Capitolul 7

Sexul e oare totul într-o căsnicie ?

“Sexul” ne invadează viaţa cotidiană pe toate căile : filme, reviste, ziare, cărţi, internet. Suntem
fără voia noastră conduşi spre o idee fundamentală : nimeni nu poate trăi fără sex ! “Sexul” a
devenit ceva normal, firesc, chiar şi-n cazul în care este făcut cu persoane de acelaşi gen, cu o
singură persoană, sau în grup.
Am ajuns astfel să nu mai ştim ce este normal şi ce este patologic în materie de sex. Orice lucru
este permis, orice fantezie sexuală poate fi satisfăcută, dacă nu în patul conjugal, atunci în altă parte.
Trupurile îşi dezgolesc cu nonşalanţă goliciunea prin baruri sau cluburi de noapte, în care fac
streep-tease nu numai femeile, ci şi bărbaţii. Alcoolul este asociat foarte des cu sexul, deoarece el
dezinhibă omul, nu mai există nici o reţinere şi orice ne este permis.
Copiii, încă din fragedă pruncie vin în contact cu o explozie de materiale informaţionale în
materie de sex ; de la reviste, la casete şi filme pornografice. Părinţii se jenează să le facă educaţia
sexuală încă din copilărie, iar ei şi-o fac la colţul străzii, unde află destule. Dacă s-ar face un sondaj
de opinie s-ar afla că elevii, încă din clasele primare “cunosc” mai multe lucruri în acest domeniu,
decât persoane cu părul alb. Acestea din urmă consideră că “pe vremea lor” nu era aşa ceva şi asta
pe bună dreptate. Valul de pornografie din ultimii 30 de ani, efectiv ne-a invadat. Cineva spunea :
“nu pot cumpăra un ziar, că-l vede copilul ! Dacă-l deschid la întâmplare voi vedea femei
dezbrăcate, care te îndeamnă să guşti plăceri ascunse, pe care soţia nu ţi le-ar oferi !”
Au apărut şi desene animate pornografice, sau unele cu aluzii sexuale. Reprezentanţii audio-
vizualului au fost îngrijoraţi de invazia de pornografie şi au impus ca fiecare film să aibă o
“amprentă”, care să precizeze care sunt filmele vizionabile şi cele nevizionabile de către copiii şi
adolescenţii aflaţi sub o anumită vârstă. Mă întreb dacă un simplu avertisment este suficient ?
Părinţii şi-au scăpat copiii de sub control, pentru că ori nu au timp, ori se jenează să discute cu
copiii pe această temă. Părinţii excesiv de “pudici” consideră că este ceva ruşinos să vorbeşti
copiilor despre sex. Maică-mea îmi spunea : “- Lasă dragă, că o să înveţi tu asta după ce ai să te
măriţi ! Nu trebuie să-ţi spun eu ce să faci !”
Şi astfel, educaţia sexuală a trebuit să mi-o fac singură citind cărţi instructive despre dragoste şi
despre sexualitate şi alegând cu grijă doar ceea ce este constructiv. A fost foarte greu deoarece
nimeni nu a discutat cu mine pe această temă. Pe vremea vechiului regim, nici măcar profesorii nu
discutau în şcoală despre acest subiect. Educaţia sexuală era ceva tabu şi nimeni nu se atingea de ea.
Destule eleve ar fi fost scutite de ruşinea de a-şi abandona liceul, pentru că au devenit mămici
înainte de vreme, iar bolile cu transmitere sexuală nu ar fi avut extinderea din zilele noastre. Multe
avorturi ilicite nu ar fi fost făcute şi atâtea vieţi ar fi fost cruţate !
Este foarte important să ştim când să ne începem viaţa sexuală. Dacă începem de pe la 13-15 ani,
să nu ne mirăm că la 20 de ani ne simţim că am avea 80 şi că am fi trecut deja prin viaţă ; şi nu doar
că am avea o experienţă bogată în spate, dar vom şi arăta îmbătrâniţi prematur ! Fete de 14-15 ani
ajung să arate ca de 25-30. Ele au renunţat la adolescenţă şi la visele ei şi au trecut brusc la
maturitate. Dar în viaţă nu vei sări peste unele etape fără să te arzi, deoarece fiecare etapă îşi are
rolul ei. Trebuie să trăim clipele care ne-au fost date şi să parcurgem pe rând etapele vieţii în lumina
rânduită de Dumnezeu.
Pe vremea vechiului Israel, după ce poporul fusese scos din Egipt, Dumnezeu le-a dat legi clare
cu privire la fiecare lucru. Astfel, despre necinstirea unei fete Dumnezeu spune : “Dacă un om
înşeală pe o fată nelogodită şi se culcă cu ea, îi va plăti zestrea şi o va lua de nevastă”(Exodul
22,16). Adulterul era privit ca fiind o călcare a poruncii divine, atât înainte, cât şi după căsătorie.
Bărbatul care necinstea o fată trebuia să o ia de nevastă ; avea aşadar o responsabilitate. Fata trebuia
să fie virgină la căsătorie pentru a primi binecuvântarea lui Dumnezeu.
Chiar şi astăzi miresele se îmbracă în alb în biserică la nuntă. Rochia albă simbolizează puritatea.
Dar mă întreb : câte mirese mai sunt astăzi virgine ? Voalul îi acoperă acesteia până şi ochii, pe care
viitorul soţ nu are voie să-i descopere decât după ce preotul / pastorul oficiant al căsătoriei a rostit
binecuvântarea. Însă aceasta a rămas un simplu simbol la căsătorie. Destule mirese, cu vălul pe ochi
sunt deja însărcinate şi îndrăznesc să vină astfel în faţa preotului şi a lui Dumnezeu….iar preotul le
dă “binecuvântarea”, ca şi când nu s-ar fi întâmplat nimic (!?!). Nici biserica nu se implică prea
mult în promovarea principiilor de vieţuire creştină şi a adevăratelor valori.
 Biserica, care ar trebui să fie un ultim refugiu când televiziunea şi mass-media greşesc, ar fi
necesar să aibă un cuvânt greu de spus. Dar unele biserici au mers până acolo, încât căsătoresc şi
homosexuali, deoarece “dacă dragoste e, sexul nu mai contează”.
Dacă până şi biserica ajunge să se “adapteze” la “evoluţia” vieţii din societate, coborând
standardele, atunci să ne mai mirăm de ceea ce vedem în jurul nostru ?
În Biblie, în cadrul capitolului 18 din Levitic, sunt date indicaţii clare referitoare la viaţa intimă a
omului, cu cine poate şi cu cine nu poate întreţine un raport sexual. Aflăm astfel că incestul,
zoofilia, adulterul şi homosexualitatea sunt aspru condamnate. "Să nu te împreunezi cu nevasta
semenului tău, să nu te pângăreşti cu ea”(Levitic 18,20). “Să nu te culci cu un bărbat cum se culcă
cineva cu o femeie. Este o urâciune”(Levitic 18,22), “Să nu te culci cu o vită ca să pângăreşti cu
ea. Femeia să nu se apropie de o vită ca să curvească cu ea. Este o mare mişelie ” , iar Dumnezeu
concluzionează în Levitic 18,29 : “Căci toţi cei ce vor face vreuna din aceste spurcăciuni, vor fi
nimiciţi din mijlocul poporului lor”. Rezultatul era dramatic : uciderea cu pietre pentru a curăţa
poporul de nelegiuire !
