Grile examinare asigurări şi reasigurări

1.Într-un contract de asigurare de bunuri, asiguratul trebuie:

a. să plătească prima de asigurare în patru tranşe;
b. să aibă interesul de a încasa despăgubirea;
c. să aibă un interes patrimonial cu privire la bunul asigurat;
d. să beneficieze de protecţie necondiţionat.

2. În cazul asigurării de bunuri, interesul asigurabil este reprezentat de:

a. bunurile care fac obiectul contractului de asigurare;
b. dauna evaluabilă în bani pe care o poate suferi asiguratul în cazul pierderii
sau degradării bunurilor;
c. despăgubirea pe care urmează să o încaseze asiguratul în cazul producerii
riscului asigurat;
d. valorile parimoniale expuse pierderii;
e. suma asigurată,

3 . În asigurarea de bunuri există o clasificare a riscurilor în:

a. riscuri civile;
b. riscuri comune;
c. riscuri comerciale şi industriale;
d. riscuri greu de despăgubit.

4. Prin valoarea bunurilor la data asigurării la clădiri şi construcţii se înţelege:

a. valoarea de înlocuire a clădirii distruse;
b. preţul pe piaţa imobiliară la momentul producerii riscului;
c. contravaloarea cheltuililor pentru construirea sau achiziţionarea clădirii
respective sau a uneia similare la preţurile uzuale pe piaţa locală din care se
scade uzura în raport de vechime şi starea construcţiei;
d. preţul clădirii din contractul de vânzare-cumpărare.

5. La asigurarea bunurilor se pot acorda despăgubiri pentru:

a. pagube produse ca urmare a radiaţiei nucleare;
b. pagube produse de război;
 c. cheltuieli efectuate pentru curăţarea locului unde s-a produs paguba;
d. uzura fizică a bunurilor;
e. reducerea valorii bunurilor după reparaţii.

6. La producerea riscului asigurat despăgubirea:

a. se calculează în raport cu starea bunului în momentul produceri
evenimentului asigurat;
b. este egală cu suma asigurată
c. este egală cu valoarea bunului în momentul producerii evenimentului
asigurat
d. nu poate depăşi cuantumul pagubei;

7. Dacă asigurarea a fost încheiată la o sumă asigurată inferioară valorii bunului,

asigurătorul are dreptul:
a. să rezilieze contractul de asigurare;
b. să solicite plata unei prime de asigurare suplimentare;
c. să reducă despăgubirea cuvenită, proporţional cu raportul dintre suma
asigurată şi valoarea bunurilor;
d. să reducă despăgubirea cuvenită cu diferenţa dintre valoarea reală a
bunului şi suma asigurată;
e. asigurătorul acoperă diferenţa dintre suma asigurată şi franşiză.

8. Un apartament a cărui valoare reală este de 240.000 lei este asigurat, pentru
suma de 150.000 lei, împotriva riscului de incendiu. În urma producerii unui
incendiu apartamentul suferă pagube evaluate la 160.000 lei. Care este
despăgubirea plătită asiguratului în varianta aplicării principiului răspunderii
proporţionale şi în varianta aplicării principiului primului risc:
a. 100.000 lei, 150.000 lei;
b. 150.000 lei, 100.000 lei;
c. 160.000 lei, 150.000 lei;
d. 100.000 lei, 160.000 lei.

9. Un agent economic a încheiat o asigurare de incendiu şi alte calamităţi

pentru sediul în care işi desfăşoară activitatea. Suma asigurată este de 350.000
lei şi cota de primă este de 0,6%. În urma unui cutremur produs în perioada
asigurată a suferit o daună evaluate la 100.000 lei. Despăgubirea cuvenită
 asiguratului a fost de 70.000 lei (se aplică principiul răspunderii
proporţionale).
Să se determine:
a. prima de asigurare plătită de asigurat;
b. valoarea reală a imobilului.

10. Un bun a cărui valoare este de 60.000 u.m. este asigurat, pentru acelaşi
risc, la trei societăţi de asigurare (A,B,C) pentru următoarele sume:
- suma asigurată la societatea A = 12.000 u.m.
- suma asigurată la societatea B = 17.000 u.m.
- suma asigurată la societatea C = 20.000 u.m.
Producerea riscului asigurat generează o pagubă de 30.000 u.m.
Stabiliţi:
a. despăgubirile plătite de fiecare asigurător;
b. gradul de acoperire a pagubei.

11. Care din următoarele categorii de daune sunt acoperite printr-un contract
obişnuit de asigurare maritimă:
a. daune cauzate de însuşirile naturale ale bunului asigurat;
b. daune provocate de acţiuni cu caracter militar;
c. daune provocate de energia atomică
d. daune provocate de intrarea apei de mare în navă;
e. daune provocate intenţionat de asigurat

12. Precizaţi care din următoarele afirmaţii în legătură cu avaria particulară sunt
false:
a. paguba materială adusă unor bunuri este consecinţa directă a forţei majore
sau a viciilor proprii bunurilor;
b. avaria particulară are caracter accidental;
c. avaria particulară este suportată de unul dintre participanţii la expediţia
maritimă;
d. avaria particulară însoţeşte avaria comună pentru acoperirea
prejudiciului produs de fiecare dată;

13. Avaria comună reprezintă cheltuiala extraordinară sau sacrificiul realizat:

 a. intenţionat şi rezonabil pentru salvarea de la pericolul care ameninţă
interesele tuturor celor care participă la expediţia maririmă;
b. intenţionat şi rezonabil pentru salvarea de la pericolul care ameninţă nava
de la pericolul care ameninţă nava;
c. intenţionat şi rezonabil pentru salvarea mărfurilor aflate pe o navă;
d. pentru salvarea persoanelor aflate în pericol ca urmare a producerii unui
naufragiu.

