Aprobat

Manager,
Dr.Gheorghe Ceaușu

PROTOCOL MEDICAL

OXIGENOTERAPIA
PT ATI-27
Ediția III Revizia 1 Data

Avizat,
Director Medical,
Dr.Iulia Kulcsar

Elaborat

Verificat Coord. Echipă

Șef Secție ATI I Elaborare Protocoale
Prof. Dr. Șerban Bubenek Dr. Anca Drăgan

Prof.Univ.Dr.Daniela Filipescu
Șef secție ATI II
Elaborat
Dr. Anamaria Dumitrescu
 OXIGENOTERAPIA Ediţia III, Revizia 1
PT ATI-27 Pag.2

CUPRINS

I. INTRODUCERE.....................................................................................................................................3
1. Scop.....................................................................................................................................................3
2. Domeniul de aplicare..........................................................................................................................3
3. Definiții și abrevieri............................................................................................................................3
4. Informație epidemiologică – etiologie, epidemiologie.......................................................................4
5. Documente de referință.......................................................................................................................4
II. DESCRIEREA PROTOCOLULUI, A METODELOR, TEHNICILOR ȘI PROCEDURILOR..........4
6. Descriere.............................................................................................................................................4
7. Abateri de la protocol..........................................................................................................................7
III RESURSE NECESARE PENTRU RESPECTAREA PREVEDIRILOR PROTOCOLULUI.............7
7. Resurse umane....................................................................................................................................7
8. Resurse materiale................................................................................................................................7
IV INDICATORI DE MONITORIZARE A IMPLEMENTĂRII PROTOCOLULUI..............................8
V. Bibliografie............................................................................................................................................9
VI. Anexe....................................................................................................................................................9

Document controlat proprietatea IUBCV.

Protocolul nu poate fi modificat, multiplicat, însuşit sau folosit fără acordul scris al proprietarului.2 | 11
 OXIGENOTERAPIA Ediţia III, Revizia 1
PT ATI-27 Pag.3

I. INTRODUCERE

1. Scop

a) Îmbunătățirea calității îngrijirilor medicale și asigurarea standardelor de calitate ale activității

medicale.
b) Ameliorarea stării de sănătate și îmbunătățirea calității vieții a pacientului, asigurarea siguraței
pacientului pe parcursul internării.
c) Asigurarea standardelor de calitate ale activității medicale ȋn ceea ce priveşte ȋngrijirea pacientului cu
boli cardiovasculare ce necesită administrarea de oxigen suplimentar.

1.1. Obiective
1.1.1. Actualizarea cunoștințelor medicale și uniformizarea atitudinilor medicale de diagnostic și
tratament la nivelul standardelor propuse.
1.1.2. Utilizarea eficientă a resurselor materiale.
1.1.3. Reducerea duratei medii de spitalizare.
1.1.4. Reducerea mortalității intraspitalicești.

2. Domeniul de aplicare

Prezentul protocol se aplică tuturor pacienților internați în spital care necesită administrarea de oxigen
suplimentar, pentru a le asigura o terapie adecvată având în vedere starea clinică și comorbiditățile
acestora, Se aplică în toate secțiile din spital cu paturi și posibilitatea de administrare a oxigenului
suplimentar.
3. Definiții și abrevieri

3.1. Definiții

Oxigenoterapia reprezintă îmbogățirea cu oxigen a aerului inhalat pentru a preveni hipoxia, oxigenul
fiind o necesitate vitală pentru o bună funcționare a celulelor din organism.

3.2. Abrevieri:

SpO2 – Saturația periferică a oxigenului EAB – Echilibru acido-bazic

SaO2 – Saturație arterială a oxigenului BPOC – Boală pulmonară obstructivă cronică
PaO2 – Presiune parțială arterială a oxigenului FOCG – Foaia de observație clinică generală
FiO2 – Fracția inspiratorie de oxigen

Document controlat proprietatea IUBCV.

Protocolul nu poate fi modificat, multiplicat, însuşit sau folosit fără acordul scris al proprietarului.3 | 11
 OXIGENOTERAPIA Ediţia III, Revizia 1
PT ATI-27 Pag.4

4. Informație epidemiologică – etiologie, epidemiologie

Aportul de oxigen la nivel tisular depinde de buna funcționare a ventilației, a schimbului de gaze
și o distribuție adecvată a circulației. Hipoxia tisulară se instalează prin apariția următoarelor
mecanisme:
- Hipoxemia- prin presiune parțială scăzută a oxigenului inspirat (altitudini mari), hipoventilație
alveolară (apnee în somn, supradozaj de opiacee), mismatch de ventilație-perfuzie (astm,
atelectazii pulmonare), sunt dreapta-stânga.
- Transport inadecvat al oxihemoglobinei - prin perfuzie tisulară inadecvată, anemie, curbă de
disociere anormală a oxihemoglobinei (hemoglobinopatii, intoxicație cu monoxid de carbon),
mecanisme histotoxice (intoxicații cu cianuri, sepsis)1.

