Sisteme inteligente de

supraveghere a poluării
solului!

Monitorizarea factorului de mediu sol cuprinde totalitatea activităţilor care au în

vedere determinarea proprietăţilor ale acestuia, precum şi evaluarea funcţionării ca
suport şi mediu de viaţă. Indicele sintetic al efectului rezultant al poluării solului este
reprezentat în general prin reducerea/pierderea fertilităţii lui. Poluarea solului nu
înseamnă doar pătrunderea unor elemente din afara lui (cum este situaţia la aer şi apă)
ci cuprinde şi fenomenele de deranjare a structurii lui sau chiar acoperirea lui cu
depozite de deşeuri, etc., toate aceste situaţii ducând la scăderea sau chiar pierderea
capacităţii lui productive. 11.1. Tipuri de activităţi în monitoringul solului Comparativ
cu factorii de mediu analizaţi anterior solul este componenta cea mai stabilă datorată
stării fizice solide în care se găseşte. În consecinţă în monitoringului solului frecvenţa
de urmărire este mai redusă comparativ cu cea a altor factori de mediu, de un an
pentru unii parametri şi de o singură dată la 2-5 ani pentru unii mai stabili. Parametri
care se urmăresc în monitoringul al solurilor sunt: aluminiu, arsen, beriliu, bor,
cadmiu, cianură, cobalt crom cupru, fier, fluor, litiu, mangan, molibden, plumb, zinc.
Recoltarea probelor pentru analiză Recoltarea probelor de sol pentru analiză este o
etapă deosebit de importantă în cadrul activităţii de monitoring, de care depinde
exactitatea şi reprezentativitatea rezultatelor. Prodele de sol pot fi recoltate în
structură naturală sau artificială. Prima metodă interesează mai ales domeniul
agrotehnic, iar cea de a doua se utilizează în cercetarea igienico-sanitară, respectiv
poluarea solului. Arealele cele mai studiate sunt sunt: vecinătatea platformelor
industriale, a complezelor agro-zootehnice, terenuri cu agricultură intensivă, zone de
depozitare a deşeurilor, areale miniere. Probele de sol se recoltează în mod obişnuit
până la adâncimea de 1 m, pe 3 straturi: 0-20 cm; 20-60 cm; 60-100 cm, funcţie de
natura solului şi caracteristicile poluantului. Suprafeţele de sol cartate la detaliu sunt
de 25-250 m2 , iar dispunerea punctelor pe o parcelă poate fi făcută conform
modelului alăturat.

În mod obişnuit probele se recoltează individual (respectând punctul şi orizontul de