Într-o manieră similară, în cadrul Noului Testament, Apostolul Pavel continuă în prima epistolă a
sa către corinteni, scriind : “Totuşi, din pricina curviei, fiecare bărbat să-şi aibă nevasta lui şi
fiecare femeie să-şi aibă bărbatul ei. Bărbatul să-şi îndeplinească faţă de nevastă datoria de soţ ; şi
tot aşa să facă şi nevasta faţă de bărbat. Nevasta nu este stăpână pe trupul ei, ci bărbatul. Tot
astfel, nici bărbatul nu este stăpân pe trupul lui, ci nevasta”(1 Corinteni 7,2-4). Aflăm astfel că
raporturile sexuale sunt permise doar în cadrul căsătoriei. Reprezintă darul lui Dumnezeu pentru o
împlinire deplină în cadrul familiei, pentru ca soţii să se lipească şi trupeşte, spre a deveni una.
Această alipire n-ar avea loc dacă cei doi nu au devenit una iniţial în gânduri, sentimente, idealuri.
Un bărbat poate avea o relaţie sexuală cu o femeie uşoară, de o noapte, dar fără iubire şi sentimente,
satisfacţia nu este decât fizică ; sufletul lui rămâne gol. Chiar dacă a avut zeci de femei, nu a
cunoscut niciodată împlinirea deplină sau fericirea. Acestea se obţin numai în cadrul căsătoriei, cu o
persoană pe care o cunosc, o stimez, o respect şi mă identific cu ea în gânduri şi idealuri.
Creatorul nostru a rânduit ca lucrurile să se desfăşoare aşa. Fata se va dezbrăca de rochia de
mireasă “în noaptea nunţii”, pentru a deveni femeie. Soţul va ştii că este primul şi unicul bărbat din
viaţa sa ; el o va stima şi aprecia pe parcursul mariajului. Dar cum credeţi că va fi stimată şi
apreciată o femeie de către un bărbat, când el ştie că este a nu ştiu câta roată la căruţă şi că “armate
întregi” au trecut prin patul nevestei sale până la el ? Ce garanţie va avea că o astfel de femeie îi va
fi fidelă şi după căsătorie, având în vedere antecedentele sale ? Dacă aşa a fost obişnuită să umble
din bărbat în bărbat, aproape sigur că nu se va abţine nici după căsătorie ; ştiţi vorba proverbului :
“lupul îşi schimbă părul, dar năravul ba !”
Citisem o poveste în care un Mitică, un bărbat pe care tocmai îl părăsise nevasta, fugind cu altul,
merge să-şi înece amarul într-un bar. Acolo barmanul îl serveşte cu băuturi alcoolice şi nu numai
atât, dar se dovedeşte a fi şi un bun ascultător. Astfel omul nostru îşi varsă povara sufletului în faţa
barmanului. După câteva pahare cu vin, orice timid se dezinhibă, iar limba se dezleagă. Îi
povesteşte întreaga sa viaţă, modul în care l-a părăsit nevasta şi cum a ajuns să nu mai aibă
încredere în nici o femeie. Nu mai vrea să audă de căsătorie, că s-a lecuit pe veci. Întâmplarea face
ca omul nostru să meargă într-o zi la gară, unde întâlneşte o femeie fără adăpost, tânără şi drăguţă
de care i se face dintr-o dată milă. O ia la el acasă, spunându-i că are o casă mare şi că ar fi în stare
să-i ofere şi ei un acoperiş de-asupra capului.
Femeia e de bun simţ şi nu profită de bunătatea lui. Nu merge pur şi simplu în casa lui pentru a
deveni o întreţinută ; se apucă voiniceşte de gospodărie. Îi face mâncare, curat, îi calcă hainele, ca o
nevastă autentică. În timp ajunge să aibă şi relaţii sexuale cu ea. Când venea de la serviciu, casa era
lună, iar lucrurile curate şi la locul lor. Bărbatul era foarte mulţumit de ea, dar nu dorea să o ia de
nevastă, deoarece se temea de căsătorie.
Într-o zi se întoarce acasă şi…ia femeia de unde nu-i ! S-a gândit : “S-o fi săturat şi a plecat !”
Trec câteva luni şi ea reapare. Ia lucrurile se reiau de la capăt ca şi când nu s-ar fi-ntâmplat nimic,
zicându-i : “nu mă întreba unde-am fost !” După alte câteva luni, pleacă din nou şi lipseşte o lună
întreagă, după care revine iarăşi. Şi asta face de câţiva ani, de când o cunoaşte. Într-o zi ea n-a mai
răbdat şi i-a mărturisit : “Ştii, la 3-4 luni mi se face dor de bărbaţi şi atunci plec. Ţin la tine, dar nu
reuşesc să mă abţin !” Doresc să precizez că omul acesta nu era impotent ; şi totuşi ei nu-i era
suficient numai unul. Acum, Mitică se confesa barmanului : “Ştii, am nimerit din lac în puţ. Dar ce
să-i fac ? Cum s-o alung dac-o iubesc ?”
 Cineva spunea odată : “pofta vine mâncând”. Atunci când obişnuiesc să-mi schimb partenerii ca
pe ciorapi, să nu mă mir dacă voi ajunge să nu mă mai cuminţesc vreodată, nici măcar după
căsătorie. “Bine, ar zice cineva, am înţeles că e bine să fii virgin la căsătorie, atât ca femeie, cât şi
ca bărbat ; dar de unde voi ştii atunci că ne potrivim ? Dacă organele noastre genitale nu sunt
compatibile ? Nu e mai bine să “probez” înainte ?
Şi uite-aşa a apărut căsătoria “de probă”. Stăm împreună ca soţ şi soţie, fără acte, să vedem dacă
merge. Dacă nu, ne vom despărţi. Şi astfel voi “proba” la nesfârşit şi voi trece de la un partener la
altul, până când îmi voi găsi (probabil !) perechea potrivită. Astfel ajung să mă potrivesc cu unul în
gândire, dar la pat nu. Pe altul nu-l iubesc, dar facem nişte partide de amor excelente. Mi-e greu să
găsesc pe cineva cu care să mă potrivesc în orice privinţă. Şi dacă totuşi mă voi căsători cu cineva
cu care mă potrivesc numai la pat, atunci să nu mă mir de ceea ce se va alege de acea căsnicie.
Certurile se vor ţine lanţ şi ne vom “scoate ochii” din fleacuri.
Să fiţi siguri că dacă aţi încredinţat problema în mâinile Domnului şi dacă I-aţi cerut călăuzirea, El
va avea grijă să găsiţi persoana cea mai potrivită, atât din punct de vedere al caracterului, cât şi
fizic, sexual. Nu mai este nevoie de nici o “probă” pentru că Dumnezeu nu greşeşte niciodată.