14. Asigurarea încheiată în Condiţia C, la asigurarea mărfurilor pe timpul

transportului maritim acoperă riscul cauzat de:
a. intrarea apei de mare în navă;
b. cutremur de pământ erupţie vulcanică sau trăsnet;
c. luarea de valuri peste bord;
d. eşuarea, scufundarea sau răsturnarea navei;
e. dauna totală a unui colet pierdut peste bord în timpul încărcării sau
descărcării.

15. Pierderea totală a mărfii reprezintă:

a. deteriorarea a peste 50% din mărfurile transportate;
b. deteriorarea a peste 75% din mărfurile transportate;
c. deteriorarea a peste 90% din mărfurile transportate;
d. dispariţia mărfii în urma scufundării navei;
e. avarierea mărfurilor în asemenea măsură încât acestea vor fi vândute la
o valoare mult mai mică decât preţul real.

16. Unul din următoarele riscuri nu constituie risc exclus în baza condiţiilor de
asigurare A, B şi C:
a. comportarea necorespunzătoare voită a asiguratului;
b. viciul propriu sau natura bunului asigurat;
c. riscurile de război;
d. căderea peste bord a unui colet în timpul încărcării sau descărcării;
e. starea de nenavigabilitate a navei.

17. În cadrul asigurării bunurilor în timpul transportului maritime (asigurarea

cargo), suma asigurată nu cuprinde:
a. valoarea bunurilor potrivit facturii, sau în lipsa acesteia valoarea de piaţă
a bunului la locul de expediere în momentul încheierii asigurării;
 b. costul transportului, al asigurării, precum şi alte costuri legate de
transportul respective necuprinse în valoarea facturii;
c. cheltuieli şi taxe vamale;
d. dobânda creditului cu care s-a cumpărat marfa transportată;
e. o supraasigurare de 10% din valoarea bunurilor pentru acoperirea acelor
cheltuieli care nu pot fi prevăzute la încheierea asigurării.

18. Asigurarea cargo presupune

a. asigurarea navei şi a încărcăturii acesteia;
b. asigurarea navei, a încărcăturii şi a navlului;
c. asigurarea mărfurilor în timpul transportului;
d. asigurarea răspunderii armatorului;
e. asigurarea navei.

19. În cadrul asigurării maritime casco, asigurătorul nu acordă despăgubiri

pentru:
a. pagube produse de forţarea gheţei, cu excepţia navelor care au destinaţia
de spargătoare de gheaţă;
b. scoaterea sau îndepărtarea epavei;
c. salariile ofiţerilor şi a echipajului, cu excepţia cazurilor de avarie comună;
d. neîncasarea navlului şi a altor sume cheltuite pentru exploatarea navei;
e. cheltuieli de judecată şi arbitraj pentru stabilirea contribuţiei la avaria
comună.

20. Pentru pagubele produse de nava asigurată prin coliziune altei nave:
a. răspunderea asigurătorului se limitează la 1/4 din suma asigurată;
b. răspunderea asigurătorului se limitează la 3/5 din suma asigurată;
c. răspunderea asigurătorului se limitează la 1/2 din suma asigurată;
d. răspunderea asigurătorului se limitează la 2/5 din suma asigurată;
e. răspunderea asigurătorului se limitează la 3/4 din suma asigurată.

21. Care din următoarele afirmaţii este adevărată:

a. de regulă, protecţia oferită de societăţile de asigurări este nelimitată;
b. de regulă, protecţia oferită de cluburile P&I, este nelimitată;
c. de regulă, protecţia oferită de un contract de asigurare maritimă este
proporţională cu valoarea asigurată;
d. de regulă, protecţia oferită de cluburile P&I este limitată;
 e. de regulă, protecţia oferită de cluburile P&I depinde de importanţa
membrului asigurat.

22. Care din următoarele afirmaţii în legătură cu cluburile P&I este falsă:
a. protecţia oferită de Clubul P&I este de tip mutual;
b. prima brută plătită de asigurat Clubului P&I include şi o cotă de profit;
c. protecţia oferită de Clubul P&I este, de regulă, nelimitată ca valoare;
d. membri cublului formează un colectiv de armatori independenţi sau de
societăţi comerciale care au aceleaşi interese;
e. contribuţia membrilor unui Club P&I este revizuibilă.

