Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Dinspre sat se apropie un căpitan cu ochii înfrigurați. Acesta îl întreabă pe caporal cine va fi
executat și pentru ce vină, dar omul nu știe să-i răspundă.
Sosește și un locotenent, foarte interesat de buna organizare a execuției. El observă că nu s-a
adus scăunelul pe care să urce condamnatul sub spânzurătoare și îl trimite imediat în sat pe
caporal să aducă unul.
Cei doi ofițeri se prezintă. Locotenentul este Apostol Bologa, căpitanul se numește Otto
Klapka, nou venit chiar în regimentul de artilerie al locotenentului. Klapka află de la
locotenent că urma să fie executat sublocotenentul ceh Svoboda, care fusese prins când
încerca să treacă la dușman. Locotenentul făcuse parte din Curtea Marțială care îl
condamnase. Povestește îndârjit că sublocotenentul își primise sentința cu zâmbetul pe buze.
Klapka nu pare, însă, convins că sentința era dreaptă. Spune că fusese avocat înainte de
război, iar Bologa adaugă că pe el războiul îl luase din mijlocul cărților, de la Universitate.
Sosește un grup de ofițeri, în frunte cu generalul, comandantul diviziei. Zelos, Bologa se
apropie și spune că el trimisese după scăunel. Pretorul militar observă că lipsește călăul.
Generalul ordonă să se găsească imediat un călău, iar pretorul îl desemnează pe caporal.
Este adus condamnatul, urmat de un lung convoi de soldați și ofițeri, aduși ca să vadă
execuția și să tragă învățămintele de rigoare. Ajuns lângă spânzurătoare, condamnatul îi
spune preotului că vrea să moară mai repede.
În timp ce pretorul citește sentința Curții Marțiale a diviziei, privirile condamnatului se aprind
mândre, iar Apostol Bologa este fascinat. Svoboda se urcă pe scăunel și își pune singur
ștreangul de gât. Caporalul trage scăunelul, iar condamnatul moare privit de toți cei de față.
Mulți oameni au ochii plini de lacrimi.
Doctorul constată oficial decesul și toți se întorc la divizie. Rămân lângă spânzurătoare numai
Apostol Bologa, care nu poate să-și ia ochii de la spânzurat, și căpitanul Cervenco, ce îl
plânge pe cel mort.
Locotenentul pleacă și el spre sat. Îl ajunge din urmă pe Klapka. Glasul și cuvintele acestuia
spun că el nu fusese de acord cu această execuție, iar Bologa se cutremură
Momentele subiectului:
Expoziţiunea:Totul începe când in sufletul lui Bologa apare neliniște și nesiguranța.
Acesta este indecis in privința alegerii.
Intriga:Bărbatul primeste o luna de concediu,fiind internat in spital și rupe legătura cu
Marta,femeia pe care n-o mai iubea.
Desfăşurarea acţiunii:Acesta este trimis la o colonie din Neamț unde se întâlnește cu
viitoare sa logodnica,Iloana.Mai apoi acesta este trimise front.
Punctul culminant:Pe noul front încearcă din noi sa dezarmeze,dar este prins de
Varga,care îl preda regimentului.
Deznodământul:Bărbatul gaseste harta inamicilor după care este percheziționat și
spânzurat.
Moduri de expunere:
Naratiune:”Se uita mereu împrejur,cercetător și cu dispreț”
Dialog:”Nu-i vina lor ca țara-i păcătoasa”
Caracterizarea personajului principal / a unui personaj
preferat: caracterizar
e directă :Apostol Bologa este fiu de avocat,este fric și nesigur pe el.
caracterizare indirectă :Din faptele acestuia reiese ca este fricos și neorganizat.
Mijloace artistice:epitet:”pomi desfrunziți”
Impresii personale :Cartea nu este deloc pe placul meu,deoarece nu ma atrag astfel de teme.
Note de lectură
Opera mi-a trezit sentimente de entuziasm
Ceea ce impresionează este nelinistea sufleteasca a personajului principal.
Surpinzător este momentul in care Apostolul este prins.
Demn de admirat este fragmentul în care curajul lui Boloaga reiese.
Am admirat faptul ca și Iloana s-a îndrăgostit de Boloaga.
Am fost curios când Apostolul urma sa fie omorât.
Opinii critice / Referinţe critice:
Pãdurea spânzuratilor" este un roman psihologic axat pe evolutia unei obsesii. Dincolo de
evocarea unei realitati, tenta umanã si profundul tragism al romanului ar putea fi explicate
prin sursele de inspiratie: o fotografie adusa de pe front si care infatisa o padure de
spânzurati, dar mai ales, executia prin spânzurare al lui Emil Rebreanu ( fratele autorului),
care încercase sã dezerteze din armata austro-ungara si sà treacã la români.