Viața lui Ciprian 0

Porumbescu la Brașov.
A locuit în Schei, pe
strada Prundului

DE BIZ BRASOV PE 18 OCTOMBRIE 2021

STIRI BRASOV, TIMP LIBER

GAZETATRANSILVANIEI
Nr.25. Dumineca28Februariu12

„Gazet'sTransilvania"

ISe. u.)
DivO asiov tra
m a n ainBr sentapetn.v .
raro tiva repre ruarius
(Teat dediletanain 28FebaGimnasialuei
ta te e c are d
•socieóraDuminsal'aceam CRAIU-NO m-
in U
aduo'a artest.n i peretdeCiprianuoPeoru
.) a
u-
.:(12Manudenic O
nd ri ;m u sicuateuil1fl.;l.;enutrnée
rom
e A le cs a ri le :F a le ri a1f rein
Vaesscilut.-Pretirre70er.pegfladevêndianasiu-
u a
b parte . iletesea edificiuluGim re-
merisatu40exB tionein
ereerepresenta sidela3-a5. Incepu p.m.p talu
part'a
diu d 10-12am-8lacassestedestinatu
EluideslaiséradeVlae7 uratu
nitulac tionale. torii.
cum era. icena Aranja
8óres lantrop
copurifi
la
pentrus

Marele și tragicul compozitor Ciprian

Porumbescu, cel care avea să se stingă la
doar 29 de ani, s-a născut pe 14 octombrie
1853, la Șipotele Sucevei, ca fiu al preotului
ortodox Iraclie Porumbescu. Născut Iraclie
Gołęmbiowski, acesta din urmă își schimbă
numele de familie în Porumbescu în 1881.
Cu sănătatea șubredă, abia scăpat din
pușcăria din Bucovina, unde a fost
întemnițat din motive politice, Ciprian
Porumbescu se hotărăște să se mute la
Brașov. În 17 octombrie 1881, este acceptat
ca „profesor de cântări” la liceul ortodox din
Brașov. Nu întâmplător a vrut să lucreze ca
profesor la orașul de la poalele Tâmpei.
Părinții săi ani de-a rândul au colaborat la
„Gazeta de Transilvania“ și au fost prieteni
buni cu familia Mureșianu. La începutul
anului următor, în sala festivă a actualulului
Colegiu „Andrei Șaguna“ a avut loc premiera
primei operete românești, „Crai Nou”,
compusă și dirijată de Porumbescu, scrie
Alexandru Ghiza pe Casa Sfatului.

Dragoste pentru muzică

Născut la 14 noiembrie 1854 în comuna

Șipote, al doilea dintre cei nouă copii ai
preotului Iraclie Porumbescu, Ciprian a
arătat încă de mic copil o deosebită
dragoste pentru muzică, în special pentru
vioara. Numele de familie era, de fapt,
Golembiovski, dar Ieraclie a reușit să obțină
revenirea la numele românesc al familiei,
Porumbescu, abia în a doua parte a scurtei
vieți a fiului său. „Gołąb” – pronunțat
„gouomb” – înseamnă în poloneză
„porumbel”. Cu doi ani înainte de moartea lui
Ciprian, ajunge stareț al Mănăstirii Putna. În
copilărie, Ciprian asculta cu drag cântecele
lăutarilor din sat. Primele lecții de vioară le-a
luat la numa șase ani de la un muzicant
neamț, Simon Meter, învățător în comuna
Ilișești. În 1863, începe liceul la Suceava,
unde își impresionează profesorii cu talentul
de a cânta la vioară. La 1873, se înscrie la
facultatea de teologie din Cernăuți. Dirijează
corul societăți studențești „Arboroasa”, o
organizație naționalistă română.

Închis de autoritățile
habsburgice
În octombrie 1877, când se comemora la Iași
uciderea voivodului Grigore Ghica al III-lea,
cel ucis de turci pentru că s-a opus cedării
Bucovinei Imperiului Habsburgic, trimite o
telegramă publică de condoleanțe ieșenilor.
Împreună cu alți patru colegi ai săi, implicați
în acțiune, sunt arestați de autoritățile
habsburgice pentru „crima de înnaltă
trădare”. A stat întemnițat, alături de
criminalii de rând timp de trei luni. Achitat
de Curtea cu juri, părăsește temnița, cu
sănătatea zdruncinată. În toamna anului
1879, urmează la facultatea de litere din
Cernăuți cursul de istorie. În 1880, ajunge la
Viena, la Conservator.

