P _' Anul XXXVII.

FOMIA D I E C E Z A N A
Organul eparhiei ortodoxe rpmâne a Caransebeşului
e *..... e e o 9 ... APARE DUMINECA

Preţul abonamentului : M a n u s c r i s e l e se adresează redacţiunii Pretai taaerţisuţtter:

Pe un an 50 Lei „Foaia Diecezană" iar banii de prenumăra- Pentru publicaţiuni oficioase, eoncursţ,
Pe jumătate de an 25 „ ţiune şi inserţiuni administraţiunii „Tipo­ edicte etc. publicate de 3 ori, d a d t c o a ţ »
Pe un pătnr de an . . . . . 12'/ , a
grafia şi Librăria diecezană" în Caransebeş până k 190 de cuvinte 30 Lei, pân* 1* 2Q&
Un număr t 1 Leu. Telefon Nr. 30. de cuvinte 45 Lei, de aci tn sus 60

Pravila lui -Vasile Lupu Iaşi 1646 lui Daniil Canonianul, Andsean n u r o m şapte-
(1 folosită c u uşurinţă şi plăcer*.
se folosea şi în Muntenia. Deaici apoi trebue că vine lipsa celor d k v
N'avem de gând să facem ceva excurs Muntenia, de ă s e folosi la judecăţi, pelâftgă
asupra acestei cărţi, nici să o comparăm c u Pravila lor proprie a-ftii Matei Basara^ şi &
paralela ei din Muntenia: Pravila cea mare Pravila moldovenilor, alui Vasfle* Lupu.
din Târgovişte, 1 6 5 2 , alui Matei Basarab; operă Domnitorul Munteniei pentru a H oarfir,
neasemenat mai interesantă din punct de privire: Nicolae Maurocordat, (171 § - - 1 7 3 0 ) cu d o i ani
limbistic, iuiidic şi istoric cultural-social. înainte de moartea s a , a comandat, să-HSt
prescrie frumos u n exemplar (ori poate şi n i »
Deşi foarte natural ar fi, că Pravila lui
multe noi însă ştim n u m a i de- unuty <fe pş
Vasile Lupu să fie folosită,, în Moldova şi alui
codicele colegului s ă u moldovenesc.
Matei Basarab în Ţara românească, lucrul acesta
însă, nu se observase tocmai chiar pe deaîntregul! Prescrierea aceasta foarte îngrijit £$cută,
s a descoperit acum nu de mult, de di Duimtru
Cam până în dricul secolului al XVIII lea,
1
lsac„ student în drept, în Cheliiîenţjt» (JuxiL Hatin)
pelângâ~ tjtmiul pămânţuim ) (im consuetudi-
unde â fost adusă, c u m , cum nu, şi d&Mtt vss
narium) în Muntenia şi Moldova s e făceau
se mai poate erua, — din Suliţa-NOuâ.
judecăţile şi amăsftrat dispoziţiunilor cuprinse
în pravilele amintite. ) 2 Dl prof. univ. din Cernăuţi Ate#«, fteoşor
povici, şi-a luat o copie după acest ii^flgsCTfftt.
Privitor de Moldova aceasta o ş t i m . din
înşăş spusa principelui şi istoricului Dimitrie Nicolae Maurocordat, înainte de a, ţneni &
Cantemir, carele în opera sa „Descrierea Mol­ doua dată la cârma Ţârii româneşti, %L?td*—
dovei", *) scrisă pe la 1716,"). în pribegia din 1730) — întâia dată a domnit în 1 7 * ^ — a
Harcov, (Ucrania) z i c e : „ o carte osebită de» şezut pe tronul Moldovei tn dou* n&ndUri.
Legi cari şi până în ziua de astăzi este pentru întâia oară între anii 1709—1710 şi a d<Rta
judecătorii Moldovei aţa dreptăţii după care oară, la 1711—1710. Trebue deci se «#ed$ffl,
judecă drept". ) 5 -
. că în aceşti 6-7 ani s e va fi familiarizat flftAr
bine c u opera bine întocmită a IggtâR&ItM
E prea bine cunoscut, că Pravila lui Matei, Eustratie/) că şi după trecerea alor i$ r*u
abstrăgând dela împrejurarea, că e de 5 ori o poate uita; mai cu drag o foloseşte InAg$ţj0
mai mare ca alui Vasile Lupu, pe deasupra sale de judecător suprem, ca pe cea regniooJară
codicele muntean e orânduit slab de tot, tra­ şi obişnuită.
6
ducerea grea din samă afară şi confuză. ) Reproducem titlul din lăudatul -ra«pu£^Hpt:
Neajunsurile aceastea natural apof, că-i „Carte rumâneaseă de învăţătură deţa- Pm-
micşorează notabil valoarea practică şi lucrarea vilele împărăteşti şi de alte giudeaţe, tălmăcită
') Xenopol Istoiia Românilor, Bucur. 1890 voi. IV. (Istoria din limba elinească pre limba rurnânească; şi
modernă) pg 162 şi urmat — 175. Ar. Densuşianu, Istoria limbei şi
literaturei române, Iaşi 1894, pg: 116; 267—270; Victor Oaişor Istoria tipărită cu porunca lui Vasile Voevod, DpJWJjă
dreptului român. Cluj, 1921, pg. 168—195. Ţârii Moldovei, la Iaşi, în mănăstirea Treisfeti-
') Iorga Ist. liter. rom. sec 18. v. II 443—4. Bucur. 19.
') edată în 1909 Buc. de Miron Nicoiescu în Biblioteca Socec, teliu, la anul dela Hri&tos MJ4b'. «• •
nrii 10—11. Iară acum cu porunca şi c u to&ă cbţaJtuiala
4
) ibidem pg: 5; 10; 24; 25.