23. O navă maritimă este asigurată la o societate de asigurări din România pentru
suma de 1.500.000$. Nava a efectuat un transport de mărfuri asigurate la o
societate la o societate de asigurări pentru suma de 700.000$. În timpul
transportului nava a eşuat, este chemat un remorcher pentru a efectua operaţiuni
de salvare. Contravaloarea serviciilor prestate de acesta este de 100.000$. Nava
a suferit avarii care necesită reparaţii în sumă de 250.000$, iar marfa a înregistrat
o daună de 100.000$. Sumele acceptate în avarie comună sunt de:
a. 100.000$
b. 250.000$
c. 450.000$
d. 350.000$

24. O navă este asigurată la o societate de asigurări pentru suma de 1.300.000$ . Nava
efectuează un transport de mărfuri, asigurate pentru suma de 550.000$. Ca
urmare a avariei produse de o coliziune, apa a pătruns în cală şi este nevoie de
serviciul unui remorcher. Pentru serviciul făcut remorcherului i se plăteşte suma
de 110.000 $. Întreţinerea echipajului şi combustibilul consumat în plus până la
portul cel mai apropiat pentru efectuarea reparaţiilor presupun cheltuieli de
20.000$. În urma coliziunii, nava suferă avarii în valoare de 140.000$, iar marfa
de 60.000$.
Să se determine:
a. Cheltuielile care intră în avaria comună; 130.000 $
b. Cota de contribuţie la avaria comună; 7,88%
c. Despăgubirea plătită de asigurătorul navei 231.408 $
d. Despăgubirea plătită de asigurătorul mărfurilor. 98612 $
25. Una din următoarele afirmaţii, referitoare la asigurarea autovehiculelor este
falsă:
a. se acordă despăgubiri pentru cheltuieli făcute în vederea limitării
pagubelor;
b. se acordă despăgubiri pentru pagubele produse prin acţiunea curentului
electric asupra instalaţiei electrice;
c. se acordă despăgubiri pentru pagube produse de alunecări de teren;
d. se acordă despăgubiri pentru pagube produse autovehiculului ca urmare
a tentativei de furt al unor bunuri din autovehicul;
e. se acordă despăgubiri pentru pagube produse de explozia rezervorului de
carburanţi.

26. La asigurarea mărfurilor pe timpul transportului terestru nu se acoperă:

a. pagube produse de umezeală;
b. pagube produse de răsturnarea autovehiculului care transportă mărfurile
asigurate;
c. pagube produse bunurilor de rozătoare;
d. pagube produse de accidente în timpul încărcării şi descărcării mărfurilor;
e. pagube produse de acte de tâlhărie.

27. La asigurarea pentru pierderea şi avarierea aeronavei asiguratul este

despăgubit cu întreaga sumă asigurată în caz de:
a. pierderea fizică directă;
b. pierderea totală constructivă;
c. avarierea aeronavei in proporţie de peste 75%;
d. pierderea totală directă;

28. O societate comercială încheie o asigurare pentru bunurile pe care doreşte să

le transporte dintr-un punct vamal la sediul firmei. Preţul bunurilor conform
facturii este de 500.000 lei, taxele vamale reprezintă 8% din preţul mărfurilor,
costul transportului este de 1.000 lei. Suma asigurată este;
a. 500.000 lei
b. 591.000 lei
c. 551.000 lei
d. 550.000 lei
29. Sumele asigurate în cazul asigurării pentru răspundere civilă se determină
separat pentru:
a. decese, vătămări corporale, pagube materiale;
b. fiecare persoană prejudiciată, perioadă;
c. eveniment, perioadă;
d. deces, vătămări corporale, pagube materiale, persoană, perioadă.

30. Dacă o persoană a încheiat 0 asigurare de răspundere civilă, alta decât cea
profesională şi 0 asigurare de răspundere civilă a managerului, în cazul
producerii unei daune profesionale:
a. se aplică mai întâi asigurarea de răspundere civilă, alta decât cea
profesională şi apoi asigurarea de răspundere civilă a managerului;
b. se aplică mai întâi asigurarea de răspundere civilă a managerului şi
apoi asigurarea de răspundere civilă, alta decât cea profesională;
c. se aplică doar asigurarea de răspundere civilă a managerului;
d. se împarte despăgubirea proporţional între cele două asigurări;

31. Asigurarea de răspundere civilă acoperă numai prejudiciile produse de

asigurat unei terţe persoane cu îndeplinirea cumulativă a următoarelor
condiţii:
a. săvărşirea de către asigurat a unei fapte ilicite şi dovada existenţei unui
prejudiciu;
b. existenţa unui raport de cauzalitate între fapta ilicită a siguratului şi
prejudiciul adus terţei persoane;
c. constatarea culpei asiguratului care a săvârşit fapta ilicită;
d. prejudiciul s-a produs într-un caz de forţă majoră

32. Asiguratul intră în posesia sumei asigurate numai în cazul în care este în viaţă
la expirarea contractului în cazul asigurării:
a. de deces;
b. de supravieţuire;
c. de răspundere civilă;
d. de răspundere civilă auto.

33. La asigurările de persoane asiguratul poate să încheie:

a. doar o asigurare pentru o sumă maxină stabilită de asigurător;
 b. maxim două asigurări (una obligatorie şi alta facultative);
c. un număr nedeterminat de asigurări de acelaşi fel fără nici o restricţie;
d. o asigurare pentru fiecare tip de asigurare de persoane.

34. La asigurările de persoane suma asigurată se stabileşte

a. de către agenţii de asigurare;
b. pe baza certificatelor medicale şi a facturilor prezentate de asigurat;
c. pe bază de negociere liberă;
d. în mod forfetar, în funcţie de nevoile şi posibilităţile financiare ale
asiguratului.

35. Reasigurarea proporţională cunoaşte următoarele variante:

a. reasigurarea excedent de daună;
b. reasigurarea excedent de sumă asigurată;
c. reasigurarea cotă parte;
d. reasigurarea de acoperire a sinistrelor majore.

