Johann Christoph Friedrich Schiller (n.

10 noiembrie 1759, Marbach am Neckar, Ducatul de

Württemberg, Sfântul Imperiu Roman – d. 9 mai 1805, Weimar, Sfântul Imperiu Roman), înnobilat
în anul 1802 ca Friedrich von Schiller, a fost un poet și dramaturg german, considerat unul din
clasicii poeziei germane.

Schiller s-a născut în familia unui felcer din Marbach am Neckar în ducatul Württemberg din
sudul Germaniei, care devine mai târziu administrator al grădinilor curții ducale. În 1773, la vârsta
de 14 ani, tânărul Schiller este înrolat la ordinul ducelui Karl Eugen în Academia Militară, instituție
cu cel mai desăvârșit spirit cazon, unde se va forma spiritul rebel al viitorului poet. După opt ani
începe studiul medicinei, devenind în 1780 medic militar al unui regiment din Württemberg, după
ce susținuse o dizertație cu titlul Über den Zusammenhang der tierischen Natur des Menschen
mit seiner geistigen („Despre relația dintre natura animală și cea spirituală a omului”).

Încă din adolescență se simțea atras de literatură, în special de genul dramatic. Lecturile
preferate vor fi Shakespeare, J.-J. Rousseau și poeții germani aparținând mișcării Sturm und
Drang („Furtună și Avânt”). Curentul romantic german cu acest nume, după titlul unei drame
de Klinger, a influențat începuturile literare ale lui Schiller, al cărui spirit nonconformist găsește
ecou în frământările sociale ale timpului.