Curs 1

Fondul de radiații

Radiația ionizantă poate determina modificări chimice la nivelul celulelor vii. Dacă doza de
radiație este mică sau persoana o primește de-a lungul unei perioade îndelungate de timp,
organismul poate, în general, să repare sau să înlocuiască celulele afectate, fără a se înregistra
efecte negative asupra sănătății.

Cei mai afectati in urma unei contaminari sunt copiii

Cu cât dozele de radiații sunt mai mari, cu atât mai rapid apar efectele iradierii și cu atât mai
mare este probabilitatea de deces. Deoarece radiațiile afectează în mod diferit oamenii, nu există
o limită inferioară absolută a nivelului fatal de radiații. Se consideră că jumătate dintr-o populație
ar muri în 30 de zile de la expunerea întregului corp la valori intre 3500 - 5000 mSv pentru o
perioadă ce variază între câteva minute și câteva ore.În dimineața zilei de marți, la câteva ore
dupa dezastrul de la centrala nucleară din Fukushima, Japonia, emisii de până la 400 mSv pe oră
au fost raportate la centrala nucleară de la Fukushima. Nivelul de emisii care nu afectează
organismul poate fi de maxim 1 mSv pe an, conform Agenției Internaționale pentru Energie
Atomică citată de HotNews.ro.

Materialele radioactive aruncate în aer de exploziile care au avut loc la Centrala Fukushima din
Japonia pot contamina resursele de hrană și de apa, cei mai afectați urmând a fi copiii. Vacile de
lapte sunt printre cele mai vulnerabile animale, dacă acestea pasc iarba expusă la radiații, în
condițiile în care laptele este un aliment consumat în cantități destul de mari de către copii.
Condiția pentru a nu dezvolta cancer este ca organismul să-și "repare" modificarile produse la
nivelul celulelor mai repede decât timpul necesar multiplicării materialului ADN afectat, la nivel
de celule. Majoritatea experților sunt de acord că cei mai expusi riscului sunt copiii, deoarece
celulele lor se divid într-un ritm mai rapid decât în cazul adulților.
Radiațiile infraroșii

Un doctor din Grecia Antică pe nume Parmenides a spus: „Dă-mi o șansa să creez febra și voi
putea trata orice boală” (Hancock, 2003). Cancerul continuă să fie criminalul de top în societatea
modernă. Antidoturile pentru cancer sunt rare, intruzive și dureroase. Organizațiile anti-cancer
luptă pentru obținerea antidotului pentru fiecare tip de cancer. Terapii multiple apar, se pare, pe
zi ce trece. Cele 3 tratamente comune includ chimioterapia (invazivă, înfricoșătoare), radiația (la
fel) și operația împreună cu o multitudine de terapii alternative, de la terapii prin șoc până la
terapie foto sau cu suplimenţi nutriționali pentru a elibera corpul de celulele maligne și tumori.
Tratamentul cancerului se axează pe întărirea întregului sistem imunitar și omorârea celulelor
cancerigene prin intervenții ca modificarea dietei, ierburi anti-cancer și suplimenţi nutriționali.
Chiar și gândirea pozitivă ajută pacientul suferind de cancer să elimine inamicul din interior.
Însă, toată lumea este de acord că celulele cancerigene nu pot supraviețui căldurii. Încălzirea cu
infraroșu a devenit un tratament „hipertermic”, care ridică temperatura, artificial, dând voie
corpului să ardă aceste celule cancerigene. Celulele cancerigene sunt mult mai sensibile la
căldură decât celulele sănătoase. Tratamentul hipertermic constă în încălzirea corpului fie doar în
zonele afectate de cancer, fie încălzind tot corpul. Short & Turner (1980) au descoperit că
Tratamentele hipertermice erau de succes în special în eliminarea celulelor pe care radiațiile și
chimioterapia nu le puteau elimina, făcând o combinație de terapie cu chimioterapie, radiații și
încălzire infraroșu.
Cu cât penetrarea pielii, prin căldură, este mai adâncă cu atât acțiunea de eliminare a toxinelor și
a apei este mai mare. Terapia cu infraroșu are abilitatea de a sparge inelul protector al celulelor
cancerigene făcând ca acestea să nu poată supraviețui. Pe lângă asta, slăbește și legătura dintre
toxine și țesutul uman, iar acest lucru permite eliminarea toxinelor din organism mult mai repede
și în cantități mai mari prin transpiraţie și excreție. Pacienții care suferă de cancer, în general, au
o sarcină mai mare de toxine decât indivizii sănătoși, făcând mai importantă eliminarea toxinelor
din corp (ICNIRP, 2006).
Tot în zonele montane putem beneficia de acţiunile curative ale radiaţiilor de lumină. Din zorii
zilei, după răsăritul soarelui, ne învăluie plăcut radiaţiile cu lungimi de undă mari (roşii, orange
şi galbene), care se intensifică pe parcursul dimineţii, până după amiază. Aceste radiaţii calde vor
imprima o stare de voioşie, optimism, înviorare şi dinamism în fluxul de idei creatoare şi de
activitate fizică, cu un tonus muscular crescut.
Înainte de amiază, îmbunătăţesc starea de sănătate a plămânilor şi stimulează digestia prin
activarea ficatului şi a vezicii biliare. De aceea, este indicat ca bolnavii de TBC şi anemicii să-şi
petreacă câteva ore la soare (dimineaţa între orele 9.00-11.00 şi după-amiaza între orele 17.00-
19.00).
Circulația atmosferică