36. Un agent economic a încheiat o asigurare de incendiu şi alte calamităţi pentru

sediul în care îşi desfăşoară activitatea. Suma asigurată este de 35.000 lei. În
urma unui cutremur produs în perioada asigurată, imobilul a suferit o daună
evaluată la 10.000 lei, dar despăgubirea cuvenită asiguratului a fost de 7.000
lei (s-a aplicat principiul răspunderii proporţionale).
Valoarea reală a imobilului asigurat este:
a. 24.500 lei
b. 50.000 lei
c. 70.000 lei
d. 35.000 lei

37. O persoană fizică şi-a asigurat locuinţa la două societăţi de asigurare, prin două
poliţe de incendiu. Apartamentul valorează 400.000 lei. Proprietarul îl asigură
pentru 200.000 lei la Societatea de asigurare A şi pentru 150.000 lei la Societatea
B.
După 6 luni de la închierea asigurării are loc un cutremur care afectează locuinţa
asigurată, cuantumul pagubei fiind de 90.000 lei.
 Care sunt despăgubirile ce i se cuvin asiguratului din partea celor două societăţi
de asigurare, ştiind că în acoperirea daunelor se aplică principiul răspunderii
proporţionale.
a. A=45.000 lei; B= 45.000 lei;
b. A=45.000 lei; A=33.750 lei;
c. A=33.750 lei; A=45.000 lei;
d. A=60.000 lei; A=30.000 lei;

38. O persoană fizică şi-a asigurat locuinţa pentru suma de 15.000 lei, împotriva
riscului de incendiu. Franşiza prevăzută în contractul de asigurare este de 4.000
lei. În urma producerii riscului asigurat, paguba suferită a fost evaluată la 6.000
lei.
În ipoteza unei franşize deductibile despăgubirea ce îi revine asiguratului este:
a. 6.000 lei
b. 4.000 lei
c. 2.000 lei
d. 10.000 lei

39. Sistemul bonus-malus aplicabil poliţei RCA este format din:

a. din categoria de bază B0, 14 clase de bonus şi 8 clase de malus;
b. din categoria de bază B0, 8 clase de bonus şi 14 clase de malus;
c. din categoria de bază B0, 8 clase de bonus şi 8 clase de malus;
d. din categoria de bază B0, 14 clase de bonus şi 14 clase de malus

40. Dacă în perioada de referinţă sunt înregistrate daune plătite, asiguraţii RCA
sunt penalizaţi prin majorarea primei de asigurare:
a. prin penalizarea cu o clasă de malus pentru fiecare eveniment pentru care
s-a plătit o despăgubire;
b. prin penalizarea cu o clasă de malus în fiecare an;
c. prin penalizarea cu două clase de malus pentru fiecare eveniment pentru
care s-a plătit o despăgubire.
d. asiguraţii nu sunt penalizaţi

41. Clauza de decontare directă, achiziţionată împreună cu poliţa RCA, nu poate

fi utilizată în cazul accidentelor rutiere care:
a. sunt produse pe teritoriul României şi vehiculele implicate în accident sunt
înmatriculate în România;
 b. prejudiciile sunt produse exclusiv vehiculelor;
c. ambele vehicule implicate în accidentul auto au asigurare RCA valabilă la
data evenimentului;
d. au existat vătămari corporale.

42. Reasigurarea reprezintă:

a. cedarea de către asigurător către alte societăţi, a unei părţi din riscul
subscris.
b. reînoirea contractului de asigurare la expirarea perioadei de valabilitate
c. o asigurare indirectă, o formă de asigurare a asigurătorului.
d. o formă de asigurare directă în care asiguratul încheie contractul de
asigurare, pentru masa bunurilor asigurate, cu mai multe societăţi de
asigurări în acelaşi timp

43. După regimul juridic sau forma de realizare, se disting:

a. asigurări interne
b. asigurări prin efectul legii (obligatorii)
c. asigurări externe sau internaţionale
d. asigurări facultative (contractuale)

44. Funcţia de prevenire a producerii pagubelor:

a. conferă o marjă de siguranţă cu privire la protecţia bunurilor şi a vieţii
b. se realizează prin finanţarea unor activităţi de prevenire a calamităţilor
şi accidentelor
c. se realizează prin formularea unor condiţii de asigurare care să-i
determine pe asiguraţi să menţină în bună stare a bunurilor asigurate.
d. urmăreşte modul cum se încasează primele de asigurare şi cum se
efectuează plata despăgubirilor

45. Nu este principiu valabil pentru acordarea despăgubirii:

a. principiul răspunderii proporţionale
b. principiul bunei credinţe
c. principiul primului risc
d. principiul răspunderii limitate

46.Caracter sinalagmatic al contractului de asigurare presupune următoarele:

a. efectele acestui contract, pentru părţi, depind de un eveniment viitor,
nesigur, incert
 b. părţile urmăresc realizarea anumitor scopuri, a unor interese materiale
c. părţile au obligaţii reciproce, interdependente una faţă de cealaltă
d. asiguratul se obligă să facă declaraţii reale, să plătească primele de
asigurare, iar asigurătorul se obligă să acopere riscul prin despăgubire;

47. Contractele de reasigurare neproporţională prezintă o serie de trăsături:

Sa ma mai
a. repartizarea răspunderii între asigurător şi reasigurător se face în funcţie
uit aici sa de volumul probabil al daunei;
ma asigur
ca e doar b. participarea reasiguratului se stabileşte sub forma unei cote procentuale
una din suma asigurată
c. prima cedată în reasigurare se determină cu anticipaţie;
Ai facut bine
d. asigurătorul participă la beneficiile reasigurătorului.

