independent atunci când:
+ a stabilit relaţii diplomatice cu
R.F. Germania, în ianuarie 1967;
+ a refuzat să rupă relaţiile diplo­
matice cu statul Israel, după războiul
de şase zile din iunie 1967;
+ a condamnat ferm invadarea mi­
litară a Cehoslovaciei (august 1968);

https://biblioteca-digitala.ro

• a sprijinit Administraţia SUA în
actiunea de stabilire a relatiilor diplo-
, I
matice cu R.P. Chineză;
• a mediat realizarea contactelor
dintre reprezentanţii SUA şi ai R :D.
Vietnam, care s-a finalizat ulterior
prin încetarea stării de beligerantă şi
normalizarea raporturilor dintre
ambele state;
• a initiat, încurajat şi sprijinit
hotărâtor dialogul dintre Israel şi
Egipt, respectiv dintre Israel şi O_rg�­
nizaţia pentru Eliberarea Palestme1,
actiuni benefice care au condus la
înţelegerile binecunoscute;
. .
• a primit vizitele unor preşedmţ1
ai SUA; Richard Nixon, încă din faza
candidaturii, când toate celelalte state
socialiste îl refuzaseră; Gerald Ford,
chiar a doua zi după semnarea
Actului Final al CSCE de la Helsinki
(1 august 1975).
3. Un fost deţinut politic, fruntaş
liberal şi o autentică personalitate
ştiinţifică, om de o moralitate irepro�
şabilă, ne-a confiat un fapt a cărm
semnificaţie politică în legătură cu pa�
zitia Administratiei şi a Congresulm
SUA faţă de " regimul şi liderul Ceau­
şescu " este cât se poate de conclu­
dentă: " După suferinţele îndurate în
mişcarea de rezistenţă armată împotriva
dictaturii bolşevico-comuniste şi, ulterior,
în închisoare, mi-am propus în anul 1973
să organizez sau chiar să comit personal
un atentat contra lui Nicolae Ceauşescu.
Cum nu aveam niciun mijloc de acţiune
(arme, grenade, exploziv etc.), am cerut
sprijin unui prieten, Nicolae Stroescu­
Stănişoară, de la Postul de radio _ Europa
Liberă. Răspunsul primit a fost stupefiant
pentru mine şi, în acela�i timp, d�ru!an�
.
şi demobilizator, determznandu-ma sa ma
potolesc: «Nu te putem ajuta, pentru că
interesul S UA este să-l apere pe Ceau­
şescu, fiindcă ne este de mare folos. Aşa că
https://biblioteca-digitala.ro
MlllMl@4iiiHUijiill §>
înţelege şi scoate-ţi din cap ��emenea
intenţii păguboase» " . Comentarnle sunt
de prisos.
4. Ion Mihai Pacepa, zis Şobolanul,
a fost unul dintre capii răutăţilor în
cei 27 de ani de activitate în aparatul
de Securitate (1951-1954 în cadrul
Directiei a 11-a de Contraspionaj şi,
ulteri�r, până în iulie 1978, în De­
partamentul de Informaţii Externe).
Şi-a început cariera ca sublocotenent
şi a încheiat-o dezonorant, fiind
degradat de şeful statului, care-l
avansase la gradul de general de
divizie şi-l promovase ca adjunct al
şefului DIE, funcţie echivalentă astăzi
cu cea de secretar de stat.
Din păcate, unele documente nu
pot fi date încă publicităţii şi, astfel,
.
opinia publică nu poate reahza c�
.
individ malefic a fost Ion M1ha1
Pacepa, autor al multor propuneri şi
actiuni cutremurătoare împotriva
m�or cetăteni români şi/ sau ai altor
state. Intlivid dominat de obsesia
parvenirii cu orice preţ, chiar prin
sacrificarea propriilor rude, dacă era
nevoie, fără nicio reţinere sau re­
muşcare, minţea cu neruşinare sau,
pur şi simplu, se comporta ca un laş.
Cine a avut răbdarea să lectureze
volumele "Moştenirea Kremlinului" şi
" Orizonturi Roşii " va sesiza cu uşu­
rintă - fără a fi specialist în domeniu -
cu� se străduieşte din răsputeri să
prezinte lucrurile astfel �câ� res�
ponsabilitatea personală s� fie cat mai
. .
redusă, chiar imperceptibilă, iar alte­
ori, ca să-şi dea importanţă, face
afirmaţii prin care caută să impresio­
neze pe cititorul neavizat sau necu­
noscător al realităţilor, scop în care nu
ezită să recurgă la exagerări şi adesea
la minciuni. Iar încercarea de a
acredita ideea contribuţiei sale la
înfrângerea comunismului reprezintă
@ MiiiMll!ll4jjii!ijMlih
o ofensă adusă Comunităţii de in­
formaţii a SUA şi Departamentului de
Stat, incapabile să cunoască realităţile
din România până la trădarea lui
l.M.Pacepa.
5. Recunoaşterea internaţională a
rolului şi locului României " comu­
niste" a căpătat un indiscutabil relief
prin aprecierile făcute în acest sens la
cel mai înalt nivel, chiar în anul 1978,
când Ion Minai Pacepa a trădat, după
ce se ocupase de pregătirea vizitelor
oficiale şi s-a implicat personal în
desfăşurarea acestora (aprilie 1978, în
SUA şi apoi în Marea Britanie), unde
Ceauşescu a fost primit cu cele mai
mari onoruri.
Iată declaraţia făcută cu acel prilej
de Jimmy Carter, preşedintele SUA:
" ... Poporul Statelor Unite este onorat să
aibă ca oaspete un mare conducător, al
unei mari ţări... Este un mare folos pentru
mine, ca preşedinte, să am posibilitatea de
a mă consulta cu un mare conducător
naţional şi internaţional de talia oaspete­
lui nostru de astăzi. Influenţa sa pe arena
internaţională, ca lider al României, este
excepţională. Ca urmare a poziţiilor ferme
ale preşedintelui său şi a independenţei
sale, România este în măsură să repre­
zinte o punte între naţiuni cu puncte de
vedere şi interese profund divergente şi
între conducătorii cărora, în alte împre­
jurări, ar fi fost dificil să aibă negocieri. Se
cuvine să arăt că, în ultimii zece ani,
relaţiile de prietenie dintre Statele Unite
şi România s-au dezvoltat şi s-au
îmbunătăţit rapid, spre satisfacţia şi în
avantajul popoarelor noastre. "
Lăsând deoparte elementele de
protocol, afirmaţiile liderului celei
mai puternice democratii din lume nu
pot fi puse la îndoială. Într-o
asemenea logică, în fapt, prin trădarea
sa, Ion Mihai Pacepa l-a dezavuat
https://biblioteca-digitala.ro
atunci, iresponsabil, chiar pe preşe­
dintele SUA!
Trei luni mai târziu, cu ocazia
vizitei oficiale efectuate în Marea Bri­
tanie, Regina Elisabeta a II-a a afirmat,
între altele: " Noi, cei din Marea Britanie,
suntem astăzi impresionaţi de poziţia
hotărâtă cu care preşedintele Nicolae
Ceauşescu a susţinut independeţa Româ­
niei. Ca urmare, România deţine o poziţie
distinctă şi joacă un rol semnificativ în
afacerile mondiale".
Aprecieri asemănătoare au făcut în
perioada 1965-1980 şi alţi şefi de stat
şi de guvern din lumea liberă, precum
şi lideri ai unor partide influente,
conducători ai organizaţiilor şi
organismelor internaţionale, inclusiv
de cult.
Aceasta era situaţia din România
acelor vremuri - cea mai rodnică în
realizări pe toate palierele politicii
externe - în care Ion Mihai Pacepa a
trădat. A sustine că ai trădat un
asemenea reiim pentru a lupta
împotriva comunismului, înseamnă în
fapt a fi subminat interesele Occi­
dentului şi a nu-l fi ajutat, lipsindu-l
de un avanpost influent şi de nădejde
în această parte a „lagărului socialist".
Prin actul dezonorant al trădării de
patrie - dacă Ion Mihai Pacepa o fi
considerat vreodată că România este
patria sa, având în vedere împreju­
rările stabilirii în tară a tatălui,
ilegalist ceh, dovedit ca om al
sovieticilor - fostul general a adus
incalculabile prejudicii relaţiilor
dintre România şi SUA, şi nu numai
acestora, care până în 1978 erau
exemplare în multe domenii, în
interes reciproc şi în beneficiul
comunitătii internationale.
I I
6. De fapt, trădarea inacceptabilă,
sub toate aspectele, s-a produs atunci

când Ion Mihai Pacepa a simţit că se
află în cădere liberă, mai ales după
încercarea eşuată de a-l determina pe
şeful statului şi pe soţia acestuia, faţă
de care avea un comportament de­
testabil de slugoi preasupus, să apro­
be crearea unui organism atotputernic
pe lângă Preşedinţia României, care să
fie condus de el şi să includă toate
serviciile de informaţii şi contraspio­
naj, precum şi alte instituţii înrudite,
ceea ce ar fi făcut din trădător unul
din personajele-cheie ale regimului
totalitar, aservit cuplului dictatorial.
Al doilea semnal, de natură să-l
îngrijoreze profund şi chiar să-l pa­
nicheze, l-a constituit numirea gene­
ralului Alexandru Dănescu, adjunct al
ministrului de interne, în funcţia de
şef al Departamentului de Informaţii
Externe. Lovitura primită era de nesu­
portat, un adevărat şoc pentru Pace­
pa, care se considera singurul îndri­
tuit să-i succeadă generalului Nicolae
Doicaru în fruntea DIE, după trecerea
acestuia ca ministru al turismului. Or,
preferinţa conducerii superioare
pentru un om care până atunci se
ocupase numai de sectorul administrativ
al Ministerului de Interne îi umilise
peste poate, avertizându-l că se află în
dizgratie, situatie ce-i închidea toate
culoar�le parvecirii la vârf, anunţând
un viitor incert şi chiar sumbru pentru
orgoliosul domn Pacepa.
Mai mult, temându-se de descope­
rirea unor aspecte tulburi din activi­
tatea şi trecutul său, asupra cărora se
declanşeseră minuţioase investigaţii,
Ion Minai Pacepa a ales calea trădării
pentru a scăpa de gravele consecinţe
ce-l pândeau. Şi cum se ştia " cu musca
pe căciulă" şi era conştient că nu poate
scăpa de pedeapsă, a preferat aplica­
rea proverbului " Fuga-i ruşinoasă, dar e
sănătoasă! "
https://biblioteca-digitala.ro
iilliMIRll4ijii@ilfili!I 9
Acestea sunt motivele reale ale
dezertării fostului general Ion Mihai
Pacepa şi nu pretinsa sa luptă
împotriva " comunismului" românesc
pe care-l cunoştea din interior şi,
chipurile, nu-l mai putea suporta.
7. Apologeţii trădării şi ai tră­
dătorilor români de teapa lui Pacepa
nu au dreptul să uite atunci când
pledează cauza unor asemenea indi­
vizi, detestati de mândrul nostru
popor, că: Ro�ânia a ajuns în sfera de
interese şi influenţă a comunismului
sovietic datorită trădării poporului
român şi a României de către Franklin
Deiano Roosevelt şi Winston
Churchil. Ca urmare, toate încercările
făcute de partea română la Ankara,
Cairo, Berna, Lisabona şi alte locuri de
a ieşi din războiul antisovietic şi a se
alătura coalitiei Natiunilor Unite n-au
reuşit, invo�ându-�e de fiecare dată
necesitatea obtinerii acordului lideru-
,
lui de la Moscova, care era permanent
informat şi consultat asupra răspun­
surilor date reprezentanţilor Româ­
rue1. Din această cauză, ultimul
cuvânt în ceea ce priveşte soarta
României l-a avut partea sovietică,
atât înainte de 23 august 1944, cât şi
ulterior, până la abolirea monarhiei,
reprezentanţii SUA şi ai Marii Britanii
în Comisia Aliată de Control limi­
tându-se a fi simpli observatori pasivi.
La fel s-au prezentat lucrurile la Con­
ferinta de la Paris, când României i s-a
refu�at statutul de stat cobeligerant pe
care-l merita cu vârf şi îndesat,
suportând toate consecinţele de stat
" învins ", ceea ce a provocat uriaşe
daune ţării noastre din punct de ve­
dere economic, politic şi militar - prin
controlul total exercitat în aceste do­
menii fundamentale - ştiinţific, edu­
caţional etc. - de puterea sovietică.
 8. Insistenţa lui Pacepa privind
eliminarea din Serviciile de Informaţii
şi Contrainformaţii post-decembriste
a specialiştilor proveniţi din aparatul
fostei Securităti a urmărit să lase
I
statul român fără apărare timp de 5-10
ani, perioadă minimă de formare a
noilor cadre pentru nevoile siguranţei
naţionale. Afirmaţia lui Pacepa,
potrivit căreia România nu va fi
primită în NATO până nu satisface
acest pretins deziderat nu era
acoperită de realitate: Cehia, Polonia
şi Ungaria s-au limitat să elimine din
cadrele de Securitate din ţările
respective numai pe acelea cu funcţii
de conducere şi pe cele care au
săvârşit abuzuri în exercitarea
atribuţiunilor de serviciu. Statului
român nu i s-a condiţionat expres
niciodată primirea în NATO şi UE de
îndeplinirea unor asemenea cerinţe.
Pe aceeaşi linie se înscrie şi
" indignarea " lui Pacepa faţă de
"jecmănirea " Occidentului de date şi
documentaţii economice şi tehnico­
ştiinţifice de către DIE. Trădătorul
comite, în acest caz, cel puţin două
https://biblioteca-digitala.ro
grave imprudenţe nepermise unui
"as" în materie ca el:
a) uită că el însuşi a condus mult
timp Direcţia de specialitate a DIE, iar
ulterior a coordonat - ca adjunct al
şefului DIE - activitatea de spionaj în
domeniile economic şi tehnico-ştiinţi­
fic desfăşurată în Occident;
b) se face că nu ştie - ceea ce este
foarte rău - sau dezinformează conşti­
ent, faptul că, şi în prezent, obiectivul
prioritar al Serviciilor de Informaţii şi
Contraspionaj din SUA, Japonia,
Germania, Marea Britanie, Franţa,
Israel şi altele îl constituie tocmai
apărarea secretelor economice şi
tehnico-ştiinţifice împotriva spionaju­
lui străin, concomitent cu obţinerea de
date şi informaţii din orice altă ţară
unde există asemenea secrete ce
prezintă interes pentru statele în
cauză. Atunci, de ce n-ar avea dreptul
să procedeze tot astfel şi instituţiile
similare din România?
Pentru toate aceste argumente şi
consideraţii, Ion Mihai Pacepa a fost,
este şi va rămâne de-a pururi un
trădător!
Cristofor Podescu
 MMllMllMiiilQi.ii @)

MINCIUNILE PACEPISTE
AU ÎNTUNECAT ... ORIZONTURILE (ROŞII)
MINTII UNUI AGENT FBI
,

Motto: "Un specialiste des techniques de renseigne­

ment adverse est <valable> pendant un certain nombre
d'annee parce qu'il peut decrypter les elements du
puzzle"2B (Alexandre de Marenches)

Un "superagent FBI", pe numele Interesant este, însă, după spusele

său Wayne A. Barnes, se laudă într-un
cotidian central din iulie 2008 că " timp
de 29 de ani s-a ocupat de contra­
infonnaţiile FBI pentru România şi
Uniunea Sovietică" şi că, în această
calitate, printr-o bravă misiune încre­
dinţată, l-a întâmpinat, în ziua de 28
iulie 1978, la scara avionului militar
C-131, pe baza aeriană prezidenţială
Andrews din Washington, pe trădă­
torul român Ion Mihai Pacepa, ex­
general şi fost adjunct al directorului
DIE din anii şaptezeci.
Faptul că un domn cu numele de
mai sus s-a ocupat de problemele de
contraspionaj de pe spaţiile pe care le
menţionează nu constituie ceva extra­
ordinar, probabil că acum de aceleaşi
probleme, pe aceleaşi spaţii se ocupă
un alt specialist, cu alt nume, evident.
Face parte din regula "jocului stra­
tegic" de apărare a oricărui stat. Nu
este extraordinar nici celălalt fapt
relatat, anume că l-a luat în braţe ca
pe un odor pe fostul general comu­
nist: la fel s-a întâmplat şi cu Philby şi
cu Gordiewsky şi cu mulţi alţii.
28 Un specialist în tehnicile infonnaţiilor adverse este <valabil> un anumit număr de ani, pentru că el poate decripta
elementele acestui puzzle.
"superagentului", ce se urmăreşte în
astfel de situaţii: " ... în SUA, primul
element care ne interesează este să aflăm
sfera sa de cunoştinţe şi amploarea lor...
asta se numeşte <knowledgeability> şi ne
ajută să stabilim de ce experţi avem nevoie
pentru a-i exploata şi evalua infonna­
ţiile... De regulă, un <debriefing>, cum îl
numim noi, durează între câteva
săptămâni şi câteva luni. Doar că au
trecut 30 de ani de atunci şi continui să
aud noutăţi de la general ", spune,
oarecum amuzat, agentul american. Îi
spunem noi colegului american că tot
ce "a avut a spune" Pacepa, a spus în
"Orizonturi roşii". Iar dacă mai
"spune" ceva, este superfluu (sau mai
degrabă, mincinos), acum când
kilometri întregi de dosare (la unele
din ele, a lucrat şi el, este adevărat) se
află "la dispoziţia" oricui, adică a
întregii opinii publice româneşti.
Cu alte cuvinte, recunoaşte
"superagentul", FBI îi "stoarce" de
informaţii secrete pe transfugi şi îi
foloseşte în acţiunile specifice. Nici
aici nu este ceva extraordinar, căci la

https://biblioteca-digitala.ro
G Mii!WlllM@iHţ.il
fel se procedează peste tot. Dar,
domnia sa mai spune un adevăr: " în
FBI secretele rămân secrete" . Dacă aşa
stau lucrurile, domnul Barnes recu­
noaşte, implicit, că Pacepa este un
trădător, pentru că a furnizat secrete
ale statului său unei "puteri străine".
Cam aşa definesc codurile penale
trădarea, cam peste tot în lume,
inclusiv în SUA. Şi atunci, de ce
"generalul Pacepa trebuia invitat în
România şi primit cu braţele deschise
încă din 1990", cum cu disimulată
ingenuitate se întreabă intervievatul
ziarului? Nu, domnul Barnes ştie, de
altfel, foarte bine că ceea ce s-a
întâmplat în fostele ţări ale Europei de
Est nu s-a datorat "faptului că
războiul declanşat de generalul
Pacepa comunismului a fost încu­
nunat de succes". Putea să scrie
Pacepa încă o mie de "Orizonturi" de
orice culoare şi comunismul tot nu se
"demola", dacă în locul "brejnevilor"
nu se afla un .. . gorbaciov care să se
întâlnească cu un ... bush în Malta ... În
niciun caz, dominoul "demolării
comunismului" nu l-a declanşat
Pacepa. Iată ce ne spune contele de
Marenches, în 1986, despre un astfel
de eveniment: " Peştele se împute
întotdeauna de la cap. Dacă într-o bună zi
are să se producă o schimbare, ea se va
produce la Moscova. În acel moment,
libertatea va putea să reînflorească în
ţările din Estul Europei. Câtă vreme nu
va avea loc o astfel de schimbare la
Moscova, la Varşovia va domni ordinea "
(trad.n.). Quod erat demonstrandum...
Dar, să vedem câteva din informa­
ţiile "nemaipomenite" despre care ne
vorbeşte colegul contrainformator
american.
"Acţiunea împotriva lui Trifa a fost
printre primele operaţiuni ale DIE
descrise de generalul Pacepa după ce a
primit azil politic în SUA " . Informaţie
https://biblioteca-digitala.ro
care şi la apariţia e1 m "Orizonturi
roşii" se pretindea a fi de senzaţie, ca
şi cartea respectivă. Domnul Barnes
mai continuă să susţină şi astăzi acest
lucru. Numai că tot ce spune Pacepa
(şi înghite domnul Barnes, pentru a
"dezvălui" în presa din România)
despre această operaţiune sunt
minciuni gogonate, inexactităţi voite,
"adevăruri" trunchiate şi răstălmăciri
tendenţioase pentru a fi pe placul
celor ce l-au primit "cu covorul roşu".
Detalii despre "cazul Trifa", mai
exacte şi mai documentate, pot afla
cititorii în cartea lui Nicolae Spătaru,
"Menirea unei profesii" (Ed.Victor,
2008, Bucureşti). Pe scurt, este vorba
de preotul legionar român Valerian
(Viorel) Trifa care, după decesul
episcopului misionar român, împreu­
nă cu o "ceată" de tipul mişcării
amintite, au ocupat prin forţă Centrul
cultural "Vatra Românească" şi Epi­
scopia Misionară Ortodoxă Română
din Detroit-Michigan. Odată instalat
în aceste aşezăminte, nefiind recu­
noscut canonic şi nedorind recu­
noaşterea din partea Bisericii Orto­
doxe Române, reprezentată de Pa­
triarhia de la Bucureşti, Trifa a fost
înălţat Arhiepiscop, în 1952, de către
Mitropolia ortodoxă ruso-ucraineană
disidentă din America de Nord,
aducând sub jurisdicţia acesteia întreg
patrimoniul "Vetrei Româneşti", îm­
preună cu o bună parte a parohiilor
ortodoxe româneşti. "Ceata" lui Trifa
era formată din preoţi în vârstă
emigraţi înainte de război şi din alţii,
mai tineri, proveniţi din diaspora
ruso-ucraineană, necunoscători ai
limbii române. Copleşitor sentiment
naţional americano-slav peste cel
românesc, fapt ce a dus la scindarea
diasporei române din SUA şi Canada.
Eforturile făcute de Patriarhia
Română vizau reglementarea acestei

situatii
' prin unificarea institutională
' a
celor două episcopii ortodoxe române,
îndeosebi pentru contracararea
influenţei ruso-ucrainene.
Aceasta fiind starea de fapt a
lucrurilor, Pacepa "uită" să o prezinte
ca atare. Şi se face că uită "trădătorul­
erou" şi faptul că, în urma rebeliunii
legionare din 1941, preotul V.Trifa a
fost cercetat şi condamnat de către
autorităţile vremii (care nu prea erau
comuniste). Numai că popa a fugit
din ţară cu ajutorul serviciilor secrete
naziste. Dacă n-a avut "trecut natio­
' mincinos şi dezbinător al comunitătii
nalist-antisemit", de ce a dat bir cu
fugiţii? Încât, povestea cu "falsul"
documentelor de anchetă devine altă
minciună: respectivele documente
provin de Ia autorităţile din anii 1941-
1942, nu de Ia DIE, după cum nici
articolele din presa anilor respectivi,
în care abundă date şi informaţii
despre liderul legionar Trifa, n-au
putut fi scrise de DIE. Iar dacă au
existat presiuni asupra Departa­
mentului Justiţiei de retragere a
cetăţeniei americane lui V.Trifa (în
mod sigur ele au existat), acestea au
venit, pe faţă, nu pe căi oculte, din
partea comunitătilor evreieşti din tară
'
şi din SUA. Încât, nici ace�stă
"minciunică" nu rămâne în picioare,
chiar dacă "minciuna are picioare
lungi". Cum la fel se întâmplă şi cu o
altă minciună din seria debitată de
Pacepa şi reluată de prietenul său
agent: acţiunea judiciară specifică
acelor cazuri în care solicitantul de
cetătenie americană a făcut declaratii
min�inoase (mai cu seamă despre �n
trecut criminal, cum a fost cel
naţionalist-antisemit, legionar, al lui
Valerian Trifa), a fost declanşată nu
de aşa-zisul agent "C.K." al serviciilor
româneşti, ci de Oficiul Federal de
Imigrare al SUA. Procesul a durat
mult, timp în care temutul Oficiu şi
https://biblioteca-digitala.ro
MM!MiiiffHllll 9
instanţele americane n-au descoperit
niciun fel de fals, a trebuit să vină
dezertorul Pacepa care să-l ajute pe
contrainformatorul Barnes să redacte­
ze şi să susţină un raport, de data
aceasta fals pe bune, în faţa justiţiei.
Numai că justiţia este oarbă, iar
criminalul îşi primise pedeapsa. A
minţit Trifa autorităţile americane?
Le-a minţit, recunoaşte şi domnul
Barnes: "episcopul Trifa a fost legionar şi
a fost condamnat în România lui
Antonescu pentru participare la rebe­
liune" . Asta-i problema: şi popă
'
românilor americani !! !
Nu ne-am fi oprit la acest caz­
minciună pacepist, mai cu seamă că
inveteratul legionar Trifa între timp a
trecut Ia cele veşnice, în Portugalia
(Dumnezeu să-l ierte!), dacă "păca­
tele" lui n-ar fi avut repercusiuni
dăunătoare pentru românii din Ame­
rica, după cum am arătat: dezbinarea
acestora. Ne surprinde, în schimb,
dezinvoltura cu care domnul Barnes
recunoaşte că FBI a infiltrat "emigra­
ţia" românească din SUA, în scopul de
a o canaliza pe poziţii anticomuniste,
adică tot pentru a o dezbina. Deci,
fără nicio perdea, un stat democratic
îşi permite să atragă o "biserică", adică
un cult, o religie pentru a-şi satisface
interesele politice, nu prin mijloace
ideologice (ne aflăm în sfera ideolo­
giei), ci prin presiuni administrative
ale unor instituţii ale statului. SUA Ie
este permis, deci, să manipuleze
printr-un serviciu de contraspionaj o
întreagă comunitate creştină, iar
România nu ar avea dreptul "să
exporte zeci de preoţi securişti care au
preluat sub control numeroase biserici
ale emigraţiei române din SUA şi
Canada". "Non licet bovi quod licet
lovi", spuneau latinii (Nu îi este
permis boului, ce-i este permis lui
(§ f1iiji!JiiiiQl.il
Jupiter). Dacă ne-am ţine de "adevă­
rurile" lui Pacepa, această teorie ar fi
valabilă şi acum, când SUA şi Româ­
nia sunt parteneri NATO. Nu ştim
dacă şi câţi "preoţi securişti" "a
exportat" România în SUA. Dar, dacă
a făcut aşa ceva, a urmărit nu să-i
dezbine, ci să-i apropie pe românii
americani de valorile tradiţionale
româneşti, de care alde Trifa şi alţii,
ejusdem farinae, n-au făcut decât să-i
îndepărteze, cu sprijin kaghebist ruso­
ucrainean. Şi mai ştim ceva, anume că
acelaşi reputat profesionist, care a fost
contele Alexandre de Marenches, fost
şef al Serviciului de informaţii externe
al Franţei (SDECE-DGSE) spunea că
"onorabil corespondent al serviciului
(agent n.n.) poate fi un şofer de taxi, un
personaj bisericesc (cleric) sau un secretar
de stat ... care lucrează din patriotism
pentru onoarea de a-şi servi ţara " .
Şi, pentru a încheia acest caz­
minciună, să mai spunem că prin 1966
"părintele verde" Valerian Trifa a
primit vizita bătrânului său tată (84 de
ani), moţ din Apuseni, pe care nu-l
mai văzuse de când cu "aventurile"
sfintei sale tinereţi legionare şi pe care
l-a avut alături mai bine de patru luni,
prin "bunăvoinţa" comuniştilor şi
securiştilor de la Bucureşti. Un alt
"adevăr" pacepist uitat (de fapt tot
minciună) pe care îl uită şi domnul
Barnes.
În "Orizonturi roşii", Pacepa se
referă mai pe larg la "faimoasele
operaţiuni TS" ale serviciului de
spionaj al României, iar prietenul lui,
domnul Barnes, adaugă că acestea au
avut ca scop "furtul de tehnologie
militară şi civilă ... cele mai complexe
au fost însă actiunile de influentă".
' '
Referirile, în acest context, la aşa-
numita "clauză a naţiunii celei mai
favorizate", constând în posibilitatea
acordării de credite avantajoase
https://biblioteca-digitala.ro
pentru România, l-au descalificat
demult pe Pacepa în faţa românilor,
pentru că aceştia au văzut cu ochii lor,
au participat prin munca lor, la rea­
lizarea investiţiilor făcute cu res­
pectivii bani. De altfel, domnul Barnes
recunoaşte că acestea au "transformat
România într-un monument" (chiar
dacă numai "pentru sine însuşi",
adică, vezi Doamne, pentru Ceau­
şescu). Pentru a "privatiza" acest
"monument ceauşist" s-au înghesuit şi
firme americane (Ford, Bechtel etc.),
domnule Barnes!
Nu putem, însă, să nu îi amintim
musafirului jurnalului central româ­
nesc că astfel de acţiuni de "furt de
tehnologie" constituie o bună parte
din "bijuteriile coroanei" serviciilor de
informaţii. O confirmă din nou
Alexandre de Marenches: " Spionajul
propriu-zis devine din ce în ce mai mult
spionaj economic, industrial, ştiinţific ... şi
este foarte rentabil. Serviciile de
informaţii descoperă astfel un procedeu
folosit de o altă ţară. Dacă respectivul
procedeu ar fi trebuit inventat şi pus la
punct, s-ar fi cheltuit, poate, ani de
muncă şi milioane de franci. Această
formă de spionaj se poartă nu numai faţă
de duşmani, ci, trebuie s-o spunem, şi
între prieteni" . Şi, adăugăm noi,
"afacerea Texas Instruments" confirmă
spusele contelui. Iar un confrate de-al
domnului Barnes ne spune şi el: " la
ordinul ofiţerului operativ, agenţii fură
secretele, planurile, documentele, benzile
informatice ... de unde ei (ofiţerii n.n.)
nu pot ajunge: în interiorul guvernelor
sau al instituţiilor ştiinţifice secrete ale
ţărilor lor" (Robert Baer: "See no Evil",
Crown Publishers, New York, USA,
2001). Aşa încât, nimic extraordinar în
"acţiunile serviciului de spionaj
român în SUA!!!". Dar Pacepa şi
emulul său le prezintă ca şi cum ele ar
fi fost inventate de "odioasa Secu-