Persoana aleasă de El va fi cea mai potrivită pentru mine. Chiar dacă aş căuta în lumea largă, tot n-
aş găsi pe cineva mai nimerit.
Cuvântul Scripturii recomandă virginitatea la căsătorie şi pentru femei şi pentru bărbaţi. Să nu
credeţi că bărbaţii ar avea dreptul să umble “din floare-n floare”, iar apoi, când au ajuns să se
plictisească de-atâtea femei, să se căsătorească în sfârşit. Aceasta este concepţia tradiţională a
societăţii noastre. Un coleg din liceu îmi spunea : “bărbatul, dacă-şi mai scapă pălăria pe jos, o ia, o
scutură de praf şi-o pune la loc, pe cap. Pentru femeie însă, nu e aşa !” Folosind această maximă el
dorea să afirme că urmările păcatului bărbatului nu ar fi aşa de vizibile, în timp ce pentru o femeie,
ele ar lăsa amprente adânci. Potrivit conceptului mai sus enunţat, femeia nu ar avea dreptul să
păcătuiască, în vreme ce bărbatul ar avea orice drept.
Această concepţie era şi-n timpul Domnului Hristos, când fruntaşii sinagogii împreună cu preoţii
i-au adus în faţa Sa o femeie prinsă în adulter, pentru a fi omorâtă cu pietre. Interesant este faptul
că au adus doar femeia, nu şi bărbatul cu care comisese adulterul. Însă el era la fel de vinovat în faţa
lui Dumnezeu ca şi femeia. Dar numai ea era considerată de oamenii vremii vinovată. Isus nu o
condamnă, deşi obiceiul vremii era ca-n astfel de cazuri să se aplice pedeapsa capitală, prin uciderea
publică cu pietre. El afirmă : “Cine dintre voi este fără păcat, să arunce cel dintâi cu piatra în
ea”(Ioan 8,7). În faţa cuvintelor mustrătoare, ei au plecat unul câte unul. Nici unul nu era fără de
păcat ! Astfel Isus i-a dat femeii posibilitatea şi şansa de a-şi începe o nouă viaţă, spunându-i : “Nici
Eu nu te osândesc. Du-te şi să nu mai păcătuieşti !” (Ioan 8,11)
Doar Isus îţi va oferi o viaţă nouă indiferent de ce ai făcut până acum. Doar El te poate ajuta să nu
te mai laşi ispitit de acelaşi mod de viaţă din trecut. Numai El este în stare să-ţi schimbe inima,
caracterul. Vor fi foste prostituate în Împărăţia lui Dumnezeu ? Cu siguranţă ! Maria Magdalena a
dovedit că acest lucru este posibil. Vor fi foşti criminali acolo ? Desigur ! Toţi cei care-au venit la
Isus aşa cum erau, cu păcatele lor, El i-a curăţat prin sângele Său. El a plătit preţul păcatelor noastre
pe cruce. Rămâne doar ca eu să accept jertfa Sa şi să-I permit să-mi schimbe caracterul. Astfel, toate
concepţiile mele greşite despre lume şi viaţă, ajung să le văd în lumina Cuvântului Său. Numai aici
am adevăratul standard de bine şi rău. Concepţiile lumeşti greşite privitoare la viaţă trebuie
dezrădăcinate. Procesul va fi lung, dureros, dar nu imposibil.
Asta nu înseamnă că nu am nevoie să-mi fac o educaţie sexuală din cărţi de specialitate, care
tratează subiectul acesta într-o manieră creştină.
Este absolut necesar să am o solidă educaţie sexuală când mă căsătoresc. Nu voi porni orbeşte
într-un mariaj spunând : “lasă că o să învăţ eu după aceea ce am de făcut” şi să aştept ca Dumnezeu
să toarne peste mine informaţiile necesare.
Pentru a fi în cunoştinţă de cauză, este necesar să citesc mult, poate atât singur(ă), cât şi împreună
cu viitorul meu soţ / soţie. Nu strică să învăţ şi puţină anatomie a organelor genitale. Este bine să
cunosc teoretic şi zonele erogene, atât pe cele ale bărbatului, cât şi pe cele ale femeii. Suntem fiinţe
inteligente, superioare şi nu ne vom lăsa conduşi spre actul sexual numai de instinct ca animalele.
La fel cum pentru a avea o profesie trebuie să studiez ani de zile, la fel şi pentru viaţa de familie,
este necesar să mă pregătesc din timp, încă din perioada adolescenţei.
Există şi cărţi care mă pot iniţia în acest domeniu, pentru că “a face dragoste” este o artă (personal
nu sunt de acord cu această expresie, deoarece dragostea nu “se face” şi nu se fabrică : ori există şi
o simţi, ori nu !). Arta aceasta o stăpânesc cu măiestrie prostituatele, dar nu înseamnă că bărbaţii ar
trebui să le frecventeze pentru a fi iniţiaţi. Dacă se înarmează cu destule cunoştinţe teoretice, pe
parcurs, în noaptea nunţii şi ulterior în viaţa de cămin vor avea timp să se perfecţioneze. E adevărat
că la început persistă timiditatea şi stângăcia, care sunt fireşti. Însă cu răbdare, cei doi parteneri vor
învăţa să devină veritabili maeştri ai sexului. Totul se învaţă !
Sunt destui care gândesc cam aşa : “Dacă ar fi amândoi virgini la căsătorie, în noaptea nunţii se
vor uita unul la altul, neştiind ce să facă ? Măcar unul dintre ei e bine s-o fi făcut înainte !“ Doresc
să contrazic conceptul de mai sus, deoarece cunosc persoane, care au fost amândoi virgini la
căsătorie şi care nu au dat greş. E adevărat că uneori, au fost mai stângaci la început, dar au învăţat
pe parcurs ceea ce era necesar, pentru a avea o viaţă sexuală reuşită.
Cunoştinţele teoretice dobândite înainte de căsătorie sunt foarte necesare, deoarece femeile diferă
mult de bărbaţi, în ceea ce priveşte comportamentul lor sexual. Pentru o femeie, actul sexual nu este
numai ceva de natură fizică, ci şi un fenomen de natură psihică. Dacă soţul nu ştie să creeze o
atmosferă romantică, femeia nu se va simţi împlinită. Ea întâi de toate trebuie să ştie că e preţuită,
iubită şi respectată, pentru a se simţi bine. Pentru ea actul sexual este doar un segment, sau un
episod din acest tablou. Romantismul are un rol bine definit în stabilirea atmosferei actului sexual.
Unei femei îi pasă nu numai de virilitatea bărbatului, ci şi de atmosfera pe care acesta este capabil
să o creeze în jurul său.
Vedeţi prin filme cine romantice, la lumina lumânărilor, o muzică discretă, în surdină, o vază cu
flori, sau petale răspândite printr-o cameră, aceste amănunte contribuind la stabilirea unei atmosfere
romantice. O cadă plină cu spumă este foarte nimerită pentru cei doi îndrăgostiţi.
