Unitatea 7.

Educație
Glosar tematic
Aspirație – năzuință, dorință, râvnă.
Aptitudine – însușire psihică individuală care determină îndeplinirea în bune condiții a unei munci, a
unei acțiuni; aplicație; înclinație.
Caracter – ansamblul însușirilor fundamentale psihico-morale ale unei persoane, care se manifestă
în modul de comportare, în ideile și în acțiunile sale. Personalitate morală fermă. Însușire morală
care se manifestă prin perseverență, voință fermă și corectitudine.
Compliment – cuvânt de laudă, de măgulire, care exprimă o atitudine prietenească, de stimă, de
respect sau de considerație.
Concepție – felul de a vedea lucrurile sau ansamblul de păreri, de idei cu privire la probleme
filozofice, științifice, tehnice, literare etc.
A critica – a dezvălui lipsurile, greșelile, defectele unor persoane, ale unei opere, ale unor stări de
lucruri (arătând cauzele și indicând mijloacele de îndreptare); a aprecia valoarea etică, artistică etc. a
unei opere; a arăta cu răutate părțile slabe ale unui lucru sau ale unei persoane; a comenta în chip
răutăcios, născocind lipsuri și greșeli; a bârfi.
Emoție – reacție afectivă de intensitate mijlocie și de durată relativ scurtă, însoțită adesea de
modificări în activitatea organismului, oglindind atitudinea individului față de realitate. Orice reacție
afectivă.
Ereditate – proprietate a viețuitoarelor de a transmite urmașilor caracterele morfologice și
fiziologice pe care le-au dobândit în timpul evoluției lor.
A evalua – a determina, a stabili prețul, valoarea, numărul, cantitatea. A prețui, a estima.
Ideal – scopul suprem spre care se îndreptă în mod conștient și metodic năzuințele; activitatea
creatoare umană în toate domeniile ei, gradul cel mai greu de ajuns al perfecțiunii într-o direcție.
Imaginație – capacitate omenească de a crea noi reprezentări sau idei pe baza percepțiilor, a
reprezentărilor sau ideilor acumulate anterior; închipuire; fantezie.
Inteligență – capacitate de a înțelege ușor și bine, de a sesiza ceea ce este esențial, de a rezolva
situații sau probleme noi pe baza experienței acumulate anterior; deșteptăciune.
Limbaj – sistem de comunicare alcătuit din sunete articulate, specific oamenilor, prin care aceștia își
exprimă gândurile, sentimentele și dorințele; limbă.
Percepție – proces psihic prin care obiectele și fenomenele din lumea obiectivă care acționează
nemijlocit asupra organelor de simț, sunt reflectate în totalitatea însușirilor lor, ca un întreg unitar;
imagine percepută în urma acestei reflectări; facultatea de a percepe fenomenele lumii
înconjurătoare; înțelegere; cunoaștere.
Performanță – rezultat deosebit de bun obținut de cineva; realizare deosebită într-un domeniu de
activitate.
1
Memorie – proces psihic care constă în întipărirea, recunoașterea și reproducerea senzațiilor, a
sentimentelor, a mișcărilor, a cunoștințelor din trecut. Minte (considerată ca sediu al proceselor de
memorare).
Perseverență – însușirea de a fi perseverent; stăruință, statornicie în muncă, în convingeri, în
atitudine; tenacitate.
Sentiment- proces activ specific uman, atitudine emoțională a omului față de realitate; simțământ.
Voință – funcție psihică caracterizată prin orientarea conștientă a omului spre realizarea unor
scopuri și prin efortul depus pentru atingerea lor. Trăsătură de caracter manifestată prin decizie
fermă și perseverență în învingerea piedicilor, încurcăturilor, greutăților de orice fel.