ritate", din care, cu mult profit
personal, material şi moral, a făcut
parte şi ex-generalul trădător. Tot
minciună se numeşte şi acest mod de
a prezenta lucrurile. Iar domnul
Barnes o întăreşte, lăudându-se că
acţiunea "Clauza" " ne-a dat posibilitatea
să cunoaştem şi să neutralizăm o bună
parte a agenţilor de influenţă ai rezidenţei
DIE " . Nu prea ne vine a crede, pentru
că, dacă au neutralizat ceva, au
făcut-o nu cu "ajutorul" clauzei, ci cu
ajutorul trădătorului Pacepa, care a
"turnat" ceva agenţi pe care el îi ştia,
pentru că, până la trădare, coordonase
"operaţiunile TS" ale DIE. Iarăşi,
minciunele ...
Cât despre "Orizonturi roşii", ce să
spunem? O fi vrut el "generalul, să
schimbe istoria ... şi să-şi reabiliteze
trecutul...". Numai că istoria nu a
schimbat-o el, iar trecutul său este
reabilitat, eventual pentru cei cărora
trădătorul le-a adus servicii, în niciun
caz nu pentru români. Căci românii
ştiu că cel ce scoate sabia la poporul
său se numeşte simplu: trădător. Şi
atunci, de cine se teme Pacepa? Este,
de altfel, întrebarea ziaristului inter­
vievator adresată agentului FBI,
specialist în probleme pacepiste.
Răspuns: " Pacepa se află în continuare
sub protecţia guvernului SUA, iar
înfaţişarea şi vocea sa sunt clasificate şi
azi strict secret. Autorităţile de specia­
litate i-au construit o nouă identitate.
Asta a cerut imaginaţie, eforturi, timp şi
bani. Acum generalul are o viaţă nouă, în
care nimeni nu ştie că el a auzit măcar de
România. Dacă ar apărea la TV sau ar
vorbi la radio, prietenii şi vecinii vor
realiza că el este, de fapt, generalul
Pacepa. Asta ar constitui o încălcare
flagrantă a normelor de securitate, pre­
cum şi distrugerea noii sale identităţi" .
Deci, domnul general Pacepa se
teme de prieteni şi de vecini!! Da,
https://biblioteca-digitala.ro
�iiji!MiliiJiHJ.il 9
pentru că în România nu mai există
"comunişti fanatici care vor să se răz­
bune pe general pentru gloria şi privi­
legiile pe care le-au pierdut din cauza
lui", cum afirmă domnul Barnes. "Din
cauza lui" nu nişte comunişti fanatici
au pierdut ceva: au pierdut ceva acei
foşti subordonaţi ai săi, anchetaţi şi
hărţuiţi ca fiind "puii" lui. Din nou,
minciuni şi... minciunele ...
" Dar pericolul mare pentru general
vine de la Răsărit" ne spune colegul
american, adică "din partea foştilor
KGB-işti care conduc azi Rusia",
pentru că, vezi Doamne, "a expus
detalii jenante" într-o carte apărută în
2007 despre "relaţiile operative" avute
de KGB cu Lee Harvey Oswald,
asasinul lui Kennedy. În legătură cu
respectiva carte s-au emis deja păreri,
chiar în SUA, că n-ar fi fost scrisă de
Pacepa. De altfel, la vremea respectivă
(începutul anilor şaizeci), Pacepa
n-avea cum să cunoască astfel de "ma­
şinaţiuni" pentru că era... mic... în
funcţie. Nu este, însă, exclus ca
"maşinaţiuni" să existe acum, în
legătură cu respectiva carte, pentru a
mai întârzia adevărul despre asasina­
rea lui John Kennedy. Alte ... "adevă­
ruri" pacepiste, adică tot minciuni!
În încheiere, să lămurim nişte
lucruri. Nu avem nimic cu domnul
Wayne A.Barnes, pe care îl "ştim" un
om onorabil, bun profesionist, chiar
dacă în multe acţiuni mai mult
antiromâneşti, decât anticomuniste.
Ne pare, însă, rău că a ajuns în situaţia
de a se face ecoul minciunilor unui
trădător al poporului român şi de a
emite păreri despre un serviciu secret
al României cu care şi CIA şi FBI se
află acum în relaţii de parteneriat. Iar,
dacă în cartea sa "The Dance Before
the Wall" (Dans în faţa Zidului), pe
care doreşte să o publice şi în
România, repetă "orizonturile" de
(§ '111ŞN!UŞl!iieil!Ql>il

minciuni, răstălmăciri şi "omisiuni" dăinuie peste ani. E bine, pentru că

ale lui Pacepa (alias "Pârvu"), îl
asigurăm că nu va avea succes de
piaţă. Îi urăm, însă, succes în
recuperarea prin firma sa de lucrări
de artă furate. Poate le găseşte şi pe
cele furate de pe la noi; hoţii i-i
spunem noi! !
Cât despre "trădătorul-erou" Pace­
pa, înţelegem că a fost bine "îm­
bălsămat" pentru ca mumia-i să
aşa trebuie să arate un trădător. Păcat
de "imaginaţie, eforturi, timp şi bani
din partea Guvernului, respectiv a
poporului american" !!!
În rest, Requiescat in pace ! Rest
in peace! , Odihnească-se în pace!
Paul Neagu

Cu prilejul zilei de 8 Martie, Colegiul de redacţie a l

revistei „Periscop" adresează calde felicitări colegelor
noastre din A CMRR, precum şi soţiilor membrilor
Asociaţiei. Tuturor le mulţumim, şi pe această cale, că ne
sunt alături în tot ceea ce facem!

https://biblioteca-digitala.ro

MIHAI PACEPA - VĂZUT DE APROAPE
• Ca să defineşti personalitatea lui
Mihai Pacepa trebuie să faci apel la
superlative. Musai de spus că poate fi
considerat o personalitate accentuată,
în care întâlneşti la prea-plin bune şi
rele. Inteligentă nativă deosebită
minte ageră şi ' memorie excelentă, �
diabolică putere de a produce şi mate­
rializa scenarii şi combinaţii opera­
tive, dar şi în relaţiile cu semenii; un
neîntrecut maestru al dedublării,
generos şi crud în contrapondere,
elegant şi rafinat în maniere, discret şi
persuasiv în dialog, dar lipsit de
vocaţie oratorică.
Un manifest om al datoriei, domi­
nat de responsabilitatea functiei a
cărei putere în sistem o măsura 'exact:
deferenţă faţă de superiori, condes­
cendenţă faţă de inferiori. Consuma­
tor moderat de alcool, dar un fumător
înrăit ( inhalarea fumului de ţigară era
însoţită de un şuierat specific unei
pompe absorbante, într-atât de mare îi
era pasiunea pentru fumat), sagace,
un introvertit, temperament alunecos,
mai degrabă flegmatic dar şi sangvin,
greu de devoalat.
Dar dominanta personalităţii lui
Mihai Pacepa era preocuparea morbi­
dă de a ajunge sus, în vârful sistemu­
lui, şi de acolo să escaladeze piramida
cea mare a puterii. Asta şi explică de
ce Mihai Pacepa se dorea întotdeauna
în centrul oricărei acţiuni importante
şi, de pe această poziţie, să fie comu­
nicatorul succesului la cel mai înalt
nivel: tovarăşa şi tovarăşul. Dacă nu
https://biblioteca-digitala.ro
'1i!IKHMlllMfi4QIDWQRiiiQ &
exista o astfel de actiune, fie inventa el
una, fie se insinua în actiunea
declanşată de altcineva, asumfutdu-şi
(în caz de succes), cu o naturalete şi
dibăcie dezarmante, reuşita acesteia.
Pacepa era obsedat de dorinta ca el
să fie perceput ca fiind EL, nu' pur şi
simplu, locţiitorul şefului DIE. De
altfel, Mihai Pacepa şi Nicolae
Ceauşescu se asemănau teribil în
dorinţa lor bolnăvicioasă de adulare.
Se deosebeau însă în preferinta
modului de materializare a adulării.
În vreme ce Nicolae Ceauşescu adora
să fie înălţat pe soclul cel mai de vază
şi aclamat în delir, ca Mesia al
poporului român şi chiar mai mult,
Mihai Pacepa avea gusturi de
profesionist, mai rafinate. El voia să
fie descoperit prin amuşinarea terenu­
lui marcat de el cu actiuni' al căror
rezultat „profesional" să ajungă la
urechea sau urechile celor ce puteau
să decidă şi pentru EL o statuie. Şi s-a
ales cu două statui: una în deal (afară)
şi una în vale (acasă). Amândouă fără
nume, tăcute şi eterne, bântuite de
acelaşi parfum cu miros fetid, cel al
micimii şi trădării profesionale.
Cititorul va fi surprins că atunci
când mă refer la „el" adică la Pacepa,
scriu EL cu majuscule. Dacă aş scrie
aşa dintr-un motiv neexplicat ar fi cu
siguranţă o blasfemie. Aşadar mă
grăbesc să explic: Nu ştiu dacă Pacepa
a avut vreodată un Dumnezeu, dar cu
siguranţă şi-a dorit să fie perceput de
cei din jur ca un şef travestit într-un
„ Dumnezeu" pământean. Care ştie să
@ ;,mpiijiliMfi4QliJMQBiiiQ
facă, să desfacă, să lovească nebănuit,
dar şi să mângâie, să oblojească răni şi
orgolii, să dea speranţe şi să întreţină
vanitătţi aducătoare de profit în
contul său.
• Dar cum l-am cunoscut pe Mihai
Pacepa, cum l-am cunoscut de aproa­
pe, adică direct, nu prin intermediari,
nu din auzite? Iată cum:
Într-o dimineaţă de aprilie 1972 am
fost chemat în biroul generalului
Iulian Vlad, şeful Direcţiei personal­
învăţământ din Ministerul de Interne,
care mi-a ordonat sec:
- Te prezinţi imediat în biroul
generalului Geică. Cineva, acolo,
doreşte să-ţi vorbească.
În cabinetul generalului Geică l-am
găsit pe generalul Nicolae Doicaru,
şeful DIE. Era pentru a doua oară
când îl vedeam. De data aceasta era în
civil. Un dialog la fel de scurt.
- Când am fost la dumneata la
Fălticeni, acum aproape doi ani, mi-a
plăcut ce ai făcut acolo în calitate de
comandant. Ţie ţi-ar plăcea să lucrezi
la mine, în DIE ?
- Da, am răspuns eu, fără să
realizez că nici nu mi se spusese ce o
să fac acolo.
- Bine. Te prezinţi la tov. general
Vlad şi vei afla acolo ce ai de făcut.
De la generalul Iulian Vlad aveam
să aflu că regretă plecarea mea, că
trebuie să predau discret şi imediat
şefului de serviciu toate documentele
aflate în lucru şi peste o oră eram deja
în strada Batiştei, sediul central al
DIE.
Aici, totul m-a şocat. De la accesul
controlat electronic, la liniştea glacială
de pe coridoarele largi ale clădirii.
N-am văzut şi nu m-a văzut nimeni ...
https://biblioteca-digitala.ro
în afară de camerele de luat vederi.
Am fost introdus într-o încăpere
suficient de mare ca să mă impresio­
neze. Impresionat am fost şi de mem­
brii Consiliului de conducere al DIE
care, aşezaţi, pe scaune confortabile,
toţi într-o ţinută impecabilă, m-au
întâmpinat cu un surâs încurajator, aş
zice de adopţie din prima. Eu, dintr-o
poziţe regulamentară, adică stană de
piatră, am salutat cu deferenţă printr­
o uşoară înclinare a capului. Intrasem
într-o altă lume la 37 de ani. O lume
care avea să mă cucerească, nu
strivindu-mă, ci integrându-mă în
aura ei de elită. Doamne, ce bine
m-am simtit în această institutie!
' '
Dar să revenim. Generalul Nicolae
Doicaru:
- Vi-l prezint pe locotenent­
colonelul Ion P. Prahoveanu, absol­
vent al Academiei Militare cu media
zece, şef de promoţie, absolvent al
Facultăţii de filozofie şi doctorand în
Ştiinţe politice. Mai departe o să vă
spună el ce a făcut până acum în
Ministerul de Interne.
Au urmat câteva întrebări ale
membrilor Consiliului, după care
generalul Doicaru conchide:
- Începând de astăzi este numit
prim-locţiitor al Centrului de Pregă­
tire şi Perfecţionare a Cadrelor
(CPPC) din DIE. Imediat vei pleca la
Centru, împreună cu Mihai Podeanu
(nn. Numele de serviciu al lui
Pacepa), locţiitorul meu, care te va
instala în funcţie.
Şi aşa a început procesul de
cunoaştere reciprocă dintre mine şi
Pacepa, proces ridicat de EL la nivel
de studiu, abandonat la un moment
dat din motive doar de EL ştiute. Eu
am perceput abandonul printr-o
răceală în relatiile de muncă. Relatii
' '
apropiate între mine şi EL nu au

existat niciodată. Şi asta nu pentru că
nu aş fi dorit-permis eu, ci pentru că
aşa a socotit EL necesar şi suficient în
raporturile cu un subordonat ca mine.
Deşi au existat de-a lungul timpului
momente când a manifestat faţă de
mine sentimente de simpatie şi
apreciere- transmise direct, dar mai
des prin terţi.
În drum spre CPPC mi-a făcut
prima instruire legată de legendarea
vieţii mele viitoare în aparatul de
informaţii externe al României. Am
aflat, între altele, că începând din acea
zi o să mă cheme altfel: Bădin
Alexandru. Precizările sale erau fără
echivoc. Nu lăsa loc la întrebări. Şi
totuşi am pus câteva întrebări
nevinovate al căror răspuns m-a şocat
prin francheţe şi prin modul subtil în
care mă provoca să-mi devoalez
potenţialul, ad-hoc valorizat, de viitor
conducător într-o instituţie de
învăţământ, cu oameni şi probleme
greu de descifrat. Iată câteva întrebări
şi răspunsurile lor :
Eu: În faţa cui voi fi prezentat acolo ?
EL: În faţa conducerii şcolii şi a
corpului de ofiţeri instructori.
Eu: Risc o întrebare stupidă şi
stângace formulată. Şi ce va trebui să
spun eu cadrelor din conducerea şcolii şi
ofiţerilor instructori cu această ocazie?
EL (cu o privire pârjolitoare, mi-a
răspuns sentenţios): Nu eu, ci tu trebuie
să spui ce ştii şi ce poţi să spui pentru aţi
valida competenţa pentru funcţia în care
ai fost numit.
Era clar, mi-am zis: EL nu fusese
consultat când am fost ales pentru a fi
numit în această funcţie. Dar brusc,
privirea aceea pătrunzătoare dispare,
lăsând loc alteia încurajatoare. Jovială
chiar. La scurt timp îmi zice: Mai ai
întrebări ?
https://biblioteca-digitala.ro
fiiilijiiiilMif4UiiJMjQAlijQ §
Eu: Care este nivelul de pregătire al
ofiţerilor instructori şi al ofiţerilor elevi ?
EL: Înalt, foarte înalt.
Eu: Sunt orgolioşi?
EL: Toate elitele au orgolii, mai mult
sau mai puţin manifeste. Menajându-le
eşti asimilat mai uşor.
Şi s-a aşternut tăcerea. Teama de
necunoscut nu m-a copleşit, dar m-a
îngândurat. Îmi închipuiam că am fost
ales să joc într-un film în care urma
să-mi învăţ rolul pe timpul turnării
lui, secvenţă cu secvenţă.
Protocolul instalării mele s-a
încheiat cu bine. Când vorbeşti puţin
greşeşti mai puţin. Intuitiv, aşa am
procedat şi eu. O gafă majoră la
instalare ar fi produs un disconfort nu
numai pentru mine, dar poate şi
pentru generalul Nicolae Doicaru. La
plecare, Pacepa mi-a strâns mâna şi,
zâmbindu-mi senioral, mi-a urat
succes.
• Abia trecuse un an de la numirea
mea în funcţia de prim-locţiitor al
CPPC, când a trebuit să fac fată unei
noi provocări. În vara anului 1973 am
fost numit locţiitor al Şefului Di­
recţiei de Securitate şi Gardă.
Începea un nou episod în procesul
cunoaşterii de aproape a lui Mihai
Pacepa. În alte condiţii, pe alte
coordonate, având ca ingredient
major cuplarea în acest proces a
familiei prezidenţiale. Poate tocmai de
aceea, abordarea acestui subiect nu va
mai fi una cursiv-descriptivă, ci va
marca secvenţial momente, eveni­
mente, acţiuni petrecute împreună
sau aproape de Mihai Pacepa.
• La începutul primăverii anului
1974 mă aflam în Liban cu misiunea
de a stabili împreună cu omologii din
@ .1i!iiiiiii1Mif4&ill'iQBlijQ
Beirut măsurile de securitate şi gardă
pentru preşedintele Nicolae Ceau­
şescu şi delegaţia care îl însoţea pe
timpul vizitei oficiale ce urma s-o facă
în această ţară.
Era prima mea misiune în exterior
în calitatea de locţiitor al Şefului
Direcţiei de Securitate şi Gardă. Nu
atât debutul într-o misiune de o
asemenea importanţă mă responsa­
biliza până la îngrijorare, cât mai ales
concluziile sintezei operative primite
de la rezidenţa DIE din Beirut, care
avertiza: "Situaţia operativă internă este
tensionată; oricând este posibilă declanş­
area unui conflict de tip gherilă urbană în
Beirut şi împrejurimi. Palestinienii, mai
ales cei concentraţi în taberele de la Sabra
şi Chatila de lângă Beirut, au un rol
important în dinamica acestei tensiuni. "
Ajutat de un grup important de
ofiţeri din Direcţia a V-a dar şi de la
USLA am trecut la treabă. Am
întocmit un plan de securitate în zonă
şi gardă de corp a preşedintelui
României, însoţit de o hartă operativă
de lucru, tip stat-major, cum
învăţasem în Academia Militară.
Între timp am fost informat că
sosise la Beirut generalul Nicolae
Doicaru, şeful DIE şi Consilier prezi­
denţial căruia, conform dispoziţiei din
ţară, mă subordonam direct pe timpul
pregătirii vizitei. Şeful meu nemijlocit
era generalul Paul Marinescu, Şeful
Direcţiei de Securitate şi Gardă, căruia
mă subordonam pe timpul desfăşu­
rării vizitei. Am anunţat la Ambasadă
că doresc să prezint Consilierului
prezidenţial Nicolae Doicaru un
document. Ajuns la oficiul nostru
diplomatic, am fost introdus imediat
într-un birou în care mă aşteptam să-l
găsesc pe Nicolae Doicaru. M-a
întâmpinat însă generalul Pacepa cu
un zâmbet, surprinzător, amical.
https://biblioteca-digitala.ro
- Ai adus Planul de securitate şi
gardă?
- Da, am zis eu (De unde o fi ştiut
că-l am???).
- Mai ai un exemplar ?
- Nu. Doar o schiţă de lucru
pentru mine, necesară conducerii
acţiunii pe timpul desfăşurării vizitei.
După o scurtă privire asupra hărţii
de lucru mi-a zâmbit a mulţumire şi
m-a expediat spunându-mi:
- Planul şi harta de lucru am să le
prezint eu tovarăşului Doicaru. Ai
grijă să implementezi strict în timp şi
spaţiu datele din plan şi harta
operativă. Ne vedem mâine la ora
11,00 în Parcul Cedrilor din Beirut.
A doua zi, la 10,55 m-am prezentat
la locul stabilit, iar la fix a sosit şi EL.
Discuţia dintre noi s-a desfăşurat
plimbându-ne pe aleile parcului.
- Cum te-ai descun::at cu omologii
tăi din Beirut? Cum ţi se par?
- M-am descurcat bine. Sunt co­
operanţi, amabili, biPe dispuşi şi culţi.
Bune gazde.
- Slăbiciuni nu au ?
- Nu sunt întotdeauna punctuali
şi mi se pare că nu iau în serios
gravitatea situaţiei operative din
Beirut. Oricum, nu par a fi îngrijoraţi
de ce s-ar putea întâmpla în oraşul lor.
- Dar ca oameni, ca fel de a fi, au
trăsături temperamentale şi de ca­
racter pe care le-am putea utiliza în
folosul misiunii ?
- Am constatat la mai toate
nivelurile de contact slăbiciunea,
accentuată chiar, faţă de medalii şi
decoraţii, de orice fel şi de oriunde ar
veni.
- Ai ocazia să te foloseşti de
această informaţie chiar azi. Tovarăşul

