UNIVERSITATEA TITU MAIORESCU

FACULTATEA DE FINANTE-BANCI,CONTABILITATE SI ADMINISTRAREA AFACERILOR

Specializarea: Contabilitate,Audit si Expertiza Contabila-MASTER

REFERAT TEHNICI DE COMUNICARE

Tehnici si strategii de comunicare

Student:

Banescu Gabriela

Anul I

CAEC
CUPRINS

CAPITOLUL 1.Aspecte generale privind tehnicile de comunicare in

audit............................................................................................pag 2-4

CAPITOLUL 2.Strategii de comunicare in audit....................pag 5

Pag.1
CAPITOLUL 1. ASPECTE GENERALE PRIVIND TEHNICILE DE
COMINICARE IN AUDIT
Comunicarea este esentiala pentru construirea unor relatii profesionale clare,eficiente si
constructive.Modul in care transmitem un mesaj atat la nivel verbal cat si prin limbajul
trupului,prin gestica, poate fie sa imbunatateasca relatia cu celalalt fie sa se transforme totul in
sursa de neintelegere si conflict.

Termenului comunicare i se asociaza adesea eronat notiunea de informare dar se neglijeaza

aspectul relational al comunicarii insistand doar pe transmiterea de informatii.

,,Totusi,comunicarea eficace reciproca este importanta pentru a sprijini auditorul si persoanele

insarcinate cu guvernanta pentru intelegerea entitatii si a mediului sau si furnizarea unor
informatii sau evenimente.’’1

Comunicarea trebuie construita pe urmatoarele principii:

 Comunicarea sa nu contina erori sau deformari, ci sa fie exacta,fidela realitatii.

 Comunicarea sa fie obiectiva,corecta,impartiala,directa si sa rezulte dintr-o evaluare
echitabila ai masurabila a tuturor faptelor si circumstantelor pertinente.
 Constatarile, concluziile si recomandarile trebuie dezvoltate si exprimate fara
prejudecata, partinire, interes personal sau influenta necorespunzatoare.
 Comunicarea clara si logica este usor de înteles. Claritatea poate fi ameliorata, evitând
utilizarea unui limbaj foarte tehnic si furnizând toate informatiile semnificative si
pertinente.
 Comunicarea concisa merge direct la esential si evita orice detaliere inutila, orice
redundanta sau vorbarie. Ea rezulta din revizuiri si corectari permanente ale
comunicarilor. Obiectivul este acela de a exprima ideea complet, cu cât mai putine
cuvinte.

Comunicarea trebuie realizata cu respectarea de catre auditori a principiilor fundamentale

privind integritatea, obiectivitatea, confidentialitatea si competenta.

Importanta, în activitatea de audit , este relatia de comunicare ce se stabileste între auditori si

personalul ce actioneaza în sistemul auditat. Procesul de comunicare poate fi eficient, daca
sunt respectate urmatoarele reguli considerate universale:

 necesitatea respectarii intimitatii, secretelor, singuratatii subiectilor;

 necesitatea de a privi interlocutorul în ochi, în timpul conversatiei;
 obligativitatea de a nu discuta cu o alta persoana tot ce are caracter confidential;
 obligatia de a nu critica în public alta persoana.

Pag.2

Elementele ce pot influenta eficienta comunicarii sunt si aspectul fizic si manifestarile de

comportament sub variatele lor forme: mersul, mimica, gesturile, vorbirea, îmbracamintea.

1
https://www.ifac.org/system/files/publications/exposure-drafts/comments/01140.pdf
Totusi, este important să retinem cateva trasaturi esentiale ale tehnicilor de comunicare
eficiente, care presupun, printre altele:

 ascultare activa pe tot parcursul discuției;

 formularea mesajului intr-o manieră clară, ușor de inteles de catre interlocutor;
 respect și empatie față de interlocutor;
 armonizarea mesajului verbal cu cel nonverbal (limbajul trupului) si paraverbal (aici
includem intonatia vocii, pauzele de vorbire.);

Astfel, multe dintre tehnicile de comunicare eficienta se concentrează pe slefuirea acestor

calitati.

Auditorul,va stabili persoanele adecvate din cadrul structurii de guvernanta cu care va

comunica.

Persoanele insarcinate cu guvernanta sunt acele persoane sau organizatii ce au

responsabilitatea de a supraveghea strategia entitatii si obligatiile legate de raspunderea
entitatii.

In sensul dat de ISA 260 ,,guvernanta” este termenul ce va fi utilizat pentru a descrie rolul
persoanelor insarcinate cu supravegherea, controlul si conducerea unei entitati.

Cei insarcinati cu guvernanta sunt raspunzatori fata de :

 ca entitatea sa tinda pentru a-si atinge obiectivele in directia :

 fiabilitatii raportarilor financiare;
 eficienta si eficacitatea operatiunilor;
 respectarea legislatiei aplicabile;
 ca raportarea catre partile interesate;

Auditorul trebuie sa planifice si sa desfasoare un audit cu o atitudine de scepticism

profesional, admitand ca pot exista imprejurari in care situatiile financiare sa fie denaturate in
mod semnificativ.