Femeile se excită mult mai greu decât bărbaţii, care se “aprind” destul de uşor ; dar şi în
continuare, pe parcursul actului sexual, soţia poate să rămână într-o stare de excitaţie încă mult timp
şi după ce bărbatului i-a scăzut apetitul sexual. Femeia are nevoie de preludiu ; mângâierile,
îmbrăţişările, sărutările pătimaşe o vor dezinhiba. Şoapte fierbinţi rostite la ureche şi declaraţii calde
de amor, o vor face să se înfioare şi să tresalte. Aşa este construită femeia : să fie sensibilă,
visătoare, romantică. Dacă bărbatul este brutal şi sare peste etape, pentru că el oricum este pregătit
de acţiune, atunci se va lovi de un eşec. Va avea impresia că soţia lui e frigidă, că nu simte nimic,
dar tocmai el e de vină.
Multe femei au fost astfel etichetate de către soţii lor, care au căutat apoi plăcerea în altă parte.
Dar fiecare trebuie să ştie cum să se comporte cu celălalt.
Femeia, la rândul său, are şi ea un rol. Nu trebuie doar să stea şi să aştepte ca bărbatul să treacă la
acţiune. Va contribui şi ea la reuşita actului sexual ; mângâierile şi unduirile tandre, într-un cuvânt,
limbajul corpului, vor fi reciproce. Bărbatul se simte frustrat atunci când nevasta sa stă ca o stană de
piatră, aşteptând ca el să termine odată. În mintea lui el gândeşte : “mă voi duce altădată la o
prostituată, deoarece aceasta ştie să se mişte !”. Femeia uită că bărbatul nu este mulţumit decât dacă
şi soţia lui este satisfăcută. Actul sexual nu reprezintă o simplă descărcare fizică şi nimic mai mult,
ci este şi o împlinire sufletească, psihică.
Sunt femei care nu au ajuns la orgasm niciodată, în ciuda faptului că au făcut şi 10 copii. Altele,
de ruşine, au mers până acolo încât mimau orgasmul, crezând că astfel îşi vor amăgi soţii, dar au
greşit cu siguranţă. Dacă soţul lor a venit beat de la serviciu şi după o bătaie bună le-a mai şi turnat
un plod, ele au ajuns să nu mai simtă nimic.
Reuşita unui act sexual nu ţine doar de tehnica în sine, ci şi de înţelegerea şi armonia conjugală.
Dacă ei veşnic se ceartă, se tachinează şi se jignesc reciproc, atunci nu vor trăi niciodată împlinirea
care vine de pe urma sexului. Dacă soţul îi adresează cuvinte aspre şi o privire înţepătoare, este
posibil ca soţia să nu ajungă vreodată la orgasm.
Alţii preferă să se împace în pat ; mare greşeală ! Ei ocolesc comunicarea şi exprimarea liberă a
ideilor, crezând că se vor împăca cu prilejul unui act sexual. Dar după o partidă de sex, fie ea şi
reuşită, constată cu stupoare că problemele nu s-au rezolvat de la sine. Prăpastia dintre ei se va
adânci pe zi ce trece, dacă vor continua astfel.
Lipsa de comunicare este şi una dintre cauzele absenţei orgasmului, în special la o femeie. Dacă
cei doi nu au curajul să discute deschis şi despre sex, greşesc enorm. Fiecare trebuie să-i
împărtăşească celuilalt ce anume îi face plăcere şi ce nu, eventual să-şi atenţioneze partenerul, cu
mult calm şi tact, asupra aşteptărilor şi dorinţelor sale. Dacă sexul va fi considerat un subiect tabu şi
se vor “ruşina” să discute pe această temă, mai devreme sau mai târziu, se vor înstrăina unul de
altul.
 O altă problemă importantă este cea referitoare la persoana care va iniţia actul sexual. De vreme
ce amândoi au fost creaţi egali, atunci atât femeia, cât şi bărbatul au posibilitatea de a face primul
pas. Dacă soţia va aştepta permanent ca soţul să fie iniţiatorul, va greşi. Unele femei gândesc :
“dacă încep eu, ce-o să creadă despre mine ? Că numai la asta mi-a fost gândul toată ziua cât am
stat acasă ? Ar fi mai bine să-i arăt că are o soţie cuminte, care se gândeşte la lucruri mai importante
decât la sex !” La unii bărbaţi le place ca soţia să iniţieze actul sexual, la alţii nu. Cei din a doua
categorie le reproşează acestora că i-ar secătui de puteri, când ei vin obosiţi de la serviciu.
Şi momentul ales pentru actul sexual este foarte important : după o ceartă serioasă, sau după ce-
am aruncat cuvinte grele, cu siguranţă că nu este momentul cel mai indicat pentru o relaţie intimă.
Dacă venim obosiţi şi stresaţi de la serviciu, este cert că ne vom chinui degeaba ; specialiştii
recomandă evitarea raporturilor sexuale pentru persoanele obosite, deoarece reprezintă un factor
inhibator puternic. Prin oboseală nu mă refer doar la cea fizică, ci şi la cea psihică. Dacă mă
frământă anumite probleme la serviciu, sau legate de familie, mai bine nu fac dragoste, decât atunci
când îmi revin.
Desele eşecuri ale actului sexual, au avut loc tocmai pentru că oamenii nu au ţinut cont de aceste
reguli simple. Impotenţa bărbaţilor este în 90% din cazuri de natură psihică şi nu organică !
Problema lor era mentală şi nu la nivelul organelor genitale. După o consultaţie la psiholog şi
rezolvarea problemelor familiare, de serviciu etc., majoritatea bărbaţilor şi-au revenit complet. Frica
de diverse cauze, constituie şi ea un factor inhibator important. Grijile, problemele şi stresul în
general, constituie cel mai mare duşman al împlinirii sexuale şi nu numai. Acest lucru dovedeşte că
omul este preponderent o fiinţă raţională şi nu una instinctuală, animalică.
Dacă unul dintre cei doi este prost dispus sau supărat, este mai bine ca şi celălalt să renunţe, să
lase pe altă dată. Constituie o mare greşeală în cadrul unui cuplu forţarea unui partener când acesta
nu are chef. Dacă totuşi o face, atunci numai act sexual liber consimţit nu mai e acela ; poate fi
considerat chiar viol ! Există cazuri de viol în cadrul căsniciei ? Din nefericire, da !
Adesea bărbaţii îşi obligă nevestele să facă dragoste ori de câte ori au ei chef, uneori sub influenţa
alcoolului, dar acest lucru este considerat de Dumnezeu ca fiind păcat. Este vorba de un viol sub
mantia căsniciei, pe care legea nu prea-l condamnă. Dacă o soţie ar merge la Poliţie să reclame că a
fost violată de soţ, aproape sigur n-ar fi crezută. Dacă nu există urme fizice de vătămare corporală,
Poliţia nu te ia în seamă, ba s-ar putea să mai facă şi “glume” pe seama ei, de genul “- Iată, pe asta a
violat-o bărbatul !”