Doicaru doreşte o întâlnire informală
de cinci minute cu primul- ministru al
Libanului în cursul zilei de astăzi.
Este un ordin al tovarăşului Doicaru.
Sper să te descurci, chiar dacă astăzi
primul-ministru se află în şedinţă de
guvern. Aştept răspunsul tău la
Ambasadă. Uitasem să-ţi spun,
Tovarăşul Doicaru a apreciat foarte
mult documentele de securitate şi
gardă pe care le-ai întocmit.
Şi a plecat. . . Am înlemnit. Ce era
de făcut? Cu ajutorul omologului meu
de la Securitatea prezidenţială din
Liban, am reuşit să-mi îndeplinesc
misiunea ordonată: generalul Nicolae
Doicaru urma să fie primit în acea zi
la ora 14,00 de către premierul
libanez.
Am ajuns în grabă la Ambasadă şi
i-am raportat rezultatul. Destins şi
bucuros, m-a îmbrăţişat camarade­
reşte. Făcea acest gest în momente
importante, destul de des. Aceasta era
una din feţele lui Pacepa. Iată însă şi
cea de-a doua faţă a sa. De abia
scăpasem din strânsoarea îmbrăţişării
sale şi a intrat în birou generalul
Doicaru, care ignorând, deşi nu-i era
în fire, prezenţa mea, i se adresează
direct:
- Ce-ai făcut cu primirea la
primul-ministru?
- Tovarăşe ministru, a fost greu,
dar am rezolvat-o. La ora 14,00 sunteţi
aşteptat la sediul guvernului libanez.
- Mulţumesc, tovarăşe Pacepa. Ai
făcut o treabă grozavă.
Am cerut permisiunea să plec. EL
a rămas în birou cu bucuria că i-a mai
intrat ceva în contul credibilităţii şi al
capabilităţii sale, eu m-am retras
scârbit şi trist.
Şi a început vizita într-un oraş fără
trotuare cu o circulatie rutieră
I invitau la masă ori de câte ori puteau
https://biblioteca-digitala.ro
.1016HifiiiMIHDllJliQijiiiP §
infernală şi fără ruc10 regulă. Doar
soarele cu o strălucire nefirească
pentru mine, la început de primăvară,
mai învioara feţele oamenilor impa­
sibili, complet neutre faţă de eveni­
ment. O mulţime unduitoare ca nisi­
purile mişcătoare gata să te acopere
cu vălul neliniştii sale, venite parcă
dintr-un blestem al istoriei scăpat de
sub controlul lui Dumnezeu. Blestem
lăsat prea mult pe lista de aşteptare a
amnistiei divine. Din răsuflarea
mulţimii angajate într-un nedesluşit
dute-vino răzbătea subliminal către
mine mirosul prafului de puşcă, într-o
posibilă apropiere de masa critică.
Flerul profesional te ajută/împinge
către astfel de revelaţii.
O uşoară strângere de mână mă
scoate însă din transă. Era generalul
Pacepa care-mi ordonă abia şoptit: "Ia
măsuri şi cumpără repede o pereche de
ochelari de soare pentru tovarăşu. Să fie
de calitate, dar să aibă un design sobru.
La întoarcerea în ţară o să primeşti de la
mine contravaloarea lor". I-am prezentat
ochelarii cumpăraţi de un subordonat
de-al meu mai priceput în astfel de
lucruri. Probabil că tovarăşului nu
i-au plăcut, pentru că nu l-am văzut
purtându-i niciodată. De altfel, este
ştiut că Nicolae Ceauşescu nu purta
ochelari niciodată, cel puţin în public.
Banii, 37 dolari, nu i-am primit
niciodată. I-am suportat din diurna
mea, care nu depăşea 11 dolari pe zi.
Atât doar, întrucât grupul de ofiţeri
deplasat pentru pregătirea şi desfăşu­
rarea vizitei în Liban nu avea la
dispoziţie bani pentru cheltuieli
operative şi de protocol, datorită unei
înţelegeri de reciprocitate între părţi.
Gazdele ne asigurau cazarea şi micul
dejun. În rest, ne descurcam cu banii
de diurnă şi amabilitatea diplomaţilor
români aflaţi la post în Beirut, care ne
8 liii1Qld1Mit411DMQIDMP
şi ei, în condiţiile tensionate din oraş.
Nu cu multe zile în urmă căzuseră
proiectile de artilerie uşoară, explo­
dând chiar în imediata apropiere a
Ambasadei române la Beirut.
Misiunea în Liban se apropia de
sfârşit. În seara ultimei zile de vizită,
chiar în timpul desfăşurării dineului
de rămas bun, oferit de gazde în
onoarea delegaţiei române, organizat
în Palatul de reşedinţă al preşedinte­
lui libanez, liniştea serii este spartă de
explozia unor lovituri de mortiere.
Consternare şi îngrijorare la gazde,
uluire şi temeri, retinute totuşi, la
oaspeţi. În jurul pre'şedintelui garda
de corp şi EL. Trebuie să recunosc că
avea o stăpânire de sine demnă de
invidiat. Privirea lui temerară voia
parcă să transmită preşedintelui că
nimic nu se poate întâmpla câtă
vreme EL este acolo. Atitudinea şi
privirea lui, care ocheau pe chipul
preşedintelui, marcau parcă disimu­
larea discernământului profesional
într-o sinceritate ivită din spuma
loialităţii. Este posibil ca această
sinceritate să fi existat, fie chiar şi
numai în subconştientul lui.
Am ieşit precipitat pe platoul
"fortăreaţă " al Palatului prezidenţial
şi m-am consultat cu omologii
libanezi, care m-au asigurat că totul
este sub controlul lor şi al Armatei,
care se află în curs de desfăşurare a
unui dispozitiv de apărare în zonă, cu
mijloace de luptă adecvate. Reîntors
în Palat pentru a raporta cele ce
aflasem de la şeful securităţii Palatu­
lui prezidenţial, am fost întâmpinat
de Pacepa care, de faţă fiind şi
generalul Paul Marinescu, mi-a
ordonat pe un ton calm:
- Împreună cu grupul de ofiţeri
care te însoţesc te deplasezi imediat la
Aeroportul din Beirut şi asiguri
https://biblioteca-digitala.ro
punerea în aplicare a planului de
securitate a navei prezidenţiale, care
va decola în prima parte a zilei de
mâine . Tot în cursul zilei de mâine
vei pleca la Bagdad pentrua stabili
măsurile de securitate necesare pe
timpul vizitei tovarăşului în Irak, care
va avea loc peste trei zile.
+ A doua zi, la ora 11,00, aeronava
prezidenţială decola spre Damasc,
fără niciun eveniment deosebit , de pe
un aeroport, Beirut, înconjurat de un
dispozitiv de luptă, la vedere, cum nu
mai văzusem niciodată. În după
amiaza aceleiaşi zile am plecat şi eu la
Bagdad pentru o nouă misiune vizând
asigurarea securităţii preşedintelui
României. Ajuns în acest punct,
subliniez una dintre calităţile de şef
ale generalului Pacepa. Nu ridica
niciodată tonul în relaţiile cu
subordonaţii. Cel puţin cu mine n-a
făcut-o niciodată.
Şi încă o precizare: nu cred că aş fi
dus cu bine, până la capăt, una din
cele mai grele misiuni din viaţa mea,
cea din Liban, fără sprijinul informa­
tiv al ofiţerilor DIE, membri ai
rezidenţei din Beirut.
Am ajuns în Irak. Altă ţară, alţi
oameni, alte obiceiuri, alte valori.
Aproape nimic nu se mai potrivea cu
ceea ce văzusem şi petrecusem, ca
meserie vorbesc, în Liban. Libanul
mi-a oferit argumente să cred că este o
ţară arabă cu nerv de cultură şi
civilizaţie europene.
A doua zi a sosit la Bagdad şi
generalul Mihai Pacepa. Împreună am
stabilit ce trebuie făcut pentru asigu­
rarea securităţii preşedintelui Cea �­
şescu pe timpul vizitei sale în Irak. In
dimineaţa celei de-a doua zi de la
sosirea în Bagdad, mi-a comunicat că
urmează să facem o deplasare la
Babilon, un posibil obiectiv al vizitei.

Drumul spre Babilon a fost un calvar:
lung, prost şi pustiu. Parcurs cu o
maşină aşişderea, adică proastă. Şi
totuşi, n-am parcurs niciodată un
drum cu atâta nerăbdare indusă de
simţul istoriei. Mă grăbeam, alergând
cu paşii minţii, să văd prin tunelul
timpului grădinile Semiramidei, mi­
nune a Antichităţii, ridicată de
legendarul Nabucodonosor în jurul
palatului ce sfida cerul de neatins
atunci ca şi acum. Dezamăgire.
Probabil că ultima răsuflare a lui
Alexandru Macedon spulberase în
haos strălucirea de altădată a Babilo­
nului milenar, lăsând loc beznei şi
lucrării nemiloase a timpului şi
nepăsării urmaşilor săi. O ruină. Dar o
ruină care mai avea puterea să se
legitimeze ca una din marile borne ale
lumii antice şi, de ce nu, un reper
major al civilizaţiei umane. În rest,
rămăşiţe de ziduri, cioburi de vitralii
şi pavimente din ceramică, dar şi un
grup statuar fabulos, impudic, ar zice
cârcotaşii de azi. Şi urme ale vanda­
lizării mărunte produse de vizitatorii
dornici de suveniruri neplătite. Ceva
asemănător aveam să fac şi eu, la
îndemnul lui Pacepa.
- Ia şi tu o bucată de ceramică.
M-am aplecat şi am încercat să iau
o bucăţică de ceramică maronie, ceva
mai mică decât o palmă de om. Unul
dintre cei trei muncitori prezenţi acolo
mi-a dat peste mână, semn că nu am
voie.
Nu-mi dau voie, am zis eu
ruşinat.
- Dă-i şi tu un dolar, doi şi o să te
lase.
Am scos din buzunar doi dolari şi
i-am dat muncitorului irakian, care
apoi mi-a întors spatele, semn că pot
să iau bucăţica de ceramică. I-am
dat-o generalului. El a rămas cu bucă-
https://biblioteca-digitala.ro
&illijlijiiiMt4QHiiUBIKiQ 9
ţica de ceramică în buzunar şi eu cu
încă doi dolari lipsă din diurnă. Oare
faptele mărunte, adunate în timp, nu
sunt şi ele purtătoare de semnificaţii?
+ Întâmplări din zona faptelor
"mărunte" s-au petrecut şi în Japonia,
cu ocazia vizitei oficiale a preşe­
dintelui României în această ţară, în
perioada 4-9 aprilie 1975. Iată ce
consemnează în cartea sa " Diplomaţi
români în Japonia " apărută în 2007,
dl. Grigore Aldescu-Aldea (pg.42):
"Pacepa a avut o preocupare personală să
cumpere pentru soţia preşedintelui un
şirag de perle negre care costa 1 .200
dolari şi nu avea de unde lua banii. A
insistat la A. Primejdie, contabilul şi
administratorul ambasadei, dar fără
succes. Până la urmă a găsit banii, dar în
altă parte, mai zicea dl. Primejdie. . . S-a
amestecat şi în privinţa cadourilor pe care
preşedintele urma să le primească (şi nu
numai preşedintele n.a.) protocolar de
la Keidanren, firma Koyo-Seiko etc.,
pretinzând că au valoare prea mică sau că
sunt nesemnificative . . .
"
De la omologul meu nipon aflasem
că pe lista celor care urmau să pri­
mească daruri pentru servicii aduse
bunei desfăşurări a vizitei, eram şi eu,
urmând să primesc un aparat de
fotografiat Canon de ultimă generaţie.
La sfârşitul vizitei, Pacepa mă chea­
mă, îmi adresează oficios felicitări
pentru modul în care mi-am înde­
plinit m1smnea şi im1 strecoară
discret, aşa, doar pentru mine: " Vezi
că ai primit cadou de la japonezi un
aparat de fotografiat Canon. Nu o să ţi-l
dau, din motive obiective, de muncă. Te
asigur însă că la întoarcerea în ţară o să
primeşti ceva similar. "
N-am mai primit nimic la reve­
nirea în ţară, nici măcar nişte
explicatii "similare", cu o motivatie
sau o �cuză bazată pe nevinovat�le
@ f101iiiMllMifjiiQMjQBlijQ
"cerinţe ale muncii." Eu? No
comment. Poate dumneavoastră,
stimaţi cititori, veţi pune cap la cap
aceste „întâmplări" şi trage o
concluzie. Oricare ar fi ea.
• Mihai Pacepa avea realmente
putere şi influenţă în sistem. Iată un
fapt care poate întări, fie şi partial,
cele afirmate mai sus. În dimin�aţa
zilei de 30 decembrie 1977 , pentru cei
mai multi ofiteri din DIE astfel de
I '
sărbători erau zile lucrătoare, sunt
chemat la generalul Pacepa. Mă
prezint după regulament:
- Tovarăşe general, sunt lt. col.
Ion Prahoveanu, m-am prezentat la
ordinul dvs.!
- Poftim?
- N-am înţeles, am zis eu cu
oarecare nedumerire.
- Cum, tu nu eşti colonel, nu ai
fost avansat la excepţional de ziua
Republicii ?
- Nu.
- Bine. Şi mi-a transmis ordinul
pentru care mă chemase.
A doua zi, 31 decembrie 1977, către
ora prânzului, sunt chemat urgent la
generalul Pacepa. În biroul său se afla
şi generalul Ceauşescu Andruţă, şeful
personalului din DIE, şi încă trei
ofiţeri cărora li se şi adresează cu
zâmbetu-i caracteristic, dar folosind
cuvinte cel puţin nepotrivite: "Să-i
mulţumiţi lui Prahoveanu ", adică mie,
şi dă citire Ordinului Ministrului de
Interne, prin care eu şi cei trei eram
avansaţi înainte de termen la gradul
de colonel.
Avansarea mea la termen ar fi
urmat să se producă peste doar cinci
luni, la 21 mai 1978. Cum am perceput
eu această avansare la excepţional? Ca
https://biblioteca-digitala.ro
o înge�unchere şi nu ca o înălţare în
grad. In loc de strălucirea unei noi
stele, pe umeri simţeam povara jenei
faţă de mine şi faţă de colegii mei.
Ceremonia burlescă a avansării la
excepţional avea să se încheie cu o
strângere de mână din partea
generalului omnipotent, nefiresc de
îndelungă, însoţită de o privire ţintă
în ochii mei, din care puteam să-i
citesc cuvintele pe care dorea să mi le
transmită nerostite: "Vezi ce pot EU să
fac ? " Greşesc ?
• Debusolant acest om. Părea mai
degrabă un mecanism bine articulat,
aproape imposibil de demontat pe
părţi, pentru a-i putea desluşi prin
remontare sistemul de funcţionare. Ca
să deşiri un ciorap e musai să găseşti
un capăt de fir. Ei bine, la Mihai
Pacepa parcă lipsea acest capăt de fir.
Era atât de bine sudat în articulatiile
sale, încât cu greu ai fi putut să gă;eşti
o fantă în care să introduci cipul
devoalării întregului.
Era un om rece, care trăia fierbinte
fiecare clipă pentru sine, chipeş, ele­
gant, impunător ca ţinută şi prezenţă
în cotidian. Parcă a fost născut să fie
ce-a fost. Ca interlocutor cu abilităţi
de comunicare operativă şi/sau
diplomatică nu puteai să nu sesizezi
din prima privire de contact că Pacepa
îţi comunica subliminal că aşteaptă de
la tine mult mai mult decât aştepţi tu
de la EL. Ca să conchidă pe aceeaşi
cale că EL poate face foarte mult
pentru tine. Îşi era sieşi imagolog de
invidiat. Nu risipea cuvintele şi nu era
un bun orator. N-a încercat şi nici nu
cred că ar fi reuşit să convingă pe
cineva că are şi aceste aptitudini. Cu
siguranţă în politică nu ar fi
performat.

• Dar nicio redută nu este făcută
să dureze etern. Vremea dar şi
vremurile o erodează şi o trimite în
cele din urmă la locul ei - în istorie.
Sfârşit de an 1977, început de an
1978 din secolul trecut. Aura „redu­
tei" Pacepa începea să pălească.
Succese�e profesionale şi promisiunile
făcute "!naltei Curti" întârziau să mai
apară. Succesiunea' la scaunul genera­
lului Nicolae Doicaru devenise deja
un fel de Fata morgana, tip de miraj
care i-a hăituit tinereţea şi i-a secătuit
vlaga investită într-o speranţă
efemeră.
Greşelile profesionale şi de com­
portament, multe săvârşite din cupi­
ditate, i-au şubrezit nu doar pozitia, ci
şi fibra tare a personalităţii ' sale.
Devenise vulnerabil. Parcă aveai de ce
să-l apuci şi să-l aşezi în poziţia din
care întrebarea pusă de cine trebuie şi
cum trebuie: Ce mai faceţi, tovarăşe
general Pacepa, l-ar fi ajutat să accepte
demachierea sau . . . nu ! Desigur
aceasta poate fi o metaforă, accepta­
bilă cred, după 30 de ani de la eve­
niment. Cert este că precipitarea,
nervozitatea controlată şi lipsa riguro­
zităţii de altădată în comportament
erau de sesizat. Am aflat mai târziu că
unele măsuri de clarificare a
comportamentului lui Pacepa au fost
luate, dar se pare că acestea nu au fost
suficiente şi nici la timp folosite
pentru luarea unei decizii oportune.
Am să dau două exemple care ar
putea susţine precipitarea şi lipsa de
rigurozitate în felul de a fi ca şef.
+ Este ştiut că generalii Pacepa şi
Doicaru nu se aveau la inimă deloc, aş
zice chiar că se detestau reciproc. Şi
totuşi, iată ce se întâmpla la începutul
anului 1978.
Eram în vremea aceea loctiitorul
şefului Brigăzii de analiză şi si�teză a
https://biblioteca-digitala.ro
fi!!i6jlijiiMlt41iijMQBiiiQ §)
informatiilor din DIE. Într-o seară pe
când mă aflam în biroul colonel�lui
Bucurescu, şeful unitătii, a intrat
inopinat generalul Pacepa care, după
o scurtă informare cu privire la
raportul de bilanţ al brigăzii pe anul
1977 ce urma să-l pregătim, ne-a
strecurat, aşa, printre altele: "Aveţi
grijă ca în raportul de bilanţ şi în luările
de cuvânt să se sublinieze contributia '
pregnantă a tovarăşului Doicaru la
rezultatele DIE în anul trecut. " (După
ştiinta mea, astfel de indicatii
1 au fost
tran�mise de Pacepa şi la alte mari
unităţi din sistem).
Pentru cei nefamiliarizati cu
"bucătăria" DIE, să zicem că brigada
condusă de colonelul Bucurescu în­
tocmea sinteze informative care erau
prezentate la nivelul cel mai înalt şi că
laudele, mai ales cele scrise, se tri­
miteau doar Comandantului Suprem
şi soţiei sale. De ce-o fi făcut-o? Cert
este că generalului Doicaru nu i-a
folosit la nimic acest "sprijin" al ad­
junctului său. În aprilie acelaşi an, ge­
neralul Nicolae Doicaru a fost înlocuit
din fruntea DIE şi numit Ministrul
Turismului, funcţie din care avea să
fie destituit după fuga lui Pacepa.
Eu nu susţin că laudele aduse ge­
neralului Doicaru la îndemnul, poate
parşiv, al lui Pacepa au determinat
scoaterea acestuia din DIE. Dar, zic şi
eu, un pahar nu se poate umple şi
picătură cu picătură?
+ Iată un ultim eveniment petrecut
în relatia mea de muncă cu Mihai
Pacepa: care ar merita prezentat fie şi
numai pentru că prin simplitatea lui
ar putea fi socotit întâmplător în orice
relaţie interumană, din oricare alt
domeniu, nu şi din cel informativ -
operativ.
Într-o duminică, probabil iunie
1978, mă aflam cu soţia, cu Paul
@ i1iiiijiiiiMfi4iHljQRdiQ
Diaconu şi soţia acestuia Sabina, în
vizită la Lacul Miresei din Slănic
Prahova. Tocmai parcasem maşina, în
pantă, şi controlam dacă este suficient
de bine asigurată. Soţia şi prietenii
noştri deja plecaseră. Simt venind din
spate, cu paşi uşor grăbiţi, pe cineva
care mă apucă de mână aproape
imperativ. Era Pacepa, care fără alte
cuvinte mă ia din scurt:
- Tu îl cunoşti pe Paul Diaconu ?
- Da, este reprezentantul Ager-
pres la Tokio.
- Sunteţi prieteni ?
- Da, suntem prieteni de familie
din aprilie 1975.
- Bine. Să te prezinţi luni la mine
să mai discutăm.
Abia miercuri am reuşit să-l prind
în biroul său şi să-i raportez că m-am
prezentat la ordinul său.
- Ce ordin ? Ridică ochii de pe o
hârtie pe care o avea în faţă, mă
priveşte, îşi "smulge" un presupus fir
din barbă. Când sau cine ţi-a transmis
acest ordin ?
Dumneavoastră, duminică,
când ... şi îi reproduc cu exactitate cele
întâmplate pe panta ce duce la Lacul
Miresei.
- Am discutat eu cu tine despre
Paul Diaconu ?
- Nu ... adică da, îmi fac eu curaj.
- Nu, zice el şi revine cu privirea
pe hârtia de pe birou, semn că sunt
liber.
Am salutat şi am plecat, lăsându-l
pe EL cu gândurile şi frământările
sale şi eu am plecat cu nelămuririle
mele.
• Despre Pacepa poţi să zici şi să
scrii foarte mult, dar nu chiar orice.
https://biblioteca-digitala.ro
De pildă, unii îl consideră un reper al
anticomunismului în România. Şi el se
consideră a fi şi a fi fost aşa ceva.
Nimic mai neadevărat. Dimpotrivă, el
a fost un susţinător şi contributor al
dracului de eficient la ceea ce la
vremea respectivă se numea con­
strucţia comunismului în România.
Poate să-l concureze cineva la
contribuţia deliberată şi interesată pe
care a avut-o la instalarea şi escala­
darea până la demenţă a cultului
personalităţii lui Nicolae şi al Elenei
Ceauşescu, mai cu seamă peste
hotare? A escaladat treptele puterii în
sistem, topind în mizeria linguşirii
până şi principiile de bun simţ şi
pragmatism ale muncii de informaţii
externe. Desigur el nu a linguşit bălos
ca Emil Bobu al cărui cap nu reuşea să
dea alt rol limbii decât pe cel al hârtiei
igienice din budoarul familiei prezi­
denţiale. El linguşea rafinat. El ducea
pe tavă comandantului suprem rezul­
tatele muncii subordonatilor săi, bene­
fice pentru România, p�ezentându-le
ca pe succesele sale. Un serv al cărui
miros fetid va persista multă vreme
de aici încolo pe culoarele sediului
Comitetului Central.
Dar nu cele scrise mai sus sunt şi
cele mai mari dintre relele ce i se pot
imputa lui Pacepa. Răul cel mai mare,
mai degradant, mai odios şi nemilos
aş zice, a fost deconspirarea colegilor
de muncă, a foştilor săi subordonati.
Nu există domeniu al activitătii I
umane în care onoarea loialitătii
colegiale să aibă atâta încărcătură �a
în spionaj.
Da, domnule general Pacepa, cred
cu convingere că nu aţi trădat comu­
nismul, doar 1-ati părăsit. Nu poti să-ti
trădezi copilul: mai ales da'că �i
muncit atât de mult ca să-l faci mare.
Iar demolarea comunismului în Ro-

mama nu vi se datorează nici măcar
într-o mică măsură. Dacă aveţi
proprietatea dimensiunii istoriei ar
trebui să admiteţi că nu numai în
România, dar şi în celelalte tări care
nu au avut "defectări" de talia
dumneavoastră, comunismul Euro­
pean s-a prăbuşit sub povara propriei
neputinţe de a se înscrie pe traiectoria
evoluţiei fireşti a lumii.
-----
https://biblioteca-digitala.ro
�11!1KildiMif4UiiJMipBiijQ §
Domnule general, aţi avut ce aţi
avut cu Nicolae Ceauşescu şi cu co­
munismul din România, dar cu noi,
care v-am respectat şi chiar onorat cu
admiratia noastră, ce ati avut de ne-ati
trădat? ' Că pe noi ' ne-aţi trădat,
domnule general. Chiar şi trădarea se
poate ierta, dar nu se poate uita
niciodată, ea va fi reţinută în minte şi
inimă ca cea mai de jos mizerie
omenească.
Ion P. Prahoveanu
�llllll�.1EIDllE�l•li'l�!a•E•lillli*ll!�lfE«�···m•E•D·lllE�IA�1m11111�1u11

,5
·;
:;
„
e
.a
:;
"'
e
·.c
„
"'

https://biblioteca-digitala.ro
11111111�şa11ng�1n•Eîillil•D•Dil,,.,.llllifll!i�iD•l•l•D•�11illliDQUiZf•m1�1nu11�

.•
""'
„
"ii
V
„

.s

1:;
„
:I
u

https://biblioteca-digitala.ro
@ *IMHUQHIQM.ilMiM

STRĂIN PRINTRE STRĂINI

Din largi pustiuri negre, îngheţate,

Când luna rătăcită în neguri se mai zbate,
Se-aude-un urlet lung, prelung, de lup flămând,
Ce pradă a scăpat în miez de noapte.
Dar sunt şi câini, ce auzind chemarea
Străbunilor, din sclavagiste vremi,
Îşi spun: „E glasul libertăţii noastre!"
Şi oasele printre strigoi îşi cern.
În zgomot surd, de tobe şi fanfare,
Cu zborul frânt, cu urme vagi de dor,
Sunt îmbrăcaţi în haine de paradă,
Şi urlă-n cor, sub bici, „dreptatea" lor.
Fac parte din alai şi-au haine de mătase,
Se bucură şi zburdă, ca vita prinsă-n ham,
Şi sparg oglinzile neghioabe, ce le-arată
Ce-au fost odată; om, de neam.
La mese stau, dar nu se simt acasă.
Şi apă beau, dar beau din pumni străini.
Şi niciodată, vorba românească,
Sătui nu o să fie; străini printre străini!

Laura Rogoz

https://biblioteca-digitala.ro
 '19HfHllQlllSi9Mliii §

ORIZONTURILE KAKI ALE LUI PACEPA

Salutăm iniţiativa Colegiului de redacţie al revistei „Periscop" de a oferi

posibilitatea exprimării unor opinii aparţinînd unui om din afara sistemului,
care a trăit aceleaşi vremuri cu Pacepa şi care, ca şi el, a purtat o uniformă
militară, ca inginer militar în industria naţională de apărare. Abordarea pe care
o propun este din perspectiva unui jurămînt militarfaţă de ţară şi popor.