recoltare), dar câteodată se recoltează şi probe medii (conţin sol din mai multe puncte
şi/sau orizonturi). Instrumentele utilizate depind de adâncimea de la care se face
recoltarea, de cantitatea de sol necesară pentru analize, etc. Pentru recoltarea probelor
de la suprafaţă se utilizează spatule metalice cu care se îndepărtează litiera şi se
raclează partea superioară a solului. Pentru recoltarea de la adâncime se folosesc
sonde pedologice de diferite lungimi, în funcţie de adâncimea de la care se doreşte
recoltarea. De asemenea se poate utiliza metoda săpării unui şanţ (un profil de sol),
din care se vor putea recolta probe de la diferite adâncimi. Solul astfel recoltat se va
pune în recipienţi de sticlă sau plastic cu deschidere largă şi care pot fi ermetic
închişi. O serie de proprietăţi se vor constata şi determina pe loc în teren, iar restul vor
fi determinate pe baza analizei probelor în laborator. Frecvenţa de recoltare este
impusă de scopul cercetării şi condiţiile meteorologice. Transportul şi păstrarea
probelor La recoltare se întocmeşte o fişă, pe care se vor nota următoarele date:
localitatea şi de numirea locului de unde s-a făcut recoltarea (se va poziţiona pe hartă
punctul de recoltare); adâncimea de la care s-a făcut recoltarea; precipitaţiile
atmosferice (în ziua recoltării); scopul analizei; numele şi calitatea celui care a făcut
recoltarea; felul poluării la care a fost supus solul; alte observaţii constatate la locul
recoltării. În timpul transportului probele trebuiesc ferite de acţiunea razelor solare şi
păstrate cel mult 24 ore la frigider. După acest timp o serie de indicatori – azotul,
amoniacul, nitraţii, umiditatea – se modifică. Pentru poluanţii anorganici sau de altă
natură – azotaţi, cloruri, sulfaţi, pH, Na, K, Ca, Mg, P, metale grele – analizele se
efectuează pe probele de sol uscat la temperatura camerei. Determinarea proprietăţilor
fizice şi chimice a solului ale solului Proprietăţile fizice (în special cele mecanice) se
determină pe solul proaspăt sau uscat în prealabil. Cei mai uzitaţi indicatori sunt:
structura şi textura solului; umiditatea; temperatura; permeabilitatea; capilaritatea. În
afară de compoziţia chimică normală a solului, de mare interes este determinarea
substanţelor chimice introduse de om (voluntar sau accidental) în sol. Substanţele
poluante din sol sunt de natură organică şi anorganică. Cei mai folosiţi indicatori ai
compoziţiei chimice a solului sunt: pH-ul; cationii – Na, Ca, Fe, Mn, amoniac; anioni
– clorurile, sulfaţii şi nitraţii, aluminiul, fluorul, arsen.
Subsistemul de monitoring al calităţii solului este parte componentă a sistemului
general de monitoring al mediului. În România, reţeaua de supraveghere este integrată
în sistemul GEMS-UNEP şi poartă indicativul GEMS-Ro pentru sol. În cadrul acestui
subsistem sunt monitorizate solurile în general şi cele forestiere în special. Reţeaua de
monitorizare este construită pe principiul reprezentativităţii spaţiale şi se bazează pe
de situri de referinţă care sunt amplasate într-o grilă rectangulară cu celule de 16x16
km. În cadrul acestei reţele există trei nivele de detaliere a analizelor efectuate: -
nivelul I se efectuează aproximativ 960 de profiluri de sol cu coordonate bine
precizate pe terenuri agricole şi forestiere; - nivelul II se realizează analize detaliate în
zonele cu concentraţii mari de poluanţi; - nivelul III se măreşte numărul de puncte de
analiză pentru a elabora recomandări şi decizii de combatere a efectelor poluării; Din
punct de vedere al tipurilor de analize efectuate se pot distinge: - analize fizice:
granulometrie, conţinut de apă, densitate, porozitate, conductivitate hidraulică etc.; -
analize chimice: pH, azot total, conţinut de humus, fosfor mobil, potasiu mobil, săruri
solubile, metale grele, reziduuri de pesticide şi alţi poluanţi; - analize biologice:
număr şi tipuri de bacterii, indice de colonizare etc. Sistemul de monitorizare a
calităţii solului este alcătuit la rândul său din mai multe subsisteme sau domenii de
investigaţie: • subsistemul de supraveghere a stării solurilor privind valorile de pH,
conţinutul de potasiu şi fosfor şi indicele de azot pentru întreaga suprafaţă a ţării •
supravegherea evoluţiei proceselor de formare a mlaştinilor şi de sărăturare în
sistemele de irigaţii şi de desecare • supravegherea poluării cu nitraţi a solurilor şi
apelor freatice în zonele cu soluri nisipoase • supravegherea poluării cu metale grele,
fluor, reziduuri de petrol • supravegherea poluării cu reziduuri de la pesticidele
organoclorurate, ape uzate etc. • supravegherea evoluţiei degradării solurilor prin
eroziune şi alunecări de teren

Penetrometru pentru sol

Conductometru de sol, tester conductivitate si temperatura :: HI98331

Concluzie: In combaterea poluarii solului este precumpanitor aspectul organizatoric. In acest sens sunt
de preferat solutii de ansamblu edilitare in problema salubritatii urbane , sau tehnologice in cazul
reziduurilor industriale .
In plus , sistematizarea si coordonarea adecvata a unor actiuni de detaliu poate preveni situatii grave ,
economisind totodata mijloace importante . Un exemplu concludent il prezinta poluarea din exploatarile
petroliere , care , prin dispozitive simple si masuri locale consecvent aplicate, se poate inlatura , realizandu-
se astfel si protectia calitatii apelor .
Eficienta pe care o poate avea educatia cetateneasca in favoarea protectiei mediului este cea mai
ingenioasa solutie tehnica de remediere a poluarii .

Bibliografie : https://ro.scribd.com/document/16532576/Monitorizarea-poluarii-solului-doc

https://labshop.ro/product/ph-metru-de-sol-hi99121-2-00-la-16-00-ph/
https://labshop.ro/product/ph-metru-de-sol-hi99121-2-00-la-16-00-ph/