5. Documente de referință
5.1. Ordinul MS nr. 446/2017 privind aprobarea Standardelor, Procedurii şi metodologiei de evaluare şi
acreditare a spitalelor.
5.2. O’Driscoll BR, Howard LS, Earis J, et al. British Thoracic Society Guideline for oxygen use in
adults in healthcare and emergency settings . BMJ Open Resp Res 2017;4: e000170. doi:10.1136/
bmjresp-2016-000170
5.3. Siemieniuk Reed A C, Chu Derek K, Kim Lisa Ha-Yeon, Güell-Rous Maria-Rosa, Alhazzani
Waleed, Soccal Paola M et al. Oxygen therapy for acutely ill medical patients: a clinical practice
guideline BMJ 2018; 363 :k4169

II. DESCRIEREA PROTOCOLULUI, A METODELOR, TEHNICILOR ȘI PROCEDURILOR

6. Descriere
Administrarea oxigenului suplimentar este esențială în managementul unei game variate de
afecțiuni clinice. O administrare inadecvată poate produce hipoxemie severă, cu consecințe fatale, iar o
administrare în exces poate duce la apariția hipercapniei la pacienții cu boli pulmonare cronice.
Oxigenul este un medicament și trebuie prescris ca atare în FOCG/Fişa de Terapie Intensivă.
Administrarea trebuie efectuată în mod rațional, pentru atingerea unor saturații țintă (SpO 2 94 –
98%). Excepție fac pacienții cu boli pulmonare cronice, afecțiuni cardiace congenitale și boli
neuromusculare cronice, care pot avea saturații sub intervalul normal (88 – 92%)2. La pacienții cu
infarct miocardic acut este recomandată oxigenoterapia numai în cazul în care SaO 2 scade sub 90%,
pentru evitarea efectelor dăunătoare hiperoxiei asupra funcționalității miocardului 3.
METODOLOGIE:
a. Prescrierea:
- Administrarea de oxigen suplimentar trebuie prescrisă înaintea administrării, cu excepția
urgențelor (iminenţă de stop cardio-respirator, pacient critic). În aceste cazuri administrarea se
face imediat, pe mască cu rezervor la 15l/min, dacă aceasta este disponibilă, sau pe orice mască
avută la dispoziţie utilizând fluxul maxim de oxigen și se solicită evaluarea medicală de urgență.
( se anunţă telefonic medicii ATI din secţiile ATI1 şi ATI2)

Document controlat proprietatea IUBCV.

Protocolul nu poate fi modificat, multiplicat, însuşit sau folosit fără acordul scris al proprietarului.4 | 11
 OXIGENOTERAPIA Ediţia III, Revizia 1
PT ATI-27 Pag.5