&) ibid 184—5. dumnealui Constandin Ramadan bir vel stolnic,
e
) Ar. Dcnsusiauu o. c. pg: 270. Iorga Ist. literaturii religioase în zilele prea luminatttkii şi prea înâfyatujtu'
a românilor. Buc. 1904 pg: 170 şi Alexe Procopotici, Introducere în
studiul literaturei vechi, Cernăuţi 1922 pg: 14 nota 1. 7) Constantin Popovici prof. ufttv. înrev. .Candel** Cernfcr(! an-V.
nostru Doinhu Io .Nicolae Alexandru V o e v o d ,
D o m n u l Ţării Munteneşti, întru al zecelea an
din a doua D o m n i e - a'măriei sale, s'au scris
pentru, treaba dumisale, precum se veade, de popa
S t a n d u l dela Toţi. Sfinţii în Bucureşti. La anul
dela naşterea lui Hristos 1 7 2 9 , Martie 2 5 . " )
Mihai Viteazul, amăsurat spiritului epocei
sale, nu înţălegea că--ţăranului după legea firii
şi a evangheliei, îi compete tot aceeaş libertate
şt'egalitate de drepturi omeneşti şi politice, ca
şi altor muritori, din fericire născuţi boeri ori
liberi.
U n hrizov dat de Mihai Viteazul, care
dizpozase, că ţăranul e legat de glie, pare că
e trecut şi consfinţit pe deantregul şi mai că
cu aceeaş textuare în chiar corpul Pravilei;
tipărită abia cil un jumătate de veac mai târziu,
ca şi c u m fusese liberat de Mihai: arhangelul
Sionului românesc din toate timpurile şi din
tpt locul.
Pravila, din vorbă, după toate semnele,
pare că a fost tradusă şi că a fost aplicată în
toată estinderea ei, cu mult înainte de tipărirea
pi din 1646 şi respective 1 6 5 2 ! Cel puţin prin
1632, eră cunoscută în viaţa forenză a neamu­
lui nostru. ) 9 gânii cei slabi de pTger şi d'aceea a trebuit să
Eată a c u m şi acest canon agrar inhuman,
antisocial şi antievanghelic:
„Când va fugi ţăranul dela. locul şi dela
stăpânul său, nime nicăiurea să nu-1 primească;
iară de-1 va şi primi deodată, de sârg
( t = îngrabă) sâ-1 întoarcă tnapoi la satul lui de
-
unde iaste;
iară de va fi având vre-o treabă ca aceea
cu dânsul acesta ce l-au primit, atunci să aibă
a-şi spune treaba către domnul al acelui sat;
iară de va meşterşugui într'alt chip şi va
călca pravila aceasta să plătească la domnie . . .
litre de argint şi litre buiarinului (boerului)
aceluia acui va fi ţăranul şi într'acest chip să
aibă îndemnare de la domnie ca să întoarcă
ţăranul să-1 ducă de unde au fost, iară ei să
remâie cu toată paguba şi cheltuiala". ) 10
Pravila românească, exceptându-se cele
protivnice unirii, a -remas ca codice de canoane
şi pentru românii uniţi cu catolicii Romei. In
judecăţi să se urmeze după Pravilă, zice săborul
mare, din 2 5 Mai 1 7 3 9 , în punctul 6 ; sinod
ţinut în Blaj în zilele episcopului martir Inochentie
14
Klein. ) ^
8
) Procopovici 1. c. 1 4 .
») T. Cipariu Principii de limbă şi scriptură, Blaj 1866 pg:
113 şi Ar. Densuţianu o. c. 200 şi 270 (215 şi 197).
"O I. M. Bujoreauu, Colectiuno de legiuirile României, vechi şi
cele*noui. Buc. 1885. voi. III part. I pag: 256 (Zac 18) şi pg: 7 (ni).
u
) I. M. Moldovanu. Acte sinodali, Blaj 1872 voi. 2 pg: 84.
(luate din Şincai I 289 Nilles Symbollae Ocniponte 1885 v. II 546.
Dr. Aug. Burtea Eppul I. Inoceutiu Klein, Blaj 1900 pg: 147.
DUMNEZEU
Prelegere din religie, de preotul Sinesiu Bistreanu.
Deci bine să ni-o însemnăm, că celce ne-a
8
dat în-lăuntrul nostru: conştiinţa, este D u m n e ­
z e u , care în nemărginita sa bunătate şi ca să
ne vadă superiori celoralalte făpturi lumeşti, şi
care voeşte ca noi conducători şi stăpânitori.
lumei să devenim, a sădit întru noi conştiinţa.
Deci să-1 iubim şi venerăm, da să-1 venerăm
ca pe unicul, căci D u m n e z e u , ne este stăpân
atotputernic; deci să ne închinăm bunătăţii sale.
Cuvântul lui Dumnezeu"încă ne convinge
despre existinţa lui D u m n e z e u ; iar profesorul
Popea afirmă în cartea sa „Religiunea creştină"
astfel : „Sfânta scriptură ne învaţă şi ne încre­
dinţează de ajuns că este D u m n e z e u ; " iar Apost.
Pavel z i c e : „Ştim că suntem din D u m n e z e u ! "
I. c. Ioan V. 2 0 .
Sf. păr. Augustîn zice c ă : D u m n e z e u a dat
omului două cărţi cari ar trebui ca omul să le
resfoiască în toată ziua şi încă cu atenţie, şi
adecă: cartea firei (naturei) şi a sf. scripturi,
întâia e greu de priceput, dovadă ne sunt pă­
ne-o dea pe a doua carte.
întocmai c u m noi nu putem vedea soarele
făr'lumina soarelui, şi precum nu putem călă­
tori, pe apă fără apă, aşa şi pre D u m n e z e u nu-1
putem cunoaşte făr'de D u m n e z e u .
D u m n e z e u a făcut şi pe îngerii cei buni,
dar şi pe diavoli, şi rău fac părinţii voştri, când
dau diavolului puterea deopotrivă ca lui D u m ­
nezeu. Aveţi s'o ştiţi că diavolii sunt hotărîţi
de D u m n e z e u spre a-i asculta porunca, şi a-i
fi unealtă pedepsitoare faţă de păcătoşi.
Deci nu-i destul a crede lui D u m n e z e u , ci
se cere ca noi să credem într'un D u m n e z e u .
Şi îngerii, şi oamenii, şi diavolii trebue să creadă
într'un D u m n e z e u ; iar când credem într'un D u m ­
nezeu înseamnă că ne punem toată nădejdea,
încrederea şi mângăerea într'ânsul, — şi acestea
le facem fără îndoială lăuntrică, şi atunci v o m
fi deplin fericiţi.
Dumnezeu e fără început şi fără sfârşit.