Durerile articulare
"Modificarea presiunii atmosferice, care de obicei apare înainte de schimbarea vremii, poate să
aibă ca efect apariţia durerilor articulare. Articulaţiile sunt de fapt nişte structuri închise,
compacte, care au o presiune intra-articulară. Atunci când există o diferenţă semnificativă între
presiunea din interiorul articulaţiei şi presiunea exterioară, atmosferică, iar presiunea din interior
nu are timp să se adapteze celei exterioare, organismul va percepe acest lucru ca un factor
periculos şi va genera un stimul agresiv, care se va traduce în durere", explică Bogdan Goga,
fizioterapeut în cadrul studioului de recuperare medicală Terapie pentru Mişcare.

Pădurea

Ne considerăm datori să deschidem porţile farmaciei pădurii şi să oferim celor suferinzi

uleiurile eterice de răşinoase, siropurile din muguri de brad şi pin, ceaiurile preparate sub formă
de infuzii, tincturile, extractele, balsamurile, unguentele, nutrienţii şi multe alte preparate de
mare ajutor pentru toată gama de afecţiuni, de la cele pulmonare până la cancer, boli neurologice,
digestive şi dermatologice.
În medicina populară românească, primele încercări de a folosi produsele pădurilor în
tratarea bolilor au avut loc în secolul al XVI-lea, cu vestitele uleiuri esenţiale carpatine, obţinute
din cetină de pin, brad sau molid şi utilizate în boli de ficat, stomac şi rinichi.
Este de necontestat faptul că plimbările făcute în pădurile de conifere, în zilele senine de
primăvară sau de vară, permit inhalarea aerosolilor, emanaţi de complexul de uleiuri eterice din
frunze, cu efecte multiple asupra aparatului respirator, tonifierea şi revigorarea organismului.
Aerosolii pot fi văzuţi ca un abur eteric deasupra pădurilor de răşinoase. Sunt alcătuiţi din
uleiurile eterice degajate din frunzele şi cetină, pe care condensează pelicule fine de apă.
Cunoaşterea compoziţiei uleiurilor eterice, degajate din pădurile de conifere, permite să
înţelegem efectele benefice ale terapiilor din ambianţa codrilor montani.
Uleiul eteric de brad este un lichid incolor sau uşor gălbui, cu un miros plăcut şi
balsamic. Uleiul eteric de pin are un miros plăcut, balsamic, uşor dulceag şi lemnos.
Răspândirea în atmosferă a aerosolilor ajută la vindecarea multor afecţiuni pulmonare
(astm bronşic, bronşită, tuse, gripă, guturai, laringită, traheită, sinuzită, pneumonie, tuberculoză),
a unor afecţiuni ale sistemului nervos (nevroze cardiace, dureri de cap, oboseală, alergii),
afecţiuni cardiovasculare, nevralgii, boli endocrine, întărirea oaselor, ameliorarea durerilor
reumatice şi musculare, protejarea sistemului imunitar precum şi debilitatea persoanelor şi a
copiilor anemici.
Aerul din pădurile de conifere este încărcat cu ioni negativi, acei „catalizatori ai
sănătăţii”, cu rol benefic pentru suferinzii de afecţiuni respiratorii şi cu efecte verificate în
activarea sistemului imunitar, în intensificarea circulaţiei sanguine şi a proceselor de regenerare.
În preajma cascadelor făcute de pâraiele de munte, concentraţia mare de ioni negativi dă
vizitatorilor bună dispoziţie, vioiciune, atenţie sporită şi capacitate creativă. Totodată se constată
