Mântuirea: nevoia noastră supremă

Cuvântul „salvat” este un cuvânt obișnuit. Când scriem un document pe computer,

ne asigurăm că îl „salvăm”. Dacă o persoana este în pericol de moarte și este
scăpată de o echipă de salvatori, spunem că a fost „salvată”. Dar ce înseamnă că
Isus ne-a „salvat”?
Un înger ne explică: Matei 1:21 Ea va naște un Fiu și-I vei pune numele Isus,
pentru că El va mântui pe poporul Lui de păcatele sale.
Salvarea, sau mântuirea din păcat este cea mai mare nevoie a noastră, din moment
ce ne naștem cu natură păcătoasă.
Deși păcatul ne distruge, nouă ne place păcatul. Păcatele noastre nu ni se par
periculoase, astfel că nu simțim în mod natural nevoia de a fi salvați de ele.
Doar Dumnezeu ne poate salva din păcatele noastre, dar din fire, nu ne dorim ca El
să le îndepărteze. Iar Dumnezeu nu le va îndepărta cu forța de la noi. Trebuie să
alegem între a-L lăsa să facă acest lucru sau să murim în păcatele noastre.
Deoarece Dumnezeu respectă alegerea, El ar putea considera prima noastră alegere
ca fiind cea finală și irevocabilă; și fără intervenția Sa, chiar așa ar fi. Desigur,
aceasta ne-ar lăsa fără speranță și fără Dumnezeu în această lume, lucru care ar
duce la moarte .
Dar Dumnezeu ne iubește și nu este dispus să accepte alegerea noastră prezentă în
favoarea păcatului ca fiind alegerea finală. El știe că noi nu întrevedem complet
care sunt consecințele alegerii noastre. Atunci, prin circumstanțele vieții și prin
mărturia Scripturii, El caută să ne ghideze astfel încât să nu mai alegem păcatul și
moartea, ci ascultarea și viața. Mântuirea este procesul prin care Dumnezeu
schimbă natura noastră iubitoare de păcat, care se opune ascultării, într-una care
iubește ascultarea și urăște păcatul. Acest proces începe când Dumnezeu ne
captează atenția și noi răspundem vocii Sale, care ne invită să alegem ceea ce este
mai bun pentru noi, lăsându-ne complet în mâna Lui. Atunci vom spune: „Doamne,
nu voia mea, ci voia Ta vreau s-o fac. Amin!