„Doamne, locuinţă ne-ai fost nouă din neam
în n e a m ; mai nainte de a să naşte munţii şi
de a să forma pământul şi lumea şi din v e ş ­
nicie în veşnicie eşti tu D u m n e z e u l e ! "
Şi iarăş: „Acesta este D u m n e z e u cel ade­
vărat şi viaţa veşnică." I. Ioan V. 2 0 .
Egiptenii vechi se obişnuiseră a zugrăvi
veşnicia în forma unui şerpe, care îşi m u ş c ă
din coadă.

Fericit e celce are pe Domnul de prieten,
căci acela nu moare ci numai să straformă.
Amar de acela pe care îl urăşte D u m n e z e u .
Dumnezeu e atotştiutor.
Aşa rosteşte Apost. Pavel în epistola sa
cătrâ Evrei: „Şi nu este nici o făptură neară­
tată naintea lui, ci toate sunt goale şi descope­
rite naintea ochilor Celui cu care avem a face".
IV. 13.
— Stătea călugărul naintea colibioarei sale
şi se gândiă: „Am trecut aproape un v e a c în
l u m e a asta cu păcate, şi totuş , par'că n'ar fi
toate în rând potrivit şi nici aceea n'o pot pri­
cepe, că oare căile Domnului ar fi pururea bune
şi că El ar şti de toate!" Naintea colibei era
un tei mare şi u m b r o s ; iar la umbra teiului îşi
pregătise călugărul un pat de m u s c h i u , unde
obişnuia a să odihni ziua. Aşa şi de astădată
să aşeză pe pat şi după nişte clipite adormi
şi visă, c ă : par'că se auziâ un glas ca venit
din ceriuri şi care-i striga: „Scoală-te om cu­
vios şi porneşte în lume, căci m'am hotărît să-ţi
arăt căile Domnului şi că D u m n e z e u e atot­
ştiutor!" Şi se păru călugărului că se scoală,
îşi ia toiagul şi se îndreaptă spre codrul întu­
necat ca să cutriere lumea, dar nu după multă
vreme se rătăci prin desimea copacilor şi n'afla
cale de ieşire şi stătea nedumerit, bă îl cuprinse
şi o teamă şi se puse pe strigate, doâră-1 va
auzi cineva. în urma chiemării sale desnădăj-
duite se iveşte un tiner necunoscut şi îi z i c e :
„Să mergem, te voiu însoţi eu, că la dimpotrivă
te pierzi!" Şi plecară. Seara ajunseră la o casă
şi stăpânul casei îi primi bucuros şi-i ospetă pe
ales, dându-le pat curat să se odihnească iar în
treacăt le z i s e : „M'aţi nimerit în v o i e bună şi-s
sufleteşte mult îndestulat, căci astăz m'am îm­
păcat cu cel mai aprig vrăjmaş al m e u , şi el
ca semn al sincerei prietenii viitoare mi-a dă­
ruit acest pocal de aur, şi d'aceea sunt atât de
mulţumit". Dimineaţa, nainte de a pleca, con-
ducătoriul călugărului fură din dulap pocalul
cel de aur, vârându-1 sub mantaua sa. Călugă­
rul îl dojeni, zicându-i: că-i necuvincioasă fapta
s a ; conducătoriul îi respunse scurt şi apăsat:
„Taci, astea-s căile Domnului şi voinţa sa!"
Mâne-zi, tot seara, ajunseră la o altă casă, dar
stăpânul casei era un avar şi reutăcios, carele
c u m îi observă începu a-i înjura, aruncându-le
cuvinte de ocară şi ameninţîndu-i cu bătaie.
„Griji să fugim d'aci, şi lăpădând praful de pe
încălţăminte să părăsim acest locaş spurcat!"
zise conducătoriul; dar pân'a nu părăsi curtea
acestuia, scoase pocalul de sub mantaua şi-1
cinsti nemilosului o m , ceeace mâhnî mult pe
călugăr, dar CDnducătorLul îi şopti: „Fii liniştit,
aşa sunt căile-şi voinţa lui D u m n e z e u ! " Şi ple-
«
cară la altă casă, şi stăpânul om b u n şi milos­
tiv, îi primi cu toată bunăvoinţa. Stând la masă,
le descoperi, că pelângă toată stăruinţa sa în
m u n c ă grea şi obositoare, n'a putut da înainte;
ba nenorocirea îl prigoneşte fără .milă aşa că
a fost nevoit să vindă mereu din moşioara pă­
rintească, încât d'abia i-a rămas casa asta aproape
ruinată şi greii însărcinată cu datorii. Condu­
cătoriul îşi da silinţa să-1 mângâie după putinţă,
dar deşteptându-se des de dimineaţă, ca recunoş­
tinţă pentru bunaprimire, îi puse foc la streşina
casei, care şi a/se. „Stai ce faci nelegiuitule!"
strigă spăimântat călugărul, dar acesta îi răs­
p u n s e : „Taci, căci numai în felul ăsta îţi pot
dovedi căile şi atotştiinţa lui D u m n e z e u ! " în
sara zilei sunt găzduiţi la unul care încă îi primi
cu bunăvoinţă, deşi era dela fire o m tăcut şi
s c u m p la vorbă.. Singurul îndemn de vorbă -îi
da unicul său fi iu, un copilaş ca de opt ani,
căci îl iubia m u l t ; iar pe călugăr îl desfăta
mult această iubire părintească. Mâne-zi, înainte
de a plecă, roagă conducătoriul pe stăpânuj ca­
sei să le arate calea ce duce spre oraşulînvecinăt,
dar acesta z i c e : „N'aş avea timp, dar v ă va
însoţi copilaşul pân'la puntea ţarinei; vă rog
însă să îngrijiţi să nu-i-se întâmple vr'o primej­
die!" „Şi D u m n e z e u va griji de dânsul !"*res-
punse conducătoriul. Ajunşi la puntea ţarinei
sub care forfotiâ furioasă o apă de m u n t e , con­
ducătoriul îmbrânci copilaşul în ă"pă carete
acolo se înecă. Dacă v ă z u călugărul şi această
faptă nelegiuită îşi pierdu răbdarea şi z i s e : „Pieri
din ochi-mi tâlhar şi -diavol, că mai bucuros
voiesc să mă sfăşie sălbătecimile prin acest codru,
decât să mai fac un pas în tovărăşia t a ! Astfel
sunt căile Domnului ?" Cât ai clipi se straformă
conducătoriul într'un înger strălucit şi-i'răspunse
cu blândeţă: „Nu te supără om al lui D u m ­
nezeu, că acum am să-ţi descoper taina a tot-
ştiinţei dumnezeeşti. Pocalul de aur ce-1 furasem
dela omul cel bun, eră un vas otrăvit, căci atât
prietenul cât şi împăcăciunea erau făţărnicii şi
i-se sorociâ moartea, d'aceea l-am şi cinstit o m u ­
lui avar ca bând din el să-şi ia resplata. Săra­
cului îi aprinsei casa, căci sub cenuşă va afla o
comoară de gălbiniori şi cu aceştia îşi va recâş­
tiga moşioara părintească. Copilul l-am aruncat
în apă, căci tată-său a fost oarecând ,un mare
păcătos şi însuş copilul avea să devină cu vre-'
mea un ucigător. T u cu mintea ta nu erai în
stare să afli atotştiinţa dumnezeească şi am fost
trimis eu ca să-ţi descoper această însuşire d u m ­
nezeească".