- Prescrierea oxigenului se va face conform schemei din Anexa 1, pentru atingerea unei saturații
țintă în intervalul 94-98% pentru majoritatea pacienților; 88 – 92% pentru pacienții cu risc de a
dezvolta insuficiență respiratorie hipercapnică4.
- Prescrierea administrării de oxigen trebuie reevaluată la fiecare examen clinic al pacientului.
- Asistenta responsabilă de caz trebuie să se asigure că saturația periferică a oxigenului se află în
limitele menționate în FOCG/Fişa de Terapie Intensivă.
b. Administrarea:
- Trebuie efectuată de personal instruit: medic, asistentă, conform tabelului din Anexa 2.
- Trebuie selectată o metodă adecvată de administrare de oxigen, pentru a obține și a menține
saturația în limitele prescrise (canulă nazală, mască facială simplă, AIR VO2)).
- Se recomandă administrarea controlată de oxigen pe canulă nazală, cu flux mic 1-2 l/min, la
pacienții cu risc de a dezvolta hipercapnie (pentru saturație țintă între 88 – 92%).
- Dacă SpO2 înregistrat este în afara intervalului normal, concentrația de oxigen administrat
trebuie modificată și reevaluată saturația periferică a oxigenului. Modificările trebuie
documentate în FOCG/Fişa de Terapie Intensivă..
- La pacientul cu evoluție clinică favorabilă, se va reduce treptat concentrația de oxigen
administrat, cu monitorizarea și menționarea SpO2 în FOCG/Fişa de Terapie Intensivă.
- La pacienții cu insuficiență respiratorie hipoxemică neresponsivă la administrarea de oxigen
suplimentar pe masca facială simplă în concentrație crescută, se va iniția oxigenoterapie cu flux
crescut (AIRVO2)6, în secțiile cu posibilitate de monitorizare continuă a funcțiilor vitale (ATI,
USTAC), după efectuarea unui consult ATI.
- Oxigenoterapia cu flux crescut AIR VO2 asigură administrarea de oxigen pe canule nazale, cu o
fracție inspiratorie de oxigen (FiO2) între 21% – 100%, printr-un flux crescut ce poate varia între
5 – 60 l/min. Oxigenul astfel administrat este încălzit și umidificat, facilitând expectorația,
reducând spațiul mort de la nivel nazofaringian și poate menține o presiune pozitivă în căile
aeriene.
- Principala indicație de utilizare a oxigenoterapiei cu flux crescut este insuficiența respiratorie
hipoxemică (insuficiență respiratorie tip I). Poate fi utilizată și pentru preoxigenarea pacienților
înainte de intubație, pentru prevenirea insuficienței respiratorii instalate postoperator sau în
procesele de sevrare de ventilator (asigurând o oxigenare adecvată între ședințele de ventilație
noninvazivă).
- Contraindicațiile administrării de oxigen cu flux crescut: nu poate fi utilizată în insuficiența
respiratorie hipoxemică și hipercapnică (insuficiența respiratorie de tip II) sau în cazurile de
ARDS sever; în cazul prezenței anomaliilor la nivelul feței/chirurgie facilă recentă.
- Complicațiile sunt rare și includ: distensie abdominală, epistaxis, aspiraţie și rar, barotraumă.
c. Monitorizarea:
- Pacienții trebuie evaluați clinic și urmărite semnele de ameliorare sau deteriorare (saturația
oxigenului, frecvența respiratorie, travaliul respirator, aspectul tegumentelor).
- Pulsoximetria trebuie să fie disponibilă în toate secțiile în care se efectuează administrarea de
oxigen.
- Va fi efectuată cel puţin o radiografie pulmonară pacientului ce necesită administrarea de oxigen
suplimentar
- Pacienților aflați sub oxigenoterpie le va fi monitorizată saturația oxigenului periferic (frecvența
monitorizării depinde de afecțiunea clinică și indicația medicului curant).

Document controlat proprietatea IUBCV.

Protocolul nu poate fi modificat, multiplicat, însuşit sau folosit fără acordul scris al proprietarului.5 | 11
 OXIGENOTERAPIA Ediţia III, Revizia 1
PT ATI-27 Pag.6

- În FOCG/Fişa de Terapie Intensivă se va menționa SpO 2, FiO2, tipul dispozitivului de

administrare (Tabel nr 1).
- La pacienții cu risc de a dezvolta insuficiență respiratorie hipercapnică trebuie monitorizate
gazele arteriale la 30 – 60 min de la creșterea FiO 2, pentru a identifica agavarea hipercapniei (5).
FiO2 trebuie înregistrat în buletinul de echilibru acido-bazic (EAB), pentru o interpretare
adecvată a rezultatelor.
- Orice scădere bruscă a SpO2 sau necesitatea creșterii repetate a FiO 2 impune o reevaluare clinică
și măsurarea gazelor arteriale, eventual reevaluare radiologică.

Tabel nr. 12
Dispozitiv Flux (l/min) Concentrație (%) Exemple de utilizare
1 24
2 28
3 32
Canulă nazală
4 36
5 40
6 44
5–6 40
Mască facială simplă Fluxul trebuie setat la minim 5 l/min pentru a
6–7 50 preveni reinhalarea CO2
7-8 60
6 60
7 70 Rezervorul trebuie să fie bine umplut înainte de
Mască de oxigen cu utilizare.
rezervor 8 80 Utilizare pe termen scurt 10 – 15 l/min (Pacient
9 80+ critic, traumă, post stop cardio-respirator)
10 80+

d. Întreruperea administrării de oxigen:

- Trebuie luată în considerare când pacientul este clinic stabil sub flux mic de oxigen (1-2 l/min pe
canula nazală), iar SpO2 înregistrată este peste intervalul țintă;
- După întreruperea oxigenoterapiei, saturația oxigenului trebuie monitorizată timp de 5 minute și
la interval de o oră pentru a verifica menținerea SpO2 în intervalul țintă.
e. Precauții:
- Pericol de incendiu
- Uscarea mucoasei nazale și faringiene.
- Pot apărea ulcere de presiune la nivelul urechilor (canule nazale/ măști faciale cu elastic).
Urechile pot fi acoperite cu material din spumă protectoare/ comprese sterile.
- Canulele nazale şi Air VO2 pot leza mucoasa nazală şi pot determina epistaxis
f. Transferul pacienților aflați sub oxigenoterapie trebuie efectuat sub monitorizare, iar
administrarea de oxigen nu trebuie modificată pe parcursul transportului.
g. Evoluție: se vor urmări datele clinice și paraclinice ale pacientului.

Document controlat proprietatea IUBCV.

Protocolul nu poate fi modificat, multiplicat, însuşit sau folosit fără acordul scris al proprietarului.6 | 11
 OXIGENOTERAPIA Ediţia III, Revizia 1
PT ATI-27 Pag.7

-La examenul fizic se va urmări apariția următoarelor semne și simptome: aspectul tegumentelor,
frecvența respiratorie, travaliul respirator.
-Investigații paraclinice: pulsoximetrie-obligatoriu, EAB, radiografie pulmonară-la orice
deteriorare a stării pacientului
Prescrierea administrării de oxigen trebuie reevaluată la fiecare examen clinic al pacientului.
- Dacă starea pacientului se ameliorează sub administrarea de oxigen suplimentar, aceasta se va
menţine, pacientul va fi monitorizat clinic şi cu ajutorul pulsoximetrului, având ȋn vedere scăderea sau
chiar ȋntreruperea administrarii O2, dacă condiţiile o permit.
-Dacă starea pacientului se deteriorează sub administrarea de oxigen suplimentar, se va trece de la
canulă nazală, la masca simplă, eventual la masca cu rezervor, dacă este disponibilă, şi se va creşte
fluxul de oxigen administrat. In acest moment recomandăm reevaluarea gazometriei sangvine, a
echilibrului acido-bazic, a radiografiei pulmonare şi consult ATI.
h. Complicații posibile: hipercapnie, atelectazii pulmonare, ulcere de presiune, epistaxis (canale nazale,
AIR VO2).

7. Abateri de la protocol
În caz de necesitate, personalul medical implicat va utiliza judecata clinică, cunoștințele și
experiența necesare pentru a decide abaterea de la prezentul protocol. Aceste abateri trebuie să fie
documentate și argumentate, având în vedere circumstanțele individuale fiecărui pacient în parte,
opțiunile exprimate de către acesta şi deficienţele de orice tip. Posibile cauze de abatere de la protocol:
deficiențe de ordin tehnic (lipsă / defecțiune / calibrare defectuasă echipamente, lipsă materiale
necesare, etc), situații neprevăzute (incendiu, cutremur, etc), situații care depășesc resursa umană
disponibilă (pandemie). In acest caz, se va avea ȋn vedere utilizarea oricărei căi de administrare a
oxigenului disponibilă ȋn acel moment (canulă nazală, mască simplă, AIR VO2, etc) din butelia de
transport sau din sistemul centralizat, având ca şi obiectiv siguranţa pacientului şi ameliorarea hipoxiei.
De exemplu, ȋn lipsa măştii cu rezervor se poate trece direct la administrarea AIR VO2, ȋn lipsa
canulelor nazale, se poate utiliza masca simplă, etc. La orice moment se poate cere un consult ATI de
specialitate care va avea ca şi obiectiv siguranţa pacientului şi optimizarea parametrilor respiratori ai
acestuia. Medicul ATI poate decide admisia pacientului ȋn secţiile ATI, utilizarea AIR VO2, a
ventilaţiei mecanice noninvazive sau invazive ȋn funcţie de situaţia de fapt. Deciziile vor fi argumentate
şi documentate ȋn FOCG/Fişa de Terapie Intensivă.

III RESURSE NECESARE PENTRU RESPECTAREA PREVEDIRILOR PROTOCOLULUI

7. Resurse umane:
a) Medici specialiști și primari -Toate sectiile spitalului
b) Asistenți Medicali - din secţiile de cardiologie, chirurgie cardiovasculară, chirurgie
vasculară, ATI

8. Resurse materiale:

Document controlat proprietatea IUBCV.