1. Plasați în contexte potrivite următoarele cuvinte din glosarul tematic: aspirație, caracter,
ereditate, imaginație, memorie, perseverență, voință. Scrieți câteva expresii, care să conțină
lexemele date. De exemplu: în memoria cuiva: Pe aleea clasicilor sunt instalate statui în memoria
scriitorilor.
A avea voință de fier: În cele mai dificile momente își manifesta pe deplin voința sa de fier.
2. Numiți cât mai multe determinative pentru următoarele substantive: familie, viață, căsătorie,
psihologie, educație, conduită, dezvoltare, generație, părinte, copil, soț, soție, nuntă, morală.
3. Găsiți substantive care pot forma sintagme logice cu adjectivele de mai jos (substantivele și
adjectivele pot fi la orice formă de gen, număr și caz). Alcătuiți un mic text cu sintagmele obținute.
educativ, copilăresc, părintesc, grijuliu, familial, iubitor, simpatic, matern, natal

4. Utilizați următoarele adjective pentru a face portretul psihologic a două persoane antipod.
Afectuos, respectuos, impetuos, vanitos, orgolios, suspicios, politicos, amabil, egoist, onest,
altruist, ambițios, cumpătat, prietenos, irascibil, fricos, inocent, echilibrat, insolent, impertinent,
ursuz, inteligent, independent, taciturn, tolerant, ipocrit, perfid, iresponsabil, iscusit, abil, deștept,
ingenios, dibaci, tandru, apatic, indiferent, lucid, lingușitor, harnic, sociabil, ordonat, mediocru,
exigent, meticulos, optimist, militant, mișel, pesimist, dârz, capricios, modest, neglijent, capabil,
ghinionist, notoriu.
5. Formați substantive de la următoarele adjective (cu ajutorul sufixelor).
frumos - tandru - generos - loial –
inteligent - vesel - dinamic - serios –
devotat - spontan - sincer - meticulos –
amabil - onest - inocent - ipocrit –
abil - deștept - ingenios - exigent –
lucid - mediocru - dârz - notoriu –
2
6. Puneți în locul punctelor antonimele contextuale.
Oricât ne-am feri de filozofie și filozofări, trebuie să recunoaștem că aparenta unitate a lumii
înconjurătoare sau a celei imaginare e construită numai din contrarii. Binele e secondat de rău,
frumosul – de urât, adevărul – de ........, știința – de ......, cultura – de ....., bucuria – de ......, tinerețea
– de ......, dragostea – de ......, cinstea – de ....., înălțarea – de ......, creșterea – de ......., curajul –
de ......, satisfacția – de ......., continuitatea – de ......., echilibrul – de ......, altruismul – de ......,
fericirea – de ......., decența – de ......., paradisul – de ........, sacrul – de ........, progresul – de .......,
realul – de ......., realul – de ........., talentul – de ........, virtutea – de ........, lumina – de ........ ș.a.m.d.
7. Dezvoltați una din următoarele idei: 1) Tatăl adună paiele ca aurul, fiul risipește aurul ca
paiele. 2) Tinerețea e totdeauna o enigmă, vârsta matură e dezlegarea enigmei. (Titu Maiorescu)
8. Comentați proverbul: Cum îți vei așterne, așa vei dormi.
9. Enumerați acele trăsături fizice și de caracter moștenite de la părinții voștri cu care vă
mândriți și numiți-le pe acelea, pe care n-ați fi vrut să le moșteniți. Argumentați-vă alegerea.
10. Folosiți în propoziții următoarele adjective, pentru a preciza diferența de sens dintre ele:
obosit – obositor plictisit – plictisitor încurajat – încurajator
liniștit – liniștitor uimit – uimitor surprins – surprinzător
hotărât – hotărâtor convins – convingător captiv – captivant

11. Utilizarea următoarelor adjective este strict reglementată de uz. Îmbinați-le cu câte un
substantiv potrivit după sens și plasați-le în contexte (propoziții).
Căprui, precoce, bălai, brun, cârn, infantil, senil, murg, măritată, castaniu, spân, blond, însurat,
brumăriu.
12. Determinați starea psiho-emotivă a persoanei care rostește enunțurile de mai jos și redați-o
prin adjective / participii adjectivizate. Descrieți condițiile și mediul care provoacă o asemenea
stare.
Model: Mi-e drag – este îndrăgostit.
mi-e frică – mi-e bine – mi-e jale –
mi-e sete – mi-e lene – mi-e oarecum –
mi-e tot una – mi-e rușine – mi-e urât –
mi-e foame – mi-e greu – mi-e jenă –
mi-e frig – mi-e somn – mi-e dor –