Apostolul glăsueşte: „O adâncimea bogăţiei
şi a înţelepciunei şi a ştiinţei lui D u m n e z e u , cât
sunt de nepătrunse judecăţile lui şi nedescoperite
căile lui!" Rom. XI.
 Dumnezeu e atotputernic.
Evg. Luca scrie: „Căci la Dumnezeu nimic
nu este cu neputinţă." I. 3 7 .
Din înţelepciunea poporului culegem, că atot­
puterniciei dumnezeeşti şi cel mai înalt munte
i-se potriveşte ca un grăunte de muştar.
— Regele Canuth cel mare se preumblă
totr'una din zile pe lângă ţermurelc mării; iar
curtenii, linguşitori şi ipocriţi, nu slăbiau cu
laudele şi preamărirea sa, afirmând că: el este
Dumnezeu p'acest pământ şi toate-i sunt lui în
putinţă. într'aeeea marea arătă nelinişte şi aruncă
mereu talazuri de apă spre uscat. Regele porunci
şă-i-se aducă un scaun şi dispuse să îl pună
aproape la marginea mării; iar dânsul se aşeză
pe scaun şi zise poruncitor: „Ţara asta e a mea şi
tot ă mea e marea ce o încungiură, deci eu ca rege
şi stăpân poruncesc valurilor mării să înceteze şi
să nu mai arunce cu talazuri pe picioarele mele!"
Dar marea se agita mereu şi valuri uriaşe se
încercau să inunde pe rege; iar acesta ridicându-
se,jjriviâ marea şi apoi zise curtenilor: „Vedeţi
Pje ajdevărata regină!" Şi ridicând mâna spre
ceriu, adause: „Şi priviţi spre înălţimi, acolo-i
adevăratul şf atotputernicul Dumnezeu!"
Evg. Luca rosteşte: „Căci la Dumnezeu
nimic nu e cu neputinţă W
Dumnezeu e drept şi sfânt.
Zice Psalmistul David: „Căci Tu nu eşti
Dumnezeul căruia i-ar plăcea nedreptatea, cel
r&u nu va lăau fângâ Tine şi cei vicleni nu
vof veţut în preajma ochilor Tăi şi pe făcătorii
de «ele ureşte Domnul. Pierde-vei pe ceice vor­
besc minciuna, pe bărbatul sângiurilor şi pe ce
mşelâtor ureşte Dumnezeu." V- 5. 7.
Tot ee-i de Dumnezeu rânduit e şi drept
şi sfânt, noi să nu dubităm în dreptatea sa, căci:
naintea judecă că oare-i cu cale împrejurarea că
adesea dreptul şt omul bun să pătimească rele
în această lume, şi că tot ei sunt cei nenoro­
ciţi şi pe cari îi ajung atâtea calamităţi?
Noi să nu obiecţionăm ci-să fim cu răb­
dare, că să apropie ziua de judecată şi atunci
se întoarce foaia.
(Urmează)
Noi şi curentele de astăzi!
Disertaţie cetită în conferinţa preoţească ţinută în 8 Iunie
de preotul Svetozar Mutaşcu.
Onorată Conferinţă!
Dacă în'am văzut îndemnat ca să-mi dezvolt păre­
rile mele asupra unei chestii care ne interesează dea-
proape pe noi preoţii —^ adecă asupra curentelor de
astăzi — apoi am fâcut-o cu vădita intenţiune de a
auzi şi părerile contrare a-le fraţilor în Cristos, ca astfel
cunoscând ce este mai bun să susţinem, iar ceea-ce
ar fi păgubitor să a b a n d o n ă m .
O zic aceasta, pentrucâ între împrejurările actuale
a afla calea cea mai b u n ă este lucru foarte greu, dacă
luăm în considerare curentele antibisericeşti, răsărite pe
u r m a războiului crâncen care a trecut peste noi.
Şi fiindcă noi, adecă preoţii s u n t e m u n a cu biserica
n u ne poate fi indiferent că ce se vorbeşte şi ce se
propagă pentru biserică şi contra bisericii.
E s t e adevărat, că în urma înfăptuirei idealului
naţional biserica noastră a scăpat de s u b jugul milenar,
în care a fost ţinută şi din cenuşotca de odinioară
astăzi este redicată la rangul de biserică a statului.
Deodată cu această avanzare a sa, a ajuns însă a
fi şi invidiată de toată lumea şi chiar şi de unii din fii
ei slabi de înger şi căzuţi in manile duşmanilor ei.
Că o invidiază străinii nu ne mirăm. O ştim
aceasta din trecut şi istoria ne spune că râuri de s â n g e
şi de lacrimi a brăzdat faţa bisericei noastre, ca sâ
p o a t ă percurge şirul veacurilor p â n ă să ajungă la treapta
pe care stă astăzi.
Ca biserică creştină,. dintru început a fost perze-
cutată din partea păgânilor, începând cu Nero cel nebun
de pela mijlocul veacului I şi cu puţină întrerupere a
ţinut aproape 300 de ani adecă până la anul 3 2 3 ,
c â n d binecredinciosul împărat Constantin cel mare după
ce bătu pe Maxenţiu şi invinse şi pe Liciniu — puse
capăt fioroaselor perzecuţiuni.