Dar asta nu înseamnă că violul conjugal nu ar fi un fapt condamnabil în sine. Invers, ca soţia să-şi
violeze soţul, nu cred că e posibil, deoarece un bărbat nu poate fi obligat să facă dragoste, pentru că
dacă este inhibat, el nu e în stare de nimic !
Deci actul sexual va fi un act liber consimţit de ambii parteneri, atât în ceea ce priveşte momentul,
cât şi frecvenţa actelor sexuale, care diferă de la un cuplu la altul. Nu este stabilit un şablon unanim
acceptat : în funcţie de starea de spirit a fiecăruia şi de vârstă, orice cuplu îşi va stabili propriul său
orar de a face amor.
Calitatea relaţiei dintre cei doi nu se măsoară în numărul de raporturi sexuale pe care ei le întreţin
în unitatea de timp. Unii fac sex şi de 10 ori pe zi ; dar asta nu conduce automat la concluzia că ar fi
neapărat şi fericiţi împreună ! Alţii o fac o dată pe săptămână şi consideră că au mariaje reuşite.
În cadrul relaţiei de cuplu este necesar să primeze comunicarea, aprecierile, timpul alocat şi
petrecut împreună, mângâierile, îmbrăţişările tandre. Nu trebuie să lipsească dintr-un cuplu
atingerile "“in greşeală", acest tip de comunicare afectivă non-verbală ; ea va suda puternic o
relaţie ! Scopul nu este acela de a se ajunge la sex neapărat. Chiar în momentele în care cei doi sunt
în pat seara, trebuie să primeze comunicarea verbală şi afectivă, gestuală, sexul nefiind un scop în
sine. Dacă se va ajunge până acolo e foarte bine, dar dacă nu, nu este nici o nenorocire ! Chiar dacă
vor trece zile-n şir în care relaţia sexuală nu a avut loc, nu înseamnă că cei doi s-ar iubi mai puţin,
dacă ei şi-o dovedesc prin ceea ce fac ; actul sexual are o importanţă secundară.
Dar asta nu înseamnă că actul sexual nu şi-ar avea rolul său. Reprezintă unirea cea mai profundă
şi mai adâncă din cadrul unui cuplu. Este alipirea totală, când după ce-au fost una în gânduri şi
sentimente, devin şi “un singur trup”.
În acest sens este necesar ca cei doi să-şi ia timp şi pentru asta, unul special, numai al lor,
preferabil atunci când au fost înlăturate grijile de orice fel şi stresul. De pildă, în week-end când, aşa
cum spunea cineva : ”trimiţi copiii la joacă în parc”. Este foarte important ca cei doi să fie singuri
acasă, pe cât posibil fără a fi deranjaţi de nici un factor perturbator : copii, telefon etc. Va fi scos
telefonul din priză, sau se va închide mobilul şi se vor lua măsuri de precauţie ca nici un alt factor
să nu intervină.
Contează de-asemenea ca în timpul actului sexual să fie înlăturate şi grijile. Dacă în timp ce faci
dragoste te gândeşti la factura de la întreţinere, sau la nota mică pe care a luat-o copilul la şcoală,
atunci să nu te miri dacă nu vei ajunge vreodată la orgasm. Este necesar să ştim cum să ne
desprindem de problemele cotidiene, chiar dacă ne-ar fi foarte greu, pentru a ne concentra exclusiv
asupra actului sexual în sine, la senzaţiile pe care le ai şi pe care i le produci partenerului, prin care
el / ea să se simtă cât mai bine. Deviza nu va fi niciodată egoistă (“eu să mă simt bine”), ci altruistă
(“el / ea să se simtă bine”). Binele şi fericirea celuilalt şi împlinirea sa sexuală vor fi pe primul loc !
Pentru a realiza acest deziderat cât mai bine, este nevoie şi de multă inventivitate, deoarece actul
sexual este o artă care se învaţă în timp ; dar necesită şi multă imaginaţie. Comportamentul sexual
nu se realizează după un şablon anume. Fiecare se va comporta cât mai natural, în funcţie de ceea ce
simte. Cunoştinţele într-adevăr sunt necesare, dar nu trebuie să mă las antrenat doar de ceea ce scrie
prin cărţi şi să fac actul sexual ca după un ritual anume, prestabilit dinainte. Dacă mintea mea va fi
preocupată numai de ceea ce trebuie să fac în continuare, ca un elev care şi-a învăţat bine lecţia de
acasă, atunci să nu mă mir dacă voi fi inhibat. Imaginaţia şi inventivitatea în gesturi şi mişcări, joacă
un rol foarte important.
Un loc bine determinat îl are şi variaţia. Este bine ca actul sexual să nu se desfăşoare la nesfârşit
după acelaşi tipic : mereu aceleaşi gesturi, aceleaşi mişcări. Nu trebuie să poţi anticipa dinainte
mişcările partenerului, deoarece există riscul ca în timp să apară plictiseala şi rutina. De-aceea e
bine să schimbi mereu câte ceva. Prin aceasta nu doresc să mă refer şi la schimbarea partenerului, ci
să aduci continuu lucruri noi în relaţia ta sexuală. E important să schimb nu doar poziţia, ci şi locul
în care fac dragoste : în altă cameră, pe covorul din sufragerie, în cada de la baie şi (de ce nu ?) în
mijlocul naturii. Vara, pe vârful unui munte, când nu auzi în jur decât ciripitul păsărelelor şi
şuieratul vântului, senzaţiile sunt unice şi extrem de puternice. Într-o pădure, cu iarba catifelată,
constituie un decor de nedescris. În apa mării, înconjurat de ţipetele pescăruşilor, poţi fi total
dezinhibat. Din nefericire, bărbaţii apelează la astfel de decoruri cu amanta lor, dar în prezenţa
soţiei recurg de ani de zile la aceleaşi ritualuri plicticoase.
Secretul reuşitei este simplu : comportă-te cu soţul / soţia, la fel cum te-ai comporta cu un / o
amant(ă). Multe femei se ruşinează să-şi dovedească măiestria gândindu-se : “dacă aş face asta, m-
ar considera o femeie uşoară ! Aşa că-i voi arăta că ştiu cât mai puţin, pentru a fi respectată !” Într-
un film un soţ îi replica unui prieten : “Cum să fac aşa ceva cu soţia mea ? Doar e mama copiilor
mei !”
Cei care gândesc astfel, ignoră însă un lucru : dacă vei găsi acasă împlinirea emoţională şi sexuală
de care ai nevoie, dacă fanteziile tale sexuale capătă contur în familie, atunci nu va mai rămâne
nimic de căutat în altă parte. Acest lucru e cert !
Nu aş dori să fiu înţeleasă greşit : sunt complet împotriva comportamentelor sexuale deviate (gen
zoofilie, sado-masochism, pedofilie, orgii cu parteneri multiplii etc.). Nu trebuie să-ţi legi soţul de
pat cu cătuşe şi să iei un bici în mână cu care să-l snopeşti în bătaie, pentru a-i dovedi că eşti plină
de imaginaţie. Orice vătămare corporală, gen muşcare, lovire etc., sau care lasă urme pe trupul
partenerului sunt strict contraindicate. Brutalitatea de orice fel, fie ea şi cu consimţământul celuilalt
sunt manifestări absolut anormale.
