2.

Factorii generalizării cartografice

Generalizarea conţinutului unei hărţi depinde de anumiţi factorii. Printre factorii care contribuie la
generalizarea cartografică se menţionează: destinaţia hărţii, specializarea, scara de proporţie,
particularităţile detaliilor cartografiate.
Destinaţia hărţii influenţează direcţia generalizării, respectiv felul detaliilor care se vor
reprezenta, cât şi volumul de generalizare. O hartă destinată navigaţiei aeriene se vor reprezenta numai
acele detalii care interesează pe aviator la orientare, aterizare sau la îndeplinirea misiunii sale. Harta
aceluiaşi teritoriu destinată turismului va prezenta detaliile care interesează pe turişti. Hărţile şcolare la
aceeaşi scară vor avea volume diferite de detalii, în funcţie de nivelul celor pentru care sunt destinate (de
exemplu: o hartă destinată claselor primare, iar alta celor liceale. Ambele hărţi î-şi limitează conţinutul lor
cu acel material, care trebuie să fie însuşit de elevi. Dar volumul cunoştinţelor pentru clasele liceale este
mai mare, ca în cele primare, de aceea hărţile cu aceiaşi tematică, scară de proporţie se deosebesc după
volumul conţinutului lor. Un exemplu şi mai elocvent este compararea volumului conţinutului a două
hărţi geografice de ansamblu la scara 1: 2 500 000, din care una şcolară, iar alta informativă (fig.1).

Fig.1. Influenţa destinaţiei hărţii asupra generalizării

Pe prima sunt reprezentate mai multe obiecte geografice, mai precis, amănunţit şi detaliat, însă pe
a doua – sunt mai puţine, mai schematic, semnele folosite sunt mai mari.
Tematica hărţii determină în principal conţinutul detaliilor care se vor reprezenta. Tematica hărţii
determină acele elemente, care se reprezintă mai detaliat pe hartă şi care sunt mai mult supuse
generalizării, sau chiar omise. Aşa dar, pe hărţile geologice, a solurilor este important de reprezentat
reţeaua hidrografică, însă pot fi mult generalizate căile de comunicaţie şi aşezările omeneşti, limitele pot
fi omise. Pe hărţile economice, însă este necesar de reprezentat amănunţit aşezările omeneşti, căile de
comunicaţie şi limitele politico-administrative, dar reţeaua hidrografică poate fi generalizată,
reprezentând numai acele care au importanţă pentru navigaţie.
Hărţile hipsometrice vor prezenta date numeroase asupra reliefului, cele economice, în afara
câtorva detalii necesare orientării şi interpretării conţinutului lor, vor avea foarte numeroase detalii
economice, hărţile climatice vor prezenta în principal detalii asupra climei unui teritoriu etc.
Scara de proporţie ca factor al generalizării determină volumul detaliilor cartografiate. Influenţa
scării hărţii asupra generalizării se poate observa alăturând două hârţi ale aceluiaşi teritoriu la scări
diferite. Pe harta la scară mică sunt doar detaliile cele mai importante ale teritoriului, pe cea la scară mare
sunt aproape toate detaliile aceluiaşi teritoriu (fig. 2).

1
 Scara 1:10000 h=2,5 m Scara 1:25000 h=5 m Scara 1:50000 h=10 m
Fig. 2. Influenţa scării de proporţie asupra generalizării
Micşorarea scării impune nu numai o selecţionare a obiectelor importante, o micşorare a
volumului de obiecte, dar şi o încălcare din ce în ce mai mare a preciziei geometrice a hărţii. De exemplu,
pe o hartă la scara 1:100000 1 km 2 din teren va fi reprezentat pe hartă doar în 1 cm 2, în care pot fi
reprezentate doar principalele localităţi, căi de comunicaţie, râu. Pe harta la scara 1:1000000 teritoriul se
micşorează până la 1 mm2, pe care poate fi reprezentat doar o localitate, iar pe harta la scară şi mai mică
1:10000000 nu rămâne loc nici pentru o localitate. Sau pe harta la scara 1: 2 500 000, unui cm de pe hartă
îi corespunde 25 km din teren, acesta este scara lungimilor, iar a suprafeţelor 1 cm 2 de pe hartă îi
corespunde 625 km2 din teren. Odată cu micşorarea lungimilor de 2 ori scara suprafeţelor se micşorează
de 4 ori. Astfel pentru o hartă la scara 1: 10 000 000, scara suprafeţelor se va micşora de 16 ori în
comparaţie cu harta la scara 1: 2 500 000. În aşa mod, teritoriul reprezentat pe harta la scara 1:2 500 000
în 16 cm2, pe harta la scara 1: 10 000 000 se va reprezenta într-un cm 2. De aici putem compara ce volum
de detalii vor putea fi reprezentate pe 1 cm2 şi pe 16 cm2.
Deci, cu cât hărţile au o scară mai mică, cu atât sunt mai puţin exacte din punct de vedere
geometric, de aceea folosirea lor în lucrări cartometrice trebuie să se facă cu o deosebită precauţie. În
acelaşi timp cu micşorarea scării de proporţie, ponderea aspectului geografic al procesului generalizării
este mai mare. „Pe măsură ce se micşorează scara sarcina păstrării concordanţei geografice se situează pe
primul plan, în detrimentul preciziei geometrice". În această direcţie un exemplu convingător poate fi
tipul de ţărm înalt cu fiorduri (fiordurile sunt golfuri lungi şi strâmte). Într-o hartă a Norvegiei la scară
mică aceste golfuri înguste n-ar trebui reprezentate, respectând precizia geometrică. Înfăţişarea ţărmului
norvegian fără fiorduri apare însă în dezacord cu realitatea geografică (fig.3).

Fig. 3. Conformitatea geografică în procesul generalizării

Pentru a respecta conformitatea geografică a reprezentării se figurează totuşi câteva fiorduri prin
exagerarea lăţimii lor, în dezacord deci cu scara hărţii.