Ca biserică naţională a avut să îndure n e s p u s de
mult din partea schizmaticilor şi ereticilor, a papistaşilor,
a calvinilor, şi dela unirea întâmplata la sfârşitul veacului
al 17-lea şi din partea fraţilor nostrii uniţi.
Pre lângă toate aceste perzecuţiuni, credincioşii
bisericei noastre a u r ă m a s statornici în credinţa şi
obiceiurile lor strămoşeşti, iar factorii cari au contribuit
l a susţinerea şi conservarea lor, a u fost totdeuna şi în
tot locul preoţii cari suferiau alături de turma încre­
dinţată lor şi n u încetau a-i mângâia şi îmbărbăta.
Şi aşa toate încercările duşmanilor bisericei noastre a u
dat greş.
Ceeace n u s'a putut duce la îndeplinire însă atunci
cu forţa, teamă mi-e că să va face acum cu rafineria.
Astăzi lumea este mai rafinată. Astăzi nu să mai
i m p u n e părăsirea credinţei şi obiceiurilor străbune cu
forţa, ci cu vicleşugul.
Se începe cu socializmul, perfecţionat la comunizm.
Acesta ar fi mijlocul prin care s'ar putea ferici omenimea
în ziua de astăzi. Şi ar fi un lucru foarte uşor de d u s
la îndeplinire după teoria lor. Nu trebue alta decât ca
toţi oamenii să fie deopotrivă. La ce sâ existe bogaţi
şi săraci ? Apoi ce rost mai a u şi popii aceştia în l u m e ;
fără de ei s'ar putea, căci nu fac n i m i c ; duc o viaţă
de trântori, fără de griji. De ei ar trebui lumea s ă să
scape şi ar fi ferice de ea;
Adevărata poveste a lupului cu cânii dela stână
d u p ă c u m o dovedesc aceasta stările din Rusia ş
 Ungaria fericită de astăzi, u n d e destinele bietului popor
prostit a u ajuns pe mâna comuniştilor.
La poporul nostru însă şi mai ales la ţăranii de
pre sate,' socializmul şi respective comunizmul nu a
putut prinde rădăcini. Numai în comunele montane şi
. în centrele industriale sunt socialişti organizaţi, in
comunele cu populaţie agricolă însă nu. Şi să sperăm,
că nici nu va ajunge nici când poporul nostru de prc
y
sate, la u n socializm în: forma celui existent şi propagat
în centre industriale şi oraşe cu fabrici.
Aceasta o ştiu duşmanii bisericei noastre, şi pentru
aceea acolo u n d e socializmul şi respective comunizmul
n'are teren, să folosesc de alte mijloace ca sâ-şi ajungă
scopul şi a n u m e de sectele religioase. La noi cea mai
lăţită este secta baptiştilor sau a pocăiţilor cum le
place a să numi. Acestea câştigă mereu teren între
ţăranii noştrir
r Poate numai puţini dintre fraţii in Cristos vor fi
atât de norocoşi, ca s ă nu aibă în parohiile lor dacă
nu mai mulţi, dar cel puţin unul sau doi. Şi acolo u n d e
s'a ivit odată .un atare rătăcit, mai curând sau mâi
târziu să vor ivi mai mulţi ştiut »fiind, cu cât fanatizm
propagă ei învăţaturile lor. Iar despre fanatizm zice
Voltaire, că este de o mie de ori mai funest şi decât
ateizmul.
Prin u r m a r e n o u ă preoţilor ni-se impune parali­
zarea lăţirei acestei secte fanatice ca o datorinţă car­
dinală. Iar spre a putea împedeca lăţirea lor trebue să
ştim sâ.-i combatem, deci trebuie să-i cunoaştem.
Pocăiţii sunt toţi oameni f ă r ă . d e nici o pregătire,
dar să ocupă mereu cu cetirea sfintei scripturi şi cu
timpul devin stăpâni pre ea. La toate oca-ziunile apoi
să folosesc de citate din ea, aşa că de multe ori aduc
în încurcătură chiar şi pe p r e o t , " mai ales dacă acesta
n u sá o c u p ă cu cetirea sfintei scripturi. - s
Şi fiind că scopul lor este acelaş ca şi al socia­
liştilor, adecă înstrăinarea turmei de păsturiul ei sufle­
tesc, caută toate ocaziunile ca să-i ponegrească pe
preoţi şi deaceea cu predilecţie citează cuvintele evang.
Matei cap. 23. „Pre scaunul lui Moise au şezut cărturarii
şi fariseii,' deci toate câte vor zice v o a u ă să faceţi şi
să păziţi, iar faptele lor să nu faceţi . . . căci iubesc
închinăciunile în târguri şi a să chema de oameni
îrivăţătoriule, iar voi să nu vă chemaţi învăţători, căci
unul este învăţătorul vostru, iar voi, toţi sunteţi fraţi.
Şi părinte să nu vă chemaţi v o u ă pe pământ, căci
unul e părintele vostru cel ceresc."
Drept aceea ei şă şi feresc în convorbiri cu preoţii
de a le zice „părinte" cuín obicinuesc credincioşii
noştri, ci iotdeuna şi demonstrative îl agrăiesc cu
„domnule preot". Ei vreau să arate că cuvintele sfân­
tului evang. citate ar avea in vedere deadreptul pre
preoţi şi aceasta o propagă atât în adunérile lor, cât
şi în toate convorbirile cu credincioşii noştri.
Şi fiindcă în u r m a libertăţii religionare nu există
nici u n mijloc coercitiv pentru oprimarea doctrinei lor,
dar şi altcum fiind chestie de convingere aceasta, nu
să poate combate cu mijloace violente, ci numai cu
puterea cuvântului şi a convingerii. -
Deci noi preoţii şi aici înţeleg mai ales pe aceia,
cari avem de luptat cu această sectă, să ne înarmăm
cu armele, cari ne stau la dispoziţie, ca să putem p a r a '
loviturile, ce ne vin din partea lor. Şi fiindcă unica
armă ce ne stă la dispoziţie este puterea cuvântului,
pentruca să ne putem folosi de ea, trebue să ne ocupăm
şi noi cu cetirea sfintei scripturi şi a , a l t o r ştiinţe ca să
p u t e m replica la atacurile lor.