Masturbarea este contraindicată atât înainte cât şi după căsătorie, la fel şi folosirea obiectelor de
plăcere sexuală (vibratoare, femei gonflabile etc.). Dacă-ţi vei alimenta mintea numai cu imagini
din filme şi reviste pornografice, atunci mintea ta va fi orientată aproape numai spre sex. Rişti să
devii un / o obsedat(ă) sexual. Cu ce te alimentezi, aceea vei deveni ! Dacă-ţi alimentezi în schimb
mintea cu lucruri pozitive (Cuvântul lui Dumnezeu, cărţi şi reviste, filme constructive şi decente
etc.), atunci nu vei ajunge să te gândeşti numai la sex.
Adolescenţilor le dau o veste bună : dacă vor încerca să facă sport regulat sau / şi vor merge la o
sală de fitness, atunci energia acumulată în exces le va fi consumată. Pentru băieţi există şi o soluţie
oferită de Creator : poluţiile nocturne, care nu sunt păcat. Ele constituie o descărcare fizică şi
fiziologică a unei producţii în exces de spermatozoizi, faptul în sine dovedind că tinerii respectivi
sunt sănătoşi, iar testiculele lor funcţionează normal.
Mai rău este atunci când masturbarea persistă la unii şi după căsătorie. Aceasta demonstrează că
partenerul nu le oferă atât cât aceştia ar avea nevoie, sau este vorba de nişte persoane obsedate
sexual. Reţineţi : excesul sexual este nociv !
 Un număr prea mare de raporturi sexuale, chiar la tinereţe este dăunător. La femeie pot surveni
fisuri vaginale şi plăgi genitale. Multe femei se plâng că au răni pe colul uterin, iar dacă ele nu se
vindecă sunt capabile să conducă peste ani la cancerul de col uterin, boală cu frecvenţă extrem de
mare. Bărbaţii, prin ejaculări repetate, pierd o mare cantitate de Zinc, care conduce, mai ales în a
doua parte a vieţii la adenomul de prostată (prin suprasolicitarea glandei şi deficit de Zinc), dar ceea
ce este mai grav, este faptul că lipsa Zincului constituie una dintre cauzele demenţei senile. “Ceea
ce e prea mult, strică !”, spune un vechi proverb şi pe bună dreptate.
Se povesteşte că la curtea regelui Franţei o femeie se plângea suveranului că soţul ei dorea să facă
dragoste cu ea de 36 de ori pe zi, iar aceasta era exasperată. Însă la întrebarea acestuia “dar tu de
câte ori ai putea ?”, răspunsul ei veni prompt : “păi de 25 de ori tot aş putea !”(!?!) Bine-nţeles că
viaţa de la curte, plină de petreceri şi trândăvie conducea către asemenea situaţii aberante.
Noi nu trăim la curtea regală, dar şi dacă suntem şomeri şi nu avem nici o ocupaţie, nu înseamnă
că trebuie să ne suprasolicităm partenerul, gândindu-ne cât e ziua de lungă numai la sex. Omul a
fost creat să lucreze, însă lipsa de activitate şi de ocupaţie conduce uneori către consecinţe nefaste.
Un loc deloc neglijabil pentru realizarea unei vieţi sexuale sănătoase şi armonioase îl joacă şi
surprizele. Dacă voi încerca să-i fac celuilalt surprize plăcute, viaţa noastră de familie nu va ajunge
niciodată la drojdie.
Am citit despre o soţie care obişnuia să-i pună soţului bileţele de amor, în cele mai diverse şi mai
neobişnuite locuri : în buzunarul de la cămaşă, în mapa de serviciu şi-n diverse locuri de prin casă
pe unde el trecea cu siguranţă. Mesajele erau mereu altele, dar exprimate cu aceeaşi dragoste şi
căldură. Soţul era întotdeauna surprins într-un mod plăcut de inventivitatea ei. Mă întreb : “cum te-
ai plictisi de o asemenea femeie ?”
A-i cumpăra soţului ceea ce ştii că îşi doreşte, a-l duce în locuri de care el / ea le adoră (în parcuri,
la teatru etc.), contribuie la menţinerea în permanenţă a unei atmosfere romantice. Fără romantism o
căsnicie moare ! Să nu uităm că pentru o femeie actul sexual este în primul rând un act de natură
psihică. Pe o femeie, dacă ştii cum s-o iei, poţi obţine ce vrei de la ea ; dar pentru aceasta, ea va fi
pregătită, în primul rând sufleteşte.
Dacă un soţ îi va spune soţiei dimineaţa, înainte de plecarea sa la serviciu “- Iubito, ce bine arăţi
astăzi ! Deseară, abia aştept să mă întorc de la serviciu, pentru a-ţi arăta cât de mult te iubesc !”,
atunci cu siguranţă că ea se va gândi întreaga zi la momentul revederii soţului. Pe parcursul zilei
imaginaţia ei va “lucra”, gândindu-se la ceea ce va urma seara ; iar când soţul va reveni de la
serviciu, ea va fi pe jumătate pregătită pentru actul sexual.
Pentru ca apetitul sexual al celor doi să fie păstrat pe întreaga durată a căsniciei, contează şi
modul în care arăt ! Dacă fata stătea ore în şir în faţa oglinzii, înainte de nuntă, pentru a arăta cât
mai bine la întâlnire, odată “obiectivul” atins, adesea, din nefericire, situaţia se schimbă radical :
femeia intră în iureşul vieţii, este prinsă de griji, probleme şi copii, uitând adesea să se mai
privească şi-n oglindă. Se neglijează, nu-i mai pasă cum arată, începe să se-ngraşe, până ajunge să
fie literalmente cât un butoi. Însă acest lucru n-o mai deranjează, deoarece ea gândeşte cam aşa :
“dacă am reuşit să mă mărit şi i-am făcut şi vreo 2-3 plozi, ce mai contează cum arăt ?”. Acesta este
o mentalitate greşită ! Uneori soţul nu îndrăzneşte să-i spună nimic, dar fiţi convinşi că nici unui
bărbat nu-i place o femeie grasă ! Dar şi reciproca este la fel de valabilă : nici unei femei nu-i place
ca soţul ei să facă burtă şi să fie obez. Astfel, mai devreme sau mai târziu, ei se vor mira de ce
partenerul a ales să-şi facă o amantă “trasă prin inel, 90-60-90”, care îi trezeşte interesul.
Nici atunci când amândoi, concomitent devin obezi (deoarece soţia găteşte bine), situaţia nu e mai
de dorit. Refuz să-mi imaginez doi obezi, cu nişte burţi imense făcând dragoste. În afara faptului că
anumite poziţii devin pentru ei practic inaccesibile, pe măsură ce actul sexual va deveni un chin, o
vor face tot mai rar, până când împreunarea trupească va fi doar o amintire a vremurilor bune de
altădată. Obezitatea este în stare să scadă libidoul şi este capabilă să conducă la impotenţă.