Prieteni brașoveni
Orchestra celebrului compozitor vienez
Eduard Strauss îi face cinstea să-i
interpreteze valsul „Camelii”, care-i farmecă
pe vienezi. Tot la Viena, tipărește o colecție
de cântece studențești, unele inspirate din
folclorul bucovinean. Aici compune
“Tricolorul”.

Citește și:

Terenul din Poiana Brașov pe care a avut

loc festivalul Massif va fi adus de
organizatori la starea inițială. Imediat ce
vremea va permite

Listening party: Cel mai recent album

Metallica, „72 Seasons”, se aude, în
premieră, la Cinema One, în Brașov.
Evenimentul are loc chiar pe 13 aprilie,
cu o zi înainte de lansarea albumului

Restricții de circulație cu ocazia

Semimaratonului Brașov Intersport/
1.200 de alergători așteptați să ia startul
la tradiționalul concurs de alergare
montană

Viena i-a adus lui Porumbescu mai mulți

prieteni brașoveni: Andrei Bârseanu,
Gheorghe Chelaru,Vasile Voinea sau
doctorul Băiulescu. De la ei află că
Gheorghe Dima a plecat la Sibiu, în vara
anului 1881, lăsând liber postul de profesor
de muzică la Gimnaziul greco-ortodox
român “Andrei Șaguna” din Brașov. Solicită
și i se acceptă postul, sosind la 11 noiembrie
1881, în orașul de la poalele Tâmpei.

Părinții– colaboratori la
ziarele din Brașov

Cașcaval Delaco
DeSenviș
Ți-e poftă de sendvișuri? Alege din
gama de cașcaval Delaco DeSenviș

Delaco Distribution

Deschideți

Compozitorul a fost așteptat la Brașov cu

brațele deschise. Între intelectualii
Bucovinei și cei de la Brașov se stabiliseră
cu multă vreme în urmă relații de colaborare
și chiar de prietenie. Încă de la apariția
primelor ziare în limba română la Brașov –
„Gazeta Transilvaniei“ și „Foaia pentru
minte, inimă și literatură a1838b între
colaboratorii la aceste publicații s-au
numărat Costache Negruzzi, Gheorghe
Asachi, Vasile Alecsandri, Constantin și
Alecu Hurmuzaki și familia lui Ciprian, Iraclie
și Emilia Porumbescu.Părinții compozitorului
Iraclie au transmis știri și articole la „Gazeta
Transilvaniei“ și au susținut activitatea
Reuniunii Femeilor Române. Începutul
relațiilor l-a făcut Emilia Porumbescu, care
la 10 decembrie 1850, a răspuns de la Șipot
la apelul publicat de reuniunea Femeilor
Române în paginile „Gazetei Transilvaniei“.

Corespondență Bucovina-
Brașov
În 1855, Iraclie Porumbescu avea să publice
în „Foaie pentru minte, inimă și literatură“
balada populară „Aniția“, culeasă de el din
Bucovina, iar după această dată, legăturile
lui cu „Gazeta Transilvaniei“ devin tot mai
strânse. Din Bucovina, tatăl compozitorului
corespondează intens cu Iacob Mureșianu
din Brașov. Corespondența aceasta se
întinde pe o perioadă lungă de timp, de la
1857 până aproape de sfârșitul vieții, în
1895. Va folosi calea epistolară asemeni
tuturor colaboratorilor aflați în afara
hotarelor Ardealului, pentru a-i informa pe
prietenii din interiorul arcului carpatic
despre evenimentele ce se petreceau în
Bucovina și Moldova, fie în timpul Războiului
Crimeei, fie în preajma Unirii de la 1859.

Catedră de muzică la liceul

român
Ciprian Porumbescu a cerut catedra de
muzică de la liceul român ortodox din
Brașov începând din 1 septembrie 1881.
Catedra nefiind liberă la acea dată, s-a
stabilit abia la ședința Eforiei școalelor din
17 octombrie 1881 angajarea sa „până la
efeptuirea alegerii prin Delegațiunile școlare
pe baza unei noi cereri.” În urma dezbaterii
acestei cereri trimisă Eforiei de la Stupca,
Ciprian Porumbescu a fost ales „profesor
provizoriu de muzică și cântări cu un salariu
anual de 500 de florini”.