Nu ne serveşte [spre laudă dar nici nu folosim
cauzei, atunci când ajungând în conversaţie cu un
pocăit pentru ca să ne scăpăm de el după câteva
cuvinte aruncate preste u m ă r îi întoarcem spatele şi ne
căutam de drum. Prin o astfel de procedură pe lângă
că ne-am arătat mai răi decât pocăitul, am devedit şi
inferioritatea noastră faţă de dânsul care are curajul să
susţină cu noi disputa, iar- noi nu-1 avem faţă de dânsul.
Deci să n'o facem. Ci cu blândeţe, cu calmitate şi cu
prudertţă folusindu-ne şi noi de argumento din sTânta
1
scriptură, din istoria bisericească, precum şi din aHe
ştiinţe, să căutăm a le dovedi "rătăcirea lor şi întrucât
ar fi posibil să i abatem dela dânsa.
Aceasta îh contact cu pocăiţii.
La slujbele dumnezeeşti şi mai ales la sfânta
liturgie d u p ă putinţă" nu numai să cântăm sfânta evan­
ghelie, producându-ne cu trilurile ce le ştim face, ci
după cetirea ei, la sfârşitul liturgiei repetând cuprinsul
pre scurt şi la înţelesul auditoriului, să esplicafn părţile
mai grele, accentuând totdeuna originea dumnezeească a
religiunei noastre şi îndemnând credincioşii să ţină e u
sfinţenie la ea.
Mié personal mi-s'au făcut observări din' partea
credincioşilor, ca pentruce noi preoţii nu esplicăm e v a n ­
ghelia cum fac pocăiţii. E u o făceam foarte rar_pâna
aci. De atunci insă nu întrelas aproape nici o evanghelie
' neesplicată — lucru toarte simplu — şi pot. zice- cu
satisfacţie, c á credincioşii mei să duc mai mângâiaţi
dela sfânta liturgîe decât p i n i ' a c i .
Predícele lungi nu le ascultă cu atenţiune, pentru-,
că sunt prea obositoare, prea grele de. înţeles.
în sfârşit încă ceva ce -am învăţat eu dela pocăiţi.
Ei adecă întreprind miaionade de săptămâni întregi pe
la fraţi şi pretins. Acolo în- mijlocul oamenilor necu­
noscuţi ţin predici, esplică evanghelii. aşa cum pricep
:
ei, şi poporul dornic de' ojvn nou ii ascultă cu" cork>& "
tate şi rezultatul este" adm raţia.pentru >%i 'şi 'ápitesrear
spre învăţăturile lor. Apoi dacă ei pot face lucrul acesta,
oare de ce n'am putea să-l facem şi noi?
Nu înţeleg aşa ca-şi noi săptămâni întregi «i>;i cut-.
reerăm satele, dar cel puţin de 2-3 ori într'un an fiecare
dintre noi să Iiturgisească la câte vre-o sărbătoare s a u
duminică în altă parohie şi mai vârtos acolo u n d e deja.
s'a încuibat pocăismul.
Ca oameni noi, necunoscuţi în c o m u n a s u n t sigur
vor escita curiozitatea credincioşilor şi cuv nicle lor vor;
produce mai .mare efect a s u p r a ascultătorilor decât ale
preotului local, cu care sunt deja prea obicinuiţi şi-care
rnai are apoi pelângă aderenţi şi contrari din diferite
cauze. - .:
Mie mi-a fost dat să aud cu urechile mele mai
mult ca odată deeând îi combat pe pocăiţi „Se teme
popa că i-se pocăesc toţi oamenii, deaceea tot predica."
Unui preot străin de sigur nu i-se vor a r u n c a astfel
de cuvinte.
Apoi ce se atinge de mine, eu cu tot dragul a-şj
vedea pe orişicare dintre fraţi sâ vin& la mine în
parohie să Iiturgisească şi să predice în orişice dumi--
nica sau sărbătoare. T o t aşa aşi face şi eu.
Este adevărat că spre a face lucrul acesta să cere
şi câta jertfă, pentruca dacă nu dispunem de trăsură
proprie cu greu putem t o n t a la una gratuită în zilele
de astăzi. Dar dacă e vorba de împlinirea misiunei să^
N
mai lăsăm la o parte c o m o d i t a t e a şi să o luăm şi
apostoliceşte, căci numai aşa vom putea zice şi noi cu
apostolul: „luptă bună am luptat" şi ne v o m putea aştepta
sentinţa dorită: „bine, slugă burtă şi credincioasă, peste
puţine ai fost credincios, peste multe te, voi p u n e , întră
întru bucuria Domnului t ă u " .
Nr. 1180—1922.
. Convocare.
în înţelesul §-ului 2 3 din statute,
„Asociaţiunei pentru literatura română şi
cultura poporului român" se c o n v o a c ă la
Adunarea generala ordinara,
ce se va ţinea la Sibiiu în Sala Prefecturei j u ­
deţene, în zilele de 8 şi 9 Noemvrie n. 1 9 2 2 .
Programa adunărei:.
Mercuri in 8 Noemurie 1922, la orele 11 a. m.
Şedinţa I, cu următoarea ordine de z i :
1. Deschiderea adunării generale.
2. înscrierea delegaţilor prezenţi ai despă-rţămin-
telor.
3. Raportul general al comitetului central pe
anul 1 9 2 1 .
4. Alegerea comisiunilor pentru:
a) examinarea raportului general pe anul 1 9 2 1 ;
b) censurarea socotelilor pe anul 1921 şi a
proiectului de buget pe anul 1 9 2 3 ;
c) înscrierea membrilor noui.
5. Prezentarea eventualelor propuneri.
Eventualele propuneri au să fie înaintate, în scris, prezidiu-
lui „Asociaţiunei", Sibini, Strada Şaguna Nr. 6, cu 8 zile înainte de
adunarea generală.
Joi în 9 Noemurm la ofele 9
Şedinţa II, cu următoarea ordine de z i :
1. Raportul comisiunei alese pentru examinarea
raportului general, şi propunerile acestei co-
misiuni.
2. Raportul comisiunei însărcinate cu censura­
rea socotelilor şi a proiectului de buget.
3. Raportul comisiunei pentru înscrierea de mem­
bri noui.
4. Alegerea prezidentului, viceprezidentului şi
comitetului central pe un nou period de trei
ani 1 9 2 2 / 2 3 - - 1 9 2 4 / 2 5 .