efecte deosebite în prevenirea şi combaterea unor afecţiuni cardiovasculare şi nervoase,
asigurând o viaţă calmă, un somn odihnitor, fără emoţii şi anxietate.
În tot cursul zilei beneficiem de culoarea dominantă a pădurilor de răşinoase care este
verdele, supranumit culoarea sănătăţii.
În primăvară ne încântă verdele crud al mugurilor de conifere, o culoare care dinamizează
procesele fiziologice din organism, induce o stare de expansiune, de întinerire, de prospeţime, de
imaginaţie activă, de armonie şi de bună dispoziţie. Verdele profund al acelor de conifere din
cursul verii este un balsam care calmează stările de iritare psihică, stres, nevralgii, dureri de cap,
insomnii. Nu întâmplătoare sunt recomandările medicale privind efectuarea concediilor în
staţiunile montane, situate în păduri de conifere, acolo unde cadrul natural este dominat de
culoarea verde, cu putere de revigorare, relaxare şi cu efecte vindecătoare în cancere, boli de
plămâni, gripă, nevroze, anxietate, surmenaj, oboseală nervoasă, migrene, ulcere şi tulburări
cardiace, cu scăderea tensiunii arteriale. O plimbare într-un parc de conifere stimulează
activitatea intelectuală, dar şi secreţiile gastrice, mărind pofta de mâncare la persoanele anemice.
Curs 2

Stresul provocat de temperaturile extreme scăzute afectează persoanele cu imunitatea scăzută, în

general bătrânii, nou-născuții, alcoolicii sau persoanele cu alte afecțiuni, deși intervin o serie de
factori ce influențează adaptabilitatea la aceste extreme cum ar fi modul de alimentație, stratul
adipos al organismului sau sexul (studiile arată că femeile dețin o temperatură mai ridicată a
corpului decât bărbații).
În contact cu masele de aer rece, organismul își crează o izolare termică realizată prin
termogeneză (contracția musculară) și izolarea termică ce cauzează vasoconstricția periferică,
diminuarea cantității de sânge a sistemului circulator, astfel persoanele cu țesului adipos mai
mare rezistă la frig.

Scăderea temperaturilor poate provocă hipotermia ce cauzează dereglări ireversibile ale

organismului, aceasta se instalează când organismul prezintă sub 35g C, la 31gC intervine
rigiditatea musculară iar la 24gC ritmul cardiac încetează să mai funcționeze. Organismul este
expus la afecțiuni din punct de vedere cardio-vascular prezentând tahicardie (accelerarea
anormală a ritmului cardiac), hipertensiune arterială, sindromul Raynaud (leziuni la nivel pulpei
degetelor cauzate de frig și tulburări emoționale ce se manifestă în special la femei), crize de
angina pectorală (insuficiența oxigenării inimii), declanșarea unor infecții virale (gripă,
rinofaringite, amigdalite) , degerături sau agravarea durerilor reumatice.

Vremea închisă afectează funcționalitatea psihică a organismului cauzată de șederea într-un

spațiu închis mai mult timp sau de scăderea luminozității atunci când creierul producând mai
multă melatonină (hormonul somnului) și mai puțină serotonină (hormonul bunei dispoziții)
provoacă somnolență, crize depresive, scăderea capacității de concentrare.

Centrul Național de Statistică al Sănătății din SUA, în 1978, arăta că rata mortalității este cu 15%
mai mare în sezonul rece decât în sezonul cald.

Lipsa tema 2