48. Una din funcţiile următoare nu este specifică reasigurării:

a. creşterea capacităţii de asigurare;
b. menţinerea stabilităţii financiare;
c. asistenţă în activitatea de subscriere;
d. oferirea protecţiei pentru întreg portofoliul de asigurări al reasiguraţilor.

49. Prin comunitate de risc se înţelege:

a. un grup de indivizi care locuiesc în aceeaşi zonă geografică;
b. un grup de indivizi care se simt ameninţaţi de acelaşi risc;
c. un grup de indivizi care sunt angajaţi la aceeaşi companie
d. un grup de asigurători.

50. Fondul de asigurare poate fi folosit pentru:

a. plata despăgubirilor;
b. finanţarea unor activităşi cu caracter preventiv;
c. finanţarea unor acţiuni caritabile;
d. constituirea unor fonduri de rezervă şi acoperirea cheltuielilor
administrativ gospodăreşti ale organizaţiei de asigurare.

51. În materie de asigurări, cazul asigurat este:

a. un eveniment viitor;
b. un eveniment posibil;
 c. evenimentul asigurat care s-a produs şi pentru înlăturarea consecinţelor lui
s-a încheiat asigurarea;
d. evenimentul care s-a produs prin fapta intenţionată a beneficiarului
asigurării.

52. Practicarea principiului primului risc, ca sistem de acoperire a daunelor în

asigurare:
a. influenţează nivelul primelor de asigurare în sensul că acestea sunt mai
scăzute comparativ cu cele corespunzătoare altor sisteme de acoperire;
b. este mai avantajos pentu asigurător;
c. influenţează nivelul primelor de asigurare în sensul că acestea sunt mai
mari comparativ cu cele corespunzătoare altor sisteme de acoperire;
d. nu influenţează nivelul primelor de asigurare.

53. La asigurarea obligatorie locuinţei împotriva dezastrelor naturale (PAD)

suma asigurată este :
a. 20.000 lei, pentru locuinţa de tip A;
b. 10.000 lei, pentru locuinţa de tip B.
c. 20.000 euro, pentru locuinţa de tip A;
d. 10.000 euro, pentru locuinţa de tip B.

54. Locuinţa tip A este conform legii nr. 260 din 2008 privind asigurarea
obligatorie a locuinţelor este:
a. construcţia cu mai multe etaje
b. construcţia cu structura de rezistenţă din beton armat şi cu pereţi exteriori din
piatră, cărămidă arsă
c. construcţia cu o suprafaţă mai mare de 100 m2
d. construcţia cu pereţi exteriori din materiale nesupuse unui tratament termic
şi/sau chimic

55.Componenta investiţională a asigurărilor de viaţă unit-linkid constă în:

a. investiţii în imobiliare
b. contractarea unei asigurări de viaţă pe termen limitat
c. cumpărarea de unităţi de cont (unit-uri) în fondurile financiare constituite
de asigurător.
d. contribuţia la un fond de pensii administrat privat
56. Asigurarea de viaţă pe termen nelimitat
a. acoperă riscul de supravieţuire şi riscul de deces
b. acoperă riscul de deces al asiguratului pe o perioadă mare de timp,
respectiv până la o vârstă înaintată a acestuia;
c. este o poliţă încheiată la cererea creditorului (banca) în cazurile în care
debitorul (asiguratul) doreşte să achiziţioneze un teren sau o locuinţă.
d. are drept scop economisirea unor fonduri pentru perioada de studii a
copiilor

57. În cazul asigurărilor de viaţă unit-linkid riscul investiţiei aparţine:

a. brokerului de asigurări;
b. companiei de asigurări;
c. contractantului (asiguratului);
e. investiţiile sunt sigure

58. Reprezintă trăsături ale produselor unit-linked următoarele:

a. clientul poate alege suma asigurată care poate fi modificată oricând, dar
suma nu este garantată pe toata durata contractului;
b. nu există posibilitatea modificării frecvenţei de plată a primelor de
asigurare (la fiecare aniversare a contractului);
c. clientul poate oricând să retragă o cotă din numărul unit-urilor în contul
său, cota exprimată ca procent sau sumă fixă;
d. contractantul asigurării are dreptul, de regulă o data pe an, să transfere
unit-uri între fondurile financiare în care se află banii săi.

59. Clauza temporară flexibilă ataşată unei asigurări de viaţă presupune:

a. ca la un anumit interval de timp, la aniversarea contractului, asiguraţii

care au optat pentru plata eşalonată a primelor să îşi poată creşte prima totală cu
un procent determinat;
b. flexibilitate maximă în alegerea unei combinaţii a beneficiilor de deces
şi supravieţuire
c. posibilitatea de încetare a plăţii primelor, în situaţia în care plătitorul
suferă o invaliditate sau un accident după data intrării în vigoare a poliţei
 d. în baza acestei clauze, suma asigurată va fi plătită dacă asiguratul
decedează ca urmare a unui accident survenit în perioada de valabilitate a
acesteia

60. La asigurările de persoane asiguratul poate să încheie:

a. doar un contract de asigurare în limita maximă a sumei asigurate stabilită
de asigurător
b. maxim două poliţe (contracte) de asigurare (una obligatorie, alta
facultativă)
c. un număr nedeterminat contracte de asigure fără restricţii
d. un număr nedetrminat de contracte de asigure, dar până la un anumit nivel
al sumei asigurare stabilit de asigurător.