5. Fixarea locului pentru ţinerea adunării g e n e ­
rale ordinare din anul 1923.
6. Dispoziţii pentru verificarea procesului verbal
al adunărei generale.
7. închiderea adunatei generale.
După prânz la orele 4.
Şedinţa festivă a secţiilor ştiinţifice-literare.
S i ş b i i u , din şedinţa comitetului central al
„Asociaţiunei pentru literatura română şi cultura
poporului r o m â n " , ' ţ i n u t ă la 5 Octomvrie 1 9 2 2 .
Dr. Vasile Suciu, Romul Simu,
vice preşedinte. secretar.
ŞTIBI
Cu c e fel d e C o r o a n e s'a î n c o r o n a t R e g e l e
şi R e g i n a . Regele Ferdinand I s'a încoronat cu C o ­
roana de oţel cu care a fost încoronat şi înaintaşul S ă u :
membrii Carol I. Această C o r o a n ă a fost făcută după răsboiul
din 1877 pe care 1-a purtat România cu Turcii pe la
Plevna. România a eşit cu biruinţa din răsboiul de atunci
şi aşa din ţevile de oţel ale tunurilor luate ca pradă
dela Turci s'a turnat o C o r o a n ă de oţel, cu care a fost
încoronat acum la Alba-Iulia şi Regele României Mari.
Regina Maria s'a încoronat cu o C o r o a n ă nouă, turnată
din a u r curat şi împodobită cu petri scumpe. E a cân­
tăreşte a p r o a p e 2 kilograme. Aurul de lipsă la facerea
ei 1-a dăruit u n Român bogat din ^părţile Sătmarului ( A .
Pocol) care are băi de aur. Coroana a fost făcută de
unul din cei mai iscusiţi maestri din Paris. Fiind n o u ă ,
această Coroană a fost sfinţită în biserica încoronării^
A m n e s t i e . In consiliul de miniştri s'a decis
ca s ă se dea amnestie generală cu prilejul încoronărei.
Ministerul justiţiei a prezentat un proiect prin care se
amnestiază anumite delicte politice şi ziaristice. Infracţiu­
nile militare vor fi cuprinse într'o propunere separată.
Atac c o n t r a R o m â n i l o r î n c a m e r a m a g h i a r ă .
Deputatul Şzilâgyi a rostit în camera din Budapesta un
discurs violent contra Românilor, zicând că Incqronarea
dela Alba-Iulia s'a făcut fără învoirea Maghiarilor, Saşi­
lor şi a Românilor din Ardeal, cari toţi doresc să re-
m â n ă s u b dominaţiunea maghiară. închee cu amenin­
ţarea, că Ungurii nu se vor odihni până n u vor resta­
bili vechea ţară ungurească. Spre acest scop se vor
folosi de toate mijloacele permise şi nepermise, publice
sau secrete.
La aceste cuvinte războinice primministrul Bethlen
n'a avut nici un cuvânt de reprobare.
Ministrul nostru de externe în conţelegere cu Iugo­
slavia şi Cehosovacia va trimite guvernului maghiar o
m. notă de protestare.
S p o r u l d e s c u m p e t e . S'a votat în cameră şi
senat pe seama funcţionarilor de stat începând cu 1
1
Octomvrie cor. un nou spor de scumpete de l /* ori
sporul de până a c u m şi lin a d a u s familiar de 100 Lei
pentru funcţionarii cu 1 copil, de 150 Lei pentru cei cu
2 copii şi de 250 Lei pentru cei cu 3 şi .mai mulţi
copii. Pensionarii vor primi prima de scumpete îndoit.
Acest spor î-1 vor primi şi preoţii.
G e n e r a l u l u i B e r t h e i o t i-a oferit camera şi se­
natul român, la propunerea Dlui Iorga, o moşie cu casă
la ţară, pentru sei viciile preţioase ce le-a făcut României
ca reorganizator al armatei române în răsboiul mondial.
P r e m i e r u l e n g l e z L l o y d G e o r g e a demi­
sionat. Noul ministru preşedinte e Bonar L a w .
P r i n c i p e l e Mi hai, fiul principelui moştenitor
Carol, a împlinit anul dela naştere.
Ca semn al Proniei cereşti ne asociem toţi românii
la bucuria familiei Reg., cà să-1 ţină Dumnezeu la mulţi
ani; poartă numele lui „Mihai Viteazul", care cu
300 de ani mai înainte a pecetluit la Alba-Iulia
documentul Unităţii Neamului românesc.
O n o u ă c a t a s t r o f ă la L u p e n i . Marţi 24
Octomvrie s'a produs o nouă explozie în minele Ilona
dela Lupeni în urma aprinderei unui g a z şi praf de
cărbune. Sunt 7 morţi.
•
Ministerul d e r ă s b o i ,a aprobat, ca elevii de
clasa VII liceală şi a V-a şi Vl-a normală s ă a m â n e
Intrarea în serviciul militar p â n ă după terminarea studiilor.
 Mantia d e î n c o r o n a r e , a M. Sale Reginei e
cumpărată din colecta cetăţenilor şi lucrată la şcoala d e
sericicultura din Rucureşti. E o capd'operă în stilul
Pe baza ordinaţiunei Ven. Conststoriu diecezan d e
vechilor mantii de origine bizantină, c u n o s c u u s u b
dato 10 August 1922 Nr. B. 3 0 6 6 ex 1922 s e escrie
numele de dalmatică, lucrata în fir de a u r şi ornamen­
concurs pentru ocuparea postului de capelan pe lăngâ
tată cu motive vechi româneşti. Mantia M. S. Regelui
neputinciosul preot Simeon Popoviciu în parohia de
e lucrată în cel mai mare atelier de broderie aitistică
clasa II. în Mramor.ac, protopresbiteratul Panciovei cu
din Paris.
termir^ de 3 0 zile dela prima publicare, pe lângă u r m ă ­
F o a i e n o u ă î n C a r a n s e b e ş . î n c e p â n d cu 1 toarele
Novembrie n. va apare în Caransebeş o foaie nouă cu Eraolumente:
titlul: „Şcoala B ă n ă ţ e a n ă " , de 2 ori pe lună, organul
Asociaţiei învăţătorilor din Caraş-Severin. Dorim noului 1) Vs parte din sesiunea parohială.
confrate spor la m u n c ă şi rezultate frumoase. 2) Vs parte din dotaţiunea de 14.400 cor, votată
de comitet şi sinod anual şi aprobata de ' Ven. Con*
Adunarea desp. Orşova a Asociaţiunii. sistoriu cu datul de 24 Sept. 1921 Nr. 3 8 5 2 / 9 2 1 .
