uLucrarea 6

Încercarea la compresiune

Încercarea la compresiune este reglementată prin STAS 1552-78. Principala problemă

ce se ridică la compresiune este realizarea unor tensiuni omogene în epruvetele ce se supun
încercărilor.

Presupunând epruvetele de formă cilindrică starea de tensiune este modificată datorită

frecărilor dintre suprafeţele de contact ale epruvetei şi suprafaţa de apăsare în timpul încercării.
Forma epruvetei este prezentată în figura 2.12.

Fig.2.12. Epruveta supusă compresiunii

Încercarea la compresiune este o solicitare statică şi constă în aplicarea asupra unei

probe cilindrice a unor sarcini axiale de comprimare a acesteia până la rupere sau apariţia
primei fisuri, direcţiile de testare ale probei sunt foarte importante în obţinerea rezultatelor
solicitării.
 Aceste încercări se fac cu viteză mică de deformare încât modificarea formei epruvetei
se face lent. În timpul solicitării are loc o scurtare a epruvetei şi o bombare a acesteia.

Compresiunea pentru materialul sinterizat se poate studia, conform unor autori ca

Amano şi Nakagawa, foarte uşor, urmărind direcţia de testare a epruvetei,figura 2.13.

Fig. 2.13. Direcţia şi dimensiunile epruvetei

Evaluarea compresiunii se face calculând şi exemplificând,ca şi la tracţiune, rezistenţa

la rupere, Rm [MPa] şi modulul de elasticitate, E [N/m2]. Comportarea MS la solicitare
depinde de omogenitatea acestuia, anizotropia MS este determinată de tipul de pulbere, modul
de presare, lubrifiere, timp şi temperatură de sinterizare. De aceea prezint influenţa presiunii
de presare asupra rezistenţei de rupere şi a modulului de elasticitate în figura 2.14.

Parametrii urmăriţi în timpul încercărilor sunt:

 diametrul iniţial. do. diametrul piesei înainte de încercare, mm;

  diametrul final. du. diametrul la apariţia fisurării, mm;
 lăţimea iniţială (grosimea iniţială) a epruvetei, ho. mm;
 lăţimea (grosimea) finală a epruvetei, hu, mm;
 scurtarea epruvetei, Sc, %;

ho⋅hu
Sc = ×100
hu [%] (20)

 rezistenţa la strivire realizată, K, MPa;

F m ( D−f )
K=
Lf 2 [MPa] (21)

unde:

f este diametrul de convexitate maximă, mm;

Fmax - forţa la care apare fisurarea, N;

D - diametrul epruvetei, mm;

hu - grosimea finală.

Înainte de încercare, epruvetele se controlează vizual pentru a nu avea fisuri sau defecte
ceea ce ar duce la încercări neveridice, epruvetele cu defecte nu se supun încercării.

Se traseaza grafic Scurtarea ]n func’ie de K.