61. Reprezintă forme ale asigurărilor medicale:

a. asigurarea de sănătate pentru boli incurabile
b. asigurarea de accidente a călătorilor
c. asigurarea medicală pentru inervenţii chirurgicale
d. asigurarea de sănătate permanentă

62. După gradul de autonomie asigurările de persoane pentru cazurile de

accidente sunt:
a. asigurări de accidente autonome;
b. asigurări de deces din accident;
c. asigurări de accidente complementare
d. asigurări de invaliditate din accidente.

63. Asigurările de accidente complementare sunt:

a. independente de alte forme de asigurare
b. incluse în contractul de asigurare de bază (asigurare de accidente produse
la domiciliul asiguratului integrată în asigurarea complexă a gospodăriilor
persoanelor fizice);
c. completează o asigurare de bază, dar care presupune şi plata unor prime de
asigurare distincte, suplimentare, realizând, astfel, şi o protecţie suplimentară.
d. asigurări prin efectul legii
 64. Asigurarea medicală poate acoperi următoarele costuri:
a. de spitalizare;
b. de tratament la domiciliu după externare;
c. cheltuieli de judecată făcute de asigurat în procesul civil;
d. servicii private de ambulanţă;

65. Coasigurarea presupune că:

a. asiguratul nu poate cerceta direct solvabilitatea fiecărui coasigurător;
b. fiecare coasigurător răspunde faţă de asigurat numai în limita sumei
pentru care s-a angajat prin contract;
c. participă mai multe societăţi de asigurări la asigurarea unei fracţiuni din
valoarea bunului asigurat;
d. asiguratul tratează, la producerea daunei, de regulă, problemele legate de
constatarea daunei, stabilirea şi plata despăgubirii cu toate societăţile participante
la contract.
A.(a,b,c) B.(a,c) C.(a) D.(b,c)

66. Promovarea activităţii de asigurare implică anumite premise care decurg din
caracterul evenimentelor care justifică încheierea contractelor de asigurare.
Dintre acestea fac parte:
a. caracterul aleator;
b. caracterul evaluabil;
c. introducerea unor noi riscuri în asigurare;
d. mutualitatea;
e. distribuirea (extensia) numerică asiguraţilor.
A.(a,b,e) B.(a,c,e) C.(a,b,c) D.(c,d,e)

67. Aplicarea principiului echidistanţei faţă de risc a asiguraţilor la nivelul

activităţii de asigurare presupune:
a. identificarea intereselor similare ale asiguraţilor pentru a promova o
anumită formă de asigurare;
b. constituirea unui fond de despăgubire printr-o contribuţie fixă a fiecărui
asigurat
c. oferirea unei compensări a daunelor în mod identic către asiguraţi
pentru o anumită categorie de riscuri.
A.(a,b,c) B.(a,c) C.(a,b) D.(b)

68. Asigurători îşi asumă, prin încheierea asigurării şi încasarea primelor de

asigurare, răspunderi privind:
a. acoperirea unor daune care se vor produce întâmplător;
 b. compensarea prejudiciilor suferite, prin acoperirea unor daune deja
produse;
c. acoperirea daunelor apărute ulterior încheierii contractelor şi al căror volum
nu se cunoaşte ci se poate doar aproxima prin calcule bazate pe teoria
probabilităţilor.
A.(a,b,c) B.(a,c) C.(b,c) D.(a)

69. Beneficiarul asigurării reprezintă:

a. acea persoană juridică, ce în schimbul primelor de asigurare încasate de la
asiguraţi îşi asumă răspunderea de a acoperi pagubele produse bunurilor asigurate;
b. acea persoană juridică ce în schimbul primei de asigurare plătite asigurătorului,
asigură bunurile sau un eveniment împotriva anumitor riscuri;
c. persoana care are dreptul să încaseze despăgubirea sau suma asigurată, fără
însă ca aceasta să fie obligatoriu parte la contractul de asigurare;
d. acea persoană fizică, ce în schimbul primei de asigurare plătite
asigurătorului, asigură bunuri sau un eveniment împotriva anumitor riscuri

70. Relativ la „suma asigurată“ se poate afirma că:

a. reprezintă partea din valoarea de asigurare pentru care asigurătorul îşi asumă
răspunderea în cazul producerii riscului asigurat;
b. este limita minimă de răspundere a asigurătorului;
c. pe baza ei şi a altor elemente se stabileşte prima de asigurare;
d. nu poate depăşi valoarea reală a bunului asigurat.
A.(a,b) B.(b,c) C.(a,c,d) D.(a,b,c,d)

71. Prima de asigurare reprezintă:

a. suma de bani pe care asiguratul o plăteşte asigurătorului, pentru ca acesta să
constituie fondul de asigurare necesar plăţii indemnizaţiilor în cazul producerii
riscului asigurat;
b. se stabileşte înmulţind suma asigurată cu prima brută stabilită la 100 sau 1000
u.m. sumă asigurată;
c. se stabileşte înmulţind suma asigurată cu cota de primă stabilită la 100 sau
1000 u.m. sumă asigurată.
A.(a) B.(a,c) C.(c) D.(b,c)