Premisa abordării - lupta împotri­ Pacepa, care a depus şi el

va sistemului ceauşist a fost dusă şi de
oameni care, odată ce au trecut bari­
cada ideologică în mod public sau
discret, au fost supuşi tuturor presiu­
nilor de care dispunea sistemul de
reprimare al timpului. Niciunul dintre
cei care au plecat din ţară nu a fost
beneficiarul unor avantaje materiale
pentru acest gest, iar familiile lor,
rămase în ţară, au devenit nişte paria
ai societătii. Toti cei care au revenit în
ţară, după 1989, au solicitat repune­
rea în drepturile lor din perspectiva
proprietăţii, şi nu al demnităţii
publice. Altminteri, şi regele Mihai ar
fi trebuit să pretindă un tron!
Ne punem întrebarea: a fost Pace­
pa un fiu al neamului, adică un luptător
anticomunist veritabil, sau doar un
oportunist care şi-a călcat jurămîntul
militar pentru putere şi bani? Pentru a
răspunde obiectiv trebuie să analizăm
activitatea lui din structurile unei
puteri totalitare, recunoscută ca fiind
un regim de dictatură personală, şi
modalitatea în care am putea sesiza
actiuni, atitudini sau pozitii antico­
m�niste înainte şi după 197S.
jurămîntul militar faţă de ţară şi
popor, a avut, până la un moment dat,
o evoluţie aproape clasică pentru cei
care au făcut parte din Departamentul
Securitătii Statului. Particularitatea
este da'tă de faptul că Pacepa a
devenit omul de încredere al dictato­
rului şi a ajuns în funcţia de adjunct al
şefului Departamentului de Informaţii
Externe, pe care o putea ocupa un
militar de carieră, iar pe epoleţii săi,
ca recompensă pentru loialitate şi
profesionalism, Ceauşescu a aşezat
două stele de general. Pentru a ajunge
la poziţii de o asemenea importanţă
trebuia, de-a lungul timpului, să do­
vedeşti că eşti în stare de orice; in­
clusiv de a apăsa pe trăgaci, la ordin,
pentru a elimina ţinte ostile „cuce­
ririlor revoluţionare" . Recomandările
pentru asemenea ascensiuni nu erau
date pentru discursuri patriotice
ţinute în birourile DSS-ului, era
absolut imperativ să te „ dovedeşti" în
operativ. Şi s-a dovedit a fi mai „bun"
decît ofiţerii pe care i-a lăsat în urma
sa (cine a scăpat, bineînţeles) şi pe
care-i ostracizează cu asiduitate şi
plăcere din 1978 şi pînă în prezent.

https://biblioteca-digitala.ro
@ i!QHiHllQllMSi9M•MHH•ll
Pacepa a intrat în sistem pe uşa din
faţă, acceptînd încă de pe băncile
facultăţii o asemenea carieră. Deci nu
a devenit informator sau colaborator,
din ratiuni de vulnerabilităti ascunse
şi şantajabile, ci ofiţer de informaţii,
care a urcat treptele carierei militare
cu multă ambiţie şi perseverenţă, dar
mai ales cu multă dăruire cauzei
comunismului
Activitatea sa ca ofiţer operativ în
DSS/DIE a fost imediat recunoscută şi
recompensată prin, spre exemplu,
numirea ca şef al rezidenţei spiona­
jului extern românesc din R.F.Germa­
nia. În acele vremuri bune pentru
spionajul român, ruşii erau la noi în
ţară, iar Konrad Adenauer punea
bazele Germaniei moderne. Numirea
lui Pacepa în acel post era, indiscu­
tabil, un semn de preţuire al liderilor
politici pentru acţiunile de spionaj pe
care le-a creat, supervizat şi condus
personal.
Oare putea să deţină două stele de
general şi cea de-a doua poziţie în DIE
fără a dovedi, în timp şi indubitabil,
că este „soldat credincios" al acestei
structuri? Cu suspiciunea proprie
acestor sisteme, este evident că nu! Pe
de altă parte, să nu uităm că tot în
Germania, un fost ofiţer KGB (Vladi­
mir Putin) a servit cu onestitate şi
devotament un sistem de informaţii,
similar României, iar astăzi nimeni
nu-i reproşează acest lucru.
Este evident că Pacepa, cu acces la
informaţiile privind evoluţiile posibile
ale societăţii ceauşiste, ştia că el nu
mai poate avansa în ierarhia structu­
rilor de informaţii româneşti. Şi-a
atins, pe principiul lui Peter, plafonul
de incompetenţă. Ambiţios şi oportu­
nist s-a gîndit, în opinia mea, la
variante mai pragmantice, cum ar fi,
de exemplu, o viaţă mai bună şi cu
https://biblioteca-digitala.ro
mult mai liniştită dacă ar trece cu
„ arme şi bagaje" de partea cealaltă.
Abordarea clasică, privind cazul
Pacepa, este Abordarea civilă.
Aceasta este sugerată şi puternic
susţinută de americani, în sensul că
Pacepa este considerat un erou şi, ca
atare, trebuie tratat de autorităţile
româneşti din această perspectivă.
Spre onoarea sa, preşedintele Emil
Constantinescu a refuzat cererea de
reabilitare, însă în anul 2004, justiţia
din România decide casarea sentintei '
care condamna trădarea lui Pacepa şi
îl reabilitează. De acest efort nu este
străin nici fostul director al SIE şi
consilier pentru securitate al
preşedintelui Ion Iliescu, generalul
Ioan Talpeş. Oricum, să nu uităm că
lobbyul american condiţiona
accederea României în NATO de
rezolvarea cazului Pacepa.
Cealaltă abordare privind cazul
Pacepa este Abordarea din per­
spective strict militare. Iată de ce,
aici, avem cazul unui general dintr-o
structură militară, care a jurat credinţă
unui neam şi unei naţiuni Gurămîntul
nu făcea referire la Ceuşescu, ci la
comandantul suprem... ), şi care a
trădat propriul jurămînt alegînd
DEZERTAREA. Sîntem într-un caz
fără precedent: comandantul militar al
unei structuri dezertează, lăsîndu-şi
întreaga unitate fără conducere. Nu a
plecat cu mîna goală, însă, iar
consecinţele trădării sale nu vor putea
fi cuantificate, la valoarea lor reală,
niciodată, din lipsă de informaţii
suficiente şi relevante.
Susţin necesitatea obiectivă de a fi
analizat cazul Pacepa din „orizonturi
kaki", şi nu din „orizonturi roşii". Acest
punct de vedere este întărit de modul
în care Pacepa a acţionat. Dacă ar fi
plecat din Romania, în orice altă ţară,

pur şi simplu pentru a susţine
bătăliile anticomuniste şi anticeauşiste
- în vederea „eliberării" semenilor săi
de jugul roşu - fără a beneficia de
avantaje materiale substanţiale, am fi
fost de acord cu postura de antico­
munist, de dizident. Dar mai ales dacă
ar fi plecat ca un cetăţean civil nu ca
militar. Dacă, întors în ţară după 1989,
ar fi solicitat doar repunerea sa în
drepturile civile, de simplu cetăţean,
am fi considerat că este un caz
normal.
Dacă, ajuns în America, şi-ar fi
continuat „lupta anticomunistă", câşti­
gându-şi existenţa ca orice om obişnu­
it, ar fi fost de toată cinstea. Putea să
deschidă, eventual, o fabrică de cuie
precum Filip Teodorescu (fostul ad­
junct al şefului contraspionajul intern)
sau să trăiască din propriile venituri şi
să vorbească la Vocea Americii pentru
a-i îmbărbăta pe români. În schimb,
realitatea este că Pacepa avea, ca un
caz de excepţie al luptei sale cu
„sistemul criminal", un venit mai
mult decât decent garantat de însuşi
guvernul SUA. În ce au constat
„sacrificiile" sale?
Dar ce a făcut, de fapt, Pacepa
după 1989? În primul rând, după ce
i-a fost trimisă fetiţa cu maximă
rapiditate, şi-a cerut averea facută în
timpul în care a condus operaţiunile
de spionaj ale lui Ceauşescu şi,
culmea, a mai avut tupeul să pretindă
şi reabilitarea sa militară! Deci, noul
stat democratic constituit, Romania,
să-i confere drepturile militare obţi­
nute de la fosta Republică Socialistă
România.
În fapt, Pacepa se dovedeste a fi un
simplu mercenar, care a plecat la
americani pe calea cea mai dezono-
https://biblioteca-digitala.ro
ii@Mliijiilii9@11811iii @)
rantă pentru un oştean, iar acolo a fost
recompensat generos pentru ce-a avut
de vânzare, a beneficiat de avantaje
materiale şi de susţinerea autorităţilor
guvernamentale, inclusiv excesiva
securitate personală de care a avut şi
încă mai are parte. Mai mult, în ţară,
familia sa nu a fost supusă niciunei
presiuni din partea Securităţii „crimi­
nale" ! Washingtonul a cerut lui Ceau­
şescu să protejeze familia lui Pacepa,
iar acesta s-a executat cuminte. Deci,
numai beneficii şi niciun risc asumat
în măreaţa sa bătălie anticomunistă,
iar acum, după '89, din nou numai
beneficii. Se pare că Pacepa trăieşte în
continuare într-o lume fără im­
portanţă pentru alte valori decât cele
strict materiale. Fiind militar, asta se
poate traduce numai prin cuvântul
„ mercenar".
În final, doresc să reiterez faptul că
abordarea propusă distinşilor cititori
ai Revistei „Periscop" este una de
principiu. Personal, îmi este indiferent
acest personaj, dar nu-mi sunt indife­
rente derapările oficiale de la codul de
conduită al unui real luptător antico­
munist. În fapt, Pacepa este un dezertor
care, din oportunism şi nu din spirit
anticomunist, a ales dezonoarea. Dacă nu
cerea şi reabilitarea militară, totul ar fi
fost firesc, aproape normal...
Analiza din punctul de vedere al
„orizonturilor kaki" arată că „antico­
munistul" Pacepa, de fapt, a dezertat
pentru un cîştig personal, dovedindu­
se, în realitate, un oportunist şi un
mercenar, care nu poate fi un model de
urmat de niciunul dintre cei care azi îşi
servesc naţiunea cu onestitate, demnitate
şi profesionalism în cadrul serviciilor de
informaţii ale României.
Dr. Francisc Tobă
@ iliiiQii!Q!Wi4iQll
TRĂDĂTORII N-AU STATUI
Trist trebuie să fie acest om. Şi
singur. Ce adună el, acum, spre
sfârşitul vieţii? Un grad de general pe
care l-a vândut, de care s-a lepădat şi
pe care l-a cerut apoi cu mâna întinsă,
ca un bătrân uitat la uşa magazinului?
Un grad de general pe care l-a obţinut
de la regimul împotriva căruia a
luptat?
Un trădător. Dacă nu a fost un
trădător şi, de la început..., a lucrat
pentru alţii, cârtiţă în Centrala
română de informaţii, şi dacă, de la
început, adversari i-au fost serviciile
române, iar „ai lui" erau aceşti „alţii",
de ce, atunci, a ţinut morţiş să fie şi
general al armatei române? Nu l-au
făcut general „ai lui", pentru servicii
deosebite aduse naţiunii respective?
Nu i-au dat casă, masă, vilă şi desert
ai lui, aştialalţii? Mai ştiţi pe cineva să
fi fost general în armatele a două ţări?
A! S-a întâmplat că au ajuns să
aibă casă, masă, vilă şi desert şi alţi
prăpădiţi care au rămas în ţară? Adică
degeaba a plecat el din România?
Adică şi acolo ar fi putut obţine ce
i-au dat ăilalţi, ba chiar respectul şi
admiraţia unor generaţii? Păi, ne dăm
noi seama ce ar fi putut ajunge în
România, după revoluţie, unul ca
pacepa? (Doamne fereşte!)
Aflându-se sub semnul cifrei doi,
vrea două vile, două grade, două ţări,
după cele două feţe ale sale pe care
le-a purtat, le-a întors şi le-a schimbat
pe rând.
https://biblioteca-digitala.ro
Ce-i încălzeşte oare sufletul acestui
om pierdut între două lumi, străine
amândouă? Una în care nu poate să se
întoarcă decât ca un corp străin şi alta
căreia îi este total indiferent? Una în
care, dacă ar trăi, n-ar putea ieşi din
casă fără teama de a nu auzi şoptin­
du-se în spatele lui „uite-l pe trădă­
torul pacepa". Şi alta în care nimeni
nu mai dă prea mulţi bani pe el, decât
dintr-o vagă şi expirată obligaţie.
Ce zice lumea despre el? Intraţi pe
Internet şi veţi găsi de zeci şi zeci de
ori aceeaşi frază:
- „Mihai Pacepa (nacido 1928) fue un
lider de la seguridad rumana. Huy6 a
Estados Unidos durante la Guerra Fria. "
(Mihai Pacepa (născut 1928) a fost un
lider al securităţii române. A fugit în
Statele Unite în timpul războiului
rece.)
- „Ion Mihai Pacepa (born 28
October 1 928 in Bucharest, Romania) is
the highest-ranking intelligence official
ever to have defected from the former
Eastern Bloc. He is now a United States
citizen. " (Ion Mihai Pacepa (născut 28
Octombrie 1928 în Bucureşti, Româ­
nia) este ofiţerul de informaţii cu cel
mai mare grad din fostul Bloc Estic
care a trădat vreodată. Astăzi este
cetăţean al Statelor Unite."
Aceeaşi versiune o găsim şi în
engleză sau alte limbi de circulaţie
internaţională.
Trist!
Ştim că eşti trist mihai pacepa. Şi
suntem trişti şi noi. Ne este milă şi de

tine şi de noi: Un trădător rămâne
trădător, şi pentru ai lui şi pentru
duşmani şi pentru el. Unde ai dori,
mihai pacepa, să te înmormânteze
rudele când vei muri? În America,
unde ai fugit, unde ai îmbătrânit şi
unde ai urât, unde vei fi neştiut sau,
cel puţin, uitat de toată lumea, un�e
nimeni nu te va regreta? Sau m
România, unde te-ai născut, unde ai
crescut, unde ai iubit, unde nu vei fi
uitat uşor şi unde lumea, mult timp,
va regreta că te-ai năcut aici?
mihai pacepa, trădătorii n-au
statui şi n-au morminte. Oamenii
https://biblioteca-digitala.ro
i(Mliili@Mi4iiili §)
se-ngroapă printre ai lor. Tu niciunde
nu vei fi printre ai tăi. Ai tăi nu sunt
niciunde, nu există.
Poti să vii în tară, mihai pacepa, să
nu-ti fie teamă de români, de foştii tăi
col�gi pe care i-ai trădat. De cei pe
care i-ai jignit şi i-ai făcut să le fie
ruşine că au lucrat odată sau vor lucra
vreodată în acelaşi serviciu cu al tău.
Nu-ţi fie teamă, pentru că nu au ce să
îti facă: tu eşti o fantomă, iar unei
f�ntome nimeni n-are ce să-i facă. Tu
nu exişti, ion mihai pacepa, eşti
Nimeni.
Camil Vintilescu
@ iiQNihllli!IMiiiiiji§lii
ORIZONTURILE ... CALOMNIEI
La 20 februarie 1963 avea loc la
teatrul „Freie Volksbilhne" din Berli­
nul de Vest, în regia lui Erwin
Piscator, cunoscut în istoria literaturii
germane din prima jumătate a seco­
lului XX drept fondator al „teatrului
politic", premiera piesei „ Vicarul",
aparţinând unui autor debutant, Rolf
Hochhuth29. Prin această primă operă
literară, ca şi prin cele ce i-au urmat,
Rolf Hochhuth (născut în 1931) avea
să capete, în deceniile următoare,
celebritate ca promotor al „teatrului
documentar", bazat pe tehnica plasă­
rii unor personalităţi istorice reale în
centrul evenimentelor evocate, alături
de personaje fictive. Ca un aspect al
caracterului "documentar" al piesei
"Vicarul", menţionăm faptul că
aceasta era însoţită de mai multe zeci
de pagini de "clarificări istorice". Te­
matic, operele sale abordează cu pre­
dilecţie trecutul nazist al Germaniei,
precum şi aspecte politice şi sociale
din actualitate.
"Vicarul" s-a impus, însă, atenţiei
opiniei publice, nu numai din
Germania, ci şi celei internaţionale ,
nu atât prin valoarea sa literară sau
datorită faptului că a fost capul de
serie al unei consistente producţii
documentar-dramatice, ci prin aceea
că a declanşat o controversă de di­
mensiuni uriaşe, care a început înain-
29 Hochhuth, Rolf: „Der Stellvertreter. Ein christliches Trauerspiel" („ Vicarul - O tragedie creştină"), 1963.
30 Christopher D. Innes: „Erwin Piscator's Politica/ Theatre: the Development of Modem German Drama"
(„ Teatrul politic al lui Erwin Piscator - evoluţia dramei germane modeme"), Cambridge University Press,
1972, pag. 7.
https://biblioteca-digitala.ro
te de premieră şi nu s-a încheiat nici
până în prezent. Motivul disputelor
l-a constituit teza principală a piesei,
conform căreia Papa Pius al Xii-lea ar
fi fost un simpatizant al lui Hitler şi ar
fi încurajat, prin „ tăcere", holocaustul
comis de regimul nazist împotriva
evreilor.
Problemele au început încă din
1961, când Hochhuth a prezentat ma­
nuscrisul spre publicare unei edituri a
Grupului Bertelsmann. Piesa nu a mai
ajuns la tipar, întrucât Vaticanul, care
aflase de ideile pe care le conţinea, a
ameninţat cu întreprinderea unor
demersuri în justiţie. O copie a
manuscrisului a fost trimisă editurii
Rowohlt, care, doi ani mai târziu,
publica, totuşi, piesa, concomitent cu
punerea ei în scenă de către Erwin
Piscator.
În perioada Republicii de la Weimar,
Piscator se angajase energic în crearea unui
" teatru proletar", scenarizând lucrări ale
unor autori ca Maxim Gorki, Romain
Rolland sau Lev Tolstoi. În 1931 pleca la
Moscova pentru a turna un film comandat
de o societate sovietică de cinematografie,
doi ani mai târziu, odată cu acapararea
puterii în Germania de către Adolf Hitler,
şederea sa în Uniunea Sovietică trans­
formându-se în azil politic. Avea să renunţe
la acest statut în 1936, când a părăsit Rusia
sovietică ferm hotărât "să nu mai lucreze
niciodată sub o dictatură comunistă"JO.

Prezentarea piesei lui Hochhuth a
declanşat cea mai amplă şi mai in­
tensă dispută ce a avut loc vreodată în
Germania Federală pornind de la o
producţie dramatică. În alte ţări s-a
ajuns, în timpul prezentării şi după
aceasta, la adevărate tulburări sociale.
La Roma piesa a fost "expulzată" din
Oraşul Sfânt, invocându-se prevederi
ale legislaţiei Vaticanului care interzi­
ceau proferarea de critici la adresa
unor personalităţi din sfera Sfântului
Scaun.
Deşi piesa lui Hochhuth a intrat,
cu timpul, în desuetudine, ea avea să
fie ecranizată în 2001 de către
Constantin Costa-Gavras sub titlul
"Amen", un film care reia ideea că
Papa Pius al Xii-lea ar fi fost la curent
cu suferinţele îndurate de evrei în
lagărele de concentrare naziste, însă,
din raţiuni diplomatice, nu ar fi făcut
rucmn demers public pentru a
demasca şi a condamna holocaustul.
Atât piesa lui Hochhuth cât şi
ecranizarea datorată lui Costa-Gavras,
împreună cu o serie de alte lucrări de
natură non-ficţională, au declanşat şi
întreţinut o intensă polemică interna­
ţională în jurul personalităţii Papei
Pius al XII-iea, mergând de la eti­
chetarea acestuia drept complice al lui
Hitler la uciderea a milioane de evrei
până la prezentarea lui ca unul dintre
cei mai eficienţi apărători ai evreilor
împotriva prigoanei naziste, atât
înainte cât şi după declanşarea răz­
boiului mondial. În ultimii ani, opi­
niile exprimate în favoarea lui Pius al
XII-iea au devenit incontestabil pre­
dominante. Notabilă este angajarea
unui număr mare de personalităţi
evreieşti marcante în promovarea
31 Concordatul dintre Sfântul Scaun şi Germania a fost semnat la 20 iulie 1933 de către cardinalul Eugenio
Pacelli, viitorul Papă Pius al XII-iea, şi Franz von Papen, din însărcinarea Papei Pius al XI-iea şi,
respectiv, a preşedintelui Reichului Paul von Hindenburg. Concordatul este valabil şi astăzi.
https://biblioteca-digitala.ro
ii!Jt44i1Mij!IMiiiiijijil 9
unei imagini pozitive a lui Pius al
Xii-lea.
Una dintre aceste poziţii în favoa­
rea imaginii lui Pius al Xii-lea ca apă­
rător şi salvator al evreilor aparţine
lui David G. Dalin, profesor de istorie
şi ştiinţe politice la Universitatea 11 Ave
Maria" din Naples, Florida, expusă pe
larg în cartea sa „ The Myth of Hitler' s
Pope: How Pope Pius XII Rescued /ews
from the Nazis" („Mitul despre un Papă
al lui Hitler. Cum a salvat Pius al XII-iea
evrei din mâinile naziştilor"), apărută în
2005. Titlul cărţii lui David G. Dalin
conţine o aluzie la lucrarea "Hitler's
Pope" publicată în 1999 de ziaristul
britanic John Cornwell, care susţine
că Pius al Xii-lea a legitimat nazismul
prin nedenunţarea concordatului3I
dintre Sfântul Scaun şi Reichul
German. (John Cornwell va retracta
ulterior o bună parte din acuzaţiile
aduse Suveranului Pontif.) Dalin
afirmă că Pius al Xii-lea a salvat mai
multe vieţi evreieşti decât Oskar
Schindler şi consideră că, asemenea
acestuia, ar trebui inclus în rândul
Drepţilor între Popoare.
Dar nu piesa lui Hochhuth sau
filmul turnat de Costa-Gavras după
aceasta, nici personalitatea lui Pius al
Xii-lea şi disputa internaţională mai
veche sau de dată mai recentă în jurul
acestuia constituie motivul demersu­
lui nostru, ci readucerea intempestivă
a subiectului în actualitate, printr-un
masiv text apărut în ediţia electronică
din 25 ianuarie 2007 a publicaţiei
bilunare „National Review" din New
York. Materialul este intitulat
„Moscow's Assault on the Vatican. The
KGB made corrupting the Church a
priority" („Asaltul Moscovei asupra
@ ii@IHIMQ!i+Wilij!Şli
Vaticanului. KGB-ul şi-a stabilit ca
prioritate deteriorarea imaginii Bisericii")
şi este semnat Ion Mihai Pacepa.
Există îndoieli că autorul mate­
rialului ar fi chiar Ion Mihai Pacepa.
(De pildă, încercările serviciului de
presă Catholic News Seroice al Confe­
rinţei Episcopilor Catolici din SUA de
a lua contact cu „generalul", direct
sau prin intermediul redactiei care a
difuzat materialul, au rămas fără
succes, reprezentantii publicatiei
National Review precizând că „Pac�pa
refuză orice solicitare de interviu sau
de completare a informaţiilor".32)
Pentru a nu complica demersul de
analizare a continutului materialului
în cauză, vom presupune că autorul
este chiar Ion Mihai Pacepa şi vom
folosi, în continuare, acest nume ca
subiect gramatical (prezumtiv) al
propozitiilor referitoare la pozitiile
' '
exprimate.
Care sunt, pe scurt, afirmatiile
făcute de I. M. Pacepa în articolul cu
pricina? În introducere, mentionând
în treacăt concluzia unei 'comisii
parlamentare italiene care constata în
2006 că, "dincolo de orice dubiu
raţional, liderii Uniunii Sovietice au
avut iniţiativa de a-l elimina pe Papa
Karol Wojtyla", materialul trece
succint în revistă numele unor înalti
prelaţi catolici din Polonia care au fo�t
„agenţi ai poliţiei secrete comuniste",
făcând apoi referire la o altă „comisie
specială", care urma să declanşeze o
investigaţie pornind de la supoziţia că
„mii de alţi preoţi catolici din această
ţară au colaborat cu poliţia secretă"33.
Ideea de bază a articolului merge,
însă, în altă direcţie, referindu-se la o
32 Gaetan: Vict<:r: „ Hislorians, diplomals cast doubts on KGB plot againsl Pope Pius XII" („Istoricii şi diplomaţii
_
pun la mdo1ala complotu/ KGB 1mpotrrva Papei Pius al Xii-lea"), articol publicat de Ca/ho/ic News Service la 2
februane 2007.
33 Citatele provin din varianta în limba română a materialului, publicată în februarie 2007 de revista
_ Lumea Cat/10/1ca (http:/ / www.catholica.ro/ revista/index.asp?articol=73).
electrorucă
https://biblioteca-digitala.ro
amplă operaţiune de dezinformare
lansată în 1960 de serviciul sovietic de
spionaj KGB „ pentru a distruge
autoritatea morală a Vaticanului în
Europa de Vest", actiune în cadrul
căreia Pacepa pretind� că a fost „omul
de bază din România" . În cadrul
operaţiunii, Vaticanul ar fi urmat să
fie „demascat" ca „bastion al na­
zismului" . Tirul dezinformării urma
să fie dirijat asupra fostului Papă Pius
al Xii-lea, care decedase în 1958 şi nu
mai putea să se apere împotriva
denigrării sale ca „antisemit care a
încurajat holocaustul lui Hitler" .
Pentru reuşita operaţiunii era nevoie
de unele documente din arhivele
Vaticanului, care să fie corespunzător
falsificate de către specialiştii sovietici
în dezinformare. KGB-ul însă, pre­
tinde Pacepa, nu avea acces la arhi­
vele Vaticanului, motiv pentru care a
fost nevoie să intervină DIE (Direcţia
de Informatii Externe, denumirea sub
care funcţiona în epocă serviciul
român de informaţii externe.)
Ca mod de operare, KGB-ul l-ar fi
autorizat pe Pacepa să pretindă în
discuţiile sale iniţiale cu unii repre­
zentanţi ai Vaticanului „că România
era gata să restabilească relaţiile rupte
cu Sfântul Scaun, în schimbul acce­
sului la arhivele sale şi al unui împru­
mut fără dobândă de un miliard de
dolari pe 25 de ani" . Accesul la arhive
ar fi fost necesar pentru identificarea
unor „baze istorice care ar fi ajutat
guvernul român să justifice în mod
public schimbarea atitudinii fată de
Sfântul Scaun, iar împrumutul de un
miliard de dolari ar fi fost un pretext