O atitudine de scepticism profesional inseamna ca auditorul realizeaza o evaluare critica, in

mod circumspect, a validitatii unei probe de audit obtinute si este atent la acele probe de audit
care contrazic sau pun la indoiala credibilitatea documentelor sau a declaratiilor conducerii si
ale celor insarcinati cu guvernanta. In desfasurarea cercetarilor si a altor proceduri de audit,
auditorul nu trebuie sa se multumeasca cu probe de audit neconvingatoare, bazandu-se pe
onestitatea si integritatea conducerii si a celor insarcinati cu guvernanta. In consecinta,
declaratiile conducerii nu trebuie sa substituie obtinerea de probe de audit suficiente si
adecvate care sa dea posibilitatea conturarii concluziilor rezonabile pe care sa se
fundamenteze opinia auditorului.

Pag.3

Auditorul poate discuta elementele de planificare cu cei insarcinati cu guvernanta si

conducerea entitatii. Aceste discutii pot face parte din comunicarea generala necesara cu cei
insarcinati cu guvernanta entitatii sau poate fi facuta pentru a imbunatati eficienta si
eficacitatea auditului. Discutiile cu cei insarcinati cu guvernanta includ de obicei strategia
generala de audit si momentul auditului, inclusiv orice limitari ale acestuia, sau orice cerinte
suplimentare.

Discutiile cu conducerea apar adesea pentru a facilita desfasurarea si gestionarea misiunii de

audit (spre exemplu, pentru a coordona unele proceduri de audit planificate cu activitatea
personalului entitatii). Atunci cand apar discutiile privind aspectele incluse in strategia
generala de audit, este necesara atentie pentru a nu compromite eficienta auditului. De
exemplu, auditorul analizeaza daca discutarea naturii si momentului procedurilor de audit
detaliate cu conducerea compromite eficienta auditului facand ca procedurile de audit sa fie
prea usor de prevazut.

Auditorul trebuie sa aduca in atentia conducerii si a celor insarcinati cu guvernanta, cat mai
curand posibil, si la un nivel adecvat de responsabilitate, orice carente semnificative, in modul
de concepere si implementare al controlului intern pentru prevenirea sau detectarea fraudelor,
care au intrat in atentia auditorului.

Auditorul trebuie sa analizeze daca exista alte aspecte legate de frauda ce urmeaza a fi
discutate cu cei insarcinati cu guvernanta entitatii, cum ar fi :

 preocupari privind natura, aria de cuprindere si frecventa evaluarilor de catre

conducere a controalelor pentru prevenirea si detectarea fraudei si a riscului ca
situatiile financiare sa fie denaturate in mod semnificativ:
 esecul conducerii de a rezolva in mod adecvat carentele semnificative din sistemul de
control intern;
 esecul conducerii de a raspunde in mod adecvat in cazul unei fraude identificate;
 evaluarea auditorului asupra mediului de control al entitatii, inclusiv intrebari legate
de competenta si integritatea conducerii;
 preocupari cu privire la gradul de adecvare si exhaustivitatea autorizatiilor pentru
tranzactiile care par a fi in afara cursului normal al activitatii;
 actiuni ale conducerii care pot indica o raportare financiara frauduloasa.

Auditorul comunica celor insarcinati cu guvernanta si conducerea problemele legate de

controlul intern.

Auditorul trebuie sa-i faca pe cei insarcinati cu guvernanta sau conducerea constienti, cat mai
curand posibil si la un nivel adecvat de responsabilitate, de deficientele semnificative din
modul de concepere sau implementare a controlului intern care au ajuns in atentia auditorului.

Daca auditorul identifica riscuri de denaturare semnificativa, fie pe care entitatea nu le-a
controlat, fie pentru care controlul relevant este inadecvat, sau daca in opinia auditorului
exista o deficienta semnificativa in cadrul procesului de evaluare a riscurilor de catre entitate,
atunci acesta include astfel de deficiente ale controlului intern in comunicarea problemelor de
audit de interes pentru guvernanta.

Pag.4

CAPITOLUL 2. STRATEGII DE COMINICARE IN AUDIT

Scopul strategiei de comunicare este de a dezvolta mijloacele de comunicare urmarind
transparentizarea informatiilor oferite de membrii guvernantei corporative,asigurand in acest
fel vizibilitate si credibilitate.

Tot prin transparentizarea informatiilor se pot identifica si evalua mai rapid si riscurile.

Stabilirea unui cadru de comunicare cu obiective masurabile unde valorile fundamentale sa

fie:independenta,impartialitate,profesionalism.

Strategiile de audit presupun atat culegerea informatiilor,evaluarea si prelucrarea acestora cat

si emiterea unor opinii,raportarea concluziilor,implementarea recomandarilor.

O alta strategie in comunicare este modul de culegere al informatiilor si analiza acestora.

Modul de abordare a persoanelor intervievate,analiza comportamentului lor;

vorbirea,intonatia,pronuntia,structura vocabularului,,gesturile,mersul,tinuta sau atitudinea.

Printr-o strategie de comunicare adecvata auditorul poate observa nu numai limbajul celui
intervievat care reflecta capacitatea lui de a reda nu numai realitatea ca stare ci si atitudinea sa
fata de ea si in mod susceptibil provoaca si la cei din jur aceeasi rezonanta afectiva.

Pag.5
BIBLIOGRAFIE:

1. https://www.ifac.org/system/files/publications/exposure-drafts/comments/01140.pdf