72. Avantajele asigurării de viaţă pe termen sunt:

a. acoperirea unor nevoi de asigurare mari cu resurse limitate;
b. lipsa posibilităţii de economisire;
c. facilitarea obţinerii unor împrumuturi mari;
d. alegerea perioadei de asigurare.
A.(a,b) B.(a,d) C.(b,c,d) D.(a,c,e)

73. Dintre dezavantajele asigurării de viaţă pe termen fac parte:

a. lipsa posibilităţii de economisire;
b. reducerea primelor de asigurare în funcţie de vârsta asiguratului;
c. perioada de protecţie este limitată;
d. creşterea primelor de asigurare în funcţie de vârsta asiguratului.
A.(a,c,d) B.(b,c,d) C.(a,b,c) D.(a,b)

74. Relativ la asigurarea de viaţă viageră se poate afirma că:

a. reprezintă un tip de asigurare care conferă protecţie în caz de deces pentru
durata întregii vieţi;
b. valoarea sa este fixă la un anumit nivel al primei;
c. poliţa acumulează economii a căror valoare creşte conform unui plan
prestabilit; d. poliţa poate să fie cu participare şi fără participare în acelaşi timp;
e. valoarea economiilor este garantată de societatea de asigurări
f. va asigura un nivel minim de despăgubiri împotriva riscului de deces pe
întreaga durată a vieţii.
A.(a,b,c,e,f) B.(toate) C.(a,c) D.(b,d)

75. Asigurările de accidente urmăresc:

a. protejarea persoanelor fizice de consecinţele unor evenimente care le pot
afecta viaţa sau integritatea personală dar şi capacitatea de muncă;
b. protejarea persoanelor care au suferit o incapacitate temporară de muncă
determinată de boală;
c. să elimine sărăcia adesea asociată cu incapacitatea de muncă pentru o
perioadă îndelungată, incapacitate determinată de un accident sau de o boală.
A.(a) B.(b) C.(c) D.(a,b,c)

76. Bunurile sunt asigurate pentru sumele declarate de asigurat, dar aceste sume nu
pot fi mai mari decât:
a. valoarea (preţul) de înlocuire al bunului din care s-a scăzut uzura pentru
mijloace fixe sau obiecte de inventar;
b. preţul plătit pe materii prime sau materiale, produse finite, mărfuri;
c. valoarea de circulaţie în cazul obiectelor de muzeu, al lucrărilor de artă.
A.(a,b,c) B.(a,c) C.(b,c) D.(a)
77. Dacă se constată că la asigurarea de bunuri asiguratul nu a acţionat conform
clauzelor contractuale, stabilite la contractare, atunci:
a. societatea de asigurare se poate preleva de obligaţiile asumate;
b. asigurătorul poate cere apoi, ulterior, de la caz la caz condiţii suplimentare
de păstrare, stocare, manipulare, instalarea de sisteme de protecţie împotriva
incendiilor, furt;
c. asigurătorul poate impune în contract, suplimentar, respectarea normelor de
utilizare pentru a o reducere a riscurilor potenţiale;
d. asigurătorul deschide dosarul de daună pentru a plăti imediat despăgubirile
asiguratului.

78. Asigurarea CASCO este:

a. un tip de asigurare facultativă;
b. o asigurare care se încheie pentru persoane fizice şi juridice pentru daunele
suferite de autovehiculele faţă de care asiguratul are un interes asigurabil;
c. tipul de asigurare care are ca obiect asigurabil, orice vehiculele terestre;
d. o asigurare care are ca obiect asigurabil, autovehiculele.
A.(a,b,d) B.(a,c) C.(b,c) D.(a)

79. Asigurarea CASCO poate fi încheiată şi în combinaţie cu alte modalităţi

complementare de acoperire a riscurilor, precum:
a) asigurarea de avarii cu valabilitate în România împreună cu extinderea
teritoriului acoperit în afara României (1-12 luni);
b) asigurarea de avarii şi furt în România (12 luni) combinată cu asigurarea pentru
furt extern (1- maxim 3 luni);
c) asigurarea de avarii sau avarii şi furt poate fi combinată cu asigurarea de
accidente a persoanelor din autovehicul (valabilitatea acesteia fiind cea a asigurării
de avarii).
A.(a,b,c) B.(a,c) C.(b,c) D.(b)

80. Contractul de asigurare CASCO se încheie în baza următoarelor documente

care fac parte integrantă din contractul de asigurare:
a) cerere-chestionar;
b) acte justificative prin care se face dovada plăţii impozitului anual pentru
autovehicul;
c) nota de calcul;
d) inspecţia de risc.
A.(a,b,c) B.(a,c,d) C.(b,c) D.(a)

81. Pentru stabilirea primei de asigurare la contractele CASCO trebuie cunoscute:

a) tipul de combustibil utilizat;
b) valoarea reală a autovehicolului;
c) gradul de uzură al autovehicolului;
d) suma asigurată;
A.(a,b,c) B.(a,c,d) C.(b,c,d) D.(a)

82. Valoarea din nou (Vn) a autovehiculului se determină distinct pentru

autovehiculele din producţia străină în raport cu:
a) valoarea de comercializare din nou din listele de preţuri (inclusiv TVA şi
celelalte taxe impuse);
b) pentru cele fabricate în anul încheierii asigurării se acceptă preţul de factură
(inclusiv TVA);
c) valoarea de catalog EUROTAX;
d) pentru cele fabricate în anul încheierii asigurării se acceptă preţul de factură la
care se adună totalul taxelor din declaraţia vamală.
A.(a,b,c) B.(c,d) C.(b,c) D.(a,d)