„pentru a face mai plauzibilă pretinsa
schimbare de poziţie a României".
În urma unor contacte pe care le-ar
fi avut în Elvetia cu reprezentanti ai
Vaticanului, P�cepa obţine, apa�ent
fără mare greutate, acordul acestora
de a cerceta arhivele, „şi curând trei
tineri ofiteri DIE sub acoperire,
dându-se ' drept preoţi romaru,
scormoneau prin arhivele papale".
Aceştia au „sustras" sute de docu­
mente, care au fost puse la dispoziţia
serviciului sovietic. E drept că printre
aceste documente, „fotografiate pe
ascuns", nu se găsea „niciun material
incriminator împotriva Pontifului",
ele au fost însă utile KGB-ului. Astfel,
susţine Pacepa, generalul Ivan
Agaianţ, şeful departamentului de
dezinformare al KGB-ului, se deplasa
în 1963 la Bucureşti, „pentru a ne
mulţumi pentru ajutor" . Documentele
„ pe care noi le sustrăsesem de la
Vatican" fuseseră transformate, după
cum ar fi precizat Agaianţ, „într-o
puternică piesă de teatru care îl atacă
pe Papa Pius al Xii-lea". Dacă această
discuţie de la Bucureşti a avut loc cu
adevărat, era vorba de piesa „ Der
Stellvertreter" a lui Rolf Hochhuth,
pusă în scenă de Erwin Piscator. Scan­
dalul ce s-a declanşat în urma lansării
piesei ar fi fost, după cum se pretinde
în materialul semnat I.M. Pacepa din
National Review, miza pentru care
fusese concepută de către KGB ope­
raţiunea „Scaunul XII" („ Seat XII").
Materialul difuzat de National
Review a determinat reacţii în general
prudente şi situate cu precădere în
rândul cercurilor catolice. Presa ger­
mană a fost reţinută. Un articol apărut
februarie 2007 în „ Die Tagespost", coti­
dian de orientare catolică din Germa-
34 Schnall, Nicolas: „Hochhuths Schweigen" („ Tăcerea lui Hochhu th") în „Die Tagespost", 15.02.2007.
35 Sabine Schaub, reprezentante biroului de presă al Editurii Rowohlt, citată de Nicolas Schnall.
https://biblioteca-digitala.ro
i19f41Hiiij!IMMIUjijii §
nia, comentând demersul lui Norbert
Geis, deputat din partea Uniunii
Creştin-Sociale în Bundestagul ger­
man, care i-a cerut lui Rolf Hochhuth
să se pronunţe în legătură cu alega­
ţiile lui Pacepa, pe care scriitorul le-a
calificat, cum era de aşteptat, drept
„idioţenie desăvârşită", precum şi
luarea de poziţie a preotului iezuit
Peter Gumpel, care deplângea nu atât
refuzul lui Hochhuth de a da expli­
caţii, cât mai ales „tăcerea" comenta­
torilor de presă din Germania34. Inte­
resant este că acelaşi articol, punând
în balanţă două variante posibile,
respectiv calomnierea de către Pacepa
a autorului uneia dintre „cele mai
importante lucrări dramatice germane
din secolul XX"35 sau reala influentare
a lui Hochhuth prin materiale con'tra­
făcute, abil plasate de către KGB,
lansează totuşi întrebarea dacă
„alegaţiile lui Pacepa sunt altceva
decât o farsă mediatică".
Nici alte luări de poziţie, din
partea unor persoane care au cercetat
viaţa lui Pius al XII-iea sau ar putea
considera că dezvăluirea unui
complot al serviciului sovietic ar fi de
natură să contribuie la consolidarea
imaginii pozitive a fostului Suveran
Pontif nu exprimă prea multă încrede­
re în afirmaţiile cuprinse de materia­
lul din National Review. Ronald
Rychlak, consilier în cadrul delegaţiei
Sfântului Scaun la Naţiunile Unite,
autor a două cărţi despre Pius al
Xii-lea şi unul din puţinii americani
care au avut acces la voluminosul
raport strict confidenţial întocmit de
Vatican „Positio cu privire la Pius al
XII-lea", califica articolul lui Pacepa
drept „şocant" şi preciza că nimic din
„Positio" nu lasă să se înţeleagă că
@ i!Htuhllij!IMMIUiij!i
cineva ar fi avut acces nepermis la
arhive în urma vreunui „complot".
Rychlak pune întrebarea de ce Pacepa
nu a destăinuit mult mai devreme
asemenea informaţii.36
Merită menţionată, în context, şi
opinia lui John Cornwell, autorul
cărţii „Hitler's Pape", la care ne-am
referit anterior, care afirma că „este
de neconceput ca Papa să fi constituit
obiectivul" vreunei operaţiuni a
KGB-ului şi considera susţinerile lui
Pacepa ca fiind „extrem de impro­
babile".37
Preotul iezuit Peter Gumpel, isto­
ric şi 0relator al cauzei de beatificare a
Papei Pius al XII-lea", a recomandat
de la început ca povestea defectoru­
lui Pacepa să fie abordată cu precau­
ţie.38 Peter Gumpel atrăgea atenţia
asupra faptului că „faţă de declaraţii
precum cele ale lui Pacepa trebuie să
fim extrem de prudenţi şi să căutăm
să verificăm faptele". El face chiar o
afirmaţie mai tranşantă: „Este necesar
să ţinem cont de faptul că spionii
simt nevoia de a-şi justifica
existenţa, motiv pentru care atribuie
valoare unor lucruri care au foarte
puţină importanţă sau chiar nici­
una." Peter Gumpel citează şi o
scrisoare pe care a primit-o din partea
preotului Sergio Pagano, prefect al
Arhivelor Secrete ale Vaticanului, care
îi relata că documentele referitoare la
Pius al XII-iea, pe care Pacepa pre­
tinde că le-ar fi sustras din Arhivele
Secrete ale Vaticanului, nu se mai
aflau aici, ci în Arhiva Secretarului de
Stat. De altfel, comentând pretenţia
lui Pacepa de a fi infiltrat Vaticanul,
36 Gaetan, Victor: loc. cit
37 Gaetan, Victor: loc. cit.
38 „Relaior of Pius XII's Case ls Wary of Report" („Relaiorul cauzei lui Pius al Xii-lea este prudent în legătură cu
materialu/ de presă"), material difuzat la 18 februarie 2007 de „ZENIT", agenţie internaţională de ştiri
catolică (www.zenit.org/ article-18946?1=english).
https://biblioteca-digitala.ro
Peter Gumpel îşi amintea că sovieticii
încercaseră să plaseze seminarişti
spioni în unele instituţii iezuite, ca
Pontificum Institutum Orientale sau
Pontificum Collegium Russicum, dar au
eşuat: „Era uşor să-i descoperi,
întrucât purtarea lor dădea naştere la
multe suspiciuni şi era de o asemenea
natură încât până la urmă au fost daţi
afară. Era evident că nu aveau
vocaţie."
După aceste opinii, ce s-ar mai
putea adăuga pentru a desăvârşi
evaluarea materialului publicat de
National Review? Ne-am putea întreba
cum de serviciul sovietic nu a găsit
printre miile de preoţi polonezi
colaboratori ai poliţiei secrete" câţiva
"
agenţi cu purtarea şi vocaţia necesare
pentru a nu stârni suspiciunile celor
de la Vatican? Ne-am mai putea gândi
cu admiratie la cei trei tineri ofiteri
romam, deghizaţi impenetrabil ' în
preoţi, care au avut şi purtare, şi
vocaţie, şi cunoştinţe suficiente pentru
a fi lăsaţi să fotografieze în secret sute
de documente nerelevante despre
Pius al Xii-lea?
Cât de uşor puteau fi păcăliţi de
mirajul miliardului pe care trebuiau
să-l dea fără dobândă 0călugării" de
la Vatican, care, după cum i-ar fi
precizat lui Pacepa şeful consilierilor
sovietici, Saharovski, nu se pricepeau
la nimic mai bine decât la bani (0If
there's one thing tfwse monks understand,
it's money. "), pentru a crede că Româ­
nia comunistă de la 1960 se lăsa plăti­
tă pentru a relua relaţiile diplomatice
cu Vaticanul?

Cât de credibilă poate fi afirmaţia
lui Pacepa că în perioada 1959-1960
era un obişnuit al Vaticanului,dirijând
activitatea ofiţerilor implantaţi de el
întru îndeplinirea misiunii trasate de
KGB, atât timp cât se ştie că exact în
aceeaşi perioadă era membru al
rezidenţei DIE din Germania? În
ilijHfMIH!IMMIUiijli 9
Cu toate că şirul întrebărilor ar
putea continua, o formulăm aici pe
ultima. Dacă o operaţiune conspirati­
vă ar fi organizată după standarde de
profesionalism similare celor invocate
în materialul apărut sub semnătura
lui I. M. Pacepa, cât timp le-ar trebui
celor targetaţi" pentru a sesiza com­
„

aceeaşi ordine de idei, Catholic News portamentul neadecvat şi lipsa de vo­

Seroice citează declaraţia unui fost
coleg al lui Pacepa, conform căruia,
între 1960-1962, acesta deţinea o
funcţie în DIE care reclama prezenţa
lui permanentă în ţară. Aceeaşi sursă
ar mai fi precizat că, dacă Pacepa a
executat ordinele unor generali din
KGB, a făcut acest lucru în calitate de
agent al ruşilor, şi nu ca ofiţer al
DJE.39
Şi dacă Pacepa a ştiut încă din
1963, după cum pretinde că l-ar fi
informat generalul Ivan Agaianţ, că
piesa lui Rolf Hochhuth a fost
inspirată de materialul sustras de el
din arhivele Vaticanului şi prelucrat
de KGB, ne punem şi noi întrebarea
de ce a păstrat tăcerea asupra acestui
lucru timp de aproape 30 de ani,
perioadă în care Vicarul" s-a aflat în
„ catolic polonez, în Vatican, în cele
centrul unei dispute atât de înverşu­
nate, care a adus prejudicii imense
imaginii Vaticanului. Abia în 2007 a
primit dezlegare să vorbească? Şi
atunci, de la cine?
*
caţie a agenţilor implicaţi, pentru a-i
demasca, a-i da afară sau a-i aresta?
Ţinând cont de uriaşa ambiguitate
în care se scaldă materialului publicat
de National Review, cât şi de multi­
tudinea de acuzaţii lipsite de funda­
ment şi neverificabile în vreun fel, ne
raliem şi noi singurelor opinii care, la
ora actuală, beneficiază de certitudi­
ne. Una dintre acestea este că, para­
frazând afirmaţia lui Peter Gumpel,
Pacepa încearcă încă o dată să-şi dea
importanţă, imaginând o operaţiune
în care ar fi jucat un rol central.
Cealaltă opinie este cea referitoare la
caracterul calomnios al materialului
din National Review, indiferent de
autorul sau autorii acestuia. Calomnia
loveşte fără menajamente în clerul
două personalităţi aproape legendare
ale culturii germane din secolul XX,
Erwin Piscator şi Rolf Hochhuth, în
predecesorii Serviciului de Informaţii
Externe al României.

Calomnia este luată drept adevăr de marea masă a neiniţiaţilor, cu prejudicii

de multe ori ireparabile pentru victimele vizate. De aceea considerăm necesară
continuarea demersurilor de demascare a neadevărurilor proferate de unii ca Ion
Mihai Pacepa, indiferent de patronul a le cărui interese le slujeşte.

Victor Muşat

39 Gaetan, Victor: loc. cit

https://biblioteca-digitala.ro
� iMifiQMM
TRADARE? ... DA!
Amintirea mă poartă în urmă cu ...
ani de zile, înainte ca mulţi, prea
mulţi, inclusiv mass-media să înceapă
să pună „clopoţei" la „gâtul" servi­
ciilor de informaţii externe române;
din proprie iniţiativă, sau în urma
unor „stimuli", diversificaţi, externi.
Mă gândesc ce ajunsesem... ca stat...
O ţară care se apără cu vameşii şi
poliţiştii de atacurile permanente ale
serviciilor de informaţii străine,
duşmane, sau „prietene", este con­
damnată nu la 20 de ani, cum spunea
cineva, ci la 40 de ani, de „ târâş" spre
bunăstarea minimă, nu medie,
europeană.
Inevitabil mi-am adus aminte şi de
contribuţia trădătorilor la asta. Nume­
le lor ar trebui să fie şterse din istoria
neamului; dar ei nu ne lasă în pace. La
fel ca şi Pacepa, care ar fi trebuit să se
retragă discret, decent, în speranţa că
va fi fost uitat. Dar nu, nu a fost aşa.
Nu aş fi dorit să-i rostesc numele. Nu
o voi mai face. Pentru mine, ca şi
pentru mulţi alţii, el a fost şi a rămas
un Trădător; cu majusculă.
Dacă ar fi fost un Disident, îl res­
pectam. Dacă ar fi fost un Emigrant,
afectat de îngrădirea libertăţilor din
ţară şi de mirajul Vestului, la fel,
pentru că democraţia reală oferă
fiecăruia dreptul de a decide ce este
mai bine pentru el şi familie, poate şi
pentru ţară, dar cu o condiţie: să nu
afecteze în niciun fel drepturile şi
libertăţile celorlalţi. Trădătorul nu a
făcut şi nu va face parte niciodată din
https://biblioteca-digitala.ro
niciuna din aceste categorii. El, Trădă­
torul, s-a „căţărat" în fruntea Departa­
mentului de Informaţii Externe nu
prin merite deosebite, căci era o
persoană banală, ştearsă, ci ca „om de
casă" al „Tovarăşei". Aşa era cu­
noscut de toţi pe vremea aceea, căci ea
a fost cea care l-a promovat şi susţinut
permanent. Faptele lui de atunci şi
ulterioare au arătat clar un lucru, cu
semnificatii ascunse: nu s-a săturat
,
brusc de „binele" ei şi nu s-a decis
spontan, ca alţii, să fugă în SUA, la
„mai bine". Chiar prost nu era. Ştia că
dacă ar fi plecat cu mâna goală
„dincolo", ar fi fost şi acolo, ce de fapt
şi era, un alt Nimeni; tot cu majusculă.
Ce a luat, a se înţelege şi furat,
întrucât a fost fără voia celor în drept,
nu a putut fi stabilit cu certitudine.
Pentru siguranţa oamenilor, s-a pre­
supus că a selectat ce era esenţial din
toate materialele la care a avut acces.
În primul rând, totul despre ofiţerii de
informaţii externe încadraţi la SD (TS­
Tehnico-Ştiinţific), unitatea de spionaj
economic (să spunem aşa pe înţelesul
tuturor), pe care a coordonat-o mai
mulţi ani. Dar nu numai despre ei.
Alţii cunosc mai multe detalii. După
„ plecarea" lui ( sună ciudat plecare,
nu-i aşa?) toţi specialiştii acestei uni­
tăţi, sau aproape toţi, au fost trecuţi în
rezervă, adică daţi afară. S-a apreciat
că sunt deconspiraţi, iar „ pisica cu
clopoţei nu prinde şoareci"; perfect
corectă partea cu pisica, nu şi prima.
Nu a fost însă suficient pentru
Trădător. Ştia că ofiţerii pot fi înlo-