1
D u m i n e c ă în 2 9 Octomvrie n. s ' a ţinut la Orşova 3) Vs parte din toate venitele laterale.
adunarea de constituire a despărţământului Doritorii de a ocupa acest post, sftnt poftiţi a-şi
înainta petiţiile de concurs comitetului păr. prin P. O.
Orşova a l Asociaţiunii, sub conducerea delega­
oficiu protopresbiteral din Vârşeţ şi a se prezenta îh
tului comitetului central, dl Coriolan Buracu, sfânta biserică în vre-o Duminecă s a u sărbătoare spre
paroh în Mehadia. Adunarea a s u c c e s pe deplin. a-şi arătă desteritatea în cântări şi oratorie, însă n u m a i
A u ţinut discursuri înălţătoare fruntaşii noştri cu prealabila încuviinţare a P. O. protopresbiter tractual
Dr. V . Branisce şi Traian Lalescu. S'au adunat din Vârşeţ.
taxe de membri î n - s u m a de 1 2 0 0 0 Lei. A fost Mramorac, din şedinţa comitetului parohial, ţinuta
la 1 9 Sept. r 9 2 2 . •"" Ţ • • ' -
şi concert bine reuşit." Raport, d e t a i l a t în n u ­
mărul viitor. Trifii B e l e u ţ a m. p . Adam' Bojin m. p .
preşedintele corn. notarul «ora.
U n g a r i a şi e v r e i i . D u p ă c u m a n u n ţ ă ziarele,
din Ungaria vor fi expulzate 15 mii de familii evreeşti. în conţelegere cu mine : Traian Oprea, protoprb. a d m .
Nr. 3764 B e x 1922.
Acest concurs s e publică cu adausul, că s u b
VARIETĂŢI emolumentele de s u b punct 3 este a-se înţelege şi
birul parohial, pe care credincioşii în senzu! §-lui
Cât d u r e a z ă v i s e l e ? • 29 al Regulamentului pentru parohii, şi a decisului
conzistorial ddto 3 Martie şi 12 Aprilie 1914 Nr. 3 0 5 3 /
Psyhologul elveţian'Clapatede a' făcut'calculare ce ridicat la valoare de concluz sinodal cu concluzul
pare a fi exactă, despre durata viselor. învăţatul elveţian Nr. 3 3 ex 1914, s u n t îndatoraţi a-1 presta constituind
s'a slujit la măsurarea aceasta de-un mijloc foarte sim­ el o parte legală a dotaţiunii preoţeşti.
p l u : el lăsa la intervale scurte regulate să-i picure din- Caransebeş îo 27 Septemvrie 1922.
tr'o sticlă u n strop de a p ă p e cap ca să-1 trezească. 2—3 Episcopul diecezan :
Intr'un vis care dură abia câteva secunde, numitul pshy- Dr. Iosif Tr. JSadescu
holog a avut următoarele a v e n t u r i : A săvâşit u n omor
în, Paris, fugi la Londra, de-acolo se îmbarcă pe-o co
rabie şi plecă la New-York. Fugi şi de-aici de teama
poliţiei şi ajunse în Chicago. Simţindu-se urmărit porni în curând va apărea:
iar rnai departe la San-Francesco, se angaja ca fochist
pe-o corabie ce pleca în Japonia, ajunse acolo, în Yoko-
h a m a fu c o n d a m n a t la moarte şi se trezi.
Problema duratei visurilor a preocupat foarte d e s
CALENDARUL
fantezia popoarelor. Dovada despre aceasta e şi urmă­
toarea povestire islamică: U u sultan necredincios râse „
a s u p r a unei părţi din Coran, în care se s p u n e , că ar- ROMÂNULUI
hangelul Gavriil într'o dimineaţă 1-a sculat pe Mohâmed
din aşternutul lui, i-a arătat iadul, 1-a c o n d u s prin cele
şapte ceruri ale paradisului, i-a dat voie s ă vorbească
pe anul comun de la Christos
de 90.000 de ori cu D z e u şi 1-a a d u s pe u r m ă din n o u
în patul s ă u . T o a t e acestea se întâmplară înainte de-a 1923,
curge toată apa din ulciorul de lângă pat care se răs-
turnase la venirea îngerului. Sultanul acela necredincios
Care de 35 de ani
adurmi de-asemenea odată o clipă numai şi visă un vis la rând nu lipseşte
lung cu foarte multe păţanii. Când s'a trezit văzu că din casa gospoda­
toate se petrecuseră într'o singură secundă. rului bănăţean.
T o t astfel povesteşte şi psyhologul englez Artur
S y n c h despre u n vis lung ce 1-a avut în şapte secunde.
La ora 9 s'a trezit din somn, a auzit prima bătaie a
Cererile se pot face de pe acum
ceasului, adormi atunci imediat şi se trezi când s u n ă adresându-se Librăriei Diece­
a n o u a lovitură. In acest răstimp scurt a trecut prin o
mulţime de încurcături şi păţanii.
zane din Caransebeş.
 i B a«a a BJH a a•
i a H H B a a s H i a a B B < aa a •

La Tipografia şi Librăria
Diecezană din Caransebeş
• se găsesc

TOT FELUL DE
CĂRŢI ŞCOLARE
•

curs primar, secundar şi

c o m e r c i a l şi tot felul de
papetărie în angro şi detail
ca: Caete, creioane pentru
tăbliţe, tocuri, c r e i o a n e ,
t ă b l i ţ e , bureţi, (sponghe),
cretă, gumă de şters, pene
etc. p r e c u m şi certificate
şcolare, registre de ab­
senţe şi cărticică de atestate.
La orice comandă se face rabat.

Cu stimă

Tifl. şi Librăria Diecezană

Caransebeş.

ATATATATATATAfATATĂT

• a • i i a > a i a a B E sa a a a a a a a a a a ai IIBI
BBBBBB
II I I I I
a a a BBBBBBBBBBBBflBB • • a B b b B b