83. Categoriile de riscuri asigurate prin contractele CASCO pot fi:

a) riscuri specifice circulaţiei;
b) riscuri generale;
c) explozie urmate de incendiu;
d) calamităţi naturale.
A.(a,b,c) B.(a,b,d) C.(b,c,d) D.(d)

84. Din categoria riscurilor specifice circulaţiei care pot fi acoperite prin contracte
CASCO fac parte:
a) coliziuni cu alte autovehicule;
b) coliziuni cu orice alt corp mobil sau imobil;
c) răsturnări sau ieşiri în decor;
d) derapări;
e) căderi în prăpastie sau în apă (cu ocazia transbordării sau ruperii podurilor);
 f) căderi de corpuri pe vehicul g) explozii.
A.(a,b,c,d,e,f) B.(toate) C.(b,c) D.(a)

85. Din categoria riscurilor generale asigurate prin contracte CASCO:

a) trăsnet (chiar neurmate de incendiu) sau incendiu;
b) daunele produse direct asupra autovehiculului asigurat;
c) daunele produse indirect precum: afumare, carbonizare, pătare sau efectele
căldurii degajate;
d) daunele provocate de agentul de stingere.
A.(a,d) B.(b,c) C.(a,b,c) D.(a,b,c,d)

86. Din categoria riscurilor determinate de calamităţi naturale, prin contractele

CASCO pot fi acoperite:
a) distrugerile provocate de ploile torenţiale, de grindină;
b) pagube produse ca urmare a prăbuşirii unui copac lovit de trăsnet, acţiunea
mecanică a obiectelor purtate de furtună sau uragan;
c) dărâmarea acoperişurilor sau construcţiilor din cauza greutăţii stratului de zăpadă
sau gheaţă, ori a avalanşelor de zăpadă, a alunecărilor sau prăbuşirilor de teren sau
a cutremurelor de pământ peste autovehicolul asigurat.
A.(a) B.(b,c) C.(a,b,c) D.(a,b,c)

87. Un autovehicul nou are valoarea de achiziţie de 38.750 euro. Acesta este utilizat
La asta timp de 3 ani. Uzura anuală este de 12% pe an. Care este valoarea plătită lunar a
nu stiu
primei de asigurare, în euro, pentru autovehicolul respectiv la asigurarea de tip
CASCO, dacă cota de primă pe care o acceptă asiguratul este de 6% şi convine să
o plătească în 10 rate egale?
A.(188,8) B.(144,8) C.(148,8) D.(184,4)

88. Răspunderea civilă legală este structurată astfel:

a. răspundere pentru neglijenţă, prejudicii intenţionate sau prejudicii aduse în
sensul strict al răspunderii civile;
b. răspundere civilă contractuală ce decurge din încălcarea clauzelor
contractuale sau se realizează pe baza acordului de despăgubire;
c. răspundere civilă stabilită prin lege.
A.(a,b) B.(b,c) C.(a,c) D.(a,b,c)
89. Asigurarea de răspundere civilă auto:
a. este încheiată cu scopul de a acoperi daunele provocate autovehicolelor
terţilor în urma diverselor accidente;
b. poate include şi riscul de furt;
c. ia în considerare la stabilirea valorii de asigurare, valoarea de catalog sau
valoarea declarată de asigurat. d) se încheie cu scopul de a acoperi daunele
provocate autovehicolelor proprietate personală în urma diverselor accidente.
A.(b,d) B.(b,c) C.(a,b,c) D.(c,d)

90. La contractele RCA, după fiecare despăgubire plătită:

a. asigurătorul nu va accepta plata unor sume adiţionale ca prime suplimentare;
b. suma asigurată se diminuează corespunzător;
c. contractul de asigurare rămâne în vigoare pentru suma rămasă;
d. suma asigurată poate fi reîntregită prin plata unor sume adiţionale.
A.(a,b) B.(b,c,d) C.(a,b,c) D.(c,d)

91. Răspunderea civilă a companiilor de navigaţie aeriană este reglementată pe plan

internaţional prin:
a. Convenţia de la Varşovia (1929) completată prin Convenţia de la Guatemala;
b. Convenţia de la Roma (1953), care se aplică în cazul daunelor provocate
terţilor din afara aeronavei;
c. Acordul de la Tokyo (1963) care se aplică în cazul daunelor provocate terţilor
din afara aeronavei;
d. Convenţia de la Tokyo (1963), care se aplică tuturor infracţiunilor penale şi
actelor care pot compromite securitatea aeronavei, a persoanelor sau a bunurilor
aflate în aeronave sau ordinea şi disciplina la bord.
A.(a,b) B.(b,c) C.(a,b,c) D.(a,b,d)

92. Dintre cheltuielile pe care armatorul le poate efectua în legătură cu avaria

comună şi care sunt cuprinse în asigurare pot face parte:
a. cheltuieli de pilotaj şi remorcare;
b. cheltuieli cu reparaţiile la navă efectuate în portul de refugiu;
c. cheltuielile salariale cuvenite echipajului ca urmare a avariei;
d. asigurări suplimentare pentru încărcătură.
A.(a,b,c) B.(c,d) C.(b,c) D.(a,d)