cuiţi, în timp. Avea acces la ceva mult
mai valoros, imposibil de înlocuit;
doar de re-creat poate, în alte coordo­
nate. Aţi presupus bine: reţeaua in­
formativă externă, respectiv informa­
torii externi şi persoanele de influentă
ofiţerii deplin conspiraţi şi scoaterii �
definitive, la care se adaugau şi mult
mai multele „elemente" străine, în
diferite faze de studiu, în vederea
recrutării. După trădare, toate dosa­
rele străinilor din preocupare au fost
„luate la mână", pentru a se vedea
dacă au sau nu semnătura Trădă­
torului pe ele. Puţini au scăpat; foarte
puţini. Viitorul a zeci şi sute de
oameni din ţară şi din străinătate a
fost distrus. Şi pentru ei, cei care au
tăcut, am decis să nu renunt la
termenul cu majusculă. ' rialele, personal, la cabinet. Nefiind
Pe drept cuvânt, unii mi-ar putea
reproşa că trădarea nu a fost preme­
ditată şi că el, la fel ca altii, s-a decis să
rămână în străinătate ' doar în mo­
mentul în care se afla în delegaţie la
Viena. Atunci le mai povestesc ceva.
Cu puţin timp înainte de depla­
sarea lui la Viena, într-o seară de iulie,
eram de serviciu la noua unitate unde
mă transferasem de câteva luni.
Lucrasem până atunci la SO, dar
întrucât era nevoie de un cunoscător
al limbii germane, am fost „ propus" şi
mutat imediat, chiar dacă nu am
agreat ideea. Împreună cu un coleg
răspundeam de spaţiile de limbă
germană, inclusiv Austria. Pe la ora
22 sună telefonul „scurt" . M-am
prezentat...
- Pacepa la telefon. Trimite ime­
diat curierul cu toate documentele
privind constituirea Direcţiei... (o
nouă structură informativă, care aco­
perea o problemă deosebit de sensi­
bilă, unitate care se „dezlipea" chiar
https://biblioteca-digitala.ro
i@iijiQMm §>
atunci de contranformaţii) şi propu­
nerile cu cei care vor fi transferaţi.
I-am răspus, politicos, că nu am
acces la aceste date, toate materialele
fiind încuiate în fişetul noului director
al unităţii, care a plecat acasă în urmă
cu o jumătate de oră. Se lucra încă la
statut şi personal. Este drept că eu
completasem listele cu noua încadra­
re, care trebuiau scrise de mână şi nu
dactilografiate, din motive de conspi­
rativitate, dar nu i-am precizat nimic
în acest sens.
- Cheamă-l imediat de acasă.
Într-o jumătate de oră să am datele Ia
cabinet... şi a închis brusc, cu
politeţea-i obişnuită.
Directorul a venit şi i-a dus mate­
definitivată lista cu noile încadrări, a
luat una intermediară; aşa nu a fost
distrus chiar totul.
Ce a mai cerut la analiză în zilele
acelea s-a văzut din dosarele verificate
ulterior şi care purtau data şi
semnătura lui. Aici aş dori să mai fac
o precizare, pentru a se înţelege mai
bine motivul următoarei lui actiuni de
la Viena. În toate dosarele Worma­
torilor externi se foloseau numai nu­
mele conspirative. Doar aceste dosare
erau date la analiză. Orice date care
puteau duce la identificarea persoanei
în cauză se comasau separat, într-un
dosar personal, care era prezentat, de
regulă, doar în momentul obtinerii
aprobărilor de recrutare. El a' avut
acces la multe informati interesante
care veneau din Austria, dar nu
cunoştea sursa lor; doar câteva nume
conspirative. Şi nu-i ajungeau.
La Viena a fost primit...; doar era al
doilea om din DIE. Se grăbea însă. A
dispus o analiză urgentă a retelei
informative externe şi a cazurila'r în
lucru cu toti ofiterii aflati în spatiu sub
f f I I
s iiiijjQM*
diverse acoperiri. Normal că s-a inte­
resat şi despre datele reale ale
persoanelor din reţea. Doar un ofiţer,
aflat în misiune în afara localităţii, nu
s-a reîntors la timp, refuzând să-şi
anuleze acţiunea, aprobată din timp
de Centrală. Aşa a fost salvată reţeaua
unităţii unde fusesem transferat.
Trădătorul a lăsat în urmă sute de
oameni pe „drumuri" . Majoritatea
erau tineri selectionati dintre cei care
terminaseră pru'.i.tre primii facultăţile
de diverse profile. Unii şi-au găsit
seviciu singuri, alţii au fost ajutaţi să
se încadreze în diferite întreprinderi,
pe posturi nesemnificative, fiind obli­
gaţi să o ia de la zero. Doar ei pot
spune adevărul despre dramele trăite
personal şi de familiile lor. Au tăcut şi
tac; din bun simţ. Au fost şi au rămas
oameni de elită, cum erau consideraţi
ofiţerii de informaţii externe. Păcat.
Unii dintre ei, cei din fosta unitate SD,
mai au doar mica satisfacţie să vă
vadă pe dv., toti ceilalti, beneficiind
de rezultatele m�ncii lo;, de diversele
facilităţi oferite de progresul tehnico­
ştiinţific „stimulat" să ajungă şi în ţara
noastră, puţin mai devreme decât
https://biblioteca-digitala.ro
ne-am fi permis-o în mod normal în
acele vremuri. Aş fi dorit să concre­
tizez ideea, dar nu pot, pentru că
diverse ţări ar începe să ridice pre­
tenţii şi să ceară despăgubiri. Subli­
niez doar că multe Institute de Cerce­
tări şi Proiectări române şi-au văzut
rezolvate „ peste noapte" tematici im­
portante, iar mulţi specialişti au pri­
mit proiecte gata făcute şi le-au re­
proiectat, pentru indigenizare şi redi­
mensionare, în funcţie de calitatea
materialelor disponibile. Trădătorul
nu a distrus numai vieţi, dar şi accesul
mai rapid, al nostru, al tuturor, la noi
date şi tehnologii, unele de ultimă oră,
pe care, nivelul de dezvoltare al
cercetării şi dezvoltării industriei
noastre nu şi-l permitea în acei ani şi
nici ulterior.
Pentru ce a lăsat în urmă şi pentru
asta nu are scuză. Faptele scriptice se
pot prescrie, dar conştiinţele nu. Cât
timp vor trăi, oamenii şi copiii celor
care au suferit, pentru bunăstarea şi
îndestularea lui, nu-l vor uita, dar
sunt sigur că vor dori, ca şi noi, să-l
şteargă din amintirea neamului.
George Rogoz
 iiHiijQjiiiiMMIJ1JiiMriiihllfi41'
PĂREREA MEA.
CINE MĂ SUSTINE / CONTRAZICE?
+ Generalul Ion Mihai Pacepa nu a
fost agent CIA înainte de dezertare,
aceasta este opinia mea, bazată pe
experienţa celor 35 ani de muncă în
structrurile de contraspionaj ale
României.
Faptul că Pacepa nu a fost o "cârti­
ţă" infiltrată de CIA în Serviciul de
Informaţii Externe poate fi dedus
numai dintr-o atentă, responsabilă şi
profesională analiză a activităţii
acestuia, pe tot parcursul existenţei
sale în DIE, etapele parcurse până la
înalta funcţie de demnitar (secretar de
stat în Ministerul de Interne) şi până
la gradul de general cu două stele.
O să se constate, dacă suntem
obiectivi, că nu există nici cele mai
mici suspiciuni din care să rezultate
că a favorizat sau a încercat să
favorizeze principalul "inamic" al
timpului, care era NATO, în frunte cu
SUA. Desigur, sunt şi opinii conform
cărora totul ar fi fost sub controlul
CIA. Autorii unui asemenea scenariu
se fac că uită (nu credem că nu ştiu!)
faptul că oricât ar încerca un serviciu
de spionaj să-şi acopere un agent
infiltrat, există probleme peste care
nu-şi permite să treacă în detrimentul
propriilor "stăpâni", interese majore.
In atare situaţie, contraspionajul
recurge la verificări, combinaţii
informativ-operative, interpuneri sau
alte măsuri specifice pentru clarifi­
carea celor mai mici suspiciuni. Or, în
cazul Pacepa nu au existat asemenea
https://biblioteca-digitala.ro
9
suspiciuni, sau cel puţin nu le cunosc
eu. Şi încă un element ce trebuie luat
în calcul: generalul Pacepa a fost im­
plicat în foarte multe acţiuni majore
împotriva ţărilor NATO (cu deosebire
pe spaţiile Germania şi SUA), dar şi
într-o serie de combinatii şi actiuni cu
ţările arabe, inclusiv cu' unul din prin­
cipalii inamici ai SUA - în speţă Libia.
Le-aş propune profesionştilor în
contrainformaţii să analizeze toate
aspectele, fără a se lăsa influenţaţi de
conjunctura momentului defectării şi
în special de scenariile apărute în
mass-media, inclusiv cărţi scrise, du­
pă 1989, de aşa-zişi "specialişti" apă­
ruţi odată cu Revoluţia. Mai trăiesc şi
astăzi o serie de generali şi ofiţeri
superiori, adevăraţi profesionişti, care
l-au cunoscut mult mai bine. Au
lucrat cazuri sensibile, au băut şi s-au
distrat împreună, unii i-au fost chiar
prieteni de familie şi este imposibil să
nu fi observat cele mai mici suspi­
ciuni. Aş vrea să-i aud că au sesizat
ceva, cât de cât, un amănunt care să le
fi dat de bănuit. Sunt aproape sigur că
nu vor avea de susţinut nici minime
suspiciuni.
Apoi, să nu ne ploconim în faţa
colegilor din CIA, pentru care am tot
respectul. Au realizat acţiuni de
succes, dar au înregistrat şi eşecuri
usturătoare, au avut şi ei trădătorii
lor, ignoranţi, neprofesionişti etc. Aş
recomanda, pentru o documentare, să
(@ ii!ii9DiiiijijR1Siiijtllipipj!i
recitim cu atentie o carte4o scrisă de un
,
fost director adjunct al CIA, deosebită
pentru cei ce vor să înţeleagă, cu
adevărat, specificul muncii de spionaj.
Dacă şi după aceea avem aceleaşi idei
(puţine, dar fixe, ar spune cineva!),
înseamnă că s-a aşternut praful peste
profesionalismul unora şi ceaţa peste
memoria altora.
+ În al doilea rând, o analiză
pertinentă ar trebui să ţină seama de
conjunctura momentului când Ion
Mihai Pacepa a defectat. Erau mulţi
"amici" ai lui Pacepa, şi nu neapărat
din OJE, care îi doreau "detronarea".
Aducerea în fruntea Departamentului
de Informaţii Externe a unui nepro­
fesionist (pentru a nu spune mai
mult!) şi numirea lui Tudor Postelnicu
ca şef al OSS i-au creat o stare de
nelinişte şi profund disconfort
adjunctului şefului OJE. Părerea mea
este că Tudor Postelnicu şi Constantin
Olteanu au făcut tot ce le-a stat în
putinţă să scape de Pacepa şi, din
acest punct de vedere, îi consider
principalii vinovaţi - cel puţin moral -
pentru defectarea lui Pacepa.
Vreau să fiu bine înţeles. Nu-l apăr
pe Pacepa, nu am fost, nu sunt şi nu
voi fi niciodată de acord cu trădarea
sa. Pentru mine, rămâne un trădător.
Era militar, în linia întâi pe frontul
nevăzut (secret), depusese un jură­
mânt, în primul rând pentru ţară şi nu
cel formal pentru dictator. Dar tră-
40 Ray S. Cline: Secrets, Spies and Scholars: Blueprint of the Essential CIA, Acropolis Books, 1976
https://biblioteca-digitala.ro
dătorii rămân trădători, indiferent
unde se află, iar în faţa ţării şi a
natiunii rămân trădători. Pe unii îi
pedepseşte Dumnezeu, şi în sufletul
lor (dacă-l au) poartă această stigma­
tizare până la moarte, şi chiar după.
Dacă este atât de "mare" şi "viteaz"
cum vrea să se autoprezinte la
adăpostul noilor stăpâni, se pune
întrebarea logică: de ce nu a rămas în
ţară să acţioneze împotriva dictato­
rului din interior? Avea toate atuurile
şi condiţiile să facă acest lucru aşa
cum au făcut alţii...
Dar orgoliul l-a ros, a meditat şi a
cedat, a cedat atunci când a defectat şi
nu înainte. A simţit că este „săpat" şi
s-a dovedit a fi foarte labil (alţii cu
asemenea labilităţi care nu rezistă
presiunilor se sinucid, el a ales să se
răzbune, în cel mai murdar stil - prin
trădare).
+ În al treilea rând, le-aş reco­
manda celor care susţin că Pacepa a
fost o "cârtiţă" a CIA să analizeze şi
contextul în care s-a făcut "ancheta"
după trădare. Întregul proces a fost
controlat şi manevrat de Postelnicu şi
Olteanu, anchetatorii „independenţi"
concluzionând ce voiau să audă cei
doi: Pacepa a fost agent CIA infiltrat
în OJE, iar „ puii" acestuia trebuie
pedepsiţi şi ei, pentru a da un
exemplu tuturor ce ar putea gândi la
fel.
l.Tudoran
 iiRiiiJl!iiill49J9MOOll'91iilifiijiijiliiiil!i
CONSIDERATU PRIVIND
ACTIVITATEA CRIPTOLOGICĂ
+ În decursul istoriei, criptologia a
avut un rol deosebit în activităţile
informative, atât pentru asigurarea
secretului comunicărilor proprii cât şi
în ceea ce priveşte obţinerea de
informaţii după decriptarea/ sparge­
rea sistemelor de cifrare şi de
codificare folosite de adversari sau alţi
subiecţi care prezentau interes.
Activităţile de criptoanaliză (sau
decriptare), apanajul "spărgătorilor de
coduri", au fost executate de colective
formate din persoane cu pregătire
deosebită, în principal matematicieni,
fizicieni, ingineri, dar nu în mod
exclusiv.
Dar, indiferent de nivelul de
pregătire a "spărgătorilor de coduri",
reuşitele lor au la bază unele erori
săvârşite de cei care concep sistemele
criptografice, nerespectarea regulilor
de folosire şi de securitate a sistemelor
şi, nu în ultimul rând, lipsa de
loialitate a personalului însărcinat cu
aceste activităti sau a acelora care
beneficiază de �istemele criptografice.
Pentru lămurirea acestor probleme
ne vom referi la câteva exemple.
+ Pentru început vom prezenta
unele consideraţii privind "Carnetul
criptografic pentru corespondenţa
secretă", sistem de cifrare conceput de
ing. Ioan I. Oproiu, brevetat cu
nr.4742, la 29 oct.1919 şi tipărit la
Piatra Neamţ.
https://biblioteca-digitala.ro
9
'
Autorul îşi aprecia opera astfel:
" Corespondenţa secretă prin ajutorul
acestui carnet poate fi întrebuinţată cu
folos în afaceri comerciale, industriale,
afaceri de bursă, în armată, în poliţia
secretă. . . Acest carnet constituie ulti­
ma şi cea mai completă perfecţionare
a corespondenţei secrete prin ajutorul
criptografiei " .
Sistemul propus de Oproiu era
structurat în 24 de tabele, fiecare
având trei părţi: una pentru cifrarea
consoanelor, alta pentru vocale şi alta
pentru cifre, precum şi 9 linii formate
din permutările circulare ale celor 22
consoane, 10 vocale şi 10 cifre.
Cifrarea se efectua cu ajutorul unei
"chei numerice" care indica linia din
tabel cu ajutorul căreia se cifra fiecare
element clar din mesaj.
Din analiza detaliată a acestui sis­
tem criptografic rezultă următoarele:
- Cifrul propus este o substituţie
polialfabetică cu 9 alfabete de cifrare;
- Cifrarea consoanelor prin con­
soane şi a vocalelor prin vocale este o
gravă eroare, care slăbeşte şi mai mult
rezistenţa sistemului în faţa cripto­
analiştilor.
Dar Oproiu s-a grăbit când şi-a
autoapreciat sistemul cu atâta opti­
mism. Acest fapt demonstrează o
lipsă de informare din partea lui şi a
acelora care i-au acordat brevetul,
deoarece, cu mult timp înainte, mate­
maticianul englez Charles Babbage
@ iiri.ilblMllllHiiijMUJIMllQijiii
(1792-1871), remarcabil precursor al
calculatoarelor, a demonstrat că cifru­
rile polialfabetice sunt vulnerabile,
punând la punct o tehnică de
decriptare a acestora.
Iată două dintre erorile comise de
acest autor şi care au condus la un
sistem uşor decriptabil şi deci
neindicat pentru a fi folosit.
• Următorul exemplu are legătură
cu criptoanaliştii suedezi, formaţiune
de "spărgători de coduri" înfiinţată de
matematicianul Yves Gylden, având
drept colaboratori apropiaţi pe mate­
maticienii Carl Segerdahl şi Ame
Beurling.
Aceşti criptoanalişti s-au confrun­
tat nu numai cu sisteme de cifrare şi
codificare special destinate forţelor
armate sau misiunilor , ci şi cu sisteme
specifice activităţilor de spionaj cu
care erau dotaţi agenţii aflaţi pe
teritoriul Suediei.
Un astfel de cifru a fost şi acela
folosit de dr. Vanek Vladimir, agent
ceh, îndeplinind funcţia de consul al
Cehiei la Stockholm. Informaţiile
cifrate le trimitea la Londra prin staţia
de radio a Ambasadei Angliei din
Suedia, staţie care era interceptată de
către criptoanaliştii lui Gylden.
În principal, cifrul lui Vanek
consta în următoarele:
- Alfabetul normal ordonat con­
ţinând diacriticele Ă, Î, Ş, Ţ şi PUNCT,
deci 31 de caractere şi şirul numeric,
Ol, 02, 03, 30, 31.
„.
- Literele alfabetului se nume­
rotează cu şirul de mai sus, începând
cu numărul care exprimă data zilei
cifrării, obţinând o substituţie.
- Dintr-o carte se alege o pagină şi
de pe ea un rând, din care, începând
cu prima sa literă se extrag 18 litere
https://biblioteca-digitala.ro
consecutive, care prin numerotare în
ordine alfabetică, generează o cheie de
transpoziţie.
Mesajul era cifrat cu substituţia de
mai sus, şirul numeric rezultat era
scris, pe linii, sub cheia de transpo­
ziţie construită anterior, cifrele tabelu­
lui fiind apoi culese pe coloane în
ordinea dată de cheia de transpoziţie,
rezultând un şir numeric C(l).
Din rândul ales se culeg în conti­
nuare 17 litere consecutive, rezultând
o cheie de transpoziţie care se aplică
şirului numeric C(l), obţinut mai sus.
Pagina şi rândul din carte erau alese
conform unei reguli având la bază
data zilei cifrării mesajului respectiv.
În perioada august 1941 martie
-
1942, Vanek a cifrat şi transmis
aproximativ 500 de informaţii (2 sau 3
pe zi), fiind apoi arestat şi executat
sub acuzaţia de spionaj.
Cei care i-au grăbit acest sfârşit
tragic au fost criptoanaliştii suedezi,
în speţă Ame Beurling, care i-a
decriptat criptogramele, dar o contri­
buţie majoră au avut şi cei care au
conceput acest sistem şi care, prin
erorile comise i-au facilitat munca lui
Beurling.
O primă eroare constă în folosirea
şirului ordonat de la 01 la 31 pentru
realizarea substituţiei. În acest caz,
pentru literele alfabetului, cifrele O, 1,
2, 3 au frecvenţele egale cu 12, 14, 13,
5, iar cifrele 4, 5, 6, 7, 8, 9 apar fiecare
de câte 3 ori, proporţii care se regăsesc
în criptograma finală, indiferent de
cele două transpoziţii care se aplică.
O a doua eroare constă în aplicarea
la început a unei chei de transpoziţie
de lungime număr par (18 în cazul
sistemului). Acest fapt are drept
consecinţă separarea prefixelor de
sufixele reprezentărilor cifrante din
 iiaj!Gi!iiliiAQriijiMHilUl@IQ!iiiiiM!i
substituţie. Deoarece cifrele care re­
prezintă prefixele reprezentărilor,
adică O, 1, 2, 3 au frecvenţele egale cu
9, 10, 10 respectiv 2, în criptograma
finală apar secvenţe lungi formate din
O, 1 şi 2, aflate, între ele, la distante
egale sau proporţionale cu cheia de
transpoziţie, ceea ce conduce la
aflarea acestei chei.
Dar cea mai mare eroare constă în
aceea că, conform regulilor sistemu­
lui, toate mesajele transmise în aceeaşi
zi sunt cifrate cu aceleaşi chei, lucru
care condamnă orice sistem de cifrare.
După cum am precizat, Vanek trimi­
tea, în medie, 2-3 mesaje pe zi.
• Următorul exemplu evidenţiază
o greşeală care s-a manifestat în sânul
multor servicii criptologice: lipsa de
cooperare între criptografi (însărcinaţi
cu elaborarea şi implementarea siste­
melor de cifru şi codificare) şi cripto­
analişti (sau "spărgătorii de coduri")
aceluio:-şi serviciu criptologic.
Evenimentul la care ne vom referi
se derulează în perioada celui de-al
doilea Război Mondial, în vremea în
care criptoanaliştii englezi "rezolvau"
noile tipuri ale maşinii germane de
cifrat tip ENIGMA, iar omologii lor
americani penetrau cu succes maşinile
de cifrat şi codurile japoneze.
În dimineaţa zilei de 2 august 1943,
locotenentul Arthur Evans, din
Marina australiană, aflat pe post de
observator în insula Kolombagara din
Arhipelagul Solomon, a observat un
incendiu pe mare în zona strâmtorii
Blackett. În acel loc, nava de patrulare
americană PT-109, comandată de lt.
John F.Kennedy (viitorul preşedinte al
SUA) fusese lovită de distrugătorul
japonez AMAGIRI, dar Evans nu
cunoştea acest lucru.
https://biblioteca-digitala.ro
9
Curând, însă, a primit o telegramă
cifrată din partea Comandamentului
Aliat, din care, după descifrare, află
sursa incendiului, telegrama având
următorul conţinut: "Nava 1 09 a pierit
în acţiune în Strâmtoarea Blackett la 2
mile S V de Meresu. Echipajul este format
din 12 persoane. Se solicită informaţii " .
A început o cursă nebună pentru
salvarea echipajului, acţiune care a
reuşit după o săptămână, timp în care
între Comandament şi Evans au fost
transmise în eter 5 criptograme, una
dintre ele având 335 de litere.
Pentru noi, important este faptul
că toate aceste telegrame au fost
cifrate cu cifrul de bigrame de tip
PLAYFAIR. Acest cifru a fost inventat
de fizicianul englez Sir Wheastone
Charles (1802-1875) cu aproape 100 de
ani în urmă şi a fost decriptat la puţin
timp după introducerea în funcţiune,
lucru cu siguranţă cunoscut de cripto­
analiştii americani, dar probabil ne­
cunoscut de criptografi. Să încre­
dinţezi soarta unor oameni unui
sistem de cifrare uşor penetrabil este
greu de explicat şi de acceptat. Un
criptoanalist cu pregătire medie
decriptează o criptografă realizată cu
acest sistem, având puţin peste 100 de
litere, în aproximativ două ore.
Probabil că acest episod probează
din nou ineficienţa surprinzătoare a
serviciilor de interceptare, gonio­
metrie şi decriptare japoneze. Dacă
japonezii ar fi reuşit decriptarea celor
cinci criptograme, probabil că istoria
contemporană nu ar fi consemnat un
preşedinte american cu numele de
John F. Kennedy.
• Dar ca "monument" al erorilor
comise în proiectarea unui sistem de
cifrare şi în regulile de folosire poate
@ ii3,IQl!QlllQQWijliiiHiiijpMij!Aii!Ulfiii
fi considerată maşina de cifrat germa­
nă ENIGMA.
Enumerarea acestor erori con­
structive şi de folosire, nu trebuie să
conducă la diminuarea meritelor
criptoanaliştilor polonezi şi englezi
care au reuşit "spargerea" maşinii,
după eforturi intelectuale intense şi
îndelungate, care în alte domenii le-ar
fi adus premiul Nobel. Dar, este cert
că, fără aceste erori, sistemul ar fi fost
perfect şi imposibil de penetrat. Cei
care au "spart" maşina au dovedit
inteligenţă şi spirit de observaţie în
descoperirea acestor erori şi folosirea
lor în decriptarea criptogramelor.
Fără a apela la datele tehnice,
enumerăm câteva dintre erorile
comise de proiectanţi dar şi de acei
care au elaborat regulile de folosire:
- cifrarea de două ori a cheilor de
mesaj (care dădeau poziţia iniţială a
rotoarelor) şi posibilitatea alegerii
acestora de către cifratori fără nici o
restricţie, existând cazuri în care
aceste chei erau formate din litere
identice;
- transmiterea cifrată a unor mesa­
je stereotipe de tipul " nu avem nimic de
comunicat";
- regala fixă de avans a rotoarelor
şi numărul mic al acestora (trei) mai
ales la primele modele;
- larga folosire a maşinii, care a
dus greul în rândul sistemelor
criptografice germane;
- comercializarea primelor tipuri
şi menţinerea unor elemente la
maşinile folosite ulterior în trafic;
- fumizarea unor detalii im­
portante ale maşinii de către Hans
Thilo Schmidt, din Serviciul de cifru
german, informator al contraspiona­
jului francez din 1931 până în 23
martie 1943, când a fost arestat şi a
dispărut.
https://biblioteca-digitala.ro
Sistemul criptografic bazat pe
maşina ENIGMA a fost analizat de
specialişti în numeroase studii, unele
dintre concluziile prezentate fiind, cel
puţin parţial, de actualitate.
Referitor la colaborarea dintre
criptoanalişti şi criptografi, amintim
că, încă din anul 1930, unul dintre
şefii serviciilor germane de cripto­
analiză, dr. Georg Schroeder, raporta
şefului său: " D-le Seifert, ENIGMA este
o farsă", demonstrând cum poate fi
"spart" modelul din acel moment. Dar
criptografii germani şi mai ales
factorii de decizie la cel mai înalt nivel
au ignorat această realitate.
Consideraţii deosebit de intere­
sante privind criptoanaliza germană
în momentul de referinţă sau, mai
general, referitoare la capacitatea
criptologilor germani de a rezolva
complexele probleme ale asigurării
secretului comunicărilor prin mijloa­
cele specifice criptologiei, se găsesc în
studiul intitulat "Criptoanaliza în
cursul primului şi celui de-al doilea
Război Mondial; succese notabile şi
insuccese; cauze şi efectele lor",
prezentat de David Kahn în 1978 la
Conferinta Intematională de Cripto­
logie de la Bonn. '
Autorul încearcă să clarifice
indirect problemele anterioare, prin
intermediul răspunsurilor posibile la
întrebarea: " De ce Aliaţii au fost supe­
riori germanilor în domeniul criptoana­
lizei? " Dintre răspunsurile lui Khan la
această întrebare reţinem următoarele:
" Se pare, spune istoricul american, că
mulţi criptoanalişti germani au fost aleşi
în primul rând după criteriul ataşa­
mentului lor faţă de partidul nazist şi nu
după inteligenţa lor". Noi considerăm
că acest răspuns nu poate fi atât de
tranşant, impunându-de unele preci­
zări. Majoritatea criptoanaliştilor
 iiiSii@iliiiiiQiJhi§IMjiUilQl@Hiijlii!ili
germani erau formaţi la înalta şcoală
germană de matematică, cu precădere
la Universitatea Heidelberg. Reamin­
tim câţiva dintre aceşti matematicieni
înregimentaţi în serviciile de cripto­
analiză: dr. Werner Kunze, dr. Rudolf
Schauffler, dr. Hans Rohrbach, dr.
K.Gottfried, vicerector al Universităţii
Heidelberg, Conrad Zuse şi Hans
Krug etc. Faptul că în 1945, când au
fost capturaţi de trupele americane,
au făcut dovada că au "spart" siste­
mele criptografice a 34 de ţări din
rândul cărora nu au lipsit Anglia,
Statele Unite, Japonia, China, Franţa,
Italia, Serbia etc. demonstrează că
specialiştii germani au dovedit
inteligenţă şi pregătire superioară.
Un alt factor prezentat de istoricul
american din care ar rezulta superio­
ritatea Aliatilor fată de Germania este
formulat �stfel: Un alt factor l-a
'„
constituit expulzarea evreilor. Exodul sau
exterminarea acestora, mulţi dintre ei
extrem de inteligenţi, a costat matematica,
fizica etc. inclusiv criptoanaliza germa­
nilor, imens " .
Câteva date, chiar foarte cunoscu­
te, sunt necesare pentru a completa
concluzia lui David Kahn, fără ca prin
aceasta să se încerce vreo justificare a
politicii criminale a naziştilor faţă de
evrei.
*
9
În perioada premergătoare celui
de-al doilea Război Mondial şi cea a
desfăşurării ostilităţilor, Germania
dispunea de aproximativ 20.000 de
oameni de ştiinţă, care prin activitatea
lor au revoluţionat multe domenii ale
cercetării fundamentale şi aplicative,
îndeosebi cele legate de forţele arma­
te. Conştient de importanţa acestei
forţe, autoritatea americană a acţionat
chiar înainte de 1945 pentru transfe­
rarea în SUA a celor mai repre­
zentativi oameni de ştiinţă germani,
până în 1947 fiind recuperaţi aproxi­
mativ 765 de "voluntari ştiinţifici".
Atunci când germanii şi-au pus
problema construirii bombei atomice,
ei au apelat la o pleiadă de cercetători
- sau la lucrările lor - recunoscuţi pe
plan mondial. Şeful proiectului a fost
celebrul fizician Werner Heisenberg
(premiul Nobel în 1932), întemeietorul
mecanicii cuantice; chimistul Otto
Hahn, cel care împreună cu F.Strass­
man a pus în evidenţă fisiunea
uraniului, laureat al premiului Nobel
în 1938, chimiştii Richard Willstatter
(Nobel în 1915) şi Heinrich Wieland
(Nobel în 1927), matematicianul
Herman Weyl de la Universitatea
Gottingen, specialist în teoria cuante­
lor etc.

Chiar dacă exemplele inserate în articol au o vechime apreciabilă, ele

probează actualitatea constatării conform căreia, în activitatea de apărare a
secretului comunicărilor prin mijloace criptologice, amatorismul nu are drept de
cetăţenie.

Ilie Torsan

https://biblioteca-digitala.ro
S Qiiiiiijii.iijlhlfi!QM91
JOCUL CIFRELOR ŞI AL ÎNTÂMPLĂRII
ION MIHAI PACEPA s-a născut
la 28 octombrie 1928.
Analiza acestor date evidenţiază o
serie de numere care, în numerologie,
au o anumită semnificaţie. Astfel:
NUMĂRUL 7
În simbolistica cifrică a francmaso­
neriei, şapte este cifra morţii ca ame­
nintare, ca iminentă,
' cifra condamnă-
rii la moarte.
În datele de mai sus acest număr
apare astfel:
- Numele complet are 14=7x2
litere;
- Suma rangurilor din alfabet a
consoanelor din cele trei cuvinte ale
numelui au valorile: N=14=7x2;
M+H=21=7x3; P+C+P=35=7x5;
- Data naşterii: 28=7x4;
- Suma rangurilor din alfabet al
literelor din cuvântul PACEPA este
42=7x6;
- Suma rangurilor din alfabet a
consoanelor din denumirea lunii este
56=7x8;
- Dacă în cuvântul PACEPA
înlocuim vocalele cu 1 şi consoanele
cu O, obţinem secvenţa: 10101 care
este un număr scris în baza 2 şi care în
zecimal este 21 =7x3;
- Literele distincte din nume sunt:
IONMHPACE, iar suma rangurilor
lor din alfabet este 84=7x12.
https://biblioteca-digitala.ro
NUMĂRUL 666
Este cunoscut ca "numărul fiarei"
sau "numărul Diavolului" şi apare
astfel:
- Cuvintele ION şi PACEPA au 3,
respectiv 6 litere; produsul acestor
numere este 18. Data naşterii, 28, la
care se adună numărul de litere din
denumirea lunii, conduce la numărul
37. Produsul acestor numere este
18x38=666;
- Din ultimele 3 cifre ale anului,
928, rezultă numărul 28+9=37. Data
naşterii mai puţin numărul de ordine
al lunii dă 28-10=18 şi din nou
37x18=666;
- Suma rangurilor literelor din
cele trei cuvinte ale numelui este 38;
40 respectiv 42. Aceste numere
ponderate cu numerele de litere din
aceste cuvinte conduc la numărul
3x38+5x40+6x42=566. Dacă la acest
număr îi adăugăm suma rangurilor
literelor din denumirea lunii, care este
egală cu 100, rezultă numărul
566+100=666.
Dar există şi alte constatări
interesante.
Să considerăm numele conspirativ
al lui Pacepa, adică PODEANU, în
care rangul din alfabet al literei N este
14, suma cifrelor acestui număr este 5,
care este rangul literei E, literă care
substituie litera N şi rezultă secvenţa
PODEAEU. Această secventă o des­
cifrăm cu cheia simetrică (4, 13, O, O, O,
-4, -3), deci la rangurile din alfabet ale
 ijiiiiiilijlii!JiijlhiiiliiiQI 9
literelor secvenţei le adunăm nume­ E p A
rele din cheie, numerele rezultate le 4 4 o
înlocuim cu literele care, în alfabet, au A T A
aceste numere drept ranguri. Sche­
matic notăm această operaţie, astfel: Alăturăm cele două secvenţe finale
şi obtinem RREDATA, deci tot o
P
4
O
3
D
o
E
o
A
o
E
4
U
�
anagr�mă a cuvântului TRĂDARE.
T R D E A A R
Să considerăm următoarea substi­
secvenţă finală, TRDEAAR este o tuţie:
anagramă a cuvântului TRĂDARE. B C
A Z
20,5 21,5 22,5
Considerăm numele ION MIHAI 45,5

PACEPA, în care primele două cu­
vinte au 3, respectiv 5 litere, cu care
formăm cheia (3, 5, -3, 5) Din cele -
. şi pentru fiecare calculăm suma
două cuvinte extragem literele din
două în două, începând cu a doua
literă şi obţinem secvenţa OMHI, pe
care o descifrăm cu cheia de mai sus,
rezultând:
O M H I
3 5 -3 -5
R R E D
Cuvântul PACEPA are patru litere
distincte, fapt care ne sugerează cheia
(-4, 4, O), cu care descifrăm secvenţa
formată din ultimele trei litere, EPA şi
obţinem:
...cu care cifrăm expresiile "1.M.
PACEPA", respectiv "UN CORUPT"
reprezentărilor cifrante ale literelor
lor. Pentru prima expresie suma este
220, iar pentru a doua 284. Deci,
perechea formată din cele două
expresii a fost pusă în corespondenţă
cu perechea formată din "numerele
prietene", 220 respectiv 284.
Având în vedere proprietăţile
acestor numere, transferate la cele
două expresii, rezultă că tot ce este
caracteristic "UNUI CORUPT" este
caracteristic lui "1.M.PACEPA" şi
invers.
Ilie Torsan

https://biblioteca-digitala.ro
@ rillli@Miii(iiii

INTELLIGENCE MOZAIC

Agenţia Centrală de Informaţii a SUA: mesaj de tranziţie

Sub genericul «Tranziţie la CIA», Mesajul conţine importante orien­

mesajul Directorului Mike Hayden
adresat angajaţilor agenţiei accentuea­
ză încă din primele paragrafe ele­
mentele pozitive pe care viitorul di­
rector41 le va aduce la forţa şi
securitatea ţării, precum şi
angajamentul noii conduceri faţă de
bunele condiţii în care vor lucra
angajaţii Agenţiei.
Mike Hayden subliniază, totodată,
rolul colegilor din conducerea CIA în
crearea condiţiilor de succes pentru
munca tuturor angajaţilor, inclusiv
prin transmiterea către Casa Albă şi,
când a fost posibil, către publicul larg,
a reuşitelor Agenţiei, care «din spatele
scenei, au schimbat lumea în bine. Pe
scurt, indiferent dacă a fost o problemă
operativă, tehnică sau de analiză,
rezolvarea ei a depins în mod obişnuit de
CIA. Aceasta este o mărturie despre actele
voastre de competenţă profesională şi
curaj, cu care ne putem mândri cu toţii».
tări de viitor, în special intenţia
Agenţiei de a-şi spori prezenţa în
teren, de a investi în formarea şi
perfecţionarea cadrelor, de a utiliza
în mai mare măsură platformele
neconvenţionale pentru culegerea de
informaţii.
Prin «experienţă, funcţionalitate şi
experienţă, CIA constituie esenţa activi­
tăţii de informaţii a SUA . . . iar eu am fost
martor la ceea ce dvs., prin cunoştinţele
de vârf şi curajul de excepţie, aţi focut
pentru apărarea poporului american în
conformitate cu legile şi valorile sale . . .
Am fost onoraţi de a fi parte a CIA»,
menţionează în final mesajul lui Mike
Hayden.
Mike Hayden a îndeplinit funcţia
de Director al Agenţiei Centrale de
Informatii mai putin de trei ani,
urmând ' a fi înl�cuit odată cu
schimbarea de echipă la Casa Albă.