3
 FĂURITORII DE ȘCOLI
Se spune că odată, tare demult, un mare potop a pustiit un continent întreg. Puținii
supraviețuitori s-au strâns la un loc și au prins a-și plânge de milă. Erau singuri. Singuri în tot
universul. Nu mai aveau nici casă, nici masă, și în disperarea lor, erau gata să se sfâșie unii pe alții.
Dar ... o forță divină i-a îndemnat să se roage.
La scurtă vreme, au simțit lângă ei o tainică prezență, L-au văzut pe Dumnezeu. De cum L-
au recunoscut, s-a făcut lumină și El le-a vorbit:
- Oameni buni! Știu că nu mai aveți nici putere, nici răbdare să reluați totul de la capăt. De
aceea, pentru început, am să vă ajut cu cele necesare ... Iată aici, în fața voastră, o mulțime de
merinde și materiale de construcție... Luați fiecare cât puteți duce și construiți fiecare ce doriți...
După un timp, cei care o luaseră spre răsărit au revenit la El și L-au rugat să le mai dea
merinde și materiale, ca să-și ducă „opera” la bun sfârșit ... La scurtă vreme însă ei s-au reîntors cu
aceeași rugăminte, apoi iar și iar, până când bunul Dumnezeu n-a mai putut răbda și i-a întrebat:
- Dar ce construiți voi, oameni buni, de ați ajuns și mai sălbatici decât erați la început?
- Temnițe, Doamne! I-au răspuns bieții oameni. Construim pușcării, ca să scăpăm de hoți și
de bandiți. Însă, cu cât mai multe închisori construim, cu atât mai mulți oameni ajung să stea în ele...
S-a întristat Dumnezeu de cele auzite și s-a dus la cealaltă jumătate a poporului, de la care nu
primise încă nicio veste.
Când a intrat în țara lor, inima i-a tresăltat de bucurie: peste tot se vedeau lanuri de grâne și
grădini în floare, orașe, drumuri, temple și palate, de-ți era mai mare dragul să te uiți la ele.
- Și voi tot cu închisori ați început-o? i-a întrebat Dumnezeu.
- Da de unde! I-au răspuns bătrânii. Noi am construit, înainte de toate, școli, ca să-i învățăm
pe copii a deosebi frumosul de urât și binele de rău, iar ei, la rândul lor, au pus umărul alături de
noi și ne-au ajutat să înălțăm aceste minunate case, biserici și palate ... (Aurelian Silvestru)
1. Formulați o concluzie în scris la textul de mai sus.
2. Scrieți echivalentele rusești ale structurilor subliniate.
3. Reflectați asupra aserțiunilor de mai jos și scrieți o compoziție la tema vizată.
 Cel ce deschide o școală închide o temniță. Cel care adună copii orfani în ea închide și o
parte din infern. (Aurelian Silvestru)
 Școala ar trebui să-i dea copilului nu cât mai multe informații, ci cât mai multă încredere în
sine și în lumea înconjurătoare. (Idem)
 Profesorul e fabricant de oameni. El seamănă cu un tâmplar care ia un lemn murdar din
noroi, îl spală și face mobilă de lux. (Petre Țuțea)
Discurs direct – discurs indirect
Povestirea la persoana I (discurs direct) – Povestirea la persoana a III-a (discurs indirect).
Reluarea replicii.

4
 ”Cel mai mult – spunea Enescu – eu prețuiesc darul de a compune muzică și nici un muritor
nu poate poseda o fericire mai mare...” > Enescu spunea că cel mai mult prețuiește darul de a
compune...
 a spune că .../ a zice că .../ a afirma că .../ a relata că .../ a povesti că .../ a explica că .../ a-și
aminti că ...
 a întreba dacă / cine / ce / unde / cum / de ce...
 a cere să .../ a solicita să .../ a ruga să ...
 a propune să .../ a îndemna să ... / a ruga să ...
 a răspunde că ...

8. Transpuneți fragmentul de mai jos la persoana a III-a.

„Eram un copil silitor și chiar destul de conștiincios. La patru ani știam să citesc, să scriu, să
adun și să scad. Nu era meritul meu, căci îmi plăcea învățătura și aveam groază de aproape toate
jocurile, mai cu seamă de cele brutale; le găseam nefolositoare, având simțământul că pierd timpul;
fugeam de zgomot și de vulgaritate, iar mai mult decât orice simțeam un fel de spaimă înnăscută în
fața vieții. Ciudat copil, nu?” – își amintea mai târziu marele compozitor.