Găzduit pe actuala stradă a

Prundului
Se stabilește, în gazdă, la familia Copony,
din strada Angergasse nr. 1431, în Scheii
Brașovului. Astăzi, pe casa de la numărul 31
de pe actuala stradă a Prundului, în
apropierea Colegiului Național “Andrei
Șaguna”, se află o placă comemorativă.

Se împrietenește cu pictorul Mișu Pop, care

stătea pe aceeași stradă. Acesta îi face un
portret în ulei. Pictorul brașovean, un iscusit
portetrist și iconar, a fost și deținătorul unei
biblioteci impresionante. Casa sa din Brașov
a devenit pe timpul vieții sale un adevărat
muzeu, cu exponate create de către el
însuși.

Pe lângă postul didactic solicitat,

Porumbescu este numit dirijor al corului
Bisericii greco-ortodoxe „Sf. Nicolae” din
Scheii Brașovului la 14 noiembrie 1881 și
dirijor al Reuniunii române de gimnastică și
cântări din Brașov.

În căutarea unei săli de

concerte
Ciprian Porumbescu își continuă pregătirea
muzicală la Brașov, luând lecții de pian cu
Hermann Geifrig a1805 f1886b,dirijor și
organist la Biserica Negră. La patru luni de
la instalarea sa la catedră s-a adresat
conducerii Școlilor aEforiei) românești,
cerând să-i fie dată „sala cea mare” a
liceului, pentru ca să ofere în sprijinul
„studenților bolnavi de la institutul nostru și
al mai multor instituțiuni filantropice
naționale din localitate”, câteva reprezentații
teatrale. Înainte de a se adresa Eforiei,
aceeași rugăminte o adresase și către
conducerea nemțească a Redutei – sediul
Casei de Concerte, dar a fost refuzat.

Premiera primei operete

românești
În seara zilei de 27 februarie 1882, în sala
festivă a gimnaziului, a avut loc prima
reprezentație a primei operete românești,
„Crai Nou”. Sala era tixită de lume. Toți
intelectualii români din Brașov au vrut să
asiste la eveniment. Succesul premierei a
determinat reluarea spectacolului în aceeași
sală și la 28 februarie și 14 martie 1882. La
reprezentația din 14 martie, spectacolul s-a
încheiat cu piesa lui Vasile Alecsandri,
„Rămășagul”, iar orchestra a încheiat, sub
bagheta lui Ciprian Porumbescu cu „Hora
Brașovului”. Această horă e una din
compozițiile sale din perioada brașoveană,
alături de marșul „Pe-al nostru steag e scris
Unire”, ale cărui versuri aparțin profesorului
Andrei Bârseanu.

Criticat de “Gazeta
Transilvaniei”
În “Gazeta de Transilvania” numărul 25, din
28 februarie/12 martie se anunță: “O
societate de diletanți va representa pentru a
duo’a ora Dumineca in 28 Februariu în sal’a
cea mare a Gimnasiului romanu de aici O p e
r e t’a CRAIUjNOU de Vasile Alecsandri;
musica de Ciprianu Porumbescu”. În aceeași
publicație, în numărul 27, din 5 / 17 martie
1882, apare o cronică de spectacol. Aurel
Mureșianu, directorul “Gazetei Transilvaniei”,
publică un text critic, în care-și exprimă mai
multe rezerve. I se reproșa compozitorului
influența creației vieneze de operetă, cât și
a folclorului orășenesc, precum și alăturarea
acestora cu doina și hora românească. Într-
un “drept la replică”, acordat de “Gazeta
Transilvaniei” în numărul 29 din 14 / 26
martie, Ciprian Porumbescu afirma: “Și dacă
este vorba de vreun componist pe care l-am
studiat și-l studiez și acum încă cu multă
diligență, atunci îmi permit a spune că
componistul acesta este însuși poporul
nostru român, carele stă peste Offenbach,
Genée, Suppé etc. “ Replica este urmată de
o precizare a redacției în care, printre altele,
se arată: “Fraza despre <<poporul român
componist>> nu se prea potrivește cu
seriozitatea ce se cere de la un specialist în
muzică”.