Adversarii serviciilor secrete americane învaţă din experienţa acestora

Dificultăţile şi pagubele colatera­ state europene pentru transferarea în

" SUA a unor persoane suspecte de
le" cu care s-a confruntat Agenţia
Centrală de Informaţii a SUA în terorism au constituit o lecţie pentru
contextul utilizării teritoriului unor serviciile speciale din Federaţia Rusă,

41 La 12 februarie 2009, politicianul democrat Leon Panetta a fost confirmat de către Senatul American în
funcţia de director al Agenţiei Centrale de Informaţii.

https://biblioteca-digitala.ro

China şi alte state asiatice, în căutarea
unor modalităţi de cooperare în do­
meniu care să nu depăşească limitele
legislative naţionale şi internaţionale.
Problema transferului „discret"
pe teritoriul autohton al unor persoa­
ne de interes pentru serviciile specia­
le a apărut după primul atentat cu
bombă de la World Trade Center (din
1993), când principalul suspect, Ramzi
Yousef, a fost identificat în Pakistan.
Întrucât procedurile normale de
extrădare erau prea îndelungate şi nu
garantau că suspectul va ajunge să fie
judecat pe teritoriul american, acesta a
fost capturat de FBI cu sprijinul
structurilor locale şi transferat în SUA
într-un avion cu acoperire civilă, care
a fost alimentat în aer pentru a nu
permite suspectului să solicite azil po­
litic cu ocazia vreunei escale. Pentago­
nul a „facturat" FBI suma de 12
milioane dolari pentru operaţiunea
respectivă. După 11 septembrie,
necesitatea reţinerii şi transportării
suspecţilor în condiţii de operativi­
tate a dus la elaborarea unor acorduri
bilaterale care să ofere cadrul le­
gislativ corespunzător, operaţiunea
fiind denumită, generic, „predare"
(rendition).
Exemplul american a fost urmat
de Federaţia Rusă şi unele state asia­
tice, în cadrul Structurii Antiteroriste
Regionale a Organizaţiei de Coope­
rare Shanghai (Regional Antiterrorist
Structure of the Shanghai Coopera­
tion Organisation - RATS SCO) .
Reamintim că SCO este compusă din
Federaţia Rusă, R.P.Chineză, Uzbe­
kistan, Tadjikistan, Kirghizia şi
Kazahstan.
Structura a fost înfiinţată în 2004,
în scopul eficientizării combaterii
terorismului, separatismului şi extre­
mismului, practic asigurând un
cadru de natură să permită predarea
https://biblioteca-digitala.ro
hllh!MliiM!ftN! §
suspecţilor între statele membre fără
a fi necesară respectarea procedurilor
impuse de legislaţiile naţionale şi
internaţionale, mai ales a celor pri­
vind extrădarea.
RATS SCO dispune de propria sa
structură specializată, în cadrul căreia
serviciile speciale ale unei ţări
membre acţionează în baza unei
solicitări directe de asistenţă din
partea unui alt stat membru. O astfel
de solicitare include denumirea servi­
ciului căruia i se adresează solicitarea,
scopul, motivul, precum şi acţiunea
solicitată (de exemplu, reţinerea sus­
pecţilor şi predarea acestora). Cererea
este semnată de şeful sau adjunctul
şefului serviciului solicitant, iar în caz
de urgenţă poate fi formulată şi
verbal.
Cadrul configurat de Convenţia de
la Shanghai permite, practic, aplica­
rea legislaţiei dintr-un stat membru
pe teritoriul unui alt stat, la solicita­
rea serviciilor speciale implicate, chiar
în situaţii în care o faptă incriminată
ca infracţiune pe un teritoriu nu este
calificată ca atare într-un alt stat
membru. De exemplu, un militant
chinez pentru independenţa Tibetului
care s-a manifestat ca atare pe Internet
nu se va putea refugia în Kalmîkia
(una dintre republicile Federaţiei Ruse
unde se află mai mulţi simpatizanţi ai
acestei idei), deoarece în cazul său
Federaţia Rusă va trebui să ia în
consideraţie legea chineză.
Acordurile SCO exclud, totodată,
posibilitatea acordării statutului de
refugiat persoanelor implicate în
activităţi teroriste, separatiste sau
extremiste, aşa cum sunt ele definite
în ţara de provenienţă, chiar dacă
respectivele infractiuni sunt definite
altfel în restul tăril�r membre. Într-un
exemplu practic, FSB va aviza Servi­
ciul Migrări că o persoană nu poate fi
@ Hiili!IWijiitiji
de încredere întrucât a predicat idei
necorespunzătoatre în urmă cu câţiva
ani, în valea Fergana. Respectiva
persoană nu va primi dreptul de azil
şi va fi expulzată din Rusia ca imi­
grant ilegal. A fost cazul cetăţeanului
uzbec Dilshot Kurbanov, reţinut în
Rusia în 2007 la solicitarea serviciului
uzbec, pentru care doar intervenţia
curţii de la Strasbourg a împiedicat
extrădarea. Deşi nu au fost oferite
dovezi privind implicarea respectivu­
lui în activităţi ilegale, până în prezent
lui Kurbanov nu i s-a aprobat statutul
de refugiat de către autorităţile ruse.
Structura RATS SCO dispune de
o bază de date comună, cuprinzând
persoanele căutate pentru terorism,
separatism şi extremism (faptul că
„separatismul" nu este menţionat ca
infracţiune în Codul Penal rusesc nu a
împiedicat aprobarea acordurilor de
către forul legislativ de la Moscova).
Totodată, Convenţia cu privire la
privilegiile şi imunităţile SCO, ratifi­
cată de Federatia Rusă în 2005, con­
feră reprezentanţilor SCO statut
diplomatic, aceştia având imunitate
pentru faptele comise pe teritoriul
altui stat membru, inclusiv după ex­
pirarea perioadei de serviciu. Sediile
RATS beneficiază de asemenea de
imunitate, neputând fi inspectate de­
cât cu aprobarea directorului, aceleaşi
privilegii fiind valabile şi în cazul
mijloacelor logistice şi documentelor.
Chiar dacă nu există informaţii
privind utilizarea cadrului legislativ
al RATS SCO pentru reţinerea şi
transferul unor persoane între statele
membre cu eludarea legislaţiei naţio­
nale şi internaţionale, au existat unele
cazuri ce ar putea justifica o astfel de
https://biblioteca-digitala.ro
ipoteză, între care cel al lui Alisher
Usmanov, cetăţean uzbec care a pri­
mit statut de refugiat în Rusia, dar în
2005 a fost răpit de persoane necu­
noscute, fiind ulterior identificat într­
a închisoare din Uzbekistan. De altfel,
principalele state „beneficiare" ale
sistemului anti-terorist RATS SCO
par a fi Uzbekistanul (care găz­
duieşte, din 2003, şi cartierul general
al RATS SCO) şi R.P.Chineză.
În cazul Uzbekistanului, sunt de
menţionat: includerea de către Rusia,
în 2005, pe lista organizaţiilor tero­
riste, la cererea autorităţilor de la
Taşkent, a unui partid considerat legal
în Europa şi SUA (Hizb ut-Tahrir),
dar ostil preşedintelui uzbek. În 2006,
directorul FSB a mentionat la o
'
reuniune a RATS SCO că Rusia a
predat Uzbekistanului 19 persoane
suspecte de apartenenţă la organizaţia
respectivă, iar în 2008, Hizb ut-Tahrir
şi Mişcarea Islamică din Uzbekistan
(IMU) au fost declarate oficial
„organizaţii teroriste internaţionale"
care ameninţă securitatea naţională a
Rusiei.
Serviciile speciale din R.P. Chineză
beneficiază de asemenea de procedu­
rile RATS SCO pentru a "prelua"
membri ai organizaţiilor separatiste
uigure care se refugiază în statele
central-asiatice. Un avantaj în plus
pentru China şi Uzbekistan l-ar
aduce şi aderarea cu drepturi depline
la SCO a Iranului şi Pakistanului (în
prezent cu statut de observator), în
măsura în care în Iran se află refugiaţi
ai IMU, iar în Pakistan functionează
'
tabere de separatişti uiguri.

Federaţia Rusă: Securitate naţională sau a marilor companii de stat?
Recentele amendamente propuse
a fi aduse Codului Penal al Federa­
tiei Ruse cu referire la unele infracti­
�ni la adresa securitătii statului, între
care trădarea, dezvăÎuirea secretelor
de stat şi spionajul au suscitat şi unele
opinii critice, în măsura în care noile
măsuri par să apere mai degrabă
interesele unor mari companii de stat
decât cele naţionale.
Şi în trecut, unele prevederi ale
codului au fost introduse în beneficiul
anumitor grupuri, un exemplu fiind
perioada premierului Evgheni Prima­
kov, când introducerea sanctiunilor
pentru „scurgerea" de date cl�sificate
a fost astfel formulată încât să asigure
doar unor anumite grupuri de lobby
acces la informaţiile referitoare la pro­
cesele decizionale la nivelul cabinetu­
lui. Ulterior au fost introduse preve­
deri ce au favorizat grupul cadrelor
de contrainformatii care s-au remarcat
prin cazuistica din domeniul spiona­
jului tehnico-ştiinţific. Grupul din po­
litica externă a beneficiat la rândul său
de amendamente favorabile privind
re-secretizarea arhivelor.
Amendamentele recent propuse cu
referire la trădare, respectiv, dezvălui­
rea secretului de stat, duc, în opinia
analiştilor ruşi, la redefinirea celor
două infracţiuni. Astfel, prin reformu­
larea articolului 275, trădarea ar urma
să fie definită ca transmiterea unei
informaţii secrete nu numai către „ un
stat străin, o organizaţie străină ori
reprezentanţi ai acestora" ci şi către o
https://biblioteca-digitala.ro
IŞllllllMIŞiiid[itii! §)
„organizaţie internaţională". Artico­
lului 283 („dezvăluirea unor secrete
de stat") ar urma să i se adauge un
nou alineat, 283.1, prin care va fi
sancţionată şi obţinerea ilegală de
date şi informaţii secrete. Potrivit
amendamentului propus, ar urma să
fie extinse şi categoriile de persoane
susceptibile de astfel de sanctiuni. În
plus, prin redefinirea infractiunii de
trădare, conceptul va includ� nu nu­
mai spionajul clasic, ci şi „acordarea
de consultanţă" . Ca urmare, ar urma
să fie susceptibile de trădare persoa­
nele care obtin informatii secrete şi le
utilizează p�in acorda;ea de servicii
de consultantă unor organizatii inter-
nationale. ' '
'
Aceste amendamente îi vizează
nu atât pe oamenii de ştiinţă,
respectiv pe funcţionarii oficiali
„slobozi la gură" (pentru care nu ar fi
fost nevoie de reformularea textului
legislativ), ci îndeosebi pe cei pentru
care obtinerea de informalii face
parte di� profesie, respectiv �naliştii
şi jurnaliştii de investigaţie din
Rusia. Cum, în contextul actual, nu
există piaţă locală pentru expertiza ori
serviciile lor, ei sunt în situatia de a le
oferi acolo unde există 'solicitare,
respectiv în străinătate, cunoscut
fiind faptul că fonduri occidentale
importante sunt alocate pentru
analize şi informalii de substantă
privind activitate� unor ma�i
companii de stat, cum ar fi Gazprom
şi Rosneft.
@ HiiiiiriWii[itltji
Aleksandr Vasilievici Bortnikov,
Directorul FSB
În condiţiile în care există deja
programe speciale de cooperare inter­
naţională ale unor organizaţii jurna­
listice, mai ales în cazul Gazprom,
dată fiind agresivitatea acestei compa­
nii în Europa, această companie ar
putea fi unul din principalii „bene­
ficiari" ai noilor amendamente aduse
Codului Penal. Deja, prin legislaţia
existentă, numeroase informaţii ale
companiei sunt clasificate secret de
stat, iar lista acestora poate fi oricând
extinsă. În eventualitatea adoptării
noilor prevederi, va exista şi posi­
bilitatea sancţionării pentru infracţi­
uni la adresa securităţii statului a
celor interesaţi prea îndeaproape de
informaţii referitoare la Gazprom şi
alte companii de stat.
https://biblioteca-digitala.ro
Mihail Efimovici Fradkov,
Directorul SVR
Să reamintim, în context, şi
solicitarea lui Vladimir Putin, când
acesta era preşedintele Federaţiei
Ruse, ca serviciile de informaţii să fie
mai active în apărarea intereselor
economice externe ale companiilor
ruseşti, solicitare confirmată ulterior
şi de noul preşedinte Dmitri
Medvedev, cu ocazia numirii la
conducerea FSB a lui Alexandr
Bortnikov, fostul şef al serviciului de
securitate economică. Prin noua
legislaţie, marile companii de stat
ruseşti îşi vor vedea nu numai
interesele ci şi datele secrete protejate
de aparatul de informaţii şi securitate
al statului.

Marea Britanie - Cursuri speciale pentru analiştii de informaţii
Concluziile raportului Butler refe­
ritoare la modul în care au fost
obţinute şi analizate informaţiile
privind armele de distrugere în masă
ale Irakului - în baza cărora a fost
luată decizia privind implicarea Marii
Britanii în actiunile anti-Saddam - au
I
scos în evidenţă, şi pentru serviciile
speciale engleze, riscurile pe care le
implică o analiză a informaţiilor în
prea mare măsură tributară şabloa­
nelor şi ideilor preconcepute. Nu
mult după aceea, în aprilie 2007, în
articolul Ar putea Sherlock Holmes
reface reputaţia spionilor noştri cârpaci ?,
publicaţia engleză Mail on Sunday
făcea referire la unele cursuri
intensive de raţionament deductiv, pe
care analiştii serviciilor speciale le
urmau în vederea evitării repetării
eşecului irakian.
Cursul, intitulat „Informaţii şi se­
curitate internaţională" (Intelligence
and International Security), a fost orga­
nizat la Departamentul de studii ale
războiului al Colegiului King' s din
Londra, fiind coordonat de dr.
Michael Goodman, istoric oficial al
Comitetului Comun pentru Informaţii
al cabinetului britanic, şi sir David
Omand, fost coordonator guverna­
mental pentru securitate şi informaţii,
ex-director al GCHQ (legendarul
serviciu britanic de cifru). Cursul are
o durată de 10 săptămâni şi este
absolvit după susţinerea unei lucrări
(eseu de 4000 cuvinte) evaluată
conform criteriilor colegiului King' s,
pentru care candidaţii sunt sfătuiţi să
nu se bazeze pe experienţa lor practi­
că ci pe studiile privind activitatea
informativă. Absolvenţii primesc
puncte de credit pe care le pot utiliza
pentru continuarea specializării.
https://biblioteca-digitala.ro
hliii!MJiiii!ltiil §
Cursul nu a avut în vedere activi­
tatea propriu-zisă de obţinere a in­
formaţiilor şi nici examinarea tehnici­
lor analitice, ci în primul rând intro­
ducerea analiştilor din serviciile spe­
ciale în mediul academic, în scopul
familiarizării cu discipline utile mun­
cii lor (istoria militară, istoria servicii­
lor de informaţii, relaţii internaţionale
etc.), dar şi pentru a-i expune pe
aceştia punctelor de vedere critice,
inclusiv unor abordări neortodoxe, şi
pentru a facilita comunicarea şi
schimbul de idei.
În procesul de implementare a
propunerilor raportului Butler, gru­
pul condus de sir David Omand, pe
atunci coordonatorul activităţilor de
securitate şi informaţii din Marea
Britanie, a evidenţiat că:
• analiştii de informaţii secrete, a
căror specializare se efectuează în
interiorul serviciilor speciale de care
aparţin, trebuie să aibă posibilitatea
de a comunica între ei şi a schimba
puncte de vedere şi abordări
profesionale;
• analiştii nu trebuie consideraţi
membri ai unei „caste profesionale",
astfel încât să nu poată fi transferaţi
între diferitele domenii ale activităţii
de informaţii, inclusiv cele mana­
geriale;
• termenul de „analist" trebuie
aplicat tuturor cercetătorilor care utili­
zează în mod regulat informaţii
secrete (nu doar celor din serviciile de
informaţii).
Pe linia acestei orientări, cursul
organizat la King' s College pentru
specializarea analiştilor de informaţii
(n.n. cu o experienţă de muncă de 5-
10 ani), are în vedere promovarea
8 hlliliiMIM!ltiil
unei înţelegeri multidisciplinare a
conceptelor, problemelor şi dezbate­
rilor referitoare la activitatea de in­
formatii, astfel încât analiştii să reali­
zeze î� mai mare măsură semnificaţia,
valoarea, natura şi utilizarea corectă a
informaţiei. Totodată, se doreşte ca ei
să conştientizeze apartenenţa la o
comunitate de informaţii, respectiv
apartenenţa la breasla profesională a
analiştilor, prin abordarea analizei
informatiilor
, ca obiect de studiu în
sine.
Pe parcursul cursului, analiştii
sunt invitaţi să-şi examineze profesia
utilizând patru maniere de abordare,
respectiv:
• Abordarea funcţională: studiul
unui ciclu informativ corespunzător
unei strategii de securitate naţională
de secol XXI, examinarea evoluţiilor
din activitatea de informaţii, compa­
rarea cu alte profesii ce abordează
probleme ale cunoaşterii, între care
ziariştii, fizicienii, istoricii, paleonto­
logii, detectivii, matematicienii etc. În
acest context, au fost remarcate
exemplele prezentate de analişti din
propria experienţă, privind tendinţa
de a da la o parte datele care vin în
contradicţie cu ipoteza de lucru
preferată, sau mai ales cu ceea ce se
presupune că ar fi punctul de vedere
al beneficiarului ori că ar putea fi
nefavorabil instituţiei.
• Abordarea istorico-biografică:
studiul istoric al analizei informa­
ţiilor, cu exemple bune şi rele, inclusiv
controversele irakiene, războiul din
Falkland, războiul contrainformativ
cu Uniunea Sovietică;
• Abordarea structurală: studiul
dezvoltării sistemului instituţional
informativ britanic, cu accent asupra
modului în care institutiile s-au
adaptat necesităţilor de deschidere,
transparenţă şi celor impuse de
https://biblioteca-digitala.ro
controlul parlamentar. În acest con­
text, s-a remarcat, între altele, nivelul
redus al cunoştinţelor cursanţilor re­
feritoare la evoluţiile comunităţii in­
formative britanice, dincolo de gra­
nitele serviciului din care fac parte.
Între altele, în timpul cursului este
examinată şi activitatea desfăşurată
de mass-media, prelegerile fiind susţi­
nute de vârfuri ale publicisticii brita­
nice pe subiecte vizând gestionarea
surselor, activitatea de editare (de fapt
selecţia informaţiilor), prezentarea
operativă, corectă şi clară a
subiectului.
Cu toate aceste asemănări, reprezentanţii
mass-media invitati la curs au tinut să evoce
diferenţa fundam'entală dint�e cele două
profesii, aşa cum a fost definită în presti­
giosul săptămânal The Economist: „Activitatea
informativă modernă are în vedere eforturile
considerabile de obţinere şi analiză a faptelor,
exercitarea judecăţii, prezentarea rapidă şi clară.
Nu este însă vorba de ceea ce ar face orice ziarist
serios dacă ar avea timp: este ceva mai riguros, cu
continuitate şi mai ales operaţional - adică având
legătură cu ceea ce cineva vrea să facă ori este
obligat să facă".
• Abordarea politică: examinarea
rolului pe care informarea anticipa­
tivă îl are în procesul decizional, ceea
ce oferă posibilitatea ca analiştii să fie
sensibilizaţi cu privire la dinamica
instituţională şi la riscurile pe care le
implică relaţia dintre serviciile de
informaţii şi beneficiarii legali. Sunt
de asemenea studiate aspectele etice
ale culegerii, transmiterii şi utilizării
publice a informaţiilor. Analiştii sunt
invitaţi să facă distincţie între lipsa de
informaţii (intelligence gaps) şi greşelile
informative (intelligence failures).
La finalul acestui segment, este
examinată interacţiunea între echipele
de analişti şi beneficiari, inclusiv ce
libertate i se poate lăsa „analistului
disident" şi care ar fi „supapele de

siguranţă", cum ar fi utilizarea unui
consilier de informaţii (rezervist cu
experienţă care să poată fi consultat
la nevoie pentru un punct de vedere
independent) .
Cursul a fost deja absolvit de patru
promoţii de analişti, concluzia organi­
zatorilor fiind că eficienţa acestuia
este dată de măsura în care analistul a
ajuns la o mai bună auto-cunoaştere
profesională, dar şi de dezvoltarea
unor 11 sănătoase instincte de curiozi­
tate". Dacă în prima parte a carierei
este necesar un mai mare efort de
achiziţionare şi stăpânire a 11 tehnicilor
mesene1 , pentru analiştii experi­
mentaţi, diferenţa va fi dată de
propriul instinct şi de măsura în care
acesta va fi utilizat în generarea de
ipoteze ce pot fi confruntate cu
realitatea faptică.
hllll!IMiiiiitMI §
Vor câştiga cei ce vor putea să
pătrundă în mintea adversarului, să
înţeleagă reacţiile unei culturi dife­
rite, să simtă atunci când e nevoie de
o nouă gândire şi să „miroase"
neconcordanţele. Va trebui, de ase­
menea, ca analiştii să înţeleagă mai
bine lumea locuită de beneficiarii lor,
informaţiile de care aceştia au nevoie
pentru a-şi face datoria mai bine, dar
şi să „simtă" ceea ce beneficiarii nu
ştiu că ar trebui să ştie.
Cordonatorii cursului evocă în
acest context observaţia lui Richards
Heuer, conform căreia analiştii de
informaţii trebuie să-şi conştientizeze
propriile raţionamente. Trebuie să se
gândească şi la modul în care
formulează judecăţi şi concluzii, nu
numai la judecăţile şi concluziile ca
atare.

Maria Ilie

(Rubrică realizată după materiale difuzate de I11e Economist din 1 octombrie 1966, Review of ln telligence on
Wenpons of Mass Dcstruction -2004, Novaya Gazeta din 21.08.2008, Studies in lntelligence Voi. 52, Nr. 4,
decembrie 2008 şi altele)

https://biblioteca-digitala.ro
 Cu ŞI DESPRE ACMRR-SIE

..,. L a 16 decembrie 2008, domnul nizat o întâlnire cu membri ai Asociaţiei

ministru Mihai-Răzvan Ungureanu, care, în semestrul 11/2008, au împlinit
Directorul SIE, şi gen.mr. Sarcă Vasilică, vârsta de 75 ani. Au fost adresate
ajunct al Directorului SIE, au avut o mulţumiri pentru întreaga activitate
întâlnire cu membrii Consiliului Di­ desfăşurată, în ţară şi străinătate, în
rector al ACMRR-SIE. Cu acel prilej, s-a slujba patriei, urări de sănătate şi viaţă
efectuat un schimb util de opinii pe îndelungată tuturor participanţilor,
probleme de interes comun. Au fost evi­ cărora preşedintele ACMRR-SIE le-a
denţiate, în context, şi unele deficienţe înmânat Diplome de excelenţă.
pe linie de comunicare între conducerea
SIE şi Consiliul Director al Asociaţiei, ..,. La 23 ianuarie, Consiliul Director
convenindu-se direcţii şi modalităţi de s-a întâlnit cu gen. mr. Sarcă Vasilică,
acţiune pentru soluţionarea unora secretar de stat şi adjunct al Directorului
dintre acestea. SIE, prilej cu care au fost clarificate
Fiind la sfârşit de an, întâlnirea a unele aspecte ale raporturilor SIE cu
constituit, totodată, o ocazie pentru a ACMRR-SIE.
trece în revistă realizările şi neîmpli­
nirile Asociaţiei, context în care Consi­ ..,. Sâmbătă, 24 ianuarie, membri ai
liul Director a primit asigurări că, în Consiliului Director au fost invitaţi la
pofida dificultăţilor economice, Servi­ un ciclu de manifestări organizate de
ciul de Informaţii Externe va continua ADIRI şi Asociaţia "România în lume",
să acorde sprijin ACMRR-SIE, îndeosebi luând parte la două dintre acestea:
pe linia protecţiei sociale a membrilor Marcarea Unirii Principatelor de la 1859
Asociaţiei. şi Perspective ale politicii interne şi
externe a SUA după instalarea noului
..,. La 20 ianuarie 2009, unii membri preşedinte Barack Hussein Obama .
ai ACMRR-SIE au luat parte la dezba­
terile organizate de Asociaţia de Drept ..,. Joi, 26 februarie, redactorul-şef al
Internaţional şi Relaţii Internaţionale Revistei „ Periscop" a participat la confe­
(ADIRI) pe tema conflictului israeliano­ rinţa cu tema „Stadiul şi perspectivele
palestinian şi a perspectivelor de înceta­ relatiilor româno-italiene", al cărei vor­
re a războiului din Fâşia Gaza. Interven­ bito� principal a fost domnul Cristian
ţiile reprezentanţilor Asociaţiei noastre, Diaconescu, ministrul afacerilor externe.
bine documentate, au întrunit aprecieri Organizată sub înaltul patronat al
favorabile din partea unor ambasadori, ADIRI şi al Fundaţiei Nicolae Titulescu,
cercetători şi analişti politico-militari Conferinţa s-a bucurat de un succes
prezenţi în număr mare la simpozion. deosebit în rândul participanţilor,
prezenţi în număr mare la manifestare .
..,. La 22 ianuarie a.c., la sediul
ACMRR-SIE, Biroul Executiv a orga-
Costică Niţu