Protocolul nu poate fi modificat, multiplicat, însuşit sau folosit fără acordul scris al proprietarului.7 | 11
 OXIGENOTERAPIA Ediţia III, Revizia 1
PT ATI-27 Pag.8

- Surse de oxigen în secțiile cu paturi (sistem centralizat şi butelii de oxygen), dispozitive de

administrare a oxigenului (canule nazale, măști faciale simple, măști cu rezervor, aparate AIRVO 2
), aparat de radiologie pulmonară
- Pulsoximetru mobil, monitoare cu pulsoximetrie, analizor de gaze sanguine.

IV INDICATORI DE MONITORIZARE A IMPLEMENTĂRII PROTOCOLULUI

1. Metodologie de monitorizare și evaluare a implementării protocolului

- Instruirea periodică a personalului
- Discutarea zilnică la patul bolnavului
- Verificarea notării în FOCG a tuturor abaterilor de la protocol

Responsabil : Medic Șef Secție, Medic curant, asistent șef secție

Termen : semestrial, anual

2. Indicatori (se raportează numărului de cazuri pentru care se aplică protocolul, pentru perioada
analizată)
2.1. Indicatori de monitorizare a implementării protocolului

Indicator Modul de calcul Responsabil / perioadă

Rata personalului instruit Nr. persoane instruite / Nr. Medic șef secție, asistent șef secție,
persoane care aplică protocolul Medic responsabil protocol, SESM,
Ponderea cazurilor cu abateri Nr. cazuri cu abateri de la RMC
de la protocol protocol / Nr. de cazuri analizate Semestrial, anual
Ponderea cazurilor cu abateri Nr. cazuri cu abateri de la
de la protocol justificate în protocol justificate în FOCG / Nr.
FOCG de cazuri cu abateri de la protocol

2.2. Indicatori clinici

Indicator Modul de calcul Responsabil / perioadă

De proces
Rata mortalității în primele Nr. decese în primele 24 ore / nr. Medic șef secție, asistent șef secție,
24 ore de cazuri analizate Medic responsabil protocol, SESM,
Rata mortalității Nr. decese pe timpul spitalizării / RMC
instraspitalicești nr. de cazuri analizate
Rata infecțiilor Nr. cazuri infecții pe timpul
intraspitalicești spitalizării / nr. de cazuri analizate Semestrial, anual
.....................
De rezultat

Document controlat proprietatea IUBCV.

Protocolul nu poate fi modificat, multiplicat, însuşit sau folosit fără acordul scris al proprietarului.8 | 11
 OXIGENOTERAPIA Ediţia III, Revizia 1
PT ATI-27 Pag.9

Rată pacienți vindecați
Rată pacienți ameliorat
Rată pacienți staționar
Rată pacienți agravați
Rată deces
Nr. pacienți vindecați / ameliorat / Medic șef secție, asistent șef secție,
staționar / agravați / nr. de cazuri Medic responsabil protocol, SESM,
analizate RMC
Nr. decese / nr. de cazuri analizate
Semestrial, anual

V. Bibliografie
1. Kaynar AM, Sharma S, Pinsky M – Respiratory Failure Treatment and Management. Medscape:
Critical Care, Apr 2020. https://emedicine.medscape.com/article/167981-overview#a5;
2. O’Driscoll BR, Howard LS, Earis J, et al. British Thoracic Society Guideline for oxygen use in
adults in healthcare and emergency settings . BMJ Open Resp Res 2017;4: e000170.
doi:10.1136/ bmjresp-2016-000170;
3. Ibanez B, James S, Agewall S et all - 2017 ESC Guidelines for the management of acute
myocardial infarction in patients presenting with ST-segment elevation: The Task Force for the
management of acute myocardial infarction in patients presenting with ST-segment elevation of
the European Society of Cardiology (ESC). European Heart Journal, Volume 39, Issue 2, 07
January 2018, Pages 119 – 177;
4. Phillips R, Linkhorn C, Olive S - Trust Guideline for the Prescription and Administration of
Oxygen in Adult. NHS Foundation Trust. Jun 2019;
5. Siemieniuk Reed A C, Chu Derek K, Kim Lisa Ha-Yeon, Güell-Rous Maria-
Rosa, Alhazzani Waleed, Soccal Paola M et al. Oxygen therapy for acutely ill medical patients:
a clinical practice guideline BMJ 2018; 363 :k4169;
6. Hyzy R, Manaker S, Finlay G - Heated and humidified high-flow nasal oxygen in adults:
Practical considerations and potential applications. UpToDate, Jun 2020.
https://www.uptodate.com/contents/heated-and-humidified-high-flow-nasal-oxygen-in-adults-
practical-considerations-and-potential-applications

VI. Anexe
Anexa 1. Algoritm de prescriere a oxigenoterapiei2
Anexa 2. Algoritm de administrare a oxigenoterapiei2
Anexa 1.

