Institutul pentru Studii Politice de Apărare şi Istorie Militară

Istoric
Înfiinţare

 Prima structură specializată de cercetare ştiinţifică în domeniul istoriei şi teoriei militare a

fost Centrul de Studii şi Cercetări de Istorie şi Teorie Militară (C.S.C.I.T.M.), creat în
anul 1969. Înfiinţarea lui s-a încadrat în procesul de deschidere promovat în acea
perioadă de regimul la putere, Centrul fiind destinat să contribuie la elaborarea doctrinei
militare naţionale, a cărei esenţă a fost antrenarea întregii populaţii valide la efortul de
apărare. A fost, fără îndoiala, un efect al "crizei cehoslovace" din august 1968, liderii de
la Bucureşti trăgând concluzii adecvate din invazia aliaţilor din Pactul de la Varşovia
asupra unui membru al alianţei.
 Înfiinţarea Centrului a fost decisă prin Hotărârea Secretariatului Comitetului Central al
Partidului Comunist Român nr. 2033 din 20 noiembrie 1968 care prevedea, la punctul 12,
următoarele: "În vederea dezvoltării cercetării ştiinţifice în domeniul teoriei şi istoriei
militare să se înfiinţeze la Ministerul Apărării Naţionale un Centru de Cercetări de Teorie
şi Istorie Militară". Documentul a fost înaintat spre aplicare Consiliului Politic Superior
al Armatei, organismul sub a cărui coordonare a funcţionat timp de peste două decenii.
 Hotărârea Secretariatului Comitetului Central al Partidului Comunist Român a fost pusă
în practică în toamna anului 1969. La 1 septembrie acelaşi an s-a aprobat organigrama
instituţiei care cuprindea director, director adjunct, secretar ştiinţific, o secţie de istorie
militară, cu trei compartimente distincte (veche-medie, moderna şi contemporana), o
secţie de teorie şi doctrină militară cu sectoare de ştiinţă şi artă militară şi doctrină
militară, un birou de documentare, redacţia "Revistei de Istorie şi Teorie Militară".
Personalul încadrat se cifra la 52 de persoane dintre care trei funcţii de general, 35 funcţii
de ofiţeri, 1 de subofiţer şi 13 de angajaţi civili.
 La 1 octombrie 1969, Centrul de Studii şi Cercetări de Istorie şi Teorie Militară şi-a
început activitatea prin numirea directorului, colonelul Eugen Bantea (1921-1987), fost
şef al Editurii Militare şi a redactorului revistei instituţiei şi prin delegare "secretar
ştiinţific", colonelul Mihai Ioan, şef de secţie la ziarul "Apărarea Patriei".
 În perioada ulterioară au fost încadraţi în cadrul Centrului şi alţi ofiţeri proveniţi de la
Secţia de studii istorice a Marelui Stat Major (colonelul Leonida Loghin), de la Redacţia
revistei "Probleme de artă militară" (colonelul Traian Grozea), de la Academia Militară
(locotenent-coloneii Iani Bela şi Silvestru Porembski, acesta din urma un eminent slavist,
Gheorghe Romanescu), de la Institutul de Studii Istorice şi Social Politice de pe lângă
Comitetul Central al P.C.R. (Constantin Cazanisteanu), de la revista "Magazin Istoric"
(Al. Gh. Savu). În anii 70 selecţia personalului s-a făcut cu preponderenţă din rândul
celor mai merituoşi absolvenţi ai facultăţilor de profil (istorie, sociologie, filozofie, limbi
străine) din Bucureşti şi din provincie, ceea ce a asigurat un corp de cercetători valoroşi.
(Mihail E. Ionescu, Ioan Talpeş, Maria Georgescu, Ştefan Pâslaru, Vasile Secareş,
Rodica Scafeş, Mihai Retegan, Cornel Codiţă, Dorina Rusu, Sergiu Iosipescu, Dumitru
Preda ş.a.).
 Centrul a avut drept principala misiune să contribuie la fundamentarea doctrinei militare
naţionale, dar, treptat, partea de istorie militară a dobândit o vizibilitate mai mare în
 activitatea de cercetare. Centrul a primit sarcina din partea autorităţilor acelui timp să
elaboreze "Tratatul de istorie militară a poporului român".
 După un efort de cercetare intens, în care politicul a intervenit destul de mult au apărut,
din 1984 şi până în 1989, şase volume ale Tratatului care au acoperit perioada din
antichitate până la 23 august 1944, atunci Ziua Naţională a României. Concomitent s-au
publicat monografiile : România în Războiul de independenţă (1977); România în anii
primului război mondial (1987, doua volume); România în anii celui de-al doilea război
mondial (1989, trei volume) precum şi colecţia File din istoria militară a poporului român
(1973-1988, 19 volume).
 Un domeniu important l-a reprezentat editarea documentelor istorice militare -
Documente din istoria militară a poporului român (1974-1988, 17 volume); Documente
ale Unirii (1984), 23 August. Documente (1984-1985, patru volume).
 Un specific al activităţii centrului, continuat şi după 1989, l-a constituit cercetarea
arheologică asupra unor obiective militare importante din antichitate şi evul mediu. S-au
realizat investigaţii şi săpături arheologice la diverse situri - Giurgiu, Făget, Halmagiu,
Malaiesti, Berzovia, Topraichioi, Vadul, Murighiol (pâna în 1989), Drajna şi Murighiol
dupa 1989.
 Cu toate restricţiile perioadei, Centrul a fost o prezenţă constantă în viaţa ştiinţifică
internaţională, organizând reuniuni sau participând, prin specialiştii săi, la diverse
activităţi. Dintre ele amintim congresele de istorie militară, unul dintre el fiind organizat
de Comisia Română de Istorie Militară (1980), la Bucureşti. Alte activităţi importante au
fost: Colocviul internaţional cu tema Europa Centrală în timpul celui de-al Doilea Război
Mondial din mai 1970, desfăşurat la Varşovia; Conferinţa internaţională cu tema Război
şi societate în Europa Central-Răsăriteană în secolele XVIII-XIX, din martie 1978 de la
NewYork; Congresul asupra frontierelor romane din septembrie 1983 din Republica
Federala a Germaniei etc.