https://biblioteca-digitala.ro
 AMORUL CARE UCIDE
La Istanbul, în seara aceea, luna îşi
qglindea frumuseţea în apele Bosforului.
In oraş domnea o linişte ieşită din comun,
iar oamenii petreceau în cafenelele sau
restaurantele de pe malul mării. Aceeaşi
linişte era şi în Piaţa Taksim, unde era
clădirea Consulatului Român, o şi cu relaţii la toate nivelele. Urmare a
capodoperă construită sub patronajul lui
Nicolae Iorga. Deodată, o bubuitură din
clădire speriase atât locatarii, cât şi
trecătorii ce se plimbau în zonă. Consulul
general Săveanu îşi trăsese un glonţ în
tâmplă, care, după ce îi perforase creierul,
s-a oprit în unul din pereţii încăperii. A
început agitaţia. Telefon la Ambasada din
Ankara, de aici în ţară la MAE şi Centrul
de Informaţii Externe.
*
Şeful Direcţiei Consulare a MAE
împreună cu Grigore s-au deplasat la
Istanbul. Scopul, repatrierea cadavru­
lui şi stabilirea cauzelor care au dus la
sinucidere. Acolo, panica ce a molipsit
şi Ambasada din Ankara, dar şi multă
limbuţie. Unul dintre angajaţi a vizitat
mai mulţi turci originari din România,
vorbindu-le despre Occident. Urmare,
cafenelele şi magazinele din apro­
pierea consulatului s-au umplut de
reporteri şi cameramani, ce doreau să
facă senzaţie din această întâmplare.
Repatrierea cadavrului, ce părea
un lucru simplu, s-a dovedit deosebit
de complicată. Autorităţile locale
(regim militar) cereau dreptul de a
constata şi ancheta sinuciderea. Nu se
putea permite, deoarece conform
https://biblioteca-digitala.ro
Convenţiilor diplomatice reprezen­
tanţele străine n-aveau dreptul de a
poseda arme de foc.Toate intervenţiile
au rămas fără niciun rezultat.
Salvarea, însă, a venit din partea unui
om cu vechi ştate de serviciu în Turcia
intervenţiei sale la guvernatorul din
Istanbul, ca prin farmec au dispărut
reprezentanţii presei, s-au primit
autorizaţiile necesare repatrierii ca­
davrului, a fost asigurată chiar o
maşină a pompelor funebre pentru
deplasarea la aeroport. Mai trebuia
rezolvată "repatrierea" pistolului, care
s-a făcut pe cale diplomatică la
Ambasada României din capitala
Turciei.
Moartea lui Săveanu nu a fost o
dramă, ci o prostie. Diplomat de
carieră, cu experienţă şi bine pregătit
profesional, complexat însă de statura
sa nedemnă pentru un mascul, cu o
faţă brăzdată de multe neregularităţi,
nu era prea acceptat în lumea
mondenă. Un serviciu de informaţii
străin l-a punctat şi a trecut la acţiune.
Într-o zi, o cadână de statură
medie, talie de viespe, cu cosiţele
revărsate peste umeri, cu ochi verzi
strălucitori, cu o rochie de aceeaşi
culoare şi un decolteu excitant i-a
cerut o audienţă. S-a prezentat ca
avocată a turcilor ce au trăit în
Adakhale şi a cerut explicaţii asupra
unor despăgubiri pe care le-ar putea
s Ji!ijijHijliiiij
primi clienţii săi. I s-a solicitat să facă
o cerere în acest sens. În timp ce ea
scria, Săveanu, aflat în picioare, în
spatele femeii, privea prin decolteul ei
generos savurându-i nurii care
păreau gata să-i străpungă rochia şi să
se răsfete în bratele consulului.
' '
Au urmat întâlniri "sentimentale",
mese romantice, plimbări, sărutări,
vizite şi alte momente plăcute, pre­
sărate cu "povestiri nevinovate" din
activitatea lor zilnică. Dar, bombă!
Cifrul de la Istanbul a fost desfiinţat,
iar Săveanu n-o mai impresiona pe
cadână cu ... poveşti din copilărie.
Întâlnirile s-au rărit treptat, au deve­
nit mai scurte, iar desele deplasări ale
lui Săveanu sub geamurile ei, deşi s­
au intensificat, lumina din apartament
nu era aprinsă niciodată. A urmat un
telefon prin care crăiasa îi cerea să n-o
mai caute şi că, eventual, îi va telefona
https://biblioteca-digitala.ro
ea. Săveanu şi-a mutat dormitorul în
birou, lângă telefon. După un timp, în
plină noapte, a ascultat pentru ultima
oară glasul ei, prin care îl anunţa că
totul s-a sfârşit. N-a mai putut suporta
şi...bummm!
*
Ajuns la Ankara, Grigore a
raportat Centralei cum a decurs mi­
siunea şi aştepta instrucţiuni, care au
venit imediat: reveniţi urgent acasă;
raportaţi coordonatele zborului. La Oto­
peni, un şef i-a spus scurt: Nicio vorbă
despre misiune, indiferent de persoană.
Colegilor le-a adus baclavale, saraili şi
alte specialităţi locale, povestindu-le
despre palatul unde au fost decapitaţi
Brâncovenii, despre sabia lui Ştefan
cel Mare de la Topkapî ... şi atât.
M.Dragomirescu

FOAMEA DE INFORMATU
Grigore moţăia pe o terasă din
apropierea unui râu, sorbind din când
în când din cafeaua care se răcise
demult. Amintirile îi inundau memo­
ria ... "Amintirile vin atunci când, din tot
ce a fost realitate nimic n-a mai rămas ",
se trezi Grigore citându-l cu voce tare
pe Dante Aligheri. Chiar nimic să nu
mai fi rămas? Dar emoţiile trăite la
prima misiune, prima iubire sau pri­
ma recrutare? Din noianul de amintiri
se opri, oftând discret, tocmai la...
Lud mila.
.. .În august 1968 se afla la Praga,
făcând parte dintr-o echipă de ofiţeri
de informaţii externe care au trecut
ilegal graniţa dinspre Polonia. Centra­
la biciuia cifrul solicitând informaţii
despre ceea ce se întâmpla în Ceho­
slovacia, dar mai ales dacă armatele
Tratatului de la Varşovia intenţio­
nează să invadeze România.
Fără o reţea informativă, obţinerea
de date confidenţiale era aproape
imposibilă, aşa că echipa a trecut la
muncă. Un membru al grupului
(Dumnezeu să-l odihnească!) s-a cazat
la hotelul "Ambasador", unde se aflau
„ turiştii" americani, iar Grigore,
vorbitor fluent al limbii germane, a
primit misiunea să se apropie de
„turiştii" germani şi austrieci. Uşor de
zis dar greu să te apropii de „ turiştii"
străini veniţi în număr mare la Praga.
Tot frământându-se aşa, s-a trezit
la Gara centrală. Observând că la o
masă din Sala de aşteptare de la clasa
I-a se aflau doi domni ce păreau a fi
mai distinşi decât ceilalţi, lui Grigore
https://biblioteca-digitala.ro
iihj!llUIMil!(\iiii! §)
I
i-a venit o idee. A scos din mapă
"Scânteia" cu discursul şefului statului
român, s-a apropiat de ei şi le-a cerut
permisiunea de a lua loc, celelalte
mese fiind ocupate. A comandat o ca­
fea şi a deschis tacticos ziarul, părând
a fi foarte preocupat de lecturare. Co­
mesenii s-au aplecat spre el şi aproape
într-un glas l-au întrebat: " Rumânsko,
Rumânsko " ? Le-a răspuns dând apro­
bativ din cap şi au încercat căutarea
unui mod de comunicare. Cum cei doi
comeseni cunoşteau şi limba germa­
nă, discuţiile s-au legat uşor (să nu se
mai spună că în munca de informaţii
şansa sau norocul nu joacă niciun rol).
Partenerii cunoscuţi la gară erau
oameni importanţi: unul dintre ei a
fost cadru de conducere în serviciul
secret autohton, iar al doilea, vicepri­
mar în regiunea Olomutz. Trei luni,
Grigore s-a întâlnit periodic cu cei doi,
de la care a obtinut informatii valo­
roase despre i�tenţiile sovi�tice în
Cehoslovacia, arestarea lui Dubcek şi
a altor conducători şi trimiterea lor la
Moscova, intervenţiile preşedintelui
Svoboda, manevrele lui Gustav
Husak etc.
La hotelul "Europa", unde era ca­
zat, Grigore a avut relaţii bune cu
Herr Hofmann, şeful grupului de „tu­
rişti" germani, o persoană cultivată şi,
mai ales, discretă. Atitudinea acestuia
contrasta evident cu atmosfera de la
hotelul "Ambasador", unde şeful „tu­
riştilor" americani lucra deschis şi
oarecum arogant. În fiecare dimineaţă
când cobora la micul dejun, acesta
@ ilifiiiii!IMlll!fiQll

înlocuia salutul cu următoarea protestatarii, distribuiau manifeste, se

întrebare, formulată cu voce tare:
" avem următoarele informaţii, cine le mai
confirmă? "
Herr Hofmann ş i echipa sa aveau o
sală rezervată pentru dejun şi cină
răspândeau ştiri, multe din ele fără
fond. Esenţial era că se puteau cunoa­
şte starea de spirit a populaţiei şi, în
special, viitoarele acţiuni de protest.
Surprinzător a fost faptul că tu­„

unde erau acceptaţi şi alţi turişti"

„ riştii" (în realitate ofiţerii de informa­
vorbitori de limba germană, iar in­
formatiile se comunicau cu discretie.
Tema 1era mereu aceeaşi: preocup�ile
ocupantilor, pozitia oficialitătilor ce­
hoslov;ce, atitudfuea statelor ' pe care
le reprezentau legate de evenimentele
din această tară. La o cină, Hofmann
l-a întrebat pe Grigore: "Aveţi informa­
ţii că după Cehoslovacia urmaţi voi la
rând?" Grigore i-a răspuns: " Este posi­
bil, dar la noi va fi mult mai greu " . Peste
câteva zile, posturi de radio occiden­
tale şi agenţii de presă dădeau ştirea
că "Trupele Tratatului de la Varşovia
se pregătesc să invadeze România".
Zile întregi şi uneori noaptea, echi­
pa din care făcea parte Grigore cu­
treiera teritoriul cehoslovac şi în spe­
cial zonele de graniţă pentru a se in­
forma asupra eventualelor mişcări de
trupe. În una din nopţi, din greşeală,
au nimerit în cartierul unde îşi avea
reşedinţa comandamentul sovietic şi
abia la intrarea în bază au fost opriţi
de echipa de pază. Dar cum aveau
maşină cu număr de înmatriculare din
ROG, discutia a fost amicală, cu
scuzele de rigoare. Ba mai mult, şeful
pazei ne-a spus: " Ne mutăm de aici,
deoarece Praga este invadată de spioni" .
Pentru culegerea de informaţii, şi
strada avea importanţa ei. Aici şi mai
ales la statuia lui Vaclav se adunau
*
ţii) din state diferite îşi comunicau cu
multă largheţe "veştile nou apărute",
sau legau relatii de arnicitie, dar
manifestau mar� prudenţă p�ntru ca
"reţelele Tratatului" să nu penetreze în
rândurile lor. Deseori spuneau între
ei, vezi că X sau Y este agent sau
cadru al cutărei tări. Evitati. Fată de
români aveau grijă de a-i tnfor:ii.a şi
chiar proteja pentru a nu cădea victi­
mă ei şi ţara pe care o reprezentau,
aidoma Cehoslovaciei.
Când situatia din Cehoslovacia s-a
mai limpezit, 1iar Gustav Husak, im­
pus de Moscova, a preluat puterea,
serviciile operative s-au retras şi ele,
despărţirea între cadre!e acestora fiind
deosebit de amicală. Inainte de ple­
care, Grigore a fost invitat acasă la
unul din amicii săi cehoslovaci, îm­
preună cu viceprimarul din Olomutz.
Fata gazdei, Ludmila, a interpretat la
pian o compoziţie, după care i-a
întrebat pe musafiri dacă ştiu cum se
numeşte. Grigore i-a răspuns: "Săru­
tul" de Smetana şi i-a înmânat un disc
cu rapsodiile lui Enescu. Despărţirea
de arnici, cu îmbrăţişări şi lacrimi...
Grigore mai luă o înghiţitură de
cafea şi, cu gândul la august 1968 (sau
la Ludrnila!), oftă din nou şi începu să
îngâne ceva legat de puşca şi cureaua
lată, ce bărbat eram odată.

Nota redacţiei: Cum a fost despărţirea de Ludmila, sau ce s-a întâmplat mai
departe, Grigore nu povesteşte, motivând că soţia sa citeşte "Periscop" şi vrea să
aibă linişte în familie. Poate şi de aceea, Grigore semnează cu„.
M. Dragomirescu

https://biblioteca-digitala.ro

CADOUL
Lumina palidă a rarelor pete
gălbui se pierdea în cerul negru, ce
începea la câţiva metri de pământ.
Imobilele pluteau într-o ceaţă densă,
plumburie, pătate rareori de galbenul
şters al unor ferestre vag iluminate.
4729, pe numele mic Don, strângea
cu febrilitate la piept „cadoul" în care
investise toate economiile şi avansul
pe luna următoare. Paşii lui mici şi
repezi răsunau pe caldarâmul uscat,
distrus pe alocuri, cu găuri umplute
cu un praf fin, murdar. De patru ani,
ca într-un ritual ce se repeta identic,
străbătea zilnic acelaşi drum: casă­
servici-casă; şi iar, şi iar... într-o
obsedantă succesiune fără speranţă.
Născut şi crescut în Subpolis,
obtinuse la 15 ani dreptul de a ieşi şi
lu�ra la suprafaţă. A fost detaşat în
relativ noul oraş Gorgan, ridicat la
câtiva ani după ultimul război geo­
fi;ic ce cutremurase, nu numai la
figurat, dar şi la propriu, întreaga
planetă. Peste 90 % din continente au
dispărut atunci, întrucât cele patru
supraputeri au subapreciat terifianta
eficienţă a noilor arme „curate" .
Don făcea parte din prima gene­
ratie născută în subpolisuri. Mama lui
m�rise la naştere, iar tatăl o urmase
după nici doi ani; fire mai sensibilă,
nu se putuse adapta condiţiilor de trai
subteran. Rarele deplasări oficiale
organizate la suprafaţă, unde domnea
întunericul deplin, datorat imenselor
cantităţi de particule existente în ceea
ce, anterior, se numea atmosferă, nu
https://biblioteca-digitala.ro
c \ Jl(ll I
l-au ajutat prea mult. Rămas singur,
s-a chinuit mult, singura speranţă
fiind în lumea de „afară".
Oraşul, mai mult o cetate cu ziduri
masive, înalte de peste 50 m, cu clădiri
cubice, prevăzute cu copertine uriaşe
de protecţie contra uraganelor de praf
distrugătoare, a fost construit de
compania „Sold", unica deţinătoare a
unei staţii orbitale lunare.
Favorizat de o constitutie mai ro­
bustă, Don s-a putut angaj� la exploa­
.
tarea de cupru a companiei. In urmă
cu un an s-a căsătorit cu Farmi, iar
zilele astea urma să i se nască primul
copil. Era sigur că va fi băiat; prea şi
l-a dorit mult, iar un băiat putea
supravieţui mai uşor.
Se gândise mult timp la o surpriză,
un cadou, pentru Farmi si viitorul co­
pil. Ei nu aveau alte rude. Puţini erau
dispuşi la naşteri naturale, ce imobi­
lizau o fartă de muncă luni în şir.
Natalitatea �edusă, influentată şi de o
stare psihică generală, refr�ctară ideii
de procreatie în condiţiile unui viitor
sumbru, incert, departe de lumina
soarelui, a dus la adoptarea, în limi­
tele dotării tehnice, a naşterilor în
„eprubete", aşa cum venise pe lume şi
soţia lui.
Se hotărâse greu să aibă un copil.
Doar insistentele ei l-au determinat să
ia această de�izie hazardată. Ea dorea
un copil numai al ei, al lor şi nu un� l
al întregii comunităţi, cum a fost ea. In
cazul copiilor naturali, până la 10 ani,
aceştia aparţineau doar părinţilor.
 C \ I H ll l
Ulterior ei erau preluaţi şi pregătiţi
conform intereselor comunitare, care,
în ultima perioadă, coincideau mult
cu cele ale Companiei. Nu era doar o
impresie; Compania era totul. Fără ea,
oraşul nu ar fi supravieţuit, sau ar fi
rămas un polis sălbatec, ca atâtea
altele. Nu făcea prea mult pentru ei,
dar totuşi făcea. "Cadoul", tot de la
Companie îl procurase.
Mergea grăbit de-a lungul ziduri­
lor negre, gândindu-se la cei de acasă,
prezenţi şi viitori. O umbră s-a des­
prins dintr-un gang, urmată de o a
doua. O lamă metalică fulgeră scurt.
Deviat de cutia metalică, ţinută strâns
la piept, cuţitul s-a înfipt adânc în
umăr. A alunecat şi a căzut, lovindu­
se cu capul de marginea zidului de
piatră. Cutia i-a alunecat de la piept
şi, cu un zgomot surd, metalic, a atins
trotuarul.
- Asta este, şopti una din umbre.
Şeful a spus că valorează peste 2000
de solini. Probabil conţine bijuterii sau
droguri. Este destul de grea.
- S-o ştergem până nu vine cine­
va. Asta cred că a mierlit-o. Vântul va
acoperi curând urmele. Trage-l aici în
gang, să nu fie găsit prea repede. Dă
cutia! Ce o fi în ea ? Este metalică şi
are o încuietoare destul de simplă
pentru mine. Am mai văzut din astea,
dar nu am deschis niciuna; aparţin
Companiei.
- Dacă e grea şi rămâne puţin mai
grea, crezi că se simte? Şeful nu ştia
precis ce este în ea; i-a vândut pontul
altcineva, care ştia doar cât a costat
conţinutul „la prima mână" .
- O variantă demnă de a fi ana­
lizată. Să o tăiem pe maidan. Ce tot
faci acolo?
- Mă uitam de portofel, da n-are.
E plin de sânge; gata, s-o tăiem.
https://biblioteca-digitala.ro
*
Vântul sufla tot mai puternic.
Durerea surdă parcă venea de peste
tot. O mişcare mai bruscă şi un fulger
de durere îi străbătu corpul, înfi­
gându-i-se în creier. Începea să-şi re­
vină. Rănile de la umăr şi de la cap
sângerau din plin. Era singur, în mi­
cul intrând al contrafortului zidului
înalt. Încercă să-şi oprească sângera­
rea cu batista şi poalele cămăşii. Încă
nelimpezite, gândurile se zbăteau sub
nemiloasa apăsare a durerii fizice şi
sufleteşti.
- Cutia?! răbufni ideea adânc înră­
dăcinată în subconştient. Un singur
cuvânt şi îşi recăpătă luciditatea.
Speranţele şi eforturile lui, distruse
într-o clipă.
- Nu se poate... murmura singur,
uitând durerea. Nu-i posibil... De ce
eu ... De ce?!
Se ridică cu greu, fiecare mişcare
necesitând eforturi imense. Încercă să
se lege şi la cap, dar mâna stângă nu îl
mai asculta.
- De ce mie ... ?! Se limită să-şi
şteargă sângele de pe faţă.
Presă cu mâna rana de la umăr.
Nu voia să-şi sperie soţia, dar trebuia
să ajungă acasă. Nimeni nu-l ajuta pe
stradă; ştia asta. Puteau fi acuzaţi cei
binevoitori, iar birocratismul era
groaznic. Privirile lui alunecau de-a
lungul pereţilor şi denivelărilor dru­
mului, în limita redusă a vizibilităţii;
căuta o umbră, o sclipire, ceva care
să-i arate că nu a pierdut definitiv
cadoul. Spera inutil. Raţiunea îi
spunea clar că hoţii nu ar fi aruncat
cutia înainte să o deschidă, iar atunci
totul ar fi fost pierdut.

Dumnezeu, se gândi el, nu există,
dacă a acceptat să se întâmple aşa
ceva.
Slăbiciunea punea stăpânire pe el.
S-a oprit de multe ori pe drum, spri­
jinit de zid. A ajuns într-un târziu. A
urcat cu sufletul îndoit şi trupul
zdrobit treptele. S-a şters puţin de
sânge pentru a nu-i speria. Epuizat, a
sunat la uşă. A dorit să le facă o
surpriză plăcută; acum surpriza era
un om plin de sânge. Lacrimile spălau
crusta de sânge ce începuse să se
închege. Un vacarm de glasuri răzbă­
tea prin uşa apartamentului său. Se
întâmplase ceva.
Lumina palid-cenuşie se prelinse
din cameră, când, în cadrul uşii apăru
vecinul său.
- Felicitări Don. Ai un băiat dolo­
fan. S-a născut acum o oră. Dar ce-i
cu tine?
Un fior îl străbătu, alinându-i
parcă durerile. Un băiat. O şansă de
supravieţuire a familiei sale. Uitând
cum arată, se repezi în camera
alăturată, unde, în pat, la piept cu
noul născut, se afla Farmi, alături de
soţia vecinului.
- Sunteţi bine? îngăimă el, ne­
ştiind parcă ce să spună.
- Da, până acum da. Dar ce-i cu
tine? răsună strident glasul ei.
https://biblioteca-digitala.ro
CADOUi
- Nimic grav. Am căzut şi m-am
lovit puţin, spuse el nevrând să o
sperie. Mă ajută vecinul să mă pansez.
Stai liniştită până revin. Ar fi dorit să
rămână cu copilul, dar nu se mai
putea ţine pe picioare. Sunt puţin
obosit, murmură.
- Şi eu sunt cam obosită. Te-am
aşteptat, dar acum pot să mă
odihnesc. Nu înainte să-ţi povestim
„minunea" .
- Ce minune ?
- Să vezi... Chiar când am născut
şi vecina mi-a dat copilul în braţe, o
rază de soare, dar una adevărată, a
pătruns în casă, pe geam, dinspre
maidan, s-a reflectat în oglindă şi l-a
învăluit într-o lumină vie pe micuţul
nostru. A fost incredibil. Un semn că
destinul lui nu va fi, poate, ca al
nostru, că el va vedea poate soarele
adevărat strălucind.
Nu-i venea să creadă. Uimit, Don
se gândea la cutia cu captatorul
fotono-gravific care i-a fost furată.
Conţinea o rază de soare. Numai una;
nu şi-a permis mai mult. Provenea de
pe staţia orbitală a Companiei. O rază
reală, pentru copilul său, care, odată
eliberată, dispărea în noaptea eternă a
Terrei. Raza lui a lăsat urma speranţei
pe chipul fiului său.
Şi totuşi Există, îşi reproşă el.
George R.
 A MAI DISPĂRUT UN PRIETEN!

O criză acută d e stomac m-a pironit l a p a t chiar î n ziua î n care prietenul meu,
"anonimul", a avut ceremonia de înmormantare. I-am zis " anonimul " fiindcă aşa a
trăit şi muncit toată viaţa. Aşa a şi murit!

În facultate i se spunea "uriaşul", fiindcă avea aproape 1,90 m înalţime, o statură

atletică impunătoare, dublată de o eleganţă aparte. I se mai spunea şi "neamţul",
deoarece, pe lângă aspectul său fizic de german sadea, era corect, cinstit , priceput în
toate şi extrem de meticulos la fel ca un neamţ. Pentru aceste calităti, cât şi pentru
altele, a intrat în atenţia Direcţiei de cadre a serviciului de spionaj al Romaniei. Aceşti
,
cadrişti "scormoneau" toate facultăţile din România şi, din rândul elitei studenteşti,
alegeau pe cei mai buni pentru munca de informatii. Aşa este, de altfel, în toată lumea.
În serviciile de spionaj pot accede numai oameni cu calităţi deosebite. După ce erau
selecţionaţi şi se făceau primele verificări, erau introduşi în "laboratoarele" de
pregatire pentru munca de informaţii externe.

" Anonimul" a trecut cu brio toate testele de admitere în rândul candidaţilor pentru
munca de spionaj şi, apoi, a fost introdus progresiv în diferite forme de pregătire şi
verificare. Aşa a devenit sportiv de performanţă, intelectual rasat, diplomat,
comerciant, vorbitor de mai multe limbi străine, putând cu uşurinţă să susţină în orice
împrejurare că este cetăţean străin.

Noua identitate, susţinută de documente excelent contrafăcute, îi asigura

"anonimului" o trecere mai uşoară prin controalele drastice de la graniţele ţărilor pe
unde era trimis în misiune, adormind astfel vigilenta organelor de contraspionaj
locale. În misiuni era turist sau comerciant, profesor' de sport sau ziarist. . . putea fi
oricine!

Nu s-a întors niciodată învins din misiune. Poate tocmai de aceea, când apărea o
situaţie operativă complexă, care cerea profesionalism şi stăpânire de sine, era trimis
"anonimul"; când un agent al spionajului român aflat în misiune în străinătate nu mai
răspundea la semnalele lansate prin mijloacele de legătură impersonală cu care fusese
instruit, sau când, din diverse motive, omul de legătură din Centrală nu se putea
deplasa la întâlnire, atunci era trimis tot. . . "anonimul " .

Momentele grele prin care trece un spion în munca s a rămân necunoscute

publicului şi, în lipsa unor memorii, dispar odată cu cel care le-a trait... Legile şi
regulamentele de muncă ale spionajului sunt dure, disciplina este foarte aspră şi, ca să
faci faţă, trebuie să ai calităţi deosebite. " Anonimul" a trăit în anonimat şi a murit la
fel, dar faptele sale au intrat, deja, în legendă.

O să ne lipseşti, "neamţule". Dumnezeu să te odihnească în pace !

Ion Brâncoveanu

Post scriptum: „Anonimul" era un colaborator apropiat al „ Periscopului", în care n-a apucat
să publice decât două episoade din zbuciumata sa viaţă („ Toma Sphan în acţiune'', în n umărul
2 şi „ Peripeţiile lui Titus-fohan " -3, ambele semnate Vasile Neamţu).

https://biblioteca-digitala.ro
Materialele publicate în PERISCOP nu reflectă neapărat opiniile şi poziţia Asociaţiei
Cadrelor Militare în Rezervă şi în Retragere din Serviciul de Informaţii Externe.
Responsabilitatea pentru conţinutul articolelor revine autorilor acestora.

PERISCOP
Publicaţie a Asociaţiei
Cadrelor M i litare în Rezervă şi în Retragere din Serviciul de Informaţii Externe
Telefon/Fax : 02 1 .2 1 0.9936 ; www.acxie.ro; e-ma i l : office@acxie.ro
Articolele pot fi reproduse numai cu permisiunea editorul u i .

ISSN 1 843 - 8962

Redactor şef: Ioan Popa

Secretar general de redaqie: V . Muşat
Colegiul de redac\ie: P. Carpen, I. Constantin, V. Dumitru, D. Ionescu,
M. Manea, C. Mitran, P. Neghiu, I. Pavel
Grafica: Dumitru Roşu

Tipărit la: SC NORA TIPCOM SRL, Bucureşti

https://biblioteca-digitala.ro
https://biblioteca-digitala.ro