Adresarea cu vocativul
– Barbule, m-a fermecat muzica ta, am să te fac să cunoști și tu muzica mea.
– Bea, Barbule Lăutarule, stăpânul meu! Bea, căci tu ești un artist mai mare decât mine.

Vocativ = Nominativ
 Ion (= Ioane), ce gen de muzică preferi?
Radu (= Radule), care este idealul tău de fericire.
 Ana (= Ano), nu fi tristă!
Stilul familiar:
Masculin Feminin
Ioane! Ana! Ano!
Radule! Irină! Irino!
Ștefane! Rodică! Rodico!
Vecine! Vecină! Vecino!
Domnule! Omule!
Interviu cu Dumnezeu
(de Octavian Paler*)
– Ai vrea să-mi iei un interviu? deci ….. zise Dumnezeu.
– Dacă ai timp .… am răspuns eu.
Dumnezeu a zâmbit, spunând:

5
 – Timpul meu este eternitatea. Ce întrebări ai vrea să-mi pui?
– Ce te surprinde cel mai mult la oameni?
Dumnezeu a răspuns:
– Faptul că se plictisesc de copilărie, se grăbesc să crească, apoi iarăși tânjesc să fie copii; că
își pierd sănătatea ca să facă bani și apoi își cheltuiesc banii ca să-și refacă sănătatea; faptul că se
gândesc cu teamă la viitor și uită prezentul, iar astfel nu trăiesc nici prezentul, nici viitorul; că trăiesc
ca și cum nu ar muri niciodată și mor ca și cum nu ar fi trăit.
Dumnezeu mi-a luat mâna și am stat tăcuți un timp. Apoi am întrebat:
– Ca un părinte, care sunt câteva din lecțiile de viață, pe care ai dori să le învețe copiii Tăi?
–Să învețe că durează doar câteva secunde să deschidă răni profunde în inima celor pe care îi
iubesc și că durează mai mulți ani ca acestea să se vindece; să învețe că un om bogat nu este acela
care are cel mai mult, ci acela care are nevoie de cel mai puțin; să învețe că există oameni care îi
iubesc, dar pur și simplu nu știu să-și exprime sentimentele; să învețe că doi oameni se pot uita la
același lucru și că pot să-l vadă în mod diferit; să învețe că nu este suficient să-i ierte pe ceilalți și că,
de asemenea, trebuie să se ierte pe ei înșiși.
– Mulțumesc pentru timpul acordat, am zis umil. Ar mai fi ceva: ce ai dori ca oamenii să știe?
Dumnezeu m-a privit zâmbind și a zis:
– Doar faptul că sunt aici, întotdeauna …
*
Octavian Paler (1926-2007) a fost un scriitor, jurnalist, editorialist și om politic român.

9. Transpuneți dialogul din text, folosind discursul indirect (povestirea de la persoana a III-a).

10. Identificați subiectele în fragmentul de mai jos și stabiliți tipurile lui. Selectați nume de însușiri
sufletești, faceți portretul unui personaj literar (la alegere).
Când vrei să caracterizezi pe cineva după oarecare cunoaștere a lui, te izbești îndată de
greutatea exprimării precise.
Limba populară însă și-a ajutat, până la un grad, întrebuințând un număr de cuvinte
distinctive pentru însemnarea deosebitelor însușiri sufletești, cu toată lipsa de preciziune și de
rubricare completă a acestor deosebiri. Deocamdată nu ne rămâne decât să ne mulțumim cu ele. Și
așa vedem că se poate vorbi cu oarecare înțeles despre un om bun la inimă, milos, blând, generos,
slab sau crud, rău, invidios, răzbunător, strașnic, violent, cumpătat, arțăgos, împăciuitor; vesel,
posomorât, nepăsător, ambițios, deșert, fricos, curajos; darnic, zgârcit; modest, îndrăzneț; ușor la
minte, serios, inteligent, ager, cu duh, mărginit, tâmpit; distras, observator; om de cuvânt, înșelător
etc.
(Titu Maiorescu, Din experiență)