Reorganizări şi restructurări după 1989

 După 1989, cea mai mare parte a personalului Centrului de Studii şi Cercetări de Istorie şi
Teorie Militară a fost trecut la Direcţia Studii şi Cercetări Operativ-Strategice, Prognoză
şi Istorie Militară, care a funcţionat în anii 1990-1991 în cadrul Statului Major General.
În anul 1991 s-a creat Institutul de Istorie şi Teorie Militară care avea trei secţii de
cercetare-doctrina, artă militară şi istorie militară. Cu aceasta denumire a funcţionat până
în anul 1994, când şi-a schimbat titulatura în Institutul de Studii Operativ-Strategice şi
Istorie Militară (1994-1997).
 La sfârşitul anului 1997, pe fondul reformei armatei române, a avut loc o nouă
reorganizare a institutului care a cuprins titulatura, domeniile şi competenţele de
cercetare, structură organizatorică. Aceasta din urma a cuprins doua directorate --
programe studii de securitate şi, respectiv, de apărare-- şi o secţie de informare-
documentare.
 Această organigramă este în vigoare şi în prezent, cu amendamentele ca Secţia de
informare documentare s-a transformat în Secţie de stat major, iar Redacţia Revistei de
Istorie Militară a luat ca atribuţie şi editarea revistei "Monitor Strategic". Institutul pentru
Studii Politice de Apărare şi Istorie Militară, care funcţionează în cadrul Departamentului
 pentru Politica de Apărare şi Planificare, este atestat de către Ministerul Educaţiei,
Cercetării şi Inovării/Autoritatea Naţionala pentru Cercetare Ştiinţifică drept instituţie
capabilă să desfăşoare activităţi de cercetare ştiinţifică în domeniile sale de competenţă,
respectiv securitate internaţională, politică de apărare şi istorie militară.

Directorii Institutului pentru Studii Politice de Apărare şi Istorie Militară: general-maior Eugen
Bantea (1969-1977), locţiitor de comandant - colonel Nicolae Constantin (1978-1981), locţiitor
de comandant - colonel Gheorghe Tudor (1981-1989), general-maior Costache Codrescu (1990-
1991), general-maior Ion Safta (1991-1994), locţiitor de director - colonel Alexandru Varga
(1994-1996), împuternicit - colonel Gheorghe Silea (1996-1997), colonel Nicolae Uscoi (1998-
1999), colonel Constantin Moştoflei (1999-2000); general maior (r) dr. Mihail E. Ionescu
(2000-)