Plătit de brașoveni în timpul

tratamentului
Trecând peste criticile cordiale ale “Gazetei
Transilvaniei”, Porumbescu s-a simțit iubit la
Brașov, apreciat de intelectualii români.
Drept dovadă a prețuirii sale, școala i-a
acordat doi ani concediu medical. Cu
sănătatea ruinată de ftizie, este nevoit să
facă o pauză. Pleacă la tratament peste
hotare, în Italia. Medicii i-au interzis, pe
timpul șederii în sanatoriu, orice muncă. Lj
au oprit chiar să-și ia vioara cu el.
Nădăjduiau că astfel își va putea reface
puterile slăbite. Cât a fost în străinătate la
tratament, în stațiunea Nervi, pe coastele
Mării Mediterane, instituția brașoveană i-a
plătit salariul. Mărturie sunt scrisorile de
mulțumire adresate de compozitor
brașovenilor. Compozitorul a insistat
disperat în scrisori la prietenii brașoveni să-i
trimită singura mingâiere, ce i-o mai putea
oferi viața: iubita sa vioară, fără care simțea
că nu va putea trăi. A primit-o în decembrie
1882.

În vizită la Verdi
Într-o seară, cu vioara la subțioară, a ajuns
pe malul Mediteranei. Singur, pe un vârf de
stâncă, a început să-și cânte “Balada”. Pe
nesimțite, s-a adunat în jurul său o mulțime
de ascultători curioși, care urmăriră cu
evlavie mută plânsul vioarei maestrului
necunoscut. Printre numeroșii admiratori s-
a numărat critical muzical Camiilo Boito,
prietenul celebrului Verdi. La invitația lui
Boito, Porumbescu l-a vizitat la Genova pe
marele Giuseppe Verdi. În Italia, a mai făcut
câteva voiajuri în cursul anului 1883, la Pisa,
Florența și Roma.

A murit la 29 de ani
neîmpliniți
În martie s-a înapoiat în Bucovina, în satul
Stupea, unde tatăl său era preot. Ajuns
acasă, a căzut din nou bolnav și după trei
luni s-a stins de tuberculoză, la 6 iunie
1883, în vârstă de 29 ani neîmpliniți. După
moartea compozitorului, lucrările muzicale
compuse la Brașov – cuprinse în 12 caiete
de note – au fost înmânate tatălui său,
Iraclie Porumbescu. Pe tot parcursul scurtei
sale vieți, muzicianul a compus peste 250
de lucrări vocale și instrumentale.

Slujba de pomenire din

Groaver
La comemorarea unui an de la dispariția sa,
în mai 1884, când s-a organizat un mare
parastas la biserica „Cuvioasa Paraschiva”,
din Groaver, au luat parte toți cei care
asistaseră la premiera operetei „Crai Nou”.
După slujba de pomenire a rostit câteva
cuvinte și profesorul Andrei Bârseanu, coleg
și colaborator al compozitorului.

Brașovenii nu l-au uitat pe Ciprian

Porumbescu. Opereta sa s-a jucat ani la
rând, de șase ori avându-l ca regizor pe dr.
Vasile Braniște, cel care la 25 de ani de la
moarte, a publicat la Lugoj cea mai
completă „Schiță monografică asupra lui
Ciprian Porumbescu“.

În anul 1932, la 31 martie, corul bisericii

Sfântul Nicolae din Scheii Brașovului a pus
din nou în scenă opereta „Crai Nou”, acum
sub bagheta unui alt mare maestru al
muzicii românești, Constantin Bobescu.

Bustul lui Porumbescu

La centenarul morții autorului primei operete
românești s-au desfășurat o serie de
manifestări culturale, iar în parcul de lângă
Colegiul Național „Andrei Șaguna” s-a
dezvelit bustul compozitorului. Sculptura în
bronz este opera sculptorului Vladimir
Predescu.

Film biografic

Biografia romanțată a compozitorului a

fost transpusă cinematografic în anul
1972, având în distribuție pe actorii: Vlad
Rădescu, Ion Besoiu, Emanoil Petruț ,
Sebastian Papaiani și Alexandru Repan.
Regia și scenariul au fost semnate de
Gheorghe Vitanidis. Filmul prezintă
ultimii doisprezece ani din scurta viața a
lui Ciprian Porumbescu KVlad Rădescu),
dragostea lui pentru Berta KTamara
Crețulescu), anii de studiu la Facultatea
de Teologie de la Cernăuți, unde Ciprian
Porumbescu și foștii săi colegi fondează
Arboroasa, prima societate academică
din Bucovina.