Ateroscleroza, sau depunerile de grăsime de pe vasele de sânge (inclusiv pe cele care alimentează
organele genitale), este una dintre cauzele majore ale impotenţei la bărbaţi şi ale frigidităţii la femei.
De-aceea, este bine ca de îndată ce am constatat că am depus deja câteva kilograme, peste
greutatea normală, să declanşez alarma şi să procedez în consecinţă, încercând să le dau jos. La
valori de peste 5-10 kg va fi din ce în ce mai dificil să slăbesc. În afara unei diete hipocalorice şi
echilibrate, de 1200-1500 kcal / zi, este bine să fac şi sport. Mersul la o sală de fitness este extrem
de benefic, dar atenţie : fără excese !
 Exerciţiul fizic, pe lângă faptul că îmi menţine un tonus psihic foarte bun, mă menţine “în formă”
atunci când sunt normoponderal(ă) şi creşte atât libidoul, cât şi potenţa. E adevărat că este necesar
să-mi fac timp şi pentru asta, dar eu zic că merită cu prisosinţă.
Un lucru demn de luat în seamă este şi cel referitor la igiena corporală. Dacă soţul vine transpirat
de la serviciu, de pe tractor şi doreşte ca aşa, nespălat, să facă dragoste cu soţia lui, să nu se mire
dacă ea îl va refuza. Am cunoscut o persoană care s-a săturat de mirosul persistent de tutun al
soţului, iar într-o zi l-a pus pe acesta să aleagă : “Dacă mai fumezi, de-acum vei dormi în cealaltă
cameră ! Ori eu, ori ţigara !” Fermitatea soţiei şi dragostea faţă de ea, l-au determinat pe soţ să
abandoneze imediat şi definitiv fumatul. Ce rău că nu i-a cerut să facă alegerea mai din timp !
Mirosurile neplăcute, atât ale cavităţii bucale, cât şi ale corpului, au darul de a-l inhiba şi respinge
pe partener. Se ştie însă că, dimpotrivă parfumul are un rol afrodisiac. Bărbaţii sunt extrem de
sensibili la parfumuri şi se afirmă chiar că “un bărbat ar fi capabil să uite culoarea ochilor sau a
părului unei femei, dar parfumul ei, niciodată !” O va recunoaşte imediat după miros. Asta nu
înseamnă că este necesar să cheltui sume considerabile pe parfumuri dintre cele mai scumpe, pentru
a-mi ţine bărbatul acasă ! Un deodorant ales cu bun gust, va avea întotdeauna efectul scontat.
Excesul şi-n acest caz este dăunător : dacă voi turna pe mine întreaga sticluţă cu parfum (cum fac
atâtea femei, care la 10 m după ce-au trecut, încă persistă mirosul în urma lor !), efectul va fi
contrar. Mirosul devine astfel respingător, unii fiind alergici la “tonele” de parfum, încât îi apucă
strănutul. Bine-nţeles că parfumul dat peste transpiraţie, fără să mă spăl înainte, “va ieşi (cum
spunea profesorul meu de geografie din liceu) un miros inexistent pe Terra”.
Igiena corporală, baia generală, atât înainte, cât şi după actul sexual sunt extrem de necesare ! Ea
conduce către un puternic efect stimulator. De-asemenea, un spray de cameră aromat, produce şi el
un efect afrodisiac.
Fumatul şi alcoolul au efecte nocive. Dacă la început alcoolul este euforizant şi stimulator al
apetitului sexual, cu timpul, consumul constant sau excesul conduc la impotenţă. Mulţi alcoolici se
plâng că după vârsta de 40 de ani au devenit impotenţi, dar aceasta este tocmai urmarea propriului
lor comportament. Fumatul şi alcoolul favorizează aterogeneza (depunerea grăsimii, cu înfundarea
vaselor de sânge), ducând mai târziu la impotenţă. Pe lângă mirosul şi aspectul pe care-l are un
beţiv şi un fumător, care numai la sex nu te îmbie, un astfel de om riscă să-şi piardă de complet
viaţa sexuală.
Contează şi metoda contraceptivă pe care o folosesc, pentru a preveni eventualele sarcini nedorite.
Concepţia aceasta că “lasă maică, că fac atâţia copii, câţi o vrea Domnul” este extrem de păguboasă
şi străină de Biblie ! Dumnezeu nu doreşte să ne înmulţim ca iepurii, deoarece în faţa Sa nu
contează cantitatea, ci calitatea. Sunt culte religioase unde metodele contraceptive sunt interzise.
Dar acest lucru este străin de Cuvântul Scripturii. Sub incidenţa poruncii “să nu ucizi !”(porunca a
VI-a din Decalog), intră doar uciderea unei fiinţe vii. Dar eu mă întreb : a împiedeca ca ovulul să se
unească cu spermatozoidul, înseamnă a ucide o fiinţă vie ? Nicidecum ! Fiinţa vie ia naştere abia
după ce cele două celule sexuale s-au unit şi au format oul sau zigotul ; însă până atunci fiinţa vie
nu există ! După ce femeia a rămas însărcinată şi merge să facă chiuretaj, abia atunci ucide noua
fiinţă creată.
Aşadar, orice metodă care ar împiedica cele două celule sexuale să se unească este permisă. Aici
însă aş include însă în exclusivitate metodele care nu vatămă sănătatea femeii, gen metodele
mecanice (prezervativ, diafragmă etc.). Nu recomand metodele care în timp duc la perturbarea
sănătăţii femeii, gen pilula contraceptivă. Aceasta este larg răspândită şi folosită de către femeile
din întreaga lume, dar riscurile la care ele se expun sunt foarte mari. Pe lângă îngrăşare, pilula
contraceptivă duce în timp la hipertensiune arterială, accidente vasculare cerebrale, ateroscleroză
precoce, îngrăşare, creşterea coagulabilităţii sângelui, tromboflebite şi nu în ultimul rând la cancere
de col uterin şi de sân. Deşi uneori, ani de zile efectele secundare sunt ascunse sau mascate, pilulele
sunt dăunătoare.
Personal, folosesc cu succes în cei peste 10 de când m-am căsătorit o formulă excelentă, primită
(culmea !) nu de la un medic, sau de la vreun profesor doctor, ci de la un pastor. Formula este
următoarea :
“min” reprezintă ciclul minim în zile pe care l-a avut femeia în viaţă (deci timpul scurs între prima
zi a ciclului menstrual vechi, până-n prima zi a noului ciclu menstrual, şi nu durata ca timp a
sângerării !) ;
“Max” reprezintă ciclul maxim în zile pe care l-a avut femeia în viaţă (deci timpul scurs între prima
zi a ciclului menstrual vechi, până-n prima zi a noului ciclu menstrual, şi nu durata ca timp a
sângerării !) ;
“- 5” înseamnă că 3-4 zile trăiesc spermatozoizii în căile genitale feminine, dar dacă vom avea “-
5”, vom avea protecţie ;
“+ 2” înseamnă că 12-36 de ore trăieşte ovulul în căile genitale feminine, dar dacă vom avea “+2”,
adică 48 de ore, vom avea protecţie ;
“min / 2” şi “Max / 2”, înseamnă că indiferent cât e de lung (îndelungat) sau de scurt ciclul
menstrual, ovulaţia este întotdeauna pe centru, iar cele două celule (spermatozoidul şi ovulul) nu
trebuie să se întâlnească ;
“[ ]” înseamnă că intervalul este închis, adică include şi datele calculate, care vor fi capete.
În perioada cuprinsă de interval, actul sexual va fi făcut doar protejat (de exemplu cu prezervativ),
în vreme ce, în afara intervalului, el va putea avea loc (cu excepţia perioadei hemoragice),
neprotejat, până la o nouă hemoragie menstruală.
Pentru a fi bine înţeleasă să parcurgem un exemplu : să presupunem că prima zi a ciclului a fost
pe 27 noiembrie, iar cel mai scurt ciclu din viaţă a fost de 24 de zile, în timp ce cel mai lung a fost
de 42 de zile. Aplicând formula, va rezulta : [ 24 / 2 - 5 ; 42 / 2 + 2] = [7 ; 23]. Reţineţi aceste
cifre : 7 şi 23, deoarece ele vor fi adăugate datei de 27 noiembrie (dată aleasă aleator numai pentru
exemplificare !) şi va rezulta intervalul “interzis”, ca fiind cel cuprins între datele de 4 şi 20
decembrie, dar cu includerea şi a datelor de 4 şi 20 decembrie în prohibiţie. Prohibiţia se referă la
acte sexuale neprotejate, cele protejate fiind permise ! Între data de 27 noiembrie şi 4 decembrie pot
avea raporturi sexuale neprotejate, începând din ziua imediat următoare terminării hemoragiei
genitale menstruale şi până pe 3 decembrie inclusiv ; la fel este şi începând cu 21 decembrie, până
în data declanşării unui nou ciclu menstrual.
Este indicat, ca la persoanele care au un ciclu regulat (28 de zile “prin satelit”), sau cu variaţii
minime (gen 26 – 30 de zile) pe parcursul vieţii, să se ia totuşi o marjă de siguranţă pentru “min” şi
“Max”, de exemplu min = 24, iar Max = 34 – 36.
Contează foarte mult să cunosc în fiecare lună care este ziua exactă când îi vine soţiei ciclul !
Pentru acea dată se va calcula intervalul respectiv conform formulei, respectându-se cu stricteţe
indicaţiile de mai sus.
Sincer vă spun că rezultatele sunt surprinzătoare, deoarece formula “merge” şi pentru cicluri
variabile. ATENŢIE ! Cunoscuta formulă a “calendarului”, este valabilă doar pentru cicluri
regulate şi de 28 de zile, fiind ineficientă pentru ciclurile variabile, sau chiar pentru cele
regulate, dar de peste 32, sau sub 26 de zile !
Este foarte important să ştiu să-mi dimensionez familia în funcţie de posibilităţi şi să am copii
doar atunci când am unde să stau şi cu ce să-i cresc. Ei trebuie să fie copii doriţi şi să “sosească”
într-un moment în care ambii parteneri sunt de acord. Copiii vor fi astfel planificaţi, fără a comite
prin aceasta vreun păcat.
Când este permis totuşi avortul ? Când el nu reprezintă un păcat ? Atunci când femeia are anumite
boli care ar contraindica sarcina : schizofrenie, epilepsie, alte boli psihice grave, diabet zaharat,
tuberculoză, cancer, ciroză hepatică, SIDA, leucemie etc. Dacă sarcina ar pune în pericol viaţa
mamei şi / sau a copilului, ar fi bine ca naşterea să nu mai aibă loc. De-asemenea, dacă viitoarea
mamă a luat (fără să ştie că e însărcinată) anumite medicamente, care-i pun copilului viaţa sau
integritatea fizică şi psihică în pericol, atunci este indicat avortul. Decât să aduci pe lume un copil
malformat sau handicapat şi o viaţă să-i plângi de milă, mai bine nu-l faci !
O a treia situaţie este cea în care femeia a fost victima unui viol ; chiar dacă copilul ar fi sănătos,
decât mama să privească o viaţă chipul unui copil şi prin aceasta să-şi aducă permanent aminte ce a
păţit, mai bine este să nu-l facă. Oricum şi-n acest caz, alegerea îi aparţine în exclusivitate femeii.
Dacă ea consideră că este bine să aducă pe lume acest copil, rezultat al unui viol, n-o împiedică
nimeni, cu atât mai puţin Cuvântul lui Dumnezeu, să-i dea naştere !
Deci pentru aceste cazuri, avortul respectiv chiuretajul sunt indicate şi nu constituie un păcat. Din
nefericire nu aşa gândea o mamă ce provenea dintr-un anumit cult religios şi care avea deja acasă 9
copii, fiind însărcinată cu al X-lea (!?!). Ea avea un grad avansat de ciroză hepatică cu ascită (cu
lichid în abdomen), o formă severă, decompensată. Pentru a nu comite vreun “păcat”, ea a lăsat ca
şi această sarcină să avanseze, punându-şi viaţa în pericol. La naştere însă, medicii erau disperaţi,
pentru că nici unul nu garanta că ea va supravieţui travaliului. Nimeni nu dorea “să se lege la cap”
cu un deces matern. Femeia, până la urmă a născut şi pentru că “a avut zile”, a scăpat în cele din
urmă. Mă întreb : dacă ea ar fi murit, ar fi fost mai bine pentru cei 9 copii pe care-i lăsa acasă fără
mamă ? De-asemenea, ea care ajunsese o epavă, cum mai putea avea grijă de ei ? Copiii se creşteau
unii pe alţii, în timp ce “mama” nu era decât o prezenţă fizică şi literalmente o fabrică de făcut fraţi
şi surori. Destule persoane interpretează eronat un verset scripturistic, care afirmă că “totuşi femeia
va fi mântuită prin naşterea de fii (şi cele mai multe femei se opresc cu cititul versetului aici ! ; dar
versetul continuă, atrăgând atenţia asupra altui aspect :), dacă stăruie cu smerenie în credinţă, în
dragoste şi în sfinţenie”(1 Timotei 2,15). Vedem că accentul versetului citat cade pe buna
creştere şi pe educaţia dată copiilor, de care trebuie să se ocupe mama şi nu exclusiv pe
“fabricarea” de copii !!! Iată cum interpretarea mărginită, tendenţioasă şi greşită a Cuvântului lui
Dumnezeu este în stare să genereze adevărate tragedii !
Sper ca acest capitol v-a trezit destule semne de întrebare şi v-a lămurit o bună parte dintre
aspectele privind locul şi rolul actului sexual într-o familie. Importanţa sa este mare, dar atenţie :
aceasta implică nemijlocit şi o responsabilitate pe care trebuie să mi-o asum ! Vor fi preîntâmpinate
sarcinile nedorite, deoarece trăim într-o societate modernă, în care operăm cu o multitudine de
noţiuni. A fi informat reprezintă un deziderat realizabil, spre binele tău şi al familiei tale.