Trebuie stabilit un interval ţintă pentru saturaţia oxigenului pentru fiecare pacient,
indiferent dacă necesită sau nu administrare de oxigen suplimentar
Începeţi administrarea de O2
Pacient critic/Iminenţă de pe masca cu rezervor 15 l/min sau pe
DA
stop cardio-respirator orice mască cu flux maxim
şi chemaţi ATI1 (2221/2302/2235) sau
NU ATI2 (2222/2234)

Pacient cu risc de a dezvolta insuficienţă respiratorie hipercapnică?

- BPOC
- Afecţiuni neuromusculare cornice
- Afecţiuni ale coloanei vertebrale/cutiei toracice
- Obezitate
- Episod de insuficienţă respiratorie hipercapnică în antecedente
Document controlat proprietatea IUBCV.
Protocolul nu poate fi modificat, multiplicat, însuşit sau folosit fără acordul scris al proprietarului.9 | 11
 OXIGENOTERAPIA Ediţia III, Revizia 1
PT ATI-27 Pag.10

Da

DA NU

Prescrieţi SpO2 ţinta Prescrieţi SpO2 ţinta

între 88 – 92% între 94 – 98%

SpO2 ţinta menţinută

BPOC:
Începeţi administrarea de
O2 suplimentar (1-2 l/min,
pe canula nazală) pentru
SpO2 ţinta.
Recolteaza EAB la 1 oră
în aerul atmosferic? Pacient hipoxemic:
Începeţi administrarea de O2
NU DA NU suplimentar pentru SpO2 ţinta
- 2 - 6 l/min pe canula nazală
- 5 - 10 l/min pe masca facială
Monitorizare simplă
Evaluează necesitatea
recoltării EAB

Insuficienţă respiratorie Corectarea

hipoxemică hipercapnică hipercapniei (pCo2 Corectarea Insuficienţă respiratorie
în agravare ≤ 45 mmHg) hipoxemiei hipoxemică în agravare

SOLICITARE Menţine SpO2 ţinta SOLICITARE

CONSULT ATI Repetă EAB în prima oră CONSULT ATI
de la modificarea FiO2

Anexa 2.

1 Alege sistemul şi fluxul adecvat de administrare a oxigenului

2 Titrează administrarea de oxigen până la obţinerea unei saturaţii periferice a oxigenului

între 94 – 98%. Monitorizează SpO2 timp de 5 min după fiecare modificare a fluxului.

3 Algoritmul de mai jos sugerează opţiuni de administrare a oxigenului

4 Dacă pacientul menţine o saturaţie adecvată sub oxigen suplimentar în concentraţie

mică, se poate lua în considerare întreruperea oxigenoterapiei.

Document controlat proprietatea IUBCV.

Protocolul nu poate fi modificat, multiplicat, însuşit sau folosit fără acordul scris al proprietarului.10 | 11
 OXIGENOTERAPIA Ediţia III, Revizia 1
PT ATI-27 Pag.11

Semne şi simptome de
Reevaluare clinică dacă pacientul Canula nazală 1l/min degradare respiratorie:
necesită creşterea FiO2 pentru 
menţinerea SpO2 în limite -  frecvenţă respiratorie
Canula nazală 2l/min
normale -  SpO2

- travaliul respirator
Canula nazală 4 – 6 l/min
-  FiO2 pentru a menţine
 SpO2 ţinta
Toţi pacientii cu risc de Mască facială simplă 5 – 6 l/min
hipercapnie (SpO2 ţinta între 88 – - Somnolenţă

92%) trebuie să aibă un EAB - Cefalee
Mască facială simplă 7 – 10 l/min
recoltat în prima oră de la - Facies eritematos
creşterea FiO2 
- Tremor

Oxigenoterapie cu flux crescut (AIRVO2)

SOLICITARE CONSULT ATI

Document controlat proprietatea IUBCV.

Protocolul nu poate fi modificat, multiplicat, însuşit sau folosit fără acordul scris al proprietarului.11 | 11