Student: Seserman Gabriela

Anul I
Secțiunea: Jurnalism

INCALZIREA CLIMATICA - REPORTAJ

“Schimbările climatice reprezintă eşecul cel mai mare şi de cea mai mare amploare de până
acum.”
Dl Nicholas Stern, Şef al Serviciului Economic al Guvernului Britanic
şi fost economist şef al Băncii Mondiale, 2006

În decursul ultimilor 150 de ani, temperatura medie a crescut cu aproape 0,8ºC în general
şi cu aproximativ 1ºC în Europa. Unsprezece din ultimii doisprezece ani (1995-2006) se numără
printre cei 12 ani cu cea mai mare căldură înregistrată instrumental la suprafaţa globului (din
1850). Fără o acţiune globală de limitare a emisiilor, IPCCse aşteaptă ca temperaturile globale să
mai crească cu 1,8 până la 4,0ºC până în 2100. Aceasta înseamnă că creşterea temperaturii
începând cu perioada preindustrială ar fi peste 2°C. Peste acest prag, este pe departe mult mai
probabil să aibă loc schimbări ireversibile şi posibil catastrofice.

Impacturile schimbărilor climaticesunt deja observate şi sunt prevăzute a deveni mai

pronunţate. Evenimentele climatice extreme, inclusiv valurile de căldură, perioadele de secetă şi
de inundaţii sunt preconizate a deveni mai frecvente şi mai intense. În Europa, cele mai mari
creşteri de temperatură se produc în sudul Europei şi în regiunea arctică. Precipitaţiile scad în
 Student: Seserman Gabriela
Anul I
Secțiunea: Jurnalism

sudul Europei şi cresc în nord/nord-vest. Aceasta determină impacturi asupra ecosistemelor

naturale, a sănătăţii umane şi a resurselor de apă. Sectoarele economice, precum silvicultura,
agricultura, turismul şi construcţiile vor suporta în mare parte consecinţe dăunătoare. Sectorul
agricol din nordul Europei poate beneficia de o creştere limitată a temperaturii.

Pentru a stopa pierderea biodiversităţii, trebuie reduse în mod semnificativ emisiile

globale de gaze cu efect de seră, şi, în acest sens, se stabilesc politici specifice.

Principalele surse ale gazelor cu efect de seră produse de oameni sunt:

▪ arderea combustibililor fosili pentru producerea de electricitate, transport, industrie şi

gospodării;
▪ schimbări privitoare la agricultură şi la utilizarea terenurilor, cum ar fi defrişarea;
▪ depozitarea deşeurilor; şi
▪ utilizarea gazelor industriale fluorurate.

Chiar dacă politicile şi eforturile de reducere a emisiilor sunt eficiente, unele schimbări
climatice sunt inevitabile. Prin urmare, trebuie să dezvoltăm şi strategii şi acţiuni de adaptare la
impacturile schimbărilor climatice din Europa şi în special de dincolo de graniţele acesteia,
deoarece ţările mai puţin dezvoltate sunt printre cele mai vulnerabile, având cea mai redusă
capacitate financiară şi tehnică de adaptare.

Încălzirea globală este inevitabilă, la fel consecințele sale, dar depinde de oameni cât vor fi de
grele, se arată în ultimul raport ONU, dat luni, 9 august,

Națiunile au tergiversat reducerea emisiilor de combustibili fosili, așa că acum nu mai poate
fi oprită intensificarea încălzirii globale în următorii 30 de ani, subliniază raportul experţilor ONU
în domeniul climei (IPCC). Există însă încă o șansă de a limita efectele acestui fenomen.

Oamenii au încălzit deja planeta cu aproximativ 1,1 grade Celsius încă din secolul al XIX-lea,
în mare parte prin arderea cărbunelui, petrolului și gazului pentru energie. Și consecințele pot fi
resimțite pe tot globul: numai în această vară, valurile de căldură puternice au ucis sute de
oameni în Statele Unite și Canada, inundațiile au devastat Germania și China, iar incendiile
sălbatice au scăpat de sub control în Siberia, Turcia și Grecia.
 Student: Seserman Gabriela
Anul I
Secțiunea: Jurnalism

Dar acesta este doar începutul, potrivit raportului, emis luni de Grupul interguvernamental
privind schimbările climatice, un corp de oameni de știință convocat de Națiunile Unite. Chiar
dacă națiunile au început să reducă brusc emisiile astăzi, încălzirea globală va crește probabil în
jurul valorii de 1,5 grade Celsius în următoarele două decenii.

„Ne putem aștepta la intensificarea fenomenelor meteorologice extreme în următorii 20 sau

30 de ani ”, a declarat Piers Forster, cercetător la Universitatea din Leeds și unul dintre sutele de
experți internaționali care au contribuit la redactarea raportului. „Din păcate, lucrurile se vor
înrăutăți”.