Autor de imnuri

Ciprian Porumbescu este, deocamdată,

singurul compozitor cu două bucăți
muzicale adoptate ca imnuri naționale.
“Pe-al nostru steag e scris Unire” este
un cântec patriotic dedicat unirii
Principatelor Române, Moldova și Țara
Românească de la 1859. Muzica îi
aparține lui Ciprian Porumbescu, iar
versurile lui Andrei Bârseanu. Melodia
cântecului este în prezent imnul național
al Albaniei, pe versuri ale poetului
albanez Aleksandër Stavre Drenova. În
anul 1940, aceeași melodie a devenit
imnul Partidului Națiunii, partidul unic
din timpul dictaturii regelui Carol al II\
lea. În 1975 Nicolae Ceaușescu a
încercat să introducă acest cântec ca
imn național al României cu textul
modificat de PCR și titlul schimbat în “E
scris pe tricolor Unire”, dar în final a fost
ales ca imn “Trei culori”, un cântec
compus tot de Ciprian Porumbescu.
Unele surse susțin că textul a fost
schimbat de însuși Ceaușescu.

Andrei Bârseanu, președintele ASTRA

Andrei Bârseanu, autorul versurilor “Pe-

al nostru steag e scris Unire” și prieten
bun al compozitorului Ciprian
Porumbescu, s-a născut la 17 octombrie
1858, la Dârste, lângă Brașov. Studiile
medii le-a făcut la Liceul Comercial din
Brașov, întemeiat de George Bariț, apoi a
plecat la Viena și München, unde între
1878 și 1881, și-a definitivat studiile
universitare. A revenit în Transilvania,
mai întâi la Brașov, unde a predat la
Liceul Comercial Românesc. A devenit
corector și apoi dirigent al școlilor
superioare. S-a mutat la Sibiu, unde a
fost numit director al învățământului. A
editat revista „Școala și familia” în 1887.
În 1911 a fost ales președinte al ASTRA
KAsociația Transilvană pentru Literatura
Română și Cultura Poporului Român),
funcție ce a deținut-o până în 1922. A
fost vicepreședinte al Academiei
Române. A murit pe 19 august 1922 în
București și a fost înmormântat la Sibiu,
în cimitirul central. La 26 octombrie 1929
a fost exhumat și dus la Brașov, pentru
reînhumarea sa în cavoul familial.

Iubire neîmplinită

Când își vizita bunicii, la Ilișești, Ciprian

era primit cu bucurie și în casa
pastorului evanghelic Gorgon, bun
pianist și mare amator de muzică. Aici
și-a întâlnit marea dragoste. Berta,
născută la 17 martie 1861, era cea de a
șasea fiică a Adaminei și a pastorului
protestant Taraugott Gorgon. A învățat
la Școala elementară germană din satul
natal și apoi la un pension de fete din
Biala-Bialitz. Printr-o scrisoare
înflăcărată trimisă părinților ei, Ciprian
își declară iubirea și o cere în căsătorie.
Sentimentele lui se lovesc însă de
prejudecățile familiei fetei, care-l refuză.
În cele din urmă, Berta s-a căsătorit cu
farmacistul Alfred von Rossignon, la
Rădăuți. Rămasă văduvă, s-a stabilit în
Germania, unde s-a stins în 1947, la
aproape 86 de ani.

       

 ARTICOL PRECEDENT URMĂTORUL ARTICOL 

Mii de brașoveni care Farmaciile Tei se

stau la bloc NU vor extind la Brașov în
primi automat prima parte a anului
compensarea facturii viitor
la gaze. Ce trebuie să
facă asociațiile de
proprietari și
administratorii

Biz Brasov


COMENTEAZA ACEASTA STIRE

Folosim cookie-uri pentru a-ți oferi cea mai bună

experiență pe situl nostru.
Poți
ALTE aflaSTIRI
mai multe despre ce cookie-uri folosim sau
SIMILARE
să le dezactivezi în Cașcaval
setări. Delaco
DeSenviș
Accept
POLITICA – DE BIZ BRASOV 0
Delaco Distribution Deschideți