Se poate, avertizează oamenii de ştiinţă , ca schimbările de temperatură menţionate să pară unora

minime. Dar în echilibrul general al atmosferei planetare, acestea sunt suficiente pentru a cauza
distrugerea unor ecosisteme, cum sunt barierele de corali de exemplu, care vor pieri, chiar dacă
temperatura mării va creşte fie cu un singur grad. Este sigur că speciile care reacţionează pozitiv la
variaţiile conţinutului de CO2 şi a temperaturii, vor fi avantajate şi se vor dezvolta (dacă se admite că alţi
factori, cum ar fi calitatea solului, ariditatea sau proliferarea paraziţilor, nu vor frâna procesul de creştere),
în timp celelalte vor regresa sau, chiar mai rău, vor pieri.. Astfel, limitele pădurii boreale se vor întinde
spre nord. De asemenea, se vor accentua, atât numeric, cât şi ca intensitate, dereglările climatice de tipul
El Nino, dezlănţuit în Pacific la începutul deceniului 90. Regiuni întregi vor trece brusc de la secetă la
inundaţii sau invers. Stratul de zăpadă se va reduce în continuare (începând cu sfârşitul anilor ’60 s-a
constatat o reducere a acestuia cu 10%), gheţarii din munţi se vor retrage şi mai mult, valurile de frig
hibernal vor fi, în regiunile de sud din perimetrul emisferei nordice, mai lungi cu două săptămâni decât în
ultimii 100 de ani.
În consecinţă, la sfârşitul secolului, nivelul mărilor şi oceanelor lumii va creşte, în medie , cu 9
până la 88 de centimetri! Majoritatea oamenilor de ştiinţă sunt astăzi de acord în a recunoaşte că
reîncălzirea Terrei va fi insuficientă pentru a face posibilă topirea gheţurilor Antarcticii (pentru topirea
totală a acestor gheţuri ar fi nevoie de o perioadă de mai multe sute de ani). Milioane de oameni care
locuiesc în zonele litorale vor fi constrânşi să se refugieze din calea apelor. În secolul trecut, care a fost cel
mai cald din mileniul abia încheiat, anii ’90 au fost cei mai calzi, în special anul 1998, care a fost „cel mai
fierbinte”, după 1861.
Potrivit studiilor realizate, în ultimul deceniu, în Europa, temperaturile medii au crescut cu 0,25
până la 0,5ºC. Trebuie ştiut însă faptul că, variaţiile de temperatură nu sunt omogene pe întregul glob, ele
depinzând de latitudine, de topografie şi de un mare număr de alţi factori. Consecinţele sociale ale
încălzirii climei vor fi resimţite în toate domeniile vieţii şi activităţii oamenilor, începând cu resursele de
hrană, continuând cu echilibrele ecologice regionale, sănătatea şi randamentul muncii şi terminând cu
resursele de energie. Aşadar, va rezulta o serie de modele de prognoză conform cărora unele regiuni vor fi
mai calde şi mai uscate, în timp ce altele vor fi mai reci şi mai umede. În cursul perioadelor de iarnă şi de
toamnă, reîncălzirea va fi, după toate probabilităţile, mai importantă în zonele emisferei nordice. Verile
vor fi mai uscate în regiunile de latitudine medie din emisfera nordică, iar sezoanele calde vor avea o
durată mai lungă , în timp ce sezoanele reci se vor scurta.
De astfel, creşterea temperaturii va avea ca efect o creştere a proceselor de evaporare şi, în
consecinţă, a umidităţii aerului, precipitaţiilor (o evaporare mai mare va putea creşte, nivelul polilor, în
medie, de la 7 la 11%), precum şi a nebulozităţii (norii vor reduce cantitatea de radiaţie solară primită de
Pământ limitând astfel consecinţele efectului de seră). Precipitaţiile au înregistrat şi ele, datorită
accentuării umidităţii atmosferice, creşteri de până la 20% în nordul şi vestul continentului, iar în zona
mditeraneană, în centrul şi estul Europei, s-a manifestat o scădere a acestora. În România, creşterea
temperaturilor medii multianuale este deja un fapt evident, astfel media anului 2000 a fost cu 1,8 grade
mai ridicată decât media multianuală pe ţară în ultimii 50 de ani. Tot anul trecut, cantitatea de precipitaţii
a fost mai redusă cu o treime faţă de normal, determinând cea mai extinsă secetă din ultima jumătate de
secol, care continuă şi în prezent. Deosebit de sensibile la scăderea cantităţilor de precipitaţii sunt pădurile
tropicale umede, dar şi cele din regiunile semiaride. Toate aceste schimbări climatice vor avea
repercusiuni asupra vieţii oamenilor şi, nu numai.
Schimbările climatice vor crea serioase probleme şi în legătură cu păstrarea unei stări de sănătate,
cât de cât acceptabilă pentru diferitele comunităţi umane. Căci, depinzând de temperatură, umezeală şi
precipitaţii, înmulţirea, ritmurile şi diversitatea biologică a multor specii de bacterii şi insecte (inclusiv
paraziţii umani) vor înregistra modificări sensibile, care vor reclama eforturi de cercetare deloc neglijabile.
În Europa, de exemplu, populaţii întregi vor avea de suferit de pe urma valurilor de caniculă care vor
provoca creşterea numărului de îmbolnăviri cardiovasculare, respiratorii şi a mortalităţii umane. Singurul
fapt pozitiv va fi acela că, pe timpul iernilor, indicele continental de mortalitate va fi ceva mai redus faţă
de cel prezent, datorită unor „ierni mai calde”. Tot încălzirea globală va fi cauza răspândirii geografice
accentuate a viruşilor de diferite tipuri şi provenienţe, ca urmare a dezvoltării explozive a vectorilor
purtători. Cele mai afectate în acest sens vor fi probabil ţările subdezvoltate, unde eforturile de combatere
a maladiilor, care fac frecvent ravagii, considerabile, sunt şi în prezent complicate şi nu tocmai eficiente,
din caza unui nivel de trai scăzut şi a lipsei de personal medical calificat.
Efectele asupra sistemelor agricole par să fie la prima vedere mai degrabă pozitive, deoarece se
poate prevedea, după studiile efectuate în laborator, că o dublare a cantităţii de CO 2 în aerul industrial, va
stimula o creştere a înălţimii plantelor, cuprinsă între 0 şi 50%. Pe de altă parte, este clar că reacţiile
plantelor la modificările de climat vor fi foarte diferite după specii, dar şi după solurile în care ele sunt
cultivate. Pentru a nu lua decât un exemplu, se pare că ridicarea temperaturii va fi destul de nefavorbailă
pentru porumbul şi grâul crescut în câmpiile Europei de Vest şi Americii de Nord, în timp ce o umiditate
crescută ar putea atenua aceste efecte. În timp ce unele zone vor fi favorizate, aletele, din contra, vor
trebui să facă faţă unor condiţii mai dificile (în principal zonele tropicale şi subtropicale) datorită unei
aridităţi crescute. Este cunoscut faptul că pentru agricultura regiunilor semiaride factorul climatic cel mai
important este umezeala solului, în timp ce, pentru regiunile temperate, hotărâtoare sunt temperaturile şi
durata sezonului agricol. Diminuarea suprafeţelor forestiere prin efectele schimbărilor climatice şi prin
defrişările practicate nu tocmai raţional în zonele tropicale şi subtropicale, va produce efecte deosebit de
grave pe termen lung. Acestea se referă, cu precădere, la eroziunea solului şi dispariţia unui mare număr
de specii de plante sălbatice. Altfel spus, pentru fiecare creştere cu 1ºC a temperaturii aerului, “corn belt”-
ul din S.U.A. s-ar deplasa spre nord cu 175 km, dacă sumele anuale de precipitaţii ar rămâne aceleaşi ca în
prezent.
În linii generale se poate aprecia că încălzirea ar aduce efecte favorabile zonelor aride tropicale
care produc 86% din recoltele de orez ale lumii (prin creşterea cantităţilor de precipitaţii) şi efecte
negative în zonele temperate care produc 50% din oferta de grâu şi 55% din cea de porumb (prin scăderea
cantităţilor de precipitaţii). Se înţelege aşadar, că impactul încălzirii climei asupra comunităţilor umane
din zonele temperate va fi deosebit de sever. Evoluţiile viitoare vor depinde de numeroşi factori mai
nuanţaţi precum: ritmul schimbărilor climatice şi efectele lor concrete; posibilităţile deplasării spre
latitudini mai mari a culturilor agricole; capacitatea tehnologiilor existente şi viitoare de a amortiza
efectele schimbărilor climatice etc.
Modificările climatice ce se derulează într-o reîncălzire a atmosferei, vor avea un impact
considerabil asupra unor activităţi umane. În acest context se pot cita următoarele: irigarea şi hidro-
electiricitatea: ce vor deveni barajele şi reţelele de irigare , dacă regimul ploilor va deveni mai important
sau din contră se va diminua; localizarea agriculturii şi a populaţiilor, dacă zonele în care acestea din
urmă trăiesc, devin ostile, ele se vor deplasa spre regiuni mai ospitaliere; marile amenajări de coastă:
infrastructurile portuare, echipamentele turistice, etc; dispariţia plajelor şi insulelor mici; planificarea
necesităţilor de energie: într-adevăr dacă se doreşte o limitare a emisiilor de CO 2, va trebui redusă arderea
combustibililor fosili.
Din cauza extremei gravităţi a situaţiei, comunitatea ştiinţifică internaţională a evidenţiat
necesitatea încheierii urgente a unui plan mondial de luptă împotriva încălzirii atmosferei, la care să
participie toate statele şi guvernele lumii. Rezultă că trebuie intensificate preocupările destinate
îmbunătăţirii prognozelor, diminuării consecinţelor nefaste ale schimbărilor climatice şi exploatării
consecinţelor favorabile.

Aloman Maria
Clasa a IX-a B