Cu un efort drastic și imediat de a reduce emisia de dioxid de carbon până în 2050, încălzirea
globală ar putea rămâne la valoarea de 1,5 grade Celsius, se mai arată în raportul ONU.

Înainte de anii 1800, echilibrul dintre energia de intrare și de ieșire (radiații) în partea de sus
a atmosferei (Efectul de seră) a menținut temperaturile medii globale timp de multe secole.
Numai mici modificări în puterea solară și ocazional erupţii vulcanice a provocat perioade de
încălzire și răcire relative. De exemplu, Mică epocă de gheață a fost o perioadă mai rece între
1300 și 1870.

Astăzi nivelurile de dioxid de carbon sunt aproape de 420ppm cu tot gazele cu efect de seră
cresc rapid datorită arderii combustibililor fosili, proceselor industriale, distrugerii pădurilor
tropicale, depozitelor de deșeuri și agriculturii. Temperatura medie globală a crescut cu puțin mai
mult de 1 ℃ din 1900.

Această cifră pare mică, dar Regiunea arctică s-a încălzit cu aproximativ 2 ℃ în acest timp -
de două ori mai rapid.

Acest diferențial de încălzire între poli și tropice este cunoscut sub numele de Arctic (sau
polar) amplificare.
 Student: Seserman Gabriela
Anul I
Secțiunea: Jurnalism

Regiunea arctică se încălzește mai repede decât alte părți ale globului. Berkeley Pământ, CC BY-
ND

Gheață care se topește

Deci, cum schimbările climatice și încălzirea globală asociată determină amplificarea

arctică? Această amplificare este cauzată în primul rând de topirea gheții - un proces care
este crescând în Arctica la o rată de 13% pe deceniu.

Gheața este mai reflectantă și mai puțin absorbantă a soarelui decât pământul sau
suprafața oceanului. Când gheața se topește, aceasta dezvăluie de obicei zone mai întunecate
ale pământului sau mării, ceea ce duce la absorbția crescută a soarelui și la încălzirea asociată.

Efectele încălzirii arctice

Unul dintre cele mai semnificative efecte ale amplificării arctice este slăbirea cursurilor
de jet de la vest la est în emisfera nordică. Întrucât Arctica se încălzește într-un ritm mai rapid
decât tropicele, acest lucru are ca rezultat o atmosferă mai slabă gradient de presiune și, prin
urmare, viteze mai mici ale vântului.
 Student: Seserman Gabriela
Anul I
Secțiunea: Jurnalism

Legăturile dintre amplificarea arctică, încetinirea (sau șerpuirea) fluxurilor de jet, blocarea
maximelor iar evenimentele meteorologice extreme din latitudinile medii până la înalte ale
emisferei nordice sunt controversate. O viziune este că legătura este puternică și principalul
motor din spatele recentelor severe valuri de căldură de vară și valuri reci de iarnă. Dar mai
mult cercetare recentă pune la îndoială validitatea acestor legături pentru latitudinile medii.

Aici ne uităm la un număr mai mare de dovezi care susțin relația dintre încălzirea arctică
și încetinirea fluxurilor de jet.

Arctica se încălzește mult mai repede decât restul planetei, iar pierderea gheții
reflectorizante contribuie undeva între 30-50% din încălzirea globală a Pământului. Această
pierdere rapidă de gheață afectează fluxul de jet polar, o cale concentrată de aer din atmosfera
superioară care conduce modelele meteo pe emisfera nordică.

Deci, care sunt perspectivele de viitor pentru Australia și Aotearoa / Noua Zeelandă?
Modelele climatice globale proiectează o încălzire mai puternică a suprafeței în Arctica decât
Antarctica sub schimbările climatice. Având în vedere că temperaturile de deasupra
continentului Antarcticii au rămas stabile de peste 70 de ani, în ciuda creșterii gazelor cu efect de
seră, ne-am putea aștepta la schimbări reduse pentru regiunea noastră - doar variabilitatea
climatică normală datorită altor factori climatici precum El Niño-Oscilația sudică, Modul anular
sudic, Şi Dipol din Oceanul Indian.

Dar pe măsură ce tropicele continuă cald și extindeți, ne putem aștepta la o creștere a

gradientului de presiune între tropice și Antarctica care va duce la creșterea vânturi circumpolare
vestice.

Intensificarea recentă și amplasarea mai politică a centurii emisferei sudice a vânturi de

vest au fost legate de secete continentale și incendii, inclusiv cele din Australia. Ne putem
aștepta, de asemenea, ca întărirea apelor vestice să afecteze amestecul în Oceanul de Sud, ceea
ce i-ar putea reduce capacitatea de a absorbi dioxid de carbon și de a îmbunătăți topirea de către
rafturile de gheață a stratului de gheață din